Professional Documents
Culture Documents
Este cu titlu gratuit este acel act juridic civil prin care se procura un folos patrimonial fara a se urmari
obtinerea altui folos patrimonial in schimb (exemplu donatia, comodatul, imprumutul fara dobanda,
mandatul gratuit).
Actele cu titlu oneros se subclasifica in
- act comutativ - la a carui incheiere partile cunosc existenta si intinderea obligatiilor lor
(exemplu:contractul de vanzare cumparare, contractul de antepriza etc).
- act obligatoriu - la a carui incheiere partile nu cunosc intinderea obligatiilor, existind sansa unei pierderi
si a unui castig. (exemplu: contractul de renta viagera, contractul de vanzare cu clauza de intretinere).
Actele cu titlu gratuit se clasifica in
- liberalitatii si
- acte dezinteresate
Este liberalitate acel act cu titlu gratuit prin care dispunatorul isi micsoreaza patrimoniul prin folosul
patrimonial procurat. Sunt liberalitati donatiile si legatele.
Este act dezinteresat acel act cu titlu gratuit prin care dispunatorul procura un avantaj patrimonial fara a-si
micsora patrimoniul. Sunt acte dezinteresate: mandatul gratuit, depozitul nerenumerat, comandatul etc.
3. Acte juridice civile:
- constitutive
- translative
- declarative
Este constitutiv - actul juridic civil care da nastere la un drept subiectiv civil care n-a existat anterior.
exemplu: ipoteca conventionala, amanetul ori gajul).
Este translativ actul civil care are ca efect stramutarea unui drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu in alt
patrimoniu (exemplu:donatia, vanzarea-cumpararea).
Este declarativ actul civil care are ca efect consolidarea ori definitivarea unui drept subiectiv preexistent
(exemplu: partajul (imparteala este un asemenea act.)
O specie aparte de act declarativ este actul confirmativ - este acel act prin care o persoana renunta la
dreptul sau de a ataca cu actiunea in anulabilitate un act juridic civil, la a carui incheiere a fost incalcata o
dispozitie legala ce ocroteste un interes personal, individual.
Actul constitutiv si cel translativ isi produc efectele numai pentru viitor (exemplu.nunc), pe cand actul
declaratiei isi produce efectele pentru trecut (exemplutunc).
4. Acte juridice de: - conservare
- administrare
- dispozitie
Este act de conservare - acel act juridic care are ca efect preintampinarea pierderii unui drept subiectiv
civil. Este avantajos pentru autorul sau deoarece, cu o cheltuiala mica, se salveaza un drept de o valoare
mai mare (Exemplu: intreruperea unei presciptii prin actiunea in justitie, somatia, inscrierea unei ipoteci.).
Actul de administare - este acel act juridic prin care se realizeaza o normala punere in valoare a unui bun
ori a unui patrimoniu (exemplu inchirierea unui bun, culegerea fructelor, asigurarea unui bun etc.).
Actul de dispozitie este acel act juridic civil care are ca rezultat iesirea din patrimonoi a unui bun sau
drept ori grevarea unui bun cu o sarcina reala (ipoteca, gaj).
5. Acte juridice civile patrimoniale si nepatrimoniale
Este patrimonial actul juridic civil care are un continut evaluabil in bani, asemenea acte sunt cele care
privesc drepturile reale si de creanta (Exemplu: contractul de vinzare-cumparare, donatie, imprumut etc.).
Este nepatrimonial - actul juridic civil care are un continut neevaluabil in bani. (Exemplu: conventia
parntilor unui copil din afara casatoriei, in sensul stabilirii numelui de familie al acestuia).
6. Acte juridice - consensuale
- solemne
- reale
Este consensual actul juridic civil care se incheie prin simpla manifestare de vointa. Actul consensual
reprezinta regula, din punctul de vedere al formei in care se incheie actele juridice civile.
Solemn este acel act juridic care trebuie sa imbrace o forma prescrisa de lege. Forma speciala, solemna
pentru un asemenea act este o conditie de valitate (de valabilitate) (Exemplu: donatia, ipoteca,
conventionala, testamentul).
Este real este actul juridic civil care se incheie in mod valabil daca manifestarea de vointa este insotita de
remiterea( predarea) bunului. Exemplu: (imprumutul, depozitul, darul manual).
Un act juridic consensual (ca regula) poate fi uneori solemn (vanzarea-cumpararea unui teren).
Consimtamantul
Stim ca actul juridic civil este manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice.
Sub aspect juridic, vointa este complexa, in structura sa intrand: consimtamantul si cauza sau scopul.
Principiile vointei juridice in dreptul civil
Codul civil consacra doua principii care carmuiesc vointa juridica
- principiul libertatii actelor juridice civile numit si principiul autonomiei de vointa;
- principiul vointei reale (principiul vointei interne).
Principiul libertatii actelor juridice - poate fi exprimat astfel (Belein)
- subiectele de drept civil sunt libere sa incheie ori nu un act juridic; civil
- partile sunt libere sa stabileasca, continutul (clauzele) actului juridic civil;
- partile sunt libere, prin acordul lor, sa modifice, ori sa puna capat actului juridic civil pe care l-au
incheiat.
Limitele principiului libertatii actelor juridice civile sunt: a) ordinea publica (norme care reglementeaza
ordinea economica, sociala si politica de stat) b) morala (bunele moravuri) c) normele imperative (de la
care nu se poate deroga).
2. Principiul vointei reale (interne)
In solutionarea acestei probleme exista doua conceptii:
- conceptia subiectiva - care da prioritate vointei interne, reale
- conceptie obiectiva - prefera vointa declarata exteriorizata.
Codul civil roman a consacrat principiul vointei interne sau reale.
In sprijinul acestui principiu se indemeiaza pe argumentele:
- art.977 Codul civil Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, nu
dupa sensul literal al termenului.
- art 953: Consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare, smulsul prin violenta, sau surprins
prin dol..
- art.1175 : in materie de simulatie Actul secret modifica un act public, nu poate avea putere decat intre
partile contractante si succesoriilor universali.
Definitia consimtamantului
Consimtamantul reprezinta hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior.
Conditiile de valabilitate a consimtamantului.
1. Sa provina de la o persoana cu discernamant
2. sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice
3. sa fie exteriorizat
4. sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.
1. Consimtamantul trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant
Aceasta conditie decurge din caracterul constient al actului juridic civil.
Persoana fizica cu deplinatate capacitate cu exercitiu este prezumata ca are discernamant juridic necesar
pentru a incheia acte juridice civile.
Persoana lipsita de capacitate de exercitiu (minorul sub 14 ani su cel pus sub interdictie judecatoreasca,
este prezumata a nu avea discernamant.
Minorul intre 14 su 18 ani are discernamantul juridic in curs de formare.
Pentru persoana juridica nu se pune probleme deoarece reprezentantul ei este, o persoana fizica cu deplina
capacitate de exercitiu.
In afara de incapacitatile legale - cazuri in care legea prezuma persoana ca lipsita de discernamant exista
si cazuri de incapacitati naturale - in care se gasesc persoane capabile dupa lege, in drept capabile cu
discernamant), iar in fapt persoana lipsita temporar de discernamant, exemplu: betie, hipnoza,
somnambulism, manie puternica.
2. Consimtamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice
- aceasta decurge din esenta actului juridic civil.
Aceasta conditie nu este indeplinita cand:
- manifestarea de vointa a fost facuta in gluma, prietenie, curtoazie;
- cand s-a facut sub conditie pur potestativa din partea celui care se obliga ma oblig daca vreau;
- cand manifestarea de vointa este prea vaga;
- cand manifestarea de vointa s-a facut cu o rezerva mintala (exemplu: actul fictiv in caz de simulatie.
3. Consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat
Principiul aplicabil exteriorizarii consimtamantului este acela al consensualismului, care inseamna ca
partile sunt libere sa aleaga forma de exteriorizare a vointei lor.
Manifestarea de vointa poate fi exteriorizata intr-o forma expresa sau tacita (implicata) (acceptarii
mostenirii art.689 Codul civil).
Modalitatile de exteriorizare a consimtamantului sunt : in scris, verbal prin gesturi ori fapte concludente,
neechivoce.
In principiu in dreptul civil tacerea nu valoreaza consimtamant exteriorizat. Prin exceptie, tacerea
valoreaza consimtamant:
1. cand legea prevede expres aceasta
2. cand, prin vointa expresa a partilor, se atribuie o anumita semnificatie juridica tacerii
3. cind tacerea are valore de consimtamant potrivit obiceiului.
4. Consimtamantul trebuie sa nu fie alterat printr-un viciu de consimtamant
Sunt vicii de consimtamant : eroarea, dolul (viclenia), violenta si leziunea.
a) Eroarea
Defini\ie : Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act juridic civil
Eroarea este reglementata in art.953 Codul civil, 954.
Clasificare
- Dupa criteriul consecintelor care intervin, eroarea este de trei feluri:
1. - eroarea obstacol (distructiva de vointa) este cea mai grava forma a erorii - fiind si ea de doua feluri:
2. - asupra naturii actului juridic (o parte crede ca incheie un anumit act juridic, iar cealalta parte, are
gresita credinta ca incheie alt act juridic) ;
- asupra identitatii obiectului -; (o parte crede ca trateaza cu privire la un anumit bun pe cand cealalta
parte are in vedere alt bun) .
3. - eroarea viciu de consimtamant - este falsa reprezentare a realitatii ce cade
- fie asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului (error in substantiam);
- dolul incident (sau secundar), cade asupra unor imprejurari nedeterminante pentru incheierea actului
juridic, si care nu atrage nevalabilitatea actului.
Elementele dolului
1. un element material, obiectiv - ce consta in utilizarea de mijloace viclene pentru a induce in eroare,
siretenii, manopere dolosive)
2. un element subiectiv , intentional, ce consta in intentia de a induce in eroare o persoana, pentru a
determina sa incheie un act juridic.
Conditii
Dolul trebuie sa indeplineasca, conditiile:
- sa fie determinant pentru incheierea actului juridic
- sa provina de la cealalta parte.
De retinut, insa, ca aria elementelor determinante, pentru dol, este mai intinsa decat la eroare unde trebuie
sa fie vorba ori de calitatile substantiale ale obiectului ori de calitatile persoanei contractante.
In doctrina se admite in legatura cu conditile si urmatoarele doua situatii:
1. dolul sa provina de la un tert, iar cocontractantul are cunostinta de aceasta imprejurare (un fel de
complicitate la dol)
2. dolul sa provina de la reprezentantul (exemplu mandatarul acestuia) cocontractantului.
Dovada dolului
Potrivit art.960 al.2 Codul civil Dolul nu se presupune ceea ce inseamna ca persoana care-l invoca
trebuie sa-l dovedeasca.
Fiind un fapt juridic, dolul poate fi probat prin orice mijloc de proba inclusiv martori sau prezumtii
simple.
3.Violenta
Este un viciu de consimtamant ce consta in amenintarea unei persoane cu un rau care ii produce o temere
ce o determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat.
Violenta este reglementata in Codul civil prin articolele 955, 956, 957, 958.
Clasificare
Dupa natura raului cu care se ameninta, distingem intre:
- violenta fizica - vis - cand amenintarea priveste integritatea fizica sau bunurile persoanei;
- violenta morala - metus - cand amenintarea se refera la onoarea, cinstea ori sentimentele persoanei.
Dupa caracterul amenintarii, deosebim intre:
- amenintarea legitima, justa, care nu este viciu de consimtamant (creditorul il ameninta pe debitor cu
darea in judecata in cazul in care nu-si indeplineste indatorirea pe care o are).
- amenintarea nelegitima, injusta, cu un rau -; care are semnificatia juridica a viciului de consimtamant.
Elementele violentei
Violenta este alcatuita din doua elemente:
- un element obiectiv exterior - ce consta in amenintarea cu un rau
- un element subiectiv - consta in insuflarea unei bunuri persoanei amenintate.
Conditiile violentei
Pentru a fi viciu de consimtamant, violenta trebuie sa intruneasca cumulativ, doua conditii:
- sa fie determinanta pentru incheierea actului juridic civil
- sa fie injusta (nelegitima, ilicita).
Leziunea
Def. Leziunea este acel viciu de consimtamant care consta in dispropor\ia vadita de valoare intre doua
prestatii. Codul civil reglementeaza in numeroase dispozitii leziunea: art.951, 1157, 1158, 1160, 1162,
1163, 1164, 1165.
Exista doua conceptii care sta la baza reglementarii leziunii:
- conceptia subiectiva - leziunea presupune doua elemente:
- unul obiectiv constand in disproportia de valoare intre contraprestatii;
- unul subiectiv - constand in profitarea de stare de nevoie in care se gaseste cealalta parte.
- conceptia obiectiva - leziunea are un singur element - paguba egala cu dispropor\ia de valoare intre
contraprestatii.
Conditiile leziunii
Art.968 Codul civil prevede Cauza este nelicita cand este prohibita de lege, cand este contrarie bunelor
moravuri si ordinii publice.
Ilicit poate fi doar scopul mediat.
Proba cauzei
Cauza este prezumata pina la dovada contrarie art.967 Codul civil prevede. Conventia este valabila , cu
toate ca, cauza nu este expresa.
Se institue astfel doua prezumtii:
- prezumtia de valabilitate a cauzei , indiferent ca se mentioneaza sau nu
- prezumtia de existenta a cauzei; cauza nu trebuie dovedita (ea este prezumata de lege).
Prin urmare, cine invoca lipsa ori nevalabilitatea cauzei actului juridic, acela trebuie sa dovedeasca
aceasta.
FORMA ACTULUI JURIDIC
Forma actului juridic civil
Definitie. Prin forma actului juridic civil, se intelege acea conditie care consta in modalitatea de
exteriorizare a manifestarii de vointa cu intentia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil
concret.
In doctrina expresia forma actului juridic civil este folosita in sens restrans si in sens larg si anume:
- in sens restrans - prin forma actului juridic civil se desemneaza tocmai modalitatea de exteriorizare a
vointei juridice
- in sens larg - prin forma actului .. se desemneaza trei cerinte de forma:
1. forma ceruta pentru insasi valabilitatea actului - ad validitatem
2. forma ceruta pentru probarea actului - ad probativ
3. forma ceruta pentru opozabilitatea actului fata de ter'e persoane.
Principiul consensualismului
Acest principiu poate fi definit si in sensul ca este regula de drept potrivit careia, pentru a produce efecte
juridice, manifestarea de vointa nu trebuie sa imbrace o forma speciala.
Acest principiu nu este consacrat expres, cu caracter general, de catre Codul civil.
Clasificarea conditiilor de forma ale actului juridic civil
Termenul suspensiv - amana inceputul exercitiului dreptului subiectiv si executarii obligatiei corelative,
pana la indeplinirea lui.
Termenul extinctiv - amana stingerea exercitiului dreptului subiectiv si executarii obligatiei corelative,
pana la implinirea lui.
2. In functie de titularul beneficiului termenului distingem:
- termen in favoarea debitorului, care este regula (art.1024 Codul civil);
- termen in favoarea creditorului (in cazul contractului de depozit, in care termenu este in favoarea
deponentului ca regula;
- termen in favoarea atat a debitorului, cat si a creditorului (exemplu termenul dintr-un contract de
asigurare).
Importanta acestei clasificari consta in faptul ca - numai cel ce are de partea sa, beneficiul termenului
poate renunta la acest beneficiu.
3. In functie de izvorul sau, termenul este:
- termen voluntar sau conventional (in aceasta categorie intra majoritatea termenelor), si este stabilit de
parti prin actul juridic;
- termen legal, este stabilit prin lege;
- termen judiciar (jurisdictional); este acordat de instanta debitorului.
4. Dupa criteriul cunoasterii :
- termen cert, a carui implinire este cunoscuta (iti imprumut 100.000 lei pana la 1 iunie 2001);
- termen incert , a carui implinire nu este cunoscuta ca data calendaristica (dar se va amplini data mortii
creditorului intr-un contract de vanzare cu clauza de intretinere).
De retinut este faptul ca: termenul afecteaza numai executarea actului nu si existenta sa.
Termenul suspensiv intarzie inceputul:
- executarii dreptului subiectiv si
- executarii obligatiei corelative. termenul extinctiv marcheaza stingerea:
- dreptului subiectiv si
- obligatiei corelative.
Exemplu: implinirea termenului inchirierii marcheaza incetarea dreptului de a folosi bunul ce-i formeaza
obiectul si ancetarea obligatiei de a asigura linistita folosinta.
2. potestativa simpla, a carei realizare depinde de vointa unei parti si de un fapt exterior sau de vointa
unei persoane nedeterminata.
Dupa modul de formulare, conditia este:
- pozitiva;
- negativa.
Efecte
Doua sunt principiile care genereaza efectele conditiei:
- conditia afecteaza insasi existenta actului - adica nasterea ori desfiintarea lui (spre deosebire de termen
care afecteaza numai executarea);
- conditia isi produce efectele retroactiv -; exemplu tunc.
Sarcina ca modalitate a actului juridic civil
Sarcina este o obligatie: - de a da
- de a face
- de a nu face
- impusa de dispunator gratificatului in actele cu titlu gratuit -; (liberalitati).
Reglementare - Codul civil nu contine o reglementare generala a sarcinii, asa cum exista pentru termen si
conditie.
Codul cuprinde numai aplicatii ale acestei modalitati, in materia donatiei si in cea a legatului.
Clasificare
In functie de persoana beneficiarului, sarcina este:
- in favoarea dispunatorului;
- in favoarea gratificatului;
- in favoarea unei terte persoane.
Efecte
Sarcina nu afecteaza valabilitatea actului juridic civil in caz de neexecutare a ei, ci numai eficacitatea
acestuia.
Neexecutarea sarcinii atrage, in principal, sactiunea revocarii (mai precis rezolutiunii) actului juridic cu
titlu gratuit.
Cap.III
Efectele actului juridic civil
Notiunea si determinarea efectelor actului juridic civil
Definitie
Prin efectele actului juridic civil se inteleg drepturile subiective si obligatiile civile la care da nastere, pe
care le modifica sau stinge un asemenea act.
Intre efectele actului juridic si continutul raportului juridic civil exista identitate.
Determinarea efectelor
Prin determinarea efectelor actului juridic civil intelegem stabilirea ori fixarea drepturilor subiective si
obligatiilor civile pe care le-a generat, modificat ori stins un astfel de act.
Faza prealabila si obligatorie a stabilirii efectelor actului juridic civil este aceea a dovedirii actului.
Urmatoarea faza consta in interpretarea clauzelor actului.
Principalele reguli de interpretare a actului juridic civil, sunt:
- Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal
al termenilor (art.977 Codul civil);
- Cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate acea un efect,
iar nu in acela ce n-ar putea produce nici unul (art.978 Codul civil);
- Termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura
contractului (art.979 Codul civil).
- Dispozitiile indoioase se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul (art.980
Codul civil);
- Clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sunt exprese intr-insul (art.981 Codul civil);
- Toate cauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecarei intelesul ce rezulta din
actul intreg (art. 982 Codul civil);
- Cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui care se obliga (art.983 Codul civil);
- Conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile, ce echitatea,
obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa.
Principiile efectelor actului juruidic civil sI ecceptiile lor
Principiile efectelor actului juridic civil sunt regulile de drept civil care arata cum si fata de cine se produc
aceste efecte.
Exceptiile de la principii sunt acele situatii, in care regulile mentionate nu se aplica.
Principiile efectelor actului juridic civil sunt trei:
- principiul fortei obligatorii (pacta sunt servanta);
- principiul irevocabilitatii;
- principiul relativitatii, (res inter alios, acta, als neque nocere, neque prodesse potest).
Principiul fortei obligatorii
Se defineste acest principiu pornind de la art.969 alin.1 Codul civil - Conventiile legal facute au putere
de lege intre partile contractante.
Definitie. Este acea regula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul juridic civil legal incheiat se
impune autorilor sau autorului actului intocmit ca legea, sau contractul este legea partilor.
Cazuri de restr@ngere a fortei obligatorii
Exceptii
- incetarea contractului de mandat din cauza mortii, interdictiei, insolubilitatii si falimentului
mandamtului ori mandatarului, dupa caz (art.1552 pct.3 Codul civil);
- incetarea contractului de locatiune cand lucrul a pierit in total sau s-a facut netrebnic spre obisnuita
intrebuintare (art.1439 alin.1 Codul civil);
- prorogarea (prelungirea) efectelor actului juridic, prin efectul legii, peste termenul stipulat de parti;
exemplu cazul prelungirii contractelor de inchiriere la care se refera art.1 din Legea nr.17/1994.
- prelungirea efectelor actului cu executare succesiva datorita suspendarii temporare a executarii lui
(exempluun caz de forta majora, cand intervine tot o prelungire, dar fortata a efectelor actului;
- revizuirea efectelor actului juridic din cauza ruperii echilibrului contractual in schimbarea imprejurarilor
avute in vedere de parti, la data incheierii actului juridic - exemplu teoria impreviziunii (rebus, sic non
stantibus) a imprejurarilor care nu mai stau asa.
Ca aplicatie legislativa a teoriei impreviziunii citam prevederile imperative ale art.43 alin.3 din L.8/1996
privind dreptul de autor si drepturile conexe in cazul unei disproportii evidente intre renumeratia
autorului operei si beneficiile celui care a obtinut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita
organelor jurisdictionale competente revizuirea contractului sau urmarirea convenabila a renumeratiei.
Principiul irevocabilitatii actului juridic civil
Acest principiu este prevazut expres de al.2 art.969 Codul civil Conventiile nu pot fi revocate prin vointa
unei din parti ci prin consimtamantu mutual (prin acordul partilor).
Principiul irevocabilitatii poate fi detinut ca regula de drept potrivit careia:
- actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia din parti,
- iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa, in sens contrar, din partea
autorului actului.
Irevocabilitatea este o consecinta si o garantie a principiului fortei obligatorii a actului juridic civil.
Exceptii de la principiu
Distingem doua categorii de exceptii:
- exceptia in categoria actelor bilaterale (sau multilaterale);
- exceptia in categoria actelor unilaterale.
Exceptiile de la irevocabilitate, pentru conventii, se incadreaza in formula art.969 al.2 Codul civil Ele se
pot revoca....din cauze autorizate de lege.
De aici, rezulta ca revocarea conventiei prin consimtamantul mutual al partilor nu constitu exceptie de la
principiul irevocabilitatii, ci reprezinta un aspect al principiului libertatii actelor juridice civile.
Exceptiile de la irevocabilitate in categoria actelor bilaterale
- art.937 Codul civil. Orice donatie intre soti in timpul maritagiului este revocabila (alin.1);
- art.1436 Codul civil. Daca contractul de locatiune a fost fara termen, concediul (adica denuntarea,
trebuie sa se dea de la o parte la alta, observandu-se termenele defipte de obiceiul locului (alin.2);
- art.1523 Codul civil. Societatea inceteaza : prin vointa expresa de unul sau mai multi asociati de a nu
voi a continua societatea;
- art.1616 Codul civil.Dreptul trebuie sa se restituie deponentului indata ce s-a reclamat, chiar cand s-a fi
stipulat prin contract un anume termen pentru restituirea lui;
- art.1552 pct.1 sI 2 Codul civil, Mandatul se stinge:
1. prin revocarea mandatului;
Iar traducerea din latina a principiului = un act incheiat intre anumite persoane nici nu avantajeaza si nici
nu dezavantajeaza pe altcineva.
Intelegerea acestui principiu ca si a exceptiilor sale presupune, precizarea notiunilor de:
- parti;
- avanzi cauza ;
- terti deoarece in raport cu un anumit act juridic toare subiectele de drept civil se plaseaza in una din
aceste trei notiuni.
1. Parte = este persoana care incheie actul, fie personal, fie prin reprezentare, si in patrimoniul ori
persoana careia se produc efectele actului juridic intrucat a exprimat un interes personal in acel act.
Termenul parte desemneaza atat una din partile unu act bilateral sau multilateral cat si pe autorul actului
unilateral.
Parte este persoana nu numai care incheie direct si personal actul juridic civil, ci parte este si persoana
care il incheie prin reprezentantul sau.
2. Avand cauza este persoana care, desi n-a participat la incheierea actului, totusi suporta efectele
acestuia, datorita legaturii sale juridice cu partile actului.
Exista 3 categorii de avanzi - cauza:
- succesorii universali si succesorii cu titlu universal;
- succesorii cu titlu particular;
- creditorii durografori.
- Este succesor universal persoana care dobandeste un patrimoniu, adica o universalitate (universitas
bonorum):
- mostenitorul legal unic;
- legatorul universal;
- persoana juridica ce dobandeste un patrimoniu prin efectul comasarii (fuziune si absorbtie).
- este succesor cu titlu universal persoana ce dobandeste o fractiune dintr-un patrimoniu
- mostenitorii legali;
- legatarii cu titlu universal;
- persoana juridic` ce dobandeste o parte din patrimoniul unei persoana juridic` divizata (total sau partial)
Succesorii universali si cu titlu universal formeaza o singura categorie de avanzi-cauza deoarece intre ei
exista numai o deosebire cantitativa, nu calitativa.
Din punct de vedere juridic, succesorii universali si cu titlu universal sunt continuatori ai personalitatii
autorului lor.
Calitatea lor de a fi avanzi- cauza consta in aceea ca actul juridic incheiat de autorul lor isi produce
efectele si fata de ei. Acesti succesorii preiau in principiu toate drepturile si obligatiile autorului, sau o
parte a lor (spunem in principiu pentru ca nu se transmit drepturile strans legate de persoana autorului care
sunt drepturi incesibile).
- Succesorii cu titlu particular - sunt persoane care dobandesc un anumit drept, privit individual (ut
singuli):
- cumparatorul;
- donatarul;
- legatarul cu titlu particular;
- persoana juridic` ce dobandeste activul net ca efect al dizolvarii altei persoana juridic` .
Calitatea sa de avand cauza nu se aprecieaza in raport cu actul prin care a dobandit un anumit drept (in
acest caz avand pozitia juridica de parte), ci in raport cu acte anterioare ale autorului, referitoare la acelasi
drept sau bun, incheiate cu alte persoane, respectandu-se si cerintele de publicitate, daca legea le cere.
Exemplu prevazut de art.1441 Codul civil; privindu-l pe cumparatorul unui bun ce formeaza obiectul unui
contract de locatiune anterior.
3. Creditorii chirografori - sunt acei creditori care nu au o garantie reala pentru creanta lor (gaj ori
ipoteca). Acesti creditori au garantata creanta doar cu un drept de gaj general, potrivit art.1718 Codul
civil care prevede oricine este obligat personal, este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile
sale, mobile si imobile, prezente si viitoare.
Ei au calitate de avanzi cauza fata de debitorii lor deoarece ei suporta influenta actelor juridice
patrimoniale incheiate de debitori cu alte persoane, prin care activul patrimonial deci gajul general, se
mareste sau se micsoreaza.
Totusi, calitatea de avand cauza a creditorului inceteaza fata de actele incheiate de debitor in frauda
intereselor sale.
Impotriva acestor acte (fata de care devine tert), creditorul chirografor poate intenta actiunea revocatorie
sau pauliana (potrivit art.975 Codul civil) sau actiunea in declararea simulatiei (art.1175 Codul civil).
Tertii sunt persoanele straine de actul juridic - pentrus extranei - si fata de care nu se produc efectele unui
act juridic la care n-au participat.
Putem mentiona ca, intre avanzi cauza si terti poate exista un transfer, in sensul ca, aceeasi persoana
poate fi avand cauza in raport cu un anumit act juridic civil al autorului sau si sa fie tert in raport cu alt act
juridic, incheiat de acelasi autor.
Exceptii de la principiul relativitatii
Exceptiile de acest principiu sunt tocmai cazurile in care actul juridic civil ar produce efecte si fata de alte
persoane decat partile, prin vointa partilor actului.
Exceptiile prevazute de literatura juridica sunt aparente si reale, desi nu exista o unanimitate de opinii cu
privire la calificarea anumitor situatii ca fiind exceptii reale sau aparente.
Exceptii aparente
1) Situatia avanzilor cauza
- succesorii universali si cu titlu universal sunt continuatori ai autorilor lor, fiind, deci, asimilati
partilor;
- succesorii cu titlu particular, iau locul (in masura aratata) partii actului juridic;
-creditorii chirografori - pe de o parte, actul incheiat de debitor nu da nastere la drepturi si obligatii pentru
ei, direct ci pentru debitor, si pe de alta parte, dreptul de a ataca actul fraudulos izvoreste lege, iar nu din
actul debitorului incheiat cu tertul.
2. Promisiunea faptei altuia (numita si conventie de porte-fort).
Aceasta consta in conventia prin care o parte - promitentul - se obliga fata de cealalta parte - creditorul
promisiunii - sa determine pe o a treia persoana - tert - sa ratifice actul incheiat in absenta sa.
Este o exceptie aparenta, deoarece, ceea ce se promite este propria fapta a promitentului, de a determina
pe cineva sa adere la un act.
Deci tertul va fi obligat numai daca se obliga personal ori prin reprezentant, ratificand actul care, pana la
acel moment, iI era inopozabil; deci tertul devine parte in act prin vointa sa iar daca tertul nu ratifica
actul, promitentul este tinut sa-l despagubeasca pe creditor.
3. Simulatia
Simulatia este operatiunea in care ptrinr-un act aparent public, ostensibil, dar mincinos, nereal se creaza o
alta situatie decat cea stabilita printr-un act ascuns, secret, dar adevarat.
Simulatia imbraca trei forme: a) actul fictiv (actul public e incheiat numai de forma, fiind contrazis de
actul secret, numit si contrainscris); b) actul deghizat (in actul public se indica un anumit act - spre
exemplu vanzare-cumparare, pe cand in actul secret se arata adevaratul act dorit de parti - spre exemplu o
donatie); c) interpunerea de persoane - prete-nom (prin actul secret se determina adevaratele parti, altele
decat cele din actul public - ambele ori macar una din ele)
Includem simulatia printre exceptiile aparent, si nu reale, deoarece dreptul tertului de a invoca actul
public, ori acela de a opta intre actul public si cel secret are ca izvor legea, iar nu conventia partilor
creatoare de simulatie.
4. Reprezentarea
Reprezentarea este procedeul tehnico-juridic prin care o persoana, numita reprezentant, incheie un act
juridic in numele si pe seama altei persoane numita reprezentat, astfel incat efectele actului se produc
direct si nemijlocit in persoana reprezentatului.
Reprezentarea poate fi:
- conventionala - cea care este generata de contractul de mandat (dandu-se procura);
- legala - cea care izvoraste din lege, in sensul ca reprezentantul are dreptul de a reprezenta de la lege.
Reprezentarea este o exceptie aparenta deoarece:
1) in cazul reprezentarii conventionale - reprezentantul intra in notiunea de parte a actului juridic;
2) in cazul reprezentarii legale - dreptul de a reprezenta este dat de lege, nu prin actul altcuiva, fara voia
reprezentantului.
5. Actiunile directe
Actiunea directa, reprezinta dreptul la actiune conferit in unele cazuri creditorului, printr-o dispozitie
expresa a legii, de a pretinde executarea creantei sale direct de la un debitor al debitorului sau, desi
creditorul n-a fost parte la contractul incheiat intre debitorul sau si debitorul acestuia.
Codul civil reglementeaza doua astfel de cazuri:
- in art.1488 Codul civil - in cazul contractului de antepriza de cladiri, lucratorii angajati de antreprenor
(care sunt terti fara de contract de antepriza) au dreptul de a actiona direct pe beneficiarul constructiei
(client, acesta fiind tert fata de contractul dintre antreprenor si lucrator) pentru plata sumelor ce li se cuvin,
dar numai in masura in care clientul s-ar gasi dator catre antreprenor, in momentul intentarii actiunii;
- art.1542 Codul civil alin.2 - daca prin executarea contractului de mandat, mandatarul si-a substituit, pe
baza unui contract separat, o alta persoana, mandantul (in primul contract) are dreptul de a actiona in
instanta pe submandatar, desi este tert fata de contractul prin care s-a produs substituirea.
Sunt exceptii aparente, pentru ca izvorul dreptului il constitue legea, iar nu actul individual, incheiat de
alte persoane decat titularul dreptului subiectiv de a exercita actiunea directa.
Stipulatia pentru altul - exceptie veritabila de la principiul relativitatii (contractul in favoarea unei terte
persoane).
Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte - stipulantul - convine cu cealalta parte promitentul - ca acesta din urma sa efectueze o prestatie in favoarea unei a treia persoane - tertul
beneficiar, care nu participa la incheierea actului, nici direct, nici prin reprezentare.
Dreptul tertului se naste direct sI in puterea conventiei dintre stipulant si promitent. Doar exercitiul
dreptului subiectiv astfel nascut depinde de vointa tertului beneficiar.
O aplicatie a acestui contract o gasim in Codul civil prin reglementarea rentei viagere (art.1642) si a
donatiei cu sarcini (art.828 si 830).