Adriana. BABAN STRES SI PERSONALITATECuprins Introducere Capitolul I STRESUL IN CONTEXTUL STUNTEI CONTEMPORANE, Lt ANALIZA CRITICA A CONCEPTULUI DE 3 ELA CONTROVERSE $1 LACUNE LA DIRECT NOI DE. RCETARE 8 Capitolul II IS MODELUL FIZIOLOGIC AL STRESULUI $I TEORIA RASPUNSULUI 2.1. PRECURSORI AI TEORIEI STRESULUI Is 2.2. TEORIA LUI SELYE 16 2.3. DEZVOLTARI MODERNE IN ABORDAREA FIZIOLOGICA A. STRESULUL 19 2.4. REACTILE LA STRES 22 2.5. CONSECINJELE STRESULUI $1 MODELUL PATOGEN 25 Capitolul IL 29 MODELUL CAUZAL SI TEORIA STIMULILOR ‘ORM DE STRES 30 NIMENTE CRITICE DE VIATA (STRES ACUT) 35 3.3. TRACASARI COTIDIENE (STRES CRONIC) 38 (PERIENTE TRAUMATICE $1 CATASTROFALE (STRES POST TRAUMATIC) 39 Capitolul IV 43 MODELUL INTERACTIONAL AL STRESULUI $I TEORIA TRANZACTIONALA 4.1IN EEA ZACTIA. 43 q 44 ABE NALIAREA 46 4.4. ATUSTAREA (COPINGUL) 49 4.5. ALTE MODELE DE TIP INTERACTIONAL 56Capitolul V CONCEPTUALIZAREA PERSONALITATIL iN STUDI UL STRESULUI 5.1. TEORIA TRASATURILOR 5.2. TEORIA SITUATIONISTA 5.3. ABORDAREA GENETICA A PERSONALITATI. 5.4. PARADIGMA PSIHODINAMICA 5.5. TEORIA SOCIAL-COGNITIVA Capitolul VI SURSE ALE DIFERENTELOR INDIVIDUALE EN STUDIUL STRESULUI 6.1. DIFERENTE INDIVIDUALE IN EXPUNEREA LA FACTORI DE STRES 6.2. DIFERENTE INDIVIDUALE IN EVALUARE 6.3. DIFERENTE INDIVIDUALE IN COPING 6.4. DIFERENTE INDIVIDUALE IN RASPUNSUL LA STRES 6.5, DIFERENTE INDIVIDUALE IN DEZVOLTAREA DISFUNCTIILOR SOMATICE $I PSIHICE Capitolul VIT CONVINGERILE DESPRE SINE SILUME STADAPTAREA LASTRES fly AUTOEFICACITATEA. 7.2. LOCUS DE CONTROL TS. ROBUSTETEA 74. SENTIMENTUL DE CORREN TA 7.5. STIMA DE SINE 7.6. OPTIMISMUL . Capitotul VIN TESTAREA UNUI MODEL. DE AUTOREGLARE. COGNITIVA La STRES 8.1. OBIECTIVE $I IPOTEZELE CERCETARIL 82. MODELUL TEORETIC DE AUTOREGLARE COGNITIVA LA STRES 8.3. METODOLOGIA CERCETARI Capitotul IX REZULTATELE CERCETARIL 9.1. SISTEMUL DE CONVINGERI 9.2. EVALUAREA PRIMARA $I SECUNDARA 9.3. COPING GENERAT, 9.4. RASPUNSUL LA STRES Ir 37 58 60 61 63 73 74 5 80 82 bs 8y bo 93 96 98 102 104 107 ~—. 108 43 123 123 128 431 138 9.5, RELATIA DINTRE CONVINGERI SI EVALUAREA SITUATILOR DE VIATA RELATIA DINTRE COGNITI $1 COPING 5 ‘ COPING GENERAL $I COPING SITUATIONAL 9.8. RELATIA DINTRE STRUCTURILE COGNITIVE $I DISTRES 9.9, STRESUL - PROCES DINAMIC $I COMPLEX DE INTERACTIUNI 9.10. CONGRUENTA COGNITIVA Capitolul 10 CONSIDERATII FINALE. Bibligrafie Anexe I d41 4145 149 ISS 160 166 179 187 213| Introducere Lucrarea de fafa se inscrie in domeniul Psihologici sanatatii, in care stresul si personalitatea constituie topici fundamentale de studiu gi interventie. Personalitatea si(stresul psihosocial sunt subiccte considerate de interes major datorita relevantei lor in etiologia unui spectru larg de disfunctii si boli. : Aww Costurile societatii Iegate de efectele stresului sunt extrem de YS inari, Organizatia Mondiala a Sinatafii estimeaza ci 50% din totalul ” cauzelor de mortalitate si morbiditate se datoreaza stilului de viata, in care stresul are un rol preponderent in adoptarea unor comportamente inadecvate (WHO, 1989). Bolile cardiovasculare, tulburarile mentale, dependenta de substante au devenit boli ale civilizatiei. Doar in Marea Britanie se inregistreazi o medie de 500 de decese pe zi prin boli cardiovasculare: 70 de milioane de zile de munca pe an sunt pierdute ? , datorita aceleiasi boli, in timp ce 40 de milioane de zile de absenteism profesional sunt cauzate de tulburari emotionale si mentale (Cooper, 1994). Cu acest scenariu in minte, psihologii si medicii, sociologii si epidemiologii isi focalizeaza atentia inspre identificarea sursclor de stres, ale resursclor omului de a face fat lor, spre gasirea unor cai de | combatere $i reducere a consecintelor stresului. Se subliniaza existenta / : jn continuare a unor intrebari nesolutionate inca, la care studii viitoare urmeaza sa dea raspunsuri. — Astfel, cercetarile referitoare la rclatia dintre personalitate $i stres sunt focalizate preponderent asupra identificarii conditiilor gi factorilor individuali sau sociali care conduc Ja distres si boli. Dominanta orientarii patogenetice este ilustraté de numarul mare de cercetiri care urmaresc relatia dintre diverse caracteristici (ex. neuroticism, tip A, tip C) si distres si boli, sau dintre stresori (ex. somaj) si boli Lucrarea "Stres si Personalitate" propune o noua orientare, si anume identificarea factorilor personali care contribuic la mentinerea sinatatii, chiar in condifii adverse. Lucrarea igi propune totodaté saSTRES 31 PEKSONALITATE aduca contribufii la nivel teoretic, metodologic si empiric-aplicativ. La nivel teorctic se prezinta o sistematizare critica a teoriilor existente in domeniul stresului si al personalilatii si o integrare a teorici social cognitive a personalitajii in modelul tranzactional al stresului. Exemplificim sintetizarea celor doud paradigme de studiu prin propunerea unui model teoretic pe care il numim model de autoreglare cognitiva la stres. Traducerea, adaptarea gsi etalonarea unor chestionare din literatura constituic contribu{iile metodologice ale cercetarii. Elaborarea gi validarea unei noi scale (IRCAS), de evaluare a cognitiilor despre sine si lume reprezinta un alt aport metodologic adus de investigafia de fafa. La nivel empiric propunem o investigatie orientata diferit fafa de majoritatea cercetrilor. Metodologia studiului nostru urméreste mecanismele de sanogenezd si nu_procesele patogenetice. Identificarea unor factori de protectie la stres ne va facilila conturarea unor metode aplicative de intarire a resurselor cognitive de rezisten{a la stres si de preventie a disfunctiilor si bolilor de adaptare. Capitolul I STRESUL IN CONTEXTUL STIINTEI CONTEMPORANE 1.1, ANALIZA CRITICA A CONCEPTU DE STRES S-a implinit 0 jumatate de secol de la primele formulari experimentale si teoretice alc teoriei stresului de catre Hans Selye. De la munca de pionierat a lui W. Cannon gi H. Selye si pana in prezent s-a acumulat un numar impresionant de date, cercetari, monografii. Nota comuna a diverselor studii este afirmarea gradului redus de concordanta si acord in definirea si infelegerca stresului. Contradictiile si inconsistentele legate de conceptui de stres au determinat pe unii autori sA sugereze necesitatea abandonarii termenului, ca fiind unul confuz, fara semnificatic si viitor in stiinta. La polu! opus se situeaza preluarile necritice sau apologetice ale conceptului gi extrapolarea lui la diversitatea fenomenelor psihice, sociale sau fiziopatologice. Putem decupa din literatura de specialitate afirmatii extreme de genul celor: "stresul nu este nici verb, nici substantiv, nici adjectiv, este o evadare “din realitate" (cit. in Steptoe, 199 ‘sau afirmatii contrare: “teoria stresului a influentat gandirea gi cercetrile medicale, in toate ramurile | sale, mai intens si mai rapid decat oricare alt& teorie propusa" (cit. in Henry, 1980). in ciuda criticilor si impreciziilor, teoria stresului suscita in continuare interes din partea specialistilor din diversele domenii ale stiintelor biologice si sociale. Preluand un text de filosofia stiintei, R.S. Lazarus)rispunde criticilor teorici stresului cu urm&torul citat: "cerinta rigidi de precizie fat. de un termen poate anihila progresul stiinfei, “care se realizeazi prin aproximari succesive si nu prin inchidereaa dogmatica a sistemului de idei. Toleranta unui anumit grad de ambiguitate este importanta pentru creativitatea in stiintd, ca si in \ oricare alt domeniu" (1966, p. 23). in incercarea de a castiga 0 mai mare rigurozitate, teoria i stresului igi asimileazi noile achizifii ale neurostiin{elor, ale celor cognitive si comportamentale, propundnd aborddri multi si \ interdisciplinare. Utilitatea conceptului este dovedita si de faptul ci \ discipline noi conturate, cum sunt Psihologia Sanatatii, Medicina \Comportamentala sau Psihoneuroimunologia includ stresul ca un concept-cheie in modelele explicative ale sAnatatii si bolii Progresul tehnico-stiinfific continuu, presiunile vietii sociale ce solicité capacitatea adaptiva a omului modern, reprezinta posibila explicafie a percutantei teoriei stresului in stiinta. Omul este un sistem viu care depinde in intregime de mentinerea unor relatii satisfAcdtoare cu mediul sau ambiant, esecurile in adaptare traducdndu-se prin afectarea calitatii vietii, boli si moarte. Stresul, circumseriind in aria sa de studiu adaptarea, nu poate fi considerat un epifenomen, ci _dimpotriva, un concept operant in cercetarea relatici om-ambianta. % \Stresul a fost si ramane unul dintre cele mai disputate concepte din _istoria stiintei.J Un cercetétor anonim, parodiind impreciziile notorii in abordarea stresului scria: "stresul este atat ceea ce este cat gi cauza gi rezultat a ceca ce este” (cit. in Vingerhocts si Marcelissen, 1988). Trecdnd peste ironia formularii de‘mai sus, astazi nimeni nu poate nega ca definirea stresului diferd flagrant in functie de perspectiva disciplinei stiinfifice din care ca este elaborata/ { Fiziologti si , endocrinologit dovedesc experimental cA stresul este un n Tspuns al \ organismului,la stimularile externe; sociologii ne sugereazA cA stresul \ sc datoreazé caracteristicilor mediului in care traim, iar psihologii | argumenteaza ca stresul rezulté din perceperea unei stari de \ \autoineficienta. Constatim ca diferitele definitii ale stresului au dus si la confuzii terminologice. Nu de pufine ori stresul este confundat cu anxietatea. O anchetd recenta pe un esantion semnificativ pentru psihologii din Marea Britanie a ardtat cd 55% dintre ei considera anxictatea ca o reactie la stres. Pe de alta parte, 35% din esantion apreciazi stresul ca fiind o forma de reactie la anxietate (Hinton, 4 ‘3tresul in contextul stiinjei contemporane 1992). Autorul anchetei, un ilustru cercetitor britanic in domeniul stresului, conchide cA cei 90% dintre psihologii investigati au raspuns corect pe juméatate(!): anxietatea este una din cmofiile de stres, iar stresul poate fi exacerbat de anxictate. in ultimele publicatii ale sale, autorul teoriei tranzactionale a stresului, Lazarus (1991, 1993a,b,c, 1994), aduce argumente pentru conceptualizarea stresului ca 0 subcategoric a emotiei. “A cunoaste cd un individ se simte anxios, furios, trist, vinovat, fericit sau plin de sperante in contact cu un stimul este mult mai util decat sa stim ca el este amcninjat sau stimulat. Folosirea stresului ca sursa de informatii pentru adaptarea individual la mediu este extrem de limitativa, comparativ cu folosirea intregii arii emoionale” (Lazarus, 1993b, p. 10). Ciudaté ne apare afirmatia unuia dintre cei mai prodigiosi cercetatori din domeniul stresului, chiar daca in final conchide: “nu dorese sd sugerez cA studiul stresului nu ar mai fi necesar, dar topica stresului este mult mai restrans4 in scop si profunzime decat topica emotiei... iar abandonarea emoftici ca subiect stiintific de cercetare pentru adaptarea umana este o aberatie” (op. cit., p. 18). Fara a dori si minimalizim rolul emotiei, aceste ultime interpretiri ale lui Lazarus ne apar in contradictic cu afirmatii anterioare, in care autorul considera stresul ca 0 categorie complex ce include variabile emotionale, motivafionale i cognitive. Daca Lazarus considera in ultimele sale publicafii conceptul de stres prea restrictiv comparativ cu cel al emotiei constatam ca exist cercetitori care se situeazd pe 0 pozitie contrara. Astfel, Maurer (1984), apreciazd ca imprecizia si dificultatea de definire a termenului de stres deriva tocmai din aria prea larga de fenomene pe care le circumscrie. in acceasi ordine de idei, Ionescu (1975) defineste noliunea de stres ca fiind un termen ambiguu, ce tinde sd-si estompeze conturul, largindu-i genul proxim si ignorand diferenta specifica. Caracterul imprecis deriva si din comutirile sensului notiunii de stres de la imaginea destructiva si dezechilibranté la cea integratoare si echilibrantaé spre care organismul tinde in virtutea efortului sau adaptativ Identificim confuzii frecvente si intre termenul de stres gi ce/ de activare (arousal). Aceasta confuzie a dus la utilizarea termenului 5STRES 5I PERSONALITATE de distres ca echivalent a hiperactivarii simpatice. Echivalarea termenului de stres cu cel de activare are semnificatia implicita c4 un Scop major al individului este menfinerea homeostaziei (adicd un anumit nivel mediu al activarii). Zuckerman (1991) dovedeste ca exista persoane care cauta in permanent{a mentinerea unui nivel ridicat de activare prin ciutarea de senzatii. Astazi exist date experimentale certe care dovedesc relatia dintre perceperea unui Coping ineficient gi compensari autonome diferite, simpaticd sau Parasimpaticd, in functie de factorii constitutionali sau de personalitatc. Mai mult, Punctul de vedere al echivalarii stresului cu activarea este unidimensional, deoarece stresul inseamna, in opinia noastra, un proces multidimensional ce include un agent extern sau intern numit stresor sau factor de stres, evaluarea Jui, eforturi de a-1 domina, reduce sau ignora $i efecte complexe asupra starii psihice si fizice. S-au formulat si optiuni de reducere a termenului de stres la cel de coping, considerandu-se c& acesta concentreazi esenta fenomenului de stres (Lazarus, 1987). Asa cum am ardtat mai sus, stresul nu poate fi redus la una din cele patru dimensiuni. Definifiile inoperante ale stresului au determinat asimilarca de calre unii psihiatri a notiunii de stres cu cea de boala psihicd (Bech si colab., 1982). Este adevarat cA folosirca termenului de stres oferd avantajul de a evita conotatiile negative ale unui diagnostic de nevrozi sau manic. in opinia noastra, distresul nu poate fi echivalat cu psihopatologia, Faptul ci o persoana experienfiazA anxictate sau instabilitate nu inseamni in mod necesar cd ea suferi de o tulburare nevroticd; in acelasi timp anxictatea sau depresia nu epuizeazi consecinfele stresului, Lipsa de acord in conceptualizarea stresului este considerata de unii cercetatori ca un indiciu de crizi a unei paradigme de studiu care circumscrie topica stresului, Fara a pleda in favoarea unei relatii direct proportionale intre cantitate si calitate in stiinfa, consideram totusi c& aceasta "criza" este contrazisi de interesul cercetatorilor din diverse discipline stiintifice pentru studiul stresului, Prezentim in figura 1.1 numarul absolut al publicafiilor incluse in descriptorul “Stres psihologic” in doud dintre cele mai cunoscute baze de date: MEDLINE si PSYCHOLOGICAL ABSTRACTS. Proliferarca 6 Stresul In contextul stiintei contemporane impresionanta a studiilor ce vizeazi stresul, asa cum indicd datele prezentate, este relevanta in acest sens. Absenfa unui consens in abordarea stresului o interpretém ca reflectind extinderea aproape fara precedent a cercetarilor in directii variate, care apar uneori divergente dar care apartin aceluiasi fenomen. wee Pero aastmcts 1000 Figura 1.1, Numdru/ absolut de publicatii privind stresul psihologic in doud baze de date (Medline $i Psychological Abstracts) Se impune firesc intrebarea daca divergentele din literatura contemporana pot fi reconciliate in lumina noilor achizitii? Apreciem c& raspunsul este afirmativ atat timp cat abordirile disci iplinare diferite nu isi impun dogmatic paradigma teoretica gi metodologica. in locui aparanii sau criticarii vehemente, in bloc, a uneia sau alteia dintre Perspective, optam pentru o pozitic mai productiva $i constructiva, de integrare a ceea ce este fragmentar dar relevant dintr-un model sau altul de abordare a unui fenomen complex cum este stresul. Incursiunea pe care o Propunem in teoriile stresului nu o realizim pentru a satisface scopuri pur didactice, de clasificdri, sau pentru a Puncta repere cronologice in evolutia conceptului, Demersul nostru leoretic incorporeazé conceptul de pluralism critic care se bazeazi pe Premisa cd nu exist optiune perfect privind cadrul teoretic, designul cercetarii, manipularca datelor sau interpretarea —rezultatelor. ~EE st $1 PERSONALITATE Pluralismul critic reflect modificarile ce au avut loc in filosofia stiinfei, de la traditia “experimentului crucial” la implementari ale unor perspective teoretice si metodologice diferite. Suntem constienti in acelasi timp de pericolul unui relativism sau chiar a unei dezordini epistemologice. Intenfia noastra este de a parcurge critic diversele modelc ale stresului cu preocuparea de a recupera ceea ce este relevant si de a ne distanfa de ceca ce este irelevant in teoriile existente Utilizam cadrul prezentarii teoriilor fiziologice, sociologice gi psthologice ale stresului gi pentru a pune in discutic diverscle componente constitutive ale procesului de stres, cum sunt reactiile la stres, stumulti stresanti $i relatia dintre om si ambianta sa. 1.2. DE LA CONTROVERSE SI LACUNE LA DIRECTII NOI DE CERCETARE Stresul continud si fie definit in termeni diferifi: ca stimuli externi; ca raspunsul organismului, ca interactiunea dintre persoand si mediu. Fiecare dintre aceste modele igi are limitele sale decurgand din ambiguit&ti conceptuale, metodologie inadecvala, taxonomii improprii, cercctari empirice cu rezultate inconsistente sau contradictorii. Constatam cA o caracteristica a investigarii stresului este tendinta de fragmentare a fenomenului. Fragmentarea se reflecta in focalizarea spre arii foarte inguste de cercetare (ex. consccintele stresului, evenimentele critice de viata, coping activ etc.). ingustarea ariei de cercetare are loc in detrimentul studiului stresului ca proces. Fragmentarea este consideraté de unii autori ca o specializare. Cu certitudine, specializarea este deosebit de necesara pentru cunoasterea aprofundataé a unui fenomen complex cum este stresul. Dar atunci cand ea nu fine cont de datele altor discipline, cand compartimentele nu comunicd intre ele si nu sunt integrate intr-un corp comun de cunostiin{e, rezultatul va fi un caleidoscop cvasistiintific, Variabilele luate in studiu sunt abordate in multe cercetari aproape exclusiv in termenii unei cauzalitdti unidirectionale. Astfel intalnim cercetari care studiazd relafia dintre tracasiri cotidiene si boli, dintre stresorii ocupationali gi satisfactia muncii etc. Tendinta de \ 8 Stresul in contextul stifatei contemporane identificare a unor mecanisme cauzale unidirectionale este reflectata prin modele experimentale simpliste, ce urméresc relafia dintre o variabila independenta si cea dependent ignorand rolul moderatorilor. Constatim cd o tema centralé in studiul stresului este explicarea patogenezei. Se observa o concentrare a cforturilor pentru elaborarea de modele explicative a relatiei dintre stres si disfunctii. In consecint§, se poate afirma ca astazi bolile si vulnerabilitatea la boli sunt infelese mai bine decat sdnatatea gi resursele care menfin rezistenla organismului la diverse agresiuni (Holohan si Moos, 1991) Ca raspuns la orientarea patogeneticd actuala a cercetarilor din domeniul stresului, Garmezy (1993) nota in lucrarea sa Resilence despite risk cd urmatorul deceniu va fi martorul unei cresteri semnificative a cercetarilor ce pot fi incadrate sub etichetele: rezistenta la stres, factori protectori, invulnerabilitate, taria Eului etc. Constatém ca analiza sistematica a rolului personalitétii in procesul stresului a inceput abia in ultimul deceniu gi jumatate, odata cu maturizarea teorici psihologice a stresului. Pentru a argumenta afirmatia de mai sus recurgem la decupajul din literarturd a opiniilor exprimate de specialisti ai domeniului. Hamilton nota in 1979 (p. 67-68) in cartea sa Personality and Stress: "scopul cercetarilor mele poate parea idealistic: cdutarea unor principii explicative ale relatiei personalitate-stres, principii care si exprime noile tendinte din psihologia personalitafii. Poate scopul meu este incd. prematur sau prea ambitios. Sunt constient ci ma expun criticilor lumii academice, daci nu chiar ridiculizdrii mele, datorita sarcinii dificile pe care mi-o asum". Zece ani mai tarziu, Strelau (1989) afirma ca cercetarea rolului personalilatii in stres este mai degraba 0 exceptie decét o regula. Situafia nu pare a se imbunatat: substantial nici la un deceniu distan{i dupa primele tentative ale lui Hamilton. Studiile publicate despre stres, chiar daca sunt de ordinul miilor, acordd putina atentie scmnificatiei diferentelor individuale in stres, noteazi Cox si Ferguson (1991). Chiar autorii teorici tranzactionale a stresului tind sa minunalizeze rolul factorilor de personalitate in coping. Conform sublinierii lui Lazarus si Folkman (1984) evaluarea si copingul suni procese care variaz4 nu numai de la o situafie la alta dar si in, functic SSTRES $1 PERSONALITATE, de stadiile confruntarii cu stresorul Consideram, in acord cu alti cercetatori (Terry, 1994, Carver si Scheier, 1994), ca afirmatia lui Lazarus si colab. implica accentuarea rolului variabilelor situationale in detrimentul celor personale. Neglijarea rolului personalitatii determina “somarea" cercetarilor spre canalizarea intereselor inspre directia lacunara. Abordarea diferen{elor individuale trebuie s4 constituie una dintre cele mai importante paradigme de investigare a stresului (Cohen si Edwards, 1989, Costa si McCrae, 1990, Bolger, 1990). Desi se constata in ultimii ani o crestere a interesului cercetarilor spre rolul personalitatii, procesele de mediere a interactiunii persoand-mediu nu sunt pe deplin infelese (Taylor si Aspinwall, 1996). Lacunele persista si datorita unor limite metodologice sau neajunsuri conceptuale. Cercetarile care au urmarit efectul diferen{elor individuale in procesul stresului de cele mai multe ori au luat in studiu doar una sau dowd variabile de personalitate (Towbes, 1989). O analiz a studiilor publicate in Journal of Personality and Social Psychology releva ci numarul celor care iau in considerare interac{iunea mai multor variabile de personalitate si influenta lor asupra comportamentului este foarte redus (Ahadi si Diener, 1989, Smith, Smoll si Ptacek, 1990) Deseori rolul personalitafii in stres este investigat din perspectiva unor trdsaturi statice, specifice modelului trasdturilor care nu permite surprinderea relatici dinamice persoana-mediu (Contrada, Leventhal si O'Leary, 1990). Kasi (1991) apreciazi c& Lazarus si Folkman minimalizeazi nu rolul factorilor individuali in procesul Stresului si al copingului; autorii rejecteazi doar abordarca personalitdjii prin prisma trdsaturilor descriptive, Totodata Lazarus (1987) isi exprima rezervele fata de relevanta factorilor de personalitate in coping deoarece rolul lor a fost doar asumat si prea putin investigat. Nu este pe deplin elucidat nici rolu! diferenjelor individuale in diversele secvente ale stresului (Rosenbaum, 1990). Au factorii de personalitate doar un efect de Protectic sau vulnerabilitate la consecintele Stresului sau au impact si asupra evaluarii si/sau copingului? 10 ecul in contextul gtiintel contemporane Constatém suprapuneri intre constructele de personalitate uzilate in investigarea stresului. Sunt cle constructe distincte care evidentiaza fatete diferite ale personalitatii sau se evalueazi caracteristici aseman&toare sub etichete diferite? Se atrage atentia ca psihologia este ast4zi martora unei tendinje de “reinventare" a unor constructe cu denumiri noi (Smith gi colab., 1989). Deseori constructele psihologice se confunda cu trasaturile psihice. Un construct este in general o idee, o etichetd “construita* de exper{i pentru a rezuma gi explica patternuri de comportamente Trasaturile exista in indivizi (Pitariu si Albu, 1996). Este adevarat ca. psihologii nu cunosc niciodata trasdturile direct, ci numai prin intermediul constructelor, dar datele ce trebuie interpretate sunt manifestari ale persoanei gi nu manifestdri ale comportamentelor. Se sugereaza ca anumiti factori de personalitate actioneaza cz factori de risc pentru distres (ex. neuroticismul sau anxictatea) iar alti ca factori protectori (ex. robustetea sau optimismul). Parcurgerea datelor din literatura ne releva c& nu intotdeauna rezultatele cercetarilor converg spre concluzii similare in acest sens. La noi in tara au fost efectuate un numar redus de cercetar: vizind rolul diferentelor individuale in stres. Cele care au fost efectuate au urméarit factori individuali de risc, cum este tipul A de comportament (Pitariu, Miclea si Munteanu, 1987, Pitariu, 1990 Pitariu si Landy, 1993) sau anxietatea (Dumitragcu, 1995). Cu exceptia unui studiu care a urmarit rolul adaptativ vs. dezadaptativ la stres al mecanismelor defensive (Miclea, 1995), nu am identificat alte cercetari care au studiat rolul factorilor personali cu functie de protectie la stres. Modul in care cognitiile despre sine gi lume se interpun intre situatiile de viafé nefavorabile si efectul lor fizic si psihic nua facut obiectul unor publicatii la noi in tara. Subliniem ca stresul nu poate fi pe deplin inteles pana cind medierea cognitiva a relatici persoand-mediu nu va fi clucidata. Dupa cum se poate observa si din sumarizarea prezentata it aceste pagini, persista aspecte incomplete sau controversate in ccea ce priveste rolul personalitatii in studiul stresului. Am insistat in prezentarea Jor deoarece identificarea lacunelor si a rdspunsurilor 1113 < $ a a a ie) 6 R EB 8 | | | STRES $1 PERSONALITATE lume | neconclusive a constituit punctul de pornire a conturarii obiectivelor lucrarii noastre. Corobordnd datele din literatura propunem in tabelul 1.1. 0 imagine sinoptica a nivelelor si componentelor stresului. Dupi cum se poate observa sfera stresului este foarte larga si complexa. Lucrarea | Stres si Personalitate se incadreazi la nivelul analizei psihologice a | | stresului. Aceasta va fi realizata prin prisma abordarii social-cognitive a personalitatii, Trecand in revista teoriile actuale ale stresului constatam Coexistenja a trei categorii diferite de definifii: stresul ca raspuns, ca stimul si ca interactiune; implicit, paradigmele teoretice enunfate au generat si tendinte metodologice diferite de abordare a stresului sub unul din cele trei aspecte: fiziologic, sociologic si psihologic. | | | Dificultatea circumscrierii exacte si unanime a stresului, lipsa. DURATA Tabelul 1.1. Pardsirea locului de Dependenfa de substanje muncd Pasivitate Disfunjit fiziologice Retrager: Modificari structurale Revolutie Alienare gas aaa g 3 Morale Boli cronice Longevitate Sinucidere Comportament antisocial idente Comportament ev Relafii interpersonale Comportament agresi Vizite repetate la medic guvemnamentale Presiuni socio-pol Modificdri neuro- Disfimefi sociale Raspunsuri Erori, a 5 5 Z & Hiperactivitate EFECTE IM) a stresului unci tcorii unifare consideram cd este explicabila. de | multidimensionalitatea fenomenului, care implici: universalitate, stresul find specific atét omului ct si animalului; complexitate, aspectele fiziologice sc intricé si se interconditioneaza cu cele | psihologice si sociale; muétitudinea formelor yi tipurilor de stres cronic-acut: sistemic-nervos: fizic-psihic-social; de subsolicitare- suprasoiicitare, ambiental, profesional, gravitational, neonatal, post- traumatic, tchno-stresul; stres tensiune-stres efort; stres de anticipare; | specificitatea $i universalitatea _ stresorilor; spécificitatea $i | are primara gi te temporar « Deficienje dobandite perceput ‘S y jora g (ex. recurgerea la» fumat, droguri) MEDIATORI z g a gi a g| 3 nesdindtoase ca forme de Practicarea unor comportamente Strategii de coping ‘Suport soc de @ams peoblemele Resurse imune 8 \|/ nespecificitatea reactiilor; \ipsa unor criterii objective de distinctie 4 dintre nivelul optim de stimulare care menjine echilibrul fizic i psihic si suprastimularile care dep&sesc resursele individuale, rezultand scaderea performanjei, insatisfactic si tulburari psihosomatice. Nivelele si componentete de anali: ‘Status socio-economic ANTECEDENTE Variabile personale valori, scopuri, Factori genetici gi constitufion: Structurile Rejea sociala vs. patogen NIVET PSIHOLOGIC COMPORTAMENTAL SOCIAT.PERSONALITATE Analiza cercetarilor si modelelor teorctice explicative existente la ora actuala ne permite totodata reliefarea directtilor in care sunt necesare cercetari viitoare: (a) desi stresul este interpretat ca proces, putine studii evalueaza stresul in dinamica sa procesuala; (b) exista pufine informatii despre ajustarea la evenimentele pozitive, care de asemenea pot depasi capacitatea adaptiva a persoanei; (c) este necesara 0 coordonare mai coerenta a datclor de laborator cu cele de teren, a experimentului cu observatia, a datelor cuantificabile cu cele subiective,; (d) extinderea cercetarilor intraindividuale (in diverse situafii, cu diferite probleme) care s& explice erorile in evaluare, optarea pentru forme neeficiente de ajustare; (ec) aprofundarea cercetarilor interindividuale, care si evidentieze variabilele personale care determina diferente individuale in evaluarea si adaptarea la sires; (f) putine cercetari investigheazi reactiile si adaptarea la stresul de anticipatic. Lacunele prezentate ne-au ghidat si in conturarca obicctivelor cercetarii de fafa. Teoria stresului nu trebuie interpretata ca un sistem de idei revolut, ci doar o conceptic deschis& spre asimilari noi, apic sa determine noi orizonturi de cercetare. Numai prin sumarea i confruntarea unor multiplicitati de date, prin demersuri interdisciplinare si integrative, teoria stresului va putea alinge criteriile stiinfifice necesare oricarei tcorii: cocrenfa, exhaustivitate, simplitate, relevanta. Capitolul IT MODELUL FIZIOLOGIC AL STRESULUI SI TEORIA RASPUNSULUI 2.1, PRECURSORI AI TEORIEI STRESULUI Primele observafii privind adaptarea organismului la mediu dateaza din antichitate. Hippocrate considera ci boala nu e numai suferinta si Jeziune (pathos) ci si efortul organismului de a-si restabili echilibrul (ponos). Mult mai recent, cdnd progresele stiintei au permis cercetari mai riguroase, biologii si fiziologii secolului al XIX-lea au semnalat inaliul grad de organizare a lumii vii care faciliteaz4 o adaptare activa. C. Bemard (1878) indicd capacitatea organismului de a-si mentine constant mediul intern in raport cu stimuli externi. Procesul de adaptare activa al organismului la mediu extern in continua schimbare este posibil datorita unor mecanisme dinamice, compensatorii, de neutralizare si corectare a disfunctiilor survenite. bd. Termenul de sires, a cdrui semnificalie originara era de adversitate, dificultate, suferinté, poate fi gasit inci din secolul al XIV-lea, Trei secole mai tarziu termenul este folosit mai ales in ingineric desemnand acca fori sau .presiunc care deformeazi Corpurile. Modificarea structurii sub influenta acelei forte este desemnati prin nofiunea de strain (Levi, 1990). Persistenta acestei interpretari o regdsim Ta autorit contemporani care asimileazA stresul cu cerinjele extemne care exercita presiuni asupra organismului. De abia in secolul al XIX-lea conceptul de stres este preluat de stiinjele biologice. El este utilizat initial cu sonsul de boali mintala, Sir William Osler (cit. in Hinkle, 1973) echivala stresul cu “munca multé $1 cu probleme”. = ES =