Autoeducaţia

între formator şi format

,,nu există o sursă mai

bogată în satisfacţii decât aceea
de te simţi opera propriei
tale personalităţi şi sculptor
 1. Meditatie catre noi…

De fiecare dată când privim în noi, găsim acolo mai multe

voci care au rămas eterne prin urma ce a lăsat-o ca felinar,
luminând paşii noştrii firavi.
Astfel, am găsit acolo,printre multe şi multe ecouri, pe cei
care ne au fost învăţători, profesoare şi profesori. Cu toţii ne
aducem aminte cu câtă dragoste a pus în noi doamna dirigintă
pasiune pentru viaţă, pentru a ascede pe calea spre împlinire…
cum ne-a învăţat să luptăm pentru ceea ce ne dorim profesorul
de română, cum ne-a învaţat să respectăm o regulă profesorul
de chimie, sau cum să perseverăm în atingerea idealurilor, cum
spune profesoara de fundamente.
Da, acestia au făcut şi vor mai face mai mult decât
educaţie, vor ramane păstrate undeva în noi şi reveni de-a
lungul vieţii ca ajutor în clipe grele, urmând ciclul autoeducaţiei.
2. Autoeducaţia-definiţie

Autoeducatia este o activitate

conştientă, planificată şi sistematică
desfăşurată de fiinţa umană asupra sa, cu
scopul autoperfecţionării sau formării
noilor trasături ale propriei personaliăţi
necesare în prezent şi în viitor”.
 3.Din nevoia de educaţie se naşte autoeducaţia…

Se poate spune că educaţia care precede

autoeducaţia oferă tânărului direcţia devenirii sale, îi
formează deprinderile şi priceperile indispensabile unui
caracter independent şi îi cultivă încrederea în sine.
Educaţia pregăteşte autoeducaţia într-un sens dublu:
oferă o "bază de lansare", prin sistemul de cunoştinţe,
priceperi şi deprinderi se stimulează nevoia continuă de
educaţie, de perfecţionare. Menirea şcolii, a activitaăţii
profesionale constă în a provoca în conştiinţa educatului,
nevoia de educaţie.
 Educaţia de bază se face prin învăţământ;
la nevoie însă, ea se realizează fără el şi
impotriva lui.Realitatea orarelor, a
programelor, a manualelor, rânduită cu grijă
de tehnocraţi ai ministerelor, nu este decât o
realitate iluzorie. Anii în care ne-am tocit
coatele pe băncile şcolii trec repede, din
memoria noastră se şterg regula de trei
simplă, datele din istoria României,
clasificarea vertebratelor.
 Ceea ce rămâne pentru totdeauna este
înţelegerea treptată şi anevoioasă a unei
personalitaăţi.
Se conturează astfel principala sarcină
educativă a profesorului începand cu
nivelul învaţământului secundar. El poate
demonstra că nu se lasă înşelat de regimul
care îl ţine prizonier.
Profesorul nu este doar un transmiţător de
informaţii, care se rezumă la a da indicaţii
elevilor ,ci si un antrenor care, prin întrebari
analitice, stimulând gândirea elevilor, creează
premise pentru ca aceştia, prin găsirea
independentă a raspunsurilor, să ajungă la o mai
bună înţelegere a problemelor.
Trezirea interesului elevilor, stimularea
motivaţiei acestora este un rezultat al conducerii
procesului instructiv. Se are în vedere şi dozarea
dificultăţilor în procesul învăţării, conform cu
situaţia concretă şi individualitatea fiecărui elev.
 A educa, înseamnă:

a) folosirea unor metode care să formeze elevilor atenţia

pentru munca independentă, să dezvolte virtuţi sociale, să
întărească includerea elevilor în propria valoare, ajutându-i să-
şi găsească identitatea.
b) a-ţi desfăşura activitatea sub semnul unor categorii morale,
consiliindu-i pe elevi să ia distanţa critică faţă de atitudinile şi
performanţele proprii, dezvoltându-le aptitudinea de a stabili
contacte pozitive şi de a analiza critic propriile prejudecăţi.
c) a găsi metodele cele mai adecvate, a trezi interesele elevilor
şi a stimula performanţele, a crea o atmosferă prielnică
studiului, a doza dificultăţile pentru a putea dezvolta strategii
de rezolvare a problemelor(Geissher, 1981).
 d) Crearea în şcoala şi în familie a cât
mai multe
oportunităţi de succes,
situaţii în care copilul să- şi
identifice punctele tari-
laudele în faţa colectivului
clasei, al scolii;

e) Crearea unor situaţii

în care copilul să-şi
exprime în grup
calităţile sau punctele tari- ,, dacă
ai fi o floare, ce ai
prefera să reprezinti ? De ce ? ’’

f) Crearea de situaţii în
care copilul şi adolescentul
să aibă oportunitatea de a oferi ajutor celorlalte persoane –
acordarea primului ajutor în caz de accidente
( responsabil pe clasa );
g) Identificarea domeniilor de competenţă ale copilului şi
adolescentului şi crearea situaţiilor în care acestea sunt
utilizate cu succes- participarea la olimpiada de
matematică- etapa pe clasă, şcoală, municipiu, etc.
h) Identificarea surselor de suport social , emoţional,
instrumental, informaţional;
i) Dezvoltarea abilităţilor de comunicare ,
negociere , rezolvare de probleme, abilităţi de a face
faţă situaţiilor de criză- pledoarie pentru animalele din
gradina zoologică,articole publicate în revista şcolii;
j) Formarea calităţilor de voinţă şi caracter absolut
necesare în procesul autoeducaţiei;
k) Dezvoltarea conştiinţei răspunderii fiecărui elev
pentru propria lui devenire .
4. Modele de conţinut ale autoeducaţiei.
• Programul autoeducatiei
•Regulile personale

•Deviza

•Jurnalul intim
Metodele de autocontrol
• autoobservatia
•
• autoanaliza

• reflectia personala

• autocontrolul
 Metode de autostimulare a preocupărilor
de autoeducaţie :

 autoconvingerea ;
 autocomanda ;
 autoaprecierea ;
 autosugestia;
 comunicativitatea ;
 exemplul;
 jocul;
 autoexersarea .
5. Inteligenţa emoţională

Punctul de plecare în conceperea naturii umane şi a

educaţiei este coexistenţa a celor trei funcţii psihice –
intelectul, emoţiile, voinţa- care formează împreună
,, o unitate de viaţă ‘’ .
Astfel, educaţia inteligenţei este numai un segment
din educaţia integrală a omului.
Şcoala şi pedagogia sunt responsabile să formeze , să
dezvolte personalitatea integrală a omului.

Educaţia are drept componete dezvoltarea

inteligenţei, a simţului practic şi spontaneitatea mintală.
Privind din punct de vedere psihologic, Daniel
Goleman ar numi acest lucru inteligenţă
emoţională (capacitatea personală de identificare şi gestionare
eficientă a propriilor emoţii în raport cu scopurile personale (carieră,
familie, educaţie etc). Finalitatea ei constă în atingerea scopurilor
).
noastre, cu un minim de conflicte inter şi intra-personale

Astfel, el aminteşte despre un studiu care s-a

realizat în secolul XX, când 95% din studenţii care
au absolvit Harward sau Ivy League au avut un
succes în viaţă mai scăzut decât cei care aveau un
IQ mai slab, dar un EQ mai ridicat.
 Din cele prezentate mai sus reiese faptul că,
pentru a avea capacitatea de autoeducare, este
necesar să se realizeze o legătură armonioasă între
profesor şi inteligenţa emoţională a elevului.
Metodologia investigaţiei
 Ancheta psihosocială este bazată pe chestionar
(autoadministrare sau prin intermediul respondenţilor). Această
anchetă cuprinde mai multe etape de lucru:
 Pregătirea anchetei în care intră o serie de acţiuni privind
definirea obiectivelor şi ipotezelor anchetei, determinarea
populaţiei anchetei
( fixarea eşantionului reprezentativ);
 Redactarea şi aplicarea chestionarului potrivit modului de
administrare ales;în cursul acestora se rezolvă problema tipurilor
de întrebări şi se testează proiectul chestionarului;cercetătorul
poate opta pentru o gamă foarte largă de întrebări ( fie că sunt
întrebări factuale, de cunoştinţe, de opinii şi atitudini sau
motivaţionale). În formularea întrebărilor cercetătorul trebuie să
aibă în vedere fenomenele şi implicaţiile psihosociale ale
situaţiilor de răspuns.
 Obiectivul cercetării :
 Identificarea gradului in care
profesorii au stimulat elevii spre
autoeducare.
 Ipoteză :
 Copiii sunt stimulaţi să atingă
performanţa autoeducării de către
profesori.
 Lotul de subiecţi cuprinde 30 de elevi din
învăţământul gimnazial (clasele V-VIII ) din
Piteşti, Argeş. Pentru stabilirea eşantionului
final am clasificat populaţia de referinţă după
criteriile relevante ce fac obiectul
investigaţiei noastre ( sex şi vârstă ), iar apoi
prin procesul eşantionării aleatorii am stabilit
eşantionul final.
 Tabel nr.1 – Structura eşantionului în
raport cu variabila SEX

Număr de %
subiecţi
masculin 19 63%
feminin 11 37%
total 30 100%
 Tabel nr.2 – Structura eşsntionului în raport
cu variabila VÂRSTĂ

Număr de %
subiecţi
11- 12 ani 12 40%
13- 15 ani 18 60%
Total 30 100%
G r a d u l d e s tim u la r e a l p r o fe s o r ilo r a s u p r
e le v ilo r

d= 1 a=4
23% 27%

c=2
13%
b= 3
37%
 Pentru realizarea investigaţiei propuse s-a utilizat un
chestionar cu 13 itemi, iar aplicarea acestuia a scos în
evidenţă faptul că profesorii au intr-adevar un rol
esenţial asupra autoeducării elevilor; ei
conştientizează urmările unei educaţii autentice, fapt
simtit de către 54% din cei chestionaţi.
 Provocarea capacitătilor intelectuale, stârnirea
interesului, încurajarea spre rezolvarea de probleme
prin activitate independentă, cât si exploararea
inteligentei emotionale facilitează formarea unei
autoeducaţii, individul modelându-şi personalitatea.
Astfel, omul devine prin sine mai mult decât este, el
tinde spre autoperfecţionare, depăşind limitele.
Facultatea de stiinte Socio-Umane,
Pitesti
Anul I Psihologie
Studenti: Vasile Madalina Ionela,
Tita Madalina Cristina