Autoeducaţia între formator şi format

,,nu există o sursă mai bogată în satisfacţii decât aceea de te simţi opera propriei tale personalităţi şi sculptor

1. Meditatie catre noi… De fiecare dată când privim în noi, găsim acolo mai multe voci care au rămas eterne prin urma ce a lăsat-o ca felinar, luminând paşii noştrii firavi. Astfel, am găsit acolo,printre multe şi multe ecouri, pe cei care ne au fost învăţători, profesoare şi profesori. Cu toţii ne aducem aminte cu câtă dragoste a pus în noi doamna dirigintă pasiune pentru viaţă, pentru a ascede pe calea spre împlinire… cum ne-a învăţat să luptăm pentru ceea ce ne dorim profesorul de română, cum ne-a învaţat să respectăm o regulă profesorul de chimie, sau cum să perseverăm în atingerea idealurilor, cum spune profesoara de fundamente. Da, acestia au făcut şi vor mai face mai mult decât educaţie, vor ramane păstrate undeva în noi şi reveni de-a lungul vieţii ca ajutor în clipe grele, urmând ciclul autoeducaţiei.

2. Autoeducaţia-definiţie

Autoeducatia este o activitate conştientă, planificată şi sistematică desfăşurată de fiinţa umană asupra sa, cu scopul autoperfecţionării sau formării noilor trasături ale propriei personaliăţi necesare în prezent şi în viitor”.

3.Din nevoia de educaţie se naşte autoeducaţia…

Se poate spune că educaţia care precede autoeducaţia oferă tânărului direcţia devenirii sale, îi formează deprinderile şi priceperile indispensabile unui caracter independent şi îi cultivă încrederea în sine. Educaţia pregăteşte autoeducaţia într-un sens dublu: oferă o "bază de lansare", prin sistemul de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi se stimulează nevoia continuă de educaţie, de perfecţionare. Menirea şcolii, a activitaăţii profesionale constă în a provoca în conştiinţa educatului, nevoia de educaţie.

Educaţia de bază se face prin învăţământ; la nevoie însă, ea se realizează fără el şi impotriva lui.Realitatea orarelor, a programelor, a manualelor, rânduită cu grijă de tehnocraţi ai ministerelor, nu este decât o realitate iluzorie. Anii în care ne-am tocit coatele pe băncile şcolii trec repede, din memoria noastră se şterg regula de trei simplă, datele din istoria României, clasificarea vertebratelor.

Ceea ce rămâne pentru totdeauna este înţelegerea treptată şi anevoioasă a unei personalitaăţi. Se conturează astfel principala sarcină educativă a profesorului începand cu nivelul învaţământului secundar. El poate demonstra că nu se lasă înşelat de regimul care îl ţine prizonier.

Profesorul nu este doar un transmiţător de informaţii, care se rezumă la a da indicaţii elevilor ,ci si un antrenor care, prin întrebari analitice, stimulând gândirea elevilor, creează premise pentru ca aceştia, prin găsirea independentă a raspunsurilor, să ajungă la o mai bună înţelegere a problemelor. Trezirea interesului elevilor, stimularea motivaţiei acestora este un rezultat al conducerii procesului instructiv. Se are în vedere şi dozarea dificultăţilor în procesul învăţării, conform cu situaţia concretă şi individualitatea fiecărui elev.

A educa, înseamnă:
a) folosirea unor metode care să formeze elevilor atenţia pentru munca independentă, să dezvolte virtuţi sociale, să întărească includerea elevilor în propria valoare, ajutându-i săşi găsească identitatea. b) a-ţi desfăşura activitatea sub semnul unor categorii morale, consiliindu-i pe elevi să ia distanţa critică faţă de atitudinile şi performanţele proprii, dezvoltându-le aptitudinea de a stabili contacte pozitive şi de a analiza critic propriile prejudecăţi. c) a găsi metodele cele mai adecvate, a trezi interesele elevilor şi a stimula performanţele, a crea o atmosferă prielnică studiului, a doza dificultăţile pentru a putea dezvolta strategii de rezolvare a problemelor(Geissher, 1981).

d)

Crearea în şcoala şi în familie a cât oportunităţi de succes,

mai multe situaţii în care copilul să- şi identifice punctele tarilaudele în faţa colectivului clasei, al scolii;

e)
în care copilul să-şi calităţile sau punctele tari- ,, dacă

Crearea unor situaţii exprime în grup ai fi o floare, ce ai

prefera să reprezinti ? De ce ? ’’

f)

Crearea de situaţii în

care copilul şi adolescentul să aibă oportunitatea de a oferi ajutor celorlalte persoane – acordarea primului ajutor în caz de accidente ( responsabil pe clasa );

Identificarea domeniilor de competenţă ale copilului şi adolescentului şi crearea situaţiilor în care acestea sunt utilizate cu succes- participarea la olimpiada de matematică- etapa pe clasă, şcoală, municipiu, etc. h) Identificarea surselor de suport social , emoţional, instrumental, informaţional; i) Dezvoltarea abilităţilor de comunicare , negociere , rezolvare de probleme, abilităţi de a face faţă situaţiilor de criză- pledoarie pentru animalele din gradina zoologică,articole publicate în revista şcolii; j) Formarea calităţilor de voinţă şi caracter absolut necesare în procesul autoeducaţiei; k) Dezvoltarea conştiinţei răspunderii fiecărui elev pentru propria lui devenire .
g)

4. Modele de conţinut ale autoeducaţiei. • Programul autoeducatiei
•Regulile personale •Deviza •Jurnalul intim

Metodele de autocontrol • autoobservatia • • autoanaliza • • reflectia personala autocontrolul

Metode de autostimulare a preocupărilor de autoeducaţie :
       

autoconvingerea ; autocomanda ; autoaprecierea ; autosugestia; comunicativitatea ; exemplul; jocul; autoexersarea .

5. Inteligenţa emoţională

Punctul de plecare în conceperea naturii umane şi a educaţiei este coexistenţa a celor trei funcţii psihice – intelectul, emoţiile, voinţa- care formează împreună ,, o unitate de viaţă ‘’ . Astfel, educaţia inteligenţei este numai un segment din educaţia integrală a omului. Şcoala şi pedagogia sunt responsabile să formeze , să dezvolte personalitatea integrală a omului. Educaţia are drept componete dezvoltarea inteligenţei, a simţului practic şi spontaneitatea mintală.

Privind din punct de vedere psihologic, Daniel Goleman ar numi acest lucru inteligenţă emoţională (capacitatea personală de identificare şi gestionare
eficientă a propriilor emoţii în raport cu scopurile personale (carieră, familie, educaţie etc). Finalitatea ei constă în atingerea scopurilor noastre, cu un minim de conflicte inter şi intra-personale

).

Astfel, el aminteşte despre un studiu care s-a realizat în secolul XX, când 95% din studenţii care au absolvit Harward sau Ivy League au avut un succes în viaţă mai scăzut decât cei care aveau un IQ mai slab, dar un EQ mai ridicat.

Din cele prezentate mai sus reiese faptul că, pentru a avea capacitatea de autoeducare, este necesar să se realizeze o legătură armonioasă între profesor şi inteligenţa emoţională a elevului.

Metodologia investigaţiei
Ancheta psihosocială este bazată pe chestionar (autoadministrare sau prin intermediul respondenţilor). Această anchetă cuprinde mai multe etape de lucru:  Pregătirea anchetei în care intră o serie de acţiuni privind definirea obiectivelor şi ipotezelor anchetei, determinarea populaţiei anchetei ( fixarea eşantionului reprezentativ);  Redactarea şi aplicarea chestionarului potrivit modului de administrare ales;în cursul acestora se rezolvă problema tipurilor de întrebări şi se testează proiectul chestionarului;cercetătorul poate opta pentru o gamă foarte largă de întrebări ( fie că sunt întrebări factuale, de cunoştinţe, de opinii şi atitudini sau motivaţionale). În formularea întrebărilor cercetătorul trebuie să aibă în vedere fenomenele şi implicaţiile psihosociale ale situaţiilor de răspuns.

 

 

Obiectivul cercetării : Identificarea gradului in care profesorii au stimulat elevii spre autoeducare. Ipoteză : Copiii sunt stimulaţi să atingă performanţa autoeducării de către profesori.

Lotul de subiecţi cuprinde 30 de elevi din învăţământul gimnazial (clasele V-VIII ) din Piteşti, Argeş. Pentru stabilirea eşantionului final am clasificat populaţia de referinţă după criteriile relevante ce fac obiectul investigaţiei noastre ( sex şi vârstă ), iar apoi prin procesul eşantionării aleatorii am stabilit eşantionul final.

Tabel nr.1 – Structura eşantionului în raport cu variabila SEX Număr de subiecţi % 63% 37% 100%

masculin feminin total

19 11 30

Tabel nr.2 – Structura eşsntionului în raport cu variabila VÂRSTĂ Număr de subiecţi % 40% 60% 100%

11- 12 ani 13- 15 ani Total

12 18 30

G r a d u l d e s tim u la r e a l p r o fe s o r ilo r a s u p r e le v ilo r

d= 1 23%

a=4 27%

c=2 13%

b= 3 37%

Pentru realizarea investigaţiei propuse s-a utilizat un chestionar cu 13 itemi, iar aplicarea acestuia a scos în evidenţă faptul că profesorii au intr-adevar un rol esenţial asupra autoeducării elevilor; ei conştientizează urmările unei educaţii autentice, fapt simtit de către 54% din cei chestionaţi. Provocarea capacitătilor intelectuale, stârnirea interesului, încurajarea spre rezolvarea de probleme prin activitate independentă, cât si exploararea inteligentei emotionale facilitează formarea unei autoeducaţii, individul modelându-şi personalitatea. Astfel, omul devine prin sine mai mult decât este, el tinde spre autoperfecţionare, depăşind limitele.

Facultatea de stiinte Socio-Umane, Pitesti Anul I Psihologie Studenti: Vasile Madalina Ionela, Tita Madalina Cristina

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful