Professional Documents
Culture Documents
2 Teste grilă
Universitatea din Craiova, ca entitate ce acţionează (şi) în spaţiul economic, poate fi numită cel mai
corect şi mai precis prin termenul de:
a) întreprindere;
b) societate;
c) firmă;
d) instituţie;
e) organizaţie.
Faptul că întreprinderea cuprinde un ansamblu de activităţi umane cu o finalitate bine determinată şi care
dă viaţă tuturor elementelor tehnice, tehnologice şi de altă natură defineşte întreprinderea ca fiind:
a) o organizaţie tehnico-productivă;
b) o organizaţie socială;
c) un centru de decizii;
d) o organizaţie producătoare de bunuri materiale;
e) o organizaţie economică.
Care tip de mediu ambiant al întreprinderii este definit de schimbări foarte accentuate, greu de anticipat,
adesea transformatoare, care pun probleme dificile de adaptare?
a) mediul schimbător;
b) mediul juridic;
c) mediul stabil;
d) mediul tubulent;
e) mediul politic.
Care dintre următoarele caracteristici sunt specifice întreprinderii semipublice cu proprietate mixtă?
a) au autonomie decizională deplină in limitele fixate de caietul de sarcini;
b) sunt unităţi economice de interes naţional si local;
c) este o unitate economică ale cărei venituri şi cheltuieli sunt incluse in bugetul de stat potrivit normelor
generale ale contabilităţii;
d) este o unitate economică şi socială în care capitalul său este deţinut de puterile publice şi de una sau
mai multe persoane private;
e) este o unitate economică şi socială în care puterile publice îşi asumă toate prerogativele conducerii
prin intermediul agenţilor săi.
Care din următoarele caracteristici NU sunt specifice regiilor autonome?
a) sunt unităţi economice de interes naţional sau local;
b) prin actul lor de înfiinţare se hotărăşte: obiectul de activitate, denumirea, sediul social şi patrimoniul;
c) funcţionează pe baza de gestiune economică şi autonomie financiară;
d) anual întocmeşte bugetul de venituri şi cheltuieli, bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere;
e) este o unitate economică şi socială al cărei capital este deţinut de puterile publice şi una sau mai multe
persoane private.
Capitalul social vărsat la constituirea unei societăţi pe acţiuni nu poate fi mai mic de:
a) 20%
b) 30%
c) 40%
d) 50%
e) 60% din cel subscris.
1. Printre reprezentanţii şcolii clasice de management, care au determinat apariţia curentului abordării
raţionale în teoria organizaţiei, NU poate fi inclus:
a) F. W. Taylor;
b) H. Gantt;
c) A. Maslow;
d) H. Fayol;
e) F. şi L. Gilbreth.
2. Precizaţi care dintre următoarele domenii (funcţiuni) în care întreprinderea trebuie să desfăşoare
activităţi nu a fost precizat de către H. Fayol:
a) tehnic;
b) comercial;
c) financiar;
d) administrativ;
e) de resurse umane.
6. Care dintre următoarele caracteristici NU este specifică Teoriei Y, elaborată de către D. McGregor?
a) fiinţa umană medie este predispusă la delăsare în muncă, pe care ar evita-o dacă ar putea;
b) omul mediu nu doreşte să-şi maximizeze numai avantajele de natură economică, ci şi pe cele de natură
psihosocială;
c) omul mediu are o mare capacitate de imaginaţie şi creativitate;
d) omul mediu învaţă nu numai să accepte şi să exercite sarcini şi responsabilităţi, dar şi să-şi asume din
proprie iniţiativă;
e) consumul de efort fizic şi intelectual în muncă este tot atât de necesar precum distracţia şi odihna.
8. Care dintre următoarele aspecte indică faptul că o firmă operează în condiţiile unei concurenţe perfecte:
a) curba cererii este perfect elastică;
b) costul marginal este egal cu venitul marginal;
c) venitul mediu este egal cu costul variabil mediu;
d) costul variabil mediu este egal cu venitul mediu;
e) venitul mediu este egal cu preţul.
13. S.C. Propan S.R.L. Craiova este o întreprindere care activează în industria de panificaţie.
Întreprinderea este una mică şi îşi distribuie produsele prin intermediul câtorva magazine „de cartier”. În
ultimul an aceasta s-a confirmat cu mari dificultăţi: pe de o parte produsele S.C. Propan S.R.L. au fost
concurate tot mai puternic de cele ale unor firme mult mai cunoscute în zona Oltenia (Pan Group Craiova,
Boromir Râmnicu Vâlcea, Vel Pitar Râmnicu Vâlcea); pe de altă parte, magazinele de cartier se confruntă, la
rândul lor, cu mari probleme de supravieţuire datorită presiunii concurenţiale exercitate de către marile
lanţuri de magazine (Metro, Billa, Selgros, Pic, Real).
În aceste condiţii, domnul Florin Stancu, patronul S.C. Propan S.R.L., nu a fost deloc mulţumit de
rezultatele financiare ale firmei sale în 2007, aceasta încheind cu pierdere exerciţiul, pentru al doilea an
consecutiv. Pentru a asigura supravieţuirea firmei sale, în luna ianuarie a anului 2008, domnul Florin Stancu
a luat în leasing trei microbuze pentru transport marfă. Întreprinzătorul şi-a propus ca acestea să fie folosite
pentru a furniza servicii de transport terţilor, dar şi pentru a-şi extinde aria de distribuţie pentru produsele de
panificaţie. În acest caz se poate vorbi de o:
a) diversificare de plasament de tip financiar;
b) diversificare de plasament de tip industrial;
c) diversificare de desfăşurare;
d) diversificare de consolidare;
e) diversificare de supravieţuire.
14. În situaţia în care o întreprindere A dispare iar activele sale sunt preluate de două sau mai multe
întreprinderi existente, care absorb, în părţi egale sau diferite patrimoniul întreprinderii A putem spune că
este vorba de:
a) fuziune printr-un proces de topire;
b) fuziune prin absorbţie integrală;
c) fuziune-sciziune;
d) fuziune prin absorbţie parţială;
e) aport parţial de active.
15. Dacă o întreprindere A emite un număr important de acţiuni care sunt cumpărate de o întreprindere
B, care astfel dobândeşte capacitatea de control asupra întreprinderii care a emis acţiunile, este vorba de:
a) aport parţial de active;
b) fuziune sciziune;
c) luare de participaţii;
d) fuziune prin absorbţie parţială;
e) absorbţie de filială.
19. Tratamentul de redresare juridică la care a fost supusă S.C. ROT – S.A. nu a dat rezultate. Peste
puţin timp activele sale vor fi preluate, în părţi egale, de S.C. MIC – S.A. şi S.C. TOC – S.A. În acest caz,
regruparea va fi de forma:
a) absorbţiei integrale;
b) absorbţiei de filială;
c) absorbţiei parţiale;
d) fuziunii-sciziunii;
e) aportului parţial de active.
22. Atunci când se creează o „structură vidă” ce are ca obiect menţinerea controlului majoritar în mai
multe întreprinderi avem de a face cu:
a) luarea de participaţii
b) holding de participaţie;
c) holding de animaţie;
d) holding de mobilizare de capitaluri;
e) grup primar de întreprinderi.
4.2. Teste grilă
1. Într-o întreprindere, fiecare angajat realizează sarcinile pe care le execută cu randamentul cel mai mare.
Organizarea muncii în această întreprindere permite creşterea nivelului producţiei totale. Ce componentă a
organizării este respectată în această situaţie?
a) standardizarea;
b) formalizarea;
c) specializarea verticală a muncii;
d) specializarea orizontală a muncii;
e) coordonarea.
4. După trei ani de la înfiinţarea întreprinderii, directorul a căpătat încredere maximă în toţi angajaţii şi le
acordă o mare autonomie în executarea muncii lor. Acesta consideră că salariaţii săi posedă toate calificările
cerute de posturile pe care le ocupă şi nu mai este nevoie să îi supravegheze sau să îi controleze. Care este
forma de coordonare folosită de director în acest caz?
a) ajustarea mutuală;
b) formalizarea;
c) standardizarea normelor;
d) standardizarea calificărilor;
e) supervizarea directă.
5. Care dintre următoarele variante de răspuns NU figurează printre elementele structurii organizatorice
conceptualizată de către H. Mintzberg?
a) tehnostructura;
b) obiceiurile;
c) suportul logistic;
d) vârful strategic;
e) centru operaţional.
6. În orice domeniu, sarcinile sunt atribuite acelor persoane care deţin aptitudinile, experienţa şi
competenţele pentru a le îndeplini. Sarcinile îndeplinite de anumiţi indivizi trebuie să fie armonizate cu cele
îndeplinite de către ceilalţi membri ai grupului. De exemplu, în handbal, portarul trebuie să împiedice
mingea să intre în poartă, ceilalţi jucători, având sarcini de a pasa, de a dribla şi de a marca. Numai prin efort
colectiv echipa este eficientă, reuşind să înscrie goluri şi să reporteze victorii. Care dintre componentele
structurale sunt respectate în organizarea unei echipe de handbal, aşa cum reiese din textul de mai sus?
a) formalizarea;
b) unitatea managerială;
c) focalizarea;
d) coordonarea;
e) specializarea.
11. Structura puţin elaborată, relativ suplă, care fabrică produse de natură artizanală se încadrează în
sistemul tehnic de producţie:
a) de serie mare;
b) de masă;
c) pe loturi mici;
d) în continuu;
e) unitară.
12. În cazul întreprinderilor de producţie unitară, funcţiunea cheie a întreprinderii este:
a) funcţiunea de resurse umane;
b) funcţiunea comercială;
c) funcţiunea de cercetare-dezvoltare;
d) funcţiunea de producţie;
e) funcţiunea financiar-contabilă.
13. Ţinând cont de concurenţa extrem de intensă, întreprinderea S. C. Electroaparataj S.A. necesită o
mare varietate de competenţe şi expertize, iar la nivel de structură implică angajarea de personal calificat şi
creşterea descentralizării. Putem spune, în acest context, despre S. C. Electroaparataj S.A. că:
a) este o întreprindere dispersată;
b) exercită cu precădere o putere de expertiză într-un mediu stabil;
c) este circumscrisă unui mediu stabil pe o piaţă de monopol;
d) se adresează unei pieţe omogene adoptând o structură divizională;
e) funcţionează într-un mediu ostil şi complex.
16. Angajaţii care nu participă direct la misiunea întreprinderii, dar contribuie totuşi la
eficacitatea acesteia pot fi cuprinşi în:
a) statele de plată;
b) linia ierarhică;
c) suportul logistic;
d) vârful strategic;
e) tehnostrutură.
18. Care dintre următoarele variante reprezintă un sistem de soluţionare, prin negociere, a conflictului
dintre strategie şi priorităţile operative ale întreprinderii permiţând folosirea unor noi modalităţi de
diversificare a întreprinderii pe produse, grupuri de clienţi, tehnologii sau linii de afaceri?
a) state majore sau staff;
b) structura matriceală;
c) structura ierarhic-funcţională;
d) structura funcţională;
e) structura ierarhică.
19. Care dintre componentele micromediului formează latura constructivă a managementului şi se
concretizează în structura de management a întreprinderii?
a) atributele managementului;
b) subsistemul informaţional;
c) subsistemul conducător;
d) clienţii şi mediul politic;
e) structura organizatorică.
20. Deciziile care fac apel la capacitatea de judecată, la experienţa şi la intuiţia decidentului,
presupunând un demers euristic din partea acestuia se încadrează în categoria deciziilor:
a) slab structurate sau nestructurate;
b) reversibile;
c) programate;
d) de reglare;
e) operaţionale.
21. O întreprindere din domeniul farmaceutic s-a confruntat cu o problemă legată de capacitatea de
producţie în contextul unei creşteri semnificative a cotei de piaţă. Chiar dacă preşedintele Consiliului de
Administraţie ar fi dorit ca întreprinderea să-şi mărească imediat capacităţile de producţie pentru a răspunde
solicitărilor venite din partea pieţei, necesităţile de finanţare a acestui demers au împiedicat realizarea sa.
Soluţia unuia dintre acţionari referitoare la transferarea activităţii, pentru şase luni, către doi subfurnizori s-a
dovedit salvatoare fiind acceptată imediat. În ce categorie de decizie se încadrează această situaţie?
a) decizie de reglare;
b) decizie nestructurată;
c) decizie de pilotaj;
d) decizie operaţională;
e) decizie reversibilă.
2. Domnul asistent propune studenţilor o discuţie despre „sistemul întreprindere”. Doi studenţi rostesc
cuvintele-cheie. „Factorul timp”, zice primul student. „Izolat”, susţine ce de-al doilea student. Cuvintele-
cheie generează o dispută de opinii:
a) factorul timp reflectă frontiera unui sistem;
b) intervenţia factorului timp conferă sistemului întreprindere un caracter dinamic;
c) factorul timp descrie un sistem deschis;
d) o întreprindere izolată de mediul înconjurător este un sistem închis;
e) „izolat” este un termen prin care definim un sistem abstract.
Care dintre cele cinci afirmaţii sunt adevărate?
7. În studiul de caz deja elaborat, studentul Alin Pravă menţionează următoarele: „producţia propriu-zisă
(fabricaţia) constă în transmiterea documentaţiei necesare începerii producţiei, precum şi combinarea
factorilor de producţiei în vederea obţinerii produselor sau prestării serviciilor”. Analizaţi cele două afirmaţii
şi menţionaţi care din opţiunile de răspuns sunt corecte:
a) prima afirmaţie este adevărată, a doua este falsă;
b) prima afirmaţie este falsă, a doua este adevărată;
c) ambele afirmaţii sunt adevărate cu valoare cauză-efect;
d) ambele afirmaţii sunt adevărate fără valoare cauză-efect;
e) ambele afirmaţii sunt false.
8. Domnul Dan Popa, într-o discuţie cu managerii departamentali din cadrul S.C. ALFA S.A., preciza:
“Domnilor, în luna mai, nu am atins nivelul previzionat de producţie, în primul rând datorită faptului că, în
cadrul compartimentului P.L.U.P., programele de producţie au fost elaborate cu întârziere.” Ce categorie de
obiective nu au fost realizate, în cadrul S.C. ALFA S.A., în decursul lunii mai?
a) obiective generale;
b) obiective derivate de gradul I;
c) obiective derivate de gradul II;
d) obiective specifice;
e) obiective individuale.
9. Cea mai simplă componentă a organizării procesuale, atribuită spre execuţie, pe o perioadă
determinată, unei singure persoane, este:
a) funcţiunea;
b) activitatea;
c) atribuţia;
d) sarcina;
e) operaţia.
10. S.C. ALFA S.A. traversa o perioadă de criză. Pentru reabilitarea societăţii, managerul general a decis
restructurarea societăţii şi, ca efect, reducerea personalului administrativ.
Între acţiunile întreprinse în acest sens s-au numărat desfiinţarea Serviciului Importuri şi a Serviciului
Export şi transferarea activităţilor specifice acestor două servicii la Serviciu Aprovizionare, respectiv
Vânzări. Pe ce criteriu de grupare a activităţilor s-au bazat aceste acţiuni de restructurare?
a) criteriul omogenităţii;
b) criteriul complementarităţii;
c) criteriul convergenţei;
d) criteriul divergenţei;
e) criteriul paralelismului.
11. Precizaţi varianta corectă de prezentare a funcţiunilor unei firme, din variantele:
a) previziune, cercetare-dezvoltare, producţie, marketing;
b) coordonare, financiar-contabilă, de personal, desfacere, decizie-antrenare;
c) marketing, producţie, cercetare-dezvoltare şi organizare;
d) comercială, cercetare-dezvoltare, producţie, financiar-contabilă, de personal;
e) comercială, organizare, de personal, financiar-contabilă, aprovizionare.
12. Varianta corectă de prezentare a celor mai importante activităţi ce compun funcţiunea de cercetare-
dezvoltare este:
a) concepţie tehnică, organizare managerială, desfacere, angajare personal;
b) marketing, previziune, motivare, programarea producţiei;
c) cercetare ştiinţifică, ingineria tehnologică şi introducerea progresului tehnic, investiţii şi construcţii,
organizarea producţiei şi muncii;
d) organizarea producţiei şi muncii, marketing, controlul de calitate;
e) programarea, lansarea şi urmărirea producţiei, calificarea şi perfecţionarea personalului, cercetarea
pieţei.
13. Care dintre următoarele variante nu reprezintă criterii de grupare a activităţilor pe funcţiuni?
a) criteriul convergenţei;
b) criteriul omogenităţii;
c) criteriul improvizaţiei;
d) criteriul complementarităţii;
e) criteriul eterogenităţii.
15. Directorul întreprinderii S.C. VIŞTEA S.A. urmăreşte armo-nizarea intereselor individuale şi de grup
cu interesele de ansamblu ale firmei pe care o conduce. Care dintre funcţiuni este vizată de acest deziderat al
directorului S.C. VIŞTEA S.A.?
a) funcţiunea de producţie;
b) funcţiunea financiar-contabilă;
c) funcţiunea de cercetare-dezvoltare;
d) funcţiunea de resurse umane;
e) funcţiunea comercială.
16. Relaţia matematică ce impune controlul ieşirilor efective şi menţinerea lor în limitele prestabilite
este:
a) Ieşiri efective ≠ Ieşiri programate;
b) Ieşiri = Intrări + Stări;
c) Stări ≠ Ieşiri – Intrări;
d) Intrări programate ≠ Intrări efective;
e) Stări = f (Stărito, Intrărit).
9. Care din următoarele elemente sunt luate în considerare de metoda calculului direct la determinarea
necesarului pentru realizarea programului?
a) volumul valoric al produsului prevăzut a fi fabricat;
b) consumul de materie primă necesar în perioada de calcul;
c) nomenclatorul produselor la care se foloseşte materia primă;
d) stocul preliminat de resurse materiale pentru începutul perioadei de gestiune;
e) resursele interne ale întreprinderii.
10. Existenţa unui echilibru perfect şi stabil între necesităţile de consum şi resursele întreprinderii pe
întreaga perioadă de gestiune presupune ca:
a) necesarul pentru îndeplinirea programului plus stocul de la sfârşitul perioadei să fie egal cu stocul
preliminat de la începutul perioadei plus necesarul de aprovizionat plus alte resurse interne;
b) necesarul de aprovizionat plus stocul de la sfârşitul perioadei să fie egal cu necesarul pentru
îndeplinirea programului plus stocul preliminat de la începutul perioadei plus alte resurse interne;
c) stocul preliminat de la începutul perioadei plus stocul de la sfârşitul perioadei plus necesarul de
aprovizionat să fie egal cu necesarul pentru îndeplinirea programului plus alte resurse interne;
d) stocul de la sfârşitul perioadei plus alte resurse interne să fie egal cu stocul de la începutul perioadei
plus necesarul aprovizionat plus necesarul pentru îndeplinirea programului;
e) nici una din variantele menţionate mai sus nu asigură echilibrul perfect şi stabil.
11. În calculul stocului preliminat de resurse materiale pentru începutul perioadei de gestiune nu intervin
următoarele elemente:
a) nivelul efectiv al stocului stabilit în momentul elaborării planului strategic de aprovizionare;
b) intrările de materiale pe care se mai contează din momentul elaborării planului strategic de
aprovizionare şi până la sfârşitul perioadei de gestiune;
c) nivelul stocului de materiale la sfârşitul perioadei de gestiune;
d) consumul de materiale pe intervalul de timp considerat;
e) necesarul de resurse materiale pentru îndeplinirea programului.
12. La determinarea stocului preliminat de resurse materiale pentru începutul perioadei de gestiune se iau
în considerare următoarele elemente de calcul:
a) necesarul de aprovizionat cu resurse materiale;
b) nivelul efectiv al stocului în momentul elaborării planului strategic de aprovizionare;
c) alte resurse interne existente în întreprindere la sfârşitul perioadei de gestiune;
d) necesarul total de resurse materiale al întreprinderii în perioada de gestiune;
e) necesarul pentru formarea stocului de materiale la sfârşitul perioadei de gestiune.
13. Stocul curent reprezintă cantitatea de materii prime şi materiale noi şi refolosibile, de combustibili şi
lubrefianţi, de piese de schimb, etc.:
a) care se acumulează în depozitele unei întreprinderi pentru a satisface necesităţile de consum pe
perioada curentă de gestiune;
b) care se depozitează în întreprindere pentru nevoile producţiei numai pe perioada de aprovizionare;
c) care se acumulează în depozitele şi magaziile unei întreprinderi cu scopul acoperirii cererilor pentru
consum în intervalul dintre două aprovizionări succesive;
d) care se constituie în depozitele şi magaziile unei întreprinderi pentru a satisface nevoile curente ale
acesteia până se livrează cantităţile cerute de la furnizori;
e) care se acumulează în depozitele întreprinderii pentru acoperirea nevoilor cerute de ritmul producţiei.
16. Care din următoarele afirmaţii cu privire la stocul de alertă sunt adevărate?
a) reprezintă cantitatea din depozitul întreprinderii sub care nu se mai poate asigura continuitatea
procesului de producţie;
b) este egal ca mărime cu stocul minim curent plus stocul de siguranţă;
c) reprezintă cantitatea în stoc, sub nivelul căreia trebuie să fie făcută comanda;
d) reprezintă acea parte din stocul curent care nu mai poate fi redusă fără a întrerupe continuitatea
producţiei;
e) reprezintă nivelul minim al cantităţii de materii prime care trebuie să existe în depozitul întreprinderii
pentru a evita o ruptură de stoc.
19. Indicatorii care reflectă necesităţile (cererile) de consum de resurse materiale sunt:
a) necesarul de aprovizionat;
b) stocul preliminat de resurse materiale pentru începutul perioadei de gestiune;
c) stocul de materiale de la sfârşitul perioadei de gestiune;
d) resursele interne de materiale;
e) necesarul pentru realizarea planului.
22. În formula de calcul a necesarului total de resurse materiale Nt = Npl + Ssf, Npl reprezintă:
a) necesarul pentru realizarea planului;
b) necesarul pentru realizarea plăţilor;
c) necesarul pentru formarea stocurilor de materiale la sfârşitul perioadei de gestiune;
d) nomenclatorul produselor la care se foloseşte materia primă, materialul, etc;
e) nivelul efectiv al stocului, stabilit pe baza inventarierii, în momentul elaborării planului strategic de
aprovizionare.
23. În formula de calcul a necesarului total de resurse materiale Nt = Npl + Ssf, Ssf reprezintă:
a) nivelul efectiv al stocului, stabilit pe baza inventarierii, în momentul elaborării planului strategic de
aprovizionare;
b) necesarul pentru formarea stocurilor de materiale la sfârşitul perioadei de gestiune;
c) mărimea comenzii la sfârşitul perioadei de gestiune;
d) volumul fizic estimat pentru un produs nou la sfârşitul perioadei de gestiune;
e) necesarul pentru realizarea planului la sfârşitul perioadei de gestiune.
25. Pentru ca activitatea generală a întreprinderii să se desfăşoare în bune condiţii, trebuie să existe un
echilibru perfect şi stabil între:
a) total necesităţi de resurse materiale şi total resurse materiale;
b) necesarul pentru realizarea planului şi necesarul pentru formarea stocului de materiale la sfârşitul
perioadei de gestiune;
c) sursele din afara întreprinderii şi sursele interne ale întreprinderii;
d) necesarul pentru formarea stocului de materiale la sfârşitul perioadei de gestiune şi stocul preliminat
de resurse materiale pentru începutul perioadei de gestiune;
e) stocul preliminat de resurse materiale pentru începutul perioadei de gestiune şi sursele din afara
întreprinderii.
29. Mesajul sau anunţul publicitar trebuie să cuprindă, în principiu, mai multe etape, adesea rezumate
prin vocabula:
a) AIDA
b) IADA
c) ADIA
d) DAIA
e) IDAA
30. Persoana care vinde produsele fabricantului primind din partea acestuia asistenţă în probleme de
gestiune se numeşte:
a) francizor;
b) francizat;
c) concesionar;
d) distribuitor;
e) concesionat.
1. Tema de proiectare este alcătuită din piese scrise şi piese desenate (desene de ansamblu ale produsului
din diferite unghiuri), calcule şi consideraţii de dimensionare ale părţilor componente ale produsului.
2. Prin studiul tehnico-economic se fundamentează necesitatea, posibilitatea şi oportunitatea (eficienţa
economică) introducerii în fabricaţia proprie a produsului.
3. Proiectul de ansamblu se elaborează de către utilizatorul produsului şi cuprinde: denumirea produsului,
domeniul de utilizare, principalele caracteristici de exploatare, cantităţi necesare (cu aproximaţie).
4. Desenele de execuţie se elaborează pentru fiecare reper în parte. În desenul piesei sunt menţionate
cotele (dimensiunile respective), toleranţele tehnice, cu indicarea materialului din care se execută piesa şi a
consumului net de material.
5. Caietul de sarcini cuprinde diferite condiţii tehnice privind încercarea, instalarea şi exploatarea
produsului, atunci când acestea nu sunt prevăzute în standarde existente.
6. Fişa tehnologică se întocmeşte pentru fiecare piesă componentă a produsului finit şi cuprinde
următoarele elemente:
• fişa consumurilor de materiale în care se înscriu toate materialele cu caracteristicile lor folosite la
fabricarea produsului, cu precizarea consumului specific din fiecare material pe unitatea de produs finit;
• fişa de consum specific de manoperă în care se precizează consumul de muncă (în unitatea de timp)
pe un produs finit, diferenţiat pe meserii şi categorii de încadrare, precum şi utilajele folosite;
• fişa de consum de S.D.V.-uri;
• lista S.D.V.-urilor speciale care prezintă echiparea tehnologică a fabricaţiei produsului.
1. În cazul reuşitei asimilării în fabricaţie pe baza concepţiei proprii, creatorul produsului îşi poate
asigura o perioadă de exclusivitate. Aceasta înseamnă:
a) o competitivitate selectivă pe piaţă;
b) un drept stipulat în documentaţia de proiectare, în special, în cea tehnologică;
c) o competitivitate mare pe piaţă;
d) o specializare a forţei de vânzare;
e) dreptul la licenţă pentru produsul în cauză.
4. În aprecierea eficienţei asimilării în fabricaţie a produselor noi, rata eficienţei economice exprimă un
raport între:
a) masa anuală a profitului şi costurile totale de producţie;
b) masa anuală a profitului şi cifra de afaceri;
c) masa anuală a profitului şi valoarea activelor folosite în executarea produsului;
d) efectul economic anual şi efortul investiţional;
e) cifra de afaceri şi volumul cheltuielilor pentru cercetare.
6. Aprecierea eficienţei asimilării de produse noi se poate realiza şi pe baza relaţiei dintre rata eficienţei
economice (ε ) şi dobânda la capital (r). Condiţia pe care trebuie s-o îndeplinească varianta optimă de
asimilare (ε 0) este:
ε 0 = max{ε i }
i ;
a)
b) ε 0 = r;
c) ε 0 ≥ 1;
d) ε 0 < r;
e) ε 0 ≥ r.
7. O întreprindere, pentru modernizarea tehnologiei de fabricaţie, are de ales între două tehnologii
caracterizate prin următoarele costuri de producţie:
-varianta V1: 25.000 lei costuri fixe şi 3 lei/bucată costuri variabile;
-varianta V2: 20.000 lei costuri fixe şi 3,5 lei/bucată costuri variabile.
Pentru ce volum al producţiei cele două variante tehnologice prezintă un cost de producţie identic?
a) 5 000 bucăţi;
b) 10 000 bucăţi;
c) 12 500 bucăţi;
d) 15 200 bucăţi;
e) nici unul din răspunsurile anterioare nu este corect.
8. O întreprindere, pentru modernizarea tehnologiei de fabricaţie, are de ales între două tehnologii
caracterizate prin următoarele costuri de producţie:
-varianta V1: 25.000 lei costuri fixe şi 3,5 lei/bucată costuri variabile;
-varianta V2: 20.000 lei costuri fixe şi 3 lei/bucată costuri variabile.
Pentru ce volum al producţiei cele două variante tehnologice prezintă un cost de producţie identic?
a) 5 000 bucăţi;
b) 10 000 bucăţi;
c) 12 500 bucăţi;
d) 15 200 bucăţi;
e) nici unul din răspunsurile anterioare nu este corect.
9. O societate comercială introduce în fabricaţie un nou produs. Pentru asimilarea în fabricaţie a acestuia
sunt disponibile trei procedee tehnologice T1, T2 şi T3 caracterizate astfel:
Tabelul 7.1.
Procedeul Costuri variabile Costuri
tehnologic (lei/tonă) fixe
(lei/an)
T1 2,5 260.000
T2 3,0 120.000
T3 3,5 180.000
Care dintre valorile de mai jos pot fi considerate ca şi volum critic al producţiei?
a) 80 000 tone;
b) 120 000 tone;
c) 400 000 tone;
d) 200 000 tone;
e) 280 000 tone.
10.O societate comercială introduce în fabricaţie un nou produs. Pentru asimilarea în fabricaţie a acestuia
sunt disponibile trei procedee tehnologice T1, T2 şi T3 caracterizate astfel:
Tabelul 7.2.
Procedeu Costuri variabile Costuri
l tehnologic (lei/tonă) fixe
(lei/an)
T1 2,5 260.000
T2 3,0 120.000
T3 3,5 180.000
Care este volumul critic al producţiei în funcţie de care o variantă de procedeu tehnologic devine cel
mai eficient?
a) 80 000 tone;
b) 120 000 tone;
c) 400 000 tone;
d) 200 000 tone;
e) 280 000 tone.
8. În care tip de producţie poate fi încadrată o întreprindere, dacă prezintă următoarele caracteristici:
proporţiile mari ale producţiei; lansarea în fabricaţie se face pe loturi, amplasarea utilajelor se face în ordinea
desfăşurării operaţiilor sub forma liniilor tehnologice; activitatea de pregătire a fabricaţiei este separată în
timp faţă de fabricaţia propriu-zisă?
a) producţie de masă;
b) producţie de unicate;
c) producţie de proces;
d) producţie de serie mare;
e) producţie de serie mijlocie.
13. La o linie tehnologică, într-un an, se execută 4 000 bucăţi produse A. Tactul de lucru al liniei este de
6 minute/bucată. Procesul tehnologic conţine trei operaţii cu duratele: t1=12 minute, t2=6 minute şi t3=18
minute. Linia tehnologică este:
a) monovalentă cu flux intermitent;
b) polivalentă cu flux continuu;
c) monovalentă cu flux continuu şi tact impus;
d) polivalentă cu flux continuu şi tact impus;
e) monovalentă cu flux continuu şi tact liber.
14. Pe o linie tehnologică, într-un an, se execută 5 000 bucăţi produse A. Tactul de lucru al liniei este de
8 minute/bucată. Procesul tehnologic conţine patru operaţii cu duratele: t1=16 minute; t2=6 minute, t3=8
minute şi t4=24 minute. Linia tehnologică este:
a) monovalentă cu flux continuu şi tact impus;
b) monovalentă cu flux continuu şi tact liber;
c) monovalentă cu flux intermitent;
d) monovalentă cu obiectul staţionar;
e) monovalentă cu operaţiile tehnologice sincronizate.
15. Pe o linie tehnologică se execută produsul A. Procesul tehnologic conţine trei operaţii cu duratele:
t1=35 minute, t2=15 minute şi t3=45 minute. Programul zilnic de fabricaţie al liniei este de 20 produse. Linia
tehnologică este:
a) monovalentă cu flux continuu şi tact liber;
b) monovalentă cu flux continuu şi tact reglementat;
c) monovalentă cu obiectul staţionar;
d) monovalentă cu flux intermitent;
e) polivalentă cu flux intermitent.
16. Transmiterea obiectelor ce se prelucrează pe o linie tehnologică se face individual, bucată cu bucată:
a) numai în cazul liniilor tehnologice monovalente;
b) numai în cazul liniilor tehnologice polivalente;
c) atunci când timpul de prelucrare propriu-zis la fiecare operaţie este mai mare decât timpul necesar
transportării obiectului de la o operaţie la alta;
d) numai atunci când timpul de prelucrare la fiecare operaţie este mai redus decât timpul necesar
transportării obiectul de la o operaţie la alta;
e) numai în cazul liniilor tehnologice cu lucrul pe conveior.
17. Cel mai eficient mijloc de menţinere a tactului de lucru la o linie tehnologică este:
a) podul rulant;
b) electrocarul;
c) multicarul;
d) conveiorul;
e) transportorul cu role.
19. Grupa pentru elaborarea planurilor de control a compartimentului de control are ca atribuţii:
a) stabilirea posturilor fixe sau mobile de control pe fluxul de fabricaţie;
b) verificarea calităţii materiilor prime, S.D.V.-urilor şi a calităţii produselor finite pe toate fazele
procesului tehnologic;
c) realizarea gestiunii calităţii;
d) elaborarea programului de îmbunătăţire a calităţii şi îndrumarea activităţii de service;
e) executarea instructajelor necesare personalului de control.
A. Intrările unui sistem de producţie sunt constituite din resurse umane, energie, materii şi materiale;
ieşirile unui sistem de producţie sunt constituite din produse lucrări sau servicii.
B. Din punct de vedere al modului de realizare procesele de producţie se clasifică în: procese
monolineare, procese convergente şi procese divergente; procesele divergente sunt specifice, între altele,
industriei petrochimice.
C. Procesele de fabricaţie conţin un complex de acţiuni nelegate direct de transformarea resurselor
materiale în produse sau servicii; procesele de producţie auxiliare formează conţinutul principal al procesului
de producţie.
D. Subunităţile de fabricaţie auxiliare sunt secţiile sau atelierele care, la unele întreprinderi, execută
produse din prelucrarea deşeurilor rezultate din procesul de fabricaţie; subunităţile de bază sunt secţiile sau
atelierele independente în cadrul cărora se realizează nemijlocit scopul pentru care a fost creată
întreprinderea.
E. Structura de producţie sau operaţională este o componentă principală a structurii organizatorice a unei
întreprinderi; verigile organizatorice de bază într-o întreprindere industrială sunt secţiile şi atelierele
auxiliare.
9.2 Teste grilă
..........1. Recrutarea de personal reprezintă alegerea, conform anumitor criterii, a celui mai potrivit
candidat pentru ocuparea unui anumit post în cadrul întreprinderii.
..........2. Selecţia personalului este o activitate a gestiunii resurselor umane care îşi propune să caute şi să
găsească candidaţi pentru posturile vacante ale întreprinderii prin selectarea celor mai potrivite persoane.
..........3. Recompensarea cuprinde: salariul de bază, sporurile şi adaosurile.
..........4. Integrarea noului venit se referă la iniţierea noului angajat cu privire la structura şi regulile
întreprinderii, acomodarea cu grupul de muncă şi locul de muncă.
..........5. Recompensarea reprezintă totalitatea veniturilor financiare şi materiale pe care le primeşte un
angajat.
15. Care dintre următorii factori influenţează gestiunea previzională a resurselor de muncă:
a) tehnologia;
b) piaţa muncii;
c) dezvoltarea întreprinderilor;
d) vechimea angajaţilor;
e) productivitatea muncii.
21. Identificarea dintr-o mulţime de candidaţi a persoanei corespunzătoare postului liber, care să realizeze
performanţele solicitate, constituie una dintre caracteristicile esenţiale ale:
a) recrutării de personal;
b) testării personalului;
c) selecţiei personalului;
d) examinării a referinţelor;
e) intervievării preliminare a personalului.
1. Cambia (trata) este un înscris prin care subscriptorul (emitentul) se obligă să plătească unei alte
persoane o sumă de bani, la o dată scadentă. Cambia este un înscris netransmisibil. Analizaţi cele două
afirmaţii şi menţionaţi care din opţiunile de răspuns sunt corecte:
a) prima afirmaţie este adevărată, a doua este falsă;
b) prima afirmaţie este falsă, a doua este adevărată;
c) ambele afirmaţii sunt adevărate, cu valoare cauză-efect;
d) ambele afirmaţii sunt adevărate, fără valoare cauză-efect;
e) ambele afirmaţii sunt false.
2. Cambia (trata) este un înscris prin care subscriptorul (emitentul) se obligă să plătească unei alte
persoane o sumă de bani, la o dată scadentă. Cambia este negociabilă şi transmisibilă. Analizaţi cele două
afirmaţii şi menţionaţi care din opţiunile de răspuns sunt corecte:
a) prima afirmaţie este adevărată, a doua este falsă;
b) prima afirmaţie este falsă, a doua este adevărată;
c) ambele afirmaţii sunt false;
d) ambele afirmaţii sunt adevărate, cu valoare cauză-efect;
e) ambele afirmaţii sunt adevărate, fără valoare cauză-efect.
3. Un întreprinzător emite un bilet la ordin pe care îl depune la o bancă şi primeşte un credit. În acest caz,
întreprinzătorul obţine un credit:
a) pentru facilităţi de casă;
b) pe termen foarte scurt;
c) pentru mobilizarea efectelor financiare;
d) de legătură (de sudură);
e) sezonier.
4. Care din următoarele afirmaţii în legătură cu nevoia de fond de rulment (NFR) sunt adevărate?
a) NFR exprimă valoric datoriile pe care le poate angaja întreprinderea fără a pune în pericol situaţia
financiară;
b) NFR exprimă gradul de solvabilitate pe termen scurt al întreprinderii;
c) NFR contribuie la finanţarea din resurse stabile a unei părţi din activele circulante;
d) NFR exprimă diferenţa între capitalurile proprii şi nevoile imobiliare;
e) NFR exprimă diferenţa dintre necesităţile de finanţare a ciclului de exploatare şi datoriile de
exploatare.
7. În bilanţul financiar al unei întreprinderi, în partea de pasiv, capitalurile permanente totalizează 150
mii lei, datoriile de exploatare 80 mii lei şi creditele de trezorerie 35 mii lei, iar în partea de activ,
imobilizările reprezintă 125 mii lei, stocurile 40 mii lei, creanţele 60 mii lei şi disponibilităţile băneşti în
conturi şi casă 40 mii lei. În aceste condiţii, întreprinderea prezintă:
a) o egalitate între fondul de rulment şi nevoia de fond de rulment;
b) un fond de rulment mai mare decât nevoia de fond de rulment;
c) un fond de rulment mai mic decât nevoia de fond de rulment;
d) o trezorerie netă pozitivă;
e) o trezorerie netă negativă.
8. La sfârşitul exerciţiului financiar, veniturile unei mici societăţi comerciale, obţinute din activitatea
economică şi financiară, sunt 13.500 lei, cheltuielile de exploatare 9.000 (din care 3.000 lei reprezintă
cheltuielile de amortizare) şi cheltuielile financiare 1.000 lei. Rata de impozit pe profit a fost 16%, iar
datoriile pe termen lung 19.000 lei. Se cere să se precizeze care este capacitatea de autofinanţare a societăţii
şi dacă aceasta poate obţine un credit pe termen mijlociu şi lung:
a) capacitatea de autofinanţare este 5.500 lei şi poate obţine creditul solicitat;
b) capacitatea de autofinanţare este 5.500 lei şi nu poate obţine creditul solicitat;
c) capacitatea de autofinanţare este 6.100 lei şi poate obţine creditul solicitat;
d) capacitatea de autofinanţare este 5.940 lei şi nu poate obţine creditul solicitat;
e) capacitatea de autofinanţare este 5.940 lei şi poate obţine creditul solicitat.
12. La sfârşitul exerciţiului financiar o societate comercială prezintă următoarea situaţie parţială pentru
posturile bilanţiere:
Tabelul 10.1.
ACTIV 31.12.2007 PASIV 31.12.2007
Imobilizări 70 Capital 2 000
necorporale propriu
Imobilizări 1 230 Capitaluri 1 200
corporale împrumutate
pe termen
lung
Imobilizări 100 Datorii de 1 500
financiare exploatare
Stocuri 1 600
Creanţe 850
14. După ce în 1997 unul dintre cei mai importanţi producători de preparate din carne de pe piaţa
românească, Angst, a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni al fabricii Salsi, au urmat investiţii
semnificative în retehnologizare. Astfel, fabrica Salsi, specializată în fabricarea produselor din carne crud-
uscată, beneficiază în prezent de o capacitate de producţie de 1.000 tone pe an. Dar pentru că managementul
companiei a urmărit modernizarea activităţii de producţie şi desfacere a produselor, din punct de vedere al
standardelor de calitate, în anul 2004 compania Salsi a încheiat cu Agenţia Naţională SAPARD un contract
de finanţare în valoare eligibilă de 600.000 euro, jumătate din sumă fiind nerambursabilă. În acest caz vorba
este vorba de o finanţare:
a) proprie;
b) prin credit bancar;
c) din surse publice;
d) prin fonduri de risc;
e) de tip credit comercial.
15. S.C. Adrem S.R.L. Bucureşti este un producător de echipamente electrice. În anul 2006 societatea şi-a
construit un spaţiu industrial, în zona Otopeni. În octombrie 2007, managementul societăţii, în urma mai
multor analize, a ajuns la concluzia că spaţiul era de fapt prea mare pentru nevoile sale şi a decis să vândă
clădirea, rămânând chiriaş al cumpărătorului, într-o parte a spaţiului. În acest caz avem de-a face cu o
finanţare de tip:
a) factoring;
b) leasing financiar;
c) leasing operaţional;
d) lease back;
e) leasing time-sharing.
16. S.C. Condag S.R.L. şi-a plătit la finele anului 2007 toţi furnizorii, dar nu i-au mai rămas bani pentru a
continua activitatea de producţie. În schimb, la finele lunii ianuarie 2007 trebuie să încaseze facturi de
50.000 de euro. Pentru a scăpa din impas a cesionat aceste facturi la o bancă, încasând imediat 40.000 de
euro, adică 80% din valoarea facturilor, urmând ca la scadenţă să primească şi diferenţa de 10.000 de euro,
mai puţin un comision de 750 euro (1,5%). În acest caz a fost vorba de o finanţare prin:
a) leasing;
b) factoring;
c) scontare;
d) surse publice;
e) business angel.
17. S.C. Starsoft S.R.L. este o întreprindere care produce softuri financiar-contabile. Firma a obţinut un
contract pentru realizarea unui soft complex cu S.C. Pharma S.A., în valoare de 100.000 euro. Pentru
achiziţionarea unor echipamente suplimentare şi pentru angajarea a încă doi specialişti firma Starsoft a primit
de la S.C. Pharma S.A. un avans de 15.000 euro. În acest caz este vorba de o finanţare prin:
a) credit bancar;
b) scontare;
c) credit comercial;
d) leasing;
e) factoring.
18. S.C. Propan S.R.L. a luat în leasing un camion. La sfârşitul contractului de leasing, camionul a revenit
la societatea de leasing. În acest caz, contractul încheiat între S.C. Propan S.R.L. şi societatea de leasing este
un contract de:
a) leasing financiar;
b) leasing operaţional;
c) lease back;
d) leasing time-sharing;
e) leasing încrucişat.
4. Care din următoarele activităţi NU sunt faze ale procesului de planificare ierarhizată:
a) programarea pe tip de familii;
b) programarea pe familii de referinţe;
c) programarea strategică;
d) programarea operaţională;
e) programarea pe referinţe.
10. Care din următoarele enunţuri nu sunt cerinţe ale planificării operaţionale:
a) planurile trebuie să fie elaborate;
b) planurile trebuie să fie negociate;
c) planurile trebuie să fie verbale;
d) planurile trebuie să fie scrise;
e) planurile trebuie să fie difuzate.
a) bugetul de trezorerie;
b) bilanţul previzional;
c) bugetul vânzărilor;
d) bugetul aprovizionărilor;
e) bugetul de investiţii.