UNELE CONSIDERAŢII PRIVIND EVOLUŢIA
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI LAIC ŞI BISERICESC DIN BASARABIA
ÎN SEC. AL XIX-LEA – ÎNCEPUTUL SEC. AL XX-LEA
Tendinţele de modernizare care s-au impus ca
strict necesare în viaţa economică, socială, politi-
că şi culturală a Basarabiei pe parcursul secolului
al XIX-lea prezintă un deosebit interes, deoarece
cunoaşterea lor permite elucidarea particularită-
ţilor evoluţiei provinciei sub regim de dominaţie
ţaristă, contribuie la o abordare adecvată a multi-
tudinii de probleme majore ce ţin de relaţiile so-
cial-economice, politice şi culturale ale Basarabiei
cu Imperiul Rus în epoca modernă.
Factorul predominant în politica imperială a gu-
vernului ţarist la periferiile naţionale devenise
uniformizarea şi centralizarea sistemului admi-
nistrativ-birocratic privind cârmuirea acestor
teritorii. Elementul hotărâtor al politicii de uni-
formizare în domeniul cultural îl constituia rusi-
ficarea forţată a popoarelor neruse, menită să în-
lăture şi să lichideze particularităţile naţionale, să
intensifice procesul de asimilare a lor. Existenţa
acestor factori n-a putut să nu exercite o anumită
influenţă asupra procesului cultural, a vieţii spiri-
tuale din Basarabia.
Istoricul F.F. Cibotaru menţionează că în proce-
sul de formare a sistemului şcolar din Basarabia,
în această perioadă pot fi determinate două trăsă-
turi specifice:
1) în comparaţie cu ritmul dezvoltării şcolilor din
alte regiuni ale imperiului, în Basarabia aceas-
ta se petrecea mai accelerat;
2) deschiderea treptată a şcolilor în Basarabia: în
1827 se înfiinţează şcoli lancasteriene, în 1828
– şcoli judeţene, iar în 1833 – liceul regional
din Chişinău (Cibotaru 1962, 80).
Această idee poate fi pusă la îndoială: deşi persis-
ta iniţiativa de a deschide multe şcoli, în realitate
premise pentru activitatea lor nu erau create, ca
rezultat multe dintre ele erau închise după câteva
luni de activitate.
Deschiderea şcolilor în această periferie a Rusiei
se explică prin factori politici interni şi externi.
Mai întâi de toate, în Basarabia erau cu mult mai
Tyragetia, s.n., vol. III [XVIII], nr. 2, 2009, 195-202.
Tatiana Chicaroş
puţine şcoli decât în alte regiuni ale imperiului şi
de aceea, în interesele exploatării regiunii şi apro-
pierii ei de tipul administrativ al guberniilor ru-
seşti, era necesar de a crea aceeaşi reţea şcolară,
ca şi în regiunile centrale ale Rusiei. În al doilea
rând, dorind să-şi consolideze poziţiile în Balcani,
guvernul ţarist manifesta un oarecare liberalism
în ceea ce priveşte organizarea vieţii popoarelor
„eliberate” de sub jugul turcesc. Aceste împreju-
rări au determinat într-o oarecare măsură direc-
ţia dezvoltării şcolilor în Basarabia în secolul al
XIX-lea.
Învăţământul rusesc din Basarabia ia fiinţă oda-
tă cu fondarea în anul 1812 a Seminarului Teo-
logic din Chişinău, datorită eforturilor depuse şi
a insistenţei mitropolitului Gavriil Bănulescu-
Bodoni. Decretul despre deschiderea Seminaru-
lui Teologic a fost semnat la 30 septembrie 1812
(Eţco 2003, 4). Instituţia urma să activeze în baza
vechilor regulamente din sec. al XVIII-lea din Ru-
sia, conform cărora acesta avea un caracter epar-
hial, era subordonat în exclusivitate mitropolitu-
lui. Sistemul de învăţământ cuprindea trei trepte
de studiu: învăţământul primar; învăţământul
mediu; învăţământul superior.
Programul de studii în cadrul seminarului inclu-
dea următoarele obiecte: logica, retorica, filoso-
fia, teologia, istoria, geografia, matematica, limba
greacă şi latină, limba rusă, limba română, zisă
moldovenească, iar facultativ limba franceză şi
germană.
În anul 1816 la insistenţa boierimii din Basarabia
şi cu aprobarea împăratului Alexandru I, pe lân-
gă Seminarul Teologic din Chişinău a fost fondat
„Pensionul pentru nobili”. Obiectivul principal al
acestei instituţii de învăţământ consta „în pregă-
tirea … pentru ţinut a oamenilor şi funcţionarilor
capabili şi folositori, cunoscători a limbii ruse şi
moldoveneşti” (Jarcuţchi, Volcov 1992, 68). To-
tuşi, în 1828, când în Basarabia au început să fie
instituite şcoli laice, admiterea la studii în această
instituţie a fost suspendată.
195
 II. Materiale şi cercetări

„Pensionul pentru nobili” era format din patru
clase. Aici erau admişi copii între 8 şi 12 ani. Du-
rata studiilor era de doi ani. Principalele obiecte
incluse în programul de studii al pensionului erau:
religia, limba rusă, limba română, limba greacă,
limba latină, limba franceză şi germană, filologia,
poezia rusă, geografia universală, geografia Rusi-
ei, matematica, filosofia, dreptul, desenul, muzica
şi cântul pe note. În anul 1831, în virtutea unor
circumstanţe nefavorabile, această instituţie de
învăţământ a fost închisă.
Alt tip de instituţie de învăţământ implementa-
tă de administraţia imperială rusă în Basarabia
a fost şcolile duhovniceşti. Acestea erau destina-
te, în primul rând, pentru copiii clericilor. Până
în anul 1828 responsabili de dezvoltarea învăţă-
mântului primar erau administraţiile comunelor
rurale şi urbane. Odată cu aplicarea Regulamen-
tului din 29 aprilie 1828 privind organizarea ad-
ministrativă a Basarabiei, guvernul ţarist începe
să înfiinţeze şcoli primare în oraşe, iar din 1830 şi
în satele situate pe domeniile statului, cu mijloace
acumulate de la ţărani. În satele situate pe mo-
şiile boierilor, înfiinţarea şi funcţionarea şcolilor
primare a fost încredinţată boierilor. Aceste şcoli
nu erau supuse unor controale stricte din partea
autorităţilor, nu dispuneau de un statut unic de
organizare, nu aveau elaborat un program unic de
studii, care ar fi reglementat procesul de învăţă-
mânt. Drept urmare, dascălii ce activau în cadrul
şcolilor respective îşi elaborau un plan individual
de lucru, conform căruia la absolvire elevii tre-
buiau să posede deprinderi practice de a citi şi a
scrie în limba română şi slavonă, să cunoască cele
patru operaţii matematice şi să posede cunoş-
tinţe elementare în domeniul învăţăturii ortodo-
xe. Unicul manual utilizat era bucoavna slavonă
(Eţco 2003, 5).

Tabelul 1
Numărul de elevi şi al instituţiilor de învăţământ secundar din Basarabia în perioada
anilor 1889-1914*
Elevi Elevi
Şcoli parohiale
învăţământ

Nr. total de

Nr. total de
Inclusiv Inclusiv
gramotă
Şcoli de
Anul de

Numărul

Numărul

elevi
şcoli
total

total
Băieţi

Băieţi
În %

În %

În %

În %
Fete

Fete

1889/90 76 3544 3015 85,1 529 14,9 75 1970 1870 94,9 100 5,1 151 5514
1891/92 104 4168 3493 83,8 675 16,2 139 3811 3531 92,7 280 7,9 243 7979
1893/94 134 6455 5377 83,3 1078 16,7 173 5417 4942 91,2 475 8,8 309 11872
1895/96 178 8267 6910 83,6 1357 16,4 268 8965 7990 89,1 975 10,9 446 17232
1896/97 203 9194 7646 83,2 1548 16,8 296 11549 9890 85,6 1659 14,4 499 20743
1897/98 258 12225 10027 82,0 2198 17,9 304 10407 8972 86,2 1435 13,8 562 22632
1901/02 332 14069 10780 76,6 3289 23,4 256 9115 7246 79,5 1869 20,5 588 23184
1902/03 358 17410 13758 79,0 3652 21,0 239 9055 7333 81,1 1722 19,0 597 26465
1903/04 383 18949 14867 78,5 4082 21,5 215 7904 6273 79,4 1631 20,6 598 26853
1906/07 416 23957 18039 75,3 5918 24,7 179 6929 5029 72,6 1900 37,8 592 30886
1908/09 571 29202 21396 73,3 7806 26,7 31 1209 857 70,9 352 29,1 602 30411
1909/10 589 30690 22147 72,2 8543 27,8 29 1164 842 72,3 304 26,1 618 31854
1910/11 597 31164 23033 73,9 9131 29,3 32 1330 950 71,4 380 28,6 629 32494
1911/12 616 30197 20983 69,5 9214 30,5 40 1330 936 70,4 394 29,6 659 31527
1912/13 630 32101 22323 69,5 9778 30,5 33 1257 859 68,3 398 31,7 663 33358
1914/14 613 27942 18429 66,0 9513 30,0 33 1257 859 68,3 398 31,7 646 19686

KEB, 1880, №246, с. 1057; 1892, №9, с. 463; 1884, №20, с. 812; 1896, №15, с. 611-612; 1896, №1, с. 3-5; 1899,
№1, с. 18; 1903, №3, с. 2; 1904, №4, с. 2, 17; 1905, №3, с. 1; 1909, №1, с. 2; 1910, №29, с. 2; 1911, №1, с. 1; 1912,
№30-31, с. 1; 1913, №48, с. 4; 1913, №48, с. 2; Справочная книга 1916, 284-285.

196
 T. Chicaroş, Unele consideraţii privind evoluţia învăţământului laic şi bisericesc din Basarabia

Deoarece pe de o parte clericii locali nu cunoşteau
limba rusă şi nu puteau fi angajaţi în calitate de
dascăli, iar pe de altă parte populaţia autohtonă,
în special ţărănimea, nu era entuziasmată să-şi
dea copiii să facă carte rusească, se crea un obsta-
col substanţial pentru buna funcţionare a şcolilor.
Astfel marea majoritate a şcolilor de acest gen au
fost deschise în satele coloniştilor, în special în
cele din judeţul Akkerman.
În 1844-1845, conform statisticii oficiale, în ţinut
funcţionau 326 de şcoli bisericeşti parohiale, care
numărau 346 învăţători şi 5177 elevi. În anii ur-
mători dinamica deschiderii şcolilor parohiale a
cunoscut un regres. La finele anului 1856 în Basa-
rabia funcţionau doar 156 de şcoli cu 207 învăţă-
tori şi 1855 elevi. Aşadar, la sfârşitul anilor ’50 ai
sec. al XIX-lea funcţionau doar 10% din numărul
total de şcoli înregistrate iniţial (Пархомовичь
1911, 37-38).
Materialele documentare publicate ne dau posibi-
litatea să urmărim dinamica numărului de şcoli şi
de elevi pe parcursul anilor de învăţământ 1889-
1914. Pentru elucidarea problemelor propuse
aceste materiale sunt de o importanţă majoră. În
baza datelor anuale am elaborat un tabel în care
este evidenţiată, pe diferite categorii, evoluţia nu-
merică a şcolilor şi a numărului elevilor care frec-
ventau aceste instituţii de învăţământ.
Datele Tabelului 1 ne demonstrează că în această
perioadă a persistat tendinţa de creştere a numă-
rului şcolilor parohiale şi a elevilor ce îşi făceau
studiile în aceste instituţii de învăţământ. Afir-
maţia este valabilă şi pentru şcolile de gramotă,
dar până în anul 1908. Aceasta se lămureşte prin
instabilitatea şcolilor de gramotă, care aveau mai
puţine case proprii, profesorii erau de o pregătire
mai slabă decât cei din şcolile parohiale şi li se ofe-
reau mai puţini bani pentru întreţinere. Ca urma-
re, unele şcoli erau închise. Tabelul ne dă posibili-
tate să observăm creşterea numărului de fete care
frecventau şcolile primare. În anul de învăţământ
1889/90 în şcolile parohiale îşi făceau studiile 529
fete sau 14,9%, iar în anul 1914 din contingentul
total de 9513 elevi care frecventau aceste şcoli,
30% era alcătuit de către sexul frumos.
Datele Tabelului 2 ne demonstrează, cu lux de amă-
nunte, că persistă tendinţa de creştere a numărului
şcolilor parohiale, respectiv şi a contingentului de
elevi, în special de la mijlocul anilor ΄90 ai sec. al
XIX-lea: de la 76 de şcoli în anul de studii 1889/90,
la 178 de şcoli în 1895/96 şi 630 în anul de studii
1912/13. O tendinţă deosebită se observă în evo-

Tabelul 2
Numărul şcolilor parohiale şi de gramotă din Basarabia în anii 1889-1914*

Numărul Creştere Numărul Creştere Creştere

Numărul
Anii total de şcoli în % faţă total de şcoli în % faţă de în % faţă de
total de şcoli
parohiale de 1889/90 de gramotă 1889/90 1889/90

1889/90 76 100,0 75 100,0 151 100,0

1891/92 104 136,8 139 185,3 243 161,0
1893/94 134 176,3 173 230,6 309 204,6
1895/96 178 234,1 268 357,3 446 295,4
1896/97 203 273,7 296 394,6 499 330,5
1897/98 258 339,4 304 405,3 562 372,1
1901/02 332 436,8 256 341,3 588 389,4
1902/03 358 471,0 239 318,7 597 395,4
1904/04 383 503,9 215 286,7 598 396,0
1906/07 416 547,0 279 238,7 592 392,0
1908/09 571 751,3 31 44,0 602 399,0
1909/10 589 775,0 29 38,7 618 409,3
1910/11 597 785,5 32 42,7 629 416,5
1911/12 616 810,5 40 53,3 659 436,4
1912/13 630 828,9 33 44,0 663 439,1
1914/14 613 806,5 33 44,0 646 428,0

* Tabelul a fost alcătuit în baza aceloraşi izvoare ca şi Tabelul 1.

197
 II. Materiale şi cercetări
luţia şcolilor de gramotă. Tendinţa de creştere a
numărului acestor instituţii de învăţământ poate fi
observată până în anul 1908, după care numărul
acestor şcoli scade brusc: de la 279 în anul de studii
1906/07, la 31 în anul de studii 1908/09.
Totuşi, unii specialişti din domeniu au opinat că
datele oficiale privind numărul elevilor în şcolile
parohiale erau supraestimate. Directorul gimna-
ziului din Chişinău C. Ianovski afirma că cifrele
indicate ale elevilor din şcolile parohiale pentru a
corespunde realităţii trebuie micşorate cel puţin
de două ori (Яновский 1867, 40).
Eficacitatea funcţionării acestor şcoli era minimă,
de altfel în concepţia contemporanilor prin şcoală
nici nu se urmărea de a da prea multă învăţătu-
ră poporului de jos. Mitropolitul Moscovei Fila-
ret Drozdov punea la îndoială necesitatea de a da
multă ştiinţă copiilor de ţărani, deoarece „educa-
ţia, ce este superioară situaţiei naturale a omului,
nu rareori se dovedeşte mai mult păgubitoare de-
cât binefăcătoare şi de folos; ea seamănă multă
neghină, dând naştere nemulţumirii printre acei
oameni care caută să treacă din mediul de jos în
cel de sus” (Щегловъ 1887, 241).
Parte componentă a învăţământului primar o con-
stituiau şcolile lancasteriene. Ele au fost denumi-
te astfel după numele conducătorului unei şcoli
elementare din Londra – Joseph Lancaster. Acest
sistem de şcoli se baza pe metoda de învăţământ
reciproc, care în cazul unei organizări corecte per-
mitea instruirea concomitentă de la 200 până la
800 de elevi, acestora cultivându-li-se deprinderi
de a citi, a scrie, a socoti etc. Iniţial învăţătorul îi
instruia pe cei mai capabili 10 elevi care, la rândul
lor, urmau să instruiască colegii.
La 17 mai 1820 rezidentul imperial în Basarabia
A.N. Bahmetev scria mitropolitului Gavriil Bănu-
lescu-Bodoni că Alexandru I, fiind convins de su-
perioritate metodei de instruire reciprocă „a con-
siderat folositor să se introducă acest procedeu de
comunicare a cunoştinţelor elementare în Basa-
rabia” (Халиппа 1902, 139). Pentru crearea şcoli-
lor lancasteriene s-a impus necesitatea pregătirii
cadrelor didactice. În acest scop la Petersburg au
fost trimişi trei studenţi ai Seminarului Teologic
din Chişinău: Iacov Hâncu1, Laurenţiu Kuniţki
1
Iacov Ghinculov (Hâncu) – savant lingvist, autorul lucrărilor
„Descrierea regulilor gramaticii vlaho-moldave” şi „Adunare
de scrieri şi traduceri în proză şi versuri pentru exerciţii în
limba vlaho-moldavă”, din 1839 şef al catedrei de limbă mol-
davo-vlahă a Universităţii din Petersburg.
198
şi Teodor Bobeică (Халиппа 1902, 139). În anul
1821, după ce au absolvit cursurile, ei au revenit la
Chişinău şi au continuat studiile la seminar.
Elaborarea materialelor didactice, a manualelor
şi tabelelor necesare pentru asigurarea procesu-
lui de studii a fost finisat abia în anul 1822. Către
anul 1820 au fost traduse în limba română cărţile
şi tabelele necesare care au fost trimise, pentru
verificare, mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bo-
doni. Însă materialele didactice pregătite nu au
fost aprobate, sub pretext că au fost alcătuite după
modele străine, şi au inclus multe principii dăună-
toare cugetului şi inimii, fiind insuficient pătrunse
de spiritul creştin (Халиппа 1902, 142). Ulterior
au fost elaborate tabele noi care au fost trimise
la Chişinău pentru a fi traduse în limba română
şi editate în număr de 600 exemplare la Tipogra-
fia Eparhială (Халиппа 1902, 144). Prima şcoală
lancasteriană s-a deschis la 7 februarie 1824 în
Chişinău avându-l ca director pe Iacov Hâncu. În
luna mai al aceluiaşi an s-au deschis şcoli similare
la Bălţi şi Ismail, iar în 1827 numărul lor a fost
completat de şcolile din Bender şi Hotin (Stoicov
1933, 18). Contingentul şcolar încadrat la studii
în aceste şcoli ajungea în 1828 la 385 elevi, dintre
care 120 îşi făceau studiile la şcoala din Chişinău,
50 – la cea din Hotin, 95 – la cea din Bălţi, 65
– la cea din Bender şi 55 – la cea din Ismail. În
1848 existau 12 şcoli lancasteriene: două în Chişi-
nău, câte una în Hotin, Bălţi, Bender, Akkerman,
Orhei, Soroca, Ismail, Cahul, Reni (Stoicov 1933,
19). Predarea materiei se făcea iniţial în limba ro-
mână, ulterior fiind înlocuită cu rusa.
Ca şi în alte regiuni ale Imperiului Rus, în Basa-
rabia au fost înfiinţate şi şcoli judeţene, care pre-
găteau mici funcţionari şi cadre calificate pentru
industrie, comerţ şi gospodăria sătească. Şcolile
judeţene funcţionau în baza Regulamentului din
5 noiembrie 1804. Acesta prevedea deschiderea
instituţiei respective în fiecare oraş judeţean sau
gubernial, în număr de până la trei unităţi, în
funcţie de necesităţile urbei. Înfiinţarea şcolilor
judeţene avea ca scop pregătirea elevilor pentru
studiile de liceu şi acumularea cunoştinţelor de
viaţă şi a celor necesare economiei. Disciplinele
prevăzute de regulament erau: religia şi istoria bi-
blică, drepturile omului şi a cetăţeanului, grama-
tica rusă, iar în acele gubernii, unde era necesar,
şi gramatica limbii autohtonilor, ortografia, cali-
grafia, împărţirea cuvintelor pe silabe, geografia
universală şi începuturile geografiei matematice,
 T. Chicaroş, Unele consideraţii privind evoluţia învăţământului laic şi bisericesc din Basarabia
geografia Rusiei, istoria universală, istoria Rusiei,
aritmetica, geometria, istoria naturală şi bazele
fizicii, educaţia tehnologică, desenul (Сборник
1864, 322-324). În 1828 a fost adoptată hotărârea
de a organiza în fiecare judeţ din Basarabia câte o
şcoală, ca urmare fiind deschise şase şcoli judeţe-
ne, la intervenţia comitetului şcolar din Harkov şi
la insistenţa guvernatorului general al Novorosiei
şi Basarabiei, M.S. Voronţov. În scrisoarea adresa-
tă guvernatorului civil al Basarabiei, din februarie
1826, M.S. Voronţov cerea „să se găsească clădiri,
în care s-ar putea organiza şcoli judeţene, unde ar
putea activa trei clase, o bibliotecă, o cancelarie,
precum şi o încăpere pentru directorul şcolii. E de
dorit, ca această clădire să se găsească în centrul
oraşului” (Cibotaru 1962, 110).
Odată cu schimbarea regulamentului, în 1828 ele
au fost reorganizate, fiind ruptă legătura cu licee-
le. Drept urmare, s-a micşorat şi numărul elevilor
care frecventau aceste instituţii de învăţământ.
Conform noului statut, în şcolile judeţene trebu-
iau să lucreze câte şapte învăţători, care ţineau
cursuri de religie, limbă română, desen liniar şi
desen. Aceste discipline erau predate de învăţă-
tori de specialitate, celelalte obiecte: aritmetica,
geometria, istoria, geografia, limba rusă, precum
şi cele facultative – latina, germana, franceza şi
greaca erau predate de doi învăţători „de ştiinţe”
(Eţco 2003, 6). Aici îşi făceau studiile copii de ne-
gustori, mici funcţionari, mici-burghezi etc. Efici-
enţa şcolilor nu era mare, având un număr redus
de elevi, aceştia acumulau cunoştinţe elementare
de carte. În multe cazuri instituţia era abandona-
tă după primul an de studii.
Şcolile primare din Basarabia se aflau în respon-
sabilitatea Ministerului Învăţământului Public
şi a Ministerului de Interne. Şcolile coloniştilor
germani apar încă din primul sfert al sec. al XIX-
lea (18 şcoli din 24 au fost înfiinţate până în anul
1825), iar cele ale coloniştilor bulgari – începând
cu anii ’40 ai sec. al XIX-lea. Aceste şcoli aveau un
program de studiu mult mai liber.
Dacă în prima jumătate a sec. al XIX-lea în do-
meniul învăţământului primar s-a format un sis-
tem bine determinat şi ramificat în toate judeţele
Basarabiei, apoi învăţământul mediu general era
reprezentat numai de liceul din Chişinău, fondat
în 1833 (Крачун 1950, 46). Conform noului sta-
tut şcolar din 1828 se creează două sisteme: al în-
văţământului elementar cu şcolile parohiale şi ju-
deţene şi al învăţământului mediu şi superior cu
licee şi universităţi. Statutul a legalizat aplicarea
pedepselor corporale în şcoala primară şi în pri-
mele trei clase de liceu. De fapt aceste pedepse se
aplicau în toate clasele liceale. Din cauza pedep-
selor şi umilinţelor din partea profesorilor se în-
tâlnesc şi cazuri de sinucidere. Un astfel de caz s-a
întâmplat în Liceul nr. 2 de băieţi din Chişinău.
Elevul clasei a III-a Tautânski Ludovic, în vârstă
de 13 ani, s-a sinucis din cauza că a fost umilit de
profesor, în faţa colegilor, apoi ca pedeapsă a fost
închis într-o încăpere unde a şi înnoptat, iar a
doua zi elevul a fost găsit mort.2
Lipsa aşezămintelor de învăţământ mediu în re-
giune se resimţea tot mai puternic, mai ales după
ce au fost închise toate şcolile particulare şi pensi-
oanele în vederea „pregătirii” deschiderii liceului.
După patru ani de muncă pregătitoare, cu ajuto-
rul eforturilor depuse de profesorul Ilie Grinevici
şi ale P.V. Arhanghel la 12 septembrie 1833, a fost
deschis liceul regional din Chişinău (Лашков
1909, 5).
Primul director al liceului a fost numit V.P. Oz-
erov. Profesorii angajaţi în această instituţie de
învăţământ aveau studii superiore. În primul
an de activitate liceul era frecventat de 45 elevi,
după versiunea lui N.V. Laşcov (Лашков 1909,
10-11), şi 42 de elevi conform menţiunilor lui F.F
Cibotaru (Cibotaru 1962, 93), însă documentele
de arhivă demonstrează că în anul deschiderii au
fost admişi doar 40 de elevi3. Drept clădire pen-
tru studii servea o casă închiriată, care era utilată
cu table, hărţi, utilajul pentru cabinetul de fizică a
fost donat de către liceul Richelieu din Odesa, iar
cărţile pentru fondarea bibliotecii şcolare au fost
donate de dvoreanul Karastati, o bibliotecă care
era alcătuită din 2500 cărţi cu o tematică diferită,
editate în mai multe limbi.
Începând cu anul 1840 în Basarabia se deschid
şcoli pentru fete. În acelaşi an a fost deschis pen-
sionul doamnei Anastasia Rizo. Ulterior, au fost
deschise la Chişinău trei pensioane: în 1841 – pen-
sionul francez al Theresei Fori; în 1851 – pensio-
nul doamnelor Vera şi Liubovi Kozlov şi pensionul
„Balen de Baliu”
Bazele învăţământului mediu pentru fete în Ba-
sarabia sunt puse, la 8 martie 1864, când Liubov
Beliugov deschide la Chişinău primul Liceu pen-
tru fete. Liceul dispunea de două clase începătoa-
2
ANRM F. 1772, inv. 7, d. 26, f. 1-8.
3
ANRM F. 1862, inv. 14, d. 2, f. 4.
199
 II. Materiale şi cercetări
re, fiind întreţinut cu banii proveniţi de la impozi-
tarea nobilimii, bisericii şi mănăstirilor. Pornind
de la considerentul că banii astfel adunaţi nu erau
suficienţi pentru întreţinerea acestei instituţii de
învăţământ (în anul 1871 a fost acumulată suma
de 11000 ruble în loc de 70000 necesare desfăşu-
rării procesului de instruire), zemstva regională
decide să finanţeze din 1871 această instituţie de
învăţământ, alocându-i 4440 ruble. Analizând
această problemă, adunarea de zemstvă a decis:
„Recunoscând importanţa şi necesitatea strin-
gentă a dezvoltării învăţământului mediu pentru
fete în regiune şi luând în calcul faptul că haznaua
statului nu doreşte să contribuie la organizarea
acestui liceu din Basarabia, că sumele stabilite de
nobilime sunt insuficiente şi ţinându-se seama de
faptul că liceul de fete asigură cerinţele tuturor
stărilor şi claselor, acesta trebuie să fie întreţinut
pe contul zemstvei, care reprezintă toată popu-
laţia guberniei Basarabiei. Respectiv, toate chel-
tuielile pentru întreţinerea liceului pentru fete
urmează să fie asigurate din contul zemstvei. Din
acest moment liceul privat este transformat în li-
ceu de stat cu denumirea Liceul de fete de zemst-
vă din Chişinău” (Будак 1961, 117).
Către anul 1871 în Basarabia exista doar un singur
liceu pentru băieţi (deschis în 1833) şi unul pen-
tru fete (deschis în 1864), ambele cu reşedinţa la
Chişinău4. La 11 ianuarie 1871 Consiliul de Stat a
luat decizia ca în oraşul Chişinău să fie deschisă o
instituţie de învăţământ laic. Începând cu 1 iulie
acelaşi an a fost deschis un gimnaziu clasic cu stu-
dierea obligatorie a limbii latine. Deşi s-a anunţat
că deschiderea gimnaziului va avea loc în luna
ianuarie în realitate el nu putea fi deschis mai
degrabă de luna februarie, deoarece deschiderea
gimnaziului trebuia precedată de numirea inspec-
torului şcolar, a profesorilor şi a altor persoane, în
al doilea rând arendarea unei clădiri corespunză-
toare şi în al treilea rând trebuiau organizate exa-
menele de admitere (Кишиневская 1922, 7). La 1
ianuarie 1872, pe lângă gimnaziu a fost deschisă
o clasă pregătitoare. În primul an în această clasă
au fost înmatriculaţi 8 elevi. La finele primului an
de activitate a gimnaziului 28 de elevi au primit
adeverinţe de absolvire, 3 – diplome de merit, 63
– au fost promovaţi în clasele mai mari.
În anul 1874, pe lângă gimnaziu a fost deschisă
încă o clasa pregătitoare pentru cei mici. Duma
orăşenească a acordat 700 ruble pentru întreţine-
4
ANRM F. 1862, inv. 36, d. 9, f. 3, 5.
200
rea acestei clase. Tot în acel an a fost mărită şi
taxa pentru studii, de la elevii clasei pregătitoare
se încasa 20 de ruble anual, iar de la ceilalţi câte
30 de ruble anual. În această instituţie de învă-
ţământ era şi o bibliotecă bogată (Кишиневская
1922, 20).
Necesitatea înfiinţării unor astfel de instituţii de
învăţământ apare şi în alte judeţe ale Basarabi-
ei. Între anii 1872-1881 în câteva oraşe judeţene
au fost deschise gimnazii şi licee: la 10 decembrie
1872 Liceul din Akkerman cu cinci clase (o clasă
pregătitoare şi patru de bază); în anul 1876 Gim-
naziul din Bender cu cinci clase (una pregătitoare
şi patru de bază); la 1 septembrie 1880 Gimnaziul
din Bolgrad cu cinci clase (două pregătitoare şi
trei de bază); la 28 septembrie 1880 Gimnaziul
din Ismail cu patru clase (una pregătitoare şi trei
de bază)5. Ulterior cele trei gimnazii vor fi trans-
formate în licee (Книга 1881, 131).
În ultimul deceniu al sec. al XIX-lea, în sfera în-
văţământului mediu creşte ponderea liceelor şi
gimnaziilor deschise de persoane private. Astfel,
în Chişinău, au fost create câteva licee particulare
pentru fete şi pentru băieţi. De la implementarea
regulamentului şcolar din 1864 şi până la sfârşi-
tul sec. XIX-lea în Basarabia au fost deschise trei
licee de stat pentru băieţi şi cinci pentru fete, dar
şi un liceu particular pentru fete. În primii cinci
ani ai sec. al XX-lea se observă un interes viu al
persoanelor private pentru fondarea şcolilor me-
dii. Astfel din 11 şcoli deschise în perioada anilor
1903-1907, cinci au luat fiinţă datorită eforturilor
particularilor (Андриус 1952, 44).
Un rol important în susţinerea învăţământului
le-a revenit după instituirea în anul 1869, zem-
stvei guberniale şi judeţene. La şedinţa din 23
noiembrie baronul Alexandru Stuart a insistat
asupra necesităţii de a se lua unele măsuri în ve-
derea dezvoltării învăţământului, deoarece acesta
reprezenta viitorul Basarabiei (Журналы 1871,
73). Ca urmare a preocupărilor comitetelor şco-
lare de zemstvă, creşte numărul instituţiilor de
învăţământ. Astfel, la mijlocul anilor ’90 ai sec. al
XIX-lea, în Basarabia existau opt instituţii de în-
văţământ pentru fete: patru licee, trei gimnazii şi
o şcoală eparhială pentru fete, 12 licee pentru bă-
ieţi şi un seminar teologic. Deşi numărul şcolilor
5
Instituţiile de învăţământ mediu din Bolgrad şi Ismail exis-
tau din perioada administraţiei româneşti. După reanexarea
teritoriului, administraţia rusă le reorganizează.
 T. Chicaroş, Unele consideraţii privind evoluţia învăţământului laic şi bisericesc din Basarabia

creştea, totuşi starea învăţământului la sfârşitul
sec. al XIX-lea lăsa mult de dorit.
Trebuie să menţionăm că odată cu apariţia noi-
lor idei politice numărul de şcoli medii s-a mic-
şorat. În perioada 1908-1909 în Basarabia au fost
deschise doar două şcoli medii şi acestea de că-
tre persoane particulare. Situaţia s-a repetat şi în
perioada 1910-1915. Şcolile medii (gimnaziile şi
liceele) ca şi mai înainte erau destinate pentru co-
piii dvorenimii, funcţionari şi feţe bisericeşti. Li-
ceele rămâneau în continuare neaccesibile pentru
copiii de ţărani. Către anul 1913 în Basarabia îşi
făceau studiile 6838 elevi, dintre care doar 694,
adică circa 10 % erau copii din familii de ţărani
(Андриус 1952, 44).
Din 1914 până în 1917 în gubernia Basarabia nu
a fost fondate licee nici pentru băieţi, nici pentru
fete. Multe din cele care au funcţionat anterior au
fost închise (Историческое 1987, 246).
Dacă e să facem o apreciere învăţământului din
Basarabia în sec. al XIX – începutul sec. al XX-
lea, putem sesiza dependenţa lui de diverşi fac-
tori de ordin politico-ideologici şi socio-econo-
mici specifici Imperiului Rus. În baza izvoarelor
de arhivă şi a lucrărilor publicate putem afirma
că crearea sistemului de învăţământ în Basarabia
s-a realizat treptat, în funcţie de situaţia şi condi-
ţiile impuse de moment. Textele Regulamentelor
din Basarabia aveau un conţinut identic cu legile
ruse, şcoala de aici reprezenta prototipul şcolii
ruseşti cu predare bilingvă, iar începând cu anii
’70 doar în limba rusă.
Sistemul de învăţământ din Basarabia a fost sub-
ordonat mai întâi districtului de învăţământ din
Harkov, apoi celui din Odesa, astfel pecetluindu-
se soarta populaţiei băştinaşe. În rândul autoh-
tonilor se înregistrează un analfabetism în masă
cauzat atât de lipsa mijloacelor financiare a popu-
laţiei pentru a-şi continua studiile, cât şi de slaba
organizare şi funcţionare a reţelelor de şcoli în
provincie, lipsa alocărilor de mijloace financiare
din partea autorităţilor locale cât şi celor centrale,
pregătirea insuficientă a profesorilor etc. În ase-
menea condiţii a apărut şi s-a dezvoltat sistemul
şcolar din Basarabia în sec. al XIX-lea, pe de o
parte, acesta a fost conceput ca un mecanism de
rusificare, iar pe de altă parte, prin el se difuza
ştiinţa de carte în rândul populaţiei. Aceste tenta-
tive au avut un succes parţial, deoarece legislaţia
imperială rusă, extinsă şi în Basarabia, interzicea
studierea materiilor de studiu în limba maternă.
Astfel, procesul de studii nu a corespuns interese-
lor populaţiei autohtone.

Bibliografie

Cibotaru 1962: F.F. Cibotaru, Contribuţie la istoria învăţământului din Basarabia (1812-1866) (Chişinău 1962).
Eţco 2003: D. Eţco, Învăţământul din Basarabia în prima jumătate a sec. al XIX-lea. In: Caiete de Istorie. Publi-
caţie editată de filiala din Republica Moldova a Fundaţiei Forului European pentru istorie şi cultură, nr. 4(8)
(Chişinău 2003), 4-6.
Jarcuţchi, Volcov 1992: I.I. Jarcuţchi. S.V. Volcov, Aspecte din istoria învăţământului public din Basarabia şi
Transnistria (sec. XIX - înc. sec. XX). Revistă de Istorie a Moldovei 1, 1992.
Stoicov 1933: I. Stoicov. Istoria Învăţământului primar bisericesc în Basarabia sub dominarea rusă (1812-1817)
(Chişinău 1933).
Андриус 1952: O Андриус, Очерки по истории школ Бессарабии и Молдавской ССР первой половины XX
века (Кишинев 1952).
Будак 1961: И.Г. Будак, Буржуазные реформы 60-70-х годов XIX века в Бессарабии (Кишинев 1961). Журналы
1871: Журналы заседаний Бессарабского первого очередного Областного Земского Собрания. В сб.:
Сборник Бессарабского Земства, №1, 1871.
Крачун 1950: Т. Крачун, Очерки по истории народного образования в Молдавской ССР (Кишинев 1950).
Историческое 1987: Историческое значение присоединение Бессарабии и Левобережного Поднестровья
к России (Кишинев 1987).
Кишиневская 1922: Кишиневская 2-я мужская гимназия. Краткий исторический очерк (Кишинёв 1922).
Книга 1881: Книга по Одесскому учебному округу за 1881 г. (Одесса 1881).
Лашков 1909: Н.В. Лашков, „12 сентября 1908 года в Кишинёвской 1-й гимназий (годичный акт за 1907/8
учебный год и чествование 75- лет существования гимназии)” (Кишинёв 1909).
Пархомовичъ 1911: И. Пархомовичъ, Деятельность Архиепископа Иринарха в период управления им
Кишиневской епархией (12 ноября 1844 г. - 17 марта 1858 г.). В сб.: Труды Бессарабского церковного
историко-археологического общества, т. VI (Кишинёв 1911), 1-93.

201
 II. Materiale şi cercetări

Сборник 1864: Сборник постановлений по Министерству Народного Просвещения, т. 1 (Санкт Петербург

1864).
Справочная книга 1916: Справочная книга Кишиневской епархии на 1915 год (Кишинёв 1916).
Халиппа 1902: И. Халиппа, Очеркъ истории народного образования первой половины XIX-го века. В сб.:
Труды Бессарабской губернской ученой архивной комиссии, т. 1 (Кишинёв 1902), 119-180.
Щегловъ 1887: Д. Щегловъ, К вопросу о церковно-приходской школе. В: КЕВ, т. VII, 1887, 237-246.
Яновский 1867: К. Яновский, Кишиневская гимназия. Историко-Статистический очерк. В сб.: Записки
Бессарабского областного статистического комитета, т. 2 (Кишинев 1867).

Some considerations on the evolution of secular and religious education in Bessarabia

in the 19th century - beginning of the 20th century

Abstract
The process of formation of the schooling system in Bessarabia during this period is characterized by the following
features:
a) In comparison with the tendencies of scholarship development in other regions of Russian Empire it appears to
be more accelerated, due to geo-strategical interests of the government in the newly annexed territory
b) Despite of government policy of conservatism in education and other spheres of life, in Bessarabia in an acceler-
ated tempo were instituted from 1827 Lancastrian schools, that were teaching with innovative methods, from
1828 district schools, and in 1833 a Regional Lyceum in Chisinau.
Our researches showed that the education in Bessarabia evolved under direct political and ideological influence
of Russian Empire. Thus based on archival and published materials we may ascertain that educational system in
Bessarabia formed under general and moment needs of Russian government. Textually the educational regula-
tions imposed in Bessarabia were identical to those Russian laws. The school represented the prototype of Russian
school but initially with two languages of teaching. Still in 1870s only the Russian language remained, Romanian
being completely excluded.
As a conclusion the educational system implemented in Bessarabia was conceived as a mechanism of Russification
of local population.

Развитие светского и церковного образования в Бессарабии

в XIX-ом - начале XX-го века

Резюме
Процесс формирования образовательной системы в Бессарабии в означенный период характеризуется
следующими чертами:
а) по сравнению с тенденциями развития школы во внутренних губерниях Российской Империи она ка-
жется более динамичной, из-за геостратегических интересов правительства в аннексированной терри-
тории.
б) несмотря на консервативную политику правительства в сфере образования, в Бессарабии с 1827 в уско-
ренном темпе были открыты ланкастерские школы, в 1828 – уездные школы, а в 1833 – Первая Киши-
невская гимназия.
Наши исследования показали, что образование в Бессарабии в данный период развивалось под прямым
идеологическим и политическим влиянием Российской Империи. Итак, на основе архивных и опублико-
ванных материалах можно констатировать, что образовательная система в Бессарабии сформировалась
исходя из общих кратковременных нужд Империи. Образовательные уставы, внедренные в Бессарабии,
были идентичны российским. Русская школа была прототипом здешних школ, но изначально с двумя язы-
ками преподавания. Однако, начиная с 70-х гг. румынский язык был полностью исключен из школы и
преподавание велось только на русском.
Образовательная система, внедренная в Бессарабии, была задумана как механизм русификации местного
населения.

13.01.2009

Tatiana Chicaroş, Universitatea de Stat din Moldova, str. Mateevici 60, MD-2009 Chişinău, Republica Moldova

202