Pamfil Seicaru - Donau - Fluss Der Fünf Meere

Generated by Foxit PDF Creator © Foxit Software
http://www.foxitsoftware.com For evaluation only.
Pamfil Seicaru
„Pamfil Seicaru kam aus dem 1. Weltkrieg, wie er selbst sagt, „mit der Brust
voller Tapferkeitsauszeichnung und leerem Magen“ zurück. Er wurde Journalist
und 20 Jahre später war er Herausgeber und Direktor der großen Bukarester
Tageszeitung „CURENTUL“. Außerdem gab er noch zwei weitere
Tageszeitungen heraus, „Evenimentul“ und „Rapid“.
Die Rumänen leben tief in der Geschichte verwurzelt. Aber es war Pamfil
Seicaru, der Journalismus mit der Geschichte verband. Es gab kaum einen
Leitartikel, in dem er nicht das „Aktuelle“ aus diesem Hintergrund erläuterte.
Dadurch bekamen seine Prognosen eine andere Zeitdimension und er bekam fast
immer recht. Leider! Denn die Geschichte diszipliniert den Verstand und
verbietet die Illusion. Als gläubiger Christ war er alles andere als
ein„Klerikaler“. Aber als Andenken an seine gefallen Regimentskameraden im
1
1. Weltkrieg erbaute er dort, wo sie gekämpft hatten, an den Hängen der Donau
ein Kloster. Und als das Vaterland versäumte in Marasesti – dem rumänischen
Verdun – die Gefallenen zu ehren, baute Pamfil Seicaru ihnen ein Denkmal.
Er lehnte jede Bindung an eine politische Partei oder ein amt ab, um seine
Eigenständigkeit zu bewahren. Aber als parteiloser Deputierter zog er in das
rumänische Parlament ein, wo er mit Erfolg die prosowjetische Politik des
damaligen rumänischen Außenministers Titulescu bekämpfte und in der
Innenpolitik ein Gesetz durchbrachte, das die Bauern von ihren erdrückenden
Schulden an den Banken befreite. Als Vorsitzender des Syndikates der
rumänischen Presse erklärte er bei einem Empfang, den französische
Journalisten für ihn gaben: „Für uns ist Frankreich 1840 nicht besiegt worden
…Europa braucht einen Wortführer …Europa, das heißt die nationale Freiheit
und die Gedankenfreiheit … Erst wenn Frankreich seine politische Rolle wieder
einnehmen wird, werden wir eine andere Lage in Europa haben.“ Die Rede hielt
Pamfil Seicaru im besetzten Paris im Januar 1943! Der Krieg Rumäniens gegen
Russland war für ihn geschichtlich vorprogrammiert.
Eigenständigkeit schafft keine Liebe sondern verursacht Furcht! Pamfil Seicaru

lebt seit 31 Jahren im Exil. Und auch heute noch hält er den Mächtigen die
Schärfe des Verstandes entgegen. Denn in dieser Zeit har er nie aufgehört zu
schreiben.“
Quelle: Pamfil Seicaru, Die Donau – Fluß der fünf Meere, Ein europäischen
Problem im Lichte der rumänisch-sowjetischen Kontroversen, Verlag Ernst
Vögel, München 1975, der Text stammt von der Rückseite des Buches.
Verfasser? Außerdem wurde das Buch von einem Herrn Vasile Dumitrescu vom
rumänischen ins deutsche übersetzt, (der Verlag hielt es nicht für nötig, dieses
zu erwähnen, was eigentlich üblich ist) Bei der Übersetzung wurden viele
sachliche Fehler eingebaut hat, absichtlich oder unabsichtlich, vermutlich
absichtlich, so daß jeder, der das Buch liest, glauben muß, die deutsche Version
stamme von Herrn Pamfil Seicaru, und jeder geschichtlich versierte Mensch
kann sich dann nur noch über den Inhalt wundern. Außerdem befindet sich am
Anfang des Buches eine Einleitung, Verfasser?
Auf der letzten Seite des Buches ist aufgelistet:
Vom selben Autor erschienen:
„Pax Americana o Pax Sovietica“, 2 Bände,

Edit. Marsiega, Madrid 1947
Dotla – Rien que des cendres“,

Edit. André Bonne, Paris 1948
2
“La Roumanie dans la Grande Guerre”

Edit. Minard, Paris 1968
“Istoria partidelor politice in Romania“, 2 Bände,

Edit. Carpati, Madrid 1958
“Karl Marx – Insemnari despre Romani – un comentar”,

Edit. Carpati, Madrid 1972
In Druck:
“Das kleine Rom”
In Vorbereitung:
„Die Finnlandisierung Europas – Die Konferenz von Helsinki – Jalta Nr. 2“ 1)
„Der russisch-chinesische Antagonismus und Europa“

„Wie die Dogmen enden“
1) Auf die Fertigstellung hat er sehnsüchtig gewartet, er konnte nachts nicht

mehr schlafen, weil es sich immer mehr verzögerte. Es beinhaltete ein
Vorwort von Franz Josef Strauss, dem damaligen bayerischen
Ministerpräsidenten. Das Buch ist nie erschienen, die Manuskripte spurlos
verschwunden. Der Verlag hüllt sich in Schweigen ebenso über die
Fälschung des Buches „Die Donau – Fluß der fünf Meere“. Sie haben es
sogar so falsch wie es ist neu aufgelegt und vertreiben es wieder. Pamfil
Seicaru ist ungewöhnlich gestorben, seine Schwester, die lange Zeit bei
ihm in Dachau war, starb kurz nach der Ankunft in Rumänien. Seine
einzige Tochter, die auch Journalistin war sowie der Schwiegersohn,
ebenfalls Journalist, starben kurz nach seinem Tod durch einen tragischen
Verkehrsunfall !!??. Sie wollten ihm eine Art Museum in Frankreich
errichten und hatten auch schon ein Haus gefunden. Den persönlichen
Schriftverkehr mit Dr. Ovidiu Vuia kann man nachlesen in:
SUB ZODIA CĂRŢII ŞI A STUDIULUI
(Cu Pamfil Şeicaru în exil) Vo. I-III
Autor Doc. Dr.med. Ovidiu Vuia
3
Auszug, Fragment: Vol. II
Scrisoarea (26 ) din 3 August 1978 de la Pamfil

Şeicaru
Îţi răspund, dragă Vuia, scrisorii tale cu data de 2

August. Dacă aş amâne vin unele scrisori care nu
îngăduie amânare şi mă lipsesc de plăcerea de a-ţi
comunica o ştire care îţi va face plăcere: articolul trimis
a intrat în lucru şi va apărea cam pe 16 August. În
acelaşi timp îţi comunic că pe ziua de 1 August a intrat
în lucru "Finlandizarea Europei" o lucrare de 350 de
pagini care va apărea la începutul lui Septembrie. Nu va
trece neobservată şi am găsit traducătorul din germană
în engleză care extrem de amabil a spus că îl pasionează
subiectul şi poate aştepta până ce traducerea va apărea
în Statele Unite. Vreau, pe cât posibil să sincronizez
ediţia germană şi cea engleză. Întretimp voi revizui din
manuscris: "Naţionalităţile în Rusia sovietică" menit să
apară tot în germană şi engleză. Precum vezi sunt ca o
sfidare a vârstei şi condiţiilor de viaţă în plină putere de
producţie. Nu-mi este necunoscută atidudinea
defăimătoare, obligatorie, a presei din ţară. Chiar
romanul "Delirul" cu toată intenţia de a mă prezenta cu
un profil amabil, este totuşi obligat să adauge
obligatoriile slogane. În ce priveşte soţia lui Bacovia
falsul este evident. Palatul Curentului nu a fost
inaugurat când s'a terminat în 1938, şi n'am invitat pe
nimeni. A venit să-l viziteze A.C. Cuza, după ce în
prealabil m'a întrebat dacă am printre acţionari evrei, i-
am răspuns că nu am niciunul cum n'am nici români
4
acţionari, pentru a nu mi se mutila libertatea totală a

ziarului. Ceea ce se atribuie lui N. Iorga este total fals,
dat fiind că profesorul nu folosea diminutive care
implica un fel de intimitate. În 1937 N. Iorga a publicat
o carte în care reda impresiile unei călătorii în Oltenia la
care mă invitase să-l acompaniez şi notează descripţia
pe care am făcut-o bătăliei de la Raşoviţa care a eliberat
Tg. Jiul de atacul pe care îl dădeau germanii la podul de
peste Jiu. De altfel, aceleaşi defăimări le foloseşte şi
emigraţia. Sloganul a fost pus în circulaţie de legionari
în 1938. Nu pot să-mi pierd vremea polemizând cu cei
ce nu-mi pot ierta cutezanţa de a fi realizat o mare
întreprindere de presă fără patronatul nemărturist al
capitalului anonim şi vagabond: Ca român era o
cutezanţă care nu mi s'a iertat mai ales de naţionaliştii
de toate nuanţele. Nu am, dragă Vuia, alt răspuns decât
să-mi urmez drumul pe linia aceleaşi consepţii pe care
am avut-o la 18 Aprilie 1918 când am intrat în presa
cotidiană. "Finlandizarea Europei" este o lucrare menită
să determine ample comentarii de presă, menită să
definească persoana mea în politica europeană. Fireşte,
modestă dar consacrată de cei care îşi vor da osteneala
să citească lucrarea şi s'o comenteze. Va urma în afară
de "Naţionalităţile în Rusia sovietică" lucrarea
"Antagonismul ruso-chinez şi Japonia", textul este scris
de acum, dar trebuie să-l pun la punct fiind fenomenul
de accelare a raporturilor în Oceanul Pacific. Când îmi
voi fi atins obiectivele fixate voi selecta din tot ce s'a
scris în diverse ţări despre activitatea mea şi voi face o
carte "Răspuns defăimărilor ce mi s'au zvârlit de
compatrioţi şi de Comitetul Central al partidului
5
comunist". Este tot ce voi face, sigur fiind că reacţia

opiniei româneşti va fi aceea pe care o impune
activitatea de 60 de ani, care va continua până la ultima
bătaie a inimii mele. Ai făcut bine că ai scris la maşină,
era bine să fi scris şi adresa.
Acum o rugăminte pe care o fac cu firească sfială. Un

medic Pâslaru din Muscel ca origine, a fost condamnat
şi a făcut zece ani de închisoare pentru a fi ajutat pe cei
din pădure ca medic. El a ajutat pe sora mea când ea a
fost dată afară în 1948 din postul de director al
serviciului sanitar al ministerului şcolilor fiindcă refuza
să se ducă la cursurile de marxism-leninism declarând,
că ea nu cunoaşte în istoria medicinii ca mari învăţaţi pe
Marx, Engels, Lenin: şi nu are timp de pierdut. Ea a
organizat 39 de policlinici dotate ce cele mai
perfecţionate aparate de tip german. A fost condamnată
la 7 ani în 1956 şi eliberată după 5 ani. O ruină. A
operat-o un doctor Priboianu care se află acum în
Germania, operaţie în extremis fără ca să-i fie menţionat
numele, dat fiind că cei ieşiţi din închisoare nu aveau
dreptul la asistenţă medicală. Fireşte că sora mea câtva
timp n'a putut lucra şi el Pâslaru a ajutat-o. Ori el venind
nu ştie reala mea situaţie materială. Cum Vasile
Dumitrescu e plecat şi nu vine decât în Septembrie fac
apel la tine să-mi trimiţi - prin mandat poştal - dacă nu
poţi mai mult, 300 de mărci ca să-i pot da. Ştim cum ies
din ţară cei cărora li se acordă un paşaport. Voi restitui
acesti bani pe la sfârşitul lui Septembrie când odată
apărută Finlandizarea Europei, voi putea să-mi onorez
obligaţia. Fac acest apel cu o jenă pe care o înţelegi.
6
Îmbrăţişări de la
Pamfil Şeicaru
Note şi Comentarii
Maestrul îmi transmite două ştiri, amândouă importante

pentru activitatea sa scriitoriească din exil. Prima
priveşte intrarea în lucru, adică la tipar a "Finlandizării
Europei" manuscris de 350 de pagini care va apărea la
începutul lunii Septembrie. Mă mai asigură că a găsit şi
traducătorul în germană şi engleză, care îi va ajuta să
sincronizeze textul german cu cel englez deci nu va
trebui să fie plătit decât după vinderea cărţii în Statele
Unite. În mod pozitiv semnalez că marele ziarist a
renunţat la ajutorul lui John Halmaghi care, avem tot
dreptul s'o credem, nu şi-a onorat angajamentele luate
faţă de traducerile în engleză a mai multor opere
semnate de Pamfil Şeicaru.
Avem toate motivele să credem că în cazul de faţă va

apare manuscrisul românesc deşi în continuare, când mă
roagă să-i trimit cel puţin 300 mărci ceea ce am făcut-o,
prin mandat poştal, pentru a-l sprijini material pe drul
Pâslaru din Muscel care la rândul său a ajutat-o pe
Veguţa când ieşită din temniţă se afla într'o situaţie
pecuniară mai mult decât dificilă.
Maestrul era convins că îmi va putea restitui banii pe la
sfârşitul lui Septembrie când "odată apărută
Finlandizarea Europei" voi putea să-mi onorez
obligaţiaţia" ce-o avea faţă de mine".
7
Ori pomenind că lucrarea mai sus citată nu va trece

neobservată şi îi va aduce anumite câştiguri, suntem
obligaţi să credem că maestrul era convins că o să-i
apară într'o lună traducerea în germană, deci cu
corectura de rigoare ce nu-i putea aparţine deoarece nu
cunoştea limba, va fi editată în răstimpul scurt dintre 1
August la inceputul lui Septembrie cea ce îmi pare şi
astăzi imposibil. Marele ziarist, Pamfil Şeicaru se
autoiluziona şi principalul vinovat de amăgire era
mentorul său Vasile Dumitrescu, cel ce îl minţea pur şi
simplu, profitând de faptul, cum am arătat-o în cele
anterioare că maestrul din punct de vedere fizic nu-l
putea controla deci cum se spune se afla la cheremul
minciunilor sale, ceea ce nu era deloc greu, fiindcă
marele ziarist îi dădea tot concursul, visând cu o
uşurinţă de invidiat tipărirea manuscriselor sale
româneşti în germană şi engleză, fără să-şi pună
problema costurilor, ştiindu-se că în Germania tipărirea
unei cărţi precedate de traducerea ei pretinde sume
inaccesibile pentru un om cu venituri medii, tocmai din
această cauză nu înţeleg atitudinea lui V. Dumitrescu,
să-i fi promis marea şi sarea până maestrul i-a transmis
dreptul să fie proprietarul Curentului atâta timp cât va fi
publicat în exil nu şi în România, în care maestrul spera
să se întoarcă, bine ştim cât de curând?
Fiindcă ne vom ocupa într'un capitol separat, anticipăm

de pe acum că maestrul încăodată confirmă existenţa
manuscrisului românesc Finlandizarea Europei, terminat
alături de altele două, astfel că el visa să dea lovitura
financiară ce cel ce urma să apară în limba germană şi
8
apoi în engleză, în care eu nu credeam şi dacă i-am dat

minora sumă de 300 de mărci am fost sigur că nu mi-i
va înapoia niciodată, fiindcă manuscrisele sale
româneşti vor avea o altă destinate, pe care bănuiam că
o ştia prea bine, numai V. Dumitrescu. Dar să nu
anticipăm!
Celelalte două lucrări sunt "Naţionalităţile în Rusia

Sovietică" şi "Antagonismul ruso-chinez şi Japonia" pe
care împreună cu "Finlandizarea Europei" maestrul le
consideră terminate de patru ani în româneşte şi nu
avem de ce să nu-l credem odată ce din 1976, când am
început corespondenţa noastră, mereu pomeneşte de
existenţă lor. Având în vedere că Pamfil Şeicaru
cunoştea zgârcenia exilului în materie de cărţi, între 1
August 1978 şi începutul lui Septembrie, el era convins
că îi va apare cartea în limba germană şi imediat urmată
de versiunea în engleză, căci numai prin comentarul
specialiştilor germani şi englezi putea spera în refacerea
situaţiei sale materiale, căci altfel nu l-am fi putut
compara cu un personaj balzacian sau cu însuşi Balzac
transfigurând realitatea după cum o visa el. Dar era o
altă posibilitate salvatoare? Noi vom da răspunsul
definitiv după ce vom analiza şi raporturile marelui
ziarist cu cei din ţară, în ajutorul cinstit al cărora mai
spera. Ceea ce este adevărat, activitatea maestrului era o
sfidare dusă atât vârstei cât şi condiţiilor de viaţă,
aflându-se în plină putere de producţie. Şi să nu uităm
că poseda un creer lucid, prin care dacă nu învingea
chiar iluzoric greutăţile ivite în calea sa, nu i-ar fi rămas
decât să se lase răpus de vitregiile realităţii cenuşii,
9
lipsite de orice perspectivă. Marele ziarist, ca de atâtea

ori în viaţă, nu a refuzat invitaţia, visului de a trăi aşa
cum ar fi trebuit să fie şi nu cum era de fapt.
În scrisoarea de faţă l-am provocat să ieie poziţie faţă de

defăimarea devenită clasică şi am profitat de faptul că o
pomeneşte soţia lui Bacovia, Agata Grigorescu, e vorba
de înălţarea Palatului Curentului prin "un şantaj, / un
etaj / pe care i-o atribuie lui Nicolae Iorga cel ce ar fi
rostit-o cu ocazia inaugurării festive a edificiului,
marele savant adresându-i-se cu diminutivul Pamfilică,
Pamfilică. Cel vizat recunoaşte că în ţară defăimarea sa
în presă e obligatorie. Dar mai mult chiar, în romanul
"Delirul" cu toată intenţia mai binevoitoare a scriitorului
Marin Preda, este şi el obligat să-şi însuşească unele
obligatorii slogane. Deşi vom relua problema respectivă
a romanului Delirul în capitolul numit Restituiri, acum
vom cita un paragraf edificator: "Grigore Patriciu (era
un pseudonim, îl chema Ilie Dobre) construise cu banii
săi înalta clădire în care se afla acum, e drept nu dintr'o
dată ci cum se spunea în lumea duşmanilor săi, de
fiecare dată când săvârşea un gros şantaj. "Etajul şi
şantajul" formulase cineva această manieră de a parveni
în lumea presei şi publicul îl accepta pe marele ziarist,
pe care îl citea toteauna cu interes, cu şantajele lui cu
tot, fiindcă era un îndrumător de opinie bun".
În ce-o priveşte pe dna Bacovia falsul, susţine maestru,

este evident. Palatul Curentului nu a fost inaugurat în
1938 şi nu a invitat pe nimeni. A venit A.C. Cuza după
ce l-a întrebat dacă printere acţionari are şi evrei şi el i-a
10
răspuns că nu are niciun fel de acţionari deoarece nu

vroia să-şi mutileze totala libertare a ziarului, principiu
nobil la care ţinea, cum vedem, foarte mult.
În ce priveşte formula cu "etajul şi şantajul", Marin

Preda o atribuia duşmanilor săi, totuşi pe Pamfil Şeicaru
îl lovea în cinstea sa de ziarist care nu se vindea pentru
bani, iubea libertatea şi-şi preţuia independenţa sa de
publicist, nu vroia să depindă de nimeni şi nici să se
vândă cuiva, calităţi descrise la Toma Pahonţu, de câtre
Liviu Rebreanu.
Cu atât mai mult Pamfil Şeicaru, fostul preşedinte al

sindicatului ziariştilor, pretindea să se spună despre el
adevărul cu cât oricine îl descoperea, fără greutate, în
personajul de roman, Gr. Patriciu. Că acesta din urmă
era Pamfil Şeicaru, o demonstrau datele comune
biografice, de pildă Ziua ziarul lui Patriciu ca şi
Curentul lui Şeicaru împlinea în 1938 zece ani de la
apariţie.
Ceea ce se atribuia lui N. Iorga de câtre dna Bacovia şi

nu numai de ea, formula era legată cu lanţurile
imposturii de destinul marelui ziarist, putea să fie
demontată pas cu pas, ceea ce se şi face. În primul rând,
profesorul nu intrebunţa diminutive deoarece asta
împlica un fel de intimitate jignitoare pentru prestigiul
său de Apostol al neamului. Mai departe, în 1937, N.
Iorga publicase o carte în care redă impresiile unei
călătorii în Oltenia unde îl invitase şi pe Pamfil Şeicaru
să îi descrie bătălia de la Raşoviţa şi eliberarea Tg.
11
Jiului în primul război mondial, de atacurile pe care le

dădeau nemţii la podul de pe Jiu. În continuare în "O
viaţă de om" Nicolae Iorga la revirimentul celor care în
timpul războiul au stat în lagărul duşmanului, unii dintre
ei târându-se la picioarele atotputernicului
Marghiloman, scrie următoarele: "Curăţirea, care ar fi
servit atâta la pregătirea morală a unei generaţii ce se
anunţa foarte tulbure, fusese împiedicată şi de
uimitoarea toleranţă faţă de vinovaţi, de tendinîţa
nenorocită de a face să treacă înaintea oricărui criteriu
superior înrudirea, prietenia, relaţiile de afaceri
obişnuite, ceea ce a adus la indiferenţa etică de care
suferim aşa de mult şi astăzi. Numai furtunosul polemist
Pamfil Şeicaru care va deveni în curând unul dintre cei
mai mari ziarişti ai noştri, a stat cu sabia în mână
înaintea fostului poliţai german".
În aceste rânduri N. Iorga nu numai că îşi arată preţuirea

pentru omul ce a luptat cu sabia în mână împotriva
nemţilor dar totodată îi subliniază calităţile care l-au
făcut să ajungă unul din cei mai mari ziarişti ai noştri,
deoarece după ce-a înfruntat cu arma cutropitorii ţării,
prin spiritul său polemic a urmărit să pregătească moral
o generaţie, deşi se arăta foarte tulbure, scopul său
major era să risipească indiferenţă de care, adaogă N.
Iorga, suferim aşa de mult şi astăzi (valabil şi în anul
2002), am făcut să treacă înaintea oricărui criteriu
valoric înrudirea, prietenia, relaţiile de afaceri obişnuite,
ceea ce a adus la indiferenţa etică, încât numai Pamfil
Şeicaru, furtunosul polemist devenit în curând unul din
marii noştri ziarişti a luptat împotriva fostului poliţist
12
german. Neîndoios, respectivele alese ideale, Pamfil

Şeicaru şi le-a însuşit de la părinţii străbuni, apoi din
tranşeiele primului război mondial, de unde din ele l-a
urmărit mesajul camarazilor săi morţi pentru cel mai
superior criteriu valoric omenesc, aceasta fiind Patria.
Pe aceştia marele ziarist nu i-a uitat niciodată, le-a
omagiat memoria, după cum am văzut, în cimitirul de la
Val du Roy (Soultzmatt) prin statuia mamei sale de
Oscar Han, reprezentând România şi cu ea aducerea
aminte a neamului care se află lângă ei şi de dincolo de
moarte.
În acest cadru se înscrie şi ctitoria Mănăstirii sf. Ana de

la Orâşova dedicată memoriei soldaţilor morţi pe aceste
sfinte locuri, în primul război mondial.
Şi de sigur, cum vom mai avea ocazie să constatăm în

sufletul său de ziarist şi mare polemist, există şi un colţ
de rai luminat de toată dragostea condiţiei sale umane şi
pentru soldatul ţăran, cu toate necazurile vieţii sale,
intervine în parlament pentru conversiunea datoriilor
acestora, ucigătoare la scadenţa lor, în timpul marei
crize economice mondiale din 1929.
Prin urmare, N. Iorga n'a putut să rosteasă formula

discutată decât dacă ar fi suferit de o viaţă dublă, ceea
ce cum se ştie n'a fost cazul, rostirea lui ar fi contrazis
violent preţuirea ce i-o arăta lui P. Şeicaru, de câte ori
ovea ocazia, chiar şi în public.
De altfel în exil, ca prinos, mărturie a unei admiraţii ce-

13
o purta marelui istoric şi învăţat, Pamfil Şeicaru printre

portretele scrise de el în timpul şederii sale la Madrid, în
anul 1956, i-a dedicat şi lui N. Iorga alături de Oct.
Goga, C. Stere, câteva pagini de mare răsunet sufletesc,
închinare înaintea celui ce constituie unul din altarele
ridicate spre cer, întru veşnicia Fiinţei sale săpată de
zimbrii Modovei, în piatra albă a Carpaţilor.
După părerea maestrului butada defăimătoare a fost

pusă în circulaţie în 1938 de câtre legionari, fiindcă nu i
se putea ierta unui român să realizaze o mare
întrerindere de presă fără patronatul capitalului anonim
şi vagabond.
În legătură cu detractorii săi din ţară şi din exil nu are alt

răspuns decât acela de a urma drumul pe linia acelaşi
concepţii pe care a avut-o la 18 Aprilie 1918, când a
intrat în presa cotidiană, descrisă puţin mai înainte de N.
Iorga.
Totuşi fiindcă ştie de-acum că nu-i împărtăşesc întru

torul atitudinea de a nu răspunde calomniatorilor săi, se
grăbeşte să mă liniştească şi să mă asigure că atunci
când îşi va atinge obiectivele, se referă la trilogia operei
sale, îşi va lua libertatea de a selecta din tot ce s'a scris
în diverse ţări despre activitatea lui şi va concepe o
lucrare "Raspuns la toate defăimările care i s'au svârlit
de compatrioţi şi de Comitetul Central al partidului
comunist".
Şi fiindcă marele ziarist nu a mai ajuns să se ocupe se

14
această problemă, mi-am luat eu această sacă misiune

pusă în slujba unui mare adevăr şi a unei exepţionale
personalităţi batjocorite de cei ce nu-i puteau ierta că le-
a scăpat din mână şi prin scrisul antirus, a lovit, loveşte
şi va mai lovi în fundamentele comunismului, când ele
vor încerca să mai învie, indiferent sub ce forme, în
toate ţările europene înclusiv în România.
Prin toate probele aduse, în primul rând de Pamfil

Şeicaru, defăimările care i s'au atribuit se risipesc
fiindcă nu au nicio consistenţă, sunt simple răutăţi
inventate de nişte mediocrităţi care nu suportau nimic
ce-i mai bun decât ei, în jurul lor.
<http://www.scribd.com/people/view/348322-ritavuia>
15

Pamfil Seicaru - Donau - Fluss Der Fünf Meere

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Pamfil Seicaru - Donau - Fluss Der Fünf Meere

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Generated by Foxit PDF Creator © Foxit Software

http://www.foxitsoftware.com For evaluation only.

Eigenständigkeit schafft keine Liebe sondern verursacht Furcht! Pamfil Seicaru

Auf der letzten Seite des Buches ist aufgelistet:

Vom selben Autor erschienen:

„Pax Americana o Pax Sovietica“, 2 Bände,

Dotla – Rien que des cendres“,

“La Roumanie dans la Grande Guerre”

“Istoria partidelor politice in Romania“, 2 Bände,

“Karl Marx – Insemnari despre Romani – un comentar”,

„Der russisch-chinesische Antagonismus und Europa“

1) Auf die Fertigstellung hat er sehnsüchtig gewartet, er konnte nachts nicht

Auszug, Fragment: Vol. II

Scrisoarea (26 ) din 3 August 1978 de la Pamfil

Îţi răspund, dragă Vuia, scrisorii tale cu data de 2

acţionari, pentru a nu mi se mutila libertatea totală a

comunist". Este tot ce voi face, sigur fiind că reacţia

Acum o rugăminte pe care o fac cu firească sfială. Un

Maestrul îmi transmite două ştiri, amândouă importante

Avem toate motivele să credem că în cazul de faţă va

Ori pomenind că lucrarea mai sus citată nu va trece

Fiindcă ne vom ocupa într'un capitol separat, anticipăm

apoi în engleză, în care eu nu credeam şi dacă i-am dat

Celelalte două lucrări sunt "Naţionalităţile în Rusia

lipsite de orice perspectivă. Marele ziarist, ca de atâtea

În scrisoarea de faţă l-am provocat să ieie poziţie faţă de

În ce-o priveşte pe dna Bacovia falsul, susţine maestru,

răspuns că nu are niciun fel de acţionari deoarece nu

În ce priveşte formula cu "etajul şi şantajul", Marin

Cu atât mai mult Pamfil Şeicaru, fostul preşedinte al

Ceea ce se atribuia lui N. Iorga de câtre dna Bacovia şi

Jiului în primul război mondial, de atacurile pe care le

În aceste rânduri N. Iorga nu numai că îşi arată preţuirea

german. Neîndoios, respectivele alese ideale, Pamfil

În acest cadru se înscrie şi ctitoria Mănăstirii sf. Ana de

Şi de sigur, cum vom mai avea ocazie să constatăm în

Prin urmare, N. Iorga n'a putut să rosteasă formula

De altfel în exil, ca prinos, mărturie a unei admiraţii ce-

o purta marelui istoric şi învăţat, Pamfil Şeicaru printre

După părerea maestrului butada defăimătoare a fost

În legătură cu detractorii săi din ţară şi din exil nu are alt

Totuşi fiindcă ştie de-acum că nu-i împărtăşesc întru

Şi fiindcă marele ziarist nu a mai ajuns să se ocupe se

această problemă, mi-am luat eu această sacă misiune

Prin toate probele aduse, în primul rând de Pamfil

You might also like