nu te vânez, nu te venerez şi nici în slăvi nu te ridic!
Eu am secretul vieţii liniştite,
al florilor taină, eu o descifrez, cred cu tărie în omenie, mai cred în destin şi-n felul de a dormii cum îţi aşterni! De-aceea ucenic al satanei, ce vine de la tine... nu e pentru mine un secret, nu mă dă pe spate, nu cad în neştire aiurea cu gândul la mult bănet, Locul meu este acolo unde mi l-am robotit, cine eşti tu să mă judeci cât am trăit pentru mine, şi de ce nu am trăit pentru altii? Pune mâna de-ţi munceşte, ai pretenţii nu glumă... să pui pe altii să muncescă-n locul tău, ori să moară...