we SFINTUL DUH SI SOBORNICITATEA BISERICK EXTRASE DIN RAPORTUL UNUI OBSERVATOR ‘ORTODOX LA CONCILIUL AL II-LEA DE LA VATICAN Pr. Prof. D. STANILOAE A sesiunea Comitetului Central al Consiliului Ecumenic al Bise- - ticilor, care a avut loc in februarie 1966 la Geneva, teologul | ortodox grec Nikos A. Nissiotis, directorul Institutului Ecu- menic de la Bossey, observator din partea Consiliului Ecumenic al Bisericilor la Conciliul al II-lea de la Vatican, a prezentat un raport remarcabil asupra ultimei sesiuni a Conciliului, cum au fost de altfel si rapoartele sale despre sesiunile anterioare ale”Conciliului. Importanfa observatiilor cuprinse in acest raport ne-a determinat s& zibovim putin asupra lor, subliniindu-le si dezvoltindu-le continutul. ; Recunoscind cd Biserica Romano-Catolicé a realizat prin Conciliul al Il-lea de 1a Vatican unele progrese in ce priveste o atitudine mai pozitiva ' fata de celelalte Biserici si fati de lume, Nisosiotis face, totusi, citeva +: observatii critice pe marginea unora din problemele asupra carora s-a . pronuntat Coneiliul. ° _ Aga,” pe marginea ecumenismului definit de Conciliul al [l-lea de la Vatican, Nissiotis noteazé urmatoarele obiectii: 1) Conciliul al Il-lea de la Vatican, desi a avut un ecou in toaté lumea crestina, n-a fost totusi un Conciliu Ecumenic. Ar trebui convocat un Conciliu pancrestin, de dialog real intre toate Bisericile, cum n-a fost ( Conciliul al I-lea de la Vatican, unde observatorii celorlalte Biserici n-au avut 0 pozitie egala cu a reprezentantilor Bisericii Catolice. 2) In“ Decretul Despre ecumenism se reafirma primatul papal asu- ‘pra intregului crestinism in cazul unei uniri a Bisericilor. S-a dovedit , din nou deci ci ecumenismul si principiile lui nu pot fi formulate de o- Singura Bisericé. Mai ales nu o poate face aceasta Biserica Romano-Ca- tolicé, preocupaté mereu de a-si afirma rolul sau centralist. «Trebuie si * {seme tentativa Bisericii Catolice dea juca un rol preponderent in ecumenism si de a pretinde un primat istoric si juridic-. Decretul Despre ecumenism pus in circulatie «risci sé dea celor neinformati credinja ca Biserica Romano-Catolica sta in centrul Miscarii ecumenice>. Be peeonrononss MAL LICR 2 3) Conciliul a discutat problema ecumenismului avind in vedere a- proape numai je protestanti si dind impresia c4 dialogul intre catolici si protestanti e mai usor. Ridicarea anatemelor intre Roma si Constantinopol, aga cum s-a facut, «nu-mi permite — zice Nissiotis sa spun ca a intervenit o schimbare substantiala de atitudine, nici ca sintem pe punctul de a sterge usor ratiunile care sint la originea marii schisme si care existé incd din | nenorocire». «ncercarea de a limita validitatea anatemelor la o epoca dat& si la singura Biserica din Constantinopol, nu rezolva nimic... Daca Roma recunoaste c& a gresit la 1054, se poate spera cA actul de la 7 de- cembrie 1965 va avea urmari, si noi-ne rugam pentru aceasta». «Conciliul | a aratat ins& clar c& infelegerea reciprocd e inc& dificila», mentionind din { nou pozitiile catolice. Acest lucru s-a aratat mai ales in urmatoarele : _ a) «Nici un document al Conciliului nu pomeneste Biserica Ortodoxa la singular. Conciliul n-a inteles realitatea Bisericilor autocefale.. Nu distinge intre Bisericile separate la Calcedon si intre Biserica Ortodoxa-. ~Conciliul a vit Bisericile Ortodoxe ca separate, din cauza unor mici, comunitati unite, care au recunoscut primatul papii». «Este foarte im- portant, in interesul ecumenismului, ca Biserica Romei sa recunoasca cel pl unei_Biserici care nu e in comuniune cu_ea_caracterul ei de Bise- y Ra rica in sensul deplin al cuvintulti, rupind_astfel cu tot felul de centralism si de autosuficienta». ~ - oe «Deocamdata decretul «Despre Bisericile Orientale Catolice», apro- bat de-Conciliu, indica clar ci Biserica Ortodoxi trebuie sd urmeze exemplul Bisericii unite». b) «Marea autoritate care a dominat totul in Conciliu. a fost papa: absent, dar reprezentat prin tronul sau gol §i asezat acolo unde in véchile Sinoade era agezata Evanghelia. Nici un ortodox nu poate intelege cd un papa absent poate, prin interventia lui din «Motu proprio», impiedica o decizie odata luata de Conciliu, sau poate si aducd o modificare sau o alta explicare de cite ori va crede ci e necesar pentru buna ordine a Conci- Jjului, sau de cite ori doreste si arate care e doctrina. adevarata si modul corect de a gindi». - ° Observatiile principale cele mai importante le face ins Nissiotis pe ~ - Marginile decretului_Despre Revelafie. Le redim pentru ca ele ating o jipsé a teologiei catolice, care s-ar putea spune cad explicd toata deose- birea de conceptie intre Biserica Romano-Catolicd si cea Ortodoxa si care € o chestiune vitala in dezbaterea ecumenista actuala. Dupa ce mentioneaza progresul realizat de Biserica Romano-Catolicé si in problema raportuluj intre Sfinta Scriptura si Sfinta Traditie, ca si in altele, Nissiotis semnaleazi totodatd insuficienta principala a decre- tului Despre Revelatie, pe care a mentionat-o, cu ocazia raportuluj ante- Yior, si in constitutia dogmaticd Despre Bisericd, adoptatd In sesiunea a treia_a Conciliului: pufina_importanfa acordata.Sfintului Duh. ~ Progresul in problema Revelatiei consta, dupa Nissiotis, in dorinta Manifestata acum de Biserica Romano-Catolic&a «de a depasi opozitia Intre Biblie si Traditie, concepute inainte ca dowd surse distincte ale Revelatiei, si in efortul ei de a introduce o legitura intre ele». Dar Ortodoxia _ & \BB - ORTODOXIA Nissiotis constaté si un fapt pe care il dezaproba: afirmarea unei a treia autoritati, afara de cea a Sfintei Scripturi si a Sfintei Tradifii. El vede in aceasta teama Bisericii Catolice ci «nici unitatea celor doua surse ale Revelatiei», subliniaté acum, «nici valoarea fundamentala atribuit’ acum Scripturii pentru intelegerea Revelatiei, nu ar fi mijloace suficiente pen- tru a da Bisericii certitudinea si ordinea, in doctrina si in practicd-. Teama aceasta, sau dorinta de a avea o «garantie> pentru adevarul biblic, in magisteriul ecleziastic, dovedeste lipsa unei Pnevmatologii, pu- ternice in decretul Despre. Revelafie, cum din aceeasi “lips se explic& aecentul exagerat pus pe infailibilitatea papala in constitutia Despre Bisericd. Revelatia pare a avea in acest decret mai de graba o _acceptiune hris- tologicé monista, decit una trinitar’. «Dar dacd e just s4 sé atribuie lui Hristos. deplina Revelatie a lui Dumnezeu, nu e just si se atribyie Para- cletului numai functiunea prin care omul poate avea acces la Tatil» (§ 2). «E just sd se afirme cd Hristos ca Cuvint al lui Dumnezeu im— Plineste opera mintuirii+ (§ 4); «totusivincerc o ezitare — zice Nissiotis — cici vd in Biblie si in_istorie c& Sfintul Duh implineste aceasta opera si face dintr-un eveniment public o realitate_istoric&, instituind la Cinci- zecime unitatea crestinA istoricé». «E un lucru partial si se spuna de mai multe ori cd Hristos.trimite in inimile noastre pe Sfintul Duh» (§ 4), pentru «a lucra Ja mintuirea noastra, sau a ilumina intelectul nostru pentru o intelegere mai profundd a Revelatiei». (§5 si 8) si «sd se atribuie lucrarii Sfintului Duh intarirea armoniei existente de mai inainte intre Traditie, Biblie si magisteriu» (§ 8). «E o maniera a catolicismului roman, de a utiliza pe Sfintul Duh cind ca agent de mintuire personala, cind pentru a intaéri ordinea1 si armonia existente de mai inainte intre prin- cipalele surse ale Revelatiei in Biserici. Aceasta inseamna ca Biserica, al * c&érei magisteriu decurge din chemarea adresaté de Hristos Apostolilor, ar precede natural $i calitativ pe Sfintul Duh». «De aci grija de a gasi un criteriu de autoritate aldturi de Scriptura si Traditie», in succesorii Apostolilor, ‘cdrora li s-a dat autoritatea de a invata in locul Apostolilor. De ce in Ortodoxia nu se face o separatie intre Biblie si Traditie gi nu se simte mai ales trebuinfa de a insista asupra magisteriului ierarhic ca garant al Traditiei, se intreaba Nissiotis. «Duhul Sfint, Mingiietorul (Duhul) adevarului, nu face numai oficiul de a armoniza sau conserva ordinea preexistenté a Bisericii, nu e numai agent al mintuirii lucr&tor in indivizi, ci este Cel ce intemeiazd Biserica _istoricd, ficind astfel din crucea, si invierea lui Iisus, pivotul istoriei; El “conduce Biserica in tot adevarul»®. «Farad Cincizecime, chemarea adre- . 1. Afirmarea lul Nissiotis c& in Biserica Romano-Catolici Duhului Sfint i se atribuie ca rol principal 2 accla de a tine ordinca ai echilibrul in Biserick, este confirmati i de Beavento Matteucci (Novild_o inte~ re Kom in 23 martie 1966). a luat fiingd in fapt pe cruce, inainte de Pogorirea Sfintului Duh, se resimte de nial, care aS in legiturd cu injelegerea mintuir siv co satisfactie, sau cm sire Fealieald de Hristos prin jertla de pe cruce. In. conceptia biblic-patr a ¢ eestabilices fntologicd a creatici prin erucc, inviere, unicea Ini Hristos cel fnviat gi indljat™ cu ccilali oameni pein Propagarea Sfintului Duh de la El la ci, Bisesica nu este in aceasta invatitark numai o societate vicut' sainORTODOXIA — 35 sat de lisus celor 12 Apostoli ramine un eveniment incomplet si min- tuirea Lui nu poate fi comunicaté de-a lungul istoriei. Prin ‘intemeierea Bisericii universale si in acelasi timp concrete, locale $i istorice, iconomia divin’ devine realitate temporala. Duhul Sfint deschide calea istoriei,. prezentei permanente a lui Hristos, prin mijlocjrea comunitatii ecleziale. El ne adund, ne mentine si ne desivirseste in adevdr, ca pe o singuré. familie. Biblia e forma cristalizaté a actiunii sale si Traditia este viata acelora care trdiesc din harismele Mingiietorului in continuitatea istorica. | Una manifesta adevarul celeilalte; nu e una fara alta; ele marturisesc impreuna evenimentul unic, adicd prezenta lui Hristos in si prin Duhul Sfint, in unica Bisericd a lui Dumnezeu in Treime. Indivizii si magiste- riul trebuie s& se supuna constient acestei surse a adevdrului care ramine cu noi». Nici magisteriul, nici exegetul nu sint criteriile intelegerii auten- tice a Revelatiei, «ci interpenetrarea Bibliei si a vietii Bisericii si i carea uneia prin cealalté, viata Bisericii fiind ecoul plenitudinii comuni- tatii care trdieste in Hristos, intemeiat’, adunata si condusa in adevar prin Mingiietorul. Pentru ca are constiinta de a fi poporul lui Dumneze comunitatea intreagi proclama tuturor, preoti si laici, adevarul lui Hri: tos, prin mijlocirea Duhului; si de e necesar, ea_judecd pe toti aceia, care, din virful ierarhiei pina la cel mai simplu laic, trecind prin teologi, cind nu traiesc si nu manifesti adevarul Mingiietorului, separa -Biblia si Traditia, opunindu-le una alteia, sau cauté in_alt{ parte garantia pen-~ tru ele», Aceasta atitudine «amenint& unitatea Bisericii, facind din aut ritatea ei autoritate umana si inldturind intelegerea autentica a operei Sfintului Duh ca Mingiietor (Duh) al adevarului~. «Timpul Bisericii istorice intre prima si a doua parusie a lui Hristos — este timpul Duhului: acest timp fi apartine Lui, .ca_si_ toate ‘institutiile Bisericii_vizibile. Toate criteriile sint supuse lucrarii prin care El uneste pe toti credinciosii in unicul Trup al lui Hristos. Biblia si Traditia sint dinamica ce marturiseste prezenta lui Hristos printre noi in Duhul; aceasta exclude toate deosebirile de ordin calitativ fntre ma- gisteriu, autoritatea lui si a adevdrului obiectiv si dd o prioritate comu- nitatii poporului si lui Dumnezeu in ansamblul lor». «Aceasté autoritate a 7 comunitéfii se reveleazd ca cea mai imediata si mai capabild de a fi obli- | gatorie in viata Bisericii. Biserica nu are decit un singur mare principiu de autoritate: fidelitatea fata de Sfintul Duh si convingerea ci El o va conduce in tot adevarul-. . * Aceste observatii ale lui Nissiotis ne-au sugerat 0 seam& de reflectii pe tema rolului Sfintului Duh, in intemeierea si menfinerea Bisericii ca comunitate, ca Trup al lui Hristos, in investirea Bisericii cu insusirea sobornicitatii. Intr-un studiu anterior *, aratam cd infringerea ideii de colegialitate | episcopal la Conciliul al II-lea de la Vatican s-a datorat faptului cd Revizutl, care sti pe un temei Segal, pe o restabilire a cumpenei intre ofensa umani adusi lui Dumnezea i sotisfactia adusi sau iepigirea suportath pentru aceasti ofensi. $. Pr. Prof. Stinilose, Doctrina infailibititspsi la primul yi al doilra Concilix de -la Vatican, tn *Ortodoxia® XVIT (1965). mr. 4.+36 ORTODOXIA episcopatul nu si-a derivat slujba lui colegiala de invafatura din calitatea de exponent al Bisericii, al comunitatii tuturor membrilor ei, ci din con- sacrarea episcopala, considerata ca transmitind episcopului puterea de la un Hristos separat de Bisericd. Papa a putut, in bund logicd cu aceasta conceptie, si sustina cd el primeste de Ja Hristos, prin Petru, o putere si mai mare decit a episcopatului asupra Bisericii. Cc Daca episcopatul si-ar fi derivat slujirea lui invatatoreasca colegiala \ de la comunitatea bisericeascd integrala, de la Hristos prezent si activ | in si prin Trupul Sau tainic, ar fi impus o noua conceptie despre originea slujirilor in Biseric& si in acest-caz ele n-ar mai fi putut fi considerate ca puterj asupra Bisericii, ci ca puteri ale Bisericii, ca puteri exercitate de episcopi, de episcopat, chiar de papa, in ascultarea de Biserica. Nissiotis indici acum cauza profunda, ultima, a acestei autoritati a comunitafii bisericesti integrale: aceasta cauz&i este lucrarea prin exce- Jen{é_a Duhului Sfint in comunitatea ecleziali. Nissiotis duce deci cu un Pas mai departe lamurirea problemei. Dar nici el nu o duce pina la capat. El afirma legatura Duhului Sfint cu comunitatea. El afirma ca Duhul Sfint este creatorul si sustindtorul comunitafii ecleziale. Dar ‘intr-un raport succint nu putea da toata intemeierea si lamurirea acestei afirmari. In rindurile urmatoare incercim s& aducem o mica contributie la intemeierea biblico-patristic’ si la lamurirea spirituala a legaturii spe- ciale ce exista intre lucrarea Sfintului Duh si comunitatea bisericeasca. SFINTUL DUH SI BISERICA IN INVATATURA SFINTILOR PARINTI Sfintii Parinti manifesta o surprinzdtoare unitate de gindire in pro- blema raportului dintre Duhul Sfint si Biserica. . Sfintul Grigore de Nazianz, vorbind despre evenimentul Cincizecimii, spune c& sau auditorii percepeau toti in limbile lor ceea ce spuneau Apostolii intr-o singurd limb3, sau Apostolii vorbeau in limbile diferite ale celor prezenti (el e pentru aceasta pirere). In orice caz insi, precum Ja zidirea turnului Babel, prin aparitia varietatii limbilor cei de fafa nu s~au mai putut intelege, asa acum, la intemeierea Bisericii, prin aceeasi varietate de limbi, s-a realizat o armonie intre toti, cdci toti din ei in- telegeau acelasi lucru. «CAci din Acelasi Duh unic, revdrsindu-se in multi aceeasi intelegere, sint adunati toti intr-o unicd armonie» (cig piav dguoviay ovvdyetat) 4 Sfintul Grigore de Nisa, interpretind acelasi eveniment al Pogoririi Sfintului Duh in chip de limbi de foc si al vorbirii Apostolilor in limbile tuturor celor de fata, spune ci prin Duhul Sfint «cei separati in multe si diferite feluri de limbi, au devenit -toti deodaté de aceeasi limba cu Apostolii» (dpoyhdoowv toiz padntats yeyevmpévav). «Caci trebuia ca cei ce au rupt conglisuirea (civ éyogavav), la construirea turnului, si vind jarasi la conglisuire, o dat& cu zidirea duhovniceascd a Bisericii~* ___E vorba deci de nasterea unei gindiri comune in cei ce vin la cre- dint, care fi face s4 se inteleagd, cu toatd deosebirea de graiuri existenta 4. bu Peatecostem, Oratio XVI; P. G., XXXVI, 448. 3. In $. Stephane, PG. XLVE. 703.ORTODOXIA —_ ge 37 ntre ei. Acest fenomen s-a produs o data cu nasterea Bisericii pentru cei ce au intrat atunci in Biserica. S-ar putea spune ca tocmai prin aceasta se intemeiazd Biserica: prin infuzarea unei intelegeri comune intre cei ce vin la credin{4 si intre ei si Apostolj. Biserica este, prin aceasta, opu- sul turnului Babel ; ea a unit pe cei ce au primit sa lucrezé pentru zidirea- \ei, sd se zideascd pe ei insisi in ea, pe cind acela i-a separat, i-a facut sa nu se mai poata intelege, sa nu mai aiba o intelegere comuna. Amintim c& si Pastcrul lui Herma intelegea Biserica fot ca pe un turn in care se zidesc toti cei ce gindesc la fel. Aceasta injelegere comund a celor ce intra in Bisericd nu inseamna insé uniformitate in toate. Mentinerea deosebirii limbilor tuturor celor ce au primit aceeasi intelegere e un simbol al acestei unitati in varietate. In mod direct este exprimat4 aceastd unitate in varietate prin deo- sebirea darurilor ce curg din acelasi Duh. Acelasi Duh ii tine pe cei in- zestrati cu daruri deosebite, in legaturd. Cel ce primeste un dar deosebit are nevoie de daru) celuilalt, pentru a valorifica darul] sau si a.se com- pleta cu ceea ce el nu are si el insusi contribuie cu darul sau ja valori- . ficarea darului altui credincies si-1 completeaza pe acela. Toti sint de- pendenti prin darurile deosebite pe care le au. nu numai de Acelasi Duh, * ei si unii de altii. Sfintul Grigore de Nazianz spune in locul citat mai inainte, dupa ce vorbeste de «armonia» creaté la Cincizecime intre Apostoli si auditori, ca si intre cei din urma: «Si exist o deosebire a darurilor, fiind necesar un alt dar pentru a discerne pe cel mai bun». Sfintul Grigore de Nazianz -urmeaza aci cu totul Sfintului Apostol Pavel, care spune in I Corinteni XII, 14, ca «unii graiesc, iar altii judecd si talmacesc», iar in versetele 19—20, dupa ce a asemanat darurile cu médularele trupului, intreaba: ~Dacd toate ar fi un singur madular, unde ar fi trupul? Dar acum sint ~ multe madulare si un singur trup». ~ Cel ce face din credinciosii inzestrafi cu diferite daruri un singur Trup, esteCDuhul Sfirt, El ii leagé pe credinciosi intreolalta, El creeaza / » onstili apartenentei la ceilalti. El. imprim& sentimentul ca gy a, in fiecare cons darvl lui are nevoie de darurile celorlal{i, cd darul lui e pentru ceilalti { Duhul e cheagul spiritual intre credinciosi, e forta integrativa, e fortaj Unitara a intregului, e puterea de coeziune in comunitate. Asa cum, orga” nele Trupului au in ele o forta care le face s& se tind la un loc, asa Duhul Sfint e forta care, fiind prezenta in credinciosi, ii face.s& se tind intr-un iatreg, s& simta necesitatea integrarii prin ceilalti. Aceasta forta/ “ 4 a intregului, aceasti Sévayig tov Bhov aceasta putere sinte-;~t ticd exista in toate partile, exista peste tot in intregul constituit de ele,’ RéQeoty ty + Shy. Aceasta di Bisericii fnsusirea de intreg, formeazi’ _din toate partile ei un intreg, ii da caracterul sobornicitatii care traduce cuvintul grec de catolicitate (de la xa9’dhov). 1 _ Prin aceasta varietate darurile se completeazd, satisfacind toate tre- ~ buingele spirituale ale tuturor credinciosilor si ale Bisericii ca intreg, aceasta face din Biseric’ un intreg bine orinduit: toti cei ce au daruri Bia de aceea slujiri in Bisericd sint subordonati intregului, servesc intregul: in fievare se manifesta Duhul cel pregent in toatd Biserica, care vrea ca38 - - ORTODOXIA prin fiecare sa se satisfacd trebuintele intregii Biserici. Faptul ca intr-un slujitor sau ‘altul lucreazi Duhul prezent in intreaga Bisericd, nu-l face pe acest credincios mai putin dependent de Duhul prezent in toata Biserica. Lucrurile acestea le spune Sfintul Vasile cel Mare astfel: ~«Oare, ordinea Bisericii nu se mentine clar si incontestabil prin Duhul? Caci El a dat, zice, Bisericii intii Apostoli, al doilea prooroci, al treilea inv! tAtori, apoi puteri, apoi harismele vindecdrilor ete. (I Cor. XH, 28). Caci aceasté rinduialé si impartire a darurilor s-a hotarit de la Duhul»® Duhul creeaza structurile pline de har ale Bisericii, dar ca structuri ale Bisericii, ca mA&dulare ale trupului, supuse trupului, in si prin care se exprima viata trupului. Trupul lui Hristos nu e nici un haos lipsit de structuri, dar la rindul lor structurile nu sint independente de trup $i nu exist structura mai presus de trup. . — Duhul Sfint este forta de tinere la un loc a credinciosilor, in care e prezent prin diferite daruri, pentru ci pe de alta parte este ‘prezent intreg in fiecare credincios. Ideea ci Duhul Sfint este intreg in fiecare credincios o afirma Sfintul Vasile cel Mare cu multa insisten{a: «Este intreg (Shov) in fiecare si este intreg pretutindeni» 7. Dar este intreg in fiecare madular printr-un dar sau prin daruri deosebite ce se interconditioneaz’, deci fara si uniformizeze madularele si sA le dea putinfa si se dispenseze unele de altele, fara si facd pe vreunul neconditionat de celelalte. Sfintul Vasile se foloseste la rindul séu pentru aceasta idee de imaginea paulind a méadularclor trupului, finute la un loc de forfa unitara a intregului: «Dar si ca intreg (8iov), aflator in parti, se cugeta Duhul prin impartirea daru- rilor..Caci sintem in mod cert madulare unii altora, dar avind daruri diferite si harul lui Dumnezeu dat noud. «De aceea nici nu poate zice ochiul c&tre mind : nu am trebuint& de tine ; sau iardsi capul picioarelor: nu am trebuinté de voi» (I Cor. XII, 21). Dar toate impreund comple- teazi Trupul lui Hristos in unitatea Duhului si transmit unele altora folosul necesar din aceste daruri (aiMfAots 34 Gvayxatav tiv éx tov yagu- pdtav dytidwow dpéderav) *. Sfintul Vasile rezolvd aci intr-un chip au- tentic problema unitatii realizata intre madularele Bisericii, fara uniformi- zarea jor. Darurile si slujirile nu se transmit de la un m&dular lavaltul, ci ramin specifice diferitelor m&dulare, ca si in trup. Dar, «folosul» lor devine comun tuturor madularelor, asa cum in trup mina ramine min& si in functiunea ei specificd si piciorul picior, dar fiecare se foloseste fn functiunea sa de functiunea celuilalt si de viata intregului trup, trans- mitind la rindul sau folosul functiunii sale celorlalte miadulare si tru- pului intreg. : Sfintul Vasile cel Mare continua: « noi insine si altul. Prin aceasta fiecare sintem, in oarecare mod nedeplin, intre noi si altul. Duhul Sfint are acest caracter in mod implinit si culminant. EI adunad in sine pe unul si celalalt, este intre unul si celdlalt. El nu e numai ca un dor intre unul si altul, ci ca_o realitate vie. El «Care toate, le implineste» e prin aceasta si implinitorul dorului nostru de comuniune; In El devenim de fapt intre noi insine si celalalt. Ele médiul dint: noi, in care ne depasim in mod real gi unul si altul. Duhul Sfint a acest caracter in primul rind in viata interna a Sfintei-Treimi. El pur- cede, El curge continuu de la Tata] la Fiul si straluceste Tatalui din Fiul in Care se odihneste. El nu _purcede gi de la Fiul, pentru ca ramine etern intre Tatél si Fiul; nu pleacd mai departe de la Fiul, pentru c& mu are tinde pleca mai departe. Iar spre Tatal nu poate purcede Duhul de la Fiul, pentru cd in relatia dintre ei, Tatél trebuie si mentina neschimbat locul de Tata, si Fiul, locul de Fiu. Tocmai pentru c& nu purcede si de la Fiul, pentru cA nu pleacd ‘mai departe, pentru ca ramine ca legatura intre Tatal si Fiul, Duhul ne aduna si pe noi in fiul Cel ce priveste spre Tatél, nu constituie cu noi 4i intre noi o comuniune fn afara Fiului, in afara Treimii Prin Duhul noi, fiind adunati in Fiul, ne aflam in relatie de fii fata de Tatal, in relatia in care se afla si Fiul fati de Tatal, desigur nu in relatia de fii nascuti in mod natural din Tatal, ci de infiati prin Duhu). Pentru c& noi sintem adunati sub aceeasi umbrire a Duhului in care este $i Fiul si prin care Fjul este legat de Tatal. Iar intre noi sintem in re- latia de frdtie generald, avind ca Frate central pe lisus Hristos. Mintuitorul a spus: «Unde sint doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sint si Eu in mijlocul lor» (Matei XVIII, 20). Este «in mij- ~ loculs celor doi sau trei, sau mai multi, cu Duhul Siu. Duhul e ca un fel de mijloc, de «milieu» intre credinciosi. In acelasi sens spun preotii la sfinta liturghie: «Hristos in mijlocul nostru». Aflindu-se «in mij- locul» credinciosilor, Hristos.cu Duhul Siu nu e intr-un mijloc separat de existenfa credinciosilor, ci «in mijlocul» care-i uneste, ca punte de legStura ‘ntre ei. ~ ~~De-aceea Ortodoxia nu explici Biserica dintr-un punct de vedere. exclusiv_hristologic : Biserica este Trupul_lui_Hristos, numai__ intrucit Acelasi Duh al Fiului a adunat toate madularele ei in Hristos ca .frati ai Lui si ca frafi intre ei si intr-o relatie filiald fata de Tata). —_—44 ORTODOXIA UN TEOLOG ORTODOX CONTEMPORAN DESPRE LUCRAREA DUHULUI SFINT IN BISERICA Teologul ortodox Vl. Lossky'!® a insistat si el asupra lega-} turii Bisericii cu Sfinta Treime. Dupa el, ca Bisericd sintem pusi intr-o _ leg&turé vie cu Sfinta Treime; viata Sfintei Treimi, cu unitatea ei de | natura si cu deosebirea de persoane, se extinde in comunitatea credin-| ciosilor, intemeind-o, sustinind-o si insufletind-o cu dragostea Ei. «Aci ; noi atingem adevarata sursd a sobornicitatii (a catolicitatii), care e mis- terioasa identitate dintre intreg si p&rti, distinctia intre natura umana $i persoane, completa identitate, care este in acelasi timp completa diver- sitate — taina initiald a Revelatiei crestine, dogma Sfintei Treimi.. Daca Biserica_posedai sobornicitatea (catolicitatea), aceasta este din cauzd c& Fiul si Duhul Sfint, trimisi de Tat&l, i-au revelat ei Treimea; nu intr-o | forma abstracté, nu in forma unei cunoasteri intelectuale, ci ca adeva- . «Sobornicitatea este legdtura ce leag& Biserica cu | Dumnezeu, Care se reveleazd ei ca Treime, acordindu-i medul de exis- | ten{a propriu al unitatij dumnezeiesti in diversitate, o ordine de viata dupa chipul Sfintei Treimi; de aceea orice eroare dogmaticd ce atinge Treimea trebuie s4-si' afle expresia sa in conceptia despre Biserica, tre- buie Sasi aibi translatia intr-o profundd schimbare in organismul bise- TIcesc» *. «Noi cunoastem Sfinta Treime prin Bisericd si Biserica prin Reve- ia Sfintei Treimi. In lumina dogmei Sfintei Treimi sobornicitatea’(ca- / tolicitatea) devine clara ca misterioasa identitate intre unitate si multi- | plicitate, ca unitate diversificaté, ca diversitate ce ramine una. Precum ‘| \in Dumnezeu nu este o natur& aparte de cele irei persoane, asa in Bise- ricé nu este o universalitate abstracta, ci o completa armonie a diver- ] sitétii sobornicesti (catolice). Preeum in Dummezeu, fiecare din cele trei | rsoane, Tatal, Fiul $i Sfintul Duh, nu-i o parte a Treimii, ci Dumnezeu. ideplin in virtutea identitatii Sale inefabile cu natura cea una, asa Bise- | Aica nu este o federatie a partilor ei; ea este soborniceascd (catolicd), in fiecare din partile ei, o dataé ce fiecare parte este identificata cu intregul, exprima intregul, are valoarea pe care o are intregul, nu poate exista in afara intregului» *'. . ° Lossky are dreptate cind vede sobornicitatea Bisericii dupa modelui Sfintei Treimi si sustinut& prin iradierea Sfintei Treimi in ea. Dar aly nu acorda Sfintului Duh rolul pe care I-l acorda Sfintii Parinti in in- temeierea si mentinerea Bisericii ca unitate in diversitate, ca relatie ce - jeagi partile intr-o unitate. Lossky face uz in explicarea Bisericii de o | teorie a sa, dupa care Hristos realizeazd Biserica numaij ca unitate, iar | Duhul numai ca diversitate. «Cind, asa cum s-a intimplat adeseori in -tratarea.catolicitafii, accentul s-a pus pe unitate, cind catolicitatea a fost bazata, peste orice alta consideratie, pe dogma Trupului lui Hristos. | am vdzut cum hristocentrismul a invadat in teoria despre Bisericd. Cato- licitatea devine o functie a unitatii ei, devine o doctrind universalé care . 19, Viadimir Lossky, Concerning the Tird Mark of the Church: Catholicity, i «One Church", rol. ~ XIX, nr. 7~8, eept.—oet: 1965, p. 135. 20, Ibidem, p. 186. 21, Bbidem.ORTODOXIA = 45 absoarbe totul impunindu-se, in loc de a fi o traditie evidenta fiecadrei persoane, afirmat& de ioti, in toate timpurile si in toate locurile, intr-o infinité bogatie a m€rturiei vii. Pe de alté parte, cind pune accentul pe diversitate, in defavoarea unitatii, se afirma o tendinté de a baza cato- licitatea exclusiv pe Cincizecime, uitindu-se cA Sfintul Duh e comunicat in ynitatea Trupului lui Hristos+ *, / > fa alitate, Sfintul Duh nu e cauza de farimitare in Bisericd, de simpla diversificare, nu numai pentru cé se comunicd in unitatea Tru- pului lui Hristos, ci pentru c& este El insusi principiu de unitate, pentru c4 El insusi nu vine intr-o unitate a Trupului lui Hristos existent ante- rior venirii sale, ci pentru ci El insusi este putere de umificare, dar de | unificare in comuniune. si prin aceasta factor de constituire a Trupului tainic al Domnului, adic& a Bisericii. La rindul siéu, Hristos nu e numai' factor de unitate indistincta in Bisericd, pentru ‘cd El nu e.numai natura umana, ci si Persoana divind si ca urmare si persoand umana, iar ca} atare nu reprezinté numai unitatea de natura a Sfintei Treimi si nici 0! natura umana impersonala, ci si o persoand ca principiu distinctiv si ca atare intra in relatie personald cu fiecare din cei ce formeazi Trupul lui tainic, afirmind realitatea lor personald. © Lossky afirmind pe de o parte unitatea in Bisericd ca unitate de natura, iar diversitatea cao diversitate de persoane, pe de alta parte considerind pe Hristos ca principiu al unitatii de natura in Biserica, jar pe Duhul ca principiu al diversitafii personale, inlesneste concluzia cA Fiul in Treime nu e o Persoana, ci natura, iar Duhul Sfint nu are’si natura divina cea una, ci reprezinta in éxclusivitate principiul personal. Conceptia aceasta se apropie de teoria lui «Filioque», dupa care Tatal si Fiul purcezind ca unitate pe Duhul Sfint, sint vézuti oarecum ca o fiinta. Pe de alti parte lasi impresia ci Hristos n-a devenit si ca om © persoana. Atit prin Hristos, cit si prin Duhul Sfint se realizeazi Biserica atit ca unitate, cit si ca diversitate. Si Ei nu lucreazi separat. ci in unire perfect, avind intre ei si o unitate de fiinté si o relatie personala. Dar Sfintul Duh are rolul séu deosebit in intemeierea si sustinerea |* Bisericii ca unitate de comuniune, ca unitate in diversitate. El reprezinta Prin excelenta relatia vie intre Tatal si Fiul si ca atare intemeiaza relatia vie intre membrii Bisericii si intre ei si Tatal. Caci in El vine la_expresie_ deplina nu numai deosebirea de persoane in Dumnezeu, ci si unitatea intre ele; in E) apare Treimea incheiaté, cum spune Sfintul Grigore de Nazianz. El e cheia de bolté intre~Persoanele deosebite. Duhul Sfint Teprezint& aceasta forja vie de unitate si intre credinciosi si intre ei $i finta Treime. Odihnindu-se din veci in Fiul cel intrupat, El se odihneste -dupa intrupare si peste umanitatea personald a lui Hristos si apoi peste toi cei ce se unese prin credinjé cu Hristos. Dar prin odihna aceasta in Hristos nu-i uneste pe acestia numai cu Hristos si intre ei in Hristos, -Si si cu Tatal, ca impreuna-fii cu Hristos ai Tatalui. Duhul Sfint nepur- pe cele distincte intre ele. Cine a vazut Min&stirea Curtea de Arges, admird unitatea armonioasd a locasului, formatd totusi din ornamentatii, - care nu sint nici macar doua identice. E un simbol al sobornicitatii orto- doxe, un chip vazut. al Logosului atoatecuprinzator, stiut fiind ca dupa. Grigorie de Nisa, Moise a vazut pe Sinai Logosul ca Biserica, ~" Biserica conceputa ca organism viu, finut in uni ate prin Duhul Sfint inteles ca relatie interpersonald in Bisericd, ca fluid personal ce curgind din Capul Hristos leaga madularele intreolalta si cu Capul, face imposibilA conceperea exercitarii unei functiuni, a vreunui dar in Bise- vicd, in afara relatiei_cu-intreaga—comunitate-bisericeascd. Cei ce sdvir- sese Tainele Bisericd, le savirgese in_velatie cu comunitatea, cu care sintlegati” pri ¢ ah Duhul Sfint. Cei ce se adincesc in adevir, se adincese in relatie cu comunitatea bisericeasca, cu care sint legati - prin Duhul Sfint. Duhul Sfint conceput ca relafie intre tofi cre- dinciosii si toate slujirile, face imposibil individualismul pe scara nerald, sau_exclusivismul ierarhic, face imposibila teza unei in-{ failibilitati «ex sesse, non ex consensu .Ecclesiae-. Nici un credin- ios nu este prin sine in Bisericd, nu exerciti in izolare vreun dar. De asemenea nu_exista in Biserica vazutaé ca Trup al Domnului, vreun cap. in afar de Capul cel mai presus de trup, care este Hristos. Un alt cap al Bisericii in afara de Hristos, ar face din ea un organism autonom de ! Hristos, intreg in sine insusi. ‘Admiterea unui cap al Bisericii conceput ; 9 zemenea lui Hristos, ca substituind pe Hristos, ar insemna*ca acest cap | S& fie scos din regimul de interconditionare a madularelor, sa fie consi- / derat ca numai dind din Sine Trupului lui Hristos si neprimind din el - nimic. Si aceasta situafie se pretinde pe seama papii, cind i se atribuie infailibilitatea «ex sesse, non ex consensu Ecclesiaer. Dar aceasta este ‘0 imposibilitate. Aceasta inseamna a ridica un om la treapta Divinitatii, inseamna o identificare a lui cu Hristos sau mai de graba o dublare a ui Hristos. -