BUNÃTATE –

O TEOLOGIE BAZATÃ PE ÎNVÃÞÃTURA

DOMNULUI NOSTRU ISUS CRISTOS

Iosif Þon

Editura Cartea Creºtinã

Oradea, 2010
 Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

ÞON, IOSIF
Bunãtate : o teologie bazatã pe învãþãtura Domnului nostru
Isus Cristos / Iosif Þon. - Oradea : Cartea Creºtinã, 2010
Bibliogr.
ISBN 978-973-1990-12-5

28

Bunãtate : o teologie bazatã pe învãþãtura Domnului nostru Isus Cristos

Iosif Þon

© 2010 Editura Cartea Creºtinã

str. Cuza-Vodã nr. 85
410097 Oradea-Bihor, România
Tel.: 0259-436.738, 0359-432.616; Fax: 0259-436.152
E-mail: smr@ecc.ro; Pagina web: WWW.ECC.RO

Toate drepturile rezervate asupra prezentei ediþii în limba românã.

Pentru citatele biblice, am folosit Biblia în traducerea Cornilescu pentru

Vechiul Testament ºi Noul Testament al Domnului nostru Isus Cristos,
traducerea D. Cornilescu, ediþie revizuitã, 2003, © Societatea Misionarã
Românã, Oradea, România ºi Editura Lumina Lumii, Korntal, Germania.

Orice reproducere sau selecþie de texte din aceastã carte

este permisã doar cu aprobarea în scris a Editurii Cartea Creºtinã.

Consilier editorial: Agnes Dragomir

Editarea: Dana Luca
Tehnoredactarea: Marcel Eugen Budea
Coperta: Adrian Abrudan

ISBN 978-973-1990-12-5
 CUPRINS

Prefaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11
Unde voi gãsi cuvântul? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .16
Bunãtatea lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .25
Bunãtatea hesed în Vechiul Testament . . . . . . . . . . . . . . . . . .42
Când bunãtatea hesed trece, prin traducere, în altã limbã . .68
Dezvoltãri teologice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .112
Învãþãtura Domnului Isus Cristos despre bunãtate . . . . . .115
Sfânta Treime ºi bunãtatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .124
Manualul bunãtãþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .132
Pildele bunãtãþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .164
Autoritatea lui Isus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .173
De ce a trebuit sã moarã Isus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .181
ªcoala ºi Crucea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .188
Crucea ºi transformarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .195
Singuri în ºcoala lui Isus? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .197
Ce este mântuirea? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .198
Rãsplãtire în cer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .220
Chemare la sfinþenie ºi desãvârºire . . . . . . . . . . . . . . . . . . .231
Cum sã facem evanghelizare dupã învãþãtura
Domnului Isus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .258

5
 IOSIF ÞON

Bucurie, plãcere, desfãtare, împlinire . . . . . . . . . . . . . . . . .268

Martin Luther, Apostolul Pavel ºi Domnul Isus . . . . . . . . .296
Relaþii trinitariene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .300
Dacã Dumnezeu este bun, de ce existã rãul ºi suferinþa
în lume? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .316
Viitorul bunãtãþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .337
O privire de ansamblu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .363
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .369
Anexã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .377

6
 PREFAÞÃ
Procesul „naºterii” unei cãrþi creºtine este complex ºi diferã de la o
carte la alta. Fiecare carte este produsul studiilor ºi meditaþiilor de
o viaþã întreagã ºi, în acelaºi timp, este rezultatul actului prin care
„asculþi” ce zice Duhul, iar apoi cauþi sã redai cât mai fidel atât
rodul studiilor ºi al meditaþiilor cât ºi pe cel, cu mult mai impor-
tant, al inspiraþiei divine. Pe lângã acestea, într-o carte intrã ºi
contribuþia unor persoane cu care împãrtãºeºti ce gândeºti, cu care
te consulþi ºi care îþi dau idei, te criticã, te provoacã, sau chiar îþi
contestã punctele de vedere.
Despre persoanele care au participat la producerea acestei cãrþi
mã simt îndatorat sã vorbesc în rândurile ce urmeazã.
Am scris aceastã carte într-un timp record: ºase luni de zile.
În toatã aceastã perioadã, aproape în fiecare dimineaþã, pe când
preaiubita mea soþie Elisabeta îºi sorbea cafeluþa, eu îi explicam
ideile primite în dimineaþa aceea în timpul meu de pãrtãºie cu
Dumnezeu, pe care le culegeam din Scripturã sau pe care le
gãseam într-o carte pe care tocmai o citeam. Darul ei este de a-mi
pune întrebãri, fie pentru clarificãri, fie pentru a-mi semnala
anumite implicaþii ale ideilor mele. Ea mã ajutã întotdeauna sã-mi
clarific ideile ºi sã vãd unde mai trebuie sã fac completãri sau chiar
schimbãri.
A doua mea partenerã de creaþie este fiica noastrã Dorotea
(prin cãsãtorie, ºi-a schimbat numele în Dorothy Ghitea). Preo-
cupatã intens ºi profund captivatã de bunãtatea lui Dumnezeu ºi
de siguranþa pe care ne-o acordã aceastã bunãtate, Dora m-a
provocat mereu la discuþii aprofundate ºi pasionate. Ca una care
are un masterat în filozofia religiei creºtine, ea nu se mulþumeºte
cu argumente superficiale, ci mã obligã sã-i aduc formulãri care sã
o satisfacã atât filozofic ºi teologic, cât ºi biblic. Mai multe capitole
din aceastã carte îºi datoreazã forma ºi conþinutul exigenþei fiicei
noastre.

7
 IOSIF ÞON

De mulþi ani încoace, primul cãruia îi trimit proiectul unei cãrþi,

curs sau orice alt material scris, este Livius Percy, cel care a preluat
de la mine preºedinþia Societãþii Misionare Române ºi conducerea
Editurii Cartea Creºtinã de la Oradea. Cu o pregãtire dublã (doctor
în chimie ºi doctorand în apologeticã) ºi traducãtor în limba
românã a circa patruzeci de cãrþi publicate de SMR ºi de Editura
Cartea Creºtinã, Livius Percy înþelege implicaþiile ideilor pe care le
formulez ºi ºtie sã-mi arate unde pot fi criticat, unde trebuie sã
schimb ceva ºi unde trebuie sã îmbunãtãþesc sau sã completez
ceva. El a fost primul care a citit ºi cartea aceasta, iar confirmãrile
lui mi-au fost deosebit de preþioase.
Fiind o carte de teologie care conþine foarte multe idei noi, am
decis sã o supun analizei ºi criticii unui grup de teologi mai tineri.
Astfel, i-am trimis-o lui Radu Gheorgiþã, Sorin Sabou, Ionel
Teodorescu ºi Liviu Þiplea. Fiecare dintre aceºtia a avut ama-
bilitatea sã-mi facã necesare corecturi, sugestii ºi recomandãri
pentru care le sunt deosebit de recunoscãtor. Îi mulþumesc în
special lui Radu Gheorghiþã, care nu s-a lãsat convins de anumite
argumentãri ale mele, ci mi-a arãtat punctele slabe, mi-a recoman-
dat surse bibliografice ºi mi-a fãcut corecturi lingvistice de o
minuþiozitate uimitoare. Datoritã exigenþei lui, am scris câteva
capitole noi, am îmbunãtãþit altele ºi am adãugat informaþii din
cãrþile pe care mi le-a recomandat el.
Dupã toate acestea, ajung la o persoanã cu totul specialã, ºi
anume, la editoarea tuturor cãrþilor mele în limba românã, Dana
Luca. Mi-a fost studentã la Oradea, unde a studiat teologie-litere.
Când ºi-a început lucrarea de licenþã despre poetul creºtin
evanghelic Costache Ioanid, eu i-am dat informaþiile ºi sugestiile
iniþiale. Apoi i-am urmãrit munca de documentare. S-a dovedit a fi
o cercetãtoare de teren întreprinzãtoare ºi îndrãzneaþã, ºi apoi a
scris o analizã literarã excelentã a poeziei lui Ioanid. Am fost
mândru de ea când ºi-a prezentat teza la comisia de licenþã de la
Facultatea de litere a Universitãþii din Oradea, cu care Institutul
nostru (azi Universitatea Emanuel) era în parteneriat.
Dupã ce a obþinut licenþa, mi-a spus cã un vis al ei este sã-mi
adune predicile de pe benzi ºi casete ºi sã le publice în câteva
volume. În clipa când am auzit ce spune, am înþeles cã mi-am gãsit

8
 BUNÃTATE – o teologie bazatã pe învãþãtura Domnului nostru Isus Cristos

persoana capabilã sã realizeze ceea ce doream sã fac de mai multã

vreme. Eram ºeful Editurii Cartea Creºtinã ºi imediat am creat
postul de editor pentru cãrþile mele ºi am angajat-o pe acest post.
Era în 1995. Mai târziu, Dana mi-a mãrturisit cã se aºteptase ca
angajarea ei sã dureze doi-trei ani, timpul necesar ca sã termine de
adunat în câteva volume toate predicile mele. Astãzi, dupã cinci-
sprezece ani de lucru, Dana încã nu ºtie când va termina lucrul
început în 1995. Pânã acum, Dana a editat treisprezece treisprezece
volume de predici, ºase cursuri ºi trei dintre cele patru cãrþi pe care
le-am scris ºi care sunt: Confruntãri, Ce este mântuirea, Suferinþã,
martiraj ºi rãsplãtire în cer, ºi Cãderea în ritual.
Dana ia materialele mele, le aranjeazã, le editeazã, stabileºte
structura capitolelor, ºi se asigurã cã exprimarea este adecvatã,
apoi urmãreºte tot procesul de producþie al cãrþii: tehnoredactare,
corecturi, alegerea copertei etc. ªi toate acestea le face de la
domiciliu, fãrã sã fie supravegheatã sau cronometratã de cineva.
Cum aº putea sã-mi exprim întreaga recunoºtinþã pentru tot ce
face Dana Luca pentru toate lucrãrile mele?
Trebuie sã o amintesc cu drag ºi cu gratitudine ºi pe secretara
Danei, pe Ana Gruescu, care ia benzile ºi casetele audio ºi video
(acum CD-urile si DVD-urile) cu predicile sau cursurile mele ºi le
transcrie în computer sub formã de text ºi face toate lucrãrile de
secretariat necesare.
Un cuvânt cu totul special trebuie sã spun despre editoarea ºefã
a Editurii Cartea Creºtinã, Anges Dragomir. Am angajat-o pe acest
post în 1990, ºi de atunci conduce aceastã editurã cu un profe-
sionalism excepþional ºi cu o fidelitate exemplarã. Dar pentru mine
personal ea înseamnã ºi mai mult decât atât: ea citeºte ultima
formã a cãrþilor mele ca sã se asigure cã totul este la nivelul literar
ºi tehnic capabil sã facã cinste Editurii Cartea Creºtinã oriunde ar
ajunge cãrþile noastre. Îmi exprim ºi faþã de ea admiraþia ºi recu-
noºtinþa mea specialã.
Cei doi tehnoredactori ai Editurii, Eugen Budea ºi Adrian
Abrudan, meritã aici o menþiune specialã pentru profesionalismul
lor elevat ºi pentru gustul artistic pe care îl aratã în tehnoredac-
tarea ºi designul coperþilor alese pentru cãrþile mele.
Mulþumesc necontenit Tatãlui ceresc pentru cã m-a învrednicit
sã scriu aceastã carte despre învãþãturile Fiului Sãu ºi ale

9
 IOSIF ÞON

Preaiubitului meu Domn Isus Cristos, despre care El a zis: „Sã

ascultaþi de El!”
Închei cu rugãciunea ca cititorul sã se îndrãgosteascã de acest
Învãþãtor Divin ºi, citind aceastã carte, sã se lase cucerit ºi trans-
format de bunãtatea Lui ºi sã devinã pasionat sã aplice în viaþã
minunatele ºi dumnezeieºtile Lui învãþãturi.
iunie, 2010, Iosif Þon

10
 INTRODUCERE
Pentru orice om de pe planeta aceasta, cel mai mare ºi mai
important lucru este sã-L cunoascã pe Creatorul sãu ºi sã înþeleagã
motivele ºi scopul pentru care a fost creat. Nu vorbim însã numai
de o cunoaºtere teoreticã, intelectualã, ci ºi de o cunoaºtere directã
a lui Dumnezeu ca persoanã vie, realã, cu care se poate comunica
ºi stabili o relaþie de prietenie ºi, mai mult, o relaþie filialã.
Mulþi oameni nu ºtiu cã poate exista o asemenea cunoaºtere,
iar alþii neagã posibilitatea dobândirii ei. Existã, însã, numeroºi
oameni care au cãpãtat aceastã cunoaºtere ºi au intrat în legãturã
directã cu Dumnezeu ºi, trãind în comuniune cu El, au descoperit
cã ea este adevãrata viaþã.
Cartea de faþã vã introduce în felul acesta de cunoaºtere ºi de
viaþã.
La Dumnezeu nu poþi ajunge pe o cale fizicã ºi pe Dumnezeu
nu-L poþi cunoaºte prin propriile-þi eforturi intelectuale, pentru
simplul motiv cã El locuieºte dincolo de lumea spaþio-temporalã în
care fiinþãm noi. Pe Dumnezeu Îl putem cunoaºte numai dacã El ia
iniþiativa sã vinã la noi ºi sã ne spunã ceva despre Sine. Acþiunea
prin care Dumnezeu Se descoperã pe Sine unui om se numeºte
revelaþie.
Dumnezeu i S-a revelat lui Moise pentru prima datã atunci
când acesta era cioban la oi în deºertul Sinai. Apoi i S-a revelat de
mai multe ori prin mari minuni în Egipt, culminând cu eliberarea
poporului evreu din robia egipteanã ºi cu trecerea lui ca pe uscat
prin Marea Roºie. Dar Dumnezeu i S-a revelat lui Moise într-un
mod mult mai profund ºi extensiv la Muntele Sinai.
Mai târziu, Dumnezeu i-a comunicat lui Moise cã în viitor va
ridica un alt profet ca el, prin care va da o învãþãturã importantã, ºi
a continuat cu aceastã poruncã dumnezeiascã: „De El sã ascultaþi”
(cf. Deut. 18:15-19). Apostolul Petru, vorbindu-le conducãtorilor
iudei, le-a spus cã Isus este profetul acesta (Fapte 3:18-23).

11
 IOSIF ÞON

Dumnezeu Însuºi, pe muntele schimbãrii la faþã, a zis despre Isus:

„Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi gãsesc plãcerea Mea: de
El sã ascultaþi (Matei 17:5 subl. ns. I. Þ.).
Primul lucru pe care l-a fãcut Isus a fost cã ne-a dat un corp de
învãþãturã. Ucenicii Lui Îl numeau „Învãþãtorul”, recunoscând astfel
funcþia Lui fundamentalã. Când Isus ªi-a trimis ucenicii în lume, la
toate naþiunile, le-a dat slujba principalã de a transmite tuturor
naþiunilor învãþãtura pe care le-a dat-o El (cf. Matei 28:19). Apostolul
Pavel îl instruieºte pe ucenicul lui cel mai de nãdejde sã se fereascã
de oamenii care aduc „o învãþãturã deosebitã” ºi care nu se þin ,,de
cuvintele sãnãtoase ale Domnului nostru Isus Cristos” (1 Tim. 6:3).
Apostolul Ioan este ºi mai categoric, scriind cã „Oricine [...] nu
rãmâne în învãþãtura lui Cristos, n-are pe Dumnezeu” (2 Ioan v. 9).
Din toate acestea rezultã foarte clar cã învãþãtura pe care ne-a
dat-o Domnul Isus Cristos ar trebui sã fie baza gândirii noastre, a
teologiei noastre ºi a trãirii noastre. La începutul secolului
al XVI-lea, marele teolog ºi filozof Erasmus de Rotterdam a fãcut
urmãtoarea constatare: dacã spui cã eºti platonician, înseamnã cã
te þii de învãþãtura lui Platon; dacã eºti aristotelian, îþi bazezi
gândirea pe învãþãtura lui Aristotel, dar – foarte ciudat – cei ce îºi
spun „cristosieni” [numele de „creºtin” vine de la forma latinã a
numelui Cristos-Christ, „christianus”, de aici creºtin] nu se þin de
învãþãtura lui Cristos, ci de învãþãturi provenind din alte surse!
Sursele despre care vorbea Erasmus erau dogmele Bisericii
Catolice. Dar ce se întâmplã cu noi protestanþii? Nu suntem ºi noi
într-o situaþie asemãnãtoare? Sã ne uitãm puþin la istoria noastrã.
Teologia este o sistematizare a ideilor principale din Sfânta
Scripturã. Teologul ia câteva teme principale, se uitã prin toatã
Scriptura ºi culege tot ce se scrie aici despre fiecare dintre acestea ºi
sistematizeazã totul, fãcând apoi formulãri generalizatoare. Astfel,
teologul ne spune ce este scris în Biblie despre Dumnezeu, despre
Domnul Isus Cristos, despre Duhul Sfânt, despre om, despre pãcat,
despre mântuire, despre bisericã, despre viaþa de dupã moarte ºi
despre viitorul spre care ne duce istoria. Desigur, fiecare teolog
înþelege textele în felul sãu ºi sistematizeazã informaþiile din Biblie
într-un mod propriu, astfel obþinându-se teologii atât de diferite
una de alta. Dar cum sã le distingem noi? Oare ce fel de „chei” ne
trebuie ca sã intrãm în secretul fiecãrei teologii?

12
 BUNÃTATE – o teologie bazatã pe învãþãtura Domnului nostru Isus Cristos

O cheie a oricãrei teologii este punctul de pornire. Biblia este

compusã din 39 de cãrþi ale Vechiului Testament ºi 27 de cãrþi ale
Noului Testament. Pe lângã aceasta, sunt o mulþime de autori care
au scris Vechiul Testament ºi o mulþime de autori care au scris Noul
Testament. Fiecare dintre aceºti autori are un anumit sistem de
gândire, adicã o anumitã teologie. Lucrul acesta este foarte evident
în Noul Testament ºi de aceea în ultima vreme au apãrut o mul-
þime de cãrþi cu titluri ca „Teologia lui Matei”, sau „Teologia lui
Luca”, sau „Teologia lui Pavel”.
Un teolog al întregii religii creºtine trebuie sã sistematizeze ºi sã
armonizeze toate aceste „teologii”, sã facã din ele una singurã. De
unde va pleca teologul? Care este temelia pe care îºi va clãdi el tot
sistemul? Teologul care a pornit Reforma religiei creºtine, Martin
Luther (1480-1546), a fãcut o alegere: el a decis sã-ºi construiascã toatã
teologia pe epistola apostolului Pavel cãtre Romani. A scris un comentariu
al acestei epistole, ºi în introducerea lui la acest comentariu ºi-a
enunþat ideea de bazã: „Aceastã epistolã este cartea cea mai impor-
tantã din Noul Testament. Ea este Evanghelia cea mai curatã.” Dupã
care a continuat scriind cã înainte de a ne lansa în lectura acestei
epistole, trebuie sã înþelegem cuvintele ei de bazã, care sunt: „lege,
pãcat, har, credinþã, dreptate, spirit, carne (firea pãmânteascã) etc.”
În explicaþia pe care o dã acestor cuvinte, Luther ne aratã cã ele sunt
esenþa religiei creºtine. De fapt, într-o altã scriere a sa, Martin Luther
ne spune cã toatã teologia lui se reduce la un singur lucru: crux sola
est nostra teologia, care înseamnã: „crucea singurã este teologia
noastrã”, sau „crucea este singura noastrã teologie”.*
De la Martin Luther încoace, în lumea protestantã s-a stabilit în
mod tacit cã teologia noastrã se construieºte pe epistolele lui Pavel.
Dupã ce îºi construiesc sistemul teologic pe aceastã bazã, teologii
încearcã sã includã cumva în acest sistem ºi învãþãtura lui Isus.
Dacã unele lucruri pe care le spune Isus nu se potrivesc cu sis-
temul deja construit, ele sunt lãsate implicit la o parte. ªi, practic,
multe învãþãturi ale Domnului Isus sunt ignorate sau neglijate,
fiindcã nu se potrivesc în sistemul deja creat.
Dar ce se întâmplã dacã luãm învãþãtura Domnului Isus ca punct de
pornire ºi ne construim pe ea sistemul nostru de gândire, sau teologia
* Citat în O. Collins, „Christology”, p. 24.

13
 IOSIF ÞON

noastrã sistematicã? Cartea de faþã este rãspunsul la aceastã

întrebare. Am pornit de la convingerea cã învãþãtura Domnului Isus
ne-a fost datã tocmai ca sã devinã concepþia noastrã despre lume ºi viaþã.
Am ajuns la aceastã convingere cu mulþi ani în urmã ºi de atunci
am fãcut un efort constant de a înþelege care este esenþa acestei
învãþãturi. Ce urmãreºte Domnul Isus sã realizeze prin învãþãtura
Lui? Pentru a uºura înþelegerea acestei cãrþi, vom prezenta foarte
pe scurt concluzia la care am ajuns dupã mulþi ani de studiu, de
gândire, de rugãciune, de meditare, de cursuri predate ºi de pre-
dici þinute despre învãþãtura Domnului Isus.
La afirmaþia lui Luther cã Epistola cãtre Romani este
„Evanghelia curatã”, trebuie sã rãspundem cu ceea ce afirmã
evanghelistul Marcu la începutul cãrþii lui, ºi anume cã în ea gãsim
„Evanghelia lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu” (Marcu 1:1). El ne
spune în mod programatic cã „[…] Isus a venit în Galileea ºi
propovãduia Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: «S-a împlinit
vremea, ºi Împãrãþia lui Dumnezeu este aproape. Pocãiþi-vã ºi credeþi în
Evanghelie»” (Marcu 1:14-15). Matei o numeºte scurt „Evanghelia
Împãrãþiei” (Matei 4:23), iar Luca Îl citeazã direct pe Domnul Isus,
care κi numeºte mesajul, sau învãþãtura, „Evanghelia Împãrãþiei lui
Dumnezeu” (Luca 4:43). Evangheliºtii Matei ºi Luca ne oferã câte o
mostrã a felului în care predica Isus „Evanghelia Împãrãþiei lui
Dumnezeu”. În Matei o gãsim în ceea ce noi numim „Predica de pe
Munte” (Matei 5-7), iar în Luca în ceea ce numim „Predica de pe
Câmpie” (Luca 6:20-49). Aceste douã predici sunt inima învãþãturii
Domnului Isus. Tot ce ne dã El apoi în pildele Lui ºi în alte
fragmente de învãþãturã, mai mici sau mai mari, sunt dezvoltãri ºi
completãri ale sistemului Sãu doctrinar, formulat deja în aceste
douã predici.
Luther a considerat cã „Evanghelia” o gãsim în Epistola cãtre
Romani, ºi dacã suntem atenþi la ceea ce scrie el în continuare în
„Introducerea” la comentariul lui asupra Epistolei cãtre Romani,
din care am citat mai sus, constatãm cã pentru el „Evanghelia” este
concentratã în Romani capitolul 3. Acolo apostolul Pavel ne
vorbeºte despre jertfa de ispãºire a Domnului Isus (ceea ce Luther
numeºte pe scurt „crucea” ºi ceea ce considerã el cã este „harul”);
acolo gãsim îndreptãþirea ºi obþinerea ei prin credinþã, acestea

14
 BUNÃTATE – o teologie bazatã pe învãþãtura Domnului nostru Isus Cristos

douã fiind elementele de bazã ale teologiei pe care ºi-o formeazã

Luther.
Însã, ce teologie obþinem dacã pornim de la Matei 5-7 ºi de la Luca
6, adicã de la Evanghelia Împãrãþiei lui Dumnezeu predicatã de Isus? În
învãþãtura Domnului Isus gãsim înainte de toate o descriere a lui
Dumnezeu Tatãl ca fiind bun, plin de iubire pentru toþi oamenii,
îndurãtor ºi cu o enormã capacitate de iertare. Apoi gãsim invitaþia
Domnului Isus de a deveni fii ai lui Dumnezeu care seamãnã cu
Tatãl lor. Mai târziu în cursul învãþãturii lui Isus gãsim ºi mijloacele
pe care ni le pune Dumnezeu la dispoziþie ca sã putem fi ca El, ca
Tatãl nostru. În plus, Domnul Isus ne vorbeºte foarte mult despre
cer, despre faptul cã destinul nostru ultim este acolo, unde vom
trãi în comuniune deplinã cu Tatãl nostru. ªi ne vorbeºte mult
despre Diavolul, sau cum îl numeºte El – „Cel rãu”, de sub a cãrui
autoritate trebuie sã ieºim, cãruia nu trebuie sã îi semãnãm ºi cu
care trebuie sã fim în luptã permanentã.
Luther ºi-a rezumat teologia în cuvintele: „Crucea este singura noastrã
teologie.” Pornind de la învãþãtura Domnului Isus, putem sã ne
rezumãm ºi noi teologia în aceste cuvinte: „Teologia noastrã este
teologia transformãrii omului dupã chipul lui Dumnezeu.”
Noi nu micºorãm importanþa jertfei (sau a crucii) Domnului
Isus în locul nostru. Poziþia ei în schema învãþãturii Domnului Isus
va fi arãtatã mai târziu în aceastã carte.
Sã mai semnalãm o deosebire fundamentalã. Fiindcã Martin
Luther pleacã de la Epistola cãtre Romani, care începe cu ceea ce
s-a întâmplat în Eden, când oamenii nu L-au ascultat pe Dumnezeu
ºi care se ocupã de consecinþele acestei „cãderi” ºi de soluþia oferitã
de Dumnezeu, teologia pe care o dezvoltã Luther se ocupã ºi ea
numai de rezolvarea problemei create în omenire din cauza neas-
cultãrii primilor oameni.
Vom vedea cã Domnul Isus pleacã de la ceea ce a fost la început
ºi de la modul în care era omul la început (Matei 19:1-9), adicã
„foarte bun” (cf. Gen. 1:31), ºi este interesat sã-l refacã pe om dupã
chipul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Domnul Isus pleacã de la
Planul Creaþiei, pe care vrea sã-l împlineascã. El vrea sã facã din
om o creaþie nouã, aºa cum declarã ºi apostolul Pavel, care scrie cã
pânã ºi moartea lui Isus pe cruce include în sine Planul acesta
(2 Cor. 5:15-17).

15
 IOSIF ÞON

Din tot ce am scris pânã aici s-ar putea deduce cã existã o mare
deosebire, sau chiar contrazicere, între învãþãtura Domnului Isus ºi
învãþãtura apostolului Pavel. Existã mulþi teologi în protestantism
care susþin cã o asemenea contradicþie este realã, dar noi con-
siderãm cã lucrul acesta nu este adevãrat. Apostolul Pavel a preþuit
învãþãtura Domnului Isus ºi ºi-a bazat gândirea pe ea. Într-o
scrisoare cãtre cel mai fidel ucenic al sãu, Timotei, Pavel scrie cât de
important este sã ne þinem „de cuvintele sãnãtoase ale Domnului
nostru Isus Cristos” (1 Tim. 6:3). În scrisoarea cãtre Galateni, el
afirmã cã a primit Evanghelia pe care o predicã „prin descoperirea
lui Isus Cristos” (Gal. 1:12), adicã a primit-o direct de la Domnul
Isus. Ei bine, Domnul Isus nu Se contrazice pe Sine predicând o
anumitã Evanghelie ca om în Galileea ºi Iudea ºi o altã Evanghelie
când i Se descoperã lui Pavel! În cursul acestei cãrþi vom arãta
mereu cã Pavel a înþeles foarte corect învãþãtura datã de Isus ºi cã
el doar continuã ºi dezvoltã ceea ce a primit de la Domnul ºi
Învãþãtorul sãu.
În introducerea la comentariul sãu la Epistola cãtre Romani,
Martin Luther spune corect cã pentru înþelegerea epistolei este
important sã înþelegi mai întâi cuvintele de bazã cu care opereazã
Pavel. Tot astfel, pentru a înþelege învãþãtura Domnului Isus
trebuie sã înþelegem mai întâi termenii de bazã cu care opereazã
El. Cuvintele acestea sunt luate de Domnul Isus din Vechiul
Testament. Dar aici noi întâmpinãm o mare problemã: aceea a
traducerii acestor cuvinte din limba ebraicã a Vechiului Testament
în limba greacã a Noului Testament, ºi de acolo în limbile moderne.
Vom începe aºadar cartea noastrã cu dificila problemã a trecerii
unor concepte dintr-o limbã în alta ºi vom arãta care sunt cuvintele
cheie pe care va trebui sã le înþelegem.

UNDE VOI GÃSI CUVÂNTUL?

„Unde vei gãsi cuvântul Ce exprimã adevãrul?”
(M. Eminescu, Criticilor mei)

Pentru Mihai Eminescu, strãdania ºi agonia însemna sã gãseascã

cel mai potrivit cuvânt capabil sã exprime ideea sau sentimentul

16
 BUNÃTATE – o teologie bazatã pe învãþãtura Domnului nostru Isus Cristos

care-i clocotea în inimã. Pentru noi, cititorii, strãdania ºi agonia

este sã înþelegem exact sensul cuvintelor folosite de scriitori. Existã
cuvinte mai puþin cunoscute, ºi adesea trebuie sã cãutãm în
Dicþionarul Explicativ al Limbii Române sau într-un dicþionar de
arhaisme ori de neologisme ca sã le aflãm sensul. Situaþia devine
pentru noi ºi mai dificilã când începem sã învãþãm o limbã strãinã
ºi sã ne familiarizãm nu numai cu sensul cuvintelor, aºa cum ni-l
dã dicþionarul acelei limbi, ci facem saltul la a înþelege ºi cultura
naþiunii care vorbeºte limba aceea. Un exemplu comun privind
dificultatea pe care ne-o creeazã diferenþa culturalã sunt expresiile
proverbiale, pe care nu le putem traduce cuvânt cu cuvânt. Astfel,
în America existã zicala: „Vrei sã vinzi gheaþã eschimoºilor” (care
trãiesc printre gheþuri aproape tot anul). Dacã doreºti sã înþeleagã
un englez ce vrea sã zicã americanul, trebuie sã îi traduci cu zicala
echivalentã din Anglia: „Vrei sã vinzi cãrbuni în New Castle” (care
este un fel de capitalã a cãrbunelui în Anglia). Dacã intenþionezi sã
traduci oricare dintre aceste zicale ca sã o înþeleagã românii, vei
zice: „Încerci sã vinzi castraveþi grãdinarului”, sau „Vrei sã-i arãþi
lupului pãdurea”.
Când înveþi o limbã strãinã te mai loveºti ºi de „expresii
idiomatice”, adicã de expresii ciudate, caracterizate prin unitate
lingvisticã ºi care aparþin doar acelei limbi. De exemplu, în englezã
citeºti „It rains cats and dogs” – expresie pe care dacã o traduci
cuvânt cu cuvânt, „plouã pisici ºi câini”, nu are nici un sens.
Traducerea „corectã” este „plouã cu clãbuci”, „plouã cu gãleata”
sau „plouã torenþial”. O altã asemenea expresie englezeascã este
„German shepherd”, care nu înseamnã „pãstor sau cioban
german”, ci „câine lup”!
O altã ciudãþenie pe care o întâlnim când învãþãm o limbã
strãinã o reprezintã cuvintele care sunt exact ca în limba noastrã,
dar care în limba cealaltã au un cu totul alt înþeles. Unii numesc
aceste cuvinte „prieteni falºi”, cãci atunci când vezi unul dintre
aceste cuvinte pentru prima oarã te bucuri ºi zici: „Pe acesta nu-l
mai caut în dicþionar, deoarece ºtiu ce înseamnã.” Aºa am pãþit ºi
eu pe când învãþam limba englezã ºi am citit o carte în care am
întâlnit frecvent cuvântul „figure”. Mi-am zis cã, evident,
înseamnã „figurã” ºi l-am tradus aºa, deºi traducerea nu prea avea
sens. Cineva care a vãzut ce fac, mi-a atras atenþia cã „figure” în

17
 IOSIF ÞON

englezã se foloseºte rar cu sensul de „figurã” ºi cã de obicei se

foloseºte cu sensul de „cifrã”, sau „numãr”. La fel, cuvântul
„concrete” poate însemna ºi „concret”, dar el se foloseºte în
construcþii cu sensul de „ciment”! Tot astfel, cuvântul englez
„actual” nu înseamnã ca în româneºte „la timpul prezent”, ci
„real”, iar „actually” înseamnã „realmente”.
Un cuvânt la care trebuie sã fim foarte atenþi în englezã este
cuvântul „excited”. În limba românã, cuvântul „excitat” are doar un
înþeles sexual. Dar în englezã „I am excited” – care este foarte la
modã astãzi – nu are nicio conotaþie sexualã, ci înseamnã „sunt
emoþionat” sau „sunt entuziasmat”. În plus, în fizicã ºi în chimie se
vorbeºte despre „excitarea electronilor” care absorb energie.
Însã cel mai dificil ºi mai complex lucru este sã înþelegem cum
se exprimã în alte limbi stãrile sufleteºti ºi noþiunile morale. Cel
mai ciudat cuvânt pe care l-am întâlnit în acest domeniu este
grecescul „splangna”, care înseamnã „mãruntaie”, adicã pãrþile
interioare din trupul omului sau al animalului. Dar cuvântul se
foloseºte de obicei cu sensul de „milã”, „îndurare”, „compasiune”.
Abia când m-am uitat cu atenþie în DEX am vãzut cã ºi în limba
românã unul dintre sensurile cuvântului „mãruntaie” este:
„interiorul fiinþei omeneºti, considerat ca sediu al gândirii, al
sentimentelor ºi al conºtiinþei”.
Lucrurile se complicã ºi prin faptul cã unele cuvinte au un sens
dublu: un sens pozitiv ºi altul negativ. Astfel, în limba greacã a
Noului Testament gãsim cuvântul „zelos” (pe care noi românii l-am
împrumutat sub forma de „zel”, tãindu-i terminaþia), care
înseamnã „zel”, „râvnã”, „pasiune”, dar înseamnã ºi „gelozie” ºi
„invidie”, ºi uneori ne este foarte greu sã înþelegem din context
care este sensul în care îl foloseºte autorul.
La fel este ºi cuvântul grecesc „pathos” ( pe care l-am preluat ca
„patos”), care înseamnã „suferinþã”, „emoþie”, dar ºi „patimã”,
„poftã”. Derivatul lui „pathos” care este „pathema” (noi l-am împru-
mutat sub forma de „patimã”) înseamnã ºi „suferinþã”, dar mai
înseamnã ºi „patimã pãcãtoasã”, „poftã.”
Multã bãtaie de cap ne dau de asemenea cuvintele cu mai
multe înþelesuri. Un exemplu simplu este cuvântul nostru „sare”.
El poate denumi substanþa pe care o pui în mâncare, dar poate sã
însemne ºi a face un salt. Numai contextul ne spune în care dintre

18
 BUNÃTATE – o teologie bazatã pe învãþãtura Domnului nostru Isus Cristos

sensuri vrea scriitorul sau vorbitorul sã înþelegem acel cuvânt. Dar

uneori contextul nu ne ajutã ºi atunci riscãm sã luãm cuvântul
într-un alt sens decât cel pe care l-a intenþionat autorul. Acest
aspect va fi mult dezbãtut în cartea de faþã.
O problemã ºi mai complicatã este creatã de faptul cã uneori
cuvintele evolueazã treptat ºi îºi schimbã sensul, în anumite situaþii,
schimbarea fiind abruptã ºi radicalã. Astfel se prezintã cazul extrem
de ciudat al cuvântului englezesc „gay”. Pânã prin 1950, cuvântul
„gay” însemna „vesel” sau „bucuros.” În toatã literatura englezã de
pânã pe la acea datã trebuie sã luãm cuvântul „gay” în acest sens.
Dar atenþie! Dupã aceastã datã, homosexualii ºi-au însuºit cuvântul
ºi, la început în mod conspirativ, s-au numit între ei „gay”, adicã
homosexuali. Expresia a prins ºi s-a generalizat, aºa cã astãzi nimeni
în lumea anglo-saxonã nu mai foloseºte cuvântul „gay” cu sensul
de „vesel”, ci numai cu sensul de „homosexual”.
Sunt multe cuvintele care ºi-au schimbat înþelesul de la un secol
la altul ºi, citind literaturã în alte limbi, trebuie sã þinem cont ºi de
fenomenul acesta. Îl vom întâlni adesea în studiul nostru.
O problemã ºi mai mare se creeazã atunci când traducem un
text dintr-o limbã în alta. Deseori traducãtorul nu gãseºte termenul
echivalent ºi îºi ia libertatea sã-l traducã printr-un alt termen. Un
caz extrem de ilustrativ al trecerii unui text dintr-o culturã în alta
este istoria cuvântului pe care noi îl avem pentru a denota
„pocãinþa”. Acesta a apãrut pentru prima datã la poporul evreu.
Profeþii au vãzut cã poporul I-a întors spatele lui Dumnezeu ºi s-au
dus sã se închine altor „dumnezei”. Apelul lor cãtre popor a fost
„Întoarceþi-vã înapoi la Iehova, la Dumnezeul nostru”. Rãdãcina
cuvântului ebraic pentru aceastã acþiune era „ºub”, iar substantivul
derivat din ea era „tãºubah”, care înseamnã „întoarcere”. Oriunde
citim în profeþi apelul la întoarcere, trebuie sã ne gândim cã ei
cheamã la ceea ce noi numim „pocãinþã”.
Domnul Isus a trãit în Galileea, o provincie unde o bunã parte
din populaþie vorbea limba greacã. Dupã toate probabilitãþile, ºi El
cunoºtea limba greacã, deoarece avea de-a face în mod curent cu
oameni care vorbeau numai greceºte. Ucenicii Lui ºtiau greceºte ºi
mai târziu au scris fluent ºi competent în limba greacã
(Evangheliile ºi Epistolele). Prin Domnul Isus ºi, mai ales, prin
ucenicii Lui, Evanghelia trece de la evrei la toate naþiunile,

19
 IOSIF ÞON

începând cu grecii. Sã luãm în considerare situaþia care s-a ivit

atunci. Grecilor nu li se putea spune: „Întoarceþi-vã la Dumnezeu”,
pentru simplul motiv cã ei nu s-au închinat niciodatã adevãratului
Dumnezeu. Pentru ei trebuia gãsit un alt termen, care sã fie
relevant pentru starea lor ºi, mai ales, pentru felul lor de a fi. Grecii
aveau o gândire filozoficã ºi puneau un accent deosebit pe raþiune,
pe activitatea minþii. Iatã de ce apelul adresat lor a fost încapsulat
în cuvântul metanoia, care înseamnã „schimbarea minþii”, sau
„schimbarea felului de a gândi”, în aºa fel încât aceasta sã ducã ºi
la schimbarea felului de a trãi. De aceea, chemãrii la metanoia i se
adaugã ºi corectivul: „faceþi fapte vrednice de metanoia”.
Pentru greci, valoarea supremã era independenþa, mândria
individului liber sã gândeascã pentru sine însuºi.
Pentru Isus, valoarea supremã era actul de umilinþã prin care
omul se supune totalmente autoritãþii lui Dumnezeu ºi prin care
acceptã sã se facã nu voia lui proprie, ci voia lui Dumnezeu. Este
foarte probabil cã El Însuºi a ales cuvântul metanoia, deoarece
chemarea la schimbarea felului de a gândi adicã renunþarea la
independenþa arogantã a minþii ºi asumarea ideii cã cea mai mare
înþelepciune este sã accepþi ca în tine sã se facã voia lui Dumnezeu,
care este mult mai bunã pentru tine decât propria ta voinþã – se
potrivea întru totul conþinutului pe care îl dãdea El fie întoarcerii,
fie venirii pentru prima datã la Dumnezeu!
Sã urmãrim în continuare ce s-a întâmplat când Noul
Testament a fost tradus în limba latinã, pe la anul 400, de cãtre
cãlugãrul Ieronim. Romanii, vorbitori ai limbii latine, puneau
accentul pe justiþie ºi se mândreau cu codul lor de legi numit
„dreptul roman”. Adresându-li-se romanilor cu simþul lor juridic,
Ieronim traduce metanoia cu penitentia, care înseamnã „pena-
lizare”(DEX spune cã penitenþa este: „Pedeapsa pe care ºi-o impune
cineva, sau pe care i-o dã preotul la spovedanie, pentru ispãºirea
pãcatelor.”). Este semnificativ faptul cã din acest cuvânt s-a format
ºi cuvântul „penitenciar”, care înseamnã „închisoare”.
Sã ne îndreptãm acum atenþia spre felul în care se dezvoltã
conceptul acesta într-o altã culturã. Pe la anul 850 d. Cr., fraþii Chiril
ºi Metodie au tradus Biblia în limba slavonã. Slavii nu aveau prea
multã educaþie ºi între ei nu existau mulþi intelectuali. De aceea,
traducãtorii au considerat cã metanoia, schimbarea minþii, nu ar

20
 BUNÃTATE – o teologie bazatã pe învãþãtura Domnului nostru Isus Cristos

avea la ei un impact suficient de puternic. Fiindcã slavii sunt un

popor sentimental, traducãtorii au decis sã îºi orienteze mesajul în
aceastã direcþie. Ca atare, au ales cuvântul kaiti, „a se cãi”. În
slavonã, dacã voiai sã intensifici o acþiune, puneai prefixul po- în
faþa verbului. Astfel pokaiti însemna „a-þi pãrea foarte rãu”. De la
acest verb au derivat substantivul pokaianie, pe care noi românii
l-am preluat de la slavi sub forma de „pocãinþã”.
Este uºor de observat faptul cã pe conceptul metanoia –
schimbarea felului de a gândi ºi trãi – se construieºte o anumitã
credinþã; conceptul penitentia – pedeapsã pentru pãcat – dã naºtere
alteia; iar pe cel de pocãinþã se construieºte din nou o altã credinþã.
Un singur cuvânt, tradus în diferite limbi, determinã construirea
unor teologii foarte diferite. Probabil cã acesta este cazul cel mai
ilustrativ ºi mai semnificativ pentru dificultatea trecerii unor
cuvinte dintr-o culturã în alta ºi pentru importanþa pe care o are
pentru noi strãdania de a capta adevãratul înþeles al cuvintelor! ªi
tot de aici vedem cât de important este sã mergem pe firul istoriei
pânã la originea ºi la semnificaþia originarã a fiecãrui cuvânt care
este esenþial în credinþa noastrã!
O altã situaþie dificilã pe care o întâmpinãm când intrãm într-o
altã culturã, învãþând o altã limbã, apare când descoperim cã în
limba aceea existã multe sinonime (cuvinte cu acelaºi înþeles).
Uneori problema este simplã când sinonimele au exact acelaºi
înþeles, cum sunt la noi dragoste/iubire, nãdejde/speranþã,
slavã/glorie. Problema se complicã foarte mult atunci când în limba
pe care o înveþi, sau din care traduci, descoperi cã sinonimele nu
au chiar acelaºi sens, ci existã diferenþe subtile ºi uneori chiar
profunde între ele. Aºa se întâmplã în cazul cuvintelor ce exprimã
„iubirea” în limba greacã. Primul cuvânt este eros, care denumeºte
în general atracþia fizicã, dragostea ca dorinþã sexualã. De aici
existã în limba românã cuvintele „erotic” ºi „eroticã”. Aceastã
iubire este mai mult o dorinþã egoistã de a te satisface prin celãlalt.
Al doilea cuvânt este file, ce are conotaþii mai rafinate, definind
dragostea dintre prieteni ºi dragostea pentru anumite lucruri sau
persoane. În aceastã a doua situaþie, file a ajuns sã fie folosit ca
prefix al lucrului care este iubit: fil-antropos, „iubitor de oameni”,
fil-adelfia, „iubitor de fraþi”, filo-logos, „iubitor de cuvânt” etc. Al

21
 IOSIF ÞON

treilea cuvânt pentru iubire este storge, care defineºte afecþiunea

dintre membri aceleiaºi familii.
Al patrulea cuvânt ce defineºte iubirea este agape. Este ciudat cã
acest cuvânt a existat încã din greaca clasicã sub forma verbalã, dar
niciodatã sub forma substantivalã. Ca substantiv, el apare pentru
prima datã în cãrþile Noului Testament. Trebuie sã ºtim cã scriitorii
Noului Testament nu folosesc niciodatã cuvântul eros ºi, interesant,
nici pe storge. Deºi folosesc de câteva ori verbul fileo, pentru iubire
ei au format substantivul agape, pornind de la verbul agapao. Din
tot contextul Noului Testament ajungem sã înþelegem cã agape este
un nou fel de dragoste, care se naºte din bogãþia lãuntricã, se
dãruieºte celui iubit ºi cautã folosul lui/ei, iar dacã este cazul nu
ezitã sã se jertfeascã pentru persoana iubitã.
Una dintre cele mai ciudate greºeli de traducere – cu consecinþe
serioase pentru gândirea noastrã – este cea a cuvântului ebraic
torah. Torah înseamnã „învãþãturã” ºi se referã la toate învãþãturile
pe care Dumnezeu le-a dat evreilor prin Moise. Este adevãrat cã
toate aceste învãþãturi le-au fost date sub formã de porunci: ce sã
facã ºi cum sã procedeze, ce sã nu facã ºi cum sã nu procedeze, ce
sã fie ºi ce sã nu fie. Fiindcã toate acestea vin sub formã de porunci,
noi am înþeles cã torah înseamnã „lege” ºi deci am tradus Torah prin
„Legea”. Aºadar ideea care ni s-a transmis este cã totul a fost impus
de Dumnezeu. Dar Dumnezeu le-a fãcut clar evreilor cã ei au toatã
libertatea de a alege dacã vor sã fie ºi sã facã aºa cum îi învaþã El,
dacã preferã calea altor naþiuni ori, pur ºi simplu, dacã doresc sã
trãiascã de capul lor.*
Este semnificativ faptul cã românii se referã de obicei la
credinþa lor ortodoxã ca la „legea strãmoºeascã”. Ideea vine din
traducerea cuvântului Torah prin „Legea”. Aºa cum religia evreilor
era Torah, adicã „Legea”, tot aºa credinþa noastrã creºtinã este
„legea” noastrã. Din nou, un factor determinant în gândirea
noastrã româneascã este cã toatã doctrina creºtinã se rezumã la o
sumã de porunci, o dogmã cãreia trebuie sã i te supui, ceva ce
trebuie sã accepþi ºi sã faci fãrã discuþie. Cu totul alta este
mentalitatea care se naºte din ideea de bazã cã Dumnezeu ne dã
de fapt o învãþãturã ºi cã aceasta este cea mai bunã învãþãturã de viaþã
* Menþionãm cã traducerea cuvântului „torah” cu „legea” se face prima datã în
Septuagintã.

22
 BUNÃTATE – o teologie bazatã pe învãþãtura Domnului nostru Isus Cristos

posibilã. De aici putem trece fãrã dificultate la faptul cã Domnul

Isus a venit ca Învãþãtor, cã El ne-a dat o nouã Torah, o nouã Învãþãturã
ºi cã noi ne însuºim aceastã învãþãturã, ne formãm toatã gândirea
dupã aceasta ºi ne clãdim întreaga viaþã pe ea. Iatã cum înþelegem
puterea ce rezidã în importantele cuvinte de bazã ale Domnului
Isus: „Cine are aceste cuvinte ale Mele – aceastã învãþãturã a Mea
– ºi le face [...] ºi-a zidit casa pe stâncã!”(cf. Matei 7:24).
Am fãcut aceastã lungã introducere în lingvisticã pentru a fami-
liariza cititorul cu munca dificilã pe care o reprezintã încercarea de
a înþelege sensul adevãrat al unor cuvinte cheie din credinþa
noastrã. Vom vedea în continuare câte bogãþii descoperim dacã
perseverãm în aceastã cãutare.
Ceea ce ne intereseazã pe noi în aceastã carte sunt cuvintele ce
exprimã bunãtatea. Limba românã este sãracã la acest capitol, avem
un singur cuvânt: bunãtate. Existã încã douã cuvinte intrate mai
nou în limba noastrã: „amabilitate” ºi „generozitate”, care conþin în
ele noþiunea de bunãtate. Cu un sens apropiat este ºi cuvântul
„bunãvoinþã”. De asemenea, vom vedea mai târziu, limba românã
mai are un cuvânt strãvechi, dar foarte puþin folosit de generaþia
actualã, ºi anume cuvântul „mãrinimie”.
Când trecem la limba greacã, suntem izbiþi de bogãþia ter-
minologicã exprimând ideea de bunãtate: cel puþin patru cuvinte
au semnificaþia primarã de „bunãtate”, la care se adaugã tot felul
de nuanþe calificative. Chiar ºi la o analizã fugarã ne vom da seama
câte dificultãþi ne creeazã ele în înþelegerea corectã a textelor ºi
apoi în traducerea lor în limba românã. Vom analiza trei dintre
aceste cuvinte preluate direct din texte ale Noului Testament. În
Galateni 5:22, în lista trãsãturilor de caracter pe care Duhul Sfânt
urmãreºte sã le producã în noi (literal „roada Duhului”) gãsim
douã cuvinte care înseamnã bunãtate: crestotes ºi agathosune.
Dicþionarul greco-român (Carrez-Badea) ne dã urmãtoarele
înþelesuri pentru aceste cuvinte: crestotes = 1. binele (moral),
cinste, virtute; 2. bunãtate (a inimii), bunãvoinþã, amabilitate,
comportare frumoasã, îndatoritoare. agathosune = bunãtate,
bunãvoinþã. Acesta este un cuvânt mai rar folosit ºi deci cu mai
puþine nuanþe de sens.
Traducãtorii români, lucrând acest text ºi vãzând în lista

23
 IOSIF ÞON

calitãþilor pe care urmãreºte sã le producã Duhul Sfânt cuvintele

crestotes ºi agathosune, care ambele înseamnã „bunãtate”, s-au aflat
în dificultate. Cum sã le traducã în limba românã, în care existã un
singur cuvânt pentru „bunãtate”? Atât Cornilescu, cât ºi tradu-
cerea Jubiliarã ortodoxã le redau prin „bunãtate” ºi „facere de
bine”. Problema e cã „facere de bine” este o acþiune, nu o calitate
sau o trãsãturã de caracter ºi introducerea unei acþiuni într-o listã
de calitãþi nu este adecvatã.
Cea mai recentã traducere publicatã la noi (Tatu-Sabou)
schimbã terminologia ºi foloseºte „bunãtatea” ºi „generozitatea”.
Un caz ºi mai ilustrativ este textul din Luca 8:15. Aici Isus
explicã pilda semãnãtorului ºi spune cã existã patru feluri de
oameni, dupã felul cum primesc Cuvântul lui Dumnezeu, pe care
Isus îl seamãnã. Tipul al patrulea de oameni, reprezentaþi în pildã
prin „pãmântul cel bun”, sunt descriºi de Isus ca oameni care
„dupã ce au auzit Cuvântul, îl þin într-o inimã bunã ºi curatã ºi fac
rod în rãbdare.” Aceasta este traducerea lui Cornilescu în limba
românã. Problema este cã în limba greacã scrie en kardia kale kai
agathe. Aici se folosesc douã adjective, kale ºi agathe. Pe agathos l-am
întâlnit deja ºi am vãzut cã înseamnã „bun”. Cuvântul kalos în-
seamnã de asemenea „bun”. Acest cuvânt are semnificaþii deosebit
de bogate. El înseamnã „frumos”, „agreabil”, „plãcut” ºi, cu
precãdere, ,,bun”.
Traducãtorul român al textului grecesc s-a trezit cã are în faþã
expresia „inimã bunã ºi bunã”. Limba greacã are mai multe cuvinte
pentru noþiunea de „bun”, cu diferite nuanþe semantice. Dar ce ne
facem cã în limba românã nu avem decât un singur cuvânt pentru
a exprima aceastã noþiune? Cornilescu a ales sã traducã: „inimã
bunã ºi curatã”. Este adevãrat cã din alte locuri ale învãþãturii
Domnului Isus se poate deduce cã o inimã bunã este ºi o inimã
curatã (de ex. Matei 12:34-35 comparat cu Matei 15:19-20). Dar
aceasta nu mai este traducere exigentã, cuvânt cu cuvânt, ci una
care traduce nu cuvântul, ci sensul. Dacã acceptãm acest mod de
traducere, a sensului ºi nu a cuvântului, atunci ne strãduim sã
pãtrundem sensul a ceea ce Isus numeºte „pãmânt bun”, adicã „o
inimã bunã ºi bunã”. Din restul învãþãturii lui Isus deducem cã o
inimã bunã este una care primeºte învãþãtura care i-a fost datã, o
aplicã ºi apoi continuã sã o practice „cu rãbdare”. Putem spune

24
 BUNÃTATE – o teologie bazatã pe învãþãtura Domnului nostru Isus Cristos

atunci cã un pãmânt bun este o inimã ce se lasã învãþatã, care este

ascultãtoare ºi perseverentã. Cu aceasta vedem ce bogãþie de sen-
suri putem obþine când ne strãduim sã pãtrundem înþelesul
cuvintelor.
Cred cã ne-am convins deja de importanþa studierii înþelesului
cuvintelor ºi cã acum suntem pregãtiþi sã ne cufundãm în învã-
þãtura biblicã despre bunãtate. Vom începe aºadar cu o incursiune
în Vechiul Testament.

BUNÃTATEA LUI DUMNEZEU

În limba ebraicã existã douã cuvinte pentru bunãtate: tob (unii îl
scriu ºi îl pronunþã tov) ºi hesed. Cu toate cã ambele înseamnã
bunãtate, existã o diferenþã mare între ele ºi o vom afla studiind
cuvântul hesed. Începem însã cu primul, cuvântul tob. Acesta are
douã sensuri ºi, ca întotdeauna când întâlneºti un cuvânt care ºtii
cã are mai multe sensuri, trebuie sã te opreºti ºi sã te întrebi: În ce
sens sã iau aici cuvântul acesta? Cuvântul tob înseamnã „bun”, dar
înseamnã ºi „frumos”. Traducãtorul trebuie sã stea ºi sã se
gândeascã bine care este sensul cuvântului în textul respectiv sau
care dintre cele douã sensuri ale cuvântului se potriveºte cel mai
bine în context. Astfel, în Exod 33:19, Dumnezeu îi spune lui
Moise: „Voi face sã treacã pe dinaintea ta tot tob al Meu.” Toþi
traducãtorii englezi îl traduc astfel: „Voi face sã treacã pe dinaintea
ta toatã bunãtatea Mea.” Cornilescu, în schimb, traduce: „Voi face
sã treacã pe dinaintea ta toatã frumuseþea mea.” Nici unul dintre
ei nu greºeºte, deoarece tob înseamnã ºi bunãtate, ºi frumuseþe.
Vom semnala doar cã ceea ce i-a revelat Dumnezeu lui Moise
despre Sine când Moise a urcat pe munte ne va clarifica ºi tra-
ducerea cuvântului tob.
Este de menþionat însã altceva. Înþelesul dublu al acestui cuvânt
ne deschide perspective extraordinare. Însãºi unirea în acelaºi
cuvânt a douã noþiuni în aparenþã foarte diferite – unul de
conþinut interior, celãlalt de aspect exterior – trebuie sã ne spunã cã
cele douã noþiuni au în comun ceva esenþial, ceva ce aproape cã le
identificã. Sã ne gândim bine. Ceea ce este rãu este neplãcut, este

25
 IOSIF ÞON

monstruos, este urât! Iar ceea ce este bun este frumos, este plãcut,
este admirabil! Oare nu asta ne spune faptul cã aproape toþi zeii
antici au fost reprezentaþi ca balauri, ca monºtri, ca ceva urât ºi
respingãtor?
Despre Dumnezeu ni se spune explicit cã este frumos. Ne-o
spune David atunci când îºi exprimã dorinþa sã stea în Templu ºi sã
admire frumuseþea lui Dumnezeu (Ps. 27:4). Combinaþia de
bunãtate ºi frumuseþe pe care o gãsim în cuvântul tob se poate
vedea ºi în relatarea despre Creaþie din Geneza 1. Dupã fiecare zi
a Creaþiei, Dumnezeu Se uitã ºi vede cã este tob, adicã bun ºi
frumos, fiindcã tot ce creeazã Dumnezeu este adecvat scopului
pentru care a fost creat, deci bun, ºi în acelaºi timp are forme
admirabile, deci este frumos (Gen. 1:10, 12, 18, 21). Numai dupã ce
Dumnezeu a creat vieþuitoarele ºi omul, în ziua a ºasea, citim cã
„Dumnezeu S-a uitat la tot ce fãcuse ºi iatã cã toate erau foarte bune
(Gen. 1:31. subl. ns. I. Þ.) ºi, desigur, aceasta înseamnã cã erau ºi
foarte frumoase. Sã reþinem de aici ºi conceptul de bunãtate originarã,
adicã bunãtatea omului atunci când Dumnezeu S-a uitat la el ºi a
exclamat: Foarte bun! Conceptul acesta ne va interesa în mod
special în aceastã carte despre bunãtate.

Bunãtatea de dincolo de bunãtate

În lumea anticã, toþi zeii erau concepuþi ca fiind rãi, nemiloºi cu
oamenii ºi chiar amuzându-se pe seama suferinþelor omeneºti.
Acest fapt nu este surprinzãtor, deoarece zeii au fost „creaþi” de
oameni dupã chipul ºi asemãnarea lor. Din cauzã cã oamenii erau
rãi, ei ºi-au proiectat propria rãutate în zeii pe care imaginaþia lor
bolnavã i-a conceput.
Lumea anticã era de o rãutate cumplitã, vãdind o totalã lipsã de
milã ºi de îndurare faþã de cei slabi, de cei înfrânþi, sau faþã de cei
neajutoraþi. Moise a crescut într-un asemenea mediu nemilos, în
Egipt, unde a învãþat la ºcoalã despre rãutatea zeilor. Fiind educat
sã facã parte din elita conducãtoare, a învãþat sã fie fãrã milã faþã
de sclavi ºi necruþãtor cu rivalii ºi cu oricine ar încerca sã-i stea în
cale.
Când Moise a stat în faþa rugului aprins în pustiu ºi când
Dumnezeu i-a vorbit ºi i-a spus cã El este Dumnezeul strãmoºilor

26