Universitatea de Studii Agronomice şi

Medicină Veterinară Bucureşti,

Managementul Conservării Biodiversităţii

Parcul Naţional Munţii

Măcinului
-prezentare fitogeografie-

Masterand:
Sandu Milea Alexandru
 Prezentare generală
• Munţii Măcinului sunt cei mai vechi munţi din România, rezultat ai orogenezei Hercinice.
• Altitudinea variaza în parc între 7 si 467 metri, pantele fiind abrupte, cu o diferenta de altitudine mare
pe o distanta mica.
• Procesele de dezagregare a rocilor sunt active, având ca rezultat surprinzatoare peisaje arhaice.
• Clima are pregnante caracteristici stepice, cu influente mediteraneene. Specifica acestor munti este
ariditatea nemaiîntâlnita în muntii din România, cu veri fierbinti si uscate, toamne lungi si uscate, iar
iernile foarte sarace în zapada.
• Cursurile de apa se încadreaza atât în bazinul hidrografic al Dunarii (Jijila, Luncavita, Cerna, Sorniac)
cât si cel al Marii Negre (Taita). Debitele cursurilor de apa sunt reduse majoritatea având caracter
temporar, deseori formând cascade.

Climatul acestor munti a determinat

o varietate specifică, unică în Europa,
cu interferenta tipurilor ecosistemice
pontico - submediteraneene, central
europene si asiatice, fapt ce conferă
Muntilor Macin atributul de sinteza în
miniatură a doua continente – Europa si
Asia.
Aceeasi interferenta face posibil ca
pe mai putin de 1% din teritoriul tarii,
sa se întâlneasca peste 50% din
speciile de flora si fauna ale României!
•Acest paradis al biodiversitatii adună :
•
• Peste 1770 de specii de plante, dintre care 72 sunt protejate ca fiind rare sau vulnerabile, iar 27 de specii sunt endemice
pentru regiune;
• 6 dintre cele 8 grupe de ecosisteme din Europa sunt reprezentate în Parcul National Muntii Macinului!
• În Parcul National Muntii Macinului sunt identificate 24 de habitate prioritare, dintre care unul este unic în lume!
(Padurea de fag dobrogeana)
Localizare şi căi de
acces
• Muntii Macinului sunt situati in sud-estul
Romaniei, respectiv in nord-vestul
Dobrogei, in judetul Tulcea, intre Valea
Dunarii, Valea Luncavitei si inseuarea
Cerna-Horia, fiind incadrati intre 28º07´ si
28º27´ long. E, respectiv 45º01´ si 45º21´
lat. N.

• In partea de vest si sud-vest a parcului,

accesul se face de pe drumul national
22D, intre localitatile Macin si Horia. La
nord se afla drumul european E87, intre
localitatile Macin-Jijila-Luncavita. Drumul
judetean dintre comunele Horia si
Luncavita permite accesul in estul si nord-
estul parcului.
Istoric

Parcul National Munţii Măcinului a fost infiintat relativ recent ,

fiind atestat de urmatoarele documente:
Ord. 68 MAPAM / 26.01.1998 privind declararea Parcului National
Muntii Macinului
Legea nr. 5 din 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a
teritoriului national - Sectiunea a III-a - zone protejate, specifica în
suprafata de 11.321 ha în întregime pe suprafata judetului Tulcea, la
pozitia P , zona protejata de interes national cu denumirea Muntii
Macinului.
H.G. 230/2003 privind delimitarea rezervatiilor biosferei, a parcurilor
nationale si naturale si constituirea administratiilor acestora, clasifica
aria protejata Muntii Macinului ca parc national si stabileste limitele
acestuia în Anexa nr.1, conform careia, în urma însumarii
suprafetelor delimitate prin Hotarâre, a rezultat ca Parcul National
Muntii Macinului are o suprafata de 11227,11 ha.
Ordinul 552/2003 privind aprobarea zonarii interioare a parcurilor
nationale si a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesitatii de
conservare a diversitatii biologice
HG 1529/1.11.2006 modifica limita parcului national prin scoaterea
din perimetrul acestuia, în zona Culmea Pricopanului, a unei
suprafete de 77,96 ha, rezultând o suprafata finala de 11149,15 ha.
 Rezervaţii
Fagul tauric (Fagus taurica)
Padurea Valea Fagilor - rezervatie naturala botanica, situata
la 10 km sud de comuna Luncavita, la aproximativ 2 km in amonte
de locul numit ”La Scapeti”, unde se afla si cantonul silvic
Cetatuia. Se intinde pe o suprafata de 154 ha si tine de ocolul
silvic Macin. Aceasta rezervatie reprezinta un relict tertiar, unde
intalnim:
- fagul european (Fagus sylvatica), fagul tauric (Fagus taurica);
- carpenul(Carpinus betulus), teiul argintiu (Tilia orientalis);
- plante ierboase ca: ferigi (Dryopteris filix-mas), sanisoara
(Sanicula europaea), malaiul cucului (Luzula luzuloides),
trepadatoarea (Mercurialis perennis), mierea ursului(Pulmonaria
officinalis) etc.
Punctul fosilifer Dealul Bujoarele -rezervatie naturala
geologică situata pe versantul de vest al dealului Bujorul Mare,
intr-una din mancaturile in care apare substratul din covorul
compact al ierbii ce acopera solul. Este constituita din gresii
cuartite si cuartite cenusii, cu grosimi ale stratului de pana la 100
cm, care alterneaza cu straturi mai subtiri, de ordinul centimetrilor,
de sisturi argiloase cenusii - negricioase.
Activitati permise si nepermise in parc
In zonele de conservare speciala din Parcul National M-tii
Macinului, in afara rezervatiilor stiintifice cu regim strict de
protectie, sunt permise: activitati de natura stiintifica si
educativa,turism controlat,actiuni de inlaturare a efectelor unor
calamitati, actiuni de prevenire a inmultirii in masa a daunatorilor.
In afara zonelor de conservare speciala se pot desfasura activitati
de recoltare a fructelor de padure,ciuperci si plante medicinale in
limita capacitatii de suport a ecosistemelor cu autorizare prealabila
din partea Administratiei Parcului National M-tii Macinului care in
urma unor studii de fundamentare stiintifica va stabili cantitatile,
perioadele si locatiile de recoltare pentru fiecare specie in parte.
Feriga (Dryopteris filix-mas) Mălaiul cucului (Luzula
luzuloides)

Mierea ursului (Pulmonaria officinalis)

Trepadatoarea (Mercurialis perennis) Sanisoara (Sanicula europaea)

 Sarcoscypha
Crocus aureus Crocus variegatus

Ghiocel (Galanthus graecus) Feriguta (Notolena marantae) Marshaliana

 Habitate si ecosisteme

Din cele 8 grupe de ecosisteme identificate în Europa , 6 sunt reprezentate în Muntii Macinului: paduri,
tufarisuri si pajisti, râuri, mlastini, stâncarii si grohotisuri, situri arheologice. Cele mai reprezentative si
extinse eco sisteme forestiere sunt edificate de padurile moesic-vest pontice de gorun, carpen si tei
argintiu, cu Fraxinus coriarefolia, Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum, în complex cu paduri de
gorun, carpinita, tei argintiu si alte paduri xeroterme (situate la altitudini de peste 250 m) si de padurile
vest pontice de ste jar pufos, carpinita si mojdrean, cu Paeonia peregrina, Asparagus verticillatus si
Pyrus elaeagrifolia (150 - 250 m). În parc exista si habitate fragile de pajisti, fânete cu padure si
stâncarii silicioase, caracte rizate printr-o mare diversitate de specii rare sau vulnerabile, care
vegeteaza în biotopuri cu conditii extreme (climatice, edafice etc.) sau situate la limita arealelor naturale
de vegetatie, care necesita sa fie conservate prin constituirea de noi arii protejate. Ecosisteme fragile
pot fi considerate si cele forestiere situate la limita de vegetatie naturala, datorita regenerarii naturale
dificile a arboretelor, cauzata de conditiile climatice nefavorabile, pasunat abuziv si diminuarea continua
a speciilor autohtone valoroase din ecosisteme (goruni, stejari, frasini etc.) Cea mai mare amenintare
pentru biodiversitate o constituie dis trugerea zonelor stâncoase cu specii rare, datorita carierelor de
granit.
 In Muntii Macinului se intalnesc
urmatoarele tipuri majore de habitate:
1. Habitate de stâncarie: În compozitia vegetatiei saxicole intra o serie de specii adaptate
la conditiile ecologice specifice zonelor stâncoase, cum sunt: Alyssum saxatile, Moehringia
grisebachii, Campanula romanica, Dianthus nardiformis, Sempervivum ruthenicum
Polypodium vuIgare, Asplenium trichomanes, Asplemium ruta muraria, Cystopteris fragilis,
Silene compacta etc. Acest tip de habitat este raspândit în majoritatea Culmii Pricopanului
si partea vestica si sudica a Culmii Macinului.

Ciucusoara de stancă(Alyssum saxatile) Clopoţel dobrogean (Campanula romanica)

 Asplenium trichomanes
Garofita pitică de stancă (Dianthus nardiformis)

Polypodium vulgare Urechelnită(Sempervivum ruthenicum)

 Miliţeaua dobrogeană (Silene compacta)
Cystopteris fragilis

2. Habitate stepice: Specii ierboase reprezentative pentru habitatele stepice (majoritar

instalate pe un substrat pietros) sunt: Allium rotundum, Artemisia austriaca, Botriochloa
ischaemum, Convolvulus canthabrica, Dianthus nardiformis, Festuca valesiaca, Kochia
prostrata, Poa bulbosa etc. Asociatiile vegetale (fitocenoze) caracteristice acestui tip de
habitat sunt: Festucetum valesiacae, Poaetum bulbosae si Teucrium polium - Scleranthus
perennis (pe versantii si de la baza Culmii Pricopanului, sud-vestul Culmii Macinului
propriu-zise), Kochietum prostratae (la baza vesantilor de la Culmea Pricopanului),
Andropogonetum ischaemi (pe Culmea Pricopanului si în zonele de stepa si silvostepa de
pe Culmea Macinului propriu-zisa), Agropyretum cristatae (la baza dealului Cheia) si
Sambucetum ebuli (locul fostelor stâni din zona Culmii Pricopanului).
 Artemisia austriaca
Bărboasă(Botriochloa ischaemum)
Allium rotundum

Poa Kochia prostrata

bulbosa
3. Habitate de padure: habitatele forestiere din perimetrul parcului national pot fi
încadrate în etajul padurilor mezofile balcanice. Asociatiile sunt edificate de speciile
Quercus petraea, Q. dalechampii, Q. polycarpa, în amestec specii de tei (Tilia cordata,
T. tomentosa, T. platyphylos), frasin (Fraxinus excelsior, F. ornus), carpen (Carpinus
betulus) si carpinita (Carpinus orientalis). Asociatiile caracteristice acestui tip de
habitat sunt Galantho (plicatae) – Tilietum (tomentosae), Nectaroscordo - Tilietum
(tomentosae), Querco (pedunculiflorae) – Tilietum (tomentosae), Tilio (tomentosae) -
Carpinetum (betuli) si asociatia de tip fageto-carpinet dobrogean cu Carex pilosa
(acest ultim tip de vegetatie are o distributie limitata la zona Valea Fagilor).

Quercus petraea Carpinus betulus

 Carpinus orientalis
Quercus polycarpa

Fraxinus ornus
Nectaroscordum siculum spp. bulgaricum
4. Habitate de silvostepă: Habitatele de tranzitie dintre silvostepa si padurile mezofile sunt
reprezentate de paduri xeroterme submediteraneene (acestea având în general o structura
fragmentată). Asociatia vegetală caracteristica acestui habitat de tranzitie este Paeonio (peregrinae) -
Carpinetum (orientalis). Habitatele tipice de silvostepa sunt caracterizate printr-o alternanta de pâlcuri
de padure si pajisti stepice sau stâncarii. Asociatiile carateristice acestui tip de habitat sunt Achilleo
(coarctatae) - Quercetum pubescentis si Gymnospermio (altaicae) - Celtetum glabratae.

Quercus pubescens

Achillea coarctata Paeonia peregrina var romanica

 Sâmbovina dobrogeană (Celtis glabrata)
Talpa leului (Gymnospermium altaicum)
5. Zone umede: acest tip de habitat este localizat în zona izvoarelor si de-a lungul
cursurilor de apa (majoritatea acestor fiind temporare). Speciile caracteristice zonelor
umede sunt: Phragmites australis, Solanum nigrum, Potentilla reptans, Heleocharis
palustris, Juncus gerardi, Lythrum thymifolia, L. salicaria, etc.

Eleocharis palustris
Potentilla reptans

Phragmites australis Juncus gerardi

Lythrum thymifolia Lythrum salicaria
Vă mulţumesc!