Trebuie sa ne controlam emotiile pentru a fi „corecti din punct de vedere social”, si sa le exprimam

pentru a exista si a comunica. Nu este deloc usor sa le combini.

Apologia controlului de sine continua: este indecent sa te dai in spectacol, sa nu-ti stapanesti furia, temerile,
dezgustul, tristetea. Orice manifestare afectiva intempestiva va fi judecata ca deplasata, infantila si ridicola, sau va
fi perceputa ca o lipsa de slabiciune, chiar labilitate. Singurele exceptii: manifestarile de bucurie sau de suparare
colectiva ocazionate de anumite evenimente.

Poti sa canti pe un stadion de fotbal sau sa afisezi o mina grava in fata unor imagini cu tsunami. Insa nu este
admis sa faci tumbe prin birou cu ocazia unei mariri de salariu sau sa plangi in fata colegilor cand tocmai unul
dintre ei a pierdut pe cineva drag. Acest control de sine ofera avantajul unui anumit „confort” psihologic: daca
reactiile afective sunt temperate, reglate, ritualizate, greutatea lor se atenueaza. Insa aceasta situatie prezinta un
inconvenient important: o mare frustrare si mai ales distanta nociva intre ceea ce suntem si ceea ce facem. Inca o
data, emotia prezinta doua taisuri.

Emotiile sunt utile, indispensabile chiar supravietuirii omului. De la Darwin stim ca orice fiinta, om sau animal, se
naste cu un echipament emotional pe care il impartaseste cu semenii lui si care ii permite sa actioneze din instinct,
sa se adapteze situatiilor delicate. Sa cauti sa le stapanesti cu orice pret sau sa le inlaturi definitiv ti-ar putea pune
in pericol viata. In realitate, fiecare emotie are un rol: 
■ Frica este, de la omul cavernelor, un stimulent pentru cine stie sa o depaseasca. Ea ne semnaleaza pericolele,
stimuleaza circulatia sangelui in picioare, pregatindu-le astfel de fuga. In acelasi timp, corpul este mai intai
paralizat, timp in care decide daca este chibzuit sa se ascunda sau nu.
■ Furia are o reputatie proasta, o amestecam cu violenta. Cu toate acestea, ea elibereaza o multime de hormoni,
printre care si adrenalina, care favorizeaza o actiune puternica in vederea unor schimbari. Ea indica faptul ca
limitele acceptabilului sunt atinse si poate fi inlocuita de violenta.
■ Tristetea permite retragerea in sine pentru a realiza procesul de doliu necesar dupa o separare. „Lacrimile contin
cel putin aproape de zece ori mai multi hormoni de stres decat sangele”, spune Marc Schwob, cercetator in
neurofiziologie. Plansul este deci mo dalitatea cea mai naturala de a-ti exterioriza suferinta.
■ Bucuria, euforizanta si dezinhibitor naturala, stimuleaza producerea hormonilor placerii si actio neaza ca un
magnet: ea ii atrage pe ceilalti si ne face sa o impartasim. Si mai bine, se admite in prezent ca rasul are calitati
terapeutice. De fapt, exista o legatura intre imunitate si emotii. Bucuria si placerea intaresc rezistenta imunitara.
Spre deosebire de frica, supararea, durerea si stresul care slabesc.

Coeficientul emotional - EQ
O alta calitate majora a emotiilor: ne fac inteligenti. Cu toate acestea, ele au fost mult timp considerate de stiinta
ca „inferioare” rationamentului logic, intrucat ele se nasc in strafundul creierului nostru arhaic „reptilian”, inainte de
a fi completat de creierul nostru ratio nal. Cercetatorii au descoperit insa ca ratiunea nu exista in stare pura, ea se
hraneste cu emotii.

Neuro logul american Antonio Damasio a demonstrat ca a cunoaste fara a simti nu serveste la nimic, ca un om
care sufera de „frigiditate e mo tionala” este incapabil sa traga in vataminte din greselile sale. Am invatat totusi sa
nu ne incredem in impulsurile noastre, in intuitie, in emotii... „in schimb, nu a exis tat niciodata la om perceptia
pura, confirma psihiatrul Boris Cyrulnik. Fiecare cuvant, gest, miros, imagine, gust este imediat «interpretat»
prin sentimentul pe care il inspira. Fara emotii am fi niste masini, iar existenta noastra ar fi gri.”

Emotiile te ajuta sa comunici. Un bebelus stramba din nas, zambeste, tipa... La inceput, aceste reflexe vor fi
interpretate de catre parinti: „Nu-i place asta, ii este foame...” Apoi, bebe va folosi voluntar mimica in scopul de a-
si transmite mesajele si de a-si controla mediul inconjurator. Reactiile afective constituie repere, precizeaza Paul
Ekman, psiholog si cercetator american: „Fiecare extrapoleaza, de la nastere, asupra a ceea ce simte celalalt.
Putem astfel sa ne punem in locul lui, sa-l intelegem, sa ne facem intelesi...”

Simturile in stare pura nu exista: fiecare imagine, fiecare miros pe care il percepem este interpretat prin
afectivitatea noastra. Pentru Daniel Goleman, psihologul caruia ii datoram conceptul de inteligenta emotionala,
reusita unui individ depinde mai mult de EQ - coeficientul sau emotional, decat de IQ – coeficientul de
inteligenta.

El a evidentiat faptul ca, in lumea profesionala, „invingatorii” nu sunt neaparat cei superdiplomati, ci cei care sunt
apreciati omeneste, fiind capabili sa analizeze, sa administreze propriile emotii si pe ale celorlalti. Cand ei cer
ajutorul fata de o problema, il obtin imediat. In timp ce problemele celor cu EQ mai redus asteapta zile in tregi
inainte de a primi un raspuns...

Rolul inconstientului
In acest mod, nu toata lumea este egala in fata limbajului emotiilor. Si daca ele sunt uneori atat de dificil de
descifrat este din cauza ca ne amagesc, fiind ghidate de in con stient. Pentru bunastarea noastra, unele emotii sunt
refulate, deplasate, corporalizate, lansate asupra altora pentru a evita sa fie pricepute in sine, sau transformate in
opusul lor.
Un cutare fiu isi va petrece viata camuflandu-si ura pe care o simte fata de mama lui printr-o iubire indatoritoare.
O cutare femeie isi va deghiza in dezgust dorinta sexuala pentru un anumit tip de barbat, inacceptabil in ochii
proprii... Tristetea se va exprima printr-o excitatie euforica, o bucurie intensa poate determina plansul in timp ce
altii izbucnesc in ras pentru a nu fi coplesiti de suparare. Toate aceste mecanisme de aparare impotriva emotiilor
ne epuizeaza energia psihica si corporala. Mai rau, sfarsesc mereu prin a esua. Si in acest caz, nimic nu mai merge,
cedam!

Cei care isi deghizeaza emotiile cu scopul de a-i manipula pe ceilalti nu sunt la adapost. Putem simula o izbucnire in
ras, furia, putem minti asupra sentimentelor pentru un moment, insa adevaratele noastre emotii ne ajung mereu
din urma. E mai bine sa stii cum sa le intampini.

Exprima-te optim
Daca iti retii emotiile, te abtii sa-ti exprimi furia, supararea, bucuria sau teama... insa in spatele acestei masti se
ascunde o hiperemotivitate care se protejeaza. Solutia: slabeste stransoarea.

■ Gandeste-te cum sa favorizezi gesturile in defavoarea cuvintelor.Cuvintele sunt importante, insa 90% din
mesajele afective sunt transmise prin expresia chipului si a corpului...  Un zambet, o miscare inapoi, o inaltare a
umerilor pot spune mult mai multe decat un lung discurs... Atunci cand nu reusesti sa plangi, daca iei in brate ceea
ce iubesti te ajuta sa te descarci. 
■ Accepta-ti propriile framantari interne. Cand unui copil ii este frica de lup, nu ajuta la nimic sa-i spui ca in
padurile noastre nu mai exista lupi. Atitudinea corecta este sa-l intrebi: „Ce pot face ca sa te linistesc?” Nu e nicio
rusine sa-ti manifesti mahnirea. Emotiile nu sunt pericole, ci prieteni.
■ Scrie un jurnal intim. Este esential sa-ti transpui in cuvinte experientele afective, preferintele, tensiunile, do rin
tele. Jurnalul intim este un antrenament bun. Este ca un apropiat, un confident... De fapt, expresia narativa te
determina sa retraiesti „emotia” la minimum si-ti permite o elaborare mintala. Relatiile tale se vor imbogati.

Emotiile te paralizeaza
Cu cat sunt mai importante mizele – fie ele profesionale sau amoroase – cu atat te panichezi mai tare. Ti-e atat de
frica sa nu esuezi, incat scenariile tale interne catastrofale conduc orice actiune si te fac sa-ti pierzi
autocontrolul. Solutia: indruma-ti emotiile si depaseste blocajele.

■ Care experienta negativa revine la suprafata in momentul panicii? Omul care te dezarmeaza nu seamana
oare cu acel profesor de matematica care ti-a marcat co pi laria? Fiecare situatie stresanta prezenta trimite la o
situatie deja tra ita in trecut, adesea din primii sase ani de viata, care nu a fost rezolvata in planul psihic. Vechile
sentimente refulate sunt in acest fel reactivate. 
■ Respira. Sunt suficiente cateva minute de concentrare pentru a-ti stabili un ritm respiratoriu. Prelun ges te-ti
expiratiile si scurteaza inspiratiile pentru a-ti neutraliza sen zatiile interne.
■ Pregateste-te inaintea unei probe: Ia in considerare toate ipotezele posibile, imagineaza-ti intre ba rile
previzibile si intrebarile-capcana, defineste-ti centrele de in te res... Asta iti va permite sa-ti sta panesti mai bine
socul emo tional.
■ Priveste interlocutorul exact intre sprancene. Va crede ca ii sustii privirea cu incredere si vei putea sa te
concentrezi asupra ceea ce spui, fara a fi inhibat de ceea ce ochii lui transmit...

Esti hipersensibil
Suferi de o hiper-reactivitate fata de ceilalti si de o sensibilitate epidermica atat in fata remarcelor, a criticilor, cat
si in fata complimentelor. Solutia: restabilirea unei comunicari armonioase cu ceilalti.

■ Invata sa te „descentrezi”. Sa te ingrijorezi prea mult de ceea ce cred ceilalti despre tine e cam.. egocentric.
Asta te mentine intr-o situatie de dependenta si le permite celorlalti sa te manipuleze dupa bunul lor plac. E mai
bine sa faci uz de capacitatile tale naturale de empatie si sa incerci sa te imaginezi in locul celuilalt. Ce gandeste
el? Ce sentimente il incearca? Cum se simte? Aceasta schimbare de perspectiva permite dejucarea mecanismelor
proiective adesea la lucru in raporturile umane si evitarea neintelegerilor.
■ Nu mai dori sa fii iubit/a de toata lumea. Dimpotriva, uneori e mai bine sa-ti asumi riscul de a displacea sau
de a deranja. Sa fii apreciat de toti este in orice caz imposibil. Antipatiile, rivalitatile exista. Cu cat esti mai
constient/a de asta, cu atat mai usor vei accepta situatia si cu atat mai putin te vei lasa dezorientat/a de ceilalti.
■ Repereaza declicurile, adica acele cuvinte care declanseaza constant in tine reactiile exagerate. Insira-ti in
scris punctele slabe. Aceasta luciditate iti permite sa te deconectezi si sa nu te lasi coplesit/a de emotiile negative. 
■ Evita gandurile absolute sau generatoare de catastrofe. Sa-ti impui ordine de genul „Trebuie sa am un
copil inainte de 35 de ani” sau sa-ti faci rau cu ganduri negative ca: „E sigur, o sa raman singura toata viata”, te
subrezesc si te mentin in culpabilitate.

Esti iute la manie

Duci lipsa de autocontrol si te lasi invadat/a de agresivitate. Solutia: sa inveti sa te stapanesti si sa manevrezi
un conflict.
■ Evita „colectia de timbre”. Cu cat adunam mai mult micile invidii succesive, cu atat riscam un conflict si
faimoasa „picatura ce umple paharul”. Daca le-ai fi spus tuturor celor care te-au indispus de-a lungul zilei ca au
exagerat, ai fi evitat ca o furie de o violenta disproportionata sa explodeze dintr-o data. Nu-i interzis sa te
enervezi: cu conditia sa o faci cu persoana corecta, la momentul potrivit, din motive intemeiate si intr-o doza
moderata.
■ Exprima clar ceea ce simti. Sa-ti marturisesti suferinta sau enervarea in loc sa-l acuzi pe celalalt iti permite
realizarea unui adevarat schimb de pareri si obtinerea unor solutii reale. De exemplu, povesteste: „Am avut
probleme la birou, sunt epuizata.”
■ Fa „pauze cortico – talamice”. Este vorba de intarzierea reactiilor pentru lasa timp creierului, partea rationala,
de a prelua situatia. Deschide-ti plexul respirand profund, pastreaza aerul timp de doua secunde, expira si asteapta
alte doua secunde inainte de a inspira din nou. Inchide ochii din cand in cand, intrucat intreruperea imaginii
diminueaza tensiunea. 
■ Ofera ajutor. Inainte de a reac tio na intr-un mod agresiv, intrea ba-l pe celalalt: „Ce nu merge?” Sau propune-i
un armistitiu: „Incep sa ma enervez, sa luam o pauza.”