L’alphabet français

Alfabetul francez se compune din 26 de litere :

A (a) J (ji) S (es)

B (be) K (ka) T (te)

C (se) L (el) U (in fonetică se transcrie y) (iu)

D (de) M (em) V (ve)

E (e) N (en) W (dubl ve)

F (ef) O (o) X (ics)

G (je) P (pe) Y (igrec)

H (aș) Q (kü) Z (zed)

I (i) R (er)

La prononciation française
- Grupul vocalic au se citește o : auteur (autor)
- Grupul eau se citește o : cadeau (cadou)
- Grupul ai se citește e : faire (a face)
- Grupul ay se citește e : paysan (ţăran)
- Grupul ais se citește e : français (francez)
- Ç se citește s : leçon (lecţie)
- Grupul ei se citește e : neige (zăpadă)
- Grupul oi se citește oa : noir (negru)
- Grupul oî se citește oa : boîte (cutie)
- Grupul oy se citește oa : foyer (cămin)
- Grupul ch se pronunţă ș : architecture (arhitectură). Excepţii : technique (tehnică),
unde ch se pronunţă c.
- H nu se pronunţă deloc în franceză. Distingem 2 tipuri de h : h mut : l’herbe (iarba) si
h aspirat : la halte.
- Grupurile ge, gi se pronunţă je, ji : âge (vârstă), agir (a acţiona)
- U se citește y (iu) : luire (a străluci)
- Dublu l in fille (fată) sau famille (familie) se pronunţă ca un i lung, corespondentul lui
j (iod) din franceză.
- Dublu s se citește s : caresser (a mângâia)
- Er, infinivul verbelor de grupa I se citește e : aider (a ajuta)
- S se citește z : rose (trandafir). Dar s urmat de alta consoană sau grup de consoane se
citește tot s : peste (ciumă)
- Grupul ti se citește si : inertie (inerţie). Excepţii : antique (antic), amitié (prietenie),
unde grupul ti se citește ca atare.
- Grupul ph se citește f : physique (fizică)
- X se pronunţă ca un x românesc transcris prin cs : sexe (sex). Uneori se pronunţă gz ca
in exact (exact). Se pronunţă s la sfârșitul unor cuvinte : six (șase). Se mai pronunţă
uneori z : deuxième (al doilea).
- Grupurile de vocale eu, oe. oeu, ue se pronunţă toate la fel, însă acest sunet nu există
în limba română : bleu (albastru), soeur (soră), noeud (nod), accueil (primire).
- Il final se pronunţă ca un i lung : travail (muncă).