Brosura Rapita 2010

MIC ÎNDRUMAR
DE CULTIVARE A RAPIŢEI
TEHNOLOGIA CARE PRODUCE !

CUPRINS
Introducere Pag 1
Factorii de risc la cultivarea rapiţei Pag 3
De ce să preferăm hibrizii şi nu soiurile de rapiţă Pag 4
De ce hibrizii Pioneer® Pag 6
De ce să cultivăm hibrizii de rapiţă semi-pitică Maximus® Pag 8
Hibrizi Maximus® Pag 10
Hibrizi convenţionali Pag 12
Descrierea fenofazelor Pag 16
Componentele de producţie Pag 19
Zonarea culturii Pag 21
Rotaţia Pag 23
Fertilizarea Pag 25
Azotul Pag 27
Fosforul Pag 29
Sulful Pag 31
Regulatori de creştere Pag 33
Lucrările solului Pag 35
Lucrările solului fără arătură Pag 37
Pregătirea patului germinativ Pag 39
Epoca de semănat Pag 41
Schema de semănat Pag 43
Întoarcerea culturii de rapiţă Pag 45
Controlul buruienilor Pag 46
Principalele buruieni din cultura de rapiţă Pag 51
Controlul bolilor Pag 52
Controlul dăunătorilor Pag 61
Irigarea Pag 75
Recoltarea Pag 76
INTRODUCERE - RAPIŢA O CULTURĂ PROFITABILĂ
Acest îndrumar este destinat dumneavoastră, celor care cultivaţi rapiţă de mai
mulţi ani, cât şi celor care s-au decis în acest an să facă primul pas. Acest material
vă oferă informaţii tehnologice şi soluţii pentru a obţine o cultură profitabilă.
În ultimii 5 ani, rapiţa a fost una dintre cele mai profitabile culturi. Este o cultură
rentabilă când producţiile depăşesc pragul de 1200-1500 kg/ha, lucru relativ uşor
de realizat când există o minimă disciplină tehnologică.
Este adevărat însă, rapiţa poate fi etichetată
şi drept o cultură riscantă, din cauza
câtorva factori climatici, cum ar fi: secetă în
perioada semănatului, geruri puternice în
timpul iernii, oscilaţii mari de temperatură
din timpul iernii şi primăverii timpurii,
temperaturi ridicate în ultima parte a
vegetaţiei etc.
Prin parteneriatul pentru performanţă
pe care vi-l propune firma Pioneer şi
colaboratorii ei, se pot reduce în mare parte
aceste riscuri. Dacă folosiţi germoplasma
Pioneer şi elementele tehnologice sugerate
de specialiştii noştri, puteţi realiza destul
de uşor producţii profitabile de rapiţă, chiar
şi în cazul aplicării unor tehnologii cu intrări
(input-uri) medii.
2010 va marca al cincilea an în care
Pioneer oferă hibrizi inovatori de rapiţă în
statele Est-Europene.
(continuare)
1
Cu toate acestea, noi ameliorăm hibrizi de rapiţă de aproximativ 20 de ani şi

hibrizi semi-pitici de rapiţă de 15 ani. În ciuda faptului că avem un program de
ameliorare relativ tânăr, clienţii noştri au parte de experienţe foarte plăcute şi
au demonstrat un succes remarcabil utilizând produsele noastre. Ca martor al
succesului nostru, după doar 3 sezoane de cultivare, Pioneer a devenit o Companie
producătoare de seminţe cu potenţial determinant şi pe piaţa de rapiţă.
Anul acesta le vom oferi fermierilor din Europa de Est 4 hibrizi MAXIMUS® şi
7 hibrizi convenţionali, iar numai cei 4 hibrizi semi-pitici vor acoperi un sfert
de million de hectare! Noi suntem încrezători că acestă linie de hibrizi aduce
avantaje semnificative fermierilor, iar raportul pe piaţă al hibrizilor de rapiţă
MAXIMUS® va continua să cunoască o creştere rapidă în următorii ani.
Pioneer va înceta să vândă soiuri, dat fiind faptul că dezvoltarea hibrizilor de
rapiţă oferă un potenţial mai mare de avansare în performanţele productive,
conţinutul în ulei ridicat şi importante caracteristici agronomice. Putem afirma
astăzi că hibrizii Pioneer oferă producătorilor de rapiţă cea mai mare valoare
genetică faţă de orice alt hibrid de rapiţă disponibil pe piaţă.
În ultimii ani, mulţi fermieri au observat rezultatele remarcabile ale programelor
de ameliorare Pioneer şi au început să cultive de asemenea cu mult succes hibrizii
MAXIMUS® şi hibrizii convenţionali. Sezonul acesta, noi vă oferim dumneavoastră
o gamă nouă de hibrizi.
Semănaţi noua generaţie de hibrizi de rapiţă şi veţi fi extrem de mulţumiţi de
rezultate !
2
FACTORII DE RISC LA CULTIVAREA RAPIŢEI
Seceta din perioada semănatului poate determina răsărirea neuniformă sau

întârzierea răsăritului, putând afecta producţia sau/şi profitul, deoarece plantele
răsărite cu întârziere pot fi distruse mai uşor de îngheţurile timpurii din toamnă
sau de cele din timpul iernii.
În anii în care se manifestă secetă în perioada semănatului, din cauza lipsei apei
din sol, răsărirea are loc numai după prima ploaie de cel puţin 10 mm. Analizând
datele climatice din ultimii 30 de ani, rezultă că în perioada 2-7 septembrie,
în majoritatea anilor cade o ploaie de cel puţin 10 mm, care este suficientă să
determine germinaţia.
În condiţiile din România, cele mai mari
pagube le provoacă desele alternări între
îngheţ şi dezgheţ ce au loc obişnuit către
primăvară: perioadele de încălzire mai lungi
de 3 zile cu temperaturi mai mari de 30 C
sunt urmate de perioade mai lungi de 3 zile
cu temperaturi mai mici de -30 C.
Analizând datele climatice din ultimii 30
de ani, se constată că riscul de îngheţ nu
este unul din factorii care ar putea diminua
semnificativ suprafaţa semănată cu rapiţă
pe teritoriul ţării noastre.
Atenţie !
Zonarea clasică a culturii de rapiţă din
lucrările mai vechi nu este confirmată.
Dacă doriţi să semănaţi rapiţă într-o zonă în
care nu s-a cultivat în ultimii ani, extindeţi
cultura treptat, după câţiva ani de cultivare
pe suprafeţe mai mici.
3
DE CE SĂ PREFERĂM HIBRIZII ŞI NU SOIURILE DE RAPIŢĂ ?
O gestionare mai bună a apei-toleranţă ridicată la secetă şi arşiţă, utilizare mai

eficientă a substanţelor nutritive, în special a azotului.
Pioneer a fost prima companie care a
realizat cei dintâi hibrizi de porumb
comerciali cu mai mult de 80 de ani în
urmă şi cu această metodă a schimbat
lumea culturii porumbului pentru a oferi
fermierilor americani şi mai târziu
fermierilor din întreaga lume, un flux
constant de hibrizi de porumb cu o
productivitate mult mai ridicată.
Hibrizii au o performanţă îmbunătăţită
a randamentului datorită efectului
binecunoscut al vigorii hibride-heterozisul.
În condiţii de stres, hibrizii de rapiţă având
o vigoare mult mai puternică, depăşesc ca
performanţă soiurile.
Vigoarea hibridului înseamnă un sistem
radicular mult mai puternic, rezistenţă mai
bună la iernare şi o adaptare mai bună la
diverse condiţii de mediu.
Această adaptabilitate mult mai bună a hibrizilor le conferă o oportunitate să fie
cultivaţi în zone foarte variate de cultură din punct de vedere al condiţiilor climatice
în timp ce soiurile sunt cultivate pe suprafeţe mult mai mici datorită cerinţelor
pentru condiţii specifice.
(continuare)
4
Cele mai importante avantaje ale cultivării hibrizilor Pioneer MAXIMUS® sunt
următoarele:
• Înălţimea plantelor (semi-pitice) şi rădăcinile extrem de profunde
conferă o rezistenţă excelentă la cădere.
• Talia mică a tulpinii reduce riscul la îngheţul din primăverile timpurii.
• Biomasa mai redusă (cu aproximativ 20%) comparativ cu hibrizii înalţi,
determină utilizarea mai bună a azotului, putându-se reduce
dozele de azot, în condiţiile în care se obţine aceeaşi producţie cu cea a
hibrizilor înalţi.
• Nu există tendinţa de alungire a tulpinii în toamnă. Această gamă
de hibrizi este recomandată pentru semănatul timpuriu, fără riscul de
creştere exagerată. Există astfel posibilitatea demarării semănatului
la începutul epocii optime de semănat.
• Nu este necesară aplicarea regulatorilor de creştere.
• Dezvoltarea omogenă a silicvelor determină o coacere uniformă.
• Ramificarea puternică dă posibilitatea obţinerii unui randament
satisfăcător, chiar şi în cazurile în care densitatea este mică (ca
urmare a unor accidente climatice sau tehnologice).
• Protecţia culturii se realizează mai uşor şi mai eficient, deoarece echipamentele
terestre pătrund (mai) uşor în lan, chiar şi în a doua parte a vegetaţiei, înlocuind
tratamentele avio.
• Recoltare mai uşoară, mai rapidă, cu costuri mai mici, pierderi reduse de
recoltă.
5
DE CE HIBRIZII PIONEER ?
Pe piaţă se găsesc atât soiuri cât şi hibrizi cu rezultate bune de producţie.

Producţiile profitabile se obţin prin alegerea cultivarelor adaptate condiţiilor
pedoclimatice specifice fiecărei exploataţii şi a itinerarelor tehnice
corespunzătoare.
Odată cu hibrizii marca Pioneer, vă oferim şi repere tehnologice verificate
prin parteneriatul pentru performanţă pe care vi-l propune firma Pioneer şi
colaboratorii săi.
Hibrizii Pioneer au fost testaţi în condiţii diferite de mediu (peste 300 fermieri, în
mai mult de 300 locaţii din 35 de judeţe).
De aceea, putem afirma că hibrizii Pioneer oferă producătorilor de rapiţă cea mai
mare valoare genetică faţă de orice alt hibrid de rapiţă disponibil pe piaţă.
Cu noii hibrizi semi-pitici MAXIMUS®, compania PIONEER HI-BRED a stabilit noi
standarde de cultivare a rapiţei. Cu aceşti hibrizi, cultivatorii au posibilitatea de a
creşte profitabilitatea culturii de rapiţă comparativ cu perioada trecută.
(continuare)
6
Argumente suplimentare pentru a cultiva hibrizi:

• Randament excelent (cu aproximativ 5-10 % mai mult decât soiurile).
• Efectul vigorii hibride (heterozis) influenţează pozitiv vigoarea şi pornirea în
vegetaţie.
• Producţii mai mari şi o mai bună
stabilitate datorită unei plasticităţi
ecologice superioare.
• Producţii stabile în condiţii diferite de
mediu.
• Posibilitatea de a semăna la finalul
epocii de semănat corespunzătoare,
datorită unei stabilităţi mai ridicate
şi a dezvoltării rapide toamna, în
stadii timpurii.
• Ramificarea puternică permite
stabilirea unei densităţi optime cu
norme mai mici de seminţe. Mai
multe silicve pe plantă şi mai multe
seminţe/silicvă conferă un potenţial
sigur şi mai mare al producţiei.
• Sistemul radicular puternic şi foarte
dezvoltat conferă o competitivitate
mai mare la apă în stadiile timpurii (cu buruienile) şi în cursul perioadei
de vegetaţie cu deficienţă în apă.
• Rezistenţă foarte bună la iernare.
7
DE CE SĂ CULTIVĂM HIBRIZI DE RAPIŢĂ SEMI-PITICĂ MAXIMUS ?
Cu aceşti hibrizi, cultivatorii au posibilitatea de a creşte profitabilitatea culturii de

rapiţă comparativ cu anii precedenţi. Cele mai importante avantaje ale cultivării
hibrizilor Pioneer MAXIMUS® sunt următoarele:
• Randamente mai ridicate comparativ cu performanţa hibrizilor
tradiţionali.
• Înălţimea plantei semi-pitice şi rădăcinile extrem de profunde conferă
o rezistenţă excelentă la cădere.
• Talia mică a tulpinii conferă plantei rezistenţă la îngheţ şi reduce riscul
la îngheţul din primăverile timpurii.
• Biomasa mai redusă comparativ cu hibrizii înalţi, datorită taliei reduse
a plantei (20%).
• Raporturi mai mari de seminţe/biomasă - utilizare mai bună a
azotului. Consum mai mic de azot.
• Nu există tendinţa de alungire a tijei florale în toamnă târzie. Nu este
necesară aplicarea regulatorilor de creştere.
(continuare)
8
Creşterea este fluentă şi încetinită toamna. Această gamă de hibrizi este

recomandată pentru semănatul timpuriu fără riscul de creştere exagerată.
Astfel există posibilitatea demarării semănatului la începutul epocii de semănat
(20-25 August, în condiţii optime de semănat).
• Dezvoltarea omogenă a silicvelor determină o coacere uniformă.
• Ramificarea puternică determină
posibilitatea unui randament mai mare
al culturii chiar şi cu densitate mai mică.
• Protecţia mai uşoară a plantei.
• Pătrunderea facilă a echipamentului
de aplicare a tratamentelor terestre chiar
şi în a doua parte a vegetaţiei,
aplicarea mai exactă a insecticidelor,
fungicidelor şi îngrăşămintelor foliare.
• Tratamentele avio pot fi înlocuite cu HIBRID MAXIMUS
tratamente terestre.
• Recoltare mai uşoară, mai rapidă,
cu costuri mai mici, pierderi reduse de
recoltă.
HIBRID CONVENŢIONAL
9
HIBRIZI MAXIMUS®
PR45D03
Cel mai popular hibrid semi-pitic cu performanţe de producţie şi stabilitate
excelentă, poate atinge chiar şi o producţie de 90.000 seminţe/m2.
Este un hibrid semitimpuriu cu conţinut ridicat de ulei, rezistent la cădere.
Înălţimea plantei: PERFORMANŢE DE PRODUCŢIE PR45D03
120-130 cm
4900 11.0
Producţie (Kg/Ha)
4800 Umiditate (%) 10.5
Conţinut de glucozinolaţi: 4700 9.8

10.0 10.0
12-14 µmol/g 4600

9.5
Producţie (Kg/Ha)
9.0
Umiditate (%)
4500 8.6
8.5
4400
8.0
8.0 8.0
4300
7.5
7.1
4200 7.0
4100 6.5
Giurgiu (Giurgiu) Focşani (Vrancea) Bărăganu Marghita (Bihor) Băileşti (Dolj) Medie
(Constanţa)
PR45D04
Hibrid semitimpuriu cu un conţinut ridicat de ulei. Performanţe mari de producţie.
Acest hibrid poate dezvolta minim 6000-6500 silicve/m2.
Înălţimea plantei:
PERFORMANŢE DE PRODUCŢIE PR45D04
125-135 cm 4800
Producţie (Kg/Ha)
11.0
10.5
Conţinut de glucozinolaţi:
Umiditate (%) 10.2
4600
10.0
12-14 µmol/g 4400

9.4
9.5
9.0
Producţie (Kg/Ha)
8.7
Umiditate (%)
4200 8.6
8.5
8.0
4000 7.9
7.5
7.0
3800
6.7 6.5
3600 6.0
Santău Giurgiu (Giurgiu) Marghita (Bihor) Focşani (Vrancea) Băileşti (Dolj) Medie
(Satu Mare)
10
HIBRIZI MAXIMUS®
PR45D05 NOU!
Hibrid semitimpuriu nou. Se remarcă prin adaptabilitate şi producţii excepţionale.
120-130 cm 4,600
10.0
Producţie (Kg/Ha)
Conţinut de glucozinolaţi: 4,500

Umiditate (%)
9.5
9.8
12-14 µmol/g
9.5
9.3
4,400
9.24
9.1
9.0
Producţie (Kg/Ha)
4,300
Umiditate (%)
4,200
8.5
8.5
4,100
8.0
4,000
3,900 7.5
Sacalaz (Timiş) Vâlcelele (Călăraşi) Stoieneşti (Olt) Santău (Satu Mare) Marghita (Bihor) Medie
PR44D06 NOU!
Hibrid timpuriu cu conţinut mic de glucozinolaţi şi ridicat de ulei.
120-130 cm
4,650 11.0
Producţie (Kg/Ha)
10.5
12-14 µmol/g
Umiditate (%)
4,600
10.0
4,550 9.5
9.5
9.0
Producţie (Kg/Ha)
4,500
Umiditate (%)
8.9
8.44
8.6 8.5
4,450
8.1 8.0
4,400 7.5
7.1 7.0
4,350
6.5
4,300 6.0
Giurgiu (Giurgiu) Băileşti (Dolj) Bărăganu Stoieneşti (Olt) Vâlcelele Medie
(Constanţa) (Călăraşi)
11
HIBRIZI CONVENŢIONALI
PR46W14
Hibrid semitimpuriu, cu un conţinut remarcabil de ulei şi rezistenţă foarte bună la
cădere, cu potenţial excelent de producţie.
Înălţimea plantei: 5500
PERFORMANŢE DE PRODUCŢIE PR46W14
160-170 cm Producţie (Kg/Ha)

Umiditate (%)
11.5
5000
10.5
10.1
10.2
10,5-15 µmol/g 4500 9.3 9.5
Producţie (Kg/Ha)
8.9
Umiditate (%)
8.5
4000
8.0
7.5
3500
6.9
6.5
3000 5.5
Băileşti (Dolj) Marghita (Bihor) Giurgiu (Giurgiu) Focşani Santău Medie
(Vrancea) (Satu Mare)
PR46W09
Hibrid semitimpuriu bine adaptat la climatul continental. O bună rezistenţă la
cădere. Producţie ridicată şi toleranţă bună la secetă.
155-165 cm 4800
Producţie (Kg/Ha)
11.0
10.6
Umiditate (%) 10.5
10.0
10,5-14,5 µmol/g 4400
9.2
9.5
9.0
Producţie (Kg/Ha)
Umiditate (%)
4000 8.5
8.4
8.0
8.0
7.5
3600
7.2 7.0
6.8
6.5
3200 6.0
Stoieneşti (Olt) Focşani (Vrancea) Santău Giurgiu (Giurgiu) Marghita (Bihor) Medie
(Satu Mare)
12
PR46W31
Adaptabilitate excelentă în condiţii diferite de cultură. Este un hibrid semitimpuriu,
stabil cu potenţial ridicat de producţie.
Înălţimea plantei: 5500
10.5
160-170 cm 10
Producţie (Kg/Ha)
Umiditate (%)
10.0
Conţinut de glucozinolaţi: 5000 9.8

9.5
13-18 µmol/g 9.1

8.9
9.0
Producţie (Kg/Ha)
4500
Umiditate (%)
8.5
8.2
8.0
4000
7.5
7.3
7.0
3500
6.5
3000 6.0
Giurgiu (Giurgiu) Focşani Marghita (Bihor) Santău Băileşti (Dolj) Medie
(Vrancea) (Satu Mare)
PR46W10
Hibrid cu o capacitate de producţie ridicată. Reacţionează foarte bine la tehnologii
avansate de cultură. Semitardiv, cu conţinut ridicat de ulei şi rezistenţă la cădere.
160-170 cm 5000
Producţie (Kg/Ha)
11.0
10.4 Umiditate (%) 10.5
10.3
10.0
10,8-15 µmol/g
4600 9.6
9.5
9.3 9.0
Prodcuţie (Kg/Ha)
Umiditate (%)
4200 8.5
8.1 8.0
7.9
7.5
3800
7.0
6.5
3400 6.0
Vâlcelele Giurgiu (Giurgiu) Focşani Santău Marghita (Bihor) Medie
(Călăraşi) (Vrancea) (Satu Mare)
13
PR46W15
Hibrid cu o capacitate de producţie ridicată. Conţinut remarcabil de ulei.
165-175 cm 5000
13.0
Producţie (Kg/Ha)
4800 Umiditate (%)
12.0
11-15,5 µmol/g
4600
11.8
4400 11.0
Precocitate la înflorire: 4200
Producţie (Kg/Ha)
10.0
Umiditate (%)
Semitardiv 4000
3800
8.8 9.0
8.7
3600 8.0
8.0
3400 7.7
7.0
3200 7.0
3000 6.0
Sacalaz (Timiş) Marghita (Bihor) Băileşti (Dolj) Santău Focşani Medie
(Satu Mare) (Vrancea)
PR46W20 NOU!
Acest hibrid are un conţinut foarte mare în ulei. Datorită creşterii şi tendinţei
reduse de alungire în toamnă, recomandăm acest hibrid pentru semănat timpuriu.
Înfloreşte şi fructifică devreme, ceea
ce determină o recoltare timpurie. 4,800
Producţie (Kg/Ha)
10.0
Chiar dacă înălţimea plantei este

4,600 Umiditate (%) 9.5
9.3
4,400
de 155-165 cm în condiţii normale 9.1 9.0

9.1
8.64
4,200
PR46W20 are o rezistenţă excelentă 8.6 8.5

Producţie (Kg/Ha)
Umiditate (%)
4,000
la cădere.
8.0
3,800
7.5
Conţinutul în glucozinolaţi este

3,600
7.1 7.0
3,400
foarte mic, 11-14,5 µmol/g. 3,200 6.5
3,000 6.0
Sacalaz (Timiş) Giurgiu (Giurgiu) Marghita (Bihor) Vâlcelele Bărăganu Medie
(Călăraşi) (Constanţa)
14
PR46W21 NOU!
PR46W21 este un hibrid semitimpuriu care face parte din noua generaţie de hibrizi
de rapiţă cu o foarte bună rezistenţă la cădere. În toate condiţiile de cultură din
loturile demonstrative a fost câştigător.
Media înălţimii plantei este de PERFORMANŢE DE PRODUCŢIE PR46W21
155-165 cm, media conţinutului

4800 12.0
Producţie (Kg/Ha)
în glucozinolaţi este foarte mică,

Umiditate (%)
11.0
11-14,5 µmol/g în condiţii normale 4400

10.2
10.0
de cultură. Producţie (Kg/Ha)
Umiditate (%)
9.0
9.1
8.5
8.3
4000 8.0
7.9
7.0
7.0
3600 6.0
Bărăganu Focşani (Vrancea) Băileşti (Dolj) Marghita (Bihor) Santău (Satu Mare) Medie
(Constanţa)
15
DESCRIEREA FENOFAZELOR (după CETIOM)
Pentru a alege momentul optim pentru intervenţiile tehnologice, s-au elaborat

scările de vegetaţie. Două dintre cele mai utilizate sunt scările CETIOM (care
foloseşte litere) şi BBCH (scară numerică).
Fenofaza / Scările
CETIOM/BBCH Descrierea plantelor
Răsărirea Se disting rândurile
Stadiul cotiledonal - numai frunzele cotiledonale

A / 10
sunt vizibile, nu şi cele adevărate.
Formarea rozetei de frunze. Apariţia frunzelor.

B / 11-19 Nu există internoduri între peţiolurile frunzelor,
deoarece tulpina nu s-a format încă.
B1 / 11 Prima frunză adevărată răsucită sau desfăşurată.
B3 / 13 3 frunze adevărate răsucite sau desfăşurate.
B4 / 14 4 frunze adevărate răsucite sau desfăşurate.
Bn / 1n n frunze adevărate răsucite sau desfăşurate.
C / 30 Reluarea vegetaţiei, alungirea tulpinii.
(continuare)
16
Reluarea creşterilor vegetale apicale.

C1 / 31
Apar frunze noi la reluarea vegetaţiei.
Internodurile sunt vizibile. La punctul de prindere

a peţiolurilor de la noile frunze se observă tulpina,
C2 / 32
sub forma unei zone înguste, de culoare verde
deschis.
D / 50 Mugurii florali sunt uniţi.
Mugurii florali sunt uniţi, acoperiţi de frunzele

D1 / 51 terminale. Plantele au tulpina de aproximativ
20 cm.
Inflorescenţa principală nu mai este acoperită

de frunze. Restul mugurilor sunt acoperiţi de
D2 / 53 frunze. Inflorescenţele secundare sunt vizibile.
Tulpina depăşeşte 20 cm (între baza rozetei şi
florile din vârful tulpinii principale).
E / 59 Mugurii florali sunt separaţi.
Pedunculii florali se alungesc, începând cu cei de

E / 59
la periferie.
F / 60 Înflorirea.
F1 / 60 S-au deschis primele flori.
Se alungeşte axa inflorescenţei.

F2 / 61 Sunt multe flori deschise.
(continuare)
17
G Formarea silicvelor.
Cad primele petale. Primele 10 silicve formate

G1 / 70 au lungimea mai mică de 2 cm.
Începe înflorirea inflorescenţelor secundare.
Primele 10 silicve formate au lungimea cuprinsă

G2
între 2-4 cm.
Primele 10 silicve formate au lungimea mai mare
G3
de 4 cm.
La primele 10 silicve formate au apărut

G4 / 73
umflăturile care atestă prezenţa seminţelor.
G5 / 81 Seminţe colorate.
Sursa: CETIOM Fr.
18
COMPONENTELE DE PRODUCŢIE
Nivelul producţiei este determinat de interacţiunea dintre limitele biologice ale

plantelor şi influenţa elementelor tehnologice aplicate.
Mărimea producţiei obţinute la rapiţă depinde de numărul de seminţe produs şi de
masa medie a acestora.
Componentele principale ale producţiei la rapiţă sunt numărul de seminţe
(numărul de plante/mp X numărul de silicve/plantă X numărul de seminţe/silicvă)
şi masa medie a unei seminţe, exprimată de obicei prin MMB.
La hibrizii Pioneer, se pot întâlni următoarele valori medii ale
componentelor de producţie:
• numărul de plante/mp la recoltare: 35-45
• numărul de silicve/plantă: 180-250
• numărul de silicve/mp: >6300-10000
• numărul de seminţe/silicvă: >14-16
• MMB: 4,5-5,5 gr
(continuare)
19
Caracteristici
Manifestarea fiziologice/ Valori cuantificabile
Perioada fenologică pe Componentele de în momentul
Fenofaza
calendaristică scările producţie care se exprimării lor
CETIOM/BBCH determină în această fenologice
perioadă
Baza formării Se alege norma de

Semănatul, răsăritul August
A / 10 randamentului - semănat, astfel încât
plantelor, încheierea Septembrie
B1 / 11 stabilirea numărului să fie 30-40 pl./mp
lanului Octombrie
de plante/ha la ieşirea din iarnă
Se determină
Octombrie B2 / 12 - Bn / 1n numărul de frunze
Vegetaţia (se formează 5-12 ramificaţii
Noiembrie (numărul frunzelor
în toamnă primordiile foliare) pe plantă
Decembrie etalate)
Are loc iniţierea florală
Ianuarie Este determinat

Repaus 300-600 flori/plantă,
Februarie Bn / 1n numărul potenţial
vegetativ 10.000-30.000 flori/mp
Martie de flori
Creşterea biomasei Biomasa totală

Martie 12-14 t/ha (30%
Alungirea tulpinii D / 51-53 Acumularea intensă
Aprilie seminţe, 40% silicvele
Formarea mugurilor E / 59 a nutrienţilor
Mai fără boabe, 20%
Creşterea ISF: 4-(6) tulpina, 10% rădăcina)
60-80% din numărul

Aprilie - Iunie
total de flori sunt
Înflorire (în jur de 220 zile F / 60-61 -
fecundate, iar 40-55%
de la semănat)
ajung să fie recoltate
Numărul total de
Formarea Mai silicve formate. 6.000-15.000 silicve/m2
G / 70-73
silicvelor Iunie Numărul potenţial 9-30 seminţe/silicvă
de seminţe
Numărul total de seminţe

formate în funcţie de 800-6.000
numărul potenţial de seminţe/plantă
Umplerea Iunie seminţe şi de procentul
G / 75-89 60.000-110.000
boabelor Iulie de avortare seminţe/mp
Umiditatea boabelor MMB: 3-6 g
scade cu 1,5-3,5%/zi
20
ZONAREA CULTURII
De reţinut
Rapiţa se poate cultiva cu bune rezultate în zona porumbului şi a cerealelor de
toamnă.
De evitat zonele în care au loc alternări frecvente de temperaturi la sfârşitul iernii
şi începutul primăverii.
Cerinţele faţă Cerinţele faţă de apă

Fenofaza
de temperatură (mm)
Perioada de vegetaţie: 2.100 - 2.5000 C (t > 00 C) 450 - 650 (100 - 150 mm)
270 - 300 zile la cultivarele de toamnă în iulie - septembrie.
5 - 10 mm pentru răsărit,
Semănat - răsărit
130 - 1700 C (t > 00 C) dacă se seamănă în sol
(10 - 15 zile)
uscat.
800 - 9000 C (t > 00 C)
40 - 50 mm pentru
Răsărit - intrarea în iarnă sau
formarea rozetei.
400 - 4500 C (t > 60 C)
Vernalizarea (40 zile) 0 - 100 C
Călirea (30 - 40 zile) 0 - 50 C
Rezistă la -30 C dacă plantele au format 3 - 6 frunze, după

Rezistenţa la primul îngheţ
aproximativ 40 de zile de vegetaţie.
-7 -100 C (sol umed, gerurile
survin brusc)
Perioada de iarnă -18 -200 C, chiar fără zăpadă 50 mm
-20 -25 C cu strat de zăpadă

0
de cel mult 20 cm
(continuare)
21
-240 C la Topraisar, judeţul Constanţa,

Exemple din România
-300 C la Ograda, judeţul Ialomiţa,
privind rezistenţa la îngheţ
-17 -180 C, fără zăpadă la Bârca judeţul Dolj
Reluarea vegetaţiei
De la +50 C 2,5 mm/zi
în primăvară
Temperaturi zilnice de
Alungirea tulpinii-îmbobocire
12 -150 C (2003)
(10 - 15 zile*)
Înainte de înflorire, plantele 50 - 75
Îmbobocire-înflorire
de rapiţă pot rezista la
(25 - 30 zile*)
-2 -30 C
Temperaturi zilnice
de 15 - 200 C
Înflorire (20 - 30 - 60 zile*) 80 - 100
Suma gradelor de
temperatură de 360 - 3800 C
Temperaturi zilnice de
15 - 200 C
Sfârşitul înfloririi-maturitate Temperaturile mai mari de
150 - 200
(20 - 30 zile*) 30 - 350 C reduc producţia
Suma gradelor de temperatură
este de 370 - 9000 C
*date orientative, variază mult în funcţie de condiţiile climatice din fiecare an.
Rapiţa valorifică bine pe diferite tipuri de sol, cu fertilitate diferită, cu pH
ce variază la pH mai mic de 5,5, până la valori mai mari de 7,5.
22
ROTAŢIA
Trebuie acordată mare atenţie atât rotaţiei culturilor, cât şi a cultivarelor şi a

erbicidelor pe fiecare solă. De aceea, trebuie ţinută o evidenţă strictă a tehnologiei
folosite pe fiecare parcelă (premergătoare, fertilizare, cultivare, pesticide etc.).
Includerea rapiţei în asolament prezintă multe avantaje, fiind o foarte
bună premergătoare pentru cerealele de toamnă, deoarece mobilizează
o cantitate importantă de elemente nutritive pe care le lasă într-o masă
vegetală bogată, care se descompune uşor în stratul arabil. De exemplu,
pentru fiecare tonă de seminţe recoltate, resturile vegetale ale plantelor
de rapiţă restituie solului 35 kg N/ha, 11 kg P2O5/ha şi 90 kg K2O/ha.
O parte din aceste elemente care rămân în stratul arabil sunt extrase din straturile
mai profunde ale solului, acolo unde rădăcinile grâului sunt mai puţin eficiente.
Din sortimentul actual de plante cultivate în sudul şi sud-estul ţării, cerealele
păioase sunt cele mai bune premergătoare pentru rapiţă, atâta timp cât se
controlează eficient samulastra.
Este de dorit ca rapiţa să revină pe acelaşi teren după minimum 3 ani. Rotaţia de
3-4 ani este eficientă în reducerea presiunii unor boli cum ar fi mana, putregaiul
negru şi alternarioza.
De evitat !
Leguminoasele pentru boabe şi floarea-soarelui pot fi atacate de Sclerotinia
sclerotiorum, de aceea trebuie evitate în rotaţie. Soia poate fi cultivată în cultura a
doua după rapiţă, deoarece, de cele mai multe ori, Sclerotinia nu găseşte condiţii
favorabile de dezvoltare în timpul verii.
Atenţie !
Rapiţa este sensibilă la efectul remanent al unor erbicide, în special din grupa
sulfonilureicelor. Efectul remanent se poate manifesta de la răsărit până la
înflorire.
(continuare)
23
Nu există risc zero pentru rapiţă când s-au utilizat erbicide sulfonilureice la
premergătoare!
Efectul remanent este mai mic când cade o cantitate mare de precipitaţii după
aplicarea erbicidului şi când se ară după recoltarea plantei premergătoare la care
a fost aplicat.
Ce trebuie făcut
Alegeţi sistemul de lucrări al solului (cu arătură sau lucrări superficiale), numai
după ce aţi citit cu atenţie prospectul erbicidelor.
Nu faceţi analogii sau deducţii proprii! Este valabilă numai informaţia din
prospectul produsului respectiv! Într-o anumită formulare şi doză, o substanţă
activă ce intră în componenţa unui erbicid aplicat la premergătoare poate avea
restricţii pentru rapiţă, pe când în altă formulare nu există nicio restricţie.
Fermierii (excesiv de) precauţi ară după toate premergătoarele erbicidate cu
produse sulfonilureice, chiar dacă la acestea nu sunt menţionate restricţii.
Câteva dintre substanţele active menţionate în literatura de specialitate ca
având efect remanent pentru rapiţă sunt următoarele: clorsulfuron, imazamox,
metsulfuron-metil, nicosulfuron, metolaclor, dimetenamid.
Atenţie: chiar şi în cazul acestor substanţe, există formulări care nu au restricţii.
De aceea, citiţi cu atenţie prospectul fiecărui erbicid!
24
FERTILIZAREA
Rapiţa este una dintre culturile cu cele mai ridicate consumuri specifice (cantităţile
de elemente nutritive exprimate în kilograme substanţă activă convenţională,
utilizate pentru producerea unei tone de recoltă principală şi a cantităţii
corespunzătoare de biomasă).
Elementele nutritive Consumul specific (kg N, P2O5, K2O/t seminţe)
N 50 - 65
P 25 - 36
K 35 - 100
Dozele recomandate (în lipsa analizelor chimice), variază în funcţie de recolta

scontată între 80-180 kg N/ha, 50-120 kg P2O5/ha şi 65-150 K2O/ha.
Pentru realizarea producţiilor, plantele de rapiţă folosesc îngrăşămintele aplicate

şi elementele din sol, în funcţie de fertilitatea solului. Solurile din România „oferă”
plantelor anual între 20-60 (80) kg N, în jur de 20-25 kg azot pentru fiecare procent
de humus.
De asemenea, ajung în soluţia solului cca. 1,6-1,8 kg P2O5 pentru fiecare ppm P şi
1,6 kg K2O pentru fiecare ppm de K. De exemplu, un sol care are 3% Humus, 30
ppm P şi 200 ppm K, va pune la dispoziţia plantelor următoarele cantităţi: 60-75 kg
N/ha, 48-54 kg P2O5/ha şi 320 K2O/ha.
Când fertilizarea a fost necorespunzătoare, sau condiţiile climatice au influenţat

negativ absorbţia nutrienţilor, pot apărea simptome ale carenţelor în diferite
elemente chimice.
(continuare)
25
Simptome ale carenţelor de elemente nutritive la rapiţă.
Forma de Elementul care

Organul
manifestare Simptomele ar putea provoca
afectat
a carenţei simptomele
Azotul
Posibil sulful,
Clorozare uniformă, frunze mici dacă simptomele
Cloroză1 se observă şi pe
frunzele tinere
Frunze bătrâne Cloroze în pete sau în spaţiul internervurian Magneziul

sau mature
Necrozare apicală sau marginală, cu culori
Potasiul
galbene sau brune în spaţiul internervurian
Necroză 2
Necroză (de diferite nuanţe) în pete sau în

Magneziul
zonele clorozate din spaţiul internervurian
1
Îngălbenire, dispariţia culorii verzi.
2
Moartea ţesuturilor plantei, fenomen ce determină de cele mai multe ori apariţia culorii albe sau maronii.
Cloroză uniformă pe toată frunza Sulful, fierul

Marginile frunzelor devin purpurii, spaţiul
internervurian se îngălbeneşte, frunzele Sulf
Cloroză
putând lua formă de cupă
Zincul, Magneziul,
Cloroze în pete sau în spaţiul internervurian
Frunze tinere Fierul, Cupru
Necroză sub formă de pete între nervuri,
Calciul
iar marginea frunzelor este arsă
Necroză
Anomalii de formă şi culoare, frunzele sunt
răsucite, de culori variate, de la roşu la brun Borul
purpuriu
Ramificare redusă Azotul, Sulful

Fosforul, Sulful,
Ramuri florifere şi silicve Înflorire întârziată sau prelungită
Borul, Cuprul
Număr mic de silicve, silicve scurte, Azotul, Sulful,
cu puţine seminţe Borul
26
AZOTUL
Fertilizarea cu azot în toamnă

La ieşirea din iarnă, o cultură promiţătoare de rapiţă trebuie să aibă biomasa
părţii aeriene de cel puţin 500-600 g/mp (substanţă proaspătă). Pentru realizarea
acestei biomase, plantele de rapiţă absorb între 35-45 kg N/ha, ceea ce înseamnă
că în sol trebuie să existe la semănat între 45-60 kg azot mineral/ha.
Dacă rapiţa urmează după cereale păioase la care s-au obţinut producţii mari,
iar paiele au fost tocate şi încorporate, trebuie evitată apariţia „foamei de azot“.
Pentru aceasta, se aplică câte 7-10 kg N pentru fiecare tonă de resturi vegetale
încorporată. Raportul între boabe şi paie la cereale este următorul: la grâu 1:1,3,
la orz şi orzoaică 1:1, iar la secară şi ovăz este de 1:1,5.
Unii specialişti consideră că pe solurile culturalizate, în care se aplică an de an
cantităţi mari de îngrăşăminte cu azot, nu mai trebuie administrat azot pentru
descompunerea paielor, sau se aplică cantităţi mici (20 kg N/ha).
Fertilizarea cu azot în primăvară
• Aplicarea fracţionară a azotului măreşte eficienţa îngrăşămintelor.
• Când doza este mai mică de 100 kg N/ha, se poate aplica într-o singură
fracţie, puţin înainte de alungirea tulpinii.
• Când doza calculată depăşeşte 100 kg N/ha se fracţionează în 2-3 aplicări,
pentru a mări gradul de absorbţie a azotului din îngrăşăminte şi pentru a evita
pierderile prin levigare, ţinându-se seama de masa plantelor la ieşirea din
iarnă.
• La plantele mici, prima doză se aplică înainte sau în momentul reluării
vegetaţiei (temperatura medie zilnică depăşeşte 50 C, lucru care se întâmplă
de obicei în luna martie). Prima aplicare nu trebuie să depăşească 60 kg N
ha, deoarece plantele, fiind mici, nu pot folosi bine azotul. Restul azotului se
aplică 2-3 săptămâni mai târziu, înainte de faza de muguri florali uniţi
(inflorescenţa principală nu mai este acoperită de frunze).
(continuare)
27
• La plantele de talie medie se recomandă două aplicări: 60-80 kg N/ha la

reluarea vegetaţiei şi restul până în faza de muguri florali uniţi.
• La plantele foarte mari, care au absorbit mult azot în timpul toamnei, se aplică
o singură dată azotul, în cantităţi mici, în faza de muguri florali uniţi.
• Dacă primăvara este secetoasă, solul are pH bazic, temperaturile depăşesc
150 C (când azotul se aplică târziu), pot apărea unele pierderi cauzate de
volatilizarea formelor amoniacale (uree, amoniu). În acest caz, se măreşte
doza cu 10 kg N/ha. În restul situaţiilor, pierderile sunt mici, deoarece solul
este suficient de umed, iar suprafaţa foliară este suficient de dezvoltată pentru
a permite reabsorbţia amoniacului volatilizat.
• Pe solele mari (comasate), pot exista diferenţe mari între dozele ce trebuie
aplicate în zone diferite ale parcelelor.
EFECTUL FERTILIZĂRII CU AZOT
Azotul nu trebuie aplicat pe solul îngheţat sau acoperit cu zăpadă, deoarece

cantitatea levigată este foarte mare.
28
FOSFORUL
Rapiţa este o cultură cu exigenţe mari faţă de fosfor.

Unii specialişti consideră că îngrăşămintele cu fosfor pot fi aplicate oricând, pentru
a păstra un nivel ridicat de fosfor mobil în sol. În majoritatea cazurilor, este bine să
se fertilizeze cu fosforul înainte de semănat. Pe solurile sărace în fosfor, specialiştii
francezi recomandă chiar aplicarea îngrăşămintelor pe arătură, pentru ca, în
urma lucrărilor de pregătire a patului germinativ, plantulele de rapiţă să găsească
foarte repede fosforul în straturile superficiale. Dacă ar fi fost aplicate înainte de
arat, îngrăşămintele ar fi plasate la adâncimi prea mari pentru tinerele plante (pe
fundul brazdei) şi ar fi inaccesibile în primele faze de vegetaţie. Nefertilizarea cu
fosfor (în special pe solurile slab aprovizionate), penalizează puternic producţia.
CARENŢĂ FOSFOR
La rapiţă, carenţele de fosfor pot să apară din primele faze de vegetaţie, chiar
din a doua săptămână după răsărire, deoarece fosforul din rezervele seminţei se
epuizează în primele 7 zile. Absorbţia deficitară a fosforului se manifestă cel mai
adesea la plantele tinere, după perioade prelungite de vreme rece. În primele stadii
ale carenţei, plantele pot avea culori normale, dar sunt mai mici.
(continuare)
29
Simptomele carenţei de fosfor apar prima dată pe primele frunze formate şi se

extind spre cele tinere. Frunzele sunt mai puţine şi mai mici, au o culoare verde
intens, verde-albăstruie, care evoluează în nuanţe violacee sau roşii-violacee, cu
atât mai intense cu cât carenţa este mai severă.
Culorile roşcat-violacee (datorate acumulării de pigmenţi antocianici), apar pe
frunză la început pe vârful şi marginea limbului şi se extind centripet spre nervura
principală şi baza limbului. Ele sunt mai intense pe faţa dorsală a frunzei decât pe
cea superioară.
CARENŢĂ FOSFOR
Carenţa de fosfor determină, de asemenea, o slabă creştere a sistemului radicular,

de aceea, în prima parte a vegetaţiei plantele se smulg uşor cu mâna din sol. Totuşi,
creşterea rădăcinilor este mai puţin afectată decât cea a tulpinii şi a frunzelor.
Carenţa de P poate fi determinată şi/sau favorizată de conţinutul de P din sol mai
mic de 35 ppm PAL, de aciditatea (pH sub 5,8) sau alcalinitatea solului (pH peste
7,2), de conţinutul în argilă mai mare de 20%, de tasarea solului, de seceta sau
stagnarea apei pe sol în urma unor precipitaţii abundente, de vremea rece şi de
îmburuienare.
30
SULFUL
Pentru rapiţă, sulful este considerat al treilea element ca importanţă, după azot
şi fosfor. Deocamdată sunt puţine îngrăşăminte cu sulf pe piaţă. Cele mai utilizate
sunt superfosfatul şi sulfatul de amoniu (21% azot şi 24% sulf). Cea mai bună
variantă pentru acoperirea nevoilor de sulf ar fi folosirea superfosfatului. Datorită
conţinutului ridicat de sulf, fertilizarea cu 125 kg de sulfat de amoniu este suficientă
pentru a acoperi nevoile de sulf a culturii de rapiţă.
Sulfatul de amoniu este ieftin, dar se aplică mai greu, pentru că se prezintă ca
o pulbere (cristale fine) care se împrăştie cu oarecare dificultate. Nu trebuie
împrăştiat când plantele sunt umede sau îngheţate. Sulfatul de amoniu are şi
avantajul că reduce pH-ul pe solurile bazice, favorizând absorbţia fosforului. Există
şi îngrăşăminte complexe, granulate, care se aplică uşor, care conţin sulf, dar sunt
destul de scumpe. Ele au şi avantajul că pot fi folosite atât pe solurile bazice, cât
şi pe solurile acide.
Din păcate nu se acordă suficientă atenţie fertilizării cu sulf. Plantele de rapiţă
au nevoie de 16 kg S pentru a produce o tonă de seminţe şi producţia secundară
aferentă.
Rapiţa este planta care răspunde cel mai bine la fertilizarea cu sulf. În multe
cazuri, carenţa în sulf se observă la început la rapiţă şi numai peste câţiva ani se
manifestă la cereale.
În general, la plantele oleaginoase, randamentul creşte direct proporţional până
la doza de 60 kg S/ha.
Doza optimă de sulf (S) la rapiţă este de 20-30 kg/ha, (semnificativ mai mare decât
la cereale, unde ar trebui să fie de 10-20 kg S/ha). La rapiţă, raportul dintre sulf şi
azot trebuie să fie de 1/7.
(continuare)
31
Ionii de sulfat sunt solubili, fiind uşor levigabili. De aceea, îngrăşămintele cu sulf
(cu excepţia superfosfatului), nu se aplică toamna.
Dacă se observă simptomele carenţei de sulf (pete de decolorare între nervuri), se
aplică 100 kg sulfat de amoniu dizolvat în 500 l de apă.
Specialiştii francezi consideră că în cazul manifestării carenţei în S, pierderile pot
ajunge până la 1.000-2.000 kg/ha.
32
REGULATORI DE CREŞTERE
Se poate influenţa rezistenţa la ger prin utilizarea unor produse chimice

(regulatori sau stimulatori de creştere)?
Plantele de rapiţă la care are loc alungirea tulpinii încă din toamnă, sunt mai
expuse riscului de îngheţ şi atacului de Phoma. Dacă se respectă câteva reguli
clare, nu mai este nevoie de aplicarea în toamnă a regulatorilor de creştere:
• Utilizarea densităţilor mici (sub 50 b.g./mp). Densitatea recomandată pentru
hibrizii Pioneer este de 50 b.g./mp.
• Semănatul în epoca optimă.
• Alegerea unor cultivare puţin sensibile
la alungirea hipocotilului în timpul
toamnei. Toţi hibrizii Pioneer se
încadrează în această categorie.
Regulatorii de creştere sunt produse
care trebuie utilizate în cazul unor greşeli
tehnologice sau al unor accidente climatice
cum ar fi: utilizarea unor cultivare sensibile
la alungirea tulpinii în toamnă, folosirea unor
densităţi prea mari la semănat, fertilizare
necorespunzătoare (exces de azot),
semănat prea devreme, condiţii climatice
favorabile creşterii vegetative (toamne lungi,
călduroase, umiditate suficientă etc.).
De regulă, regulatorii de creştere folosiţi
la rapiţă sunt fungicide care au ca efect
secundar încetinirea creşterii vegetative.
(continuare)
33
Câteva dintre cele mai utilizate produse care pot fi aplicate în acest scop au ca
substanţe active metconazol şi tebuconazol. Toate produsele se aplică în faza de
4-8 frunze, iar doza se alege în funcţie de dezvoltarea plantelor.
Efectul maxim al regulatorilor de creştere este atunci când se aplică înainte ca
fenomenul de alungire să aibă loc.
Desigur, există situaţii în care, pe lângă efectul de întârziere a creşterii, produsele
pot avea şi efect fungicid, îmbunătăţind (dacă este cazul), activitatea metabolică a
plantelor de rapiţă.
În ceea ce priveşte substanţele stimulatoare, lucrurile sunt mai puţin evidente.
Teoretic, orice substanţă care este fiziologic activă poate influenţa producţia. Există
pe piaţă mai multe feluri de substanţe stimulatoare (altele decât îngrăşămintele
foliare).
Dacă răsărirea este neuniformă şi plantele sunt firave, probabil este mai eficientă
fertilizarea cu 30 kg N s.a/ha înainte de sfârşitul lunii octombrie decât utilizarea
unor produse stimulatoare, netestate suficient.
Atenţie la nuanţe !
Regulatorii de creştere sau/şi substanţele stimulatoare nu măresc rezistenţa la
iernare/ger în mod direct. Aceste produse pot ajuta plantele crescute în condiţii
nefavorabile (climatice sau tehnologice), să ajungă în stadiul de rozetă cu 8 frunze
la venirea primului îngheţ semnificativ, deoarece în această fenofază plantele au
cea mai bună toleranţă la ger.
REGULATORI DE CREŞTERE
STABILAN 2,5 l/ha (aplicat toamna

(clormequat clorura în faza de 3-4 frunze)
400 g/l) Creşte rezistenţa plantelor la iernare
Nufarm GmbH & Co. 3,75 l/ha (aplicat toamna
Kg, Austria în faza de 6-7 frunze)
34
LUCRĂRILE SOLULUI
Lucrările solului au ca scop realizarea unui strat de sol afânat şi structurat care
să permită dezvoltarea corespunzătoare a rădăcinii principale (pivotul). Producţii
mari se obţin când lungimea pivotului la venirea iernii depăşeşte 15 cm.
O înrădăcinare slabă are următoarele consecinţe nefavorabile:
• Creştere nesatisfăcătoare a sistemului foliar până la venirea iernii.
• Absorbţie deficitară a apei şi nutrienţilor pe tot parcursul perioadei de
vegetaţie.
• Capacitate redusă de ramificare a plantei.
• Ritm redus de umplere a boabelor, ceea ce determină obţinerea unei valori
mici a MMB.
La cultura rapiţei pot fi utilizate toate
sistemele de lucrare a solului: cu arătură,
lucrări reduse sau semănat direct în
mirişte. Alegerea sistemului de lucrare a
solului depinde de mai mulţi factori. De
exemplu, nu se seamănă direct în mirişte
dacă paiele nu se toacă la recoltare şi au
rămas la suprafaţa solului într-un strat de
mulci. În zonele secetoase sunt de preferat
lucrările minime, pentru a conserva apa din
sol.
Rapiţa este o plantă foarte sensibilă la
compactarea solului. Pentru a preveni
tasarea solului, toate lucrările care se fac
la planta premergătoare trebuie făcute pe
aceleaşi urme (semănat în cărări).
(continuare)
35
Când solul este tasat, creşterea rădăcinii, absorbţia apei şi a nutrienţilor se face cu
greutate, mai ales în condiţii de stres climatic.
Adâncimea de lucru se alege în funcţie de gradul de compactare a solului după
recoltarea plantei premergătoare.
a) Când solul nu este tasat, nu se justifică o lucrare adâncă. Din contră,
se poate semăna direct în mirişte fără probleme.
b) Dacă solul este tasat superficial (mai puţin de 15 cm), se poate lucra
cu utilaje de tipul combinatoarelor complexe, cu dinţi şi tăvălugi, care
fisurează stratul compactat.
c) Când solul este tasat în profunzime, trebuie arat sau scarificat.
Pentru a micşora evaporarea apei din sol, fiecare lucrare a solului trebuie efectuată
la o adâncime mai mică decât lucrarea precedentă.
Alegerea sistemului de lucrare a solului trebuie făcută în funcţie de gradul de
compactare a solului şi de prezenţa resturilor vegetale.
Paiele îndepărtate
Sol netasat Sol compactat pe adâncimea de 10 - 15 cm
Semănat Dezmiriştit Dezmiriştit Semănat Dezmiriştit Dezmiriştit

direct superficial <10 cm adânc 10 - 15 cm direct superficial <10 cm adânc 10 - 15 cm
da da da nu nu da
Paiele rămân pe teren
Sol netasat Sol compactat pe adâncimea de 10 - 15 cm
Semănat Dezmiriştit Dezmiriştit Semănat Dezmiriştit Dezmiriştit

direct superficial <10 cm adânc 10 - 15 cm direct superficial <10 cm adânc 10 - 15 cm
nu da da nu nu da
36
LUCRĂRILE SOLULUI FĂRĂ ARĂTURĂ
În sistemele de lucrare a solului fără arătură trebuie rezolvate două probleme

principale: prezenţa resturilor vegetale şi tasarea solului.
Un strat gros de paie, reduce evaporarea apei din sol, dar, în acelaşi timp poate
influenţa negativ răsărirea şi creşterea plantulelor în primele faze de vegetaţie:
scade vigoarea plantulelor, răsărirea este neuniformă, se reduce densitatea, se
alungeşte (prea mult) hipocotilul, favorizează atacul puricilor. De aceea, trebuie
luate următoarele măsuri, în cazul în care paiele rămân pe teren.
În cazul semănatului direct, la recoltare paiele trebuie tăiate înalt (înălţimea
miriştii fiind mai mare de 20 cm), pentru a micşora cantitatea de resturi vegetale
care ajunge pe sol şi care ar putea obstrucţiona organele active ale semănătorii.
De aceea, este de preferat ca paiele să fie
îndepărtate de pe solele unde se seamănă
direct în mirişte.
Semănatul direct în mirişte este o tehnologie
modernă, dar pretenţioasă. Trebuie să ţinem
seama de următoarele aspecte:
Nu se seamănă direct în mulci de paie.
Semănătorile trebuie să aibă organe
specializate care înlătură paiele din faţa
organului care poziţionează sămânţa în sol.
Paiele trebuie să se găsească deasupra
seminţelor, pentru a evita fenomene de
toxicitate.
Semănatul direct în mirişte trebuie evitat
pe soluri extreme din punct de vedere al
structurii.
(continuare)
37
Dacă se seamănă în soluri afânate, trebuie efectuată o tasare superficială pe rând.

Nu se seamănă în soluri tasate sau uscate, deoarece pot apărea probleme cu
înrădăcinarea.
Culturile semănate direct (în special hibrizii) au o viteză de creştere superioară
în prima parte a vegetaţiei (datorită surplusului de apă din sol), dar primăvara îşi
reiau creşterea mai târziu (datorită resturilor vegetale de la suprafaţa terenului,
solul se încălzeşte mai greu).
Când se efectuează dezmiriştitul, miriştea trebuie să fie cât mai mică (sub 15 cm
înălţime), pentru ca paiele să fie tocate de combină în proporţie cât mai mare. Este
de preferat ca paiele să rămână la suprafaţa solului (să nu fie încorporate adânc),
pentru a menţine umiditatea solului şi pentru a nu deranja patul germinativ. Din
acest motiv, specialiştii francezi de la CETIOM recomandă efectuarea a două
lucrări superficiale cu discul, pentru a mărunţi miriştea şi pentru a o repartiza
uniform, favorizând astfel germinarea/răsărirea şi evitând alungirea excesivă a
hipocotilului.
Dezmiriştitul trebuie făcut cât mai repede posibil. O tăvălugire uşoară după
dezmiriştit, favorizează descompunerea paielor şi stimulează răsărirea buruienilor
care vor fi distruse prin ultima lucrare înainte de semănat sau cu ajutorul
erbicidelor.
38
PREGĂTIREA PATULUI GERMINATIV
Pregătirea patului germinativ este o operaţie mai dificilă decât este cea de semănat!
În structura patului germinativ, aproximativ 30-45% din stratul de la suprafaţă
trebuie să fie alcătuit din material fin. Dacă este mărunţit într-o proporţie mai
mare, solul se usucă uşor, iar după ploi se poate forma crustă. Nici prezenţa
multor bulgări nu este de dorit, deoarece se pierde multă apă, iar seminţele sunt
plasate neuniform.
Patul germinativ ideal ar trebui să fie ferm şi umed, destul de bine nivelat, cu
următoarea structură:
1 - un strat superficial cu bulgări mici, ce au ca rol evitarea formării crustei şi
mărirea eficienţei erbicidelor aplicate preemergent;
2 - „patul“ seminţelor, cu o grosime de 2-3 cm, alcătuit din sol bine mărunţit şi
afânat;
3 - un strat intermediar, ferm, care limitează adâncimea primelor două straturi
la aproximativ 6 cm;
4 - un strat suficient de fisurat, dar „aşezat“, obţinut printr-o lucrare profundă
care permite o bună înrădăcinare.
Caracteristicile dorite ale acestui pat germinativ se pot obţine prin mai multe
tipuri de lucrări, executate prin operaţii separate sau cu maşini complexe, cum
ar fi:
• Afânarea pe 15-18 cm este favorizată de lucrarea pe adâncimea de
10-15 cm cu unelte cu dinţi.
• „Aşezarea“ patului germinativ se realizează prin tasarea solului înainte şi
după semănat (cu tăvălugi sau cu roţile de tasare de la unele semănători).
În funcţie de maşinile cu care se pregăteşte patul germinativ, se pot efectua
lucrări cu diferite tipuri de tăvălugi, înainte sau după semănat.
(continuare)
39
Acestea trebuie să realizeaze sfărâmarea bulgărilor de la suprafaţa solului, să

distrugă crusta, să efectueze o uşoară netezire a solului, realizând şi o tasare în
profunzime.
Când patul germinativ se realizează cu grapa cu discuri, iar la suprafaţă solul este
prea afânat, o lucrare cu tăvălugul înainte de semănat va mări contactul seminţelor
cu solul, deoarece patinele sau discurile semănătorii vor intra într-un strat ferm.
Totodată, datorită tasării produsă de tăvălug, apa din stratul arabil ajunge mai
repede la suprafaţă, în zona în care sunt încorporate seminţele.
Tăvălugitul după semănat îmbunătăţeşte contactul seminţelor cu solul şi intensifică

transportul capilar al apei în zona seminţelor. Trebuie evitată compactarea excesivă
a solului prin tăvălugire, pentru a nu îngreuna răsărirea.
Când utilizează semănători complexe prevăzute cu organe (de obicei roţi), care
presează solul, unii fermieri nu mai utilizează tăvălugul.
40
EPOCA DE SEMĂNAT
Data limită de semănat nu este foarte riguros stabilită în condiţiile din România.
În anii ‚80‘, semănatul trebuia încheiat până la 25 septembrie (conform unor
experienţe efectuate la staţiunile Fundulea, Teleorman, Oradea şi Livada).
În multe din noile tehnologii, data limită a semănatului este de 15 septembrie,
pentru sudul ţării. În zonele mai răcoroase şi în exploataţiile în care se cultivă
suprafeţe mari, semănatul poate începe în a doua jumătate a lunii august.
Realizarea potenţialului de producţie depinde în mare măsură de starea plantelor
la intrarea în iarnă. De aceea, epoca de semănat trebuie aleasă astfel încât, până
la venirea iernii:
• Plantele de rapiţă să ajungă la o biomasă aeriană de cel puţin 500 g/mp.
• Să aibă cel puţin 3 frunze înaintea îngheţurilor timpurii de toamnă (de minus
2-30 C), frecvente în a doua parte a lunii octombrie. Aceasta înseamnă că
plantulele trebuie să răsară cu o cel puţin o lună înainte de venirea primului
îngheţ timpuriu.
• Plantele să formeze cel puţin 6 frunze până la intrarea în iarnă (ar fi de dorit să
fie 8-10), iar diametrul la colet să fie de 8 mm.
Răsărirea. Perioada rezonabilă de răsărire este de maxim 15 zile. Unii specialişti
consideră că nu este bine ca seminţele să stea în sol uscat mai mult de 20 de
zile înainte de a începe procesul de germinare. De aceea, aceştia recomandă
semănatul numai când este umiditate suficientă în sol.
Se seamănă în teren uscat, sau după ploi ?
A. Dacă patul germinativ a fost pregătit în bune condiţii înainte de instalarea
secetei (afânat pe 15-18 cm, pentru ca rădăcina principală să poată atinge lungimi
de cel puţin 13-15 cm până la venirea iernii), se poate semăna în uscat.
(continuare)
41
Dacă seminţele sunt plasate la cel mult 2 cm adâncime şi nu sunt bulgări mulţi,
ploile de la începutul lunii septembrie pot asigura o bună răsărire.
Există următoarele riscuri: seminţele germinate sau plantulele răsărite pot pieri.
De asemenea, se poate forma crustă. Pericolul este mai mare dacă s-a semănat
adânc.
B. Se seamănă după ploi. Modul în care are loc răsărirea şi încheierea covorului
vegetal în primele faze este unul din factorii cheie pentru obţinerea unor
producţii mari. Dacă patul germinativ nu poate fi pregătit în bune condiţii, este de
preferat uneori întârzierea semănatului.
Unii fermieri preferă să întârzie semănatul decât să semene într-un sol
pregătit necorespunzător. În toamna anului 2008, mai mulţi fermieri au terminat
semănatul după 20 septembrie. Semănatul după ploi a fost singura posibilitate,
deoarece, din cauza secetei îndelungate, nu s-a putut pregăti patul germinativ.
Au fost şi cazuri în care culturile semănate în sol uscat au fost compromise,
deoarece nu a plouat după semănat, iar răsărirea nu a avut loc sau a fost foarte
neuniformă.
42
SCHEMA DE SEMĂNAT
Distanţa dintre rânduri poate varia în limite foarte largi, fără a influenţa semnificativ
producţia. Experienţe recente efectuate în Franţa de către specialiştii CETIOM au
arătat următoarele:
• Când distanţa între rânduri variază între 12,5 şi 45 cm, nu se obţin diferenţe de
producţie.
• Rapiţa se poate semăna cu rezultate bune chiar şi la 80 cm între rânduri (pe
soluri fertile, bine aprovizionate cu apă).
Atenţie! De regulă, când creşte distanţa între rânduri, trebuie să se micşoreze
densitatea, pentru a nu avea o distanţă prea mică între plante pe rând. La distanţe
între rânduri de 45 cm sau mai mari, trebuie să fie mai puţin de 15 plante/metru
liniar, iar numărul de plante/mp variază între 15-35.
Densitatea. Rapiţa are o putere de compensare foarte mare. De aceea, producţii
apropiate se pot obţine cu diferite densităţi. La soiurile mai vechi, densitatea
putea varia între 35 şi 160 plante/mp, fără ca nivelul producţiei să fie prea mult
influenţat. Puterea mare de compensare face ca, în urma unor accidente climatice,
să se păstreze în cultură şi lanuri la care populaţia a scăzut până la nivelul de
10-15 plante/mp.
Cu toate acestea, este bine să respectaţi
pentru hibrizii Pioneer (în măsura în care se
poate), recomandările specialiştilor noştri,
din următoarele motive:
• Hibrizii sunt de regulă mai sensibili
la cădere decât soiurile. De aceea,
densităţile mari, care se practică
la unele soiuri (80-100 plante/mp) pot
provoca căderea.
(continuare) DENSITATE PREA MARE
43
• O densitate la semănat mai mare decât cea recomandată, poate determina

alungirea exagerată a hipocotilului plantulelor în toamnă şi prin aceasta,
sensibilizarea la boli (în special Phoma) şi la ger.
La majoritatea hibrizilor Pioneer, densitatea recomandată la semănat este
de 50 plante/mp, pentru a avea la recoltare între 35 şi 45 plante/mp. Cu o
astfel de densitate, în condiţii favorabile de vegetaţie, plantele formează între
6000-8000 silicve/mp, MMB de 3-6 g, adică se îndeplinesc premisele biologice
pentru realizarea unei producţii mari şi profitabile.
Reţineţi! Când vă aşteptaţi la condiţii
nefavorabile de răsărire, trebuie să majoraţi
cantitatea de seminţe semănate, cu până la
30%. De asemenea, densitatea se măreşte
când tehnologia include şi controlul mecanic
al buruienilor (prin grăpare sau praşile).
Pentru obţinerea densităţilor dorite, trebuie
folosite semănători bine reglate. În cazul
utilizării SUP-urilor, există mai multe
variante. Unii fermieri reuşesc să semene
3 kg/ha, făcând următoarele reglaje:
polizează dinţii distribuitorilor de plastic DENSITATE PREA MARE
la jumătate din înălţimea iniţială, „închid“
şuberele şi fundul mobil şi folosesc raportul de transmitere A1. O altă variantă
pentru semănătorile vechi este înlocuirea setului de distribuitori cu unul special
pentru seminţe mici.
Adâncimea de semănat este de maximum 2 cm când se seamănă în sol uscat şi nu
mai mult de 4 cm în sol reavăn.
44
ÎNTOARCEREA CULTURII DE RAPIŢĂ
Decizia întoarcerii culturii de rapiţă trebuie luată numai după ce au fost comparate
cu atenţie cele două posibilităţi: păstrarea lanurilor cu densitate mică şi întoarcerea
culturii. Câteva argumente pentru păstrarea culturilor de rapiţă a căror densitate a
fost afectată de diferiţi factori climatici sunt următoarele:
• Rapiţa are o mare putere de compensare în cazul reducerii densităţii.
În condiţii climatice favorabile, se pot lăsa în cultură lanurile la care
densitatea este de numai 5-10 plante/mp, cu condiţia ca plantele să fie
distribuite uniform.
• Rapiţa a fost în ultimii ani printre cele mai profitabile culturi. De aceea, chiar la
randamente modeste, se acoperă cheltuielile de producţie.
Unul din factorii care favorizează întoarcerea culturii este faptul că terenul ocupat
de o cultură compromisă de rapiţă se pregăteşte relativ uşor pentru semănatul
altei plante. Pe terenurile netasate, cu o singură lucrare cu discul se pregăteşte
în bune condiţii patul germinativ pentru porumb sau floarea-soarelui. O altă
variantă des folosită în lanurile de rapiţă în care plantele sunt dezvoltate
necorespunzător este semănatul direct al plantelor prăşitoare. Lucrarea este
completată de aplicarea unui erbicid total (înainte sau după semănat).
Nu se completează golurile dintr-un lan de rapiţă de toamnă cu soiuri de primăvară.
Pot aparea probleme la controlul dăunătorilor şi la recoltare, din cauza diferenţelor
între fenofaze.
Toamna, cultura se întoarce numai dacă răsărirea este foarte neuniformă, sau
plantele au fost distruse de dăunători.
45
CONTROLUL BURUIENILOR
Pentru a realiza un control eficient al buruienilor, trebuie utilizat un sistem

integrat, care include mijloace agronomice (rotaţia, epoca, densitatea şi adâncimea
de semănat etc.), mecanice (aratul, dezmiriştitul, grăpatul şi prăşitul) şi chimice
(erbicidele).
Atenţie! Nu există soluţii general valabile! Alegerea fiecărei metode de control
trebuie făcută în funcţie de buruienile majoritare prezente în fiecare solă. De
exemplu:
• arătura nu influenţează infestarea cu crucifere, deoarece germinaţia
seminţelor nu este afectată de perioada de timp în care au fost îngropate,
• lungimea rotaţiei influenţează în foarte mică măsură infestarea cu ridiche
sălbatică (Raphanus raphanistrum) şi muştarul sălbatic (Sinapis arvensis),
• dezmiriştitul favorizează înmulţirea pălămidei (Cirsium arvense), deoarece,
prin această lucrare se segmentează rizomii din care se vor forma noi plante.
Dezmiriştirea superficială (maxim 5 cm), urmată de distrugerea chimică sau
mecanică, este cea mai eficientă metodă de control a buruienilor din familia
Cruciferae. De asemenea, controlul mecanic al buruienilor ar putea să fie una din
soluţiile pentru solele infestate cu crucifere.
Controlul mecanic al buruienilor în timpul vegetaţiei se poate face indiferent de
distanţa dintre rânduri cu ajutorul grapelor tip pieptene (ţesală de buruieni) şi
a sapei rotative, sau prin praşile, atunci când se seamănă la distanţe mai mari
între rânduri.
Grapa pieptene, deşi agresivă pentru plantule, poate fi folosită cu succes după
stadiul de două frunze, când plantele de rapiţă sunt bine înrădăcinate, iar
buruienile sunt de abia răsărite (în faza de cotiledoane). La fiecare trecere cu grapa
pieptene se pierd între 10-15% din plante.
(continuare)
46
De aceea, fermierii care îşi planifică intervenţiile cu acest tip de grapă, trebuie
să mărească densitatea la semănat în mod corespunzător.Lucrarea are rezultate
bune când solul este suficient de uscat la suprafaţă pentru ca buruienile dislocate
să se usuce rapid.
Sapa rotativă (cu „roţi dinţate“) se foloseşte numai în perioada dintre răsărit şi faza
de 3-4 frunze ale rapiţei. Poate fi utilizată şi la distrugerea crustei. Efectul cele
mai bun îl are atunci când se lucrează pe pământul reavăn (care nu aderă la roţile
tractorului), iar buruienile sunt în faza cotiledonală.
Dacă se seamănă la distanţe de cel puţin 45 cm, se poate prăşi. Când se folosesc
distanţe mari între rânduri care permit efectuarea praşilelor, densitatea după
răsărire trebuie să fie de 15-35 plante/mp. În aceste condiţii, este destul de riscant
să se intre în iernile din ţara noastră cu o densitate atât de mică.
Cele mai bune rezultate se obţin când se prăşeşte în intervalul 4 frunze-începutul
alungirii tulpinii, iar buruienile au 2-3 frunze. Maşinile moderne, cu sisteme de
ghidaj performante, sunt deosebit de eficiente. Pe solele mai puţin îmburuienate,
controlul buruienilor dicotiledonate poate varia de la 50 la 100%.
Dacă răsărirea plantelor de rapiţă a fost rapidă şi uniformă, buruienile sunt adesea
„sufocate” de către acestea. Reţineţi! Utilizarea densităţilor foarte mari, nu reduce
în mod automat numărul de buruieni răsărite !
Dimpotrivă! Plantele crescute la densităţi prea mari sunt mai firave, de aceea
luptă mai puţin eficient cu buruienile. Ce trebuie făcut? Pe solele îmburuienate,
trebuie semănaţi hibrizi cu creştere viguroasă în timpul toamnei, la limita
superioară a densităţii recomandate.
Aplicarea erbicidelor completează metodele agronomice de control al buruienilor,
mai ales în situaţiile în care se utilizează sisteme reduse de lucrare a solului. Când
nu se ară, seminţele mai multor buruieni se acumulează în primii centimetri de la
suprafaţa solului. Din această cauză, utilizarea erbicidelor aplicate pe mirişte, la
pregătirea patului germinativ, în preemergenţă, şi postemergenţă este o soluţie
care nu trebuie să lipsească din tehnologia rapiţei.
(continuare)
47
Câteva din posibilităţile de aplicare a erbicidelor sunt următoarele:

• Pe mirişte, înainte de pregătirea patului germinativ sau de semănatul direct
(erbicide totale).
• După dezmiriştit sau arătură (erbicide totale). Înainte de răsărire, în cazul
unui semănat întârziat, pe sole puternic infestate cu crucifere (muştar sălbatic
şi ridiche sălbatică).
• Pe măsură ce vor fi omologate mai multe erbicide împotriva dicotilelor din
cultura de rapiţa, se vor utiliza scheme de tratament cu una, două sau
3 aplicări, în funcţie de îmburuienare. Acum se foloseşte de regulă un singur
tratament, care, în funcţie de produs, poate fi aplicat de la pregătirea patului
germinativ (ex. metazaclor), până în stadiul de muguri florali uniţi
(D1-D2/51-53), ca în cazul erbicidelor pe bază de clopiralid).
• Antigramineicele trebuie aplicate (de regulă), înainte de înfrăţirea gramineelor
(de notat faptul că dintre buruieni, pagubele cele mai mari le provoacă
samulastra de cereale). Există însă şi produse care se folosesc începând cu
stadiul de 3 frunze şi până la începutul alungirii paiului, indiferent de fenofaza
în care se găsesc plantele de rapiţă.
• Deşi cu eficacitate scăzută (sub 70%), erbicidele pe bază de metazaclor
şi clomazon au efect şi împotriva unor buruieni din familia Cruciferae. Citiţi
cu atenţie informaţiile de pe prospectele erbicidelor, pentru a respecta
restricţiile privind stadiile de dezvoltare ale plantelor de rapiţă şi ale buruienilor,
temperatura şi umiditatea aerului în momentul aplicării.
• Trebuie evitată aplicarea erbicidelor în condiţii de stres ale plantelor de rapiţă
(secetă, îngheţ înainte sau după erbicidare etc.).
NOU - Pioneer va lansa pe piaţa din România primii hibrizi de

rapiţă rezistenţi la erbicide.
(continuare)
48
ERBICIDE RECOMANDATE
AGIL 100 EC
1,0 l/ha Buruieni monocotiledonate anuale şi
(propaquizafop 100 g/l)
postemergent perene inclusiv samulastra
Makhteshim Agan, Israel
Buruieni monocotiledonate anuale

1,5 - 2,0 l/ha preemergent
BUTISAN 400 SC (Echinochloa, Digitaria, Amaranthus,
2,0 - 2,5 l/ha postemergent
(metazaclor 400 g/l) Chenopodium, Capsella, Atriplex, Matricaria,
timpuriu (buruieni până
BASF Se.,Germania Anagalis, Gallium max. 2 frunze) şi unele
la 2 frunze)
dicotiledonate anuale
FOCUS ULTRA Buruieni monocotiledonate anuale

(cicloxidim 100 g/l) 2,0 l/ha (Setaria, Echinochloa, Apera),
BASF, Germania samulastra de cereale
Costrei din rizomi (la faza optimă 15 - 20 cm)

1,0 l/ha postemergent
FUSILADE FORTE 150 EC (Sorghum halepense din rizomi)
(fluazifop-p-butil 150 g/l)
Syngenta Limited, Anglia 0,8 l/ha postemergent
(buruieni monocotiledonate
(Setaria, Echinochloa, Sorghum din sămânţă)
anuale la 2 - 4 frunze)
GALERA 0,250 - 0,300 l/ha

Buruieni dicotiledonate anuale şi perene în
(clopiralid 267 g/l + postemergent
fază mică (excepţie Convolvulus şi speciile
picloram 67 g/l) (înainte ca mugurii
crucifere)
Dow AgroSciences, SUA florali să fie vizibili)
LEOPARD 5 EC Buruieni monocotiledonate anuale

(quizalofop-p-etil 50 g/l) 0,7 l/ha postemergent (Sorghum halepense din sămânţă, Setaria,
Makhteshim Agan, Israel Echinochloa, Digitaria)
LONTREL 300 Pălămida (Cirsium arvense), muşeţel

(clopiralid 300 g/l) 0,3 - 0,5 l/ha postemergent (Matricaria spp.), susai (Sonchus spp.),
Dow AgroSciences, SUA hrişca, troscot (Polygonum spp.) şi perene
ROUNDUP
(glifosat din sare de 2,0 - 3,0 l/ha Buruieni monocotiledonate şi
izopropil amina 360 g/l) înainte de recoltare dicotiledonate anuale şi perene
Monsanto, SUA
(continuare)
49

SULTAN 50 SC 1,2 - 1,6 l/ha preemergent (Echinochloa, Amaranthus, Chenopodium,
(metazaclor 500 g/l)
1,6 - 2,0 l/ha postemergent Capsella, Matricaria, Galium la faza optimă
Makhteshim Agan, Israel
de 2 - 4 frunze)
TERIDOX 500 EC 2,0 - 3,0 l/ha

(dimetaclor 500 g/l) (funcţie de tipul de sol) Buruieni anuale de toamnă
Syngenta Crop preemergent (cu frunza lată şi graminee)
Protection Ag., Elveţia (imediat după semănat)
50
PRINCIPALELE BURUIENI DIN CULTURA DE RAPIŢĂ
PĂLĂMIDA (Cirsium arvense) PUNGULIŢA (Thlapsi arvense) SUSAI (Sonchus oleraceus)
TRAISTA CIOBANULUI RIDICHEA SĂLBATICĂ MUŞEŢEL NEMIROSITOR

(Capsella bursa pastoris) (Raphanus raphanistrum) (Tripleurospermum inodorum)
MUŞTARUL SĂLBATIC (Sinapis arvense)
51
CONTROLUL BOLILOR
Putregaiul negru sau fomoza

(Leptosphaeria maculans / Phoma lingam)
Factori care favorizează boala: soluri lutoase,
toamne calde şi umede, răsărirea târzie,
biomasă abundentă în toamnă, alungirea
tulpinii în toamnă, resturile vegetale ce rămân
la suprafaţă pe solele vecine unde s-a cultivat
rapiţa, semănatul întârziat, aport de materie
organică.
Foto: Ing. Mária Sekerková CSc
Simptome: Atacul se manifestă pe frunze şi
pe tulpini. Un indiciu sigur de diagnosticare
îl constituie prezenţa unor punctişoare negre
(picnidii-fructificaţiile ciupercii) care nu dispar
prin ştergerea zonei afectate. Aceste fructificaţii
conţin milioane de spori care sunt diseminaţi pe
timp umed, putând fi transportaţi la distanţe de
peste 8 km.
Petele de pe frunze nu au efect direct asupra
randamentului şi nici legătură cu necroza
coletului. În schimb, necrozele de pe colet
limitează alimentarea părţi aeriene de către
rădăcini, putând provoca chiar căderea plantelor.
La plantele mai vârstnice leziunile pot să apară
pe tulpină (uneori la locul de prindere a frunzelor
bazale). Pe tulpini petele sunt ovale şi mărginite
de o bordură neagră. Atacul pe tulpină se recunoaşte prin prezenţa ulceraţiilor
(crăpăturilor) la baza plantelor şi prin subţierea bazei tulpinii, care are aspectul
unui fir de sârmă.
(continuare)
52
Necroza coletului, considerată a fi extrem de

păgubitoare, limitează alimentarea plantelor de
către rădăcini, determină slăbirea ţesuturilor şi
frângerea tulpinilor.
Putregaiul negru este o boală care evoluează în
plantă. În parcelele infestate trebuie întrerupt ciclul
de dezvoltare a ciupercii. Peritecile se conservă
pe resturi vegetale. Ele eliberează ascosporii care
produc contaminarea primară în timpul toamnei.
După contaminare apar primele simptome: petele
pe frunze. Acestea nu sunt dăunătoare. În urma
dezvoltării ciupercii în plantă, apar necrozele de pe
colet de culoare gri, maro, sau neagră. Deoarece
peritecile nu se dezvoltă în absenţa luminii, se
recomandă mărunţirea şi încorporarea paielor,
pentru a nu infecta parcelele vecine. Arderea miriştii
nu este o soluţie sigură, deoarece nu se distrug toate
coletele infectate. Trebuie evitată aplicarea azotului
în cantităţi mari la semănat, deoarece determină
creşterea rapidă a biomasei, sensibilizând astfel
plantele la atacul ciupercii pe frunze şi pe colete.
De asemenea, o atenţie deosebită trebuie acordată
pregătirii patului germinativ. Dacă prin lucrările
superficiale de pregătire a patului germinativ nu se
încorporează bine resturile vegetale de la cultura precedentă, la plantulele de rapiţă este
stimulată alungirea hipocotilului, apărând pericolul de cădere şi de atac de Phoma.
Control. Alegerea unor cultivare tolerante este mijlocul cel mai eficace de protecţie
împotriva bolii. Hibrizii Pioneer sunt rezistenţi la această boală. Trebuie exclusă utilizarea
cultivarelor sensibile. În ceea ce priveşte protecţia chimică, experţii francezi consideră
că nu are rost să se aplice fungicide cultivarelor foarte puţin sensibile. La cultivarele
puţin sensibile, se poate aplica un fungicid toamna. Pentru a fi eficient, fungicidul trebuie
aplicat în momentul infecţiei, la avertizarea făcută de serviciile specializate.
53
Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum)

Factori care favorizează boala: primăveri calde
şi umede, densitatea mare a plantelor după
ieşirea din iarnă, prezenţa în rotaţie a unor
specii sensibile (mazăre, soia, lucernă, floarea-
soarelui, muştarul), amplasarea lângă parcelele
cultivate cu rapiţă a unor culturi irigate sensibile
la acest patogen.
Simptome: Ciuperca rezistă în sol sub formă de Foto: Ing. Mária Sekerková CSc
scleroţi. Primăvara din scleroţi apar apotecile

(discuri de culoare bej de forma unor ciuperci
care apar la suprafaţa solului care eliberează
sporii în atmosferă). Cu 10 zile înainte de înflorire
se pot observa în lan apotecile.
Sporii produşi de apoteci nu pot infecta direct
frunzele sau tulpinile. Au nevoie de un substrat
alcătuit din petale moarte sau altă sursă de
materie organică pentru a germina, creşte şi
penetra ţesuturile plantelor de rapiţă. Sporii
sunt viabili 21 de zile şi pentru a infecta plantele
au nevoie de umiditate provenită din ploi sau
rouă care să menţină umede frunzele sau
tulpinile timp de 2-3 zile.
La 8-10 zile de la înflorire, când petalele încep
să cadă, se produce şi infecţia frunzelor: petalele
cad pe frunze şi rămân la suprafaţa acestora,
de unde miceliul ciupercii colonizează limbul
frunzei, apoi peţiolul şi în final tulpina, unde
formează un manşon alb.
(continuare)
54
De cele mai multe ori se observă la baza tulpinii,

imediat deasupra solului, zone cu aspect de
„opărit“ (ţesut decolorat care pare a fi îmbibat
cu apă) care se acoperă, pe vreme umedă sau
la densităţi mari, când baza plantelor se usucă
mai greu, cu o pâslă albă, cu aspect vătos -
miceliul ciupercii. În această pâslă se formează
corpuri mici, negre, tari - scleroţii ciupercii.
Scleroţii pot fi găsiţi şi în interiorul tulpinii, dacă
se efectuează o secţiune longitudinală la nivelul
zonei atacate.
După formarea manşonului de pâslă ţesuturile
tulpinii sunt distruse, iar planta nu mai este
aprovizionată cu apă deasupra locului în care
s-a manifestat atacul pe tulpină. Boala trece
uşor de la o plantă la alta prin miceliul alb-
vătos. Din această cauză, plantele atacate se
îngălbenesc şi se ofilesc. Pe silicvele formate,
atacul se manifestă prin prezenţa manşonului
alb, caracteristic. În urma atacului, silicvele se
decolorează şi se pot deschide prematur.
Control. Lipsa cultivarelor rezistente la
putregaiul alb creşte importanţa rotaţiei culturii
şi a tratamentelor chimice. Astfel, pe solele
infestate puternic trebuie respectat un timp
de revenire de 7-8 ani (timpul în care scleroţii
rezistă în sol). De asemenea, trebuie eliminate
din rotaţie plantele sensibile, fiind indicată cultura cerealelor (grâu, porumb, sorg)
care nu sunt atacate de Sclerotinia.
Fungicidele se aplică la căderea primelor petale. Produsele sunt eficiente şi pentru
controlul altor boli precum alternarioza, putregaiul cenuşiu etc.
55
Făinarea (Erysiphe communis)

Factori care favorizează boala: toamne şi primăveri secetoase cu temperaturi
ridicate (20-300 C), umiditate relativă mare, soluri argiloase.
Simptome: Este o boală care poate apărea
încă din toamnă. Pe ambele feţe ale frunzei
se formează o pâslă albicioasă („cristale de
gheaţă“), care apoi devine pulverulentă, datorită
apariţiei fructificaţiilor.
În condiţii favorabile agentului patogen, petele
pot creşte, se unesc şi acoperă în întregime
organele atacate: frunzele, tulpinile şi silicvele.
Când atacul este foarte puternic, plantele pierd
frunzele afectate.
Control. Controlul bolii depinde aproape în
totalitate de tratamentele chimice. Nu există
cultivare tolerantă şi nici mijloace agrotehnice
care reduc incidenţa bolii. În unele cazuri,
trebuie făcut un tratament şi toamna. Primăvara
se recomandă tratarea plantelor imediat după
apariţia pâslei caracteristice acestei boli. În
zonele de risc se poate trata preventiv.
Se recomandă observarea atentă a simptomelor,
mai ales începând cu înflorirea. Dacă simptomele
apar la începutul înfloririi, produsele aplicate au
Foto: Prof. Horia Victor Hălmăjan
efect şi asupra putregaiului alb şi alternariozei.
Dacă infecţia apare mai târziu, trebuie tratat pentru a împiedica dezvoltarea
infecţiei pe silicve. Cele mai bune rezultate se obţin dacă fungicidele se aplică
în fenofaza G1 (cad primele petale; primele 10 silicve formate au lungimea mai
mică de 2 cm; începe înflorirea inflorescenţelor secundare). Nu trebuie depăşită
fenofaza G4 (la primele 10 silicve formate au apărut umflăturile care atestă
prezenţa seminţelor).
56
Alternarioza (sau pătarea neagră)

Este produsă de patogenii Alternaria brassicae
şi A. brassicicola.
Factori care favorizează boala: Atacul este
exploziv în perioadele umede şi calde (succesiuni
rapide de ploi şi temperaturi mai mari de 180
C). Plantele căzute sau afectate de factori de
vegetaţie limitativi sunt mai expuse atacului.
Când boala se manifestă târziu, pagubele sunt
mari.
Simptome: Boala se recunoaşte uşor după
simptomele ce apar pe frunze: pete galben-
brune, cu zonalităţi (inele) concentrice, care
imprimă acestora un aspect de „ţintă de tragere“.
Petele devin catifelate la apariţia fructificaţiilor
patogenilor, vizibile sub forma unui gazon
negricios. Aceleaşi pete, alungite, negricioase,
apar şi pe tulpini. Pe linia de sudură a silicvei
pot apărea pete negricioase, uşor adâncite, cu
un aspect catifelat. Zonele atacate se înnegresc,
silicvele crapă, iar producţia scade cu cel puţin
25%, datorită pierderii boabelor.
Control. Boala poate fi controlată chimic prin
unul sau două tratamente. Cel mai important
dintre ele este primul, aplicat la căderea
primelor petale.
În acest moment se aplică şi cel împotriva
putregaiului alb, produs de Sclerotinia sclerotiorum,
fiind de preferat să se folosească produse care
controlează ambele boli. Al doilea tratament se face
numai dacă au apărut pete pe silicve. Foto: Prof. Horia Victor Hălmăjan
57
Perioada de apariţie a principalelor boli
58
Observaţie: la venirea iernii, plantele de rapiţă trebuie să aibă 8 frunze.
Pentru mană nu există tratamente la sămânţă sau în vegetaţie.
FUNGICIDE RECOMANDATE
ACANTO PLUS
Înnegrirea tulpinilor (Phoma lingam),
(picoxistrobin 200 g/l +
putregaiul rădăcinilor (Sclerotinia
ciproconazol 80 g/l)
0,6 l/ha (2 tratamente) sclerotiorum), putregaiul cenuşiu (Botrytis
DuPont International
cinerea), alternarioza (Alternaria brassicae),
Operations SARL
făinarea (Erysiphae communis)
(DIOSA), Elveţia

ALERT
(flusilazol 125 g/l +
0,8 l/ha sclerotiorum), putregaiul cenuşiu (Botrytis
carbendazim 250 g/l)
Du Pont De Nemours, SUA
AMISTAR XTRA 280 SC Înnegrirea tulpinilor (Phoma lingam),

(ciproconazol 80 g/l + putregaiul rădăcinilor (Sclerotinia
picoxistrobin 200 g/l) 0,75 l/ha sclerotiorum), putregaiul cenuşiu (Botrytis
Syngenta Crop. cinerea), alternarioza (Alternaria brassicae),
Protection Ag., Elveţia făinarea (Erysiphae communis)

1,0 l/ha putregaiul rădăcinilor (Sclerotinia
(1-2 tratamente aplicate sclerotiorum), putregaiul cenuşiu (Botrytis
primăvara-vara) cinerea), alternarioza (Alternaria brassicae),
CARAMBA 60 SL făinarea (Erysiphae communis)
(metconazol 60 g/l)
BASF Agro B.V., Elveţia
0,7 l/ha Tratament pentru creşterea rezistenţei
(tratatament aplicat plantelor la iernare şi prevenirea atacului
toamna) de putregai negru (Phoma lingam)
Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum),

1,0 l/ha alternarioza (Alternaria brassicae), făinarea
FOLICUR SOLO 250 EW (Erysiphe comunis)
(tebuconazol 250 g/l)
Bayer Cropscience
Tratament pentru creşterea rezistenţei
Ag., Germania
0,5 l/ha (1 tratament plantelor la iernare şi pentru combaterea
aplicat toamna) patogenului înnegrirea tulpinilor (Phoma
lingam)
(continuare)
59
Tratament pentru creşterea rezistenţei

plantelor la iernare şi pentru combaterea
0,5 l/ha
patogenului înnegrirea tulpinilor
MYSTIC EXTRA
(Phoma lingam)
Nufarm GmbH & Co.
Kg, Austria 1,0 l/ha Complex patogeni (Sclerotinia sclerotiorum,
(tratatament aplicat Botrytis cinerea, Alternaria brassicae, Phoma
primavara-vara) lingam, Erysiphae communis)
MYSTIC PRO 0,625 l/ha (1 tratament Complex patogeni: putregaiul rădăcinilor

(tebuconazol 200 g/l + aplicat toamna) (Sclerotinia sclerotiorum), putregaiul cenuşiu
procloraz 300 g/l) 1,250 l/ha (Botrytis cinerea), alternarioza (Alternaria
Nufarm GmbH & Co. (1 - 2 tratamente aplicate brassicae), înnegrirea tulpinilor (Phoma
Kg, Austria primăvara-vara) lingam), făinarea (Erysiphae communis)
Putregaiul rădăcinilor (Sclerotinia

1,0 l/ha sclerotiorum), alternarioza
(Alternaria brassicae)
ORIUS 25 EW
Makhteshim Agan, Israel Tratament aplicat toamna pentru creşterea
rezistenţei plantelor la iernare şi combaterea
0,5 l/ha
patogenului înnegrirea tulpinilor (Phoma
lingam)
Complex patogeni: putregaiul rădăcinilor

PICTOR
(Sclerotinia sclerotiorum), putregaiul cenuşiu
(dimoxistrobin 200 g/l +
0,5 l/ha (Botrytis cinerea), alternarioza (Alternaria
boscalid 200 g/l)
brassicae), înnegrirea tulpinilor (Phoma
BASF SE., Germania
lingam), făinarea (Erysiphae communis)
TILMOR 240 EC Complex patogeni: putregaiul rădăcinilor

(protioconazol 80 g/l + (Sclerotinia sclerotiorum), putregaiul cenuşiu
tebuconazol 160 g/l) 1,0 l/ha (Botrytis cinerea), alternarioza (Alternaria
Bayer Cropscience Ag. brassicae), înnegrirea tulpinilor (Phoma
Germania lingam), făinarea (Erysiphae communis)
TOPSIN 500 SC
(tiofanat-metil 500 g/l)
Alchimex S.A., Bucureşti, 1,4 l/ha
sclerotiorum), putregaiul cenuşiu (Botrytis
România Nippon Soda, (aplicat în vegetaţie)
Japonia Summit Agro
S.R.L., Romania
60
CONTROLUL DĂUNĂTORILOR
Deoarece entomofauna dăunătoare culturilor de rapiţă din ţara noastră cuprinde

un număr mare de specii (aproximativ 50), controlul dăunătorilor trebuie să fie
dinamic şi foarte atent elaborat.
Trebuie evitate tratamentele nejustificate. Momentul aplicării unui insecticid se
face când se îndeplinesc următoarele condiţii:
(1) Plantele se găsesc într-un stadiu de sensibilitate pentru un anumit
dăunător. În lanurile de rapiţă se pot întâlni multe insecte, dar pentru a produce
daune semnificative, trebuie îndeplinite simultan două condiţii:
• Insectele trebuie să fie prezente în stadiul în care produc dauna (larvă sau adult).
• Plantele trebuie să se afle în stadiul în care sunt sensibile la insecta respectivă.
(2) Dăunătorii trebuie să fie într-un număr suficient de mare pentru ca atacul lor să
producă pagube economice (să atingă PED - pragul economic de dăunare). Pentru a
putea evalua corect şi uşor nivelul populaţiilor de dăunători, fermierii trebuie să se
informeze din mai multe surse: avertismente locale emise de instituţiile abilitate,
bazele de date climatice (în special evoluţia temperaturilor) şi observaţiile la nivel
de parcelă (prin capcane sau observaţii vizuale).
Intensitatea intervenţiei de protecţie a plantelor depinde de starea culturală. Când
plantele sunt viguroase, PED-ul este mai mare, datorită puterii de compensare
a plantelor. De asemenea, sunt importante şi respectarea condiţiilor tehnice de
aplicare a insecticidelor.
Trebuie utilizat un volum suficient de soluţie (150-200 l), pentru a înmuia bine
plantele şi uneori insectele ţintă. Este de preferat să nu se trateze (în special cu
piretroizi), când temperaturile sunt ridicate. De aceea, este bine ca insecticidele
să se aplice dimineaţa sau seara (în intervalele în care insectele sunt încă active).
(continuare)
61
Decizia de a trata trebuie luată în urma observaţiilor din câmp, ţinând cont de
avertismentele date de capturile din capcane.
În primele faze de vegetaţie ale rapiţei pot ataca puricii de pământ (Phyllotreta
spp.), puricii cruciferelor (Psylliodes chrysocephala), gândacul roşu al rapiţei
(Entomoscelis adonidis), viespea rapiţei (Athalia rosae), lepidopterele defoliatoare,
afide etc.
62
Puricii de pământ (Phyllotreta spp.) şi ai cruciferelor (Psylliodes chrysocephala)

Adulţii puricilor de pâmânt (Phyllotreta spp.)
au mărimea de 2-2,5 mm şi culoarea neagră,
albastră metalică, verde-închis cu luciu metalic.
Puricii vărgaţi au pe elitre câte o dungă galbenă.
Larvele puricilor cruciferelor (Psylliodes
chrysocephala) sunt de 6-7 mm, de culoare
albă. Capul este brun închis, iar pe corp sunt
protuberanţe cu perişori.
Mod de dăunare. Adulţii atacă frunzele plantelor
tinere: limbul foliar este ciuruit marginal, este
ros în formă de gropiţe, sau este roasă una din
epiderme şi parenchimul; cealaltă epidermă
se albeşte şi se usucă. Daune mai mari sunt
produse în perioadele secetoase. Larvele atacă
frunzele şi tulpinile în interior (le minează).
La atacul speciei Psylliodes chrysocephala
(puricele cruciferelor), frunzele prezintă goluri
mari, neregulate, care se unesc, lăsând numai
nervurile neatacate. Plantele tinere sunt
distruse.
Control. Experţii francezi de la CETIOM
consideră că tratamentele trebuie aplicate
toamna, atunci când proporţia de plante atacate
de adulţii genului Phyllotreta depăşeşte 30% în
perioada dintre răsărit şi stadiul de 3 frunze. În
ceea ce priveşte atacul larvelor de Psylliodes
chrysocephala, trebuie ca cel puţin 70% din
plante să aibă minimum o galerie (adică 2-3
larve/plantă). Ca şi în cazul puricilor de pământ, perioada critică pentru atacul
acestor dăunători este în perioada dintre răsărit şi stadiul de 3 frunze.
63
Viespea rapiţei (Athalia rosae)

Adultul este o viespe de 6-8 mm, cu capul negru,
toracele şi abdomenul roşcat-gălbui. Larva este
o omidă falsă cu 22 de picioare, de 15-18 mm.
Capul şi picioarele toracice sunt de culoare
neagră, iar restul corpului este cenuşiu-verzui.
Lateral are câte o dungă cenuşie.
Mod de dăunare. Deoarece specia are două
generaţii pe an, larvele atacă toamna la formarea
rozetei şi primăvara în fenofazele de alungire a
tulpinii şi la înflorire.
Cele mai mari pagube le produce atacul din
timpul primelor fenofaze (toamna). Larvele rod
frunzele, formând goluri rotunde sau ovale. La
început frunzele sunt roase pe faţa inferioară,
epiderma superioară rămânând intactă. Alteori,
frunzele sunt roase de la margini, rămânând
numai nervurile. Primăvara pot fi dăunate
frunzele şi inflorescenţele, care pot fi roase
parţial sau total.
Control. Tratamentele se fac când există mai
mult de 2 larve/plantă. Primăvara PED-ul este
atins de regulă în a doua decadă a lunii mai. Atac
precoce poate fi semnalat la alungirea tulpinii.
64
Gândacul roşu al rapiţei (Entomoscelis adonidis)

Adulţii au 7-10 mm. Sunt de culoare roşie, iar pe elitre au 3 dungi longitudinale de
culoare neagră.
Larvele au 6 picioare şi lungimea de 12-15 mm.
Sunt de culoare negricioasă (dorsal) şi galbenă
(ventral). Segmentele abdominale au câte 3
dungi transversale cu negi.
Mod de dăunare. Atacă în vetre. Toamna adulţii
rod frunzele marginal sau perforează limbul. La
plantele în primele faze de dezvoltare, frunzele
pot fi roase total, rămânând numai nervurile.
Noii adulţi care apar în primăvară, în primele zile

se hrănesc cu frunzele verzi de la baza tulpinii,
iar mai târziu rod florile şi silicvele. Imediat după
apariţie, larvele rod frunzele marginal sau una
din epiderme şi parenchimul, iar în ultimele
vârste lasă numai nervurile.
Control. Uneori este suficient să se trateze
vetrele, sau marginea lanului.
65
Pagube semnificative produc şi lepidopterele defoliatoare fluturele alb al verzei

(Pieris brassicae brassicae) şi buha verzei (Mamestra brassicae).
Larva de Pieris brassicae are corpul pubescent,
de culoare cenuşie-verzuie prevăzut cu pete
negre brunii şi cu 3 benzi longitudinale de
culoare galbenă, din care una dorsală mai
subţire şi 2 laterale mai late. Lungimea corpului
variază între 40-50 mm. Prezintă 1-3 generaţii
pe an în funcţie de zona pedoclimatică. În
primele faze de dezvoltare larvele stau grupate
pe partea inferioară a frunzelor, după care devin
solitare. Foto: Prof. Horia Victor Hălmăjan
Mod de dăunare. În primele vârste se hrănesc

în grup, ele distrugând epiderma inferioară
şi parenchimul frunzelor, iar mai târziu devin
solitare scheletuind frunzele, lăsând întregi
numai nervurile. Pagube importante sunt
provocate în special în anii secetoşi.
Control. Tratamentele se fac în momentul când
există cel puţin 2-3 larve/mp. Deocamdată nu
există produse omologate la cultura rapiţei
împotriva acestor dăunători, dar se pot folosi
produsele avizate pentru cultura rapiţei la
dăunătorii care atacă în aceeaşi perioadă cu
larvele defoliatoare (de exemplu piretroizii
de sinteză), sau orice alt produs pe care îl
recomandă specialiştii în protecţia plantelor.
Tratarea seminţelor cu insecticide este o măsură
foarte eficientă împotriva atacului acestor
dăunători în primele faze de vegetaţie ale
rapiţei.
66
PRIMĂVARA SE POT ÎNTÂLNI URMĂTOARELE SPECII DĂUNĂTOARE ÎN

CULTURILE DE RAPIŢĂ.
Gărgăriţa tulpinilor de rapiţă

(Ceutorhynchus napi)
Adultul are corpul de 3,5-4 mm şi culoarea neagră-
plumburie. Capul se termină cu un rostru, organ
specific tuturor gărgăriţelor. Larvele au 5 mm,
corpul albicios, îndoit uşor la mijloc, capul galben la
început apoi negru. Este una din primele specii care
atacă primăvara. Zborul acestor insecte are loc la Foto: Prof. Horia Victor Hălmăjan
temperaturi mai mari de 90 C, pe arii întinse.
Mod de dăunare. Adulţii rod frunzele şi vârful tulpinii,
producând perforaţii. Femelele depun ouăle în măduva
tulpinii. Larvele formate sapă galerii în tulpină.Ca
urmare a atacului, pe tulpină se formează o gală, iar
tulpina se răsuceşte în formă de S, se deformează, iar
uneori crapă. Acest lucru sensibilizează planta, care
este mai vulnerabilă la atacul ulterior al diferitelor
organisme dăunătoare (pot să apară putregaiuri).
Plantele atacate ramifică bogat, stagnează în creştere
şi nu formează silicve sau acestea sunt seci. Pagubele
cauzate variază între 50% şi 100%. Lipsa precipitaţiilor
defavorizează înmulţirea în masă a gărgăriţelor.
Control. Combaterea pe cale chimică a gărgăriţelor
hibernante se face atunci când se constată apariţia lor
în masă, înainte ca tulpina să ajungă la 20 cm. După
această fenofază plantele sunt mai puţin sensibile Foto: Prof. Horia Victor Hălmăjan
la atacul acestei specii şi, de regulă, nu se mai produc pagube. Este foarte important ca
aplicarea tratamentelor să se facă înainte de depunerea pontei. Experţii francezi recomandă
tratamentul la 8 zile de la capturarea primelor insecte, deoarece larvele apărute în interiorul
tulpinilor sunt foarte dificil sau imposibil de combătut.
67
Gândacul lucios (Meligethes aeneus)

Adultul are forma ovală, mărimea de până la
2,5 mm, culoare neagră cu reflexe de verde-
metalic. Larvele au culoarea albă cenuşie şi
lungimea corpului de până la 4 mm.
Mod de dăunare. Se hrăneşte cu polenul din
florile nedeschise, distrugând bobocii florali.
După înflorire, insectele nu mai produc pagube,
deoarece se hrănesc cu polenul din stamine,
organele florale nemaifiind vătămate.
Trebuie evitat tratamentul inutil, dacă nu s-a
atins pragul de dăunare, sau dacă rapiţa a
început să înflorească. Meligethes aeneus este
periculos numai când rapiţa se găseşte în stadiul
de muguri florali.
Adulţii sosesc în lan atunci când temperatura
depăşeşte 150 C. Pagubele mari sunt produse în
anii cu primăveri răcoroase. Dacă s-au montat
capcanele galbene (la nivelul celor mai înalte
plante), se poate observa uşor sosirea insectelor
în lan.
Control. Pagubele cele mai mari se produc
atunci când plantele sunt slab dezvoltate,
deoarece în aceste condiţii plantele pot
compensa mai greu pierderea butonilor florali.
Când densitatea este uniformă şi plantele sunt
viguroase, pagubele produse de gândacul lucios
sunt mai mici.
(continuare)
68
Din această cauză, pragul economic de dăunare (PED) se stabileşte în funcţie de

starea de vegetaţie în felul următor: se numără adulţii de Meligethes spp. pe 50 de
plante la rând, sau pe două grupe de câte 25 de plante consecutive, fără a alege
cele mai înalte plante sau cele aflate în faze de creştere mai avansate.
Pragul de intervenţie în funcţie de numărul de insecte pe plantă:
Mugurii florali sunt separaţi

Mugurii florali sunt uniţi,
şi pedunculii florali se
Fenofaza acoperiţi de frunzele
alungesc, începând cu cei
terminale (D1/50)
de la periferie (E/59)
Plante sănătoase şi
3 indivizi pe plantă 6 - 9 indivizi pe plantă
viguroase
Plante stresate şi puţin

1 individ pe plantă 2 - 3 indivizi pe plantă
viguroase
Meligethes aeneus şi Ceutorhynchus assimilis
69
Păduchele cenuşiu al cruciferelor (Brevicoryne brassicae)

Afidele sunt de culoare verde-gălbuie, având
corpul acoperit cu pulbere ceroasă cenuşie.
Mod de dăunare. Adulţii şi larvele formează
colonii pe frunze, tulpini, inflorescenţe şi silicve,
din care extrag seva. În urma atacului frunzele
se usucă, florile avortează, iar seminţele
se şiştăvesc. Atacul se manifestă în vetre şi
preponderent spre marginea lanului, de aceea
uneori este suficient să se trateze „bordurile“
lanurilor (una sau două lăţimi de lucru a maşinii
de stropit). Dacă afidele sunt prezente şi în
interiorul parcelelor, se fac tratamente dacă se
înregistrează două colonii/mp. Pagubele sunt
foarte mari dacă atacul este timpuriu, mai ales
pe timp secetos.
Control. Toamna se tratează culturile în care
sunt atacate mai mult de 20% dintre plante de
orice fel de afide. Primăvara, înainte de înflorire
se tratează la apariţia primilor păduchi. Dacă Foto: Prof. Horia Victor Hălmăjan
apar după înflorire, dar înainte de stadiul G4 (la
primele 10 silicve formate au apărut umflăturile
care atestă prezenţa seminţelor), se aplică
insecticide dacă este depăşit pragul de dăunare.
Uneori se tratează numai bordurile lanului.
Mulţi fermieri se sperie de prezenţa coloniilor de
păduchi, de aceea, tratează în mod nejustificat
şi în ultima parte a vegetaţiei. Nu trebuie făcute
tratamente în ultima lună înainte de recoltare.
Spre deosebire de alte specii de afide, păduchii
cenuşii nu sunt rezistenţi la piretroizi.
70
Gărgăriţa semincerilor de varză (Ceutorhynchus assimilis)

Adultul (3-3,5 mm) este de culoare cenuşie,
având corpul acoperit cu păr des. Larvele au
corpul de culoare albicioasă, de 4-5 mm, capul
brun, fără picioare.
Mod de dăunare. Poate produce pagube
importante, şi, în plus, favorizează şi atacul altor
insecte (diptere). Pierderile apar spre sfârşitul
înfloritului.
Gărgăriţele sosesc în lanuri în valuri succesive, de aceea lanurile trebuie

monitorizate permanent (prin capcanele galbene). Atenţie deosebită în primele
10-15 zile de la începutul înfloritului! Pagubele nu sunt foarte mari. Larva de
gărgăriţă poate distruge 4-6 seminţe, dar se consideră că de multe ori aceste
pierderi pot fi compensate de către plantele de rapiţă.
Mai grav este atunci când în silicvele atacate de gărgăriţă depun ouă alţi dăunători.
Larvele ţânţarului galicol determină crăparea silicvelor, fapt ce antrenează
pierderea boabelor.
Control. La sosirea în lan, gărgăriţele rămân câteva zile în zonele de margine
ale parcelei. De aceea, la începutul atacului se pot trata numai bordurile lanului.
Tratamentele pe toată suprafaţa se efectuează atunci când în interiorul parcelei
se atinge pragul economic de dăunare, de un adult la două plante, în perioada
înflorire - G4 (la primele 10 silicve formate pe plantă au apărut umflăturile care
atestă prezenţa seminţelor).
71
Perioada de apariţie a principalilor dăunători
72
INSECTICIDE RECOMANDATE
ACTARA 25 WG 0,1 kg/ha gândacul lucios (Meligethes aeneus)

(tiametoxam 25%)
Syngenta Crop
Protection Ag, Elveţia 0,07 kg/ha viespea rapiţei (Athalia rosae)
BISCAYA 240 OD
(tiacloprid 240 g/l)
0,25 l/ha gândacul lucios (Meligethes aeneus)
Bayer Cropscience
Ag., Germania
CALYPSO 480 SC
(tiacloprid 480 g/l)
Bayer Cropscience
Ag., Germania
DECIS MEGA 50 EW gândacul lucios (Meligethes aeneus),

(deltrametrin 50 g/l) viespea rapiţei (Athalia rosae), gărgăriţa
0,15 l/ha
Bayer Cropscience tulpinilor (Ceutorrhynchus napi),
Ag., Germania păduchele cenuşiu (Brevicoryne brassicae)
FASTAC 10 EC
gândacul lucios al rapiţei
(alfa-cipermetrin 100 g/l) 0,075 l/ha
(Meligethes aeneus)
BASF Agro B.V., Elveţia
FASTER 10 CE
(cipermetrin 100 g/l)
0,2 l/ha viespea rapiţei (Athalia rosae)
Alchimex S.A., Bucureşti,
România SBM, Franţa
KARATE ZEON
(lambda-cihalotrin 50 g/l) 0,150 l/ha gândacul lucios (Meligethes aeneus)
Syngenta Limited, Anglia
(continuare)
73
LAMDEX 5 EC
(lamba cihalotrin 50 g/l) gândacul lucios (Meligethes aeneus),
0,2 l/ha
Makhteshim Agan, viespea rapiţei (Athalia rosae)
Israel
MAVRIK 2 F păduchele cenuşiu al verzei

(tau-fluvalinat 240 g/l) (Brevicoryne brassicae), gândacul
0,2 l/ha
Makhteshim Agan, lucios (Meligethes aeneus), viespea
Israel rapiţei (Athalia rosae)
viespea rapiţei (Athalia rosae),

MOSPILAN 20 SG 0,150 kg/ha
gândacul lucios (Meligethes aeneus)
(acetamiprid 20%)
Nippon Soda, Japonia gărgăriţa tulpinilor
0,2 kg/ha
(Ceutorrhyncus napi)
NUPRID AL 200 SC
(imidacloprid 200 g/l)
0,275 l/ha
Alchimex S.A.,
tratament aplicat viespea rapiţei (Athalia rosae)
Bucureşti, România
numai toamna
Nufarm GmbH & Co.
Kg., Austria
NURELLE D 50/500 EC
gândacul lucios (Meligethes aeneus),
(cipermetrin 50 g/l +
0,4 l/ha gărgăriţa tulpinilor (Ceuthorrynchus
clorpirifos 500 g/l)
spp.), viespea rapiţei (Athalia rosae)
Agriphar SA, Belgia
PROTEUS OD 110
0,350 l/ha viespea rapiţei (Athalia rosae)
(tiacloprid 100 g/l +
deltametrin 10 g/l)
Bayer Cropscience
0,450 g/l gândacul lucios (Meligethes aeneus)
Ag., Germania
RELDAN 40 EC
(clorpirifosmetil 400 g/l)
Dow AgroSciences
Export SAS, Franţa
74
IRIGAREA
În condiţii de secetă se recomandă o normă de udare redusă, de

350-400 mc/ha, aplicată înainte de pregătirea patului germinativ sau după
semănat, pentru a stimula răsărirea.
Deşi rapiţa valorifică bine precipitaţiile din timpul iernii, când este secetă, aplicarea
unei udări de 450-600 mc/ha înainte de înflorit poate determina un spor de
producţie de 700-1000 kg/ha.
Există şi posibilitatea aplicării unei a doua udări, de 500-600 mc/ha la încheierea

înfloririi. Trebuie evitată irigarea după această fenofază, pentru a nu favoriza
căderea plantelor sau atacul afidelor.
75
RECOLTAREA
Rapiţa nu este o cultură dificil de recoltat atunci când combinele sunt echipate cu
echipamente speciale pentru recoltat rapiţă (hedere extensibile, despicătoare de
lan cu cuţite verticale etc.). Aceste echipamente reduc pierderile de la 200-300 kg/
ha până la 0-50 kg/ha.
Momentul optim al recoltării este atunci când nu mai există silicve verzi pe plantă.
În mod normal, silicvele de pe tulpina principală ajung la maturitate puţin mai
repede decât cele de pe ramificaţii. De aceea, momentul optim al recoltării este un
compromis între numărul maxim de seminţe (de pe ramificaţii) care au culoarea
neagră şi numărul minim de silicve de pe tulpina principală care au ajuns la
supracoacere.
Umiditatea la care se începe recoltarea este acea care permite treieratul tuturor
boabelor din silicve. De regulă, aceasta se întâmplă când umiditatea scade sub
15%. Recoltarea ar trebui terminată înainte ca umiditatea seminţelor să coboare
sub 8%, deoarece pierderile prin scuturare sunt mari. În acest caz, recoltarea
trebuie făcută dimineaţa, seara sau în timpul nopţii, chiar dacă se recoltează cu
combine cu echipamente speciale.
(continuare)
76
Dacă seminţele se păstrează un timp în fermă, este de preferat să se recolteze cât

mai aproape de umiditatea de păstrare (7-9%).
Procentul de corpuri străine trebuie să fie mai mic de 2%. Reducerea impurităţilor
nu trebuie făcută numai prin sistemul de ventilare al combinei, deoarece există
pericolul să crească pierderile prin boabele care sunt aruncate din combină.
De asemenea, trebuie evitată spargerea seminţelor. Pe lângă faptul că boabele
sparte sunt considerate impurităţi, ele se alterează mai uşor în condiţii improprii
de păstrare (temperaturi mari la recoltare şi umiditate ridicată) şi determină
creşterea acidităţii uleiului lotului de seminţe. Dacă aciditatea depăşeşte 5%,
lotul poate fi refuzat. (Aciditatea uleiului este exprimată în procente de masă de
echivalent de acid oleic liber).
Când lanurile sunt foarte îmburuienate sau coacerea este foarte neuniformă, se
pot folosi desicanţi. Aceştia se aplică când umiditatea seminţelor de pe tulpina
principală a scăzut sub 30%, iar 75% din seminţele din silicve îşi schimbă culoarea
din verde în negru.
DESICANŢI RECOMANDAŢI
BROMOTRIL 40 EC 1,0 - 1,5 l/ha

(bromoxinil 400 g/l) (+ adjuvant TREND) desicant (la umiditatea seminţelor
Makhteshim Agan, se aplică înainte de de aproximativ 30%)
Israel recoltare
REGLONE FORTE
(diquat 150 g/l) 3,0 l/ha desicant (umiditatea seminţelor
Syngenta Limited, înainte de recoltare 28 - 30%)
Anglia
77
SPECIALIŞTII ECHIPEI PIONEER
Maria Cîrjă Director Tehnic & Marketing

Mobil: 0746 228 902 E-mail: maria.cirja@pioneer.com
Sevastian Proca Director Regional - România Nord Zonele 3, 6, 7, 8

Mobil: 0742 017 977 E-mail: sevastian.proca@pioneer.com
Jean Ionescu Director Regional - România Sud Zonele 1, 2, 4, 5

Mobil: 0740 111 034 E-mail: jean.ionescu@pioneer.com
Viorel Drăguşin Tulcea, Constanţa, Ialomiţa, Călăraşi

Mobil: 0746 230 344 E-mail: viorel.dragusin@pioneer.com
Dieter Krampulz Brăila, Buzău, Vrancea, Galaţi

Mobil: 0744 341 943 E-mail: dieter.krampulz@pioneer.com
Ioan Neştian Iaşi, Botoşani, Neamţ, Bacău, Suceava, Vaslui

Mobil: 0745 625 674 E-mail: ioan.nestian@pioneer.com
Jean Ionescu Teleorman, Dâmboviţa, Giurgiu, Argeş, Prahova, Ilfov

Mobil: 0740 111 034 E-mail: jean.ionescu@pioneer.com
Liliana Ciulu Olt, Vâlcea, Dolj, Mehedinţi, Gorj

Mobil: 0746 204 477 Email: liliana.ciulu@pioneer.com
Miky Babuscov Arad, Timiş, Caraş Severin, Hunedoara

Mobil: 0742 258 878 E-mail: miky.babuscov@pioneer.com
Cristian Deliu Harghita, Covasna, Braşov, Sibiu, Alba, Cluj, Mureş, Bistriţa Năsăud
Mobil: 0742 258 879 E-mail: cristian.deliu@pioneer.com
Florian Bonchiş Satu Mare, Bihor, Sălaj, Maramureş

Mobil: 0745 122 989 E-mail: florian.bonchis@pioneer.com
78
Pioneer Hi-Bred România SRL
DN2 km. 19,7 Comuna Găneasa Sat Şindriliţa Judeţul Ilfov
Telefon: 021/303.53.00 Fax: 021/303.53.01
www.pioneer.com/romania 30 ron

Brosura Rapita 2010

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Brosura Rapita 2010

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

MIC ÎNDRUMAR

TEHNOLOGIA CARE PRODUCE !

INTRODUCERE - RAPIŢA O CULTURĂ PROFITABILĂ

Cu toate acestea, noi ameliorăm hibrizi de rapiţă de aproximativ 20 de ani şi

FACTORII DE RISC LA CULTIVAREA RAPIŢEI

Seceta din perioada semănatului poate determina răsărirea neuniformă sau

DE CE SĂ PREFERĂM HIBRIZII ŞI NU SOIURILE DE RAPIŢĂ ?

O gestionare mai bună a apei-toleranţă ridicată la secetă şi arşiţă, utilizare mai

Pe piaţă se găsesc atât soiuri cât şi hibrizi cu rezultate bune de producţie.

Argumente suplimentare pentru a cultiva hibrizi:

DE CE SĂ CULTIVĂM HIBRIZI DE RAPIŢĂ SEMI-PITICĂ MAXIMUS ?

Cu aceşti hibrizi, cultivatorii au posibilitatea de a creşte profitabilitatea culturii de

Creşterea este fluentă şi încetinită toamna. Această gamă de hibrizi este

4800 Umiditate (%) 10.5

Conţinut de glucozinolaţi: 4700 9.8

12-14 µmol/g 4600

12-14 µmol/g 4400

Conţinut de glucozinolaţi: 4,500

160-170 cm Producţie (Kg/Ha)

10,5-15 µmol/g 4500 9.3 9.5

10,5-14,5 µmol/g 4400

Conţinut de glucozinolaţi: 5000 9.8

13-18 µmol/g 9.1

10.4 Umiditate (%) 10.5

Precocitate la înflorire: 4200

Chiar dacă înălţimea plantei este

de 155-165 cm în condiţii normale 9.1 9.0

PR46W20 are o rezistenţă excelentă 8.6 8.5

Conţinutul în glucozinolaţi este

foarte mic, 11-14,5 µmol/g. 3,200 6.5

155-165 cm, media conţinutului

în glucozinolaţi este foarte mică,

11-14,5 µmol/g în condiţii normale 4400

de cultură. Producţie (Kg/Ha)

DESCRIEREA FENOFAZELOR (după CETIOM)

Pentru a alege momentul optim pentru intervenţiile tehnologice, s-au elaborat

Răsărirea Se disting rândurile

Stadiul cotiledonal - numai frunzele cotiledonale

Formarea rozetei de frunze. Apariţia frunzelor.

B1 / 11 Prima frunză adevărată răsucită sau desfăşurată.

B3 / 13 3 frunze adevărate răsucite sau desfăşurate.

B4 / 14 4 frunze adevărate răsucite sau desfăşurate.

Bn / 1n n frunze adevărate răsucite sau desfăşurate.

C / 30 Reluarea vegetaţiei, alungirea tulpinii.

Reluarea creşterilor vegetale apicale.

Internodurile sunt vizibile. La punctul de prindere

D / 50 Mugurii florali sunt uniţi.

Mugurii florali sunt uniţi, acoperiţi de frunzele

Inflorescenţa principală nu mai este acoperită

E / 59 Mugurii florali sunt separaţi.

Pedunculii florali se alungesc, începând cu cei de

F1 / 60 S-au deschis primele flori.

Se alungeşte axa inflorescenţei.

Cad primele petale. Primele 10 silicve formate

Primele 10 silicve formate au lungimea cuprinsă

La primele 10 silicve formate au apărut

Sursa: CETIOM Fr.

Nivelul producţiei este determinat de interacţiunea dintre limitele biologice ale

Baza formării Se alege norma de

Ianuarie Este determinat

Creşterea biomasei Biomasa totală

60-80% din numărul

Numărul total de seminţe