BIOMASA SI

BIOCOMBUSTIBILI
• Biomasa reprezinta componentul vegetal
al naturii.
• Biomasa este utilizata în scopuri
energetice din momentul descoperirii de
catre om a focului. Astazi combustibilul din
biomasa poate fi utilizat în diferite scopuri
– de la încalzirea încaperilor pâna
producerea energiei electrice si
combustibililor pentru automobile.
• Compozitia chimica a biomasei poate fi
diferentiata în cîteva tipuri. De obicei
plantele contin 25% lignina si 75% glucide
(celuloza si hemiceluloza) sau zaharide.
Fractiunea glucidica este compusa dintr-o
multime de molecule de zaharide, unite
între ele prin lanturi polimerice lungi.
• Una din cele mai importante glucide este
celuloza. Componenta ligninica este
compusa din molecule nezaharizate.
Natura utilizeaza moleculele polimerice
lungi de celuloza la formarea tesuturilor,
care asigura integritatea plantelor. Lignina
apare în plante ca ceva de genul lipiciului,
care leaga moleculele celulozice între ele.
• Formarea biomasei
Bioxidul de carbon din atmosfera
si apa din sol participa în procesul obtinerii
glucidelor (zaharidelor), care formeaza
„blocurile de constructie” a biomasei.
• Astfel, energia solara, utilizata la
fotosinteza, îsi pastreaza forma chimica în
structura biomasei. Daca ardem efectiv
biomasa (extragem energia chimica),
atunci oxigenul din atmosfera si carbonul
din plante reactioneaza formînd dioxid de
carbon si apa.
• O tehnologie actual de valorificare
energetic a biomasei este reprezentata de
obtinerea de gaz combustibil prin
gazeificarea acesteia.
• Avantajul acestei tehnologii consta in
utilizarea unui combustibil curat la
consumator.
• Principalele tipuri de procese de conversie ale
biomasei pot fi clasificate în patru grupe:
•
- fizice (măcinare, separare, uscare, brichetare
etc.);
- biologice-biochimice (fermentare: anaerobă,
aerobă, alcoolică);
- termice (combustie, piroliză, gazeificare,
hidrogenare);
- chimice (folosesc iniţial procese biologice şi
biochimice care sunt apoi completate cu sinteze
chimice; de exemplu, sinteza biodisel-ului).
• În prezent, principalii biocarburanţi
existenţi sunt: bioetanolul, biodiesel-ul şi
biogazul.
• Cea mai importantă sursă de obţinere a
bioetanolului, din punct de vedere
cantitativ, o reprezintă materiile prime
lignocelulozice sub formă de deşeuri
agricole (paie de cereale şi orez, bagasă –
deşeuri de trestie de zahăr, fibre şi deşeuri
de bumbac etc.), culturi erbacee destinate
acestui scop, deşeuri industriale etc.
• Obţinerea bioetanolului din surse bogate în
glucide este un proces ce are la bază
fermentaţia glucidelor cu 6 atomi de carbon în
etanol, cu ajutorul tulpinilor de drojdii
• Din punct de vedere al caracteristicilor bioetanol-
ului, acesta are o cifra octanica mai mare decat
benzina, de aici rezultand o ardere mai eficienta
(implicit si emisii de CO2 mai reduse decat in
cazul motoarelor care functioneaza doar cu
benzina, emisii fara sulfuri si hidrocarburi).
Puterea energetica per litru este insa mai mica
(34%), fiind nevoie de mai mult combustibil
pentru acelasi numar de kilometri.