Professional Documents
Culture Documents
ABSENTEISMULUI ŞCOLAR
Cercetare
Octombrie 2008
INTRODUCERE
Absenteismul se constituie într-un fenomen ce nu mai poate fi ignorat. El nu ţine numai de sfera
învăţământului, ci afectează atât elevul, cât şi familia şi comunitatea. Elevii care absentează la şcoala se
confrunta cu mai multe probleme decât colegii lor care frecventează in mod regulat şcoala. In primul rând
ei vor fi primele victime ale abandonului şcolar si ca o consecinţa a acestuia ,vor avea probleme in găsirea
unui loc de munca sau in integrarea sociala.
Cauzele absenteismului sunt numeroase , de la evitarea obţinerii unor note proaste pana la sărăcia
crunta care ingradeste . Importanta este insa cunoaşterea acestor cauze, descoperirea lor in situaţii
concrete si căutarea de modalitati eficiente pentru combaterea cauzelor si, implicit, a absenteismului.
Lucrarea de fata isi propune sa ofere o imagine de ansamblu asupra fenomenului absenteismului ,
raportându-l la starea actuala a societatii romaneşti. Prima parte a lucrării prezintă o serie de cauze
generale ce determina absenteismul şcolar, cu accent pe sărăcie , in relaţie directa cu absenteismul dar si
cu ceilalţi factori determinanţi ai acestuia . De asemenea sunt descrise cele mai importante programe si
parteneriate iniţiate de către Ministerul Educaţiei si Cercetării , in scopul combaterii acestui flagel;
rezultatele obţinute in cadrul acestora, cat si efectele negative ce deriva din nefrecventarea cursurilor.
Aceste efecte sunt caracterizate din prisma realitatii sociale din România .Trebuie precizat ca efectele
negative prezentate nu sunt neapărat dependente de absenteismul şcolar, dar acesta poate contribui in
multe cazuri la amplificarea lor.
In cea de-a doua parte este prezentata o ancheta sociologica realizată la nivelul jud. Bistriţa-
Năsăud. Ancheta are ca scop identificarea cauzelor declanşatoare ale absenteismului, având ca suport pe
de o parte reprezentările elevilor si a profesorilor, legate de fenomenul absenteismului şcolar, iar pe de
alta parte documentele şcolare (cataloagele ). Iniţial, prin analiza documentelor şcolare , s-a putut sesiza
cursul ascendent al absenteismului , pornind de la numărul de absente anual înregistrat in cataloagele
şcolare. Amplificarea fenomenului absenteismului şcolar constituie una din motivaţiile de baza pentru
efectuarea unei analize mai aprofundate a acestuia. Ca punct de plecare in ancheta s-au formulat patru
ipoteze , ce au fost testate prin intermediul chestionarelor .
CAPITOLUL I
Egalitatea sanselor este un ideal catre care aspira invatamantul romanesc si nu numai . Si asta
pentru ca nu se poate lua mostenirea genetica, materiala, sociala a fiecaruia si aduce la un numitor
comun. Dar parca in Romania discriminarea materiala a ajuns la extrem. Daca de la anumite trepte in sus
scoala le este unora inaccesibila, pentru altii constituie un lux facil, abordat de pe pozitiile tuturor
posibilitatilor.
Reactiile in fata situatiei actuale a invatamantului sunt diferite , in functie de posibilitati. Familiile
prospere apeleaza, ca mod de suplinire a invatamantului deficitar, la formele paralele ale pregatirii
particulare, care cer investitii substantiale. O solutie aplicata de o parte a elitei financiare este educatia in
strainatate la scoli de prestigiu, cu taxe mari si perspective superioare in marea provocare a formarii.
Pentru ceilalti insa nu ramane decat acceptarea situatiei, intr-o complicitate neputincioasa. Evident ,
fenomenul se extinde si la nivel universitar. In timp ce unii urmeaza institutii autohtone, unele inapte a se
adapta in spirit si calitate reperelor contemporane, altii frecventeza universitati americane sau europene,
de faima carora isi leaga pragmatic viitorul..
Este potrivita in acest context oferirea unei definiţii a clasei sociale. Astfel, majoritatea
sociologilor intrebuinteaza termenul pentru a desemna deosebirile socio-economice dintre grupurile de
indivizi, in care se creează diferenţieri in privinţa prosperitatii materiale si a puterii.
Mai multi autori (Bourdieu, Berger, Luckman) considera diferentele de clasa sociala ca fiind
importante pentru existenta si menţinerea diferentelor dintre rezultatele şcolare ale tinerilor apartinand
unor clase sociale diferite. Conform acestor teorii , apartenenţa la clasa influenteaza deciziile tinerilor si
ale familiilor in punctele de bifurcaţie (continuarea studiilor pe diferite niveluri sau abandonarea studiilor
după examene, testări sau alte modalitati de selectare),influenteaza opţiunile educaţionale , probabilitatea
succesului in cazul diferitelor opţiuni educaţionale, accesul la resurse si creează diferente in utilizarea
resurselor ce, teoretic, sunt la dispoziţia tuturor tinerilor dintr-o colectivitate mai larga.
Apartenenţa la clase sociale diferite conduce la următoarele presupuneri:
1Inegalitatea şanselor-copiii din familii bogate au acces mai mare la resurse de toate tipurile (carti ,
bunuri si alimentaţie , petrecerea timpului liber, oportunitati de invatare suplimentara);
2Inegalitatea tratamentului social- se includ aici inegalitati care apar intre mediile de rezidenta si
inegalitatea tratamentului in cadrul instituţiei şcolare si al claselor de studiu;
3Inegalitatea aspiraţiilor si asteptarilor - păstrarea statutului social sau realizarea mobilitatii sociale
expectate comporta diferente pentru subiecţi din clase diferite.
Conform unui studiu publicat in revista ,,Sociologie Romaneasca’’, deşi mobilitatea
intergenerationala este predominant ascendenta, aceasta s-a realizat cu precădere intre categorii vecine si
îndeosebi la niveluri inferioare ale scalei ierarhice. Exista discrepante majore intre medii rezidenţiale
( rural-urban), precum si persistenta inegalitatii de şanse in educaţie. In acest scop prezint declinul unor
indicatori de analiza relevanţi pentru caracterizarea resurselor umane din România : amplificarea ratei de
abandon şcolar care a atins cota de 23%; diminuarea capacitatii de promovare sociala prin educaţie-doar
5% din studenţi provin din unitati şcolare din mediul rural; participarea scăzuta a populaţiei la
programele de invatare permanenta-doar 1,8%.
Pentru ameliorarea acestor indicatori este necesara identificarea nevoilor de educaţie ale
copiilor, deoarece şcoala trebuie sa se adapteze nevoilor copiilor de a invata. In funcţie de aceste nevoi se
va elabora un curriculum flexibil, cu obiective, continuturi, strategii abordate si mijloace de evaluare
specifice. In realizarea acestui curriculum este imperativ sa se tina cont de principiile educaţiei copiilor ,
stabilite de UNESCO:
1.Principiul drepturilor egale-Toti copiii au drepturi egale.
2.Principiul egalizării şanselor - Sa dai şanse egale copiilor.
3.Principiul intervenţiei timpurii-Cerinta nu trebuie transformata in problema.
4.Principiul serviciilor individualizate si personalizate-In momentul in care exista cerinţe
speciale sistemul trebuie sa fie pregătit.
5.Principiul parteneriatului-Trebuie sa lucrezi in parteneriat educaţional-o singura unitate de
decizie si acţiune se poate face numai intre parteneri, intre instituţii, iar beneficiarii sunt parintii,
profesorii si elevii .
Nu trebuie confundata in acest sens egalitatea şanselor cu sintagma ,,educaţie pentru toti’’.
C.Cucos arata ca prin aceasta sintagma se ocultează realitatea ca nu toate persoanele sunt capabile sa
asimileze funcţiile educogene global si in acelaşi timp, fiind la fel de periculoasa in semnificaţii ca si
apelul contrar :,,educaţie numai pentru unii’’. Astfel se arata ca educaţia nu poate fi pentru toţi, deoarece
nu toţi pot suporta acelaşi tratament .E nevoie de o educaţie mobila, diferenţiata, in funcţie de
posibilitatile diferitelor segmente de populaţie. ,,Societatea este obligata sa asigure cadrul de formare
a tuturor după puterile fiecăruia. Pentru unii va da mai mult, pentru unii mai puţin. Dar
,întotdeauna, pornind de la ceea ce, in materie de educaţie, indivizii pot primi…’’(C.Cucos)
18000
16000
15310
14000
13088
12731
12000
10000
Total nr.absente
8000
6000
4000
2000
0
2002 -2003 2003 -2004 2004 -2005
In ceea ce priveste abandonul scolar situatia este putin diferita.Se pot observa fluctuatiile pe care le
inregistreaza abandonul şcolar : după o creştere destul de importanta in anul şcolar 2003-2004, situaţia
începe sa se redreseze. Rata abandonului şcolar la nivel local continua sa ramana destul de ridicata,
având in vedere ca in anul şcolar 2003-2004 rata abandonului şcolar la nivel naţional, pentru invatamantul
gimnazial, avea o valoare de 1,7 %. Aceste fluctuaţii pot fi reprezentate grafic astfel:
6.2
6
4.39
4 4.09
0
2002-2003 2003-2004 2004-2005
0100090000032a0200000200a20100000000a201000026060f003a03574d464301000000000001000be30
000000001000000180300000000000018030000010000006c0000000000000000000000350000006f0000
000000000000000000b2460000871c000020454d460000010018030000120000000200000000000000000
0000000000000981200009e1a0000ca000000210100000000000000000000000000003e13030016670400
160000000c000000180000000a0000001000000000000000000000000900000010000000b5100000bd060
000250000000c0000000e000080250000000c0000000e000080120000000c000000010000005200000070
01000001000000a4ffffff00000000000000000000000090010000000000ee04400022430061006c0069006
2007200690000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
0000000000000000000000000000001100dc5f11001000000040631100c06011005251603240631100386
0110010000000a8611100246311002451603240631100386011002000000049642f313860110040631100
20000000ffffffffec01d700d0642f31ffffffffffff0180ffff01800f020180ffffffff000001000008000000080000
fcf0110001000000000000005802000025000000372e9001ee00020f0502020204030204ef0200a07b20004
000000000000000009f00000000000000430061006c0069006200720000000000c00e4b0270a06032650ef
798cc01d7001443c9006c6011009c3827310600000001000000a8601100a8601100e878253106000000d0
601100ec01d7006476000800000000250000000c00000001000000250000000c000000010000002500000
00c00000001000000180000000c0000000000000254000000540000000000000000000000350000006f00
0000010000005fcc874078b887400000000057000000010000004c000000040000000000000000000000b
3100000bd060000500000002000ffff3600000046000000280000001c0000004744494302000000fffffffffff
fffffb5100000be060000000000004600000014000000080000004744494303000000250000000c0000000e
000080250000000c0000000e0000800e00000014000000000000001000000014000000040000000301080
0050000000b0200000000050000000c02ea004302040000002e0118001c000000fb020200010000000000
bc02000000ee0102022253797374656d00000000000000000000000000000000000000000000000000000
40000002d010000040000002d01000004000000020101001c000000fb02f4ff0000000000009001000000e
e0440002243616c6962726900000000000000000000000000000000000000000000000000040000002d01
0100040000002d010100040000002d010100050000000902000000020d000000320a0c000000010004000
00000004502ea0020cb0700040000002d010000040000002d010000030000000000
Din nou , datele brute ne indica sensul evolutiei absenteismului, care pare a fi crescator. Este
adevărat ca in acest semestru s-au inregistrat mai multe absente decât in semestrul analog din anul 2004-
2005 , la fiecare nivel de varsta.
Un tabel ce va asocia numarul absentelor cu numarul de elevi pe fiecare nivel de varsta, va
arata daca aceasta evolutie crescătoare este si reala .
30
27.48 27.66 27.42
24.61
25 23.86
20
16.12
2004/2005 SI
nr. mediu de absente pe
15 2005/2006 SI
nivele
11.87
9.97
10
0
Cls a V a Cls a VI a Cls a VII a Cls a VIII a
4% 13%
7%
După cum se poate observa cele mai multe cauze au legătura directa cu profilul profesorului.
Principala cauza este plictiseala (25%), faptul ca lecţia propriu zisa nu suscita interesul elevului. In acest
scop se solicita o mai mare atenţie acordata metodelor utilizate de către profesor. Pe locul secund se afla
evitarea luării unei note mici (18%).
Deşi unele cauze invocate pot fi manifestări ale teribilismului, opoziţiei specifice vârstei , trebuie
totuşi luate in seama si reconsiderata conduita didactica si revizuite strategiile didactice . Deşi profesorii
menționează ca utilizează metode activ-participative ca brainstormingul, problematizarea, acestea se pare
ca raman la rangul de intenţie. Stilul rutinier este mai greu de abandonat. Din păcate (din fericire?!),
calitatea de dascăl presupune o continua perfecţionare , cunoaşterea celor mai noi metode , reconsiderarea
si readaptarea stilului didactic adoptat ,in funcţie de clasa, nivel de vârsta, dezvoltare economica si
sociala. Toate acestea presupun un efort considerabil ,de aceea unele cadre sunt mai puţin dispuse sa se
schimbe.
Daca in cazul elevilor principala cauza a absentelor este plictiseala (25%), pentru profesori aceasta
este lipsa de motivaţie (36%) . Alte cauze sunt acceptarea non-valorilor (27%), evitarea luării unei
note mici (9%) ,munca in gospodărie (14%), profilul profesorului (9%), plictiseala (5%).
cauzele absenteismului scolar din perspectiva profesorilor
5%
9%
9% 36%
lipsademotivatie
acceptareanon-valorilor
muncain gospodarie
evitarealuarii unei notemici
profilul profesorului
14% plictiseala
27%
In tabel au fost trecute atât frecventele absolute , cat si frecventele relative. Procentajul s-a calculat
pe coloane pentru a arata influenta variabilei independente asupra variabilei dependente. După cum se
poate observa, valorile maxime se dispun pe diagonale ,ceea ce ne arata ca relaţia dintre cele doua
variabile este statistic semnificativa. Aceste valori se înscriu in datele oferite de recesamantul din 2002
legate de pondere populaţiei cu studii gimnaziale in fiecare etnie. Din etnicii rromi 29,60% au studii
gimnaziale ,in vreme ce pe locul I se afla etnia maghiara cu 39,65% ,urmata de cea germana (39,62%) si
cea romana 31,38%.
Concomitent cu ipotezele cercetării, am prezentat perspectiva profesorilor, respectiv a elevilor
legate de tema abordata.
Sintetizând cele doua perspective , se ajunge la următoarele viziuni.
1.Perspectiva elevilor: Elevii vad şcoala ca un ,,loc unde invata’’, nu neapărat cu plăcere. De aceea,
din cauza plictiselii sau pentru a nu lua o nota mica, copiii pleacă de la ore acasă sau pur si
simplu pe strada, unde prefera sa se joace pe calculator sau sa se plimbe in compania familiei
sau a prietenilor.
2.Perspectiva profesorilor: Considerând şcoala un loc de munca , aceştia pun problema din
perspectiva datoriei. Ei cred ca elevii pleacă de la şcoala din lipsa de motivaţie si din cauza ca
accepta non-valorile. Din cauza standardelor scăzute ale acestora , ei prefera sa plece de la
şcoala in alte locuri mai plăcute lor ca strada , internetul –cafe sau chiar acasă , unde ,,isi
umplu timpul cu inutilitati’’ sau se joaca pe calculator.
După cum se poate observa cele doua perspective nu sunt dihotomice, diferenţa constând
in asumarea responsabilitatii acestui comportament. Daca elevii isi motivează absenta prin faptul ca
şcoala , si implicit profesorii, nu le trezeşte un real interes pentru studiu, profesorii pun accentul pe
superficialitatea elevilor si lipsa acestora de motivaţie si mobilizare in asumarea sarcinilor şcolare. Se
poate ghici in aceasta perspectiva si un alt vinovat- părintele.
Desigur ca am prezentat aceste doua viziuni prin însumarea valorilor dominante, insa acest
lucru nu minimalizează celelalte aspecte. De exemplu, un procent important este cel al copiilor care
absentează de la şcoala pentru a-si ajuta parintii in gospodărie . Acest aspect este foarte des întâlnit in
mediul rural, unde membrii familiei sunt mobilizaţi pentru obţinerea unor surse de subzistenta. Orizontul
şcolar al acestor copiii se limitează de cele mai multe ori la ciclul gimnazial sau in cel mai bun caz la o
şcoala de arte si meserii.
Alături de aceştia se înscriu si copiii de etnie rroma care , după cum am arătat mai sus, au o
slaba frecventa şcolara. Aceasta are drept cauza principala sărăcia, ce-i determina pe parinti sa-i trimită la
cerşit. In fiecare zi, indiferent de anotimp, copii de vârsta şcolara si preşcolara pot fi intalniti pe străzile
Rodnei, cerşind bani sau mâncare. Ei sunt calatorii clandestini ai trenurilor ce leagă localitatea de celelalte
sate. Copiii cerşetori ai Rodnei sunt cunoscuţi de toţi cei din zona, ajungând la distante de 50-60 km
pentru a-si procura strictul necesar.
Trebuie adăugat la cauze si faptul ca profesorii încurajează, voluntar sau nu, absenteismul. Acest
lucru se realizează prin neaplicarea regulamentului şcolar(scăderea notei la purtare la un anumit nr. de
absente nemotivate) si prin omiterea trecerii absentelor sau prin motivarea ulterioara a acestora. La clasa a
VIII- a B, de exemplu , din totalul de 575 de absente pe semestrul I al acestui an şcolar, tot atâtea sunt
motivate. Nici o absenta nemotivata .
De asemenea deloc neglijabila este plecarea parintilor in străinătate. La nivelul localitatii Rodna ,
pentru anul şcolar 2005-2006 , un număr de 77 de elevi au parinti plecaţi in străinătate. Elevii in cauza ,
după afirmaţiile cadrelor didactice, sunt predispuşi riscului şcolar si social (15 copiii), suferă din punct de
vedere afectiv (44 copii) si au tendinţa evidenta spre indisciplina si violenta (21).∗
1.5 MASURI pentru creşterea frecventei şcolare a elevilor
Înainte de indicarea unor masuri care vizează înlăturarea cauzelor ce determina absenteismul
şcolar este important de aratat ce s-a intreprins pana acum in acest scop la Scoala Generala ,,Florian
Porcius’’.Astfel , in calitate de diriginti si profesori ,cadrele chestionate au indicat ca principala masura
discutiile cu parintii (41%).Pe locul doi se afla scaderea notei la purtare (28%) , urmata de discutii cu
elevul(16%), vizite la domiciliul elevului(9%).Procente mai scazute obtin observatia in fata clasei(3%) si
cercetarea cauzelor(3%).Grafic ,procentele se distribuie astfel :
Masuri luateincazul elevilorcuabsente
9% 3%
3%
41% discutii cuparintii
16% scadereanotei lapurtare
discutii cuelevul
observatieinfataclasei
viziteladom iciliu
cercetareacauzelor
28%
CONCLUZII
Iniţial am prezentat caracteristicile absenteismului si abandonului şcolar la nivel naţional, apelând la o serie de
statistici publicate.
Ca fenomen social absenteismul şcolar este in continua creştere , fapt cauzat de o schimbare in sistemul de
valori naţional. Derivat al absenteismului, abandonul şcolar este şi el în creştere, înregistrând valori ridicate faţă de
cerinţele unei societăţi moderne şi competitive. Trebuie subliniat ca aceste doua fenomene se manifesta
preponderent in mediul rural, marcat de sărăcie si subfinantare. De aceea multe programe de dezvoltare se îndreaptă
actualmente spre mediul rural, încercându-se astfel o apropiere de nivele intre rural si urban.
Am prezentat cele mai frecvente cauze ale absenteismului şcolar, punând in prim plan sărăcia ,ca determinant ,
direct sau indirect , al tuturor celorlalte cauze .Acestei cauze i se alătura o serie de determinanţi etnici, geografici,
psihologici ,culturali si sociali .
In funcţie de cauzele considerate ale absenteismului si abandonului şcolar, Ministerul Invatamantului si
Cercetării a adoptat o serie de masuri pentru eradicarea acestora ,masuri ce se conturează sub forma unor proiecte si
programe. Cele mai importante sunt : ,,Proiectul pentru invatamantul rural’’, ,,A doua şansa’’, ,,Accesul la educaţie
al grupurilor dezavantajate’’, ,,Şanse egale’’, ,,Sa construim împreuna imaginea fiicelor noastre’’.
In vederea sublinierii importantei frecventei şcolare s-au arătat principalele efecte negative ale absenteismului
şcolar. Un prim efect este abandonul şcolar care , cu cat are loc la un nivel de educaţie mai jos ,cu atât scade şansele
individului de a ocupa un post si de a se integra in societate. De asemenea trebuie luate in calcul si celelalte efecte
negative , pe termen lung: consumul de alcool si droguri, eşecul şcolar, violenta, marginalizarea sociala .
Ca efecte negative pe termen scurt, se înregistrează fuga de la şcoala, libertinajul, lipsa unui program stabil,
luarea de note proaste, situaţii conflictuale intre elev si profesor , îndepărtarea de realitatea şcolara. La terminarea
scolii, aceste manifestări isi vor fi pus amprenta asupra personalitatii viitorului adult si asupra comportamentului
social al acestuia.
In ancheta sociologică am căutat sa prezint fenomenul absenteismului şcolar aşa cum este văzut de către elevii
si profesorii din judeţ şi reliefând cauzele absenteismului specifice acestei zone. Aceste cauze au fost determinate
prin analiza răspunsurilor la doua chestionare aplicate, cat si prin studierea documentelor şcolare si a datelor
generale despre elevii scolii.
Necesitatea acestei cercetări se impune luând in calcul evoluţia ascendenta a absenteismului şcolar in ultimii
ani, ca si rata îngrijorătoare a abandonului şcolar.
Analiza reprezentărilor profesorilor si elevilor arata ca ambele parţi nu sunt suficient de conştiente de
repercusiunilor unor acţiuni si ca sunt prinşi in starea anomica dominanta.
Principalele cauze determinate se refera la componenta etnica (romii reprezintă o parte importanta în populaţia
şcolară din unele şcoli ale judeţului), la profilul profesorului (nivelul de pregătire a acestora si conduita profesionala
si sociala), relaţia elev-profesor şi la fenomenul migraţiei, care înregistrează un procent de 25% din totalul părinților
copiilor.
Pentru atenuarea acestor cauze s-au propus următoarele măsuri:
-acordarea unei atenţii mai mari învăţământului preşcolar;
-stabilirea unui parteneriat şcoală-familie, cu acţiuni concrete;
-eficientizarea comunicării profesor –elev prin instituirea unor teme la dirigenţie cu tematici ca: expectanțele
elevilor legate de conduita profesorilor, probleme pe care le întâmpina cu diferiţi profesori , modalităţi de realizare
a unor lecţii, centre de interes ale elevilor etc.
- atragerea unor programe ce vizează populaţia de etnie rroma;
- organizarea unor activități extraşcolare menite sa atragă copilul spre activitatea scolii si pentru ca acesta instituite
să-şi recâștige respectul meritat
Aspectele menţionate drept cauze ale absenteismului la nivel judeţean au la rândul lor alţi determinanţi‚ care ţin
de sfera mai larga a societăţii. Fiecare şcoală are realitatea ei care, subsumata celorlalte, oferă o imagine de
ansamblu a învăţământului actual, aşezat sub semnul inadecvării: începând cu metodele didactice utilizate,
mijloacele de învăţământ avute la dispoziţie, până la planul de învăţământ şi programa şcolară . Ca o consecinţă a
acestor inadecvări se naşte absenteismul şcolar românesc , imposibil de stopat în contextul perpetuării unor criterii
de selecţie ce nu se bazează pe competenţe şi valoare, respectiv a dezorientării generale a societăţii noastre actuale.
Aşa stând lucrurile nu ne rămâne decât sa adoptam poziţia propusă de M. Montessori şi ,,să nu-i
educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Aceasta lume nu va mai exista când ei vor fi mari. Nimic nu ne permite
sa ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze…’
BIBLIOGRAFIE :