Secretul fericirii

Fericirea : multi zic ca este "ceva greu de definit" Altii zic ca este o anumita stare
de exaltare pe care omul o simte foarte rar in viata si pe durate foarte mici Vrem sa
credem ca putem fi fericiti. Cred ca nu sunt multi cei care cred ca suntem o unealta in
mana "sortzii". Noi, oamenii, avem capacitatea de a decide, de a cunoaste si de a gandi.
Si, din fericire, ne place sa folosim aceste instrumente. Eu afirm ca fericirea este un mod
de viata. Este o trasatura definitorie a unei existente in care, chiar daca cateodata esti
plictisit sau trist, sau alte stari care vin in contradictie cu ideea generala de fericire, stii
mereu cum sa te intorci la un echilibru, la o stare de buna, de... fericire. Este utilizarea
inteligenta a acestor instrumente pe care le avem la indemana. Lucrurile sunt simple, si,
pe cat de simple pe atat de frumoase. Si numai placerea oamenilor de a complica lucrurile
simple ii indeparteaza de la reteta fericirii.
Fericirea poate fi dobandita chiar si atunci cand omul reuseste sa inteleaga,sa
cunoasca un lucru aparent neimportant,dar pe care stie sa-l aprecieze.In timp,toate
cunostintele pot contrui o personalitate covarsitoare,cu o cultura vasta,cu o dorinta mare
de cunoastere..
Fericirea e ceva personal... pentru unii poate inseamna cateva sute de mii de euro,
un BMW in care sa asculte manele, cateva gagici tari si mai stiu eu ce. Fericirea depinde
de tine. Spunea cineva ca, pentru a fi fericit, nu este nevoie sa ai tot ce iti doresti, ci sa iti
doresti ceea ce ai.

Ok. Dar secretul fericirii ? Pentru mine secretul fericirii este dragostea.

Dragostea este ca un far : raspandeste lumina in jur. In lumina ei, se gaseste tot ce omul
are nevoie, sufleteste vorbind. Se spune ca unui om, daca il ajuti cu mancare, ii faci un
bine de moment. Daca ii oferi dragoste, cadoul poate tzine vesnic. S-ar putea sa schimbi
total viata unui om daca ii arati dragoste doar cateva clipe. Poate ca omul si-a pierdut
speranta, poate nu mai gaseste sensul existentei. Si tu i-l arati : dragostea. Poate nu ma
credeti, dar oamenii care (aproape) si-au pierdut speranta, iubesc enorm viata. Si cauta cu
disperare un motiv sa-si revina, cauta cu disperare o raza de speranta de care sa se agatze.
Incercati sa vorbiti cu cineva foarte sarac, un mutilat care sta, batut de soarele verii pe
marginea unei scari, la autogara si asteapta sa treaca un calator ratacit, sa aiba de la cine
sa cerseasca o tzigara. Daca vorbesti cu el, va incepe sa planga de fericire si emotie. Tie-
ti va fi putin sila de mirosul lui sau de hainele lui murdare. Dar el va plange. Si in ochii
lui vei gasi cea mai mare recunostinta, cea mai mare lumina. Va uita de tigara, va uita de
foame. Si, spre deosebire de calatorii care i-au dat o tigara sau bani de vodca, tu vei
ramane in sufletul lui. Si, vei fi in rugaciunile lui. N-ai nevoie de rugaciunile lui ? Eu zic
sa te mai gandesti..

Dragostea ii tine pe oameni uniti si topeste toate neintelegerile dintre ei. Dragostea
acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Cand te uiti la ceilalti fara
dragoste, este ca si cand te-ai uita la ceva pe intuneric. Cand simti dragoste pentru
oameni, atunci ai aprins lumina. Atunci poti vedea minunile din jur. Pe intuneric, este
urat, esti singur si ti-e frica. Pe lumina, poti sa vezi ceva frumos care sa te incante. Sigur
ca poti sa vezi si ceva urat :P. Dar, macar vezi, vezi adevarul, vezi si poti sa te bucuri. Pe
intuneric tinzi sa fii pesimist. E adevarat ca ce vezi cand aprinzi lumina poate fi mai rau
decat cele mai rele fantezii. Dar macar stii despre ce e vorba. Sau, poate, iti place sa te
mintzi singur si atunci e mai bine, mai caldutz pe intuneric.... ?

Oricum, din experienta proprie, dragostea de oameni te face fericit. Iti ia privirile de la
tine-insutzi. Ce far e ala care lumineaza inspre interior ? Pentru mine, faptul ca am o
existenta plina de dragoste, ma face sa-i vad intr-adevar pe cei din jur si asta ma incanta.
Lumina farului nu lumineaza doar fetzele lor. Le lumineaza si sufletele, lumineaza tot ce
este mai minunat in ei.

Avem o lume frumoasa in jur, plina de oameni. Pacat ca uitam sa ne luam lanternele cu
noi.