Dacii vs.

romanii
" ... in anul 271 populatia Daciei era, cu un procent de crestere de numai 1,5% pe an (functie de
pierderile provocate de razboaiele cu romanii) de circa 2.475.000 locuitori". Numarul
colonistilor romani era 80.000, "deci aportul etnogenic al colonistilor a fost de numai 3,2%".
Dar, dupa cum se stie, la abandonarea Daciei de catre romani, armata, administratia si colonistii
romani nelegati de autohtoni au parasit Dacia, ramanand doar cei inruditi cu acestia. In aceste
conditii nu se mai poate vorbi de etnogeneza poporului român dupa contactul cu romanii. El era
format inca din perioada pelasga a etniei trace, fiind continuatorul direct al dacilor, procentul de
3% fiind prea neinsemnat pentru a fi putut sa schimbe, din punct de vedere etnic, somatic etc,
caracterele specifice poporului dac.
Legiunile care au avut contacte vremelnice cu Dacia erau formate din soldati de origine -in
special - traca si orientala, care vorbeau limba lor materna si se inchinau la zeitatile aduse din
patria de origine. Este interesant de remarcat ca romanii nu au reusit sa-si impuna religia lor,
element de baza in acele timpuri pentru orice civilizatie. Soldatii erau imbracati in armuri, isi
cladeau castrele lor tipice cu specific militar, dar nu practicau vreo meserie civila, in afara
agriculturii, isi pastrau armele si modul specific de lupta, nu se dedicau artelor sau literaturii. In
asemenea situatii, ce elemente ale civiliatiei romane puteau transmite dacilor? Concret, mai
nimic. Dimpotriva. Pentru a putea convietui cu taranii daci din vecinatatea castrelor, tarani de
care aveau nevoie pentru a-si asigura existenta, soldatii erau aceia care se vedeau obligati sa
invete limba daca, atunci cand nu erau traci. In aceasta situatie, devenind veterani si stabilindu-se
in satele din jurul castrelor, ei erau gata dacizati. Caci, pentru a se putea casatori cu o bastinasa,
orice soldat - indiferent de natia sa, sarac fiind prin definitie, trebuia mai intai sa o cucereasca, iar
pentru aceasta este obligat sa i se adreseze in limba ei, pentru ca respectiva sa inteleaga ce vrea.
Intrand apoi in familia sotiei, asa cum se intampla si azi, oaspetele invata limba gazdelor. Dar sa
nu omitem si un alt element de maxima importanta. Veteranii erau batrani (circa 45-55 ani).
Cine-i mai lua de barbati si ce urmasi mai puteau avea? De aceea, istoria ii pomeneste in general
ca burlaci, fara mostenitori.
In Dacia au mai venit si funtionari romani, care aveau sarcina sa organizeze spolierea.
Mormintele unora ne demonstreaza ca ei au fost aceia care au adoptat imbracamintea daca
(camesa, bracinarii etc). De asemenea, nu s-a gasit nici un dac, din miile de morminte cercetate,
care sa fi adoptat simplista toga romana. Explicatia este simpla: nu dacii erau cei care simteau
nevoia sa plateasca tribut si deci sa invete limba si anumite obiceiuri romane, ci romanii erau cei
ce trebuiau sa le castige bunavointa pentru ca astfel sa se razvrateasca mai putin si mai rar. In
plus, clima si conditiile de trai din Dacia obliga pe toti veneticii sa se adapteze la acestea si in
felul acesta sa se dacizeze. De aceea, noi suntem continuatorii directi ai tuturor traditiilor dacice,
fara preluarea niciunui obicei roman, sirian etc.
Au mai fost si negustori. Este sigur ca, indiferent de apartenenta lor etnic, erau cei mai interesati
sa invete limba bastinasilor, pe de o parte in scopul asigurarii posibilitatilor de a-si lauda marfa,
iar pe de alta parte pentru a face spionaj comercial chiar in timpul targuielii. La acestea se mai
adauga si obiceiul roman de a folosi negustorii la spionaj militar si economic, fiind trimisi
totdeauna cu anticipatie in zonele vizate de senat pentru dezlantuirea unor lupte.
Este demn de retinut si faptul ca in anul 204 e.n. contingentul maur a restaurat templul inchinat
unui trio de zei mauri neidentificati. Deci, dupa 100 de ani de stationare in Dacia, la Micia langa
Deva, servind in armata romana, acesti mauri n-au fost macar ei romanizati, interesati fiind in
adularea stapanilor. Aceasta se intampla in plin centrul Daciei romane.
Sunt si autori care sustin aberatii sub forma distrugerii totale a armatei dace, teorie respins de
insasi notiunea "daci liberi". In razboaiele cu romanii au existat, in mod evident, morti, raniti,
prizonieri si cei care au reusit sa fuga, acestia fiind atat de numerosi incat au constituit un pericol
permanent pentru administratia romana care nu i-a putut supune niciodata.
Unii autori sustin ca romanii au avut multiple contacte cu dacii inainte de subjugarea lor si deci
romanizarea ar fi inceput inca de la primele contacte. Dar, contactele dintre romani si daci,
anterioare cuceririi Daciei, nu constituie un fapt extraordinar sau particular. Romanii au avut
contacte economice si politice cu toti vecinii inainte de a-i cuceri, pe unii tinandu-i sub jug 600-
700 de ani (ex. bascii din Spania,maltezii,insulele britanice), si totusi nu i-au romanizat, chiar
daca au fost putini la numar (basci, evrei, eleni, syrieni, maltezi, fenicieni). Nu e lipsit de interes
constatarea ca au fost "romanizate" numai popoarele traco-celtice din Tracia, Dacia, Italia,
Spania, Gallia, ,Illiria, Macedonia, Epir, care aveau o cultura similara romanilor, erau popoare
inrudite ca etnicitate si vorbeau dialecte ale aceleiasi limbi. Oare dacii liberi (dacii mari,
carpii,costobocii, etc), atunci cand veneau in contact cu dacii neliberi invatau romana ca sa poata
pune la cale un nou atac impotriva ocupantilor sau sa rezolve problemele personale?