Professional Documents
Culture Documents
CUPRINS ................................................................................................................................................... 1
LECŢIA 1 .................................................................................................................................................. 5
LECŢIA 2 ................................................................................................................................................ 12
1
LECŢIA 3 ................................................................................................................................................ 22
LECŢIA 4 ................................................................................................................................................ 32
LECŢIA 5 ................................................................................................................................................ 41
LECŢIA 6 ................................................................................................................................................ 50
LECŢIA 7 ................................................................................................................................................ 59
HAŞURI ..................................................................................................................................................... 59
NOTE ŞI ETICHETE .................................................................................................................................... 60
TEXTE PE O SINGURĂ LINIE .................................................................................................................. 60
TEXTE ORGANIZATE PE MAI MULTE LINII .............................................................................................. 61
TEXTE CU LINIE DE INDICAŢIE .............................................................................................................. 61
IMPORTUL TEXTELOR DIN FIŞIERE EXTERNE ......................................................................................... 62
UTILIZAREA CÂMPURILOR ÎN TEXTE ..................................................................................................... 62
STILURI DE TEXTE ................................................................................................................................ 62
DIMENSIUNI ŞI TOLERANŢE ...................................................................................................................... 63
STILURI DE DIMENSIONARE .................................................................................................................. 64
SETAREA SCĂRII PENTRU DIMENSIUNI .................................................................................................. 65
CREAREA DIMENSIUNILOR ................................................................................................................... 65
Dimensiuni liniare ......................................................................................................................... 65
LECŢIA 8 ................................................................................................................................................ 68
3
4
Lecţia 1
Iniţiere în utilizarea calculatorului
Stocarea şi organizarea informaţiei în calculator:
o Stocarea informaţiei :
Hard disk, Floppy-disk, CD-ROM, flash memory, memory stick.
Organizarea logică
o Partiţii logice
o Fişierele – unitatea elementară de memorare a informaţiei.
Denumire (nume.extensie; extensia are un rol in recunoaşterea fişierului de
către aplicaţia care urmează să-l deschidă)
Adresa (partiţia:\calea\nume fişier)
o Foldere – structura arborescenta.
Aplicaţii CAD
Proiectarea asistată de calculator (Computer Aided Design) presupune utilizarea unor aplicaţii specializate
pentru întocmirea si organizarea documentaţiilor tehnice (desene, liste de materiale, modele 3D, şabloane,
etc.).
Există standarde si norme specifice:
ISO 1101: 2004 : Geometrical Product Specifications (GPS) - Geometrical tolerancing -
Tolerances of form, orientation, location and run-out
ISO 13567:1998 Technical product documentation -- Organization and naming of layers for CAD
ISO 128-21:1997 Technical drawings -- General principles of presentation -- Part 21: Preparation
of lines by CAD systems
ANSI Y14.5
Aplicaţii CAD: AutoCAD, Inventor(Autodesk), Catia, SolidWorks (Dassault Systemes), SolidEdge
(Unigrafics), Pro/Engineer
Interfaţa AutoCAD
In AutoCAD se lucrează cu comenzi si variabile de sistem.
Toate operaţiile în AutoCAD sunt generate cu ajutorul comenzilor. Comenzile pot fi lansate prin
intermediul interfeţei programului.
Fereastra aplicaţiei:
Spaţiul de lucru:
o Când nu este nici un fişier deschis, este absolut gol
o Când există desene deschise care sa nu fie minimizate, spaţiul de lucru este ocupat de
ferestrele acestora. Pentru ca AutoCAD este o aplicaţie multidocument, ea permite
deschiderea si afişarea simultană a mai multor desene. În meniul Windows din bara de
meniuri există comenzi specifice pentru modul de afişare a acestora.
5
Fereastra desenului – elemente:
o Spaţiul model (model space) este un spaţiu virtual tridimensional în care obiectele sunt
desenate la scara 1:1.
o Spaţiul hârtie (paper space) este un spaţiu exclusiv bidimensional reprezentând oglinda
viitorului document pe suport de hârtie. Obiectele din spaţiul hârtie (linii, cote, texte, etc.)
sunt complet independente de cele din spaţiul model. Aici se plasează de regulă chenarul
(title block), se creează ferestrele pentru vederi (viewport), se dimensionează si se
adaugă note.
In paper space pot exista mai multe pagini (layouts) cu continut diferit dar care sunt create
pe baza continutului din model space. Fiecare layout are continut, setari si nume propriu.
Comutarea intre model space si paper space se face in mai multe moduri:
Prin tab-uri
Dând clic în bara de stare, in caseta pe care scrie MODEL/PAPER
Clic dublu intr-un viewport in paper space.
Bara de titlu:
o Afişează numele aplicaţiei urmat de numele si adresa fişierului activ in fereastră.
o Butoanele pentru redimensionarea, minimizarea si închiderea ferestrei principale a
aplicaţiei.
Dacă sunt afişate simultan mai multe desene in fereastra principala a aplicaţiei, titlul fiecăruia
va apărea in bara de titlu a ferestrei proprii. Indiferent de cate desene sunt afişate simultan,
doar unul va fi activ. Acesta poate fi recunoscut prin caracteristicile accentuate ale barei de
titlu din fereastra proprie. Comutarea de la o fereastră la alta se face dând clic oriunde in
fereastra ce se doreşte a fi activata, mai puţin pe butoanele din partea dreaptă a barei de titlu.
Bara de meniuri: conţine comenzile cele mai importante grupate pe meniuri după criterii tematice.
Barele de instrumente: Pot fi ancorate de jur împrejurul spaţiului de lucru sau pot fi dispuse in
orice poziţie pe suprafaţa spaţiului de lucru. Se recomandă ca barele de instrumente care conţin
casete de selecţie sa fie afişate in poziţie orizontală. In poziţie verticală casetele de selecţie nu
sunt afişate. Conţin butoane prin acţionarea cărora se pot lansa comenzi, sau fly-out bars.
Fly-out bars sunt bare de instrumente incluse in alte bare de instrumente. Butoanele care
determină afişarea unor bare fly-out au un triunghi negru in coltul din dreapta jos. Acestea sunt
afişate atunci când cursorul de maus se poziţionează pe butonul respectiv, cu butonul stâng al
mausului menţinut apăsat. Se deplasează mausul in acest mod pe imaginea butonului dorit din
bara fly-out afişata, apoi se eliberează butonul mausului, moment in care comanda respectivă va fi
lansată.
Paletele: pot fi organizate de către utilizator după nevoile proprii si pot fi amplasate si
redimensionate după dorinţă.
o Paletele de instrumente sunt grupate într-o singură fereastră organizată in subpagini.
Fiecare subpagină reprezintă o paletă si conţine un grup de comenzi, care poate fi
modificat de către utilizator după dorinţa. Comenzile pot fi şterse, copiate sau decupate si
lipite pe alte subpagini, redenumite, etc. cu ajutorul meniului contextual (clic dreapta).
Se pot adăuga, şterge, redenumi, exporta sau importa palete, cu ajutorul comenzii
Customize Palettes din meniul contextual.
Se pot adăuga comenzi noi:
prin selectarea unor elemente din spaţiul de lucru si tragerea acestora in
subpagina activa a paletei de instrumente. (demonstraţie)
cu comanda Customize Comands din meniul contextual. (demonstraţie)
prin selectarea unor elemente din paleta Design Center si tragerea acestora
in subpagina activă a paletei de instrumente. (demonstraţie)
o Paleta Proprietăţi: afişează proprietăţile elementelor selectate in spaţiul de lucru. Poate fi
afişataă permanent, sau atunci când utilizatorul selectează un element din spaţiul de lucru
cu clic dublu.
o Paleta Design Center: reprezintă un instrument deosebit de puternic pentru utilizatorii
AutoCAD. Permite accesul la conţinutul oricărui desen din calculator, reţea sau internet si
6
extragerea anumitor elemente din acesta (blocuri, layere, stiluri de linii, dimensiuni, haşuri,
text, etc.) si introducerea lor in desenul curent.
o Paleta Dashboard: apare in AutoCAD 2007 si grupează sub forma unor panouri de
control , delimitate prin linii separatoare, comenzile uzuale.
o Paleta Sheet Set: Cu ajutorul acestei palete se pot crea şi organiza desenele dintr-un set
de desene. Elementele unui set de desene sunt pagini (layout) din paper space ale unui
grup de fişiere dwg.
Bara de stare:
o indicaţii privind comanda deasupra căreia se afla poziţionat cursorul (apar la câteva
secunde după poziţionarea cursorului)
o fereastra coordonatelor
o o serie de butoane ce activează moduri de lucru specifice in AutoCAD
o un buton pentru legături internet (Comunication Center)
o un buton de blocare/deblocare a poziţiei barelor de instrumente si ferestrelor.
o un buton de maximizare a ferestrei (clean screen)
Linia de comandă: În linia de comandă se introduc comenzi si parametri de la tastatură,
respectând sintaxa. Este de regulă ancorată in partea inferioară a ferestrei principale a aplicaţiei,
deasupra barei de stare. Afişarea sau ascunderea ei se face cu ajutorul comenzii Command Line
din meniul Tools sau cu combinaţia de taste CTRL+9. Exista comenzi si variabile de sistem care
afiseaza valori si optiuni in linia de comandă. Prin ascunderea liniei de comanda acestea nu mai
sunt accesibile.
Pentru linia de comandă se pot modifica pozitia, numarul de linii afisate, culoarea si fontul textului.
Modificările se fac fie cu ajutorul mausului, fie cu comanda Options din meniul Tools, la pagina
Display.
Fereastra text: este afişată la solicitarea utilizatorului, cu ajutorul tastei F2 si are funcţii similare
ferestrei de comandă. In plus, aceasta listeaza in ordine cronologica toate comenzile lansate in
sesiunea de lucru curenta.
Meniurile contextuale apar atunci când se apasă butonul drept al mausului. Ele sunt afişate în
dreptul mausului şi conţinutul lor diferă in funcţie de selecţia activă sau de comanda în curs (dacă
există). Modul in care apar meniurile contextuale se poate modifica cu ajutorul comenzii Opţiuni
din meniul Tools. Se accesează pagina User Preferences din caseta de dialog deschisă şi la
Windows Standard Behavior se apasă butonul Right Click Customization. Va apărea o nouă
fereastră de dialog, in care puteţi face selecţiile adecvate.
Toate aceste elemente se pot modifica după caz, din punct de vedere al poziţiei, aspectului sau
conţinutului.
7
Cu ajutorul mausului, prin tragere, se poate modifica poziţia barelor, paletelor de instrumente si
ferestrelor daca acestea nu sunt blocate. Blocarea se realizează cu ajutorul butonului de blocare
situat in partea dreaptă a barei de stare.
În AutoCAD noţiunea de spaţiu de lucru (Workspace) defineşte un set de meniuri, bare de instrumente şi
palete cu care utilizatorul lucrează într-un anumit context. AutoCAD are 2 spaţii de lucru predefinite
(AutoCAD classic şi 3D Modeling), dar utilizatorul îşi poate defini şi salva spaţii de lucru în funcţie de
diversele sarcini pe care le are de îndeplinit. Bara de instrumente Workspace permite salvarea unui spaţiu
de lucru nou şi comutarea între diversele spaţii de lucru existente.
Observaţie: Este bine sa se afişeze doar barele de instrumente, paletele si ferestrele care se utilizează in
sesiunea de lucru respectivă. Barele afişate in mod inutil încarcă spaţiul de lucru si solicită memoria video a
calculatorului.
Mijloace de asistenţă
Tool tips – prin poziţionarea cursorului asupra unui buton, casete (combo, text, dialog) sau element de
meniu, in dreptul acestuia va apărea o fereastră care va afişa pe scurt numele sau funcţia elementului
respectiv.
Indicaţii in bara de stare – prin poziţionarea cursorului asupra unui buton, casete (combo, text, dialog)
sau element de meniu, in bara de stare va apărea un text explicativ pentru elementul respectiv.
Meniul Help – cuprinde o serie de comenzi ce lansează diverse instrumente de asistentă, localizate in
computer sau pe Internet. Din aceste comenzi, comanda HELP deschide manualul de asistenţă existent in
PC. (Descrierea pentru manualul de asistenţă)
Tasta F1 deschide manualul de asistenţă existent in PC.
Comanda HELP tastată in linia de comandă deschide manualul de asistenţă existent in PC.
În casetele de dialog se acţionează butonul cu semnul ?, apoi se dă clic pe controlul asupra căruia se
solicită explicaţii sau se dă clic pe butonul Help, dacă acesta există.
8
Pentru a folosi o comandă în mod transparent, se scrie în faţa sa în linia de comandă un apostrof „'” sau
se alege pur şi simplu dintr-un meniu. Programul va afişa următorul simbol ">>" în faţa liniei de comandă
pentru a cere parametrii de execuţie a comenzii lansate în mod transparent. După execuţia acestei comenzi,
programul va reveni la execuţia comenzii întrerupte anterior.
Ex:
Command: line
Specify first point: 'grid
>>Specify grid spacing (X) or [ON/OFF/Snap/Aspect] <0.000>: 1
Resuming LINE command
Specify first point:
În exemplul de mai sus s-a întrerupt execuţia comenzii de desenare LINE pentru a se seta reţeaua de
puncte de ajutor prin spaţiere la un punct, după care s-a revenit la execuţia comenzii anterioare.
Dacă se doreşte renunţarea la execuţia unei comenzi lansate deja, se apasă tasta ESC.
Variabilele de sistem sunt parametri care, în funcţie de valorile care li se atribuie, influenţează mediul de
lucru. Unele pot fi modificate de către utilizator, altele nu. Lista completă a tuturor variabilelor de sistem este
afişată cu comanda SETVAR. Variabilele de sistem pot fi modificate:
Prin tastarea numelui lor în linia de comandă
Prin setări specifice în casete de dialog deschise cu diverse comenzi
Prin accesarea unor butoane (cele din bara de stare)
Utilizatorul îşi poate crea propriile combinaţii de taste pentru a lansarea rapidă a unor comenzi uzuale.
Acest lucru se realizează cu comanda Tools Customize Keyboard Shortcuts (în AutoCAD versiuni
până la max 2005) sau cu comanda Tools Customize pentru versiuni de AutoCAD 2006 şi superioare.
Utilizatorul îşi poate realiza combinaţii între tastele SHIFT, CTRL, SHIFT+CTRL şi butoanele mausului
pentru crearea unor aliasuri ale comenzilor des utilizate. Acest lucru se realizează în versiunile de AutoCAD
2006 şi superioare în fereastra deschisă cu comanda Tools Customize.
Deschiderea desenelor
Un desen creat anterior se poate deschide
cu comanda OPEN din meniul File sau tastată în linia de comandă,
cu butonul Open din bara de instrumente principală,
cu combinaţia de taste CTRL+O
cu clic dublu pe fişier din afara aplicaţiei
prin tragerea cu cursorul mausului din afara ferestrei în fereastra principală a aplicaţiei
din paleta Design Center
Atunci când se lucrează în desene mari este utilă deschiderea parţială a desenelor. Acest lucru se
realizează cu comanda Open, doar că după selectarea desenului în fereastra deschisă, se apasă săgeata
9
din dreptul butonului Open şi se alege Partialy open. În fereastra deschisă se aleg vederea şi elementele
geometrice dorite. Vederea obişnuită este EXTENTS.
Dacă un desen este deschis parţial, se pot încărca în timpul lucrului elemente geometrice care n-au
fost încărcate la deschiderea desenului. Încărcarea se face cu comanda Partial Load din meniul File.
Pentru ca un desen să poată fi identificat mai uşor în vederea deschiderii, sau în alte scopuri, se pot
adăuga informaţii prin accesarea comenzii Properties din meniul File.
La instalare AutoCAD-ul este setat să verifice autenticitatea desenului deschis. Această procedură
măreşte timpul de deschidere a unui desen Pentru a evita ca acest lucru să se întâmple de fiecare dată când
un desen este deschis, se anulează opţiunea Display digital signature information în pagina Open and Save
din fereastra Opţiuni.
Fişiere standard
Când se lucrează în colective de proiectare se doreşte păstrarea unei anumite unităţi în întocmirea
desenelor. În acest scop se crează fişiere standard, cu extensia .dws. Desenatorul poate crea standarde
pentru chenare, tipuri de linii, stiluri de dimensionare sau text, în care stabileşte obiectele ce vor fi verificate
şi proprietăţile acestora. Standardele servesc la o înţelegere mai bună şi mai uşoară a desenelor.
10
Pentru asocierea de fişiere standard la desenul curent se accesează comanda Tools AutoCAD
Standards Configure sau comanda Configure din bara de instrumente AutoCAD Standards sau se
tastează STANDARDS în linia de comandă.
Pentru verificarea conformităţii desenului cu un anumit standard, se accesează comanda Tools
AutoCAD Standards Check sau comanda Check din bara de instrumente AutoCAD Standards sau se
tastează CHECKSTANDARDS în linia de comandă.
Programul va verifica compatibilitatea setărilor. În cazul depistării unor neconformităţi, acestea vor fi
afişate, împreună cu sugestii de remediere. Se poate alege între remedierea neconformităţilor şi ignorarea
acestora.
La AutoCAD se pot ataşa plugin-uri cu standarde, create de Autodesk sau de alte companii.
Standardele nu acoperă două aspecte:
Existenţa în desenul verificat a unor obiecte cu denumiri nestandard;
Denumirea unui obiect din desen este similară cu cea din standard, dar proprietăţile lor nu coincid.
Când se repară probleme legate de obiecte cu nume nestandardizate, acestea vor fi eliminate din desen.
Toate entităţile asociate cu obiectele nestandardizate vor fi transferate unor obiecte standard înlocuitoare,
specificate de utilizator. Spre exemplu, dacă un layer nestandardizat este înlocuit cu altul standardizat, toate
entităţile din layerul nestandardizat se vor regăsi în layerul standardizat.
Odată asociat un desen cu un set de standarde, este bine ca pe măsură ce se lucrează la el, să fie
verificat periodic pentru conformitate cu standardele respective.
11
Lecţia 2
Controlul vederilor în desen
Pentru controlul vederilor în desen utilizatorul are la dispoziţie două grupe de comenzi: PAN şi ZOOM.
Cu ajutorul grupului de comenzi PAN se poate realiza deplasarea suprafeţei din desen care este vizibilă în
fereastra aplicaţiei în direcţia dorită.
Cu ajutorul grupului de comenzi ZOOM se poate realiza mărirea scării de vizibilitate a unei zone din
desen.
Comanda Pan
Pan Realtime
Accesarea comenzii:
PAN în linia de comandă
View Pan Realtime
Pan Realtime în bara de instrumente principală
Acţiune: Va realiza deplasarea parţii vizibile a desenului în fereastră în direcţia de tragere a mausului.
Pan Point
-PAN în linia de comandă
View Pan Point
Acţiune: Va cere introducerea coordonatelor pentru două puncte: punctul de plecare şi noua poziţie a
punctului de plecare. Coordonatele se pot introduce de la tastatură sau prin indicare cu mausul în spaţiul de
lucru.
PAN UP, DOWN, LEFT, RIGHT: deplasare în direcţia respectivă.
Fereastra pentru vederi aeriene:
Accesarea comenzii: View Aerial View
Acţiune: Prin manipularea cursorului de maus în această fereastră se va realiza deplasarea şi modificarea
scării de vizibilitate a desenului în fereastra principală a aplicaţiei.
Comanda Zoom
Zoom Realtime
Accesarea comenzii:
ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni; se tastează ENTER fără a selecta
nimic)
View Zoom Realtime
Zoom Realtime în bara de instrumente principală
12
Acţiune: Comanda Zoom Realtime asigură modificarea rezoluţiei desenului prin tragerea cu butonul stâng
al mouse-ului apăsat, în dreapta-sus pentru mărire sau în stânga-jos pentru micşorare.
Zoom Original
Se restabileşte vederea anterioară în timpul operaţiilor de Zoom Realtime sau Pan Realtime.
Accesarea comenzii: Clic creapta Zoom Original
ZOOM WINDOW: permite modificarea rezoluţiei astfel încât o anumită parte din desen să poată fi văzută
mai bine prin mărire la dimensiunea ferestrei. (demonstraţie)
Accesarea comenzii:
ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni; se tastează w şi ENTER)
View Zoom Window
Zoom Window în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală
Acţiune: Aplicaţia va cere indicarea dreptunghiului de încadrare pentru zona ce se doreşte a fi
mărită, prin specificarea colţurilor opuse pe una din diagonale.
Zoom Extents
Se permite o rezoluţie maximă astfel încât să poată fi vizibile în fereastră toate obiectele din desen.
Accesarea comenzii:
ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni; se tastează E şi ENTER)
View Zoom Extents
Zoom Extents în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală
Acţiune: Va fi afişat în fereastră desenul în întregime, astfel încât limitele lui să coincidă cu
limitele ferestrei.
Zoom All
Accesarea comenzii:
ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni; se tastează A şi ENTER)
View Zoom All
Zoom All în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală
Acţiune: Va fi cuprinsă în fereastră zona acoperită de reţeaua de puncte sau dacă există obiecte desenate
în afara ei vor fi incluse şi acestea.
Zoom Center
Se aduce un punct din desen în centrul ferestrei, asigurând totodată şi zoom-ul dorit, prin introducerea
factorului de mărire de la linia de comandă.
Accesarea comenzii:
ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni; se tastează C şi ENTER)
View Zoom Center
Zoom Center în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală
Acţiune: se cere indicarea punctului ce va fi adus în centrul ferestrei, apoi va trebui introdusă după caz,
factorul de multiplicare a rezoluţiei, sau înălţimea. În linia de comandă este afişată înălţimea curentă. Prin
introducerea unei înălţimi mai mari decât cea indicată vederea va fi micşorată, iar prin introducerea unei
înălţimi mai mici, vederea va fi mărită.
Zoom Previous
Se restabileşte vederea anterioară ultimei operaţii de zoom.
Accesarea comenzii:
ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni; se tastează P şi ENTER)
View Zoom Previous
13
Zoom Previous în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală
Zoom Dynamic
Se utilizează un cadru ce reprezintă punctul de vedere al utilizatorului. Acesta poate fi deplasat pe
suprafaţa ferestrei, sau i se pot modifica dimensiunile.
Accesarea comenzii:
ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni; se tastează D şi ENTER)
View Zoom Dynamic
Zoom Dynamic în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală
Acţiune: Vor apărea în fereastră trei cadre:
Cadrul alb reprezintă punctul de vedere al utilizatorului. Acesta poate fi deplasat în fereastră şi
redimensionat după dorinţă de către utilizator.
Cadrul verde are aceleaşi dimensiuni cu cadrul alb şi dă informaţii asupra elementelor ce vor fi
vizibile în fereastră dacă dimensiunea cadrului alb nu va fi modificată de către utilizator şi acesta
va fi suprapus peste cadrul verde, după care se apasă ENTER.
Cadrul albastru reprezintă limitele vederii după executarea comenzii.
Zoom Scale
Se permite modificarea rezoluţiei prin introducerea factorului de multiplicare de la tastatură, fără a se
modifica poziţia centrului vederii.
Accesarea comenzii:
ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni; se tastează S şi ENTER)
View Zoom Scale
Zoom Scale în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente
Acţiune: Programul solicită introducerea factorului de scalare a vederii în linia de comandă.
14
Lucrul cu mai multe vederi în aceeaşi fereastră
Pentru a lucra în model space cu mai multe vederi simultan, fereastra aplicaţiei se poate împărţi în mai
multe spaţii, numite zone de vizualizare (viewports), care vor conţine diferitele vederi cu care urmează să se
lucreze. Dispunerea zonelor de vizualizare se poate salva pentru a mai fi folosită ulterior. Zonele de
vizualizare se creează în spaţiul model accesând meniul View Viewports de unde se alege numărul de
zone de vizualizare dorit, iar de la tastatură se introduce opţiunea de dispunere în fereastră a acestora.
Dând clic în orice zonă de vizualizare, aceasta poate fi divizată la rândul ei conform procedurii de mai sus.
Pentru reunirea a două zone de vizualizare într-una singură se alege comanda Join din meniul View, după
care se selectează zonele adiacente ce vor fi reunite. Pentru a restaura o singură zonă de vizualizare în
fereastră se alege comanda 1 View din meniul View Viewports. În timpul lucrului nu se poate opera decât
într-o singură zonă de vizualizare. Pentru a schimba vederea se dă clic în vederea în care se doreşte să se
lucreze, sau se tastează succesiv CTRL +R, până se activează vederea dorită.
În spaţiul model se poate salva o anumită dispunere a zonelor de vizualizare selectând comanda în
meniul View Viewports New Viewports. În fereastra deschisă se dă un nume dispunerii actuale a
vederilor şi se salvează. Pentru a restaura într-un moment ulterior o dispunere salvată, se selectează View
Viewports Named Viewports.
Comanda Redraw
Dacă variabila de sistem BLIPMODE are valoarea 1, atunci când se specifică un punct sau se execută o
selecţie, în fereastra desenului vor apărea nişte mici semne. Cu ajutorul comenzii REDRAW aceste semne
sunt îndepărtate din viewport-ul curent.
Mod de accesare a comenzii REDRAW:
View Redraw
Se dă clic pe butonul Redraw în bara de instrumente principală
REDRAW în linia de comandă
Comanda REDRAWALL îndepărtează semnele în toate viewporturile din desen.
Mod de accesare a comenzii REDRAWALL:
REDRAWALL în linia de comandă
Comanda Regen
Această comandă are ca efect regenerarea întregului desen şi recalculează coordonatele din ecran pentru
obiectele din viewport-ul curent. Este reindexată baza de date a desenului pentru afişare şi selecţie în
condiţii optime a obiectelor.
Mod de accesare:
View Regen
Se tastează REGEN în linia de comandă
15
Lucrul cu obiecte în AutoCAD
Proprietăţi ale obiectelor
Orice obiect desenat se caracterizează printr-un set de proprietăţi. Unele dintre acestea au caracter
general (layer, stil de linie, culoare) altele au caracter specific (printre proprietăţile unui cerc se numără raza
şi suprafaţa, o linie se caracterizează prin lungime şi unghi, etc). O mare parte din proprietăţile cu caracter
general ale obiectelor le sunt atribuite acestora fie direct, fie prin intermediul layerelor cărora le aparţin
(BYLAYER). Atunci când un obiect este desenat, el ia proprietăţile layerului în care este desenat. Dacă
aceste proprietăţi se modifică manual de către utilizator valoarea dată de acesta va înlocui valoarea
împrumutată din layer.
Pentru a vizualiza proprietăţile unui obiect din desen, se procedează în unul din următoarele moduri:
se selectează obiectul şi se dă clic dublu
cu obiectul selectat se lansează comanda Modify Properties
cu obiectul selectat se accesează butonul Properties din bara principală
cu obiectul selectat se tastează CTRL+1 (1 din partea stângă a tastaturii, nu de la microtastatură)
Se va deschide paleta Properties care conţine o listă a proprietăţilor selecţiei active, structurată pe criterii
specifice. În această fereastră se pot vizualiza şi edita proprietăţile obiectelor. Bara de instrumente
Properties permite afişrea şi editarea culorii, tipului de linie, a grosimii liniei şi a stilului de plotare pentru
selecţia curentă.
Proprieţăţile se pot copia de la un obiect la altul cu comanda Match Properties.
Mod de accesare:
se tastează MATCHPROP în linia de comandă
se lansează comanda Modify Match Properties
se actionează butonul Match Properties din bara de instrumente principală.
Dacă există o selecţie activă în momentul lansării comenzii, programul va oferi posibilitatea de a selecta
obiectul destinaţie sau de a stabili ce proprietăţi vor fi copiate între obiecte (Opţiunea Settings) după care se
poate alege obiectul destinaţie. În cazul în care nu se fac setări particulare, obiectul destinaţie va prelua de
la obiectul sursă valorile proprietăţilor comune. Dacă în momentul lansării comenzii nu există o selecţie
activă, programul va cere selectarea pe rând a obiectului sursă apoi a obiectului destinaţie. Şi în acest caz
se pot seta proprietăţile ce urmează a fi copiate.
Lucrul cu layere
Layer-ele reprezintă cel mai important mod de a organiza informaţia într-un desen. Ele pot fi asociate
intuitiv cu nişte straturi suprapuse, fiecare înglobând un anumit tip de informaţie, conform cu opţiunea
utilizatorului.
Proprietăţile unui layer sunt:
culoarea
stilul de linie
grosimea liniei
stilul de plotare
vizibilitatea la plotare
16
Ştergerea unui layer neutilizat: În fereastra Layer Properties Manager, se selectează layerul ce trebuie
şters, apoi se apasă butonul Delete Layer. Layerele ce conţin obiecte nu pot fi şterse, decât dacă aceste
obiecte sunt mutate în alte layere. Layerele 0, Defpoints şi layerul curent nu pot fi şterse.
Layere-le neutilizate se pot elimina din desen cu comanda File » Drawing Utilities » Purge.
Pot fi create layere separate pentru linii de construcţie, elemente de dimensionare, elemente de text, etc.
În orice desen nou creat există un layer predefinit, denumit "0", care nu poate fi şters sau redenumit şi căruia
îi sunt asociate culoarea 7 (alb sau negru) linia continuă de grosime 0,25 şi stilul normal pentru imprimare la
plotter.
Obiectele conţinute într-un layer pot fi mutate în alt layer astfel:
se selectează obiectele respective şi în caseta de selecţie din bara Layers, se alege layerul în
care urmează să fie mutate.
(În AutoCAD 2007) Se lansează comanda Format Layer Tools Layer Match, se selectează
obiectele ce vor fi mutate apoi se selectează un obiect din layerul destinaţie.
Dacă se doreşte revenirea la setările anterioare, se foloseşte comanda Layer Previous de pe bara de
formatare, care va restabili proprietăţile anterioare ale layerului respectiv.
Blocarea layerelor
Pentru a preveni modificarea obiectelor conţinute într-un layer, acesta poate fi blocat. Operaţia de blocare
se poate realiza în caseta de selecţie din bara de instrumente Layer, dând clic pe pictograma ce reprezintă
un lacăt din dreptul layerului respectiv. În acelaşi mod se poate realiza si operaţia inversă. O altă cale de
blocare este în fereastra Layer Properties Manager. Se selectează layerul care se va bloca, apoi se dă clic
pe pictograma de blocare.
Filtrarea layerelor
Utilizatorul poate controla care layere vor fi afişate în Layer Properties Manager, şi ordinea lor de afişare.
Un filtru de layere limitează afişarea numelor acestora în Layer Properties Manager şi în bara de instrumente
Layers.
Există două moduri de filtrare pentru layere:
Pe baza proprietăţilor layerelor – În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul New
Property Filter. Va apărea caseta de dialog Layer Filter Properties, în care se setează numele
noului filtru şi criteriile de filtrare. Pentru a selecta mai multe valori pentru o proprietate, se dă clic
dreapta în rândul de definire a filtrului şi se selectează comanda Duplicate Row. Pe rândul
următor se trece a doua valoare ce va fi inclusă în filtru pentru proprietatea respectivă. Se dă apoi
clic pe Apply sau OK.
Filtrare după grupuri - În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul New Group
Filter. În partea stângă a ferestrei, unde este afişată lista filtrelor, va apărea un filtru nou, denumit
GROUP FILTER1. Se selectează filtrul All pentru afişarea tuturor layerelor, apoi din lista acestora
se selectează cele care urmează să fie incluse în filtru şi se trag în dreptul numelui filtrului din
partea stângă a ferestrei. Pentru eliminarea unui layer din filtru se dă clic dreapta pe layerul
respectiv, iar din meniul contextual se alege comanda Remove from Group Filter.
Partea stângă a ferestrei Layer Properties Manager afişează trei filtre definite de program şi toate filtrele
salvate de utilizator în desenul curent. Caseta de selecţie din bara de instrumente Layers va afişa doar layer-
ele incluse în filtrul activ.
Lucrul cu culori
Folosirea culorilor într-un desen reprezintă un mijloc de a grupa vizual obiectele desenate, pentru o mai
bună organizare a desenului.
Unui obiect i se poate atribui o culoare fie prin intermediul layerului în care este inclus, fie prin specificare
explicită, independent de layer. Atribuirea culorilor pe baza layerului face mai uşor de identificat fiecare layer
în desen. Culorile mai sunt utilizate ca mod de a indica grosimea de linie in plotarea dependentă de culoare.
Pentru a atribui o anumită culoare tuturor obiectelor ce urmează a fi desenate, în caseta de selecţie
a culorii din bara Properties, se selectează culoarea dorită. Aceeaşi operaţie se poate realiza în paleta
Properties, Pentru ca toate obiectele ce urmează a fi desenate sa ia culoarea layeru-lui, se va alege
opţiunea BYLAYER. Dacă se alege o culoare diferită, obiectele vor căpăta această culoare. Dacă se alege
opţiunea BYBLOCK, obiectele vor căpăta culoarea 7 (alb/negru) dacă nu sunt grupate într-un bloc, iar
blocurile vor lua culoarea layerului.
Tipuri de linii
Un tip de linie reprezintă un model generat de succesiunea linie, spaţiu, punct.
Unui obiect i se poate atribui un tip de linie fie prin intermediul layerului în care este inclus, fie prin
specificare explicită, independent de layer. Odată cu alegerea tipului de linie se poate seta şi scara
modelului liniei, pentru a controla dimensiunea segmentelor şi a spaţiilor dintre acestea.
La începutul unui proiect se încarcă tipurile de linii necesare, pentru a putea fi rapid disponibile în vederea
utilizării.
Încărcarea unui tip de linie se face astfel: Cu comanda Format Linetype se deschide Linetype
Manager. În această fereastră se dă clic pe butonul Load. În caseta de dialog Load or Reload Linetypes se
da clic pe butonul File pentru a selecta fişierul cu extensia lin pe care utilizatorul doreşte sa-l vizualizeze.
Pentru lucrul în sistem metric se utilizează fişierul acadiso.lin, iar pentru sistemul de unităţi anglo-saxon se
utilizează fişierul acad.lin. În rubrica Linetype definitions sunt listate toate tipurile de linii definite în fişierul
selectat. De aici se selectează tipurile de linii dorite şi se dă clic pe OK. Pentru a selecta mai multe tipuri de
linii odată se ţine apăsată tasta CTRL, iar pentru selecţia simultană unui grup de tipuri de linii consecutive,
se ţine apăsată tasta SHIFT, în timp ce se selectează prima şi ultima linie din grup.
Pentru vizualiza toate tipurile de linii încărcate în desenul curent se dă clic în bara de instrumente
Properties, pe caseta Linetype.
Pentru a descărca tipurile de linie neutilizate:
Cu comanda Format Linetype se deschide Linetype Manager. Se selectează tipul de linie ce va
fi descărcat si se dă clic pe Delete.
Cu comanda File Drawing Utilities Purge se deschide caseta de dialog Purge. Aici se va
selecta nodul Linetypes, care va derula lista cu toate tipurile de linii care pot fi şterse. Din această
listă se selectează tipurile de linii pe care utilizatorul doreşte să le şteargă apoi se dă clic pe
butonul Purge.
Tipurile de linii BYLAYER, BYBLOCK şi CONTINUOUS nu pot fi şterse.
Tipul de linie atribuit unui obiect se poate schimba în unul din următoarele moduri:
Prin mutarea obiectului în alt layer
19
Cu obiectul selectat, în bara de instrumente Object Properties se alege tipul de linie dorit în caseta
Linetype.
Cu obiectul selectat, în paleta Properties, se dă clic pe rândul Linetype, apoi se va seta tipul de
linie dorit.
Setarea tipului de linie pentru toate obiectele ce urmează a fi desenate se face cu comanda Format
Linetype. Se deschide Linetype Manager, se selctează tipul de linie dorit apoi se dă clic pe butonul Current.
Dacă se selectează BYLAYER, toate obiectele vor fi desenate cu tipul de linie atribuit layerului
curent.
Dacă se selectează BYBLOCK, toate obiectele vor fi desenate cu tipul de linie curent, până când
vor fi reunite într-un bloc. Când blocul este inserat într-un desen, obiectelor din bloc le va fi atribuit
tipul de linie curent.
Acelaşi tip de linie se poate utiliza la scări diferite, prin schimbarea globală a scării tipului de linie, sau
individual pentru fiecare obiect. În mod curent, scara pentru tipurile de linii, atât global cât şi individual, este
1.0. Cu cât scara este mai mică, numărul de repetiţii ale modelului pe unitatea de lungime din desen este
mai mare.
În fereastra Linetype Manager, dacă se dă clic pe butonul Show Details, sub tabelul cu tipurile de linii vor fi
afişate Factorul de scară global şi Factorul de scară curent pentru obiecte.
Factorul de scară global este controlat de variabila de sistem LTSCALE, care schimbă scara tipului de
linie pentru obiectele deja desenate, cât şi pentru cele ce urmează a fi desenate.
Factorul de scară curent pentru obiecte este controlat de variabila de sistem CELTSCALE, care
schimbă scara tipului de linie pentru obiectele ce urmează a fi desenate. Scara la care este reprezentat un
tip de linie este dată de produsul dintre valoarea CELTSCALE şi valoarea LTSCALE.
Exemplu: O linie desenată cu CELTSCALE = 2 într-un desen cu LTSCALE = 0.5 va arăta identic cu o
linie creată cu CELTSCALE = 1 într-un desen cu LTSCALE = 1.
În paper space, se poate modifica scara tipurilor de linii în viewporturi diferite cu ajutorul variabilei de
sistem PSLTSCALE, care poate lua următoarele valori:
0 – Nu se face o modificare specială a scării tipului de linie. Lungimile segmentelor ce formează
tipurile de linii se raportează la unităţile de măsură din spaţiul în care liniile sunt desenate (model
space sau paper space). Obiectele sunt desenate cu tipuri de linie la scara dată de LTSCALE.
1 – Factorul de scară al viewport-ului guvernează factorul de scară al tipului de linie. Dacă
variabila de sistem TILEMODE = 0, lungimile segmentelor ce formează tipurile de linii se
raportează la unităţile de măsură din paper space, chiar şi pentru obiectele desenate în model
space. În acest caz, viewporturile pot avea zoom-uri diferite, cu toate acestea tipurile de linii vor fi
afişate identic. Obiectele sunt desenate cu tipuri de linie la scara dată de LTSCALE.
Observaţii:
1. La schimbarea valorii pentru variabila de sistem PSLTSCALE sau la utilizarea unor comenzi cum ar fi
zoom cu PSLTSCALE=1, obiectele din viewporturi nu sunt regenerate automat cu noua scară pentru
tipuri de linii. Se vor utiliza comenzile REGEN sau REGENALL pentru a actualiza scara tipurilor de linii în
fiecare viewport.
2. Pentru segmentele scurte reprezentate cu tipuri de linii discontinui, se va utiliza o altă scară a tipului de
linie, astfel încât să fie vizibilă discontinuitatea liniei.
3. În cazul poliliniilor, variabila de sistem PLINEGEN controlează modul în care este generată linia pentru
toate liniile ce urmează a fi desenate:
PLINEGEN=0 – Modelul poliliniei începe şi se termină cu un segment la fiecare vârf .
PLINEGEN=1 – Polilinia este generată continuu de la un capăt la altul
Modul de generare al unei anumite polilinii poate fi modificat în fereastra Properties prin editarea
proprietăţii Linetype Generation. Valoarea Enabled corespunde modului de generare unitar al poliliniei, de la
un capăt la altul al acesteia. Valoarea Desabled corespunde modului de generare al poliliniei, cu repetarea
modelului între vârfurile adiacente.
20
necesară sau recomandată setarea grosimii liniilor în spaţiul model. Dacă totuşi se doreşte afişarea grosimii
unor linii în spaţiul model, se recomandă ca acestea să fie desenate ca polilinii cu grosime.
În model space o linie de grosime 0 apare cu lăţimea de 1 pixel, indiferent de nivelul de zoom sau tipul de
linie, pe când în paper space liniile apar la grosimea la care vor fi plotate. Liniile vor fi plotate cu grosimea lor
reală, indiferent dacă afişarea grosimii tipului de linie este activată.
Grosimea de linie curentă este grosimea de linie utilizată pentru desenarea oricărui obiect, până când o
altă grosime de linie devine curentă. Aceasta este afişată în caseta Lineweight din bara de instrumente
Properties.
Setarea grosimii curente de linie se poate face:
Cu comanda Format Lineweight. Se va deschide caseta de dialog Lineweight Settings în care
se selectează grosimea de linie curentă. Pentru a afişa grosimile liniilor la valoarea lor curentă, se
va marca opţiunea Display Lineweight.
Prin selectare în caseta Lineweight din bara de instrumente Properties.
Prin editare în paleta Properties: Fără a avea o selecţie activă, se dă clic pe rândul aferent
grosimii de linie si din meniul afişat se va selecta grosimea dorită.
Dacă se selectează BYLAYER, toate obiectele vor fi desenate cu grosimea de linie atribuită layerului
curent. Dacă se selectează BYBLOCK, toate obiectele vor fi desenate cu grosimea de linie curentă, până
când vor fi reunite într-un bloc. La inserarea blocului într-un desen, obiectelor din bloc le va fi atribuit tipul de
linie curent.
21
Lecţia 3
Utilizarea instrumentelor de precizie
Utilizarea coordonatelor şi a sistemelor de coordonate
Pentru indicarea coordonatelor plane în AutoCAD se folosesc sistemele de coordonate cartezian,
respectiv polar.
Metode de introducere a coordonatelor:
Indicarea unui punct in spaţiul de lucru cu ajutorul cursorului
Introducerea valorii coordonatelor în linia de comandă
Introducerea valorii coordonatelor în caseta din dreptul cursorului, dacă este activat modul
dinamic de introducere a datelor
Se pot introduce coordonatele absolute ale punctelor (raportate la origine) sau coordonate relative
(raportate la poziţia ultimului punct specificat).
Poziţia curentă a cursorului este indicată în prima fereastră din partea stângă a barei de stare. Afişarea se
poate face în trei moduri diferite:
Static: conţinutul ferestrei se actualizează doar la specificarea unui punct
Dinamic: conţinutul ferestrei se actualizează odată cu modificarea poziţiei cursorului
Afişarea unghiului si distanţei: se face sub forma (distanţă < unghi) şi se actualizează odată cu
modificarea poziţiei cursorului. Acest mod este disponibil atunci când se desenează obiecte care
presupun introducerea a cel puţin două puncte.
Schimbarea modului de afişare a coordonatelor în bara de stare:
Se dă clic în fereastra de afişare a coordonatelor. La fiecare nou clic, va fi activat unul din cele trei
moduri de afişare a coordonatelor.
Se dă clic dreapta în fereastra de afişare a coordonatelor. În meniul contextual afişat se alege
modul dorit.
Se modifică valoarea variabilei de sistem COORD. Aceasta poate lua una din următoarele valori:
o 0 pentru afişare statică
o 1 pentru afişare dinamică
o 2 pentru afişarea unghiului şi distanţei
Comanda ID Point
Afişarea valorilor pentru coordonatele unui punct din desen se face cu comanda ID Point.
Accesarea comenzii:
Tools Inquiry ID Point
Introducerea coordonatelor
Introducerea coordonatelor carteziene absolute:
Dacă modul dinamic de introducere a datelor este activat, coordonatele se vor introduce în
fereastra de lângă cursor cu sintaxa: #x,y.
22
Dacă modul dinamic de introducere a datelor este dezactivat, coordonatele se vor introduce în
linia de comandă cu sintaxa: x,y.
Introducerea coordonatelor carteziene relative se face cu sintaxa @x,y atât în modul dinamic de
introducere a datelor, cât şi în linia de comandă.
Introducerea coordonatelor polare absolute:
Dacă modul dinamic de introducere a datelor este activat, coordonatele se vor introduce în
fereastra de lângă cursor cu sintaxa: #distanţă<unghi.
Dacă modul dinamic de introducere a datelor este dezactivat, coordonatele se vor introduce în
linia de comandă cu sintaxa: distanţă<unghi.
Introducerea coordonatelor polare relative se face cu sintaxa @distanţă<unghi atât în modul
dinamic de introducere a datelor, cât şi în linia de comandă.
Introducerea directă a distanţelor se face prin deplasarea cursorului pe direcţia dorită şi introducerea
distanţei faţă de ultimul punct introdus.
Sisteme de coordonate
În orice desen sunt definite două sisteme de coordonate:
Sistemul de coordonate universal (WCS) este fix. În vederile 2D axa X este orizontală, axa Y verticală
iar originea se află la intersecţia axelor X şi Y. Toate obiectele dintr-un fişier dwg sunt definite în funcţie de
WCS.
Sistemul de coordonate al utilizatorului (UCS) este mobil. Într-un desen nou creat aceste două sisteme
de coordonate coincid. Toate operaţiile de editare în desen fac referinţă la UCS-ul curent.
Definirea originii unui nou UCS:
Accesarea comenzii:
Meniul Tools New UCS Origin
Aplicarea unui UCS în alte viewporturi: În bara de instrumente se dă clic pe butonul Apply .
Pentru aplicarea UCS-ului din viewport-ul curent într-un alt viewport se dă clic în viewport-ul căruia
urmează să i se aplice UCS-ul.
Pentru aplicarea UCS-ului din viewport-ul curent în toate celelalte viewporturi se introduce parametrul a în
linia de comandă.
Modul în care este afişată pictograma UCS-ului este controlat de comenzile din meniul View Display
UCS Icon sau prin tastarea comenzii UCSICON în linia de comandă.
25
În bara de instrumente Object Snap se dă clic pe butonul OSnap Settings .
În bara de stare se dă clic dreapta pe butonul OSNAP şi se selectează opţiunea Settings
Se va deschide caseta de dialog Drafting Settings la pagina Object Snap, unde se pot activa sau
dezactiva modurile Object Snap şi Object Snap Tracking şi se selectează proprietăţile geometrice ale
locaţiilor care vor fi sesizate la apropierea cursorului de un obiect vizibil. Dacă în Drating Settings au fost
setate mai multe proprietăţi geometrice sesizabile, cu tasta TAB se pot activa pe rând aceste opţiuni, relativ
la obiectele din proximitatea cursorului.
Funcţia Object Snap Tracking permite deplasarea cursorului pe direcţii generate prin recunoaşterea de
locaţii aflate pe acelaşi obiect sau pe obiecte diferite, ale căror proprietăţi geometrice pot fi detectate cu
funcţia AutoSnap activată. În fereastra desenului aceste direcţii sunt vizibile sub forma unor linii infinite de
culoare albă punctate. La intersecţia lor apar marcaje în formă de cruce, care permit aderarea cursorului.
Pentru a dezactiva temporar funcţia AutoSnap, se apasă butonul OSNAP din bara de stare, se apasă
tasta F3 sau se tastează la linia de comandă OSNAP. Pentru ca funcţia Object Snap să ignore liniile de
haşură din desen, se introduce în linia de comandă variabila de sistem OSOPTIONS, căreia i se atribuie
valoarea 1.
Pentru a dezactiva temporar funcţia Object Snap Tracking se apasă butonul OTRACK din bara de stare,
se apasă tasta F11 sau se tastează la linia de comandă OTRACK.
Configurarea setărilor pentru funcţia AutoSnap se poate realiza cu comanda Options din meniul Tools. Se
va deschide fereastra Options, iar la pagina Drafting se pot face toate setările necesare.
Marker activează afişarea simbolului grafic la recunoaşterea locaţiilor detectabile cu Object
Snap.Simbolul grafic îşi modifică forma în funcţie de tipul de snap pe care îl recunoaşte. Se poate
seta dimensiunea şi culoarea acestui simbol.
Magnet atrage şi blochează cursorul în punctul cel mai apropiat evidenţiat de un snap.
Deschiderea (Aperture box) delimitează spaţiul din jurul cursorului în interiorul căruia opţiunile
Object snap sunt evaluate în raport cu obiectele peste care trece cursorul. Se poate opta pentru
afişarea sau nu a deschiderii şi pentru modificarea dimensiunii acesteia.
Modurile Object Snap se pot accesa uşor dând clic dreapta cu tasta SHIFT apăsată (dacă utilizatorul nu a
configurat altfel butoanele mausului), sau din bara de instrumente Object Snap.
27
Crossing - se va defini o fereastră de selecţie. Vor fi incluse în selecţie toate obiectele parţial sau
total incluse în fereastră indiferent de direcţia de trasare a acesteia.
Box – se va defini o fereastră de selecţie. Comanda funcţionează similar modului de selecţie prin
indicarea ferestrei de selecţie, fără alt parametru.
All – vor fi selectate toate obiectele aparţinând layerelor vizibile.
Fence – vor fi selectate toate obiectele ce traversează o barieră de selecţie. Aplicaţia solicită
utilizatorului să definească bariera sub forma unei linii poligonale deschise, care se poate
autointersecta.
WPoligon – se va defini un poligon de selecţie. Acesta va trebui să aibă toate laturile neadiacente
disjuncte. Vor fi incluse în selecţie doar obiectele complet incluse în poligon.
CPoligon – se va defini un poligon de selecţie. Acesta va trebui să aibă toate laturile neadiacente
disjuncte. Vor fi incluse în selecţie toate obiectele complet sau parţial incluse în poligon.
Group – Vor fi selectate toate obiectele dintr-un grup de selecţie. Se va introduce în linia de
comandă numele grupului. Grupurile de selecţie se creează cu comanda FILTER introdusă in linia
de comandă.
Add – reprezintă modul curent de selecţie. Obiectele nou selectate vor fi adăugate la selecţia
existentă.
Remove – se pot elimina din setul de selecţie obiecte prin indicarea cu mausul. O alternativă la
această opţiune o reprezintă indicarea obiectelor cu mausul în timp ce se menţine tasta SHIFT
apăsată.
Previous – selectează cel mai recent set de selecţie. Acest set este anulat de operaţiile de
ştergere a obiectelor de pe desen. AutoCAD memorează dacă selecţiile au fost făcute în spaţiul
model sau spaţiul hârtie, şi sunt ignorate, corespunzător dacă se comută imediat lucrul în alt
spaţiu.
Auto – comută pe modul de selecţie automat aplicabil fără lansarea comenzii SELECT de la
tastatură.
Single – va permite selecţia unui singur obiect, prin indicare cu mausul. După selectarea acestui
obiect, în linia de comandă nu va mai apărea promptul pentru selectarea altor obiecte.
Pentru selectarea multiplă a obiectelor pe baza proprietăţilor acestora sau după tipuri de obiecte, se
utilizează comenzile Quick Select respectiv Filter.
Comanda Quick Select
Accesarea comenzii:
Meniul Tools Quick Select
Se dă clic dreapta în spaţiul de desenare fără a avea nici un obiect selectat şi din meniul
contextual se selectează comanda Quick Select
Se tastează QSELECT în linia de comandă.
28
Add to List – Adaugă criteriul de filtrare nou creat la lista de criterii.
Substitute – Inlocuieşte un criteriu din lista de criterii cu criteriul de filtrare nou creat.
Add Selected Object – Adaugă la filtru un obiect ce va fi selectat din desen.
Edit Item – Mută un criteriu din lista de criterii în spaţiul de selecţie a criteriilor pentru editare.
Delete – Şterge un criteriu din lista de criterii
Clear List – Şterge toate criteriile din lista de criterii a filtrului curent
Named Filters – În acest spaţiu se afişează, salvează şi şterg filtre.
Apply – Caseta de dialog este închisă. Filtrul curent va fi utilizat în selecţiile viitoare.
Selecţia se va face cu fereastră de la dreapta la stânga. Vor fi selectate doar obiectele incluse total sau
parţial în fereastră, care se încadrează în filtrul de selecţie.
Grupurile sunt seturi salvate de obiecte ce pot fi selectate şi editate împreună sau separat. Pentru
obiectele din desen ce trebuie manipulate ca o unitate, grupurile reprezintă un mod convenabil de
organizare.
Comanda GROUP lansată din linia de comandă deschide caseta de dialog Object Grouping. Aici se pot
afişa, identifica, crea şi modifica grupurile de obiecte.
Rubrici:
Group Name – afişează numele grupurilor existente.
Selectable – specifică dacă un grup este sau nu selectabil. Dacă un grup este selectabil, prin selecţia
unui singur obiect din grup va fi selectat tot grupul.
Group Identification – afişează numele şi descrierea (dacă există) grupului selectat în lista Group Name.
Group Name – în această rubrică se introduce numele unui nou grup sau apare numele grupului
selectat în lista grupurilor existente. Numele unui grup va avea maximum 31 caractere, fără spaţii
între ele. În lista grupurilor existente, numele va fi scris cu majuscule.
Group Description – în această rubrică se introduce o descriere a grupurilor nou create (opţional) şi
se afişează descrierea grupurilor selectate. Descrierea poate avea maxim 64 caractere.
Fiind Name – afişează numele grupului căruia îi aparţine un obiect. Aplicaţia va solicita selectarea
unui obiect.
Highlight – evidenţiază în spaţiul desenului obiectele componente ale grupului selectat.
Include Unnamed – specifică dacă vor fi afişate în listă şi grupurile nedenumite.
Create Group – Specifică proprietăţile pentru grupurile nou create.
New – creează un grup nou din obiectele selectate, utilizând numele şi descrierea introduse în
casetele Group Name şi Description.
Selectable – specifică dacă noul grup va fi sau nu selectabil.
Unnamed – Indică faptul că grupul nou creat nu are nume. Grupurilor nedenumite li se atribuie
automat un nume de forma *An unde n reprezintă un contor ce se modifică la adăugarea fiecărui nou
grup nedenumit.
Change Group – Modifică grupurile existente.
Remove – elimină obiecte din grupul selectat. Pentru a utiliza această opţiune trebuie dezactivată
opţiunea Selectable. Chiar dacă se elimină toate obiectele dintr-un grup, grupul va rămâne în
continuare definit.
Add – Adaugă obiecte la grupul selectat.
Rename – Redenumeşte grupul selectat cu numele introdus în caseta Group Name din rubrica
Group Identification.
Re-Order – Afişează caseta de dialog Order Group în care poate fi schimbată ordinea obiectelor în
cadrul grupului.
Description – actualizează descrierea grupului selectat.
Explode – Şterge definiţia grupului selectat.
Selectable – specifică dacă grupul este sau nu selectabil.
Corectarea erorilor
Cea mai uzuală cale de a corecta o operaţie eronat executată, este anularea operaţiei respective. Acest
lucru se realizează cu comanda Undo. Foarte multe comenzi de editare din AutoCAD au la rândul lor opţiuni
de refacere a unor paşi intermediari.
29
Accesarea comenzii Undo:
Ştergerea obiectelor
Se pot şterge obiecte desenate prin oricare din următoarele metode:
Prin selectarea acestora şi apăsarea tastei DELETE sau a combinaţiei CTRL+X
Cu ajutorul comenzii Erase
Mod de accesare a comenzii Erase:
Meniul Modify Erase
31
Lecţia 4
Desenarea obiectelor geometrice
Desenarea liniilor
Accesarea comenzii:
Meniul Draw Line
Desenarea cercurilor
Accesarea comenzii:
Meniul Draw Circle
32
Angle – va fi desenat un arc în sens antiorar cu centrul şi punctul de start
specificate deja, care include unghiul ce va fi introdus de utilizator. Dacă unghiul
este negativ, arcul va fi desenat în sens orar.
Chord Length – va fi desenat un arc minor sau major, cu centrul şi punctul de
start specificate deja, care subîntinde o coardă a cărei lungime va fi specificată de
utilizator. Dacă se introduce o coardă pozitivă, va fi desenat arcul minor, în sens
antiorar. Dacă se introduce o coardă negativă, va fi desenat arcul major, în sens
antiorar.
End – utilizatorul va specifica al doilea capăt al cercului după care i se va oferi un set nou de
opţiuni.
o Center Point – va fi desenat un arc în sens antiorar cu punctul de start specificat deja,
care va avea al doilea capăt pe o rază imaginară trasată din centru spre al doilea punct
specificat.
o Angle – va fi desenat un arc în sens antiorar cu capetele specificate deja, care include
unghiul ce va fi introdus de utilizator. Dacă unghiul este negativ, arcul va fi desenat în
sens orar.
o Direction – va fi desenat un arc cu capetele specificate, tangent în punctul de start la
direcţia introdusă de utilizator.
o Radius – va fi desenat un arc în sens antiorar cu capetele specificate deja, având raza
specificată de utilizator. Dacă raza este negativă, va fi desenat arcul major.
Center – utilizatorul va specifica centrul cercului căruia îi aparţine arcul, după care i se va oferi un
set nou de opţiuni.
o End Point – va fi desenat un arc în sens antiorar, cu centrul şi punctul de start specificate
deja, având al doilea capăt la capătul razei imaginare trasate între centrul cercului şi al
treilea punct, ce urmează a fi specificat.
o Angle – va fi desenat un arc în sens antiorar cu centrul şi punctul de start specificate deja,
care include unghiul ce va fi introdus de utilizator. Dacă unghiul este negativ, arcul va fi
desenat în sens orar.
o Chord Length – va fi desenat un arc minor sau major, cu centrul şi punctul de start
specificate deja, care subîntinde o coardă a cărei lungime va fi specificată de utilizator.
Dacă se introduce o coardă pozitivă, va fi desenat arcul minor, în sens antiorar. Dacă se
introduce o coardă negativă, va fi desenat arcul major, în sens antiorar.
Tangent to Last Line, Arc, or Polyline – va fi desenat un arc tangent la ultimul obiect desenat (arc,
linie sau polilinie) după ce utilizatorul apasă ENTER la primul prompt. In continuare se va specifica
celălalt capăt al arcului.
Desenarea poliliniilor
Polilinia este un obiect format dintr-o înlănţuire de linii şi/sau arce de cerc în ordinea stabilită de utilizator.
Polilinia oferă posibilităţi suplimentare de editare faţă de liniile şi arcele înlănţuite, desenate ca entităţi
independente, prin faptul că este tratată de aplicaţie ca un singur obiect.
Accesarea comenzii:
Meniul Draw Polyline
33
element component al poliliniei a fost un arc şi nu s-a selectat ulterior opţiunea Line, atunci
segmentul de închidere va fi tot un arc.
Halfwidth – se specifică jumătatea lăţimii unui segment al poliliniei (Fig. 1).
Fig. 1 Fig. 2
Lenght – va fi desenat un segment sub acelaşi unghi cu anteriorul şi având lungimea pe care o va
indica utilizatorul. Dacă segmentul anterior a fost un arc, noul segment de dreată va fi desenat
tangent la acel arc.
Undo – anulează ultimul segment adăugat la polilinie.
Width – Specifică lăţimea noului segment (Fig. 2). Aplicaţia va cere o lăţime de pornire şi una de
finalizare a segmentului. Prin introducerea unor lăţimi diferite, va rezulta un segment de grosime
variabilă.
Se pot crea polilinii care să urmărească conturul unui obiect sau al unei selecţii. Acest lucru se realizează
cu comanda Boundary.
Accesarea comenzii:
Meniul Draw Boundary
Se tastează BOUNDARY în linia de comandă
Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Boundary Creation ce conţine următoarele elemente:
Pick Points (Selecţia punctelor) – Prin apăsarea acestui buton, utilizatorul are acces la spaţiul desenului,
unde poate determina un chenar pe baza obiectelor existente ce formează o suprafaţă închisă în jurul unui
punct specificat.
Island Detection (Detectarea insulelor) – această opţiune stabileşte dacă funcţia BOUNDARY detectează
contururile închise interne, numite insule.
Object Type (Tipul obiectului) – controlează ce tip de obiect va fi creat cu comanda BOUNDARY. Conturul
poate fi creat ca polilinie sau ca regiune.
Boundary Set (Setul pentru chenar) – Defineşte setul de obiecte care este analizat în cadrul comenzii
BOUNDARY la definirea unui chenar pe baza unui punct specificat.
Current Viewport – setul pentru contur va fi definit pe baza tuturor obiectelor vizibile în viewport-ul
curent
New – îi solicită utilizatorului selectarea manuală a obiectelor ce definesc setul pentru contur. La
construirea noului set pentru contur, aplicaţia va lua în considerare doar obiectele ce pot fi utilizate
pentru a crea o regiune sau o polilinie închisă.
Desenarea dreptunghiurilor
Accesarea comenzii:
Meniul Draw Rectancle
34
o Other Corner Point – va fi creat un dreptunghi având două colţuri diagonal opuse în
punctele introduse de utilizator.
o Area – va fi creat un dreptunghi pe baza ariei acestuia şi a uneia din dimensiuni (lungime
sau lăţime).
o Dimensions – se creează un dreptunghi pe baza lungimii şi lăţimii introduse de utilizator.
o Rotation – se creează un dreptunghi având laturile rotite faţă de axe sub unghiul introdus
de utilizator.
Chamfer – se stabilesc dimensiunile de teşire pentru colţurile dreptunghiului. Valoarea devine
curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare.
Elevation – se stabileşte distanţa între planul XY şi coordonata Z a dreptunghiului. Valoarea
devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare.
Fillet – se stabileşte raza de rotunjire pentru colţurile dreptunghiului. Valoarea devine curentă
pentru comenzile RECTANGLE ulterioare.
Thickness – Se stabileşte grosimea dreptunghiului. Valoarea devine curentă pentru comenzile
RECTANGLE ulterioare.
Width – se specifică lăţimea poliliniei cu care va fi desenat dreptunghiul.
Desenarea multiliniilor
Multiliniile sunt compuse din 1 până la 16 linii paralele, numite elemente. La desenarea unei multilinii se
poate utiliza stilul STANDARD, compus din două elemente, sau un stil creat anterior de utilizator. Se pot
stabili de asemenea alinierea faţă de cursor (eng. Justification) şi scara. Scara multiliniei nu afectează scara
tipului de linie. Dacă se schimbă scara multiliniei, este posibil să fie necesare setări ale scării tipurilor de linii
pentru a asigura o proporţionalitate a reprezentării acestora.
Accesarea comenzii:
Meniul Draw Multiline
Se tastează MLINE sau ML în linia de comandă
Acţiune: Aplicaţia solicită indicarea punctului de start al multiliniei sau alegerea dintr-un set de opţiuni:
Start Point – se indică punctul de start al multiliniei, după care aplicaţia va cere următorul punct.
Dacă se desenează o multilinie cu mai mult de un singur segment, va fi disponibilă si opţiunea
Close, ce permite crearea unei multilinii închise.
Justification – se stabileşte modul în care este desenată polilinia între punctele indicate.
o Top – multilinia va fi desenată sub cursor, astfel încât linia cea mai de sus va trece prin
punctele specificate.
o Zero – multilinia va fi desenată cu originea centrată pe cursor.
o Bottom – multilinia va fi desenată deasupra cursorului, astfel încât linia cea mai de jos va
trece prin punctele specificate.
35
Scale – controlează lăţimea multiliniei. Factorul de scalare se bazează pe lăţimea stabilită în
definiţia stilului multiliniei. Factorul de scalare 2 va produce o multilinie de două ori mai lată faţă de
definiţia stilului. Un factor de scalare negativ produce o multilinie cu ordinea elementelor
răsturnată, şi cu lăţimea în raport faţă de definiţia stilului egală cu valoarea absolută a factorului de
scalare. Factorul de scalare 0 va avea ca efect contopirea elementelor multiliniei într-unul singur.
Style – va fi specificat stilul multiliniei. Opţiuni:
o Style Name – se indică numele unui stil ce a fost deja încărcat sau care este definit în
biblioteca de multilinii creată de utilizator (un fisier cu extensia MLN).
o ?—List Styles – afişează stilurile de multilinii încărcate în desen.
Pentru a crea, edita şi organiza stiluri de multilinii se utilizează comanda Multiline Style.
Accesarea comenzii:
Meniul Format Multiline Style
Se tastează MLSTYLE în linia de comandă
Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Multiline Style, conţinând următoarele elemente:
Current Multiline Style – afişează numele stilului curent de multilinie.
Styles – afişează o listă a tuturor stilurilor de multilinii încărcate în desen.
Description – afişează o descriere a stilului de multilinie selectat.
Preview Of – afişează numele şi imaginea stilului de multilinie selectat.
Set Current – stabileşte stilul de multilinie selectat ca stil curent pentru toate multiliniile ce vor fi
create ulterior.
New – determină afişarea casetei de dialog Create New Multiline Style, în care se poate crea un
stil de multilinie nou.
Modify – determină afişarea casetei de dialog Create New Multiline Style, în care se pot aduce
modificări stilului de multilinie selectat. Nu pot fi modificate stilul STANDARD, şi nici stilurile
utilizate deja în desen.
Rename – permite redenumirea stilului de multilinie selectat. Stilul STANDARD nu poate fi
redenumit.
Delete – elimină stilul de multilinie selectat din lista de stiluri. Stilul nu va fi şters şi din fişierul MLN.
Nu pot fi modificate stilul STANDARD, stilul curent, şi nici stilurile utilizate deja în desen.
Load – afişează caseta de dialog Load Multiline Styles, în care se pot încărca stilurile de multilinii
conţinute într-un fişier MLN.
Save – salvează sau copie un stil de multilinie într-un fişier-bibliotecă de multilinii (MLN). Dacă
utilizatorul specifică un fişier MLN care există deja, noua definiţie de stil este adăugată la fişier,
fără ca definiţiile conţinute iniţial de acesta să fie şterse. Numele curent al fişierului-bibliotecă de
multilinii este acad.mln.
Desenarea elipselor
Accesarea comenzii:
Meniul Draw Ellipse
36
Arc – va fi creat un arc eliptic . Unghiul primei axe determină unghiul arcului eliptic. Prima axă
poate fi axa majoră sau cea minoră a elipsei.
o Axis Endpoint – se defineşte prima axă, specificând capetele sale.
o Center – arcul eliptic va fi creat pe baza centrului specificat de utilizator
o Distance to Other Axis: se defineşte a doua axă ca distanţă din centrul arcului eliptic, sau
mijlocul primei axe până la punctul specificat de utilizator.
o Rotation – Este definit raportul între axa majoră şi cea minoră a elipsei din care face parte
arcul, pe baza unghiului de rotire aparentă a unui cerc în jurul primei axe. Opţiuni:
Start Angle – această opţiune permite comutarea între modul parametric şi cel
unghiular. Aceste două moduri controlează generarea elipsei.
Parameter – Solicită aceleaşi date de intrare ca Start Angle, dar va fi creat un arc
eliptic pe baza următoarei ecuaţii vectoriale:
37
o Close – splina va fi închisă prin definirea ultimului punct ca fiind coincident cu primul şi
ajustarea celui de-al doilea capăt astfel încât să fie tangent cu primul. Pentru a specifica
vectorul de tangenţă, se va introduce un punct sau se vor utiliza modurile Tangent Snap
sau Perpendicular Snap faţă de obiectele existente.
o Fit Tolerance – permite schimbarea toleranţei splinei. Splina va fi redefinită, astfel încât
să atingă punctele de control conform noii toleranţe. Dacă toleranţa este 0, splina va
trece prin punctele de control. Pentru o valoare pozitivă a toleranţei splina va atinge
punctele de control în limita toleranţei introduse.
Object – aplicaţia va converti în splină o polilinie 2D sau 3D ce poate fi exprimată printr-o funcţie
de gradul 2 sau 3. Polilinia iniţială va fi ştearsă. Pentru ca polilinia să poată fi convertită în splină
cu ajutorul comenzii SPLINE, trebuie să fi fost în prealabil editată cu comanda PEDIT, opţiunea
Spline.
Desenarea punctelor
Punctele sunt utile ca elemente geometrice de referinţă pentru utilizarea funcţiei Object Snap. Pentru a
desena puncte se utilizează comanda Point.
Accesarea comenzii:
Meniul Draw Point Single Point
Comanda XLine
În AutoCAD se pot desena linii de lungime infinită, extinse într-o direcţie (raze) sau ambele, care pot fi
utilizate ca linii de referinţă pentru crearea unor obiecte. Aceste linii sunt ignorate de comanda Zoom
Extents. Este util ca liniile de construcţie să fie desenate într-un layer special creat pentru acest scop, care
să poată fi îngheţat sau dezactivat înainte de plotare.
Liniile de construcţie se desenează cu comanda XLINE.
Accesarea comenzii:
Meniul Draw Construction Line
Comanda Ray
Cu comanda RAY pot fi create linii de construcţie infinite, extinse la un singur capăt, numite raze.
Accesarea comenzii:
Meniul Draw Ray
Se tastează RAY în linia de comandă
Acţiune: Raza va fi construită pe baza a două puncte introduse de utilizator. Primul punct va fi punctul de
pornire al razei, iar al doilea punct îi va defini direcţia.
Desenarea torurilor
Torul este o polilinie închisă, cu grosime, de formă circulară, şi poate fi desenat cu comanda Donut.
Mod de accesare:
Meniul Draw Donut
39
Se tastează DONUT în linia de comandă.
Acţiune: Se vor specifica pe rând diametrul interior, diametrul exterior şi centrul torului. După crearea
torului, se poate indica centrului pentru un nou tor, sau se apasă ENTER pentru a finaliza comanda. Dacă
raza interioară are valoarea ), va fi creat un cerc plin.
40
Lecţia 5
Modificarea obiectelor desenate
Deplasarea, rotirea şi alinierea obiectelor
Comanda Move
Deplasarea obiectelor se poate face cu ajutorul comenzii Move.
Accesarea comenzii:
Meniul Modify Move
Comanda Move din meniul contextual, cu obiectele ce trebuie deplasate, selectate în prealabil.
Comanda Rotate
Rotirea obiectelor se poate face cu ajutorul comenzii Rotate.
Accesarea comenzii:
Meniul Modify Rotate
Comanda Rotate din meniul contextual, cu obiectele ce trebuie deplasate, selectate în prealabil.
Comanda Align
Alinierea obiectelor în 2D are ca rezultat deplasarea şi rotirea acestora în funcţie de seturi de puncte de
referinţă.
Accesarea comenzii:
Meniul Modify 3D Operations Align
Se tastează ALIGN în linia de comandă.
Acţiune:
Dacă nu este activă nici o selecţie, aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi aliniate.
Se solicită primul punct sursă şi primul punct destinaţie.
Dacă utilizatorul tastează ENTER după primul set de puncte introdus, obiectele selectate vor fi
deplasate pe direcţia vectorului determinat de cele două puncte.
Dacă se introduc două seturi de puncte, obiectele selectate vor fi deplasate şi rotite, dar pot fi şi
scalate, utilizând ca repere punctele indicate. Primul set de puncte serveşte la stabilirea direcţiei
de deplasare si a punctului de bază pentru aliniere. Al doilea set de puncte serveşte la stabilirea
unghiului de rotire pentru obiectele selectate. După introducerea celui de-al doilea set de puncte,
utilizatorul va decide dacă obiectele selectate vor fi scalate sau nu. Distanţa între primul punct de
destinaţie şi al doilea va constitui lungimea de referinţă pentru scalarea obiectelor.
Se poate introduce al treilea se de puncte pentru alinierea obiectelor în spaţiul 3D.
Comanda Copy
Cu ajutorul comenzii Copy se obţine un obiect identic cu cel selectat, situat faţă de acesta la distanţa
specificată de utilizator.
Accesarea comenzii:
Meniul Modify Copy
Comanda Copy din meniul contextual, cu obiectele ce trebuie copiate, selectate în prealabil.
42
După realizarea primei copii utilizatorul poate introduce coordonatele pentru o nouă copie a obiectelor
selectate, sau poate finaliza comanda apăsa tasta ENTER pentru a finaliza comanda.
Comada Array
Se pot realiza copii multiple ale unei selecţii de obiecte cu ajutorul comenzii Array.
Accesarea comenzii:
Meniul Modify Array
Comanda Offset
Această comandă este utilizată pentru crearea unui obiect al cărui contur este paralel cu conturul
obiectului selectat.
Accesarea comenzii:
Meniul Modify Offset
Comanda Trim
Accesarea comenzii:
Meniul Modify Trim
Comanda Extend
Accesarea comenzii:
Meniul Modify Extend
Comanda Lenghten
Cu ajutorul comenzii Lenghten, obiectelor având contururi deschise (linii, arce sau polilinii deschise) li se
poate modifica lungimea. Obiectele cu contururi închise nu vor fi afectate de această comandă.
Accesarea comenzii:
Meniul Modify Lenghten
Se tastează LENGHTEN în linia de comandă.
Acţiune: Se va selecta obiectul ce urmează fi modificat sau se alege dintr-un set de opţiuni:
Object Selection – va fi afişată lungimea obiectului selectat şi în situaţii specifice si unghiul inclus.
Delta – se va modifica lungimea obiectului cu o valoare introdusă de utilizator. Modificarea se va
face la capătul cel mai apropiat de punctul de selecţie. Valorile pozitive extind obiectul selectat, iar
valorile negative îl scurtează.
o Delta Length – lungimea obiectului va fi modificată cu valoarea introdusă. Modificarea se
poate repeta succesiv, până se apasă tasta ENTER.
o Angle – va fi modificat unghiul inclus a arcului selectat cu valoarea introdusă de utilizator.
o Percent – lungimea obiectului selectat va fi modificată cu o valoare procentuală din
lungimea sa totală.
o Total Length – modificarea obiectului selectat se va face până la o valoare reprezentând
lungimea totală a obiectului modificat.
o Angle – se introduce unghiul inclus al arcului modificat
o Dynamic – este activat modul de modificare dinamic. Lungimea obiectului selectat va fi
modificată prin tragerea unui capăt cu butonul stâng al mausului apăsat.
46
Comanda Stretch
Cu ajutorul comenzii Stretch se pot modifica distanţele între capetele obiectelor incluse parţial sau complet
într-o fereastră de selecţie. Obiectele incluse parţial în fereastra de selecţie vor fi deformate, iar cele incluse
complet vor fi deplasate.
Accesarea comenzii:
Meniul Modify Stretch
Comanda Scale
Cu comanda Scale un obiect poate fi modificat cu păstrarea proporţionalităţii pe axa X, Y sau pe ambele.
Accesarea comenzii:
Meniul Modify Scale
Comanda Fillet
Prin intermediul comenzii Fillet două obiecte pot fi conectate printr-un arc de cerc care este tangent la cele
două obiecte şi are raza specificată de utilizator.
Accesarea comenzii:
Meniul Modify Fillet
47
First object – se va selecta primul obiect ce va fi supus operaţiei de rotunjire, apoi al doilea obiect.
Dacă se ţine apăsată tasta SHIFT în timp ce sunt selectate obiectele, raza curentă de rotunjire
este înlocuită cu valoarea 0.
Edge şi Chain sunt opţiuni specifice modului de lucru 3D.
Undo – anulează ultima operaţie.
Polyline – vor fi rotunjite toate colţurile poliliniei în care se întâlnesc linii drepte. Dacă un arc se
află între două linii drepte care converg pe măsură ce se apropie de arc, comanda Fillet va înlocui
arcul cu un arc de racordare având raza curentă de rotunjire.
Radius – se stabileşte raza de rotunjire. Această rază va deveni curentă pentru toate rotunjirile ce
se execută începând din momentul setării. Rotunjirile anterioare nu sunt afectate.
Trim – controlează modul în care sunt tratate capetele obiectelor de comanda Fillet:
o Trim – obiectele vor fi scurtate sau prelungite astfel încât capetele lor să coincidă cu
capetele arcului de rotunjire.
o No trim – obiectele ce se rotunjesc nu vor fi modificate.
Multiple – permite repetarea operaţiei de rotunjire pe un nou set de obiecte ce va fi selectat de
utilizator, fără a relansa comanda.
La aplicarea comenzii pe seturi de obiecte compuse dintr-un arc şi o linie, două arce sau două cercuri,
există mai multe posibilităţi de rotunjire. În acest caz punctul de pe obiect care s-a indicat în momentul în
care s-a făcut selecţia decide modul de rotunjire.
Comanda Break
Cu ajutorul comenzii Break obiectele desenate pot fi întrerupte cu sau fără spaţiu între capete.
Accesarea comenzii:
Meniul Modify Break
Comanda Join
Accesarea comenzii:
Meniul Modify Join
48
Linie – se va selecta tot o linie, obligatoriu coliniară cu prima. Capetele liniilor pot fi distanţate între
ele.
Polilinie – pot fi selectate linii, polilinii sau arce. Obiectele nu pot fi distanţate între ele şi trebuie să
se afle în acelaşi plan.
Arc – se va selecta tot un arc care să se afle pe acelaşi cerc cu arcul sursă. Cele două arce pot să
nu aibă capete coincidente.
Arc eliptic – se va selecta tot un arc care să se afle pe aceeaşi elipsă cu arcul sursă. Cele două
arce pot să nu aibă capete coincidente.
Splină – se va selecta tot o splină. Cele două obiecte trebuie să fie coincidente în capătul în care
se vor îmbina.
Arcele circulare şi eliptice vor fi îmbinate în sens antiorar, începând cu obiectul sursă.
49
Lecţia 6
Modificarea obiectelor desenate (continuare)
Crearea şi utilizarea blocurilor
Un bloc este un obiect complex, creat din unul sau mai multe obiecte ce pot avea proprietăţi diferite (layer,
culoare, tip de linie, etc.).
Avantajele utilizării blocurilor
posibilitatea de a folosi blocurile în comun, o copie a blocurilor putând fi stocată pe disc pentru a
putea fi utilizată la alte desene. Se pot realiza biblioteci de simboluri standardizate
reducerea dimensiunilor fişierului. Copierea unor obiecte creează noi obiecte care trebuie memorate
în fişier
realizarea unui bloc din mai multe obiecte creează un singur obiect. Înserarea acestui nou obiect nu
conduce decât la memorarea punctelor de inserare a acestui bloc şi a numelui blocului
modificare uşoară a blocului. Dacă un bloc este actualizat şi/sau modificat într-un desen, programul
actualizează toate simbolurile bazate pe acel bloc
capacitatea de a ataşa informaţii. Unui bloc creat i se pot ataşa diferite informaţii, care pot fi extrase
şi utilizate în alte programe. Aceste informaţii se numesc atribute.
Orice desen conţine o zonă de date nevizibilă pentru utilizator, numită tabel de definire a blocurilor. Acest
tabel conţine definiţiile tuturor blocurilor din desen, cu alte cuvinte toată informaţia asociată fiecărui bloc în
parte.
Când se introduce un bloc într-un desen, de fapt se introduce referinţa la blocul respectiv. Informaţia nu
este copiată pur şi simplu din tabelul de definire a blocurilor în spaţiul de desenare, ci va fi stabilită o legătură
între referinţa la bloc şi definiţia blocului. În acest mod, dacă se modifică definiţia unui bloc, toate referinţele
vor fi actualizate automat.
Crearea blocurilor
Se pot crea blocuri cu ajutorul comenzii Make Block.
Accesarea comenzii:
Meniul Draw Block Make
Inserarea blocurilor
Pentru a insera un bloc creat în desenul curent, se lansează comanda Insert Block.
Mod de accesare:
Meniul Insert Block
51
o X, Y, Z – se introduc valorile scărilor pe fiecare axă în parte.
o Uniform Scale – se specifică o scară unică pe toate direcţiile.
Rotation – se specifică unghiul de rotaţie pentru blocul inserat fată de UCS-ul curent.
o Specify On-Screen – se specifică unghiul de rotaţie cu ajutorul mausului pentru blocul
inserat.
o Angle – se introduce valoarea unghiului de rotaţie pentru blocul inserat.
Block Unit – afişează informaţii despre unităţile de măsură.
o Unit – afişează unitatea de măsură cu care a fost definit blocul inserat.
o Factor – afişează factorul de scalare a unităţii de măsură, calculat pe baza unităţii de
măsură a blocului şi a unităţii de măsură din desen.
Explode – Blocul este explodat şi sunt inserate elementele individuale ale blocului. Dacă este
selectată opţiunea Explode, se poate specifica doar un factor de scalare uniform. Obiectele
componente ale unui bloc desenat în layerul 0, rămân în acel layer. Obiectele având culoarea
BYBLOCK rămân albe. Obiectele desenate cu tipul de linie BYBLOCK vor fi reprezentate după
explodare cu tipul de linie CONTINUOUS (linie continuă).
Blocuri cu atribute
Blocurilor li se poate ataşa informaţie care să poată fi folosită ulterior pentru a crea liste de materiale sau
alte tipuri de rapoarte. Aceste informaţii sunt ataşate sub formă de atribute.
Pentru a crea un atribut, se creează mai întâi definiţia atributului, ce stabileşte caracteristicile acestuia:
numele atributului (tag), promptul care se afişează la inserarea blocului, valoarea, formatarea textului, locaţia
şi eventualele moduri opţionale (invizibil, constant, de verificat sau prestabilit).
Pentru a crea definiţia unui atribut se accesează comanda Define Attributes.
Accesarea comenzii:
Meniul Draw Block Define Attributes
Se tastează ATTDEF în linia de comandă.
Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Attribute Definition, cu următoarele rubrici:
Mode – setează opţiuni aplicabile pentru valoarea atributului la inserarea referinţei în desen:
o Invisible – valoarea atributului nu va fi afişată sau printată.
o Constant – valoarea atributului este constantă
o Verify – se solicită verificarea atributului la inserarea blocului
o Preset – atributul va fi setat la valoarea sa prestabilită.
Attribute – se introduc datele specifice atributului.
o Tag – numele atributului (se ortografiază cu majuscule, fără spaţii)
o Prompt – se introduce promptul ce va fi afişat la inserarea unui bloc ce conţine această
definiţie de atribut. Dacă nu se indică un prompt, va fi utilizat numele atributului ca prompt.
Dacă se setează modul Constant, promptul va apărea.
o Value – se introduce valoarea iniţială a atributului.
o Butonul Insert Field – va fi afişată caseta de dialog Field care permite introducerea unui
câmp (dată, oră, pagină, autor, etc) în locul valorii, sau a unei părţi din aceasta.
Insertion Point – se specifică locaţia atributului.
o Specify On-Screen – permite indicarea cu mausul în desen a punctului de inserţie.
o X, Y, Z – se specifică coordonatele punctului de inserţie al atributului.
Text Options – se stabilesc alinierea, stilul de text, înălţimea şi unghiul de rotaţie al textului
atributului.
Align Below Previous Attribute Definition – numele atributului va fi plasat exact sub atributul definit
anterior. Dacă nu există atribute definite anterior, opţiunea nu este valabilă.
Lock Position in Block – se blochează poziţia atributului în bloc.
52
Pentru a edita definiţia unui atribut înainte de a fi asociată unui bloc, se accesează comanda Modify
Object Text. Se selectează apoi atributul ce urmează a se modifica. Va apărea caseta de dialog Edit
Attribute Definition în care se pot edita numele, promptul şi valoarea iniţială a atributului.
După crearea definiţiei atributului, când se defineşte blocul în care acesta va fi introdus, atributul va fi
selectat ca orice alt obiect. La inserarea unei referinţe a blocului respectiv, va fi afişat promptul atributului.
Utilizatorul poate introduce în linia de comandă valoarea dorită pentru atributul respectiv. Această valoare se
poate modifica în paleta Proprietăţi, având blocul selectat. Pentru a utiliza mai multe atribute odată, acestea
se definesc separat şi se includ în acelaşi bloc.
Dacă se intenţionează extragerea informaţiei din atribute pentru a fi inclusă într-o listă de materiale, este
utilă crearea unei liste cu numele atributelor.
Se pot crea atribute fără a fi necesară ataşarea lor la vreun bloc. Odată atributele definite şi desenul
salvat, la inserarea acestuia în alt desen, apare promptul pentru introducerea valorii atributelor.
Dacă se utilizează blocuri cu atribute ataşate, atunci desenele ce conţin aceste blocuri pot fi interogate în
vederea extragerii informaţiei conţinute de atribute, şi salvării acesteia într-un tabel sau într-un fişier extern.
În acest mod se pot crea liste de materiale direct din datele conţinute în desen.
Pentru a extrage atributele blocurilor într-un tabel sau fişier, se lansează comanda Attribute Extraction.
Accesarea comenzii:
Meniul Tools Attribute Extraction.
Modificarea blocurilor
Orice bloc poate fi modificat după crearea sa. Pentru a modifica un bloc în desenul curent se lansează
comanda în unul din următoarele moduri:
Accesarea comenzii:
Meniul Modify Object Block Description
53
Disocierea obiectelor componente (Explodarea)
Prin operaţia de explodare un obiect complex poate fi descompus în elementele sale componente.
Accesarea comenzii:
Meniul Modify Explode.
Comanda Measure
Această comandă se utilizează pentru marcarea unor intervale având lungimi egale cu o valoare introdusă
de utilizator. Marcarea se va face fie cu puncte, fie cu blocuri.
Pentru obiectele de tip linie, arc şi polilinie deschisă, punctul de începere a măsurării se află la
capătul obiectului cel mai apropiat de punctul de selecţie.
Pentru obiectele de tip polilinie închisă, punctul de începere a măsurării se află în punctul de start al
poliliniei.
54
Pentru cercuri şi elipse punctul de începere a măsurării se află sub unghiul la centru echivalent cu
unghiul de snap curent.
Accesarea comenzii:
Meniul Draw Point Measure.
Se tastează MEASURE în linia de comandă.
Acţiune: Se solicită utilizatorului să introducă lungimea segmentului de partiţionare a obiectului, sau să
specifice dacă în loc de puncte de demarcaţie se vor insera blocuri. Dacă se alege opţiunea Block,
utilizatorului i se va solicita să introducă numele unui bloc din desenul curent, ce va fi inserat ca element de
demarcaţie între segmentele măsurate. În cazul în care demarcarea se face cu puncte, pentru a le face uşor
vizibile, se foloseşte comanda Pointstyle din meniul Format.
Comanda Divide
Atunci când se doreşte divizarea unui obiect în segmente egale se utilizează comanda Divide. Marcarea
se va face fie cu puncte, fie cu blocuri.
Pentru obiectele de tip linie, arc şi polilinie deschisă, punctul de începere a divizării se află la capătul
obiectului cel mai apropiat de punctul de selecţie.
Pentru obiectele de tip polilinie închisă, punctul de începere a divizării se află în punctul de start al
poliliniei.
Pentru cercuri şi elipse punctul de începere a divizării se află sub unghiul la centru echivalent cu
unghiul de snap curent.
Accesarea comenzii:
Meniul Draw Point Divide
Se tastează measure în linia de comandă.
Acţiune: Se solicită utilizatorului să introducă numărul de intervale în care se împarte obiectul, sau să
specifice dacă în loc de puncte de demarcaţie se vor insera blocuri. Dacă se alege opţiunea Block,
utilizatorului i se va solicita să introducă numele unui bloc din desenul curent, ce va fi inserat ca element de
demarcaţie între intervale. În cazul în care demarcarea se face cu puncte, pentru a le face uşor vizibile, se
foloseşte comanda Pointstyle din meniul Format.
Modificarea poliliniilor
Editarea poliliniilor se poate realiza cu comanda Polyline Edit.
Accesarea comenzii:
Meniul Modify Object Polilyne.
58
Lecţia 7
Haşuri
Pentru realizarea operaţiilor de haşurare în AutoCAD se pot utiliza modele de haşuri predefinite, se pot
crea modele personalizate, se poate colora conturul ce include zona de haşurat cu o culoare sau o
combinaţie de culori.
Pentru realizarea operaţiei de haşurare se utilizează comanda HATCH. În mod curent comanda HATCH
creează haşuri asociative, ce sunt actualizate odată cu modificarea conturului zonei de haşurat.
Se poate crea o haşură prin selectarea obiectului ce se va haşura sau prin definirea unui contur şi
specificarea unui punct în interiorul acestuia. Un contur pentru haşurare poate fi creat pe baza oricărei
combinaţii de obiecte ce formează o suprafaţă închisă. Obiectele pot fi haşurate doar dacă sunt incluse
complet într-un plan paralel cu UCS-ul curent.
Dacă se doreşte haşurarea unei zone care nu este complet închisă, se poate seta variabila de sistem
HPGAPTOL la o valoare mai mare decât lungimea deschiderii din contur.
Accesarea comenzii Hatch:
Meniul Draw Hatch.
Note şi etichete
Pentru introducerea textelor în desene există mai multe metode ce pot fi utilizate în funcţie de specificul
situaţiei. Textele se pot introduce sub formă de note pe o singură linie, texte organizate pe mai multe linii,
sau linii de indicaţie.
60
Texte organizate pe mai multe linii
Se pot crea în desene texte organizate pe mai multe linii sub formă de paragrafe, cu comanda Multiline
Text.
Accesarea comenzii:
Meniul Draw Text Multi Line Text.
61
Pagina Attachement este disponibilă doar dacă s-a selectat în prealabil opţiunea MText în pagina
Annotation . Această pagină conţine opţiuni legate de alinierea textului.
După completarea setărilor utilizatorului i se va solicita să introducă punctele pentru definirea liniei de
indicaţie. Numărul de apariţii al promptului depinde de numărul maxim de puncte configurat în pagina Leader
Line & Arrow din caseta de dialog Settings. În continuare, dacă s-au ales în setări opţiunile Mtext şi Prompt
for Width, se va solicita indicarea lăţimii textului prin desenarea unui dreptunghi în spaţiul de desenare sau
introducerea unei valori. Dacă se introduce valoarea zero, lăţimea textului va fi nelimitată.
Dacă în setări s-a ales opţiunea Copy an Object, utilizatorului i se va solicita selectarea obiectului ce va fi
copiat. Acest obiect va fi ataşat la linia de indicaţie.
Dacă a fost selectată opţiunea Tolerance, va fi afişată caseta de dialog Geometric Tolerance în care se va
construi indicaţia de toleranţă.
Dacă a fost selectată opţiunea Block Reference se va solicita numele blocului ce va fi inserat.
Stiluri de texte
Orice text inserat într-un desen are un stil asociat. Stilul de text include elemente de formatare cum ar fi
fontul, înălţimea, unghiul de înclinare sau orientarea. Stilul de text existent iniţial în AutoCAD este stilul
STANDARD.
Stilurile de text se creează şi se editează în caseta de dialog Text Style. Pentru a afişa caseta de dialog
Text Style se lansează comanda Text Style.
Mod de accesare:
Meniul Format Text Style.
62
Dimensiuni şi toleranţe
În AutoCAD se pot crea dimensiuni pentru o varietate de tipuri de obiecte, după mai multe orientări.
Tipurile de dimensionare de bază sunt:
Liniar
Radial (rază sau diametru)
Unghiular
Pe axe de coordonate
Lungimi de arcuri
Pentru simplificarea organizării desenelor şi a scalării dimensiunilor, se recomandă ca dimensionarea să
se facă în Paper Space. Se creează un layer special destinat dimensiunilor, se comută în modul Paper
Space, se selectează un Layout, se organizează desenul şi se face dimensionarea.
63
Stiluri de dimensionare
Se numeşte stil de dimensionare o colecţie de setări ce controlează aspectul dimensiunilor. Stilurile de
dimensionare pot fi create şi editate de utilizator pentru a asigura conformitatea dimensiunilor cu standardele
industriale sau de proiectare.
Orice dimensiune nou creată va respecta stilul de dimensionare curent. Dacă se modifică o setare în stilul
de dimensionare curent, toate dimensiunile din desen create pe baza acestui stil vor fi actualizate.
Se pot crea sub-stiluri de dimensionare, pentru tipuri specifice de dimensiuni, derivate din stilul de
dimensionare curent.
Dacă este necesar un stil de dimensionare poate fi modificat temporar.
Cu ajutorul comenzii Dimension Style se pot crea şi modifica stilurile de dimensionare.
Accesarea comenzii:
Meniul Format Dimension Style.
Se dă clic pe butonul Dimension Style din bara de instrumente Styles sau din bara
Dimensions.
Se tastează DIMSTYLE în linia de comandă.
Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Dimension Style Manager, care conţine următoarele elemente:
Current Dimstyle – afişează numele stilului de dimensionare curent. Stilul STANDARD este stilul
de dimensionare curent la instalarea AutoCAD.
Styles – în această fereastră sunt listate toate stilurile disponibile în desen. Stilul curent este
evidenţiat. Cu clic dreapta în această fereastră se accesează un meniu contextual ce permite
setarea stilului curent, redenumirea stilurilor, sau ştergerea acestora. Nu poate fi şters un stil de
dimensionare utilizat deja în desen sau stilul curent.
List – controlează modul de afişare a stilurilor în fereastra Styles.
Preview – afişează reprezentarea grafică a elementelor caracteristice stilului selectat în fereastra
Styles.
Description – conţine o descriere a stilului selectat în lista Styles relativ la stilul curent.
Set Current – prin apăsarea acestui buton, stilul selectat în fereastra Styles devine curent. Stilul
curent se aplică dimensiunilor ce urmează a fi create.
New – determină afişarea casetei de dialog Create New Dimension Style în care poate fi definit un
nou stil de dimensionare.
Modify – determină afişarea casetei de dialog Modify Dimension Styles în care pot fi modificate
stilurile de dimensionare.
Override – determină afişarea casetei de dialog Override Current Style în care pot fi modificate
temporar stilurile de dimensionare. Modificările temporare sunt afişate în fereastra Styles ca fiind
nesalvate.
Compare – determină afişarea casetei de dialog Compare Dimension Styles în care pot fi
comparate două stiluri de dimensionare, sau se pot lista toate proprietăţile unui stil de
dimensionare.
Proprietăţile geometrice ale dimensiunilor pot fi editate în caseta de dialog Dimension Style Manager. Prin
apăsarea butonului Modify se deschide fereastra Modify Dimension Style. În pagina Lines a acestei casete
se pot modifica proprietăţile liniilor de dimensionare şi de extensie:
Culoarea şi grosimea liniei.
Se poate suprima linia de dimensionare, sau dacă aceasta înglobează textul, una sau ambele
jumătăţi ale liniei.
Se poate modifica distanţa între două linii de dimensionare succesive în cazul dimensionării cu
linie de bază.
Poate fi controlată distanţa pe care se extind capetele liniei de dimensionare faţă de liniile de
extensie în cazul cotării în stil arhitectural (cu linii înclinate în loc de săgeţi).
64
Se pot suprima una sau ambele linii de extensie, dacă acestea nu sunt necesare, sau nu este
suficient spaţiu.
Poate fi controlată înălţimea cu care liniile de extensie depăşesc linia de dimensionare.
Distanţa de la originea liniei de extensie până la capătul acesteia.
Săgeţile de la capetele liniei de dimensionare pot fi configurate în caseta de dialog Modify Dimension
Style, la pagina Symbols and Arrows.
Se pot utiliza diverse forme ale săgeţilor, se poate suprima afişarea unei săgeţi sau a
amândurora.
Se poate modifica dimensiunea şi orientarea săgeţilor (spre interior sau exterior).
Poziţia, dimensiunea şi aspectul elementelor de text ale dimensiunilor se pot seta în caseta de dialog
Modify Dimension Style, la paginile Text şi Fit. În pagina Text se pot seta caracteristicile legate de poziţie,
înălţime şi aspect al elementelor de text, iar în pagina Fit se configurează modul în care aplicaţia va aplica
setările legate de poziţia textului, în funcţie de situaţiile specifice din desen.
Modul în care sunt afişate valorile numerice ale dimensiunilor se poate configura în caseta de dialog
Modify Dimension Style, la paginile Primary Units, Alternate Units şi Tolerances. Valorile numerice ale
dimensiunilor pot fi afişate într-o singur sistem de unităţi sau în două sisteme. Dacă afişarea se doreşte într-
un singur sistem de unităţi, se vor face setările specifice în pagina Primary Units. Dacă se doreşte afişarea
simultană a măsurilor în două sisteme de unităţi, se va activa acest mod în pagina Alternate Units, prin
marcarea casetei Display Alternate Units. Unităţile alternative apar între paranteze pătrate. Afişarea
simultană a măsurilor în două sisteme de unităţi nu se aplică la dimensiuni unghiulare. În pagina Tolerances
se configurează formatul pentru afişarea toleranţelor dimensionale.
Crearea dimensiunilor
Dimensiuni liniare
Dimensiunile liniare pot fi orizontale, verticale sau aliniate. In cazul dimensiunilor aliniate linia de
dimensionare este paralelă cu linia (imaginară sau reală) ce uneşte originile liniilor de extensie. La crearea
dimensiunilor liniare se permite modificarea conţinutului şi orientării textului,precum şi a unghiului liniei de
dimensionare.
Dimensiunile liniare orizontale şi verticale se crează cu comanda Linear.
Accesarea comenzii:
Meniul Dimension Linear.
65
Se dă clic pe butonul Linear din bara de instrumente Dimension.
Se tastează DIMLINEAR în linia de comandă.
Acţiune: Se solicită indicarea originilor pentru liniile de extensie. Dacă se tastează ENTER fără a indica
punctele solicitate, la promptul următor aplicaţia solicită selectarea unui obiect ce se va dimensiona.
În faza următoare se solicită indicarea poziţiei liniei de dimensionare sau selectarea unuia din parametrii
următori:
Mtext – va fi afişat în spaţiul de desenare un editor de text, cu ajutorul căruia se poate edita
partea de text a dimensiunii (se pot adăuga prefixe, sufixe sau se poate schimba valoarea
afişată)
Text – se poate introduce în linia de comandă textul ce va apărea afişat de dimensiune.
Angle – cu ajutorul acestei opţiuni se modifică orientarea textului.
Horizontal – se vor crea dimensiuni liniare orizontale.
Vertical – se vor crea dimensiuni liniare verticale.
Rotated – Vor fi create dimensiuni liniare rotite.
Dimensiunile liniare aliniate se creează cu comanda Aligned.
Accesarea comenzii:
Meniul Dimension Aligned.
67
Lecţia 8
Dimensiuni şi toleranţe (continuare)
Dimensiuni radiale
Dimensiunile radiale pot măsura fie raza, fie diametrul unui obiect.
Pentru a crea o dimensiune diametrală se lansează comanda Diameter.
Mod de accesare:
Meniul Dimension Diameter.
68
Dimensiuni unghiulare
Dimensiunile unghiulare măsoară unghiul dintre două linii sau trei puncte. Pentru a dimensiona unghiul
dintre două raze ale unui cerc se va selecta cercul, după care se vor indica pe cerc 2 puncte aparţinând
laturilor unghiului. Pentru a dimensiona unghiul subîntins de un arc se va selecta arcul, apoi se va specifica
locaţia dimensiunii.
Se pot crea lanţuri de dimensiuni unghiulare şi seturi de dimensiuni unghiulare cu bază de dimensionare,
dar sunt limitate la 180°. Pentru a le aplica la unghiuri mai mari de 180°, se vor utiliza gripurile pentru a
modifica locaţia liniei de extensie a unei dimensiuni.
Pentru a crea o dimensiune unghiulară se utilizează comanda Angular.
Mod de accesare:
Meniul Dimension Angular.
Dimensiunile pe coordonate
Dimensiunile pe coordonate măsoară distanţele pe axele de coordonate de la punctul de origine până la
punctul de măsurare. Dimensiunile pe coordonate se prezintă sub forma unei valori măsurată după axa X
sau Y, şi ataşată la o linie de indicaţie. Programul utilizează ca origine a măsurării poziţia UCS-ului curent. În
practica curentă este bine ca înainte de începerea dimensionării pe coordonate să se mute UCS-ul în
punctul ales ca origine pentru măsurare. Textul dimensiunii se aliniază la linia de indicaţie, indiferent de stilul
de dimensionare curent.
Pentru a crea dimensiuni pe coordonate se lansează
comanda Ordinate.
Mod de accesare:
Meniul Dimension Ordinate.
Se dă clic pe butonul Arc Lenght din bara de instrumente Dimension (în AutoCAD 2007).
Se tastează DIMARC în linia de comandă.
69
Modificarea dimensiunilor existente
Pentru a aplica un stil nou unei dimensiuni existente, acesta se va seta ca stil curent în caseta de dialog
Dimension Style Manager apoi se va lansa comanda Dimension Update.
Mod de accesare:
Meniul Dimension Update.
Valoarea toleranţei
Valorile toleranţelor în cadrul de control sunt urmate de maxim trei litere reprezentând baze de referinţă. O
bază de referinţă este un punct teoretic exact, o axă sau un plan în funcţie de care se fac măsurătorile şi se
verifică dimensiunile.
Pentru editarea cadrelor de control se pot utiliza majoritatea comenzilor de editare din AutoCAD, precum
şi gripurile. Spre deosebire de dimensiuni şi linii de indicaţie, toleranţele nu pot fi asociate cu obiecte
geometrice.
Pentru a particulariza mai exact toleranţele se foloseşte noţiunea de toleranţă proiectată. Spre exemplu,
toleranţele proiectate controlează zona de toleranţă la perpendicularitate pentru o piesă introdusă într-un
locaş. Simbolul pentru toleranţa proiectată este ( ) precedat de o valoare a înălţimii, care specifică zona
minimă de toleranţă proiectată. Înălţimea zonei de toleranţă proiectată şi simbolul apar într-o casetă sub
cadrul de control.
Toleranţele compuse specifică două toleranţe pentru aceeaşi caracteristică geometrică a unui element
măsurat, care are cerinţe diferite faţă de bazele de referinţă. Prima toleranţă se referă la o dispunere de
elemente măsurate, iar a doua toleranţă se referă la fiecare element din dispunere. Aceasta este mai
70
restrictivă decât prima. Desenul de mai jos mai jos exemplifică acest mod de înscriere a tolerannscriere a
toleraţei.
Tabele
Un tabel este un obiect ce conţine date dispuse pe linii şi coloane. Pentru a realiza un tabel, se creează
mai întâi un tabel gol, după care se completează cu conţinutul celulelor.
Pentru a crea un tabel se utilizează comanda Table.
Mod de accesare:
Meniul Draw Table.
Plotarea desenelor
Pregătirea desenelor pentru plotare
Pregătirea unui desen pentru plotare începe cu setarea formatului. După finalizarea desenului în Model
Space, se poate începe crearea unui layout, dând clic pe o etichetă Layout din partea de jos a spaţiului de
lucru. Un layout reprezintă o pagină ce se poate plota. La crearea layoutului se vor specifica un plotter sau o
imprimantă. O linie întreruptă indică spaţiul vizibil la plotare pentru dimensiunile hârtiei şi imprimanta curentă.
De regulă orice layout nou creat are un format de pagină asociat. Un desen plotat conţine elemente ce se
desenează în Paper Space şi sunt proprii layoutului în care au fost create. Astfel de elemente sunt chenarele
cu cartuş sau notele. Pentru a vedea într-un layout obiectele desenate în Model Space, este necesară
crearea de viewporturi.
Cu ajutorul comenzii Page Setup se pot modifica setările formatului de pagină pentru un layout.
Mod de accesare:
Meniul File Page Setup Manager.
72
Se tastează PAGESETUP în linia de comandă.
Se dă clic dreapta pe eticheta unui layout, şi din meniul contextual se lansează comanda Page
Setup Manager.
Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Page Setup Manager cu următoarele rubrici:
Current Layout – indică layout-ul curent căruia i se va aplica setarea formatului de pagină.
Page Setups – în această rubrică se afişează formatul de pagină curent, se poate alege un alt
format, se poate crea un format de pagină nou, se poate modifica un format existent sau se pot
importa formate din alte desene.
Selected Page Setup Details – afişează informaţii despre formatul de pagină selectat:
o Numele plotterului sau imprimantei asociate formatului de pagină curent,
o Tipul de dispozitiv de plotare specificat pentru formatul de pagină curent,
o Dimensiunile formatului şi orientarea,
o Locaţia fizică a plotterului,
Display When Creating a New Layout – activarea acestei opţiuni va avea ca rezultat deschiderea
automată a casetei de dialog Page Setup Manager la crearea unui layout nou. Această opţiune se
poate seta şi din Caseta de dialog Opţiuni, pagina Display.
Atunci când se creează un format de pagină nou sau se editează unul existent va fi afişată caseta de
dialog Page Setup. Această casetă conţine rubrici pentru setarea imprimantei sau plotterului, dimensiunilor
hârtiei precum şi alte opţiuni de formatare. Caseta de dialog Page Setup conţine următoarele rubrici:
Page Setup – Afişează numele formatului de pagină curent.
Printer/Plotter – Se specifică un dispozitiv de plotare.
o Name – Conţine lista dispozitivelor de plotare disponibile. Pictograma din faţa numelui
acestora face deosebirea între plottere şi imprimante.
o Properties – Este afişată caseta de dialog Plotter Configuration Editor în care se poate
configura dispozitivul de imprimare sau plotare şi porturile de imprimare.
o Plotter – Afişează numele imprimantei sau plotterului curent.
o Where – Afişează locaţia imprimantei sau plotterului curent.
o Partial Preview – Arată o reprezentare a suprafeţei efective de plotare în raport cu
dimensiunile hârtiei. Indicaţia din dreptul cursorului conţine dimensiunile hârtiei şi
dimensiunile zonei de imprimat.
Dimensiunile hârtiei – conţine o listă cu dimensiunile de hârtie disponibile pentru dispozitivul de
plotare selectat.
Suprafaţa de plotare – specifică suprafaţa desenului ce va fi plotat. Sub eticheta What to plot se
poate selecta zona din desen ce va fi plotată.
o Layout – Atunci când se plotează un layout, se va plota tot conţinutul zonei de plotare, cu
originea calculată în punctul 0,0 din layout. Când se plotează din Model Space, va fi
plotată în întregime zona desenului definită de limitele reţelei de puncte.
o Extents – Se plotează zona din desen ocupată de obiecte. Toate obiectele din desen vor
apărea la plotare.
o Display – Va fi plotată vederea din viewportul curent în Model Space, sau vederea curentă
în Paper Space.
o View – Se poate plota o vedere salvată anterior. Dacă nu există vederi salvate în desen,
această opţiune nu este disponibilă.
o Window – Se poate plota orice zonă din desen specificată de utilizator. Butonul Window
devine disponibil. Când se dă clic pe acest buton, utilizatorului i se permite să indice zona
de plotare.
Plot Offset – Se specifică o corecţie a poziţiei suprafeţei ce se va plota în raport cu colţul din
stânga-jos al zonei printabile, sau cu colţul hârtiei, în funcţie de modul în care s-a setat opţiunea
Specify Plot Offset Relative To în caseta de dialog Options, la pagina Plot and Publish. Modul în
care este setată această opţiune este indicat în paranteze rotunde, în dreptul titlului rubricii.
73
Plot Scale – Controlează raportul între unităţile de desenare şi unităţile de plotare. Dacă în Plot
Area este selectată opţiunea Layout, plotarea layout-ului se face la scara 1:1, indiferent de
setarea scării.
o Fit to Paper – Zona ce se va plota este scalată pentru a ocupa întreaga suprafaţă de
plotare.
o Scale – Defineşte o scară exactă de plotare. Custom desemnează o scară definită de
utilizator.
o Scale Lineweights – La activarea acestei opţiuni, grosimile de linii sunt scalate proporţional
cu scara de plotare.
Plot Style Table (Pen Assignments) – Permite setarea tabelului cu stiluri de plotare, editarea
acestuia, sau crearea unuia nou.
o Name (Unlabeled) – afişează o listă cu tabelele de stiluri de plotare disponibile.
o Edit – Acest buton determină afişarea casetei de dialog Plot Style Table Editor în care se
pot vizualiza şi edita stilurile de plotare asociate tabelului cu stiluri de plotare curent.
Shaded Viewport Options – Specifică modul în care sunt plotate vederile cu umbrire sau
renderizare.
Plot Options – Aici se specifică opţiunile pentru grosimi de linii, stiluri de plotare, plotări cu umbrire
şi ordinea în care sunt plotate obiectele.
o Plot Object Lineweights – Se specifică dacă grosimile de linii atribuite obiectelor se
plotează. Această opţiune nu este disponibilă dacă s-a selectat plotarea cu stiluri de
plotare (Plot with Plot Styles).
o Plot with Plot Styles – Se specifică dacă stilurile de plotare aplicate obiectelor şi layerelor
sunt plotate. La selectarea acestei opţiuni, va fi activată automat şi opţiunea Plot Object
Lineweights.
o Plot Paperspace Last – La activarea acestei opţiuni se vor plota mai întâi obiectele din
model space. De regulă se plotează întâi obiectele din Paper Space.
o Hide Paperspace Objects – Se specifică dacă operaţia de ascundere (HIDE) se aplică
obiectelor din Paper space. Această opţiune este valabilă doar în Paper Space, iar efectul
este vizibil doar în vizualizarea înainte de plotare, nu şi în layout.
Drawing Orientation – Se specifică orientarea desenului:
o Portrait – orientează şi plotează desenul astfel încât latura scurta să fie cea orizontală.
o Landscape –orientează şi plotează desenul astfel încât latura lungă să fie cea orizontală.
o Plot Upside-Down – orientează şi plotează desenul de sus în jos.
Plotarea desenelor
Plotarea unui desen se face cu comanda Plot.
Mod de accesare:
Meniul File Plot.
Stiluri de plotare
Stilul de plotare este o proprietate a obiectelor din desen, similară tipului de linie sau culorii. Un stil de
plotare poate fi atribuit unui obiect sau unui layer şi determină modul de plotare al obiectelor din desen. Prin
intermediul stilului de plotare se poate controla modul în care apar în pagină grosimile de linii, culorile,
tipurile de linii, îmbinarea liniilor, capetele liniilor, etc. Tabelele de stiluri de plotare colectează grupurile de
stiluri de plotare. În caseta de dialog Plot Style Manager apar toate tabelele cu stiluri de plotare disponibile.
74
În Plot Style Manager pot fi adăugate, şterse, redenumite, copiate, şi editate tabele cu stiluri de plotare.
Există două tipuri de stiluri de plotare: stiluri dependente de culoare şi stiluri denumite. Un desen poate
utiliza un singur tabel cu stiluri de plotare. Odată setat, acesta poate fi modificat sau schimbat cu altul.
În cazul tabelelor cu stiluri de plotare dependente de culoare, culoarea obiectului determină modul în care
acesta va fi plotat. Stilurile de plotare nu se pot atribui direct obiectelor, în schimb obiectelor li se poate
schimba culoarea pentru a fi imprimate conform dorinţei utilizatorului.
Tabelele cu stiluri de plotare denumite utilizează stiluri de plotare atribuite direct obiectelor şi layerelor.
Utilizarea acestora permite plotarea diferită a fiecărui obiect din desen, independent de culoarea sa.
Se dă clic pe butonul New Layout sau pe butonul Layout from Template din bara de
instrumente Layouts.
Se introduce comanda LAYOUT în linia de comandă.
Se dă clic dreapta pe una din etichetele Model sau Layout şi se selectează din meniul contextual
una din comenzile New Layout sau From Template
Meniul contextual amintit mai sus conţine de asemenea comenzi pentru copierea, mutarea, redenumirea
sau ştergerea layouturilor.
Într-un layout se poate crea un singur viewport sau mai multe. Acestea pot avea dimensiuni forme şi
aranjamente diverse. Se pot utiliza comenzile COPY şi ARRAY pentru multiplica viewporturile într-un layout.
Odată create, viewporturilor li se pot modifica dimensiunile şi proprietăţile, pot fi scalate sau mutate. Este
important ca viewporturile să fie create într-un layout separat. Acest layer se poate dezactiva astfel încât
chenarele viewporturilor să nu apară la plotare. Pentru a redimensiona un viewport se utilizează gripurile, la
fel ca la orice obiect desenat.
Pentru crearea viewporturilor într-un layout se utilizează una din comenzile MVIEW sau VPORTS.
Mod de accesare al comenzii MVIEW:
Meniul View Viewports 1 Viewport.
76
Fit – Va fi creat un viewport ce umple un layout până la marginea suprafeţei maxime de printare.
Atunci când fonful hârtiei şi afişarea suprafeţei de printare sunt dezactivate, viewportul umple
fereastra aplicaţiei.
Shadeplot – specifică modul de plotare al viewporturilor (aşa cum este afişat, cu stiluri vizuale sau
cu setări de renderizare).
Lock – Împiedică aplicarea comenzilor Pan şi Zoom atunci când se lucrează în layout în Model
Space. Această operaţie este utilă atunci când se introduc note şi dimensiuni în layout şi se
doreşte păstrarea dimensiunilor şi distanţelor relative în raport cu obiectele din Model Space, sau
se doreşte prevenirea unor modificări accidentale ale factorului de scalare a vederii. Blocarea
vieportului nu împiedică editarea obiectelor în Model Space din layout
Object – Se va selecta o polilinie închisă ce va deveni conturul unui nou viewport.
Poligonal – Se va crea o formă neregulată ce va deveni conturul unui nou viewport.
Restore – Restaurează configuraţia viewporturilor, salvată cu ajutorul comenzii VPORTS.
2,3,4 – suprafaţa specificată de utilizator va fi divizată în 2, 3 sau 4 viewporturi.
Mod de accesare al comenzii VPORTS:
Meniul View Viewports New Viewports.
butonul din bara de stare. În acest caz viewportul va ocupa întreaga fereastră a aplicaţiei, permiţând o
77
editare uşoară. Pentru revenirea la nivelul de vizibilitate anterior, se dă clic pe butonul din bara de stare
sau se lansează comanda VPMIN în linia de comandă.
Un beneficiu major în lucrul cu viewporturi multiple în layouturi constă în faptul că layerele se pot îngheţa
separat în fiecare viewport, astfel încât se pot vedea obiecte diferite în viewporturi diferite. Operaţia de
îngheţare selectivă a layerelor se face în caseta de dialog Layer Manager, având activat modul Model Space
în viewportul curent.
Cu ajutorul comenzii MVSETUP introdusă în linia de comandă se pot alinia vederile în viewporturi diferite
sau se pot roti vederile în viewporturi.
Layoturile se salvează odată cu desenele în care au fost create şi pot fi reutilizate la o dată ulterioară.
Pentru a utiliza un layout salvat, fie se creează un şablon din desenul care conţine layoutul salvat şi se
utilizează pentru crearea de noi desene, fie se inserează layoutul salvat într-un anumit desen cu ajutorul
paletei Design Center.
78