Tehnici de pescuit - rosioara la bucatica de paine

Autor : Corneliu Leu.Publicat la 2001-12-12.

Ati avut probabil zile in care sa vedeti pestii umbland pe la suprafata apei in canale de campie
cu scurgere lina, sau lacuri, ambele pline de vegetatie, dar sa nu muste deloc, orice ati fi folosit ca
momeala : rame, viermusi, mamaliga ... De tot atatea ori ati identificat la pestii cei mofturosi si
aripioarele rosii, atat de caracteristice rosioarelor.

Acelasi lucru mi s-a intamplat si mie, recent. Am incercat toate momelile disponibile, toate liniile
din dotare, inclusiv cele mai fine, pentru oblete, de 0.08 cu carlig de 20, pluta cat unghia. Nimic !
Orice lansare in apropierea cardului de rosioare, caci rosioare erau, se solda doar cu plecarea
cardului din acel loc.

De la un timp ma resemnasem, zicandu-mi, cum facem adeseori noi pescarii, 'Azi nu vrea sa
muste'. Dar n-a fost asa. Tot urmarind cu privirea cardul, am vazut ca din cand in cand, cate o
rosioara se ridica la suprafata si culegea vreo insecta, vreo gaza. Mi-a venit atunci in minte pescuitul
pastravului, cu mustele sala artificiale, purtate pe suprafata apei. Mi-am mai amintit si de pescuitul la
pipait la cleni, cu cosasi, si ideea a fost gata.

Am luat painea pe care o aveam la mine si am taiat o bucatica cat de cat cubica, cu latura cam
de 7-8 mm. Am infipt bucatica de paine intr-un carlig de 12, legat cu 0.10, fara plumb sau pluta.

Prima lansare a fost nereusita, painea neavand o greutate suficienta pentru lansare. La a doua
insa, painea s-a imbibat cu apa, si a fost suficient de grea pentru o lansare usoara peste cap, si chiar
pentru o lansare pe sub mana.

Ce a urmat este demn de o 'poveste pescareasca', dintre cele prin care ne cunosc cei din afara
breslei. Rosioare de 200 - 300 de grame se repezeau la bucatica de paine imediat ce aceasta ateriza
in apropierea lor.

Cu multe rateuri la inceput, cu timpul am tras unele concluzii, cel putin pentru rosioarele acelea,
care mi-au umplut juvelnicul.

Atunci cand inlocuiam painea cazuta (fara muscatura, painea cade cam dupa 5 aruncari), mai
intai inmuiam bucatica de paine in apa, pentru a capata greutate, si abia dupa aceea lansam.

Cu cat bucatica de paine era mai mare, fara insa ca latura cubuletului sa depaseasca 10 mm, cu
atat erau mai mari rosioarele atrase.

Bucatica lansata in mijlocul unui card era cu mult mai repede inghitita decat atunci cand o
lansam la marginea acestuia, datorita spiritului de concurenta.

Lansarea bucaticii de paine e bine sa se faca cu zgomot, pentru a atrage astfel atentia
rosioarelor, care cred probabil ca a cazut in apa o insecta.

Modul de infigere al carligului in paine nu este deloc standard. Uneori rosioarele fugeau
imediat daca vedeau varful, tija sau nodul carligului, acesta trebuind sa fie in intregime ascuns in
paine. Alta data, o astfel de infigere aducea numai rateuri, pestele plecand cu painea 'pe varful
buzelor'. Trebuia sa intep si nu faceam decat sa-i scot carligul din gura si sa-i las painea. Asa ca
trebuia sa pun un carlig mai mare (nr 10, 8), cu varful iesit afara.
 Locurile cele mai incarcate de vegetatie, in care nici nu credeam ca poate sta un peste, cu
ochiuri de apa de numai 10-15 cm diametru, mi-au adus cele mai mari rosioare.

Cea mai potrivita undita a fost cea de 4 metri, cea de 5 avand firul mai greu de manevrat pentru
o grautate atat de mica.

Am fost in acel loc mai multe sfarsituri de saptamana, pana spre toamna. De fiecare data am
prins, prin metoda aceasta, cu mult mai mult la monturi clasice. Asta pana cand apa a inceput sa
poarte la suprafata frunze vestede, si rosioarele nu mai erau atente la ce se intampla la suprafata
apei.
 Tehnici de pescuit - rubesiana
Autor : Corneliu Leu.Publicat la 2001-12-11. 785 vizite.

O undita rubesiana este o undita de dimensiuni mari (9-14 metri), cu o constructie diferita de
cea a unei undite telescopice. La o undita obisnuita tronsoanele sunt telescopice, intrand unul in
altul, prin interior. O verga rubesiana este alcatuita din doua segmente: varful (primele 3-5
segmente), costruit exact ca o varga normala, din segmente telescopice, si restul unditei, alcatuit din
tronsoane care intra unul in altul prin mufare pe exterior (primul tronson, cel mai gros, intra in
urmatorul, s.a.m.d.). In interiorul varfului se monteaza un elastic cu diametrul (deci si elasticitatea)
adaptat pestilor vizati. Firul de pescuit se va atasa in varful unditei de acest elastic.

Motivele aparitiei acestui tip de vergi sunt urmatoarele:

1.Cu cat dimensiunea unei vergi este mai mare, la aducerea unui peste la mal, efortul din
tronsoanele din varf este mai pronuntat, riscand ruperea. Se poate remedia partial aceasta problema
prin folosirea unui minciog cu coada lunga, capabil sa ia pestele de la o distanta mai mare fata de
mal.

2.O varga cu o lungime de 10 m presupune 10 m de fir, care in conditii de vant este dificil de
manevrat, mai ales daca este de diametru mic. De asemenea, precizia unei astfel de vergi este
indoielnica.

Cum se lanseaza cu rubesiana?

Se ia prima sectiune (varful) si i se ataseaza linia (de 4-5m). Se lanseaza ca o undita obisnuita.
Apoi se ia celalalt segment, deja montat in prealabil si se monteaza unul in altul, impingandu-sa apoi
spre apa intreaga varga. Se obtine astfel o varga de 12 m cu 4 m de fir precis lansat chiar si pe
vant, care nu face burta si permite o intepare prompta.

Cand pestele musca, inteparea se face usor datorita lungimii reduse a liniei. La recuperare se
repeta in sens invers operatiile de la lansare, si anume se trage de undita inspre mal, avand grija sa
pastram firul intins (la aceasta ne ajuta si elasticul din interior), pana cand putem demonta cele
doua parti ale unditei. De aici incolo se procedeaza ca la o undita normala.

Rubesiana este extrem de eficienta in rauri sau acolo unde momeala trebuie pusa in acelasi loc
(cele mai multe cazuri). Avand o varga lunga si o linie scurta, putem plasa momeala exact in locul
nadit, mentinand-o astfel mai mult timp in jurul pestilor si avand astfel rezultate superioare.