Professional Documents
Culture Documents
TIPOLOGIA VICTIMELOR
(Stephen SCHAFER, 1977)
1. Considerente teoretice
Victima este orice persoană care umană care suferă direct sau
indirect consecinţele fizice, materiale sau morale ale unei acţiuni sau
inacţiuni criminale. Este persoana care fără să îşi fi asumat conştient
riscul, deci fără să vrea, ajunge să fie jertfită în urma unei acţiuni sau
inacţiuni criminale (T. BOGDAN, 1983).
Din punct de vedere istoric, rădăcinile academice ale
victimologiei sunt legate de o serie de lucrări apărute în perioada
1940-1950. S-a considerat că victimele sunt elemente valoroase de
studiu deoarece apar ca jumătate a „diadei” infractor-victimă. Printre
primii oameni de ştiinţă care s-au considerat ei înşişi „victimologi” se
numără: MENDELSON (1940) care a examinat rezistenţa oferită de
victimele violului, von HENTIG (1948) care s-a ocupat de
vulnerabilitatea presupusă a unor categorii de indivizi cum ar fi cei
foate tineri, cei foarte bătrâni, imigranţii recenţi, membrii unor grupuri
minoritare, cei cu tulburări mentale. WOLFGANG (1958) a studiat unele
categorii de indivizi luând în atenţie factori precum vârsta, sexul, rasa
etc., ale căror acţiuni au contribuit la moartea lor violentă.
În perioada 1960-1970 criminologii au argumentat că înşişi
infractorii au fost victime ale sărăciei, pregătirii şcolare insuficiente,
lipsei locurilor de muncă, discriminării, relaţiilor familiale dezorganizate
şi a altor injustiţii sociale. Începând cu anul 1970, victimologia devine
din ce în ce mai insistent o arie de specializare în zilele noastre fiind
studiată în S.U.A. în peste 150 de colegii şi universităţi.
1
(ulterior victimizată) se comportă arogant faţă de viitorul
infractor, dacă nu-şi respectă o promisiune făcută, dacă intră
în legături amoroase cu partenera infractorului etc.
Bibliografie de referinţă:
MITROFAN, Nicolae, ZDRENGHEA,Victor şi BUTOI, Tudorel.
1994. Psihologie judiciară. Bucureşti, Editura Şansa.