Cantemir Taralunga

DIMITRIE CANTEMIR

E C AT E R I N A | A R { L U N G {
DIMITRIE CANTEMIR
!
"
DIMITRIE CANTEMIR
#
$
DIMITRIE CANTEMIR
%
C UVANT INAINTE
>
>
ac[ plec[m de la ipoteza c[ fiecare cultur[ exist[ ca
D ansamblu de r[spunsuri, de solu\ii pe care spiritul unui
popor le d[ istoriei adic[ timpului condi\iilor geografice
adic[ spa\iului atunci interogarea respectivei culturi ar trebui
s[ ofere o imagine a însu=i spiritului creator. Aflat în Balcani,
pe linia care odinioar[ desp[r\ea dar =i unea Orientul =i Occi-
dentul, poporul român a produs în plan cultural unele din
cele mai puternice reac\ii de acoperire a faliilor spirituale ce
puteau produce ruperi de echilibru între cele dou[ spa\ii.
Dimitrie Cantemir ni se înf[\i=eaz[ ast[zi, prin demersul s[u
creator, prin întreaga atitudine de om de cultur[, ca o astfel
de reac\ie de armonizare spiritual[. O armonizare menit[ s[
dovedeasc[ atât Orientului cât =i Occidentului vitalitatea
poporului capabil s-o afirme. Acesta a fost gândul mai adânc,
mobilul profund al c[r\ii care urmeaz[ a se înf[\i=a cititorului.
Lui i s-a ad[ugat supozi\ia c[ trebuie s[ existe o consecven\[
cu sine însu=i a spiritului unui popor, consecven\[ în virtutea
c[reia în ciuda tuturor modific[rilor provocate de timp
recunoa=tem specificul s[u. Cum se vede a=adar spiritul
poporului român din unghiul culturii? +i dincolo de ce
modific[ri ale plafonului cultural continu[ s[ existe unitatea
sa? Poate fi detectabil acest spirit în crea\ia fiec[rui om de
cultur[ indiferent de domeniul în care lucreaz[? Este el
detectabil =i în crea\ia lui Cantemir?
Faptul c[ ne-am oprit la el pentru a g[si r[spuns la toate
aceste întreb[ri este numai aparent întâmpl[tor. Dimitrie
Cantemir se afl[ situat la începuturile însele ale acestui proces
de con=tientizare a unit[\ii spirituale a poporului român ca
unitate raportabil[ la Orient =i Occident. În plus, a fost un
personaj enciclopedic, care deci a încercat r[spunsuri proprii,
&
solu\ii spirituale în mai multe domenii ale cunoa=terii. Aceste

dou[ considerente ne-au îndemnat s[ c[ut[m a evalua
activitatea lui spre a descifra întregul magmatic al unei epoci
în fa\etele polizate ale unui unic demers creator, spre a lumina
înc[ posibilele noastre raport[ri la acel moment a culturii
române, moment care poate atesta deci capacitatea universului
contemporan de a-=i p[stra resorturile intime ale unit[\ii sale
pe aceast[ punte ce comunic[ în mod real cu trecutul =i, nu
mai pu\in, poate defini capacitatea trecutului de a fi descoperit
trasee ale permanen\ei spirituale în stare s[ proiecteze în ochii
contemporanilor no=tri întreb[ri =i r[spunsuri viabile.
Pe lâng[ aceste motive de ordin intelectual, autoarea s-a
sim\it îndemnat[ s[ abordeze acest subiect deloc simplu care
este crea\ia =i personalitatea lui Dimitrie Cantemir în urma
descoperirii, în fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei
Române, a unei substan\iale arhive de documente cu privire
la acest autor r[mase de la Grigore Tocilescu, cel ce a fost
trimis în 18771878 de c[tre Societatea Academic[ Român[
în misiune în Rusia spre a copia manuscrisele cantemiriene =i
orice alte documente referitoare la autor, la epoca sa =i la istoria
poporului român. Atât manuscrisele aduse, cât =i raportul
misiunii, au fost cunoscute de cercet[tori înc[ din perioada
respectiv[. Dar arhiva Gr. G. Tocilescu, având în jur de o mie
de pagini referitoare la Dimitrie Cantemir, a r[mas pân[ acum
necercetat[. Ea alc[tuie=te principalul dialog al acestei c[r\i,
prezent în structura ei, ca =i în Note =i comentarii.
În sfâr=it, având prilejul s[ abordeze pe viu unele
manuscrise cantemiriene datorit[ unei c[l[torii în Uniunea
Sovietic[ pe urmele lui Tocilescu, spre a stabili pozi\ia actual[
în arhive a manuscriselor cantemiriene, autoarea a avut prilejul
o dat[ mai mult s[ mediteze la valoarea acestor scrieri pentru
lumea contemporan[.
Pentru sprijinul adus la elaborarea lucr[rii ea aduce
mul\umirile sale cele mai deferente urm[toarelor persoane:
Conf. dr. Ion Ardeleanu, prof. dr. Virgil Gândea, cerc. princ.
dr. Paul Cernovodeanu, compozitorul Eugeniu Doga, regizorul
Ion Popescu Gopo, poetul Kirill Kovalgi, K. Ô. H. V. I. Lebedeva,
DIMITRIE CANTEMIR
'
dr.Ion Matei, K.È.H. L. Egorova-Semionova, prof. dr. doc.

membru al Academiei +tefan +tef[nescu, dr. Gabriel +trempel,
cerc. princ. dr. +erban Tana=oca, prof. dr. doc. acad. Radu
Voinea, pre=edinte al Academiei R.S.R. De asemenea, autoarea
mul\ume=te pentru sprijin urm[toarelor institu\ii: Academia
RSR, Academia de +tiin\e a URSS, Biblioteca Academiei RSR,
Biblioteca V. I. Lenin din Moscova, Biblioteca Academiei de
+tiin\e din Leningrad, Biblioteca public[ Saltîkov Scedrin
din Leningrad, Institutul de istorie Nicolae Iorga din
Bucure=ti, Institutul de studii sud - est europene din Bucure=ti,
Institutul de slavistic[ =i balcanistic[ al Academiei de +tiin\e a
URSS din Moscova, Muzeul de istorie na\ional[ Bucure=ti,
Muzeul C[r\ii Moscova =i revistele: Manuscriptum, Revista
muzeelor =i monumentelor, Transilvania, Revue Roumaine
dHistoire.
decembrie 1988

P ROLEGOMENE
uncte de pornire În zorii veacului al XVIII-lea Ia=ul se

P preg[tea s[ înfrunte desele treceri ale polonezilor,
turcilor =i altor armate ca un ora= deschis spre câmpie, f[r[
ziduri de ap[rare ori cet[\i fortificate, doar cu cele =ase mii de
case ale sale, în principal de meseria=i =i negustori, =i cu cele
dou[zeci =i opt de biserici =i m[n[stiri, majoritatea având
c[lug[ri greci din ordinul Sf. Vasile1. Podeaua de lemn a
str[zilor, plin[ de noroi la vreme de ploaie =i de praf vara,
ducea c[tre palatul domnesc. Bordee =i case mai m[runte la
marginea ora=ului, apoi case mai solide, aflate în vecin[tatea
pie\elor unde se vindeau în pr[v[lii cu tarabele la drum tot
felul de coloniale venite din Asia, m[t[suri =i tafta, toate acestea
alc[tuiau spectacolul ce putea fi v[zut de pe dealul unde se
afla a=ezat palatul domnesc, singurul înconjurat de un zid de
ap[rare =i de un =an\ cu ap[ st[tut[, plin[ de linti\[ =i de
broa=te. Pe vremea lui Gheorghe Duca palatul avea o curte
mare =i p[trat[, înconjurat[ de un zid de p[mânt bine b[tut
între pari de lemn. Od[ile erau joase, c[ptu=ite cu lemn frumos
lucrat cu înflorituri =i aurit în unele înc[peri, cu divane
acoperite de covoare dup[ moda turceasc[. Pentru oaspe\ii
mai de vaz[ erau camere zugr[vite în stil olandez =i m[su\e
cu intarsii, unde li se serveau oaspe\ilor votc[ =i dulce\uri.2
C[lug[rii =i negustorii mi=unau pretutindeni, ducând în
harabale (acoperite ori nu) diverse produse pe care le
ad[posteau în incinta m[n[stirilor de teama deselor n[v[liri
ale t[tarilor, dar =i ale polonezilor afla\i în plin conflict cu
Imperiul Otoman. Pentru restul popula\iei p[durile din preajm[
ofereau poate aceea=i siguran\[, dac[ nu cumva chiar una mai
mare decât aceste incinte.
Înc[ timid, dar cu scopuri bine precizate, iezui\ii poloni î=i
construiesc dup[ firea =i puterea locului c[su\e acoperite cu
DIMITRIE CANTEMIR

=indril[ =i împrejmuite cu garduri de nuiele, misiuni menite

fie =i în perspectiv[ s[ contracareze puternica influen\[ a
ortodoxiei grece=ti infiltrat[ mai de mult =i cu mai mult[ putere.
Tentativa iezuit[ nu este de altfel decât una din înf[\i=[rile
acelui moment de dezechilibru pe care-l traversau Ia=ul,
Moldova, ca =i \[rile române în general. Desele schimb[ri ale
domnilor atestau nu numai l[comia crescut[ a turcilor, dar =i
motivul acestui fapt: Imperiul Otoman sim\ea strângându-se
în juru-i lan\ul ce-i amenin\a, din partea Europei, existen\a
îns[=i. |[rile române, gata s[-l tr[deze, trebuiau \inute într-o
ve=nic[ stare de nesiguran\[ pentru a nu se mai gândi la altceva
decât la ziua de mâine. Ne afl[m în pragul instaur[rii domniilor
fanariote. Constantin Cantemir, tat[l lui Dimitrie, a domnit în
Moldova cel mai mult timp în aceast[ vreme de nelini=te: între
1685 1693. A fost ultimul domn p[mântean al principatelor
care a murit pe tronul s[u. Nu era un domn înv[\at, dar de\inea
în mare m[sur[ arta diploma\iei. A =tiut s[ vireze printre
interesele polonilor, turcilor =i t[tarilor f[r[ a pierde nimic
din ceea ce avea când venise pe tron.3 La moartea sa domnul
era înc[ ales de sfatul boieresc, de=i trebuia apoi confirmat de
sultan. A=a se face c[ fiul s[u Dimitrie, cel mai mic =i mai
înv[\at, =colit cu Ieremia Cacavela,4 a fost ales domn la cei
dou[zeci de ani ai s[i. Ahmed al II-lea nu l-a confirmat. Tân[rul
domn, r[mas pe tron doar dou[ s[pt[mâni, nu prezenta
suficiente garan\ii politice, mai ales c[ imperiul urma s[ sus\in[
însemnate b[t[lii politice la grani\ele Poloniei, deci s[
foloseasc[ teritoriul Moldovei drept surs[ de aprovizionare
pentru oameni =i cai, precum =i drept zon[ de reorganizare a
efectivelor în caz de înfrângere. Dac[ n-ar fi fost serviciile
personale f[cute sultanului, Cantemir tat[l nu s-ar fi bucurat,
cu opt ani în urm[, de pre\uirea sultanului Mahomed al IV-lea.
Acesta i-a d[ruit tronul ca r[splat[ pentru salvarea haremului
s[u din mâna mereu du=manilor polonezi. Totu=i urma=ul lui
Mahomed, sultanul Soliman al II-lea, i-a cerut b[trânului
Constantin Cantemir drept garant pe unul din fii. Astfel, la
cincisprezece ani, tân[rul Dimitrie a luat drumul Constan-
tinopolului. Avea s[ r[mân[ acolo vreme de dou[zeci =i doi

de ani. S-a, =colit la Academia Patriarhiei din Constantinopol

cu dasc[li greci. Chiar lec\iile de muzic[ =i limb[ turceasc[ le-a
luat nu numai cu dasc[li turci, ci =i cu greci renega\i, r[ma=i
îns[, în forul lor interior, eretici fa\[ de credin\a în Alah =i
puterea ve=nic[ a Islamului. Dup[ moartea lui Constantin
Cantemir i-a fost preferat la tronul Moldovei Constantin Duca,
unchiul dup[ mam[ al lui Dimitrie. El a domnit pân[ în 1695,
când în locul lui Ahmed al II-lea a venit pe tron r[zboinicul
Mustafa al II-lea. Odat[ cu el a devenit mare vizir sângerosul
Daltaban Pa=a, cunosc[tor al Cantemire=tilor dintr-o vreme
când haremul lui Mahomed al IV-lea trecuse cu strig[te
însp[imântate pe teritoriul Dobrogei, c[utându-=i salvarea spre
sud. Ridic[rii lui Daltaban 6 i-a datorat Antioh Cantemir venirea
pe tron. P[rea s[ fie pentru otomani un om sigur. Între 1695 =i
1700 Antioh a avut libertatea s[-=i probeze credin\a fa\[ de
st[pânire respectând canoanele tributului crescut la 65 000
de galbeni anual (de la 4 000 pe vremea lui Bogdan Vod[),
ajutorul în caz de r[zboi cu provizii =i oameni (cam 500 de
suflete oaste regulat[). În acest interval reprezentantul s[u la
Poart[ a fost Dimitrie Cantemir însu=i, care =i-a rafinat atunci
atât mijloacele de persuasiune politic[, des[vâr=indu-=i
cuno=tin\ele în materie de în\elegere a c[ilor de acces spre
putere, cât =i cuno=tin\ele filosofice, lingvistice, artistice. A
deprins la Academia Patriarhiei =tiin\ele: matematica,
topografia, arheologia, geografia.7 Nu e gre=it dac[ afirm[m
c[ lui Dimitrie i-a datorat Antioh, în aceast[ prim[ domnie,
orientarea politicii sale atât fa\[ de Imperiul Otoman, cât =i
fa\[ de alte state. Rafael Leszczynski, tat[l lui Stanislas, viitorul
rege polon, trecând spre Turcia la 1700 pentru a rediscuta în
favoarea polonilor unele articole ale tratatului de la Carlowitz
(evacuarea t[tarilor din Bugeac, st[pânirea Hotinului =i
Cern[u\ilor), se opre=te =i la Ia=i. Solul st[ la dreapta domnului,
iar Dimitrie la stânga sa. Discu\ia animat[ pe probleme politice
condus[ de Dimitrie, cunosc[tor al limbii latine, îl impre-
sioneaz[ pe sol. Spre sfâr=itul audien\ei acesta e rugat s[-=i
aduc[ micul grup orchestral, iar acela=i Dimitrie face remarci
pertinente în leg[tur[ cu muzica european[ =i interpretarea
DIMITRIE CANTEMIR
!
ei. În final el pronun\[ câteva cuvinte în limba polon[. Raphael

Leszczynski e astfel impresionat mai mult de Dimitrie decât
de Antioh. Pentru otomani îns[ aceast[ orientare pro-euro-
pean[ nu p[rea de bun augur. Mustafa al II-lea se gr[be=te
deci s[-l schimbe din nou pe Antioh cu Constantin Duca, ale
c[rui reac\ii erau cunoscute dintr-o domnie anterioar[ =i deci
puteau fi previzibile. Duca era îns[ un domn pe care-l urm[reau
ghinioanele. El c[zuse de la domnie odat[ cu c[derea lui
Ahmed al II-lea =i avea s[ cad[ din nou odat[ cu c[derea lui
Mustafa al II-lea. Un nou sultan, o nou[ lupt[ pentru domnie.
Sl[biciunea \[rilor române fa\[ de Poart[ era, în primul rând
pentru ele, prilej de nelini=te. Nevoia subteran[ a unit[\ii de
ac\iune, a unui spor de putere ob\inut în acest fel fa\[ de
st[pânirea turceasc[, îl fac pe Dimitrie Cantemir s[ viseze la o
domnie a sa asupra ambelor \[ri române. Dar Brâncoveanu
era un domn puternic =i suficient de bun diplomat pentru a
împlini el însu=i acest deziderat. În plus, dispunea deja de
puterea unei domnii, ceea ce nu era cazul lui Cantemir. A reu=it
deci s[-l instaureze domn în Moldova pe Mihail Racovi\[, boier
de \ar[ cu sânge cantacuzinesc, cumnat 8 al lui Dimitrie
Cantemir. Pierzând b[t[lia politic[, tân[rul Dimitrie a încercat
în continuare s-o câ=tige pe cea cultural[. El =i-a descris e=ecul
în Istoria ieroglific[. Se anun\a astfel unul din cele mai de temut
condee ale vremii. For\a scrierilor sale ilustreaz[ în fond
puterea compensa\iilor culturale de care avea nevoie Cantemir.
Dup[ Mihai Racovi\[, de=i continua s[ fie pretendent la tron,
Dimitrie a pierdut din nou, de data aceasta în favoarea fratelui
s[u Antioh, venit a doua oar[ domn în virtutea principiului
otoman c[ ceea ce este cunoscut e de preferat fa\[ de ceea ce
e cu des[vâr=ire nou. Dimitrie continu[ s[ spere c[, în timp ce
fratele s[u va domni în Moldova, el însu=i va fi domn al |[rii
Române=ti. Precedentul existase: Ieremia =i Simion Movil[.
Dar Brâncoveanu, intuind direc\ia acestui vânt contrar, îl va
rechema în \ar[ pe Toma Cantacuzino 9, capuchehaia sa la
Poart[ =i va lua m[suri pentru ca pe tronul Moldovei s[ vin[
din nou Mihai Racovi\[. Lunga domnie a lui Ahmed al III-lea10
a permis nu numai finalizarea politicii turce=ti fa\[ de \[rile
"
române în sensul pe care =i-l propusese de mult instaurarea

domnilor fanario\i ci =i gr[birea ac\iunii acestor state mici în
sensul desprinderii lor de lan\ul otoman. O prim[ venire pe
tronul Moldovei a lui Nicolae Mavrocordat, fiul lui Alexandru
Mavrocordat Exaporitul,11 anun\[ deja acest dublu fenomen.
Mavrocordat a domnit prima oar[ doar un an: 1709 1710.
Lipsa lui de calit[\i ost[=e=ti, flagrant[ în b[t[lia Cameni\ei, i-a
f[cut pe turci s[ încerce o varia\ie. E în sfâr=it adus pe tron
Dimitrie Cantemir. A ob\inut domnia printr-o filier[ complicat[,
care presupunea sprijinul hanului t[tar Develt Ghirai (1707 1713),
al c[rui mare haznedar, Davul Ismail Efendi, fusese elevul lui
Cantemir întru arta tanburului. Cu =coala protocolului Otoman
bine deprins[, dar cu sufletul r[mas la suferin\ele patriei sale,
Cantemir nu se sfiie=te s[ joace aparent pe cartea lui Ahmed
al III-lea, iar în fond s[ caute o solu\ie pentru a-=i împlini ceea
ce considera misiunea sa de suflet: eliberarea \[rii de sub
domina\ia otoman[, revenirea ei la prerogativele pe care le
avea pe vremea marelui +tefan. Ochii lui Cantemir privesc
deopotriv[ harta Europei =i Asiei. El simte faptul c[ pentru
marele imperiu începuse declinul. Pierderea unor pozi\ii
însemnate ale acestuia în Europa =i Asia nu-i era str[in[. Simte
de asemenea c[ \[rile europene încep s[ intre în mari sisteme
de alian\e antiotomane, modificându-=i astfel propriile grani\e.12
Nu vrea ca patria sa s[ r[mân[ în afara acestor alian\e. Ideea
Daciei unite îl captiveaz[. Momentul când Carol al XII-lea se
afl[ prizonier în Bugeac i se pare favorabil declan=[rii unui
r[zboi ruso-turc. Rusia, angajat[ în marele r[zboi al nordului,13
încerca s[ p[streze cu orice pre\ pacea cu turcii. Dar Carol al
XII-lea nu f[cea mai pu\in parte din peisajul nordic cu care
Rusia se confrunta de mai mul\i ani. Capturarea lui era prin
urmare o mare tenta\ie. Pe de alt[ parte otomanii, =tiind mai
pu\in ap[rate aceste pozi\ii dinspre Polonia, încearc[ recu-
cerirea teritoriilor pierdute. Se contureaz[ astfel conflictul de
la Prut. Pentru ca imaginea s[ sa fie mai aproape de adev[r,
trebuie s[-i ad[ug[m configura\ia for\elor în prim[vara lui
1711. Ru=ii deplasaser[ o parte a efectivelor din nord conduse
de brigadieri care vor deveni mai târziu amirali sau conduc[tori
DIMITRIE CANTEMIR
#
de armate. Exemplul lui Cernî=ev14, a c[rui coresponden\[ e

cunoscut[, este edificator în acest sens. Petru I însu=i spera,
folosindu-se de alian\a cu \[rile române, s[ opun[ turcilor o
rezisten\[ suficient de mare spre a-i potoli mai mult timp =i
spre a-=i elibera astfel for\ele necesare frontului deschis în nord.
Armata otoman[ st[ în espectativ[ dincolo de Dun[re, m[su-
rând cu pruden\[ distan\a pân[ la pozi\iile ruse=ti =i continuând
s[ mizeze pe proviziile din teritoriile române=ti. Brâncoveanu
înclina =i el spre alian\a cu Rusia, dar numai atât cât se putea
f[r[ a-=i compromite pozi\ia fa\[ de sultan ori de Iosif al II-lea
de Habsburg. Era credincios propriei sale politici de p[strare a
echilibrului, adic[, în fond, a domniei. Toma Cantacuzino în
schimb se aliaz[ deschis cu Rusia. Dimitrie Cantemir l-a primit
pe Castriot, un cleric trimis de Brâncoveanu pentru tratative,
dar n-a primit propunerea ca domnul muntean s[ mediteze
între ru=i =i otomani. S-a aliat cu Toma Cantacuzino, unchiul
so\iei sale, candidat la tronul |[rii Române=ti =i împreun[ au
declan=at tratativele cu Petru I.15 Cantemir a avut grij[ s[
formuleze toate dolean\ele care însemnau pentru el eliberarea
Moldovei de otomani =i p[strarea independen\ei sale fa\[ de
orice alt[ putere. Tratatul de la Lu\k,16 important pentru Can-
temir întrucât stipula domnia ereditar[ a Cantemire=tilor (fapt
de care Neculce nu pomene=te în Letopise\ul s[u probabil
fiindc[ nu v[zuse versiunea original[ a tratatului), nu avea de
fapt valabilitate în condi\iile date, deoarece, în calitatea sa de
principat tributar Imperiului Otoman, Moldova n-avea dreptul
s[ încheie acorduri pe cont propriu. De altfel, încheierea
tratatului nici n-a dus la declan=area opera\iilor militare. Toma
Cantacuzino a fost cel care a asediat =i cucerit Br[ila, în oastea
generalului rus Ronne. În aceast[ situa\ie armata otoman[ a
intrat în teritoriile române=ti pe podul construit în acest scop
(ce-i drept cu tergivers[ri) de Brâncoveanu. Cantemir n-a putut
asigura, a=a cum se angajase, provizii suficiente pentru armata
rus[. Ru=ii în=i=i nu erau suficient de buni cunosc[tori ai tacticii
=i strategiei otomane, for\ele lor erau incomparabil mai mici,
terenul nu era favorabil unei lupte dus[ în condi\ii inegale.17
În câteva zile soarta r[zboiului s-a decis în favoarea otomanilor.
$
Cantemir, care se gr[bise crezând c[ împline=te astfel un destin

istoric, a fost silit s[-l urmeze pe Petru I în Rusia, împreun[ cu
4 000 de oameni, împlinindu-=i mai departe doar propriul s[u
destin.18
Ia=ul a r[mas în continuare deschis spre câmpia de unde-l
b[teau toate vânturile istoriei. Era un ora= pe care nu-l puteau
ap[ra atât armele, cât spiritul locuitorilor s[i, acest focar al enti-
t[\ii na\ionale, singura arm[ de care va mai dispune în continuare
Dimitrie Cantemir, r[mas pân[ la sfâr=itul vie\ii (21 august 1723)
pe teritoriul Rusiei, locuitor al unui alt imperiu decât cel
otoman, dar r[mas în spirit pentru totdeauna moldovean =i
român. I-a urmat la domnie din nou Nicolae Mavrocordat.
Peste aceast[ parte de lume începe zona de umbr[ a
domniilor fanariote. Lunga noapte otoman[ se va termina abia
dup[ Unirea Principatelor, în a doua jum[tate a secolului al XlX-
lea (1877). Nelini=tit[ =i nelini=titoare, umbra lui Cantemir a
continuat s[ colinde spiritele tuturor în momente hot[râtoare.
Hronicul s[u, intrat în biblioteca de la Blaj19, a fost cartea de
c[p[tâi a membrilor +colii Ardelene în b[t[lia pentru drepturi
na\ionale. Pa=opti=tii î=i vor aminti de Cantemir cel care sim\ise
nevoia s[ ofere patriei sale un lob egal între na\iunile europene
în marile alian\e antiturce=ti. Cât despre r[zboiul de inde-
penden\[, el nu era decât consfin\irea a ceea ce Cantemir
considerase totdeauna sensul vie\ii sale.
Înfrânt pe deplin în plan politic, demersul lui Cantemir s-a
dovedit pe deplin fecund, vreme de secole, în plan spiritual.
Într-o vreme de mari rupturi pe harta Europei, atunci când
unitatea ei spiritual[ se f[urea cu greu, pe fondul b[t[liilor
cre=tin[t[\ii contra Islamului, el a ilustrat cu str[lucire na=terea
con=tiin\ei de sine a unui popor, fundamentul na\iunii române
moderne. Ceea ce pierduse cu sabia, Dimitrie Cantemir a
câ=tigat cu condeiul. Tot ceea ce a scris atest[ con=tiin\a faliilor
adânci la toate nivelele existen\ei sociale, politice, religioase,
economice, culturale, ca =i dorin\a de a arunca pun\i pe dea-
supra lor. Aceste dou[ elemente con=tiin\a =i aspira\ia
constituie, de multe ori, singurele c[i de acces spre unitatea
personalit[\ii lui Cantemir. Dar urmându-le drumul plin de
DIMITRIE CANTEMIR
%
sinuozit[\i, ne sim\im pe deplin r[spl[ti\i. Din negura celor

trei secole care ne despart de eruditul domn moldovean se
ivesc în lumina clar[ a sfâr=itului de veac dou[zeci întreb[rile
=i fr[mânt[rile unui spirit înrudit cu noi. Timpul, spa\iul, istoria
=i semenii au orientat crea\ia sa. Circumscrise momentului când
a tr[it sau vizionare, trasând linii luminoase în istoria poporului
român, solu\iile cantemiriene merit[ s[ fie receptate ast[zi nu
numai ca fapt încheiat, ci =i ca mesaj. Este mesajul operei sale.
Lucr[rile lui Dimitrie Cantemir Prima clarificare de care

socotim c[ are nevoie cititorul se refer[ la stadiul actual de
cunoa=tere =i valorificare a lucr[rilor ce ne-au r[mas de la
înv[\atul moldovean, deoarece acestea constituie principalul
plafon de referin\[ în paginile care urmeaz[. Au circulat pe
seama lui, ca =i a scrierilor sale, în decursul veacurilor, tot
felul de legende; majoritatea pronun\ate cu inten\ii benefice
la adresa autorului =i operei, dar =i vizând diferite alte scopuri,
dup[ momentul istoric =i calitatea cercet[rii. S-a alc[tuit astfel,
cu vremea, un adev[rat scut protector care ne las[ cu greu s[
p[trundem în miezul operei propriu-zise =i s[-i urm[rim ideile
directoare. El este cu atât mai dificil de înl[turat cu cât limba
scrierilor lui Cantemir nu este tocmai la îndemâna celui
interesat s[ le parcurg[. În sfâr=it, opera\iile de desprindere a
scrierilor originale dintre apocrife n-au fost nici ele dintre cele
mai u=oare =i au cerut trud[ îndelung[, din partea unor oameni
califica\i în multe domenii. Beneficiem de munca lor, ca =i de
întreaga contribu\ie a interpret[rilor de tot felul20. Problema
cea mai important[ devine justa selectare a materialului aflat
la îndemân[.
În 1698, pe când Dimitrie Cantemir avea 25 de ani, a
publicat prima lucrare, la Ia=i, în limbile român[ =i greac[.
Era Divanul sau Gâlceava în\eleptului cu lumea sau Giude\ul
sufletului cu trupul. Unitatea ei surprinz[toare, ca =i stilul =i
problematica ne las[ s[ b[nuim c[ nu e vorba =i despre prima
încercare de acest fel. Fiind totu=i prima lucrare cunoscut[ =i
publicat[ la vremea ei, a intrat astfel în bibliografia lui Dimitrie
Cantemir. S-a bucurat de o r[spândire relativ mare pe teritoriul
&
de limba român[ =i greac[, circulând în copii manuscrise, tot

astfel cum a circulat în copii =i în traducere arab[21. Mult[
vreme edi\ia cea mai cunoscut[ la noi a Divanului a fost aceea
din 1878, în transcriere cu alfabet latin, de=i în grafia dificil[
impus[ de Societatea Academic[.22 Este vorba despre volumul
al V-lea ale edi\iei Operele Principelui Demetri½ Cantemir½.
Ultimele edi\ii de care beneficiem Sunt dou[: una din 1969,
ap[rut[ la EPL, întocmit[ de Virgil Gândea =i una ap[rut[ în
1974, la Editura Minerva, ca prim volum al edi\iei de Opere
complete, edi\ie îngrijit[ tot de Virgil Gândea =i înc[
nefinalizat[. Nici una din aceste edi\ii nu reproduce =i textul
grecesc. Ele con\in transliterarea în alfabet latin (conform
normelor actuale) a textului scris cu chirilice. Manuscrisul
original al Divanului nu s-a g[sit. Pentru edi\iile actuale
men\ionate mai sus baza a constituit-o textul românesc tip[rit
la Ia=i în 1698. Cât despre versiunea greceasc[, o parte dintre
cercet[tori consider[ c[ ea a fost f[cut[ de altcineva, prin
traducerea textului cantemirian românesc. În ce ne prive=te,
consider[m c[ ambele versiuni i-au apar\inut autorului,
deoarece desenele executate de Cantemir pentru Divan au în
chenar text în ambele limbi, ceea ce înseamn[ c[ au avut în
vedere ambele versiuni. Divanul n-a fost o scriere izolat[ în
contextul crea\iei lui Cantemir. Prin factura sa filosofic[ ea se
prezint[ doar ca o pies[ dintr-un ansamblu mai larg, care l-a
preocupat pe autor toat[ via\a, dar cu prec[dere pân[ în 1714.
Un prim grupaj important al lucr[rilor de acest fel dateaz[ de
la 1700, urmând în ordine dup[ Divan. Este vorba în primul
rând despre lucr[ri scrise ca urmare a educa\iei primite de la
Cacavela. S-a g[sit de pild[ manuscrisul, copiat de mâna lui
Cantemir, al unei lucr[ri a lui Cacavela însu=i Institutio logices
ad mentem neotheoricum philosophorum.23 Acest manuscris
atest[ o direc\ie anume a studiului, bazat[ pe logica aristotelic[
mai exact aristotelismul scolasticii medievale în confruntare
cu doctrina cre=tin[. Aflat în circula\ie printre profesorii
Academiei din Constantinopol, numele lui Jean Baptiste van
Helmont,24 pu\in luat în considera\ie de contemporanii s[i
occidentali, este folosit mult în Orient pentru c[ ideile sale se
DIMITRIE CANTEMIR
'
conjug[ bine cu inten\iile educativ-religioase ale ortodoxiei

grece=ti. Înv[\[celul Dimitrie Cantemir scrie Index tractatum
ex operibus van Helmontii excerptorum, solummodo ad phisica
pertinentium (Catalog de scrieri din operele lui Van Helmont
numai spre interesul =tiin\elor naturii). Acest manuscris, g[sit
de Tocilescu în aceea=i bibliotec[ unde se afl[ lucrarea lui
Cacavela copiat[ de Cantemir, atest[ nu numai p[trunderea
lui, obturat[ de grila ortodoxiei grece=ti, spre cultura
occidental[ ne afl[m în plin veac cartezian dar =i m[sura
în care Cantemir se formeaz[ în al\i parametri decât spiritul
european al vremii, adic[ m[sura în care va încerca, pe
parcursul vie\ii, s[ se apropie de acest nivel al Europei, s[
renun\e la balastul religios în favoarea rigorii =tiin\ifice. În
ceea ce-l prive=te pe J.B. van Helmont, el este receptat de
Cantemir mai ales gra\ie unei sinteze specifice acestui înv[\at
între principiile fizice ale =tiin\elor naturii =i cele filosofice ale
scolasticii medievale, treapt[ intermediar[ între ra\ionalismul
care se impunea în Europa =i nevoia bisericii cre=tine de
pretutindeni de a înv[lui logica în aura dubitativului. Astfel,
dup[ ce copiaz[ textele altora, Cantemir întreprinde o opera\ie
de desprindere par\ial[ de model. El întrege=te un text copiat
printr-unul propriu, scris atât în latin[, cât =i tradus în român[,
în aceea=i bibliotec[ a Academiei teologale se p[stra
manuscrisul intitulat Ioannis Baptistae van Helmont toparchae
in Merode Royerborch, Oorshot, Pellines etc. Phisices Universalis
Doctrina et Christianae fidei congrua et necessaria philosophia.
Encomium in authorem et virtutem doctrinae eius moldavo
idiomate interpretatum (Doctrina fizicii universale =i filosofia
subîn\eleas[ =i necesar[ a credin\ei cre=tine a lui Jean Baptiste
van Helmont, toparh în m[n[stirile Royerborch, Oorshot,
Pellines etc. Lauda c[tr[ izvoditoriu =i c[tr[ virtutea înv[\[turii
lui). Lauda, tradus[ de Cantemir însu=i din latin[ în român[,
este semnul înc[ timid al exprim[rii unei atitudini, chiar dac[
laudative. Era în fond un gen literar (de sorginte bizantin[) =i
folosirea lui semnifica descoperirea unei c[i de traversare de
la problemele generale ale =tiin\elor naturii la cele spirituale
ale individului. Cantemir intuia un drum spre c[utarea de sine.

De altfel, prima lucrare în întregime original[ din acest grup

de lucr[ri datând de la 1700, adic[ Sacro Sanctae Scientiae
Indepingibilis Imago, tomus primus quo comprehenduntur
theologo-phisices principis sacra (Imaginea de nezurg[vit a
=tiin\ei sacre, vol. I, care cuprinde principiile sacre ale teologo-
fizicii) este revelatoare în acest sens mai ales prin scrisoarea
pus[ în fa\[ =i adresat[ dasc[lului Cacavela, scrisoare cu
valoare de explicare a întregului demers. Textul acestei lucr[ri
a fost tradus o singur[ dat[ în limba român[, ed. Ancora, 1928,
cu titlul neadecvat Metafizica =i f[r[ respectarea criteriilor unei
edi\ii =tiin\ifice. Lipse=te scrisoarea c[tre Cacavela gândit[ de
autor ca prefa\[ a lucr[rii.25 Totu=i, fie =i la o privire sumar[,
cititorul î=i poate da seama în ce m[sur[ Divanul =i Metafizica
ilustreaz[ un univers comun de preocup[ri. Ambele texte au
drept scop g[sirea mijloacelor =i punctelor de sprijin pentru
des[vâr=irea de sine, pentru fortificarea unei linii de conduit[
etice, =tiin\ifice =i nu în ultimul rând religioase. Cu aceasta
grupul lucr[rilor datând din jurul anilor 1700 =i g[site de
Tocilescu la Biblioteca Academiei de teologie din Moscova a
fost epuizat. Ceea ce nu înseamn[ c[ în perioada respectiv[
Cantemir n-a mai finalizat =i alte lucr[ri. Faptul c[ toate
manuscrisele apar\inând începuturilor lui Cantemir se afl[ în
arhive ruse=ti denot[ c[ autorul lor le-a purtat cu sine în exil,
acordându-le deci o mare importan\[. Cantemir avea, ca orice
om modern, cultul cuvântului scris =i con=tiin\a existen\ei sale
în plan cultural. El a dus cu sine, dup[ m[rturia fiului s[u
Antioh f[cut[ într-o scrisoare c[tre Voltaire, =i culegerea de
melodii însemnate cu nota\ia muzical[ pe care-o inventase
pentru muzica turceasc[26. Cantemir a compus în jurul anului
1700 mai mult de o sut[ de melodii pentru tanbur, cu text sau
f[r[, în stil tradi\ional. Pagina de echivalen\e între modurile
turce=ti =i cele europene, g[sit[ de Tocilescu în Collectanea
orientalia =i publicat[ în vol. VII al edi\iei de Opere a Societ[\ii
Academice, nu apar\ine autorului. În Rusia metoda lui Cante-
mir n-a fost cunoscut[. El s-a mai ocupat pu\in de muzic[,
inventând un instrument de m[surare optic[ a în[l\imii sune-
telor, instrument pe care-l descrie în Historia incrementorum
DIMITRIE CANTEMIR

atque decrementorum... Acesta nu s-a p[strat. Cât despre

manuscrisul original al tratatului de muzic[ turceasc[, Kitâbu
ilmi musikî ala v¸ghi maksus (în alte versiuni Tarifu ilmi musikî
ala veghi kurufat, tradus Cartea =tiin\ei muzicii dup[ felul
literelor), se afl[ la biblioteca Institutului de turcologie din
Istanbul. Versiunea româneasc[ a tratatului, ca =i o parte a
culegerii de cântece, în transcrip\ie european[, au fost publicate
la noi în 1973 la Editura muzical[.
Datat[ de c[tre majoritatea cercet[torilor ca apar\inând
anului 1701, lucrarea Compendiolum Univerae Logices
Institutiones (Compendiu despre doctrina logicii universale),
g[sit[ de Tocilescu în Biblioteca Arhivelor principale din
Moscova (pozi\ia actual[ n-o cunoa=tem), apar\ine prin
con\inut perioadei precedente, fiind inspirat[ de acela=i context
în care logica aristotelic[ se confrunta cu religia cre=tin[ de
tip oriental. De altfel lucrarea =i este în principal o logic[. În
ordinea lucr[rilor lui Cantemir semnifica\ia ei este mai mult
aceea a des[vâr=irii unui instrumentar de argumentare cu care
autorul va lucra apoi toat[ via\a. Acest manual plin de defini\ii
ajut[ adesea la în\elegerea sinuozit[\ilor gândirii cantemiriene
în probleme fundamentale de istorie =i politic[. Lucrarea n-a
fost înc[ tradus[ în române=te. Edi\ia de Opere a Societ[\ii
Academice a publicat textul latinesc în volumul al VI-lea, 1883.
Volumul cuprinde =i dou[ desene alegorice considerate de
Tocilescu a fi cantemiriene, de=i nu indic[ unde le-a g[sit.
|inând seama de faptul c[ autorul a ilustrat toate lucr[rile
mai însemnate cu desene proprii, credem c[ Tocilescu le-a g[sit
chiar printre manuscrisele lucr[rilor.
În afara preocup[rilor filosofice =i artistice ale acestei
perioade, când se îmbin[ des[vâr=irea studiului cu primele
manifest[ri scrise, Cantemir este cât se poate de interesat de
politic[. El fusese ostatic =i devenise apoi capuchehaie, adic[
ambasador, un personaj care avea deschise o serie de c[i de
manevr[ în ce prive=te politica Moldovei fa\[ de Sublima
Poart[, cât =i fa\[ de |ara Româneasc[ =i alte state europene.
Faptul c[ nu el, ci fratele s[u Antioh devenise domn, poate în
virtutea dreptului de primogenitur[, nu p[rea s[-l încânte. Visa
în tain[ la domnie =i ac\iona în acest sens. Suferea înfrângeri

=i credea în victorii pe acest teren ve=nic nisipos al politicului.
Lucrarea sa din 1705, cunoscut[ sub numele de Istoria ierog-
lific[, este numai pentru noi cei de azi un roman, o problem[
de literatur[ pur =i simplu. Pentru Cantemir era o alegorie
politic[ transcris[ cu mijloace artistice. Chiar insisten\a lui
asupra ideii de lectur[ cifrat[ indic[ sensul real al lucr[rii. El
voia s[ lase un document asupra evenimentelor istorice, s[-=i
justifice demersul =i s[ explice motivele pentru care nu se putea
pronun\a mai clar f[r[ primejdie. Titlul complet al c[r\ii
Istoria ieroglific[ în dou[sprezece p[r\i împ[r\it[, a=ijderé cu
760 de senten\ii frumos împodobit[. La încep[tur[ cu scara a
numerelor dezvelitoare. Talif... indic[ o ac\iune dubl[ a
autorului. El n-a neglijat stilul de dragul informa\iei brute =i
nici informa\ia de dragul nara\iunii. A pus senten\ii
moralizatoare ca form[ educativ[ derivat[ din faptele însele
=i un dic\ionar de neologisme la început, primul de acest fel la
noi. Cuvântul talif este scris cu caractere arabe, iar dubla
folosire a literelor alfabetului slavon, ca litere =i cifre, este
baza cheii de lectur[ a numelor proprii. Dup[ cuvântul talif
numele însu=i al autorului este scris în acest fel pentru a indica
cheia de descifrare. La rândul lor numele, odat[ decodificate,
înf[\i=eaz[, dup[ pilda fabulei orientale, animale =i p[s[ri,
adic[ un cod secund. Toate acestea presupuneau din partea
cititorului un ridicat nivel de cunoa=tere =i indic[ mai ales
dorin\a lui Cantemir de a impune un standard de lectur[ decât
convingerea c[ el exist[. Adresabilitatea în epoc[ a lucr[rii
era foarte restrâns[. Istoria ieroglific[ nu s-a bucurat îns[ de
norocul Divanului. O parte din cei viza\i, inclusiv fratele s[u
Antioh, trebuie c[ s-au opus public[rii. +i Istoria a r[mas în
manuscris la Biblioteca Arhivelor principale din Moscova
(actual Arhivele de Stat pentru Acte Vechi) unde ajunsese prin
dona\ia consilierului aulic Nicolae Bantî=-Kamenski, nepotul
dup[ mam[ al Cantemire=tilor, dona\ie f[cut[ în 1783.
Manuscrisul a r[mas astfel pân[ în 1878, la misiunea lui Gr.
Tocilescu în Rusia. Acesta a adus în \ar[ copia textului =i el s-
a publicat în edi\ia de Opere a Societ[\ii Academice vol. VI,
DIMITRIE CANTEMIR
!
1883. Dup[ facsimile f[cute ulterior s-a publicat la EPL, edi\ia

din 1965 a lui P. P. Panaitescu =i I. Verde=. E ultima de care
beneficiem. Din aceea=i arie de preocup[ri =i aproximativ din
acela=i interval face parte =i planul Constantinopolului =i al
împrejurimilor, lucrat probabil pân[ la 1707 =i numit astfel
prin contaminare cu versiunile tip[rite în rus[ =i englez[. În
fond este o foarte am[nun\it[ hart[ strategic[ (în jur de 150
de toponime). Sunt indica\i curen\ii marini de pe Bosfor, cei
mai mici afluen\i, denivel[rile de teren, pâlcurile de pomi în
împrejurimile asiatice =i europene ale fostului Bizan\ (care,
evident, dup[ Cantemir trebuia recâ=tigat de cre=tini, urma=i
ai fostului Imperiu Roman din care f[cuse parte =i Dacia).
Harta, gravat[ de A. P. Zubov, se afla în Biblioteca Statului
major din Petersburg (actual la Biblioteca Academiei de +tiin\e
din Leningrad). Nu se =tie unde se afl[ harta manuscris[
original[. Placa lui Alexei Zubov e depus[ la Ermitaj, în
versiunea englez[ a Istoriei Imperiului Otoman unul din cele
dou[ desene marginale lipse=te (desenul portului). Vâlsan,
comentând în 19241925 în Lucr[rile Institutului de geografie
al Universit[\ii din Cluj, opera de geograf a lui Cantemir,
public[ versiunea englez[ a h[r\ii. Gr. Tocilescu a g[sit la
Petersburg gravura lui Zubov =i la 1898 coresponda înc[ pentru
a intra în posesia unei copii dup[ aceast[ versiune. Originalul
este intitulat în arhiv[ Ïëàí Koícmaímuíonoëÿ uëu
Öàðèãðàäà èæå ïðåæäå íàðèöàåòñÿ Âèçàíòèÿ, äðåâëå
æå Âèãîñ, çàâîåâàí Ìóõàìåäîì âòîðûì ëüåòà,
ãîñïîäíÿ 1453. ìueceöa ìàÿ 29, íapucoâàííûé Êíÿçåì
Äèìèòðèåì Kaíòåìðîì, Ñò. Ïeòåðáóðã. (Planul
Constantinopolului sau |arigradului care înainte se chema
Bizan\, iar în vechime Vigos; a fost luat cu r[zboi de Mahomed
al II-lea în anul 1453, luna mai, 29; ridicat de Principele
Dimitrie Cantemir)27. Faptul c[ harta este lucrat[ în acela=i
interval cu Istoria ieroglific[ este atestat =i de o surprinz[toare
apropiere între desenul alegoric care ilustreaz[ Cetatea
Epithymiei (Constantinopolul) în Istorie =i respectiva hart[.
Desenul înf[\i=eaz[ Bosforul exact în aceea=i manier[ ca =i
harta (tehnica ha=urilor, simbolizarea apei).
"
Cu aceasta prima perioad[ a activit[\ii lui Cantemir ia

sfâr=it. Era un om pe deplin format, iar scrierile sale atest[
toate direc\iile pe care anii viitori le vor împlini, în ciuda
evenimentelor de natur[ s[ tulbure f[urirea unei opere scrise.
Din p[cate contemporanii n-au fost în m[sur[ s[ judece decât
foarte pu\in din aceast[ oper[. Chiar urma=ii au intrat târziu
în posesia unora dintre lucr[ri. Câteva din ele sunt pân[ ast[zi
cvasinecunoscute cititorului român. Vom încerca s[ proiect[m,
dup[ aproape trei veacuri, pentru contemporanii no=tri,
ansamblul unei opere =i personalitatea f[uritorului ei plecând
de la ipoteza c[ barierele timpului au fost pe m[sura m[rimii
crea\iei =i c[ ne afl[m în fa\a unuia dintre cele mai înalte piscuri
din câte a ridicat cultura omeneasc[ în aceast[ parte de lume
într-o vreme traversat[ de falii dintre cele mai adânci.
Urmeaz[ o perioad[ mai pu\in propice crea\iei =i mai
adecvat[ manifest[rilor publice. Este perioada când a devenit
domn al Moldovei, adic[ din toamna lui 1710 pân[ la vara lui
1711. N-a scris atunci lucr[ri închegate =i ample, dar a înf[ptuit
un act politic decisiv pentru evolu\ia lui viitoare. În afara actelor
de cancelarie care atest[ o direc\ie reformatoare în ce prive=te
punctele de sprijin ale domniei în mica boierime, a unor corec\ii
de procedur[ juridic[, Dimitrie Cantemir =i-a manifestat
op\iunile în acest interval prin ceea ce numim tratatul de la
Lu\k =i manifestul c[tre popor, ca si printr-o serie de acte de
cancelarie privind politica intern[ a Moldovei. Textul tratatului
este cuprins în Diploma lui Petru I dat[ domnitorului moldo-
vean.28 Manifestul domnului c[tre poporul Moldovei în limba
român[, ca =i manifestul \arului, nu s-au p[strat. Cele dou[
exemplare latine de la Record Office =i respectiv British
Museum din Londra publicate în edi\ia lui Gr. Nandri= din
Revue des études roumaines pe 1953 con\in de fapt una =i aceea=i
scrisoare a lui Cantemir c[tre Petru I din perioada r[zboiului,
scris[ în latin[. Textul real al manifestului în limba latin[, ad
usum Europae, e cel publicat în Documentele Hurmuzachi,
vol. I, 1886, pp. 936937, copiat de Al. Odobescu de la
Biblioteca Na\ional[ din Paris.
A urmat exodul în Rusia =i, pentru Cantemir, ultima parte
a vie\ii, când a scris lucr[rile cele mai importante. Aceast[
DIMITRIE CANTEMIR
#
parte poate fi împ[r\it[ în dou[ perioade distincte. Prima

începe cam la 1714, când Cantemir a venit de la Harkov la
Moscova =i apoi la Petersburg =i \ine cam pân[ la r[zboiul
austro-turc din 1718. A doua începe la 1718 =i \ine practic
pân[ la sfâr=itul autorului, adic[ în 1723 (21 august, Dimit-
rovka). Prima din cele dou[ perioade debuteaz[ prin textul
scris de Cantemir în greac[ al Panegiricului =i cel latin numit
Monarchiarum Phisica Examinatio, ambele pronun\ate de fiul
s[u +erban, în vârst[ de =apte ani, cu ocazia s[rb[torilor de
iarn[ ale anului 1714, în fa\a lui Petru I, c[ruia tân[rul +erban
le =i dedica. Dar, prin ideile afirmate, prin \inuta =i subtilitatea
lor filosofic[, to\i cercet[torii au c[zut de acord în a recunoa=te
mâna tat[lui, care debuta astfel în societatea petersburghez[.
Trebuie s[ men\ion[m c[ pân[ în prezent se =tia numai despre
Panegiric c[ a fost dedicat \arului. Dar, la Biblioteca Academiei
de =tiin\e din Leningrad, am g[sit în cursul anului 1988
manuscrisul autograf al ambelor lucr[ri, legate împreun[ în
m[tase verde cu flori imprimate în \es[tur[. Pe prima copert[,
într-o inimioar[ decupat[ din hârtie, se afl[ dedica\ia c[tre
\ar în limba rus[, f[cut[ de prin\ul +erban Cantemir. Urmeaz[
textul grecesc al Panegiricului, apoi traducerea lui rus[. Dup[
aceea, textul latin al lucr[rii Monachiarum..., urmat de traduce-
rea lui rus[. Totul e scris de mâna lui Cantemir, cu desenele
foarte fin executate în tu= negru, acela=i tu= cu care e scris =i
textul, încadrat într-un chenar fin trasat. Mai pe larg despre
aceste manuscrise la locul cuvenit. Titlul grecesc al
panegiricului, r[mas inedit pân[ la publicarea lui în 1981 de
c[tre E. Lozovan (RIDS nr. 92), al[turi de versiunea latin[
(copiat[ =i de Tocilescu dar nepublicat[ în edi\ia de Opere)
este urm[torul: P¸trw te prwtw Upergalhnot¡tw ka°
Iskurwt¡tw Eusebei NiktÖka° Eusplak nikwt¡tw
AÌtokr¡tor Dedp¨th ka° Antilhptori autoÐ Panhgurikon...
Titlul continu[ cu textul, nefiind separat de el prin sens.29
În versiunea latin[ textul poart[ titlul Petro Primo Hyper-
serenissimo et potentissimo Pio, Victori et Clementissimo
Imperatori Domino et Protectori Suo Panegyricum holocaustum
humillime litat et offert, Inclitae et Theophruritae Phalangis
$
Sanctae Metamorphoseos miles necnon Sacri Rossiaci Imperii

Princeps et Moldav (i) ae Hospodarowicz, servus deditus,
Serbanus Cantemyr, in Burgos S. Petri anno Partu Virg(inis)
1714 Mart (ii) in eunte septimo aetatis suae hellenica dialecto
peroratum (Panegiric lui Petru I, superserenisimul, virtuosul,
înving[torul =i preaîndur[torul împ[rat, st[pânul =i ap[r[torul
s[u, jertf[, în chip prea umil îi face =i îi ofer[ o=teanul renumitei
=i închinatei armate a sfintei prefaceri =i de asemenea Principe
al Sacrului Imperiu Rus =i Prin\ul Moldovei, sclav devotat
+erban Cantemir, în Sanct Petersburg, în anul p[r\ii Fecioarei
1714, martie, în aceast[ vârst[ a sa de =apte ani, rostit în limba
greceasc[). Evident, titlul latin apar\ine unei copii traduse de
altcineva decât de Cantemir, fiind =i tip[rit, al[turi de versiunea
rus[, în 1714, la Petersburg. Dincolo de forma savant compus[,
ca o captatio benevolentiae, r[zbate dorin\a domnului mol-
dovean de a vorbi cur\ii marelui \ar în limbajul unei culturi
superioare, menit[ s[ impun[ pe Cantemir cel format la Bizan\
acestei noi capitale, a c[rei glorie era abia în formare (ora=ul
fusese înfiin\at de Petru I =i devenise capital[ de câ\iva ani).
Dovada continuit[\ii de preocup[ri o constituie desf[=urarea
ulterioar[ de for\e în planul crea\iei cantemiriene. Cât despre
Monarchiarum Phisica Examinatio, a doua lucrare dedicat[
\arului al[turi de Panegiric, adic[ Examinarea fizic[ a monar-
hiilor, Gr. Tocilescu n-a g[sit manuscrisul original =i nici copii
ale lui. A emis ipoteza c[ ar fi trebuit s[ figureze în Biblioteca
Academiei teologale din Moscova =i a sus\inut, f[r[ a cunoa=te
textul, c[ este vorba despre volumul al II-lea, anun\at de autor,
al lucr[rii Sacro Sanctae Scientiae Indepingibilis Imago. Ambele
afirma\ii s-au dovedit a fi eronate. Traducerea româneasc[ a
acestei lucr[ri s-a publicat în revista Studii. A fost f[cut[ de
+ulea Firu. Tot el a publicat =i versiunea latin[ a textului.30
Editorul nu indic[ nic[ieri sursa dup[ care traduce =i nici nu
vorbe=te despre manuscrisul ori tip[ritura care i-au permis
editarea =i traducerea. Notele marginale ale textului latin, cu
trimiterile bibliografice ale autorului, n-au fost men\ionate.
Anul 1714 a fost =i acela al alegerii lui Cantemir ca membru
al sec\iei de orientalistic[ a Academiei din Berlin. A considerat-o
DIMITRIE CANTEMIR
%
el însu=i deschidere spre Europa. +i-o dorise de mult, cores-

ponden\a o atest[ din plin. Ca =i testamentul de altfel. I-a oferit
deci Academiei cele mai exacte informa\ii despre \ara sa =i
problemele ei. Înc[ înainte de 1714, probabil pe baza informa-
\iilor culese când era domn, ba chiar mai înainte, a alc[tuit
harta Moldovei. Impulsul trebuie s[ i-l fi dat alc[tuirea la 1700
de c[tre Constantin Cantacuzino Stolnicul a h[r\ii |[rii
Române=ti. Originalul h[r\ii Moldovei, 510 X 385 mm, se afl[
la Biblioteca Na\ional[ din Paris. A fost tip[rit[ prima oar[ în
1737 în Olanda =i a stat apoi la baza Atlasului Europei al lui
dAnville, alc[tuit la jum[tatea secolului al XVIII-lea. În România
harta a fost reprodus[ de trei ori, în alb-negru, în format redus,
în volumul I, 1872, al seriei de Opere scoase de Societatea
Academic[, în Memoriile Sec\iunii istorice seria III, t. VI, 1927
=i în edi\ia Descrierii Moldovei, editura Academiei RSR, 1973.
Titlul cu care figureaz[ în Biblioteca din Paris este Principatus
Moldaviae nova § accurata Descriptio delineate Principe
Demetrius Cantemirio (Descrierea Principatului Moldovei nou[
=i exact[ desenat[ de Principele Dimitrie Cantemir). Alc[tuirea
h[r\ii, la un deceniu dup[ aceea a lui Constantin Cantacuzino
Stolnicul (pentru |ara Româneasc[) v[dea o ac\iune dac[ nu
conjunct[, totu=i con=tient îndreptat[ spre cunoa=terea situa\iei
\[rilor române, aflate sub domina\ie otoman[, de c[tre
popoarele europene. Toat[ aceast[ mi=care se desf[=ura în
contextul mai larg al alian\elor antiotomane. Lucrarea pe care
Cantemir a alc[tuit-o pe baza acestei h[r\i, scris[ în latine=te
tot pentru Academia din Berlin,31 se nume=te Descriptio Moldaviae
(Descrierea Moldovei). Ea a fost terminat[ în 1714. Manus-
crisul original se afl[ la arhiva Institutului de orientalistic[
din Leningrad. S-a publicat pentru prima oar[ la Frankfurt =i
Leipzig în 1771. În traducere româneasc[ a ap[rut întâi cu
titlul Scrisoarea Moldovei, la Ia=i, în 1825. Prima edi\ie =tiin\ific[
a fost aceea a Societ[\ii Academice din volumul I de Opere,
1872 (versiunea latin[) =i vol. II, 1875 (versiunea român[).
Ultima edi\ie de care beneficiem este aceea a editurii Academiei
din 1973, text bilingv, edi\ie alc[tuit[ de Gh. Gu\u =i Ion Verde=.
Acestei perioade consider[m c[ apar\ine =i inven\ia despre
&
care am pomenit mai sus, a unui instrument de m[surare optic[

a în[l\imii sunetelor, metod[ fin[ de cuantificare pentru foarte
numeroasele m[suri din muzica oriental[. Nimeni n-a încercat
s[-l refac[. În continuare Dimitrie Cantemir î=i va reorienta
grabnic eforturile dup[ vânturile prielnice =i mult mai
pertinente ale istoriografiei.
Dou[ direc\ii importante urmeaz[ istoriografia cante-
mirian[. Sunt direc\ii conjuncte prin unghiul de atac, de=i difer[
prin specific. Una se refer[ la studiile legate de Imperiul
Otoman, alta la cele legate de istoria propriului s[u popor.
Cercet[torii Sunt unanim de acord în a afirma existen\a unei
versiuni ini\iale a Istoriei Imperiului Otoman, versiune mult
redus[ ca propor\ii primii patru sultani =i sensibil diferit[,
prin modul de tratare a materialului, de versiunea final[. Ea
s-ar fi numit De statu politico Aulae Othomanicae (Despre starea
politic[ a Cur\ii otomane) =i s-ar fi pierdut în naufragiul pe
care =alupa cu lucrurile lui Cantemir l-a suferit pe Marea
Caspic[ la întoarcerea din expedi\ia persan[ 1722).32 Dup[
al\i cercet[tori, aceast[ lucrare ar fi cuprins aspecte diferite
fa\[ de Istoria cunoscut[ a Imperiului Otoman, =i anume o
descriere a=a cum indic[ titlul a st[rii politice de declin a
acestuia. Opt[m pentru aceast[ versiune deoarece titlul însu=i,
faptul c[ autorul a luat lucrarea cu sine într-o campanie de
cucerire a unor zone aflate sub influen\a Imperiului Otoman,
inten\ionând probabil s[ foloseasc[ argumentele ei în
manifestele \arului c[tre popula\iile locale, pledeaz[ pentru
acest lucru. Totu=i nu putem, în absen\a textului, decât s[ facem
presupuneri. Cantemir însu=i, în jurnalul s[u de campanie,
care cuprindea =i relatarea naufragiului, nu pomene=te decât
de faptul c[ lucrurile sale au r[mas pe =alupa lui Volînski 33,
f[r[ a oferi vreun am[nunt în leg[tur[ cu aceste lucruri. Între
17161718 a scris Historia Incrementorum atque Decremen-
torum Aulae Othomanicae (Istoria cre=terilor =i descre=terilor
Cur\ii Otomane) a c[rei copie manuscris[ se afla la Biblioteca
Academiei de +tiin\e din Petersburg, iar originalul scris de
Cantemir a fost descoperit de Virgil Cândea în Statele Unite.34
Gr. Tocilescu a copiat textul aflat la Petersburg, iar Virgil Cândea
DIMITRIE CANTEMIR
'
l-a descoperit =i facsimilat pe cel original. Prima edi\ie a lucr[rii

a fost traducerea englez[. Ea a ap[rut în 1734 la Londra gra\ie
lui Antioh Cantemir, fiul domnitorului care a furnizat tradu-
c[torului Tindal textul original. I-a asigurat, vreme de un secol,
autorului ei o suprema\ie european[ absolut[ în probleme de
orientalistic[. În limba român[ textul a fost tradus o singur[
dat[, dup[ copia lui Tocilescu, =i anume în volumele IIIIV ale
edi\iei de Opere a Societ[\ii Academice în 1876. Despre
profunzimea =i semnifica\iile acestei lucr[ri s-a scris de multe
ori, de c[tre cercet[tori români =i str[ini. Vom relua problema
în acest studiu la locul cuvenit. Istoria Imperiului Otoman, titlul
sub care este cunoscut[ îndeob=te la noi lucrarea lui Cantemir,
aminte=te =i de un desen alegoric al autorului, simbolizând
cre=terea Imperiului, asem[n[toare coroanei unui copac
crescut din inima unui om adormit (primul sultan) =i înv[luind
cele trei personaje aflate în centrul imaginii (continentele unde
se întindea imperiul: Asia, Africa, Europa) cu ramurile sale
care poart[ în loc de frunze =erpi. Acest desen nu s-a publicat
îns[ în edi\ia Istoriei Imperiului Otoman în nici una din
versiunile epocii, de=i legenda e relatat[ în text, ci el a ilustrat
Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane, versiunea rus[
din 1722. Istoria lui Cantemir a fost, în versiune rus[, postum[
=i nici un exemplar n-a ajuns pân[ la noi.35 Rezult[ deci c[
autorul a folosit desenul la Sistemul s[u (gravura Iui A. P.
Zubov). În edi\ia româneasc[ desenul s-a publicat tot în fruntea
Sistemului, în 1977, la editura Minerva.
Cealalt[ serie de preocup[ri istoriografice din aceast[
perioad[ se refer[ la istoria Moldovei =i a poporului român în
general. Acest trunchi principal de preocup[ri este secondat
de lucr[ri mai mici, menite s[ arate importan\a =i rolul (în
trecut =i viitor) al casei Cantemir în istoria poporului român.
Din 17161717 dateaz[ ciornele care au preg[tit Hronicul lui
Cantemir. Una se nume=te Historia Moldo-Vlachica, dateaz[
din 1716 =i este un rezumat latinesc al viitorului hronic.
Originalul se afl[ la Arhiva Central[ de Stat pentru Acte Vechi
a URSS, de unde a fost adus un xerox dup[ care Dan Sul=anski
a alc[tuit edi\ia din 1983 (vol. IX, Partea I, original latinesc =i
!
traducere, editura Academiei RSR). Existen\a acestui

manuscris atest[ dorin\a ini\ial[ a lui Cantemir de a-=i scrie
lucrarea referitoare la teritoriul =i poporul vechii Dacii ini\ial
în limba latin[ ad usum Europae. De altfel, a=a cum arat[
coresponden\a, Academia din Berlin a=tepta aceast[ lucrare
(pe care diver=i membri ai ei o numeau De Dacia.1 Cantemir a
început aceast[ lucrare mergând =i pe o cale diferit[ de Historia
Moldo-Vlachica, a=a cum se vede din ciorna intitulat[ De
Antiquis et Hodiernis Moldaviae Nominibus (Despre numele
vechi =i actuale ale Moldovei). Originalul manuscris se afl[
tot în Arhiva Central[ de Stat pentru Acte Vechi a URSS =i a
fost publicat, în latin[ =i român[, tradus de Dan Slu=anski în
acela=i volum IX, partea I, editura Academiei RSR, 1983. O
versiune româneasc[ anterioar[ acesteia este cea a lui G. Pascu,
datând din 1923. Ulterior acestei scrieri Cantemir realizeaz[
faptul c[ demersul s[u este sortit unei minime rezonan\e.
Eliberarea de otomani nu se anun\a atât de grabnic[ pe cât
sperase. Prin urmare, nu atât Europa cât propriul s[u popor
trebuia înarmat cu argumentele necesare pentru a r[spunde
pozi\iilor adverse ale diver=ilor istoriografi care, din interese
deosebite, minimalizau ori denigrau trecutul poporului român
=i drepturile lui. Cantemir se gânde=te s[ procedeze astfel nu
numai pentru edificarea contemporanilor lui de pe întinsul
Europei, ci =i pentru a produce argumente care s[ poat[ fi
folosite de propriul s[u popor în marile b[t[lii ale istoriei. În
acest sens a f[cut cuvenitele preciz[ri în Pridoslovia hronicului.
A scris între 17171718 aceast[ lucrare fundamental[ pentru
români, folosit[ ca surs[ de inspira\ie de c[tre to\i corifeii +colii
Ardelene =i numit[ Hronicul a vechimii romano-moldovlahilor,
întâi pre limba latineasc[ izvodit, iar[ acmu pre limba
româneasc[ scos cu truda =i ostenin\a lui Dimitrie Cantemir,
voievodul =i de mo=ie domn a Moldovei =i svintei rosie=ti împ[r[\ii
cneaz. Manuscrisul original a fost g[sit de Gr. Tocilescu în
biblioteca Arhivelor principale din Moscova =i copiat. În
principal dup[ aceast[ copie s-a alc[tuit edi\ia din 1901,
conceput[ ca volumul al VIII-lea de Opere scos la editura
Societ[\ii Academice. Edi\ia a fost alc[tuit[ de Gr. Tocilescu
DIMITRIE CANTEMIR
!
însu=i, prin confruntare cu copia edi\iei scoas[ la Ia=i în 1837

pe baza exemplarului existent la biblioteca seminarului din
Blaj. Edi\ia lui Tocilescu este ultima de care beneficiem.38
Paralel cu aceste preocup[ri Cantemir a scris Vita Constantini
Cantemirii Cognomento Senis Moldaviae Principis (Via\a lui
Constantin Cantemir numit cel B[trân, domnul Moldovei),
17161717. Manuscrisul autograf a fost g[sit de Gr. Tocilescu
în Biblioteca Academiei de +tiin\e din Peters-burg39 =i editat
de el, numai în versiune latin[, în volumul al VII-lea din edi\ia
de Opere a Societ[\ii Academice, 1883. Traducerea româneasc[
a textului s-a publicat în colec\ia Scriitori români a editurii
Minerva în 1973 =i apar\ine lui Radu Albala. A fost f[cut[
probabil dup[ textul latin tip[rit de Tocilescu în vol. VII al
edi\iei de Opere. Textul în rus[ s-a tip[rit în 1783 de T. S.
Bayer cu titlul Èñòîðèÿ î æèçíè è äåëàõ ìîëäàâñêîãî
ãîñíîãàðÿ êíÿçÿ Êîíñòàíòèíà Êàíòåìèðà. Ñ
ðîññèéñêèì ïåðåâîäîì è ñ èðèäîñëîâèÿ Êíÿçåé
Êàíòåìèðîâ (Ïåð. Í.Í. Áàíìûø-Êàìåíñêèé)40 =i cu
prefa\a lui N. N. Bantâ=-Kamenski referitoare la genealogia
Cantemire=tilor. Lucrarea ne informeaz[ despre originea =i
noble\ea familiei, despre vitejia lui Constantin Cantemir (motiv
central al alegerii sale ca domn) =i este, în totalitate, o pledoarie
pentru drepturile urma=ilor s[i de a domni, ba chiar de a domni
ereditar, a=a cum fusese consfin\it prin tratatul de la Lu\k.
Diver=i cercet[tori afirm[ c[ ar mai fi existat dou[ texte apar-
\inând lui Cantemir =i care erau fiecare o pledoarie pentru
noble\ea originar[ a poporului român. Unul s-ar fi numit De
origine Nostrae Gentis (Despre originea neamului nostru) =i
altul Moldaviae Nobilitatis Genealogia (Genealogia familliilor
boiere=ti din Moldova). În ambele cazuri exist[ argumente
pro =i contra. Astfel, faptul c[ una din tezele pe care le combate
Hronicul este aceea a provenien\ei poporului român din t[lhari
adu=i de romani pe teritoriul Daciei spre a o coloniza, este
cert. Pornind de aici pare plauzibil ca autorul s[ se fi preocupat
mai pe larg de demonstrarea noble\ii originare a poporului
român în general =i a moldovenilor în special. De asemenea,
în acest context este plauzibil iar[=i s[ fi încercat demonstrarea
!
noble\ii propriei sale familii (Vita Constantini Cantemirii chiar

atest[ aceast[ preocupare). Ceea ce pare mai pu\in probabil,
mai ales în ce prive=te Moldaviae Nobilitatis Genealogia, este
ca aceste lucr[ri s[ se fi pierdut în naufragiul de la Marea
Caspic[. Fiindc[ leg[turile lor cu con\inutul expedi\iei ruse
Sunt atât de vagi, încât probabil Cantemir nu le-ar fi luat cu
sine. Dac[ îns[ \inem cont de coresponden\a lui Cantemir, =i
anume de acele scrisori în care el solicit[ \arului trecerea
numelui unor boieri care-l înso\iser[ în exil în Cartea
genealogiei familiilor nobile ale Rusiei, ceea ce presupunea
câ=tigarea unor drepturi egale cu ale nobililor ru=i, atunci ar fi
fost posibil ca el s[ fi luat cu sine astfel de lucr[ri spre a i le
ar[ta \arului. Oricum bio-bibliografia lui Cantemir din 1726,
g[sit[ de Tocilescu în corpusul a ceea ce se numea în arhiv[
Collectanea orientalia, nu con\ine nici o referire la astfel de
titluri. Orice fel de argumente pro sau contra am folosi, fapt
este c[ nu dispunem de aceste lucr[ri =i nici de relat[ri în
leg[tur[ cu con\inutul lor. Grigore Nândri=, care a încercat s[
refac[ dup[ +t. Ciobanu =i dup[ alte surse repertoriul de nume
al familiilor boiere=ti care-l înso\iser[ pe Cantemir ajunge la
102 nume.41 Dar ele trebuie s[ fi fost mai multe, deoarece
oastea care l-a înso\it ini\ial era de 4 000 de suflete.42 În sfâr=it,
ultima lucrare care apar\ine acestei perioade de pân[ la 1718
=i poate fi al[turat[ prin con\inutul ei celor ce înso\esc marele
trunchi al istoriografiei cantemiriene, este Äèâíûå
ðåáîëþöèè ïðàâåäíàãî Úîæèÿ îò ìùåíèÿ íà ôàìèëèþ
Êàíòàêóçèíûõ â Âàëàõèå ñëàâíûõ è Áðàíêàáàíó
(Minunatele revolu\ii ale dreptei r[zbun[ri a lui Dumnezeu
împotriva Cantacuzinilor vesti\i în |ara Româneasc[ =i a lui
Brâncoveanu).Probabil manuscrisul original, dac[ a apar\inut
lui Cantemir, a fost în limba român[ sau latin[. Titlul aminte=te
foarte exact de acela al lucr[rii lui Del Chiaro. Tot ce-a g[sit
Tocilescu =i a adus în \ar[ a fost versiunea rus[ a acestui text,
pe care el îl consider[ cantemirian. L-a copiat din Æóðíàëü
Ïåòðà Âåëèêîãîpublicat là Petersburg în 1772. De altfel,
Tocilescu v[zuse =i manuscrisul jurnalului lui Petru I la
Biblioteca Academiei de +tiin\e din Petersburg, reperând acolo
DIMITRIE CANTEMIR
!!
textul cantemirian. Tocilescu a =i adus în \ar[ un exemplar al

edi\iei princeps a jurnalului (dou[ volume) =i l-a depus la
Biblioteca Academiei, unde se afl[ =i acum.43 Textul s-a tradus
în român[ în edi\ia de Opere a Societ[\ii Academice în vol. al
V-lea, 1878. Dup[ tonul p[tima=, e posibil ca traducerea rus[
s[ fi accentuat unele asperit[\i ale textului. Traduc[tor va fi
fost Ivan Ilinski, secretarul particular al lui Cantemir, îndrumat
chiar de autor, deoarece =tia probabil latin[ 44 (nu =i în român[).
Este iar[=i plauzibil ca textul s[ nu fi fost scris înainte de 17191720,
deoarece e pomenit[ venirea P[unei Cantacuzino, v[duva
domnului +tefan, în Rusia, la 1719 când speran\ele lui Cantemir
de a reveni domn în \[rile române aveau motive s[ fie ap[rate.
Probabil doamna P[una a adus =i lucrarea lui Del Chiaro.
Ultima perioad[ de crea\ie începe pentru Cantemir dup[
r[zboiul austro-turc din 1718. Î=i pusese în el mari speran\e în
ce prive=te modificarea echilibrului european astfel încât \[rile
române s[ fie într-o situa\ie mai favorabil[ eliber[rii de
Imperiul Otoman. R[mânea în continuare interesat de recâ=-
tigarea tronului.45 Soarta r[zboiului, ca =i refuzul lui Petru I
de a-i îng[dui un drum pentru tratative, dac[ nu la Viena cel
pu\in prin Polonia în Transilvania,46 l-au edificat îns[ pe deplin
în ce prive=te raportul de for\e dintre Habsburgi =i Rusia, dintre
el însu=i =i \arul Rusiei. A renun\at deci la un demers care
p[rea f[r[ sor\i de izbând[. S-a c[s[torit cu Anastasia
Trube\kaia 47, fiica prin\ului Trube\koi, personaj însemnat al
nobilimii ruse, fost ambasador al Rusiei în Suedia într-o
perioad[ marcat[ de r[zboiul nordului. Cantemir a încercat
astfel, cel pu\in aparent, solu\ia adapt[rii sale la situa\ia de
membru al societ[\ii ruse.48 Europenizat pân[ =i în vesti-
menta\ie, prime=te în vizit[ pe ducele de Holstein, care-=i
pierduse ducatul în urma aceluia=i r[zboi al nordului, precum
=i alte personaje de vaz[ ale înaltei societ[\i ruse. Cu mijloace
noi, în calitate de senator, a c[utat s[ serveasc[ fie =i mediat
scopurilor Moldovei =i poporului român. Considera c[ baza
religioas[ comun[ între Rusia =i poporul vechii Dacii poate fi
un punct de pornire în alian\a antiotoman[. A intervenit deci
în discu\iile epocii în aceast[ problem[ a religiei. Tendin\a
!"
reformatoare a lui Teofan Prokopovici, primul în ierarhia

bisericii ruse, tendin\[ potrivit[ cu ansamblul reformelor lui
Petru I numai pân[ la un punct, deoarece urm[rea subor-
donarea puterii religioase celei laice, trebuie s[ fi fost unul
din motivele de fond ale ac\iunii lui Cantemir. Al doilea \ine
de îns[=i esen\a afirma\iilor lui Teofan Prokopovici f[cut[ în
Catehismul s[u. Este vorba despre o anumit[ înclina\ie care
lui Cantemir i se p[rea primejdioas[, de acceptare a unor
principii educative formulate de catolici. Pentru Prokopovici,
format în Italia, trebuie s[ fi fost vorba de preluarea unei
metodologii educative. Pentru Cantemir, educat la Constan-
tinopol în spiritul ap[r[rii bisericii grece=ti ortodoxe de orice
infiltra\ii ale bisericii cre=tine occidentale, ideile lui Teofan
Prokopovici au func\ionat ca un semnal de alarm[. Originalul
latin al scrierii lui Cantemir se afl[ la Biblioteca Lenin din
Moscova. O copie a fost adus[ înc[ de Tocilescu. Traducerea
rus[ a textului a fost f[cut[ de Ivan Ilinski (probabil). Ea a
circulat în manuscris înc[ din 1720. Titlul originalului este
Loca obscura in Catechisi quae ab Anonymo Authore slaveno
idiomata edita est et Ïepáoe yp¸íûå ompoêîìü intitulata
est, delucidata authore Principe Demetrio Cantemirio (Locuri
obscure în Catehismul tip[rit în slavone=te de un autor anonim
sub titlul Prima înv[\[tur[ pentru prunci, iar acum clarificat
de Principele Dimitrie Cantemir). Teofan Prokopovici, care nu-
=i semnase lucrarea, nu va uita totu=i acest afront. În calitatea
sa de primat al Sf. Sinod Rus se va opune apari\iei Sistemului
religiei muhammedane =i numai interven\ia expres[ a \arului,
care avea nevoie de informa\ia cuprins[ în text pentru expedi\ia
caspic[, a f[cut ca lucrarea s[ se publice în 1722.49 Textul latin
al lucr[rii Loca obscura nu s-a publicat niciodat[ în România.
Singura traducere existent[ dateaz[ din 1973.50
În continuare, a=a cum am ar[tat mai sus, preocup[rile lui
Cantemir au p[strat aceast[ tent[ de polemic[ religioas[, dar
s-au orientat împotriva islamismului, înf[\i=area religioas[ sub
care s-a cristalizat mai întâi spiritul european,51 sentimentul
apartenen\ei la o entitate continental[ care trebuia s[ p[streze
echilibrul planetar în favoarea sa =i împotriva preten\iilor
DIMITRIE CANTEMIR
!#
otomane, nu i-a r[mas str[in[ lui Cantemir. El a încercat deci

s[ propun[ Imperiului Rus aceast[ versiune, aflat[ de altfel în
circula\ie, care justifica o campanie precum aceea persan[,
purtat[ sub drapelul cre=tinilor care voiau s[ se elibereze de
otomani în numele unit[\ii lor religioase, dar =i al apartenen\ei
la fostul Imperiu Roman de R[s[rit.62 |inuta european[ a Rusiei
lui Petru I, mai ales din cauza reformelor masive la toate
nivelele vie\ii sociale, îl f[cea pe Cantemir s[ considere c[ nu
se în=al[ în demersul s[u. El încercase s[ capteze aten\ia \arului
prin teoria din Monarchiarum Phisica Examinatio. A continuat
cu afirma\iile referitoare la Imperiul Otoman ca uzurpator al
drepturilor Imperiului Roman. S[ nu uit[m c[ Dacia îns[=i
f[cuse parte din acest Imperiu Roman, chiar îi furnizase
împ[ra\i =i prin urmare recucerirea fostelor lui grani\e de c[tre
o putere contemporan[, intrat[ în marele sistem de alian\e
antiotomane, nu f[cea decât s[ redeschid[ discu\ia cu privire
la drepturile popoarelor care apar\inuser[ fostului Imperiu
Roman. Tezele Hronicului, privite în aceast[ perspectiv[, cap[t[
o dimensiune nou[, iar nota polemic[ la adresa punctelor de
vedere r[uvoitoare despre originea poporului român, a terito-
riului locuit de el =i a continuit[\ii pe acest teritoriu, îl lumineaz[
odat[ în plus. L[muririle pe care Cantemir se consider[ chemat
s[ le ofere Rusiei în leg[tur[ cu religia musulman[ întregesc
nu numai Istoria Imperiului Otoman, ci =i acest demers politic
pe care-l viza. A scris, înainte de 1722, dar e de presupus c[
dup[ încheierea p[cii de la Nystadt (1720), Curanus, o schi\[
ini\ial[ a viitorului Sistem al religiei muhammedane. Acest text
latinesc con\ine c[r\ile I, II =i IV ale viitorului Sistem. El s-a
tradus în 1927 la Cern[u\i în limba român[ într-o edi\ie f[r[
preten\ii, cu titlul Despre Coran. Tocilescu a g[sit Curanus în
biblioteca Arhivelor principale din Moscova. El a copiat doar
30 de coli din cele 120 g[site. Al\i cercet[tori ulteriori afirm[
c[ ar fi existat un text cu titlul generic De muhammedana
religione deque politico-musulmane gentis regimine (Despre
religia mahomedan[ =i despre regimul politic al poporului
musulman). Aceast[ lucrare ar fi fost conceput[ în dou[ p[r\i:
prima era sistemul religiei mahomedane, iar a doua, nescris[
!$
de autor, ar fi avut drept obiect substratul religios al regimului

politic la popula\iile turcice în general =i în Imperiul Otoman
în special. Titlul, afirm[ respectivii cercet[tori, ar fi fost De
regimine othmanidum politico. De regimine Othmani Imperii
(Despre regimul politic la otomani. Despre regimul Imperiului
Otoman.) În sfâr=it, al\i cercet[tori presupun c[ =i aceast[ a
doua parte ar fi fost scris[ =i s-a pierdut în naufragiul de pe
Marea Caspic[. Numele ei ar fi fost îns[ De statu politico Aulae
Othomanicae (Despre starea politic[ a Cur\ii Otomane). Ea ar
fi fost o schi\[ de lucru a Istoriei Imperiului Otoman. Biografia
lui Cantemir din 1726, men\ionat[ =i mai sus, nu se refer[ la
acest titlu. Dincolo de întreaga aglomerare de supozi\ii care
înv[luie singurul text ferm cantemirian, Historia Incremen-
torum atque Decrementorum..., r[mâne sugestiv faptul c[ toate
aceste presupuneri creeaz[ în fapt pun\i de trecere între acest
text =i Sistemul religiei muhammedane, tip[rit în 1722 la
Petersburg cu titlul Kíèãà ñèñòèìà èëè ñîñòîÿíèå ìóõà-
ììåäàíñêîé ðåëèãèè (Cartea sistemului sau întocmirii
religiei muhammedane). Versiunea rus[ a stat la baza versiunii
române=ti din 1977 (comparat[ cu textul numit Curanus)
scoas[ la editura Minerva sub îngrijirea lui Virgil Cândea, cu
titlul Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane. Dac[ a
existat un original latin al lucr[rii, el nu s-a g[sit pân[ ast[zi.
Ultimele preocup[ri =tiin\ifice ale lui Cantemir Sunt legate
de expedi\ia persan[ a lui Petru I. A fost o activitate nefinalizat[
de autor (din cauza mor\ii sale), r[mas[ în bun[ parte sub
form[ de schi\[ de lucru =i proiect de perspectiv[. Prin urmare
concluziile pe care le putem trage nu Sunt definitive. Chiar
titlurile lucr[rilor Sunt cele care figureaz[ în arhive =i nu cele
date de autor. Grigore Tocilescu a g[sit în 1878, la Biblioteca
Academiei de +tiin\e din Petersburg, sub titlul comun
Collectanea orientalia, pe care l-a p[strat în volumul al VI-lea
al edi\iei de Opere, 1883, mai multe texte desemnate ca
apar\inându-i, majoritatea, lui Cantemir. Biografia cu titlul Vita
Principis Demetrii Cantemirii s-a stabilit ulterior c[ n-a fost
scris[ de autor, ci pu\in dup[ moartea sa, în 1726. Principalul
argument în acest sens l-a constituit lista de titluri din final,
DIMITRIE CANTEMIR
!%
destul de aproximativ[. În afara ei mai exist[ dou[ texte:

Demetrii Cantemirii Principis Moldaviae schedis autographis
(Schi\e autografe ale principelui Moldovei Dimitrie Cantemir)
=i Ex eiusdem Demetrii Cantemirii schedis manuscriptis regiones
quae ab Baku circa littus Caspium usque ad Czircassos
extenduntur (Din acelea=i schi\e manuscrise ale lui Dimitrie
Cantemir =i despre regiunile care se extind de la Baku în jurul
Caspicii pân[ la caucazieni)53. Primul dintre aceste manuscrise
con\ine o încercare de fixare în spa\iu =i timp a dinastiei lui
Ghirai, hanul t[tarilor (dinastie din care se tr[gea cf. Vita
Constantini Cantemiri dar nu =i cf. adev[rului istoric stirpea
lui Cantemir însu=i), de descriere a evolu\iei ulterioare a
t[tarilor (cum au cuprins regiunea Moscovei etc.). În cel de-al
doilea text e descris[ situa\ia geografic[ a zonei unde avea loc
expedi\ia, în principal împrejurimile Derbentului, ca =i
monumentele sale =i por\ile de acces spre exterior. Se
pomene=te despre zidul care fusese construit de cei vechi
(probabil Cyrus) pentru a separa \inuturile per=ilor de ale lui
Hakan. Cantemir considera c[ a descoperit ruinele acestui zid.54
Tocilescu a publicat =i numeroase inscrip\ii, desene dup[ detalii
arhitectonice =i de art[, schi\e de h[r\i executate de Cantemir
chiar în cursul expedi\iei. Ele figureaz[ în Opere vol. VII, 1883,
edi\ia Societ[\ii Academice. Collectanea orientalia, aflat[ în
întregime în acela=i volum, e publicat[ numai în latin[.55 O
alt[ parte a textelor, sau poate =i acestea, au stat la baza lucr[rii
lui T. S. Bayer, fost profesor al copiilor lui Cantemir, devenit
mai târziu membru al Academiei din Petersburg. Acesta a
sintetizat informa\ia provenit[ de la Cantemir, ceea ce
precizeaz[ chiar în introducerea lucr[rii ob\inute astfel =i
publicat[ în 1726 cu titlul De muro Caucaseo (Despre zidul
caucazian) la Petersburg. Textul s-a retip[rit în 1771 la Halle.
Gr. Tocilescu nu =tia despre el. Se pot recunoa=te u=or ideile
lui Cantemir în leg[tur[ cu necesitatea restabilirii în drepturi
a popoarelor care apar\inuser[ fostului Imperiu Roman de
R[s[rit. Felul cum e folosit[ argumenta\ia pentru a veni în
sprijinul ac\iunii Rusiei ne trimite cu gândul la misiunea lui
Cantemir în cadrul respectivei expedi\ii: el a fost responsabil
!&
pentru partea civil[ (ca =ef al Cancelariei) al[turi de contele

Tolstoi56, în timp ce amiralul Apraxin 57 se ocupa de partea
militar[. Cercet[rile lui Cantemir s-au materializat =i în
executarea unor h[r\i ale zonei caucaziene. În afara celor
cuprinse în Collectanea orientalia mai exist[ dou[ h[r\i, una
descoperit[ de geograful Vâlsan la Biblioteca Na\ional[ din
Paris cu titlul dat la înregistrare Charta major continens
delineationem muri illius vasti in dorso Caucasi protensi (Harta
mare cuprinzând schi\a zidului celui mai întins de pe coasta
Caucazului). Vâlsan d[ dimensiunile originalului, 62 x 58 cm
=i men\ioneaz[, în descrierea publicat[ în Lucr[rile Institutului
de geografie a Universit[\ii din Cluj, 1926, c[ respectiva hart[
a intrat în Fran\a prin Olanda, gra\ie lui Antioh Cantemir, ca
=i harta Moldovei.88 Descoperirea în 1986 a originalului
cantemirian înregistrat la Biblioteca Academiei din Leningrad
cu numele pe care i I-a dat geograful francez Delisle Mur
auprès de Derbent par Prince Cantemir ne face s[ credem
de altfel George Vâlsan a avansat aceast[ ipotez[ c[ lucr[rile
cartografice cantemiriene la Marea Caspic[ au interesat nu
numai geografia rus[ a epocii, ci =i pe cea francez[. H[r\ile lui
Cantemir, în totalitatea lor, au servit lui dAnville pentru
alc[tuirea marelui atlas al Europei. Aceast[ hart[ înregistrat[
de Delisle are dimensiunile 63,2 x 51,2 cm.
Din aceea=i sfer[ de preocup[ri, de=i pu\in diferite prin
con\inut, Sunt cele care preced ori se desf[=oar[ în paralel cu
expedi\ia din 1722. E vorba despre alfabetul cu caractere
orientale alc[tuit de Cantemir în vederea primei tipografii
portabile astfel specializate din Rusia. Ea a fost instalat[ pe
un vas cu fundul plat, a=a cum erau navele de lupt[ ruse=ti ale
vremii. Fusese lucrat[ la Preobrajenskoe în vederea tip[ririi
manifestelor pentru popula\iile locale. Nu s-a p[strat nici un
exemplar din aceste manifeste al c[ror text, a=a cum reiese
din scrisori, a fost tip[rit de Cantemir la Astrahan (f[r[ probabil
a-l fi =i compus) 59. În schimb s-a semnalat existen\a la
Hunterian Museum Library din Glasgow a caracterelor de liter[
apar\inând tipografiei lui Cantemir. Ele au fost probabil extrase
dup[ singura pagin[ r[mas[ a Catehismului în limba persan[
DIMITRIE CANTEMIR
!'
=i rus[ (trimis[, sus\in cercet[torii, spre aviz Sfântului Sinod).60

Titlul sub care figureaz[ în bibliotec[ acest alfabet este
Alphabetum Arabicum ex typographia Demetrii Cantemiri
Principis Moldaviae. În catehismul pentru popula\iile din zona
oriental[ Cantemir trebuie s[-=i fi dezvoltat principiile
educative pe care le sus\inuse în Loca obscura.
În sfâr=it, am men\ionat mai sus existen\a unui jurnal al
expedi\iei persane \inut de Cantemir =i care ne-a parvenit
numai prin intermediar =i fragmentar. Prin confruntare cu
jurnalul secretarului particular al lui Cantemir, cunoscut sub
numele de Notationes quotidianae, ca =i cu alte informa\ii de
epoc[ (jurnale, consemn[ri, acte oficiale) se pare c[ existen\a
unui jurnal cantemirian nu poate fi contestat[.61 Ceea ce a
mai l[sat Dimitrie Cantemir este o coresponden\[ relativ
bogat[. Se cunosc azi 98 de scrisori, cele mai multe fiind
publicate de +t. Ciobanu în anexa lucr[rii sale cu privire la
Cantemir. Aceste scrisori Sunt scrise fie în latin[, fie în român[,
greac[, rus[. Ultimele men\iuni în leg[tur[ cu coresponden\a
lui Cantemir, inclusiv refacerea repertoriului, se afl[ la sfâr=itul
revistei Dacoromania nr. 2/1974. Mai trebuie s[ men\ion[m
testamentul lui Dimitrie Cantemir legatar universal Petru I
dar actul e trimis Ecaterinei I. El con\ine ultimele dorin\e ale
domnitorului moldovean =i este edificator din mai multe puncte
de vedere. Traducerea sa în limba român[ este f[cut[ în anexa
c[r\ii lui +tefan Ciobanu dedicat[ lui Cantemir =i ap[rut[ în
1925. Ceea ce men\ion[m aici, în aceast[ prezentare sumar[
=i cronologic[ a scrierilor cantemiriene, este faptul c[ =i din
testament r[zbat n[zuin\ele sale din-totdeauna. Aceea a
orient[rii spre Europa pare s[ fie cea mai evident[. Era, fie =i
mediat, visul întoarcerii în patrie, al deschiderii spre Europa.
Pe Antioh, cel mai bun dintre fii, îl recomand[ în mod
deosebit spre a fi trimis la studii în apus. Îi scrisese la Paris
mai înainte lui de Chateauneuf, fostul ambasador al Fran\ei la
Constantinopol de pe vremea =ederii sale la Poart[, rugându-l
s[-l primeasc[ pentru studii pe cel mai mare fiu al s[u,
Constantin. |arul a murit la numai doi ani dup[ Cantemir.
Antioh a plecat totu=i la Londra =i Paris, dar într-o conjunctur[
"
fericit[ =i nu în baza testamentului tat[lui s[u.63 El a contribuit

la cunoa=terea de c[tre europeni a activit[\ii tat[lui. Dimitrie
Cantemir a intrat astfel în toate enciclopediile mari ale lumii
ca autor al Istoriei Imperiului Otoman =i al Descrierii Moldovei,
al câtorva h[r\i. A avut, sper[m c[ paginile de fa\[ o indic[, o
activitate infinit mai bogat[ =i mai complex[. Se cuvine
cititorului român aflat la sfâr=itul mileniului al II-lea s-o
cunoasc[ în toat[ amplitudinea ei, deoarece prin deschiderile
sale umaniste a oferit cele mai solide puncte de sprijin în
formarea spiritual[ a poporului român =i a chipului modern al
culturii sale.
Structura acestui studiu Ceea ce ne intereseaz[ în principal

este personalitatea cultural[ a lui Cantemir. Pentru o mai
corect[ înf[\i=are a ei, deoarece e vorba despre un personaj
situat la o distan\[ suficient de mare în timp ca epoca s[ nu-i
mai spun[ cititorului mare lucru, vom ilustra perioada lui
Cantemir prin evenimentele cele mai de seam[ pentru \[rile
române =i pentru Europa, adic[ prin posibilii factori modelatori
ai demersului s[u. În ordinea importan\ei zonelor culturale
pe care le-a str[b[tut ne vom ocupa, în continuare, de
activitatea de istoriograf a lui Dimitrie Cantemir. În leg[tur[
cu aceast[ activitate =i ca un complement al ei se afl[ cea de
geograf, arheolog, numismat etc. Ea presupune, fire=te, cuno=-
tin\e =i impulsuri deosebite dar, din perspectiva scopului vizat,
Dimitrie Cantemir istoricul, geograful =i to\i ceilal\i Sunt
asem[n[tori. Urmeaz[ un alt grup de preocup[ri =i anume
acelea care ofer[ cea mai larg[ suprafa\[ de în\elegere a
fenomenelor de orice fel: filosofia. Cantemir a fost interesat
de filosofie din mai multe unghiuri, de la metafizic[, etic[ =i
estetic[ (sensurile termenilor Sunt cele actuale, nu cele de
epoc[) la filosofia religiei, a politicii, a culturii. Ceea ce
istoriografia =i filosofia ca zone culturale ilustreaz[ în chip
nemediat, prin expunerea argumentelor =i a concluziilor,
Cantemir a ilustrat =i prin alte serii de preocup[ri. E vorba
despre cele artistice. Cantemir literatul, muzicianul =i
plasticianul vor privi acelea=i evenimente =i aceea=i lume ca =i
DIMITRIE CANTEMIR
"
istoriograful, geograful, filosoful. Sunt perspective ce ne fac

s[ vedem fe\ele interioare ale personalit[\ii sale, mobilurile
psihologice care stau, de multe ori, la baza respectivei crea\ii.
Evident, odat[ cu studiul preocup[rilor literare ale lui Cantemir
vor fi abordate =i problemele de lingvistic[, traduceri, stil etc.
Fiecare din domeniile abordate va con\ine, în cazul lucr[rilor
necunoscute cititorului român, =i o parte descriptiv[. Dup[
concluziile care vor încerca s[ r[spund[, în urma argument[rii
pe capitole, la premisele Cuvântului înainte, vor urma în anex[
un dic\ionar al surselor bibliografice folosite de Cantemir,
absolut edificator pentru orientarea de fond a crea\iei sale
dic\ionar care nu s-a mai f[cut pân[ acum, apoi Notele =i
comentariile =i Bibliografia lucr[rii. La sfâr=it Sunt reproduse
selectiv desenele =i h[r\ile autorului.
"
C ADRU GENERAL
ccidentul =i Orientul Vreme de un secol, de la jum[tatea

O veacului al XVII-lea pân[ la 1750, politica european[
este dominat[ de dou[ mari tendin\e: ap[rarea în fa\a
expansionismului Imperiului Otoman =i lupta pentru rotunjirea
grani\elor sau, cel pu\in, pentru rotunjirea sferei de influen\[.
De altfel, Imperiul Otoman însu=i e supus acestui traseu ce
caracterizeaz[ cre=terea statului.
Între 16541667 se desf[=oar[ r[zboiul ruso-polonez
încheiat prin pacea de la Andrusovo. În urma ei Ucraina
r[s[ritean[ revine Rusiei, iar cea apusean[ Poloniei. În 1655
debuteaz[ r[zboiul polono-suedez încheiat dup[ patru ani prin
tratatul de la Oliwa. Acum Polonia cedeaz[ Suediei o parte a
Livoniei =i recunoa=te suveranitatea prin\ului de Brandenburg
asupra Prusiei. În 1656 Suedia se angajeaz[ în r[zboi cu Rusia
câ=tigând peste doi ani Estonia =i alte ora=e ale Livoniei. De
altfel, anul 1655 e un an limit[ pentru suedezi. Atunci încep
r[zboaiele nordului. Aliat[ numai cu Brandenburg, Suedia
atac[ deodat[ Polonia, Rusia =i Danemarca, luând de la fiecare
câte ceva. Austria, dornic[ s[ participe =i ea la aceast[
împ[r\ire, trebuie totu=i s[ stea cu ochii îndrepta\i spre s[geata
otoman[, gata s[ \â=neasc[ din arc în direc\ia sa. R[zboiul
austro-turc desf[=urat între 16601664 îi aduce speran\a
înglob[rii Ungariei în sfera sa de influen\[. Lucrul acesta nu-i
va reu=i decât în 1670, când Leopold I de Habsburg abole=te
autonomia Ungariei, provocând furtun[ în dieta acesteia, ca
=i o serie de r[scoale. În 1672 otomanii atac[ Polonia (din nou
ea) deschizând un lung r[zboi de uzur[ reciproc[ =i plin de
urm[ri mai ales pentru Moldova, peste care treceau când o
oaste, când alta. R[zboiul se încheie în acela=i an prin tratatul
de la Buczacz. Cu acest prilej Polonia pierde Cameni\a =i
DIMITRIE CANTEMIR
"!
Ucraina apusean[ în favoarea Por\ii. R[zboiul îns[ continu[ =i

Ioan Sobieski iese victorios în final (Lvov, 1676), recâ=tigând
toate teritoriile.
În acest timp apusul Europei nu este mai pu\in preocupat
de chestiuni asem[n[toare. Ridicarea Fran\ei =i Angliei, una
pe uscat =i alta pe mare, ca for\e militare de prim ordin, tinde
s[ neutralizeze hegemonia Spaniei. Tratatul de la Pirinei, care
pune cap[t (1659) r[zboiului franco-spaniol, aduce Fran\ei
Roussillon, Flandra, Luxemburg, dup[ ce în urm[ cu mai bine
de zece ani ea luase de la Leopold I de Habsburg, prin tratatul
de la Münster, Alsacia, Metz =i Verdun. Spania cedase =i Olandei
Flandra =i Brabantul, recunoscându-i independen\a. A fost
pentru Spania o perioad[ cu totul nefast[. Ea a trebuit atunci,
într-un interval de cincisprezece ani, s[ recunoasc[ Olanda,
Portugalia (1668), ascendentul politic al Fran\ei în Europa,
ocuparea de c[tre englezi a insulei Jamaica =i capturarea la
Cadix a tezaurului spaniol de c[tre aceia=i englezi întrep-
rinz[tori =i nu mai pu\in pira\i. La orizontul politic al Europei
se ive=te un nou conflict: dou[ puteri navale, Olanda =i Anglia,
se confrunt[ o dat[ în 1652 =i alt[ dat[ în 1665. Dac[ dup[
primul r[zboi olandezii Sunt redu=i la t[cere, dup[ al doilea,
alia\i cu Fran\a, reu=esc s[ blocheze chiar gurile Tamisei. Ei
smulg Angliei, prin tratatul de la Breda (1667), Surinamul,1
dar nu =i New-Amsterdam 2. Anglia e silit[ de asemenea s[
modifice actul de naviga\ie din 1651 f[când concesii serioase
Olandei. Nu îns[ =i Irlandei, ale c[rei m[rfuri continu[ s[
ocoleasc[ grani\ele Angliei. Cromwell, inaugurând în 1649
Commonwealthul, nu reu=ise s[ înglobeze decât Sco\ia acestei
forme republicane de conducere pe care irlandezii o contestau
în ciuda tuturor presiunilor comerciale.3 Toate aceste r[zboaie,
în majoritate bilaterale, desf[=urate pe fondul unor ample
ac\iuni de cucerire a Africii =i a celor dou[ Americi de c[tre
aceste puteri vest-europene, au drept urmare izbucnirea unor
conflicte ample. Ele produc alian\e care practic generalizeaz[
r[zboaiele la nivel continental. În 1672, pe când turcii atacau
Polonia, izbucne=te =i r[zboiul între Fran\a, Anglia =i Suedia
pe de o parte =i Olanda, Imperiul Habsburgic =i Spania pe de
""
alta. Alian\e mai mult sau mai pu\in solide, care încercau s[
lase în umbr[ conflictele existente între alia\ii în=i=i pentru a
ob\ine avantaje evidente ori doar sperate. Avansul Habsburgilor
de Austria nelini=tea pe mul\i. Totu=i ei nu erau suficient de
puternici pentru a lupta singuri împotriva tuturor statelor
europene fa\[ de care aveau interese politice =i teritoriale.
Olanda a pierdut în urma acestui r[zboi, prin tratatul de la
Nijmegen (1678), regimul vamal favorabil de care se bucurase
din partea Angliei =i Fran\ei. Cât despre Spania, ea a trebuit
s[ cedeze vecinei sale Fran\a o serie de noi teritorii: Franche-
Compte, Valenciennes, Combrai. Nu-i mai pu\in adev[rat c[
scopul final nu fusese atins: Habsburgii câ=tig[ mai mult decât
pierd =i, pe ansamblu, puterea lor cre=te mai mult decât a
Fran\ei. Conflictul european se extinde la propor\ii planetare,
sistemele coloniale Sunt incluse în aceast[ lupt[ de continu[
reîmp[r\ire teritorial[. La 1671 piratul englez Henry Morgan
aduce coroanei Angliei Panama, aflat[ pân[ atunci la spanioli.4
Danemarca înfiin\eaz[ Compania danez[ a Indiilor de Vest5,
iar în anul urm[tor (1672) englezii întemeiaz[ Royal African
Company, intuind c[ e nevoie de o conducere centralizat[ a
acestor noi posesiuni pentru a le ap[ra astfel de ochii europe-
nilor =i nu mai pu\in ai otomanilor6.
În acest timp în estul Europei se desf[=oar[ conflicte la fel
de acute, generate de Imperiul Otoman care tatona c[ile de
deschidere spre aglomerarea de for\e din restul continentului.
În 1676 izbucne=te r[zboiul turco-t[taro-rus pentru Crimeea.
T[tarii voiau autonomie în Crimeea =i, pentru a o ob\ine, s-au
aliat cu coreligionarii lor turci. Rusia, angajat[ în r[zboaiele
nordice spre a ob\ine deschidere la Marea Baltic[, nu putea
acorda aten\ie prea mare acestui du=man poten\ial: Imperiul
Otoman. Ea pierde deci Crimeea în urma p[cii de la Baccisarai
(1681),7 dar câ=tig[ dou[zeci de ani de pace =i o frontier[
recunoscut[ de ambele p[r\i: pe Nipru. Pe de alt[ parte,
sultanul, edificat în privin\a acestui du=man de temut care era
Rusia, se consider[ liber s[ declare r[zboi Europei, a c[rei
rezisten\[ bloca trecerea spre nord a islamismului. În 1683
izbucne=te r[zboiul turco-austriac. El angajeaz[ nu numai
DIMITRIE CANTEMIR
"#
otomanii =i Habsburgii, ci, a=a cum era de a=teptat, iradiaz[

pe harta Eurasiei \inând încle=tate aproape toate for\ele
militare disponibile, într-un conflict care va dura pân[ la
sfâr=itul secolului, cu focare diferite, victorii =i înfrângeri
spectaculoase, cu lini=ti aparente.
Când a izbucnit acest r[zboi Dimitrie Cantemir avea zece
ani. El se n[scuse la 26 noiembrie 1673 locul nu se =tie exact,
dar se b[nuie=te a fi F[lciu sau Gala\i, locuri ale mo=iilor
p[rinte=ti =i se =colea înc[ sub îndrumarea dasc[lului s[u
Ieremia Cacavela. Ochii elevului nu p[trundeau tainele =i
sensul atâtor întâmpl[ri pe care maestrul se silea s[ i le
t[lm[ceasc[. Un lucru e sigur: nici Cacavela =i nici Curtea din
Ia=i nu vedeau cu ochi buni expansiunea turceasc[. Faptul c[
Jan Sobieski =i Carol de Lorena despresuraser[ Viena la 1683
nu putea fi privit altcum decât drept un câ=tig în b[t[lia cea
mare a alung[rii turcilor din Europa. De=i, nu-i mai pu\in
adev[rat, Sobieski era o amenin\are pentru moldoveni în
calitatea lor de supu=i ai Imperiului Otoman. În 1685, când
vine domn, Constantin Cantemir, tat[l viitorului înv[\at, are
grij[ s[-l sprijine pe Sobieski cu o pruden\[ de om trecut prin
multe, dar mai ales cu o simpatie de fost lefegiu la le=i. Ca
r[splat[ acesta vrea s[-l alunge din Ia=i într-o incursiune
pustiitoare, despre care pân[ =i folclorul a p[strat amintiri.8
Pe fondul marelui conflict al \[rilor europene cu turcii se
p[streaz[, u=or umbrite, dar nu mai pu\in dramatice, toate
celelalte conflicte. Ungaria nu voia s[ devin[ dependent[ de
Austria. În 1681 Dieta de la =opron restabilise autonomia
Ungariei. Imre Thököly devenise regele ei cu sprijin turcesc
(în 1682). P[strând Viena, for\ele europene aliate se îndreapt[
îns[ c[tre Pesta. Thököly e înfrânt la Eperjes =i în 1684
Habsburgii p[trund din nou în Ungaria.9 Turcii pierd Pesta, au
de f[cut fa\[ unei r[scoale în Dalma\ia de Nord =i Sunt pe cale
s[ piard[ =i Dubrovnikul. Fran\a, ve=nic refractar[ ordinii
europene impus[ de Habsburgi, intr[ în conflict nu numai cu
ei, ci =i cu to\i sprijinitorii s[i reali ori poten\iali. Existen\a
acestei nemul\umiri gata s[ izbucneasc[ oricând în spatele
liniei frontului desemnat[ de conflictul islamo-cre=tin, îl face
"$
pe Papa Inocen\iu al Xl-lea s[ ini\ieze o alian\[ continental[

cu aparen\[ religioas[ =i fond antiotoman: Liga Sfânt[, din
care fac parte Austria, Polonia, Vene\ia. Dup[ doi ani, în 1686,
se al[tur[ =i Rusia.10 Aceasta din urm[, cu ochii îndrepta\i spre
Asia =i Europa deopotriv[, prinsese momentul favorabil intr[rii
în marele circuit al alian\elor antiotomane de la care spera
atâtea. Împins[ într-o astfel de situa\ie extrem[, Fran\ei nu-i
r[mânea altceva de f[cut decât s[ se alieze cu sultanul. Ceea
ce a =i f[cut. Cucerirea de avantaje tactice =i nu mai pu\in
teritoriale de la Habsburgi caracteriza politica regelui Soare,
a c[rui mam[ se numise totu=i Ana de Austria. Fran\a a revocat
în 1685 Edictul din Nantes care prevedea libert[\i religioase
pentru hugheno\i. În acela=i an, prin Edictul de la Postdam, ei
cap[t[ dreptul de a se stabili în Prusia =i Brandenburg. O
respingere dintr-o parte echivala cu o acceptare din alta.
Problemele religioase, care erau în principal acelea ale cre=ti-
n[t[\ii fa\[ de mahomedani, tind s[ se f[râmi\eze în diferende
de propor\ii =i orient[ri diferite. Acela dintre biserica apusului
=i a r[s[ritului era cel mai însemnat. Tentativa ortodoxiei
grece=ti de a cuceri noi pozi\ii, ori de a le p[stra pe cele deja
cucerite, e mereu mai evident[. A=a se =i explic[ p[trunderea
masiv[ a dasc[lilor greci în \[rile române. Ei încercau, în bun[
m[sur[, s[ se opun[ iezui\ilor polonezi pentru a p[stra
neschimbat[ grani\a celor dou[ tipuri de cre=tinism.11 Extin-
derea influen\ei grece=ti de la religie la comer\ a dus, din partea
\[rilor române, la m[suri protec\ioniste, cum ar fi, la jum[tatea
secolului al XVII-lea, interdic\ia pentru greci de a ocupa slujbe
domne=ti.12 Mai târziu Imperiul Otoman a folosit detenta impri-
mat[ de aceste presiuni pentru a instaura domniile fanariote.
De altfel, înc[ la 1685 ofensiva antiotoman[ era în plin proces
pe toat[ linia european[ a frontului. Vene\ianul Francesco
Morosini a ocupat Moreea =i Atena (1685 1687). Iacob al II-
lea al Angliei se cl[tina continuu din cauza simpatiei sale pentru
Fran\a =i catolicism. C[derea lui în 1688 e semnalul ridic[rii
irlandezilor contra Angliei =i prilejul instaur[rii pe tronul
Angliei a lui Wilhelm de Orania (William III). Fran\a pierde
atunci suprema\ia pe mare. Împotriva ei se ridic[ Liga de la
DIMITRIE CANTEMIR
"%
Augsburg (16871697)13, din care fac parte Habsburgii, Spania,

Anglia, Olanda, Suedia. Interven\ia acestui nou partener
Suedia devenit activ odat[ cu urcarea pe tron (în 1697) a lui
Carol al XII-lea, era anun\at[ prin politica tat[lui s[u, care,
propulsându-=i regatul în prim planul conflictelor europene,
preg[tea de fapt terenul viitoarelor cuceriri de pozi\ii. Cre=terea
prestigiului Rusiei lui Petru cel Mare f[cea ca Suedia s[ caute
sprijin în partea teritorial opus[ acesteia.
1688 e îns[ un an de gra\ie nu numai pentru Wilhelm de
Orania, ci =i pentru Constantin Brâncoveanu. Ambii au venit
pe tron în acela=i timp. Dup[ +erban Cantacuzino, care se aliase
cu Leopold I în dauna turcilor, primejduindu-=i astfel nu numai
tronul, ci =i via\a, noul domn promitea s[ se \in[ în umbra
semilunii, adic[ s[ nu se alieze cu du=manii ei =i s[ nu se
amestece în conflicte religioase de orice fel ar fi fost. Fiindc[
predecesorul s[u p[c[tuise =i sub acest aspect. El tip[rise în
1688 Biblia în limba român[, ceea ce promitea consolidarea
unei linii de rezisten\[ atât fa\[ de catolicismul de peste mun\i,
cât =i fa\[ de nu mai pu\in activa ortodoxie greceasc[. Existen\a
unui popor în primul rând prin limba sa, era o con=tientizare
a unui fapt, dar una de netolerat de c[tre cei din jur, în diverse
chipuri interesa\i s[-=i infiltreze influen\a pe teritoriile româ-
ne=ti. Peste nici un deceniu Constantin Brâncoveanu avea s[
devin[ principe al Imperiului Habsburgic. Cu arme mai subtile,
el continu[ în fond linia politic[ a predecesorului s[u. Turcii
pierdeau continuu teren. Chiar atunci, în 1688, dup[ ce
fuseser[ luate Buda =i Seghedinul de c[tre Habsburgi, e
înl[turat Thököly, Ungaria devine regat ereditar al Habsbu-
rgilor, iar Mihai Apafi, principele Transilvaniei, împreun[ cu
Dieta sa, accept[ protec\ia Imperiului Habsburgic. Formula
protectoratului varia între cererea de ajutor în caz de primejdie
=i condi\ionarea politic[. Transilvania se afla în a doua situa\ie.
Atunci ea a intrat, practic, în componen\a Imperiului Habsbur-
gic, a viitorului Imperiu austro-ungar. În sfâr=it, anul 1688 este
cel în care Imperiul Otoman pierde Belgradul, având, provizoriu,
o nou[ grani\[.
"&
Tentativa Orientului islamic de a cuceri centrul Europei

luase sfâr=it. Începea declinul. R[zboiul austro-turc continu[.
Aflat de trei ani pe tronul Moldovei, Constantin Cantemir =edea
înc[ într-o espectativ[ prudent[, sprijinind în secret cre=ti-
n[tatea =i dând provizii armatelor turce=ti aflate în trecere.
Venirea la putere a lui Petru I în 1689, de=i nu se concretizeaz[
printr-o schimbare brusc[ a manetei politicii externe a Rusiei,
debuteaz[ totu=i printr-o m[sur[ concret[: delimitarea grani\ei
ruso-chineze prin tratatul de la Nercinsk. K,hang-hsi, înv[\atul
împ[rat al Chinei, care =tia latin[, matematic[ =i era un
confucianist de marc[, urm[rea astfel s[-=i asigure lini=tea fa\[
de vecinul turbulent separând imperiul s[u14 de problemele
survenite între Imperiul Otoman =i restul Eurasiei. Petru I, pe
de alt[ parte, î=i elibera for\ele pentru sus\inerea b[t[liilor ce
aveau s[ aduc[ Rusia în centrul aten\iei puterilor europene.
Ea se afla înc[ în intervalul p[cii de dou[zeci de ani cu Imperiul
Otoman, astfel încât era liber[ s[-=i consolideze pozi\iile pe
grani\a european[. O tentativ[ de absorbire a hanatului Crimeii
fusese consumat[ în 1687. Dar t[tarii, alia\i cu coreligionarii
lor turci, nu putuser[ fi birui\i. Era limpede c[ lupta trebuia
început[ din alt punct =i era o problem[ de durat[. Între timp,
flota Ligii Sfinte, condus[ de Morosini, îi bate pe turci la
Mitilene. Contraofensiva nu întârzie. Ace=tia iau Smederevo
=i recuceresc Belgradul. Alia\i cu Thököly =i profitând de
sprijinul lui Brâncoveanu =i al t[tarilor, turcii îi bat pe austrieci
la Z[rne=ti (1690) =i-l iau prizonier pe unul din generalii de
marc[: Heissler.15 R[scoala antiotoman[ a lui Gheorghe
Brancovici, care încerca s[ ob\in[ independen\a Balcanilor fa\[
de turci, dar =i fa\[ de austrieci, tocmai fusese stârpit[ =i se
profileaz[ la orizont o nou[ alian\[: aceea dintre Muntenegru
=i Rusia. Ea a fost definitivat[ abia în 1697, dar existase ca
proiect cu mult înainte, deoarece avea un pretext religios:
ap[rarea ortodoxiei în fa\a invaziei catolicismului. Aceast[
mi=care deocamdat[ subteran[ a Rusiei câ=tig[ în continuu
teren. Dosoftei, mitropolitul Moldovei, va primi o tiparni\[ =i
se va bucura, dincolo de câ=tigul cultural, de faptul c[ centrul
constantinopolitan =i grecesc al ortodoxiei tindea s[ fie
DIMITRIE CANTEMIR
"'
echilibrat printr-un al doilea centru, cel de la Moscova. Ori

acest lucru permitea Moldovei s[ jongleze între dou[ for\e, în
virtutea principiului c[ atunci când doi se ceart[... Este
momentul când Dosoftei traduce Biblia, prima lucrare ampl[
în versuri ap[rut[ pe teritoriul românesc. Ceea ce f[cuse +erban
Cantacuzino în |ara Româneasc[ se împlinea =i în Moldova.
Între timp, b[trânul domn al Moldovei se s[vâr=e=te din via\[
asistat de patriarhul Iacob al |arigradului, Gherasim al Alexan-
driei =i Dositei al Ierusalimului.16 Era iarna anului 1693, când
tân[rul Dimitrie se confrunt[ pentru prima oar[ cu domnia
Moldovei. Boierii îl aleg, dar turcii nu-l confirm[.17 Atingerea
unui statut de informare politic[ suficient de înalt pentru a
rezista în fa\a conjuncturilor de tot felul i se pune pentru prima
oar[ cu acuitate. Avea atunci aproape dou[zeci de ani =i înc[
se mai afla în prin proces de studiu. Ostatic al tat[lui s[u la
Constantinopol, Dimitrie începe acum, pentru prima oar[, s[
se orienteze în spa\iul politic al Imperiului Otoman, al Europei
=i nu mai pu\in al \[rilor române. Faptul c[ Brâncoveanu dorea
centralizarea puterii ambelor teritorii române=ti de dincoace
de mun\i în mâna sa nu-i scap[. Astfel interpreteaz[ el venirea
pe tron a lui Mihai Racovi\[. O tendin\[ centrifug[ v[dea =i
complotul Costine=tilor18 împotriva tat[lui s[u. Evident, se
gânde=te mai ales c[ familia Cantemir ar avea tot atâta drept
la tronul Munteniei cât Brâncoveanu la cel al Moldovei. Pentru
c[ exista o leg[tur[ de rudenie cu +erban Cantacuzino
(Dimitrie îi era ginere). În acela=i interval de timp când Dimitrie
Cantemir deschid[ ochii spre lumea complicat[ a Europei,
otomanii stârpesc mi=carea de eliberare din Muntenegru =i nu
mai r[mân decât rela\iile religioase cu Rusia spre a aminti
aspira\iile sale de eliberare =i aspira\iile Rusiei de a-=i extinde
influen\a spre vest. Aceasta din urm[ se afla într-o rodnic[
etap[ de stabilire a ceea ce în limbaj modern se cheam[ capete
de pod. În afar[ de ac\iunea Muntenegru, Petru I stabile=te =i
alte contacte politice. Între 16971698 c[l[tore=te în Curlanda,
Prusia, Olanda, Anglia, Austria.19 Inaugureaz[ astfel un nou
tip de conducere a treburilor statului, bazat pe cunoa=tere
direct[, tinzând s[ elimine falsificarea informa\iei provenit[
#
de la intermediari. De altfel, el va fi primul =ef de stat european

care va l[sa un jurnal politic al evenimentelor, justificându-l
prin necesitatea inform[rii corecte a urma=ilor. Dup[ Imperiul
Otoman, care legiferase un asemenea tip de informa\ie de cel
pu\in un secol, folosind istorici califica\i,20 Petru I face din acest
principiu al inform[rii exacte =i selective un principiu politic
gra\ie c[ruia Rusia va avea numai de câ=tigat (a=a cum, de
altfel, avuseser[ de câ=tigat =i sultanii Imperiului Otoman).
Prima victorie nu se las[ a=teptat[. În 1695 =i 1696, în cele
dou[ campanii, Petru I cucere=te cetatea Azovului restabilind
un echilibru favorabil Rusiei în Crimeea =i \inând sub supra-
veghere întregul hanat. Încet =i greu, cu pierderi =i cuceriri
succesive de pozi\ii, generator de insolite alian\e =i prietenii
adev[rate, conflictul turco-austriac se apropie de sfâr=it.
Ultimul act nu fusese scris înc[. B[t[liile erau grele pentru
ambele p[r\i. Anglia g[se=te cu cale s[ înfiin\eze Banca Angliei
=i s[ împr[=tie în toat[ Europa scrisorile sale de credit, ceea ce
u=ura transferul banilor,21 pentru opera\iile militare inclusiv.
Aceast[ putere a Angliei, înc[ ignorat[ de adversari, dar =i de
prietenii momentani, va face, în timp, ca totul s[ se m[soare
nu în taleri sau pungi, ci în lire. Lumea era preg[tit[ pentru
începerea unei b[t[lii decisive. În sfâr=it, în 1697 vine pe tron
Carol al XII-lea al Suediei, cel care va face obiectul c[r\ii lui
Voltaire, bine cunoscut[ pân[ ast[zi. B[t[lia decisiv[ se d[ la
Zenta în 1697 22. Cantemir era atunci capuchehaia fratelui
s[u Antioh, venit domn în 1695 =i prin urmare se afla în tab[ra
turceasc[. E de aceea cu atât mai interesant[ perspectiva
european[, antiotoman[ din care descrie mai târziu desf[-
=urarea evenimentelor. Turcii Sunt înfrân\i de Eugeniu de
Savoia. Fran\a, ca aliat poten\ial ori de fapt al turcilor, e silit[
=i ea s[ depun[ armele. Prin tratatul de la Ryswick din 1697,
care dizolv[ practic Liga de la Augsburg, Fran\a restituie tot
ceea ce ocupase cu începere din 1678, din timpul r[zboiului
franco-olandez. Olanda î=i recap[t[ privilegiile comerciale, de=i
trebuie s[ restituie Fran\ei Pondichery23 în Indiile Orientale.
În sfâr=it, ultimul act al anului 1697, dup[ vizita european[ a
lui Petru I, este Sinodul de la Alba Iulia, prin care o parte din
DIMITRIE CANTEMIR
#
românii ortodoc=i din Transilvania se unesc cu catolicii. Era o

solu\ie particular[ a acestei provincii cu statut specific în
Imperiul Habsburgic, fixat prin diploma leopoldin[ din 1691.
În 1698 nu se mai întîmpl[ nimic de seam[. Soarta r[zboiului
turco-austriac fusese decis[. Ceea ce se desf[=ura în continuare
era lunga procedur[ a tratativelor de pace, prin medierea
Angliei =i Olandei. Din partea Imperiului Otoman particip[
Alexandru Mavrocordat, mare dragoman al Por\ii,24 =i Rami
Reis Effendi.25 }n ciuda grijii extreme pentru forme a tuturor
delega\iilor, fapt care întârzie cu un an pacea, tratatul de la
Carlowitz (1699) stabile=te o nou[ ordine european[, din care
Imperiul Otoman nu mai face parte. Astfel, Vene\ia ia Moreea,
coasta Dalma\iei =i câteva insule în marea Ionic[. Austria ia
Transilvania, Croa\ia, Slovenia. Cât despre Ungaria, ea devine
un drept ereditar al coroanei Habsburgilor. Polonia recap[t[
Podolia =i Ucraina apusean[, pierdute în r[zboiul turco-polon
încheiat la 1676.
Se sfâr=ea astfel secolul al XVII-lea. Zorii lumii moderne se
ar[tau la orizontul politic iradiind tot fastul problematicii
secolului urm[tor. Pacea era o floare fragil[, a c[rei cre=tere
avea s[ fie curând stopat[ de st[rile conflictuale latente aflate
în germene în înse=i condi\iile care-o n[scuser[. Antioh Cante-
mir, domn al Moldovei, simte ap[sarea sporit[ a tributului
imperiul trebuia s[-=i refac[ for\ele, mai ales armate ceea ce
îl face s[ înlocuiasc[ darea pre an a \[ranilor cu patru rate
trimestriale, pentru ca ap[sarea asupra individului s[ fie mai
mic[ =i mai uniform[ pe unitatea de timp. De asemenea, secolul
al XVIII-lea face s[ se iveasc[ pe harta Europei configura\ii
politice noi, dar în care cele vechi sunt înc[ înglobate. Continu[
procesul de eliminare a Imperiului Otoman, paralel cu afir-
marea unor for\e noi ce vor atinge abia acum str[lucirea. Pe
de alt[ parte, Asia repet[, cu reflexe îndep[rtate, marile b[t[lii
europene, într-o încercare de p[strare a liniei extreme de
rezisten\[ a Imperiului Otoman pe de o parte, a celui \arist pe
de alta. Persia pierde în aceast[ confruntare ultimele pozi\ii
importante.
#
Între 1701 - 1714 se desf[=oar[ r[zboiul de succesiune la

tronul Spaniei. În el sunt implicate Spania, Portugalia, Italia,
Fran\a, Savoia, Mantua, Bavaria, Köln, Imperiul Habsburgic,
Anglia, Olanda. Coloniile, mai ales cele din Indiile-Orientale
=i Americi, î=i modific[ u=or grani\ele dup[ victoriile =i
înfrângerile momentului. Habsburgii, Anglia =i Olanda se opun
proclam[rii ducelui de Anjou ca rege al Spaniei (sub numele
de Filip al V-lea). B[t[lia de la Blenheim, unde Eugeniu de
Savoia (împreun[ cu Malborough) îi bate pe franco-bavarezi
(1704), aceea de la Oudenade (1718) =i Malplaquet, unde
francezii sunt înfrân\i de for\ele aliate, traseaz[ pa=ii acestui
r[zboi îndelungat, a c[rui miz[ era autoritatea european[ a
Fran\ei =i, nu, mai pu\in, a Imperiului Habsburgic. Pe de alt[
parte, for\ele în continu[ cre=tere ale comer\ului englez =i olan-
dez c[utau c[i de captare a unor surse de noi venituri. Tratatele
bilaterale încheiate pe parcurs, ca =i cele dou[ tratate finale
(Utrecht 1713 =i Ratstadt 1714) ilustreaz[ cât de mult =i cum
anume s-au schimbat într-un deceniu raporturile de for\e.26
Filip al V-lea de Bourbon e recunoscut rege al Spaniei cu
condi\ia s[ nu-=i asocieze Fran\a nici m[car în formula uniune
personal[. În schimb Fran\a cedeaz[ Angliei Acadia, Terra
Nova, St. Kitts, toate în America. P[streaz[ doar Quebec.
Spania cedeaz[ Angliei Gibraltarul =i monopolul comer\ului
cu sclavi în coloniile spaniole din Africa, iar ducelui de Savoia
i se d[ Sevilla, pe care acesta o va schimba în 1720 cu Sardinia,
primit[ de Habsburgi tot de la spanioli, odat[ cu regatul
Neapolului, o parte din Toscana, ducatul de Milano, Mantua
=i unele posesiuni în |[rile de Jos. Olanda cap[t[ =i ea dreptul
de a \ine garnizoane în Belgia (Mons, Namur) drept garan\ie
împotriva atacurilor Fran\ei.27 Odat[ cu acest final al r[zbo-
iului, Anglia, care câ=tigase printr-o pace separat[, de la
Portugalia, avantaje comerciale în teritoriile st[pânite de
aceasta, î=i consolideaz[ =i în interior puterea. Dup[ regina
Ana vine dinastia de Hanovra (George). Odat[ cu ea Common-
wealth-ul beneficiaz[ de uniune personal[ cu celelalte posesiuni
ale dinastiei. Spre sfâr=itul celui de-al doilea deceniu al veacului
se constituie sistemul cabinetului ministerial. Habsburgii
DIMITRIE CANTEMIR
#!
întreprind ac\iuni similare. Prin Pragmatica sanc\iune se

stabile=te indivizibilitatea teritoriilor monarhiei =i posibilitatea
succesiunii =i în linie feminin[. Hegemonia francez[ în Europa
se sfâr=ise =i, odat[ cu ea, punctul cel mai avansat de sus\inere
pe care-l aveau turcii în occidentul continentului. Pentru
teritoriile române=ti singurul lucru important care se întâmpl[
în timpul acestui r[zboi \ine de pacea de la Satu Mare, din 1711,
când Habsburgii înglobeaz[ Transilvania (dup[ în[bu=irea
ultimei r[scoale a curu\ilor izbucnit[ în 1793 sub conducerea
lui Francisc al II-lea Rakoczi).
Pus în situa\ie defensiv[ prin pierderea unui aliat pre\ios,
Fran\a, Imperiul Otoman caut[ s[ recâ=tige Europa pe mare =i
pe uscat. R[zboiul turco-vene\ian izbucnit în chiar anul
încheierii tratatului de la Ratstadt, ca =i r[zboiul austro-turc
izbucnit doi ani mai târziu, în 1716, marcheaz[ declinul
armatelor otomane =i ridicarea unor stele noi. Tratatul încheiat
cu Rusia în 1713, pentru asigurarea spatelui, valabil dou[zeci
de ani, îl continua pe cel din 1711 de la Vadul Hu=ilor. Eliberat
astfel de un al doilea front posibil, Imperiul Otoman reu=e=te
s[ ia de la vene\ieni Moreea. Dar ajutorul austriac nu întârzie
=i turcii se v[d în situa\ia de a pierde în fa\a lui Eugeniu de
Savoia Petrovaradinul =i Belgradul. Prin tratatul de la Passaro-
witz din 1718 o parte a Munteniei (Oltenia =i Banatul) trec,
împreun[ cu Serbia de Nord =i Bosnia de Nord, în posesiunea
austriecilor. Turcii pierdeau astfel teritorii tributare, adic[ surse
importante de venituri, nu doar pozi\ii avansate în Europa. În
plus, supu=ii austrieci cap[t[ drept de comer\ în Imperiul Otoman.
În timp ce Europa desf[=ura acest evantai de for\e pentru
a stabili hotarele na\ionale ale statelor ca =i conturul coloniilor
fiec[ruia, problema de fond continu[ s[ r[mân[ aceea a
respingerii otomanilor. În acela=i interval nordul Europei e
str[b[tut de valul pe care-i stârne=te venirea lui Carol al XII-lea
pe tronul Suediei. De asemenea, trebuie luat[ în considera\ie
dorin\a Rusiei de a-=i asigura deschiderea la Marea Baltic[.
Era, între altele, motivul pentru care Petru I dorea pacea cu
turcii. La 1700 el încheie tratatul de la Constantinopol, reînnoit
în 1713 prin tratatul de la Adrianopol, apoi în 1720 printr-un
#"
alt tratat la Constantinopol =i, în sfâr=it, în 1724, ultimul tratat

de neagresiune cu turcii încheiat la Constantinopol, de aceast[
dat[ pentru a l[sa Rusiei mâinile libere în r[zboiul cu per=ii.28.
R[zboiul nordic dintre suedezi =i ru=i a \inut între 17001721.
Acesta a fost =i intervalul de timp când a domnit Dimitrie
Cantemir, a avut loc r[zboiul ruso-moldo-turc =i apoi a urmat
refugiul în Rusia al domnului moldovean. Men\ionarea acestui
fapt este important[ deoarece, pe de o parte, Rusia nu era
interesat[ în deschiderea unui conflict cu Poarta din cauza
b[t[liilor din nord, pe de alta deoarece polonezii, moldovenii
=i Carol al XII-lea ac\ionau, fiecare în parte =i din motive
deosebite, pentru a determina un conflict deschis între cele
dou[ mari for\e armate. Polonia 29 lupta în acela=i timp =i contra
Suediei =i a turcilor. Moldova sim\ea nevoia s[ intre într-un
sistem european de alian\e, ca =i celelalte provincii române=ti,
pentru a putea lupta astfel mai eficient contra Imperiului
Otoman. Suedia voia s[-=i p[streze suprema\ia în peninsul[ =i
pe marea Baltic[. În conflictul cu Petru I a cerut de aceea sprijin
Por\ii.30 Acest r[zboi de dou[ decenii, care a m[cinat for\ele
mai multor armate, a avut o soart[ schimb[toare. La Narva,
chiar în 1700, Carol al XII-lea îl bate pe Petru I. Pân[ prin
1706 balan\a înclin[ în favoarea Suediei. Ea a reu=it s[-l
impun[ rege în Polonia pe Stanislav I Leszczinski. Mi=care
interesant[, la care tân[rul Dimitrie va fi vibrat amintindu-=i
c[, pe vremea domniei fratelui s[u Antioh, îl cunoscuse pe
tat[l acestui rege polon.31 Op\iunea din 1706 pentru Stanislav,
devenit rege dup[ tratatul de la Altranstadt, se produce pe
fondul cre=terii îngrijor[toare (nu doar pentru Polonia) a unei
noi stele la r[s[rit: Rusia lui Petru cel Mare. Acesta reu=e=te în
1709 s[-l bat[ pe Carol al XII-lea la Poltava. Alian\a dintre
Rusia =i Danemarca face ca armata înfrânt[ s[ se retrag[ nu
spre nord, ci spre sud, c[tre Tighina. A fost momentul când
Dimitrie Cantemir a venit domn (toamna, 1710). În prim[var[
a început r[zboiul de la Prut, marcat prin b[t[lia de la St[nile=ti
(vara). Acest r[zboi l-a silit pe Carol al XII-lea, expulzat din
Bender =i adus la Adrianopol, s[ se întoarc[ în patrie cu greu,
abia în 1714. El atac[ în 1716 Norvegia, dar nu reu=e=te s[-=i
DIMITRIE CANTEMIR
##
asigure suprema\ia în fa\a ei. Moartea sa, în 1718, gr[be=te

sfâr=itul îndelungatului r[zboi al nordului. Regina Ulrike
Eleonore, sora defunctului, se vede silit[ s[ încheie pace mai
întâi cu Danemarca (1720, Frederiksborg) cedându-i ducatul
de Schleswig-Holstein 32.
Îndelungatul conflict pentru câ=tigarea de pozi\ii la marea
Baltic[ a fost doar o parte a ac\iunii lui Petru I de ridicare a
prestigiului Rusiei. Concomitent au loc numeroase reforme
interne menite s[ modernizeze sistemul de rela\ii, de
guvernare, ca =i institu\iile \[rii. Ritmul rapid al reformelor,
puterea cu totul remarcabil[ a marii aristocra\ii, refractar[
conducerii centralizate, duc la r[zmeri\e unde se exploateaz[
sentimentul religios al popula\iei =i nemul\umirile provocate
de situa\ia social[ complex[. În 1703 e întemeiat Petersburgul,
devenit capital[ în 1712. Lupta surd[ dintre conduc[torii
bisericii ruse =i Petru I pentru de\inerea de avantaje, ca =i
impozitele sporite care-i priveau mai ales pe \[rani, provoac[
r[scoala streli\ilor din 1705-1706 =i aceea a cazacilor lui
Kondrati Bulavin din 1707-1708. În 1708 începe seria de
reforme administrative menit[ se u=ureze conducerea
treburilor interne: crearea guberniilor (1708), înfiin\area
Senatului (1711), din care mai târziu va face parte =i Dimitrie
Cantemir, organizarea colegiilor (17181722). În 1721 Petru
I adopt[ titlul de împ[rat (Imperator). Trebuie c[ Dimitrie
Cantemir n-a fost complet str[in de acest eveniment, deoarece
Panegiricul s[u din 1714 folose=te din plin acest apelativ 33. În
1722 în Rusia se stabilesc rangurile nobiliare. Este reorganizat[
armata, mai ales flota, cu instructori germani. Este înfiin\at[
Academia din Petersburg (1724). Era o tentativ[ subtil[ de
dominare pe c[i spirituale a vastului spa\iu rus, m[rturia
interesului Europei pentru aceast[ parte a lumii. Leibniz, cel
care a dus tratative pentru întemeierea Academiei ruse, nu
f[cea decât s[ se al[ture instructorilor care instruiau armata,
=efilor de cabinete care organizau sistemele de circula\ie a
informa\iei =i chiar de guvernare. Petru I a considerat îns[ c[
mijloacele europene pot fi subsumate unui scop propriu:
asigurarea prestigiului Rusiei printr-o bun[ consolidare a
#$
grani\elor. Dup[ r[zboiul nordului, urma grani\a r[s[ritean[

=i de sud. R[zboiul ruso-persan, la care a participat =i Dimitrie
Cantemir în calitate de responsabil pentru partea civil[ a
expedi\iei, a fost pentru el =i ultimul. A murit înainte de sfâr=itul
r[zboiului, dar =tiind c[ izbânda va fi a Rusiei. Jurnalul
ultimului s[u an de via\[ o atest[.34 În urma acestui r[zboi
încheiat în 1723 prin pacea de la Petersburg Derbent =i Baku
revin Rusiei. Pa=ii ei urm[tori sunt îndrepta\i spre recucerirea
pozi\iilor pierdute între timp. Astfel, prin r[zboiul din 1723 1735,
încheiat cu tratatul de la Viena, Rusia particip[ la r[zboiul de
succesiune la tronul Poloniei =i-=i consolideaz[ influen\a în
aceast[ \ar[. În 1739, prin pacea de la Belgrad, încheiat[ cu
turcii, Rusia ia înapoi Azvoul, pierdut în 1711. Între 1741 1743
se desf[=oar[ un nou r[zboi ruso-suedez, dup[ care Rusiei îi
revine Finlanda de sud-est, r[mas[ Suediei prin pacea de la
Nystadt. La jum[tatea veacului al XVIII-lea Rusia devenise una
din marile puteri ale Europei, dispus[ s[ intre în competi\ie
cu restul continentului pe toate planurile.
În acela=i timp declinul Imperiului Otoman continu[.
Practic, dup[ luarea Moreii de la vene\ieni în 1714, el pierde
în mod constant pozi\ii: Banatul, Serbia de Nord, Oltenia,
Bosnia de Nord. În 1711 Algeria se declar[ independent[ fa\[
de Poart[. Declinul în Asia vine ceva mai târziu decât în Europa,
dar cu pa=i la fel de mari: dup[ ce, în 1724, prin tratatul turco-
rus de la Constantinopol, Por\ii îi reveneau Hamadan =i Tabriz,
ea pierde dup[ b[t[liile din Azerbaidjan (17301736),
încheiate cu tratatul de la Constantinopol, tot ceea ce luase
Imperiului Persan cu începere din 1723. Pân[ =i Imperiul
Marilor Moguli, care pierdea constant teren înc[ de la începutul
veacului, ob\ine victorii împotriva odinioar[ atotputernicilor
otomani. Dimitrie Cantemir m[surase bine panta descendent[
pe care mergeau, chiar dac[ f[cuse erori de calcul în ce prive=te
viteza declinului.
De la jum[tatea secolului al XVII-lea pân[ la jum[tatea celui
de-al XVIII-lea Europa =i Asia au fost antrenate, în propor\ii
diferite dar însemnate, în mai bine de dou[zeci de r[zboaie.
Ele au avut, aproape în exclusivitate, un singur motiv: cucerirea
DIMITRIE CANTEMIR
#%
de noi teritorii sau cel pu\in de ascendent politic în zona de

influen\[ a altor \[ri. Chiar lupta împotriva Imperiului Otoman
are acest caracter din partea celor care nu luptau pentru
eliberarea propriei \[ri, ci pentru a lua de la turci teritorii ce
nu le apar\inuser[ niciodat[. Modernizarea vie\ii economice,
social-politice, modific[rile religioase =i câ=tigurile culturale
trebuie m[surate deci pe acest fond în continu[ mi=care,
specific lumii de la intersec\ia veacurilor al XVII-lea =i al XVIII-lea.
Ceea ce a decis în aceast[ confruntare a fost buna organizare
a vie\ii interne, a armatei, o cunoa=tere exact[ a situa\iei din
celelalte \[ri =i, nu mai pu\in, nivelul valoric al surselor de
venituri. În Anglia se înfiin\eaz[ sistemul parlamentar, Common-
wealth-ul, Banca Angliei, Royal African Company. În plus, buna
organizare a flotei a f[cut din Anglia una dintre marile puteri
ale lumii, în defavoarea Fran\ei, care a pierdut teren, recuce-
rind mai târziu lumea, pe c[ile nev[zute, dar nu mai pu\in
sigure, ale culturii. Habsburgii au avut una din cele mai bune
armate de uscat. Disciplina, antrenamentul sistematic, dotarea
=i-au spus cuvântul în b[t[lii decisive. Un corp de comandan\i
de elit[ i-au asigurat faima. Rusia a folosit modelul german
mai mult decât altele în organizarea propriei armate ca =i a
vie\ii social-politice. În plus, o mare deschidere spre nou, venit[
la momentul oportun, a ridicat brusc =ansele ei de reu=it[.
Petru cel Mare a intuit =i importan\a unui bun sistem infor-
ma\ional. Spania =i Polonia, unde orgoliul nobiliar era una
din coordonatele de baz[ ale înse=i politicii de stat, pierd
continuu teren pe toate fronturile. La fel Imperiul Otoman, a
c[rui întindere uria=[ nu mai putea fi \inut[ sub control cu
acela=i sistem de rela\ii =i organizare militar[ =i religioas[35
care d[duse rezultate la începuturile avântului s[u.
Societatea european[ parcurge acum drumul de la Evul
Mediu la lumea modern[. Vreme de un secol =tiin\a =i tehnica,
filosofia, artele, jurispruden\a beneficiaz[ de un avans care s-
a dovedit, în perspectiva timpului, de-a dreptul spectaculos.
Fizicianul german Otto von Guericke inventeaz[ pompa pneu-
matic[ (1650), prima ma=in[ de generat electricitate (1663)
=i demonstreaz[ existen\a presiunii atmosferice (1654).
#&
Fizicianul francez Edmé Mariotte descoper[ legea comprim[rii

gazelor (1679), independent de fizicianul =i chimistul englez
Robert Boyle, care define=te =i elementul chimic (1662).
Anatomistul italian Marcello Malpighi descoper[, cu ajutorul
microscopului, circula\ia capilar[ la om.36 De altfel, în acela=i
timp se public[ lucr[ri importante în domeniul opticii: Tratatul
despre optic[ al olandezului Christian Huygens apare în 1690,
cu efecte salutare atât în domeniul micro cât =i macro-univer-
sului. El însu=i a descoperit satelitul Titan =i inelul planetei
Saturn, iar concet[\eanul s[u Anthony van Leeuwenhook a
descris nu numai circula\ia capilar[, ci =i hematiile, sperma-
tozoizii, bacteriile. În acela=i an 1690 francezul Denis Papin
descrie ciclul închis termodinamic al motorului cu abur. Pe
baza acestor descrieri doi inventatori englezi, Thomas
Newcomen =i John Calley au inventat ma=ina cu abur (1705).
+tiin\ele naturii,37 zon[ de leg[tur[ între filosofie =i astronomie,
având în centrul lor, în ultim[ instan\[, cunoa=terea omului =i
a mediului s[u de via\[, se dezvolt[ împreun[ cu =tiin\ele pure,
mai ales matematica. Newton, cel care s-a ocupat de calculul
infinitezimal, a inventat =i telescopul cu oglind[ (1668) =i a
descoperit legea atrac\iei universale (1682). De altfel, titlul
lucr[rii sale este caracteristic stadiului de simbioz[ al
matematicii =i =tiin\elor naturale: Principiile matematice ale
filosofiei naturale (1687). Marchizul de Vauban, cel care a
perfec\ionat arta fortifica\iilor, coexist[ cu Halley, iar înfiin\area
observatorului din Greenwich este un eveniment contemporan
cu inventarea termometrelor Reaumur =i cu mercur. Un loc
deosebit continu[ s[ ocupe filosofia, în bun[ m[sur[ în virtutea
drepturilor pe care le avusese în trecut, când semnificase suma
cunoa=terii omene=ti. Una dintre cele mai importante direc\ii
este aceea reprezentat[ de dezvoltarea logicii.38 Thomas Hobbes,
René Descartes, Baruch Spinoza, Nicolas de Malebranche,
Leibniz, Vico, Christian Wolf dezvolt[, în sectoare anume ale
filosofiei, idei =i argumente care structureaz[ aceast[ sfer[ a
cunoa=terii preg[tind saltul imediat urm[tor, cel al lui Kant,
n[scut în prima parte a veacului al XVIII-lea.
DIMITRIE CANTEMIR
#'
Literatura european[ produs[ în intervalul cuprins între

jum[tatea secolului al XVII-lea =i jum[tatea celui urm[tor e
dominat[ de francezi, tot a=a cum arta plastic[ e dominat[ de
olandezi, iar muzica de italieni. O în=iruire a celor mai
cunoscute nume e suficient[ pentru a indica principalele
curente c[rora apar\in, ca =i tabloul general al epocii: scriitorii
cei mai importan\i sunt Paul Scarron, La Rochefoucauld,
Andreas Gryphius, Cyrano de Bergerac, La Fontaine, Molière,
marchiza de Sevigné, Bossuet, John Dryden, Charles Perrault,
La Fayette, Boileau, pictorii sunt Gabriel Metsu, Pieter de
Hooch, Nicolaes Maes, Mansart, Antoine Watteau, François le
Moine, Tiepolo, Hogarth39, muzicienii Henri Purcell, Alessandro
Scarlatti, François Couperin, Antonio Caldara, Tomaso Albinoni,
Antonio Vivaldi, Telemann.
$
Spa\iul românesc al sfâr=itului de secol =aptesprezece =i

început de secol optsprezece r[mâne îns[ conectat în m[sur[
covâr=itoare la lumea Orientului Apropiat =i a fostului Bizan\.
Este edificator faptul c[ o serie de patriarhi ai Ierusalimului
sau Constantinopolului au înfiin\at tipografii la Ia=i =i Bucure=ti
(mai ales Dositei), au scris despre \[rile române (Matei episcop
al Mirelor) sau pur =i simplu personalit[\i politice =i culturale
formate în lumea orientalo-bizantin[ au publicat lucr[ri 40
menite s[ impun[ standardul cultural al acestui spa\iu
(Constantin Duca a scris filosofie, Alexandru Mavrocordat
despre istoria evreilor =i lucr[ri de medicin[, Nicolae Mavro-
cordat a publicat dialoguri în stil platonic =i a editat autori
greco-bizantini). O recucerire a Occidentului poate fi remarcat[
=i pe aceast[ cale ocolit[. A=a de pild[ Hrisant Notara studiase
în Italia =i la Paris, Ilias Miniati în Italia, Ieremia Cacavela la
Viena, Leipzig =i Cambridge, Alexandru Mavrocordat la Padova
etc. Accentul preponderent al activit[\ii acestor personalit[\i
culturale r[mâne cel polemic: Orientul ortodox e opus Occiden-
tului catolic. O excep\ie face doar preluarea informa\iei =tiin\ifice:
medicin[, geografie, istorie, tehnic[, matematic[ =.a. Ambi\ia
de a men\ine în Balcani =i mai departe suprema\ia spiritului
bizantin (Dositei e tipic ca demers în acest sens), adic[ ortodox
în fa\a avansului spre est a spiritului european (vizibil îndeosebi
în parametri religio=i catolicismul, ajuns pân[ în Rusia) a
fost receptat[ de tân[rul Cantemir la justa ei valoare. El citeaz[
lucr[rile acestor autori cre=tini nu doar în lucr[rile de tinere\e,
ci =i în cele de maturitate. Acest unghi de receptare a Orientului
de c[tre Cantemir, pe fondul unei aspira\ii europene, n-a
exprimat îns[ nici pe departe marele evantai al tenta\iilor pe
care acesta le oferea Balcanilor epocii. Un adev[rat program
de influen\are cultural[, urm[rit =i coordonat atent de spa\iul
de cultur[ arab[, îl dubla pe cel politic, de men\inere a zonei
dun[rene în sfera islamismului. Astfel, luptele desf[=urate de
otomani la jum[tatea secolului al XVII-lea pe teritoriul princi-
patelor române, ca =i împotriva Ucrainei, Poloniei sau Rusiei,
sunt dublate de persuasiuni culturale menite s[ exalte originea
bizantin[ a cre=tinismului oriental, pentru c[ Bizan\ul se afla
DIMITRIE CANTEMIR
$
de mult în spa\iul arabofan. A=a de exemplu C[l[toria

Patriarhului Macarie din Antiohia în |[rile Române =i în Rusia,
în 16521658, descris[ de nepotul acestuia, Paul de Alep, ca
=i Cartea c[l[toriilor a lui Evlya Celebi, cel care l-a înso\it pe
vizirul Köse Ali pa=a în expedi\ia de represalii contra \[rilor
române, indic[ nu doar stilul epocii, care f[cea din descoperirea
exotic[ (ca mai târziu în Europa) un punct de atrac\ie cultural[,
ci indic[ mai ales acest program dublu de captare a spa\iului
românesc, program care nu ezit[ s[ foloseasc[ în sprijinul s[u
chiar ideea deosebirii de religie (cea cre=tino-bizantin[ fa\[
de cea islamic[), ignorând deocamdat[ faptul c[ aici se poate
afla =i începutul pierderii controlului bizantin =i grecesc asupra
acestui spa\iu. |[rile Române au contribuit în mare m[sur[ la
aceast[ pierdere. Cantemir însu=i se înscrie pe aceast[ linie
gra\ie c[reia curentul grecofil câ=tig[ succese hot[râtoare în
spa\iul rusesc,41 atras vizibil de occident. Resuscitarea latinit[\ii
pe acest teren de lupt[, ca argument al specificului poporului
român în Balcani =i ca justificare a aspira\iilor sale europene,
contribuie nu numai la ob\inerea distan\[rii fa\[ de spa\iul
arabofon =i islamic, ci =i fa\[ de bazinul slavon al începuturilor
religios-culturale române=ti. Faptul c[ Petru Movil[, mitro-
politul Kievului, fundeaz[ o Academie unde se folosesc forme
ortodoxe de cultur[ latin[, î=i cap[t[ în acest context propor-
\iile =i valoarea exact[. Ar merita poate o men\iune deosebit[,
pe acest fond problematic, rela\iile \[rilor române cu insula
Creta. În Istoria Imperiului Otoman Cantemir acord[ o
importan\[ deosebit[ acestei insule, f[când istoricul luptelor
ei cu Imperiul Otoman =i men\ionând oamenii de cultur[ pe
care i-a dat. Aceast[ aten\ie a autorului nu era întâmpl[toare
=i nu se datora pur =i simplu faptului c[ acolo se n[scuse
Ieremia Cacavela. El =tia =i sim\ea pretutindeni în jur
pregnan\a cu care se impunea \[rilor române spiritul acestei
vechi colonii bizantine. Astfel, George Palamed, cretan de
origine, a scris o cronic[ despre Mihai Viteazul, Constantin
Cantacuzino Stolnicul fusese =i el elevul unui cretan (Gherasim
Vlahos), pe vremea lui Brâncoveanu predica la Bucure=ti un
alt cretan, Ioan Avramios. În sfâr=it, înainte de a veni în
$
Moldova, Cacavela însu=i st[tuse la curtea lui +erban Canta-

cuzino. O n[zuin\[ comun[ apropie lumea acestei insule din
arhipelagul grecesc de \[rile române42: aceea a eliber[rii de
sub domina\ia otoman[. Un spirit comun: acela al culturii
fostului Imperiu Roman de R[s[rit. +i o mentalitate comun[:
a unui popor mic, care nu se poate impune altfel decât pe
calea culturii. Acest ajutor reciproc între dou[ popoare =i culturi
venea s[-l dubleze pe cel de mai mari propor\ii dintre cre=ti-
n[tatea arab[ =i cea a \[rilor române. Ortodoc=ii din Arabia,
Siria =i Liban î=i tip[reau la Ia=i, Bucure=ti sau Târgovi=te (Antim
Ivireanul a fost în acest sens unul dintre factorii cei mai activi)
lucr[ri menite s[ p[streze viu spiritul bizantin ca factor al
distan\[rii fa\[ de lumea islamic[. Men\ion[m Cartea orelor
tip[rit[ în 1702 la Bucure=ti în arab[, apoi o serie de lucr[ri
religioase tip[rite în partid[ dubl[, în arab[ la Alep =i în român[
la Ia=i sau Bucure=ti (ceea ce indic[ de fapt con=tientizarea
unei ac\iuni comune de p[strare, pe c[i religioase, a identit[\ii
ambelor spa\ii fa\[ de islamism, în virtutea apartenen\ei lor la
lumea apus[ a romanit[\ii orientale.) Leg[turile cu Athosul,
Sinaiul, Antiohia, Alexandria =i Ierusalimul, uneori chiar împov[-
r[toare pentru m[n[stirile române=ti, constituie o alt[ cale,
nu mai pu\in religioas[, de p[strare a contactelor între cele
dou[ spa\ii care alc[tuiser[ limitele de est =i de nord ale
Imperiului Roman de R[s[rit.
În sfâr=it, o corect[ proiectare a parametrilor cei mai
generali care au condi\ionat demersul cultural al lui Dimitrie
Cantemir presupune relevarea prizei sale la lumea otoman[,
mai ales a istoriografiei, dar =i a artelor. Numeroasele cit[ri
din Istoria Imperiului Otoman sau Sistemul religiei muhamme-
dane ne las[ s[ întrevedem cu prisosin\[ acest lucru. Problema
care se pune, în cadrul acestui capitol, este aceea a conturului
real al acestui spa\iu cultural, receptat de Cantemir doar dintr-un
anumit unghi =i prin anumite aspecte considerate de el
prioritare. Limba culturii Imperiului a fost mult[ vreme cea
persan[. Ca urmare era firesc s[ se asimileze cultura vechilor
per=i (muzica, plastica, arta c[r\ii, administra\ia etc.) pân[ la
a fi recunoscut[ drept fundament al culturii turce=ti. În secolele
DIMITRIE CANTEMIR
$!
al XVII-lea =i al XVIII-lea aceast[ cultur[ producea de mult pe

cont propriu, se afirmase prin seriozitate =tiin\ific[ în probleme
de istorie43, prin opere de art[ remarcabile (îndeosebi arhi-
tectur[) fiind înc[ în curs de asimilare a tehnicii (mai ales
navale =i mai ales de la vene\ieni, dar =i a construc\iilor de
poduri, fortifica\iilor etc.). O lips[ de apeten\[ pentru =tiin\ele
cu valoare practic[ (medicina, geografia =.a.) ca =i fa\[ de
cuceririle cele mai noi ale spiritului european (fizic[, chimie,
tactic[ =i strategie militar[, dar =i de art[, cultur[ =i civiliza\ie)
produc decalaje sesizate ca atare de Dimitrie Cantemir drept
început al declinului, de=i nesesizate probabil în toat[ adânci-
mea faliei pe care-o f[ceau vizibil[ între lumea Orientului =i
aceea a Occidentului.
|[rile Române Dac[ pornim de la ipoteza care urmeaz[ a

fi demonstrat[ în cursul acestui studiu c[ Dimitrie Cantemir
a fost determinat în chip mai mult sau mai pu\in direct de
contextul vie\ii social-politice, aceea care i-a determinat =i
op\iunile fundamentale ca domn al Moldovei, fiu, frate =i ginere
de domn, atunci este evident c[, pe lâng[ acest spa\iu oriental
=i occidental percutat de atâtea puncte de foc, trebuie luat[ în
considera\ie situa\ia \[rilor române. Numai pe acest fundal
amplu se poate exprima apartenen\a lui Cantemir la poporul
român =i la problemele care priveau existen\a lui.
De mai multe secole, dominantele politicii \[rilor române,
adic[ ale Moldovei, Munteniei =i Transilvaniei, r[m[seser[
neschimbate. Un excurs fie =i sumar indic[ puternice linii de for\[:
pe de o parte, lupta pentru independen\[, pe de alta, tentativele
de consolidare intern[ =i, în ce prive=te principatele dun[rene,
incluzând uneori =i Transilvania, de unificare sub o singur[
dinastie. Situat[ geografic în imediata apropiere a Imperiului
Otoman (preg[tit prin întreaga politic[ de stat, ca =i prin religie,
s[ cucereasc[ Europa), Muntenia este prima dintre provinciile
române=ti care trebuie s[-i opun[ rezisten\[. În 1359, atunci
când Bogdan Vod[ intra în Moldova, pe linia Dun[rii Nicolae
Alexandru particip[ deja la o ac\iune antiotoman[.44 Prima
barier[ în calea Islamului cea religioas[ e creat[ tot atunci:
$"
Mitropolia de la Curtea de Arge=. Ea e conceput[ ca sprijin

nemijlocit al domniei. Dovada c[ lucrurile stau a=a se las[
întrev[zut[ în ac\iunea lui Vladislav (Vlaicu) Vod[ care, la 1269,
înfrânge (în sudul Dun[rii) for\ele pro-catolice. În acela=i an
|ara Româneasc[ se vede supus[ dublei presiuni a regatului
maghiar =i Imperiului Otoman. Turcii întreprind prima
incursiune la nordul Dun[rii în timp ce, în schimbul F[g[ra=ului
=i Amla=ului, Vlaicu e silit s[ recunoasc[ suzeranitatea maghiar[
asupra sa. Situa\ia era limpede. Aceast[ fâ=ie de p[mânt dintre
Dun[re =i Carpa\i devenise spa\iu tampon între un Imperiu =i
un regat. Cele dou[ puteri c[utau s[ ob\in[ un ascendent
asupra ei. For\ele interne aveau de ap[rat independen\a politic[
=i teritorial[. La numai câ\iva ani de la venirea pe tron, Mircea
cel Mare se aliaz[ cu Wladislaw Jagello al Poloniei, care tocmai
ob\inuse suzeranitatea asupra Moldovei, din dorin\a de a-=i
f[uri =i el un spa\iu-tampon împotriva aceluia=i Imperiu Otoman.
Mircea, cu spatele astfel asigurat, îi bate pe turci la Vidin =i-l
reinstaureaz[ la sudul Dun[rii pe \arul Stracimir. Era propria
sa asigurare c[ Poarta nu-l va ataca. Totu=i, cu numai =ase ani
înainte de sfâr=itul veacului al XlV-lea, sultanul însu=i intr[ în
|ara Româneasc[. Baiazid Ilderîm, a c[rui faim[ cutreierase
Asia =i lumea, se îndrepta de fapt spre Europa. Înfrânt la Rovine,
este urm[rit de Mircea dincolo de Dun[re, pân[ la Nicopole.
Se impunea pentru Muntenia, în lipsa unor alian\e certe, care
s[-i asigure ajutor la nevoie, o delimitare limpede a teritoriilor
sale fa\[ de cele turce=ti. În 1402 Mircea ia Chilia de la
genevezi,45 care-=i infiltraser[ acolo comer\ul. El câ=tig[ prin
lupt[ =i o parte a Dobrogei, sprijinindu-=i astfel hotarul pe
Marea Neagr[. Nevoia de lini=te din partea Por\ii îl face s[
sus\in[ în 1409 pe Musa, cel ce va ocupa Adrianopolul =i va
deveni sultan. Aceast[ victorie diplomatic[ a fost îns[ de scurt[
durat[. La 1415 |ara Româneasc[ a început s[ dea haraci
turcilor. Ce-i drept simbolic: 2000 de galbeni pe an. Nicolae
B[lcescu, analizând peste veacuri domnia lui Mircea, consider[
c[ tratatul s[u, prin care Poarta se obliga s[ protejeze \ara de
al\i cuceritori în schimbul acestui tribut, nu era =i unul de
subordonare politic[ ori teritorial[, ci unul conform tratatelor
DIMITRIE CANTEMIR
$#
interna\ionale de întrajutorare. Acela=i lucru s-a întâmplat

cu +tefan cel Mare în Moldova.46 Mircea cel Mare s-a eliberat
îns[ repede de povara acestui tribut. Dup[ numai un an a
procedat dup[ o metod[ bine cunoscut[: l-a sus\inut la tron,
împotriva sultanului în func\ie, pe Mustafa, un alt pretendent,
de pe urma c[ruia n-a beneficiat îns[ de nici un ajutor. La
1419 Sigismund de Luxemburg anexeaz[ Severinul, Or=ova =i
Mehadia, iar Imperiul Otoman Dobrogea.
Domnia lui Mircea se sfâr=ise. Umbra ei protectoare
continua s[-=i întind[ aripa asupra |[rii Române=ti. Tratatul
de pace turco-ungar de la 1429 confirm[ independen\a \[rii
fa\[ de Poart[. Abia la 1432 Alexandru Aldea supune \ara
turcilor. +i numai dup[ al\i treizeci de ani Vlad |epe= reu=e=te
s[ elibereze Giurgiul. Era un început care se cerea continuat.
Dar Mahomed al II-lea, sultanul acelui timp, nu putea ceda
atât de u=or. El intr[ în Târgovi=te în 1462 =i-l pune domn pe
Radu cel Frumos. Lupta antiotoman[ continu[ pe diverse alte
c[i. Formarea con=tiin\ei na\ionale este un proces continuu.
În cadrul lui joac[ un rol important componenta religioas[ ca
element de desprindere de contextul politic nefavorabil impus
prin islamism =i catolicism. Apari\ia Liturghierului lui Macarie
în zorii veacului al XVI-lea marca un pas câ=tigat. Laicizarea
procesului n-avea s[ întârzie. De la 1521 ni se p[streaz[ primul
document de limb[ român[. El tr[deaz[ obi=nuin\a unei limbi
îndelung folosite. E vorba despre scrisoarea lui Neac=u din
Câmpulung c[tre negustorii bra=oveni care aveau privilegii în
|ara Româneasc[ înc[ de pe vremea lui Vladislav I. Cu pu\in
înainte de jum[tatea veacului al XVI-lea apare prima tip[ritur[
în limba român[: Catehismul românesc (Sibiu, 1544). Spiritual,
terenul era preg[tit pentru ofensiva antiotoman[. Dar abia
venirea pe tron a lui Mihai Viteazul o va declan=a. El a exprimat
punctul de vedere al |[rii Române=ti în ce prive=te unitatea
poporului =i teritoriului românesc în ansamblul s[u, clipa de
str[lucire care a impus Por\ii recunoa=terea domniei
p[mântene în 1597, dup[ b[t[liile de la Rusciuk =i C[lug[reni,
dup[ luarea Br[ilei =i a Giurgiului. Fulger[tor, în ultimul an al
veacului al XVI-lea, Mihai Viteazul, care-l b[tuse pe Andrei
$$
Bathory la +elimb[r =i intrase triumfal în Alba Iulia, intr[ =i în

Moldova, alungându-l pe Ieremia Movil[.47 Un stat puternic
în Balcani era ceea ce nu convenea nici maghiarilor, nici
polonezilor =i cu atât mai pu\in Por\ii. Prin urmare Ieremia
Movil[ va fi grabnic reinstaurat cu ajutor polon ca Moldova s[
r[mân[ în sfera de influen\[ a Poloniei. Mai mult decât atât:
Polonia g[se=te de cuviin\[ s[ pun[ domn în |ara Româneasc[
pe Simion Movil[. În primul an al veacului al XVII-lea Mihai
Viteazul e ucis la Câmpia Turzii din ordinul lui Gheorghe Basta,
fostul s[u aliat antiotoman, care se sim\ea tr[dat prin cererea
de ajutor adresat[ de Mihai împ[ratului de la Viena.48
Este interesant de observat ce se întâmpla in acest interval
de timp în celelalte provincii române=ti. Cantemir, care strângea
material în vederea scrierii unei istorii unitare a tuturor
provinciilor române=ti pân[ în vremurile contemporane lui, a
=i l[sat m[rturii mai ales în leg[tur[ cu p[rerea sa despre istoria
Munteniei, mai pu\in a Transilvaniei. Aceste p[reri sunt perma-
nent confruntate cu solu\iile pe care i le oferea istoria Moldovei.
Concep\ia sa se deta=eaz[ ca specific[ tocmai pe fondul a ceea
ce vedem azi, de la distan\a impus[ de timp, ca fiind adev[r
obiectiv sau punct de vedere personal. În Transilvania se
desf[=oar[, mai mult ca în celelalte provincii române=ti, o
b[t[lie de clas[. R[scoala de la Bobâlna din 1437 marcheaz[
prima jum[tate a veacului al XV-lea, a=a cum r[zboiul \[r[nesc
al lui Gheorghe Doja va marca începutul veacului urm[tor.
Între aceste dou[ evenimente, care tr[deaz[ o neaderen\[ de
mas[ la politica de stat, se desf[=oar[ alte importante b[t[lii:
pentru p[strarea independen\ei Transilvaniei fa\[ de coroana
maghiar[, a independen\ei Ungariei fa\[ de Habsburgi =i, nu
în ultimul rând, pentru p[strarea independen\ei tuturor fa\[
de Poart[. Banul Severinului, Iancu de Hunedoara, ajunge
voievod al Transilvaniei în 1441. Primele sale ac\iuni sunt
îndreptate împotriva turcilor. Cu ajutorul muntenilor el ajunge
în 1443 pân[ la Morava. Pacea încheiat[ în anul urm[tor între
unguri =i turci confirm[ haraciul |[rii Române=ti, dar recu-
noa=te neamestecul Por\ii în treburile ei interne. Iancu de
Hunedoara începea s[ se impun[ ca simbol al luptei anti-
DIMITRIE CANTEMIR
$%
otomane. El a devenit în 1446 guvernator al Ungariei. La 1452,

prin pacea de la Adrianopol, Iancu ob\ine din partea turcilor
promisiunea de pace la nordul Dun[rii. În r[zboiul declan=at
de Poart[ pentru luarea Belgradului acela=i Iancu de
Hunedoara iese victorios la Salankemen =i apoi la Belgrad.
Din p[cate nu-=i poate finaliza victoria, fiind r[pus de cium[
chiar în tab[ra militar[. În locul s[u lupta antiotoman[ o va
continua Matias sau Mateia= Corvin, român transilv[nean. La
1526 Ioan Zapolya, principele Transilvaniei, deschide seria
luptelor pentru independen\a Transilvaniei fa\[ de Ungaria.
Conflictul început în parametri caracteristici Evului Mediu se
ascute în anii urm[tori, ducând la alian\a cu regele Fran\ei (în
1528) =i, ceea ce e mai important, cu Imperiul Otoman.49 Se
configureaz[ tipuri noi de alian\e, mult mai obi=nuite secolului
urm[tor. La 1529 moldovenii vin =i ei în ajutorul lui Ioan
Zapolya. Habsburgii sunt b[tu\i în lupta de la Feldioara. Soarta
b[t[liilor va fi schimb[toare în tot cursul veacului al XVI-lea.
De pild[ în 1541, prin tratatul de la Gil[u, Habsburgii iau ora=e
=i cet[\i din Ungaria =i Transilvania. Dar la un veac dup[ asta,
în plin secol al XVII-lea, cu prilejul p[cii westfalice (1644),
Transilvania particip[ la tratative ca stat independent. Tot cam
atunci, mitropolitul Transilvaniei, sârbul Sava Brancovici, se
afirm[ ca lupt[tor împotriva calvinismului, iar Gheorghe
Rakoczi al II-lea ocup[ Cracovia =i Var=ovia, pe care le vizau =i
turcii. Este de aceea mazilit de sultan, dar luptele împotriva
Por\ii vor continua.
Un loc aparte în contextul vie\ii politice române=ti a Evului
Mediu trebuie f[r[ îndoial[ acordat Moldovei, deoarece de
numele ei se leag[, în cea mai mare m[sur[, via\a =i activitatea
lui Dimitrie Cantemir. Dup[ ce Bogdan Vod[ devine întemeietor
=i domn al \[rii la 1359,50 vremurile de pace =i de consolidare
a pozi\iilor nu dureaz[ mai mult de un sfert de veac. La 1387
Petru I Mu=at recunoa=te suzeranitatea regelui Poloniei
Wladislaw Jagello. Era începutul ofensivei polone împotriva
Imperiului Otoman, tentativa acestui regat de a-=i asigura
grani\ele creând spa\ii-tampon. În aceea=i tentativ[ se
încadreaz[ alian\a lui Mircea cel Mare, men\ionat[ mai sus,
$&
ca =i dorin\a, repetat exprimat[, de a impune domni atât în

Moldova cât =i în Muntenia. Ar mai trebui luat în considera\ie,
evident, =i un alt factor, care \ine de tendin\a expansionist[
propriu-zis[ a Poloniei, tendin\[ proprie statelor europene =i
asiatice ale vremii, suficient de consolidate interior spre a putea
privi în afar[. Prin aceast[ tendin\[ statele române se aflau
într-o continu[ pozi\ie de alert[, fiind vizate din mai multe
p[r\i. Moldova trebuie s[ resping[, pân[ la sfâr=itul veacului
al XIV-lea, nu numai persuasiunea polon[, ci =i n[v[lirea
maghiarilor, ba chiar conflictul deschis, de=i nu armat, cu
Patriarhia din Constantinopol, care încerca, pe c[i religioase,
s[ limiteze prerogativele domnului, ca =i infiltrarea catoli-
cismului, în favoarea propriei sale domina\ii, în ultim[ instan\[
de ordin politic. În aceast[ situa\ie Mircea cel B[trân l-a instalat
domn în Moldova pe Alexandru cel Bun, fiul lui Roman. A fost
o mi=care salutar[, gra\ie c[reia Moldova intr[ într-o perioad[
de stabilitate de câteva decenii. Patriarhia din Constantinopol
e silit[ s[-l recunoasc[ mitropolit pe Iosif, cel care fusese uns
în prealabil de c[tre domn. R[mâne îns[ valabil[ suzeranitatea
Poloniei =i eliberarea de ea va constitui unul din obiectivele
de fond de=i vizibil numai în timp ale politicii lui Alexandru
cel Bun. În 1430 el a ajuns pân[ la Lvov =i Cameni\a. Din p[cate
moartea sa, urmat[ de lupte interne între fii pentru ascensiunea
la tron, a dus iar[=i la o perioad[ de sl[biciune. În 1448 Petru
al II-lea cedeaz[ Chilia lui Iancu de Hunedoara. Polonezii îl
sus\in la domnie pe Petru Aron, cel care-i elimin[ din competi\ia
pentru tron pe Bogdan al II-lea =i Alex[ndrel. Sub Petru Aron
Moldova pl[te=te haraci Por\ii în schimbul unor privilegii pe
Mediterana acordate negustorilor s[i. În acela=i an când
Moldova devine tributar[ turcilor, anume 1456, Imperiul
Otoman începe asediul Belgradului. Era deci un moment critic
când =i-a început domnia +tefan cel Mare. În 1457 el l-a
înl[turat, cu ajutorul o=tirii muntene, pe Petru Aron =i a inau-
gurat o perioad[ de echilibru politic =i social de aproape o
jum[tate de veac. Grija cea mai important[ a acestui domn a
fost consolidarea =i ap[rarea grani\elor. Dup[ o prim[ perioad[
de orientare în privin\a mi=c[rii politice din \[rile vecine, +tefan
DIMITRIE CANTEMIR
$'
a luat înapoi Chilia (1465) respingând, la doi ani dup[ asta,

atacul lui Mateia= Corvin intrat în Moldova pân[ la Baia. Dup[
înc[ doi ani +tefan ap[r[ cu arma în mân[ grani\a de la Nistru,
atacat[ de t[tari (Lipnic, 1469). Peste al\i doi ani îl bate la
Soci pe Radu cel Frumos, pus domn în |ara Româneasc[ de
Mahomed al II-lea, =i-l instaleaz[ în loc pe Laiot[ Basarab,
favorabil politicii unitare a principatelor fa\[ de du=manul
poten\ial cel mai puternic: Imperiul Otoman. Ochiul politic al
lui +tefan, bine antrenat în a vedea ce se petrece în apropiere
ca =i în dep[rtare, l-a f[cut s[ presimt[ necesitatea unui act pe
care Europa =i papalitatea îl vor percepe acut abia mai târziu
. E vorba despre alian\ele între state =i for\e capabile s[ sus\in[
politic, armat, economic, religios etc. lupta antiotoman[. Astfel,
la 1474 +tefan încearc[ s[ încheie o alian\[ cu papa Sixt al IV-
lea împotriva turcilor. Fundamentul cre=tin al acestei alian\e
antiislamice nu-l interesa îns[ în aceea=i m[sur[ pe pap[,
pentru care otomanii nu erau un pericol iminent, cât îl interesa
pe +tefan, din motive mai pu\in religioase =i mai mult de
supravie\uire politic[. Luptând cu armata otoman[ în dou[
b[t[lii decisive, la Vaslui =i la R[zboieni, =i neajutat de nici
unul dintre vecini, cu atât mai pu\in de Sixt al IV-lea, +tefan
procedeaz[ dup[ re\eta cunoscut[: îl înlocuie=te din nou pe
domnul muntean pus de turci, anume Basarab |epelu=, cu
Vlad C[lug[rul, de la care spera sprijin. În plus, încearc[ o
alian\[ bazat[ pe înrudire. Î=i c[s[tore=te fiica, pe Elena, cu
fiul lui Ivan al III-lea, cneazul Moscovei. A fost îns[ o alian\[ care
nu i-a asigurat în nici un fel spatele. La numai un an dup[ ea, Baiazid
a smuls Moldovei Chilia =i Cetatea Alb[, adic[ deschiderea ei
la mare, Bugeacul de mai târziu. Cu pre\ul unui omagiu pe care
l-a depus la picioarele regelui Poloniei, la doi ani dup[ aceast[
înfrângere, +tefan a b[tut armata otoman[ f[r[ a reu=i totu=i
s[ scape Moldova de plata tributului, ajuns la suma de 4000 de
galbeni. Dezonoarea de a se fi închinat polonezilor a fost sp[lat[
dup[ b[t[lia de la Codrul Cosminului, din 1497, când Ioan Albert
=i-a v[zut armata pus[ s[ semene ghind[ pe câmpul de b[taie.
Pentru Moldova a fost epoca cea mai glorioas[, aceea la
care se vor gândi cu nostalgie to\i domnitorii viitori. Echilibrul
%
politic =i social pe care l-a realizat +tefan, f[r[ nici un ajutor

din afar[, a constituit pentru moldoveni modelul cel mai
puternic de altfel ca =i pentru români în general în lupta
contra marelui Imperiu Otoman.51 Petru Rare=, urma=ul lui
+tefan, a fost cel care a reu=it s[ încheie un tratat de alian\[
cu Ferdinand de Habsburg (Ia=i 1535) împotriva Por\ii.
Motivele lui Rare= nu erau îns[, în principal, =i acelea ale
Habsburgilor. În situa\ia în care atât Ungaria cât =i Transilvania
doreau s[ r[mân[ independente fa\[ de ea, ambele teritorii
trebuiau \inute sub control, puse în situa\ia de zon[ închis[.
În plus, faptul c[ Ungaria era dispus[ s[ se foloseasc[ =i de
sprijin otoman pentru a-=i p[stra independen\a fa\[ de
Habsburgi, a permis aceast[ alian\[ cu Moldova împotriva unui
du=man devenit comun, dar din motive deosebite. De altfel,
alian\a a r[mas mai mult formal[. Moldova a fost atacat[
deopotriv[ de t[tari, polonezi =i turci, f[r[ ca Habsburgii s-o
ajute. La 1538, dup[ ce f[cuse Br[ila raia turceasc[, sultanul
ocup[ Suceava =i face raia =i Tighina, luând întreg Bugeacul.
Acela a fost momentul retragerii lui Rare= la Ciceu, în Transil-
vania, teritoriul unde veacuri de-a rândul =i-au g[sit refugiul
atâ\ia lupt[tori împotriva Por\ii din celelalte provincii
române=ti. Abia în a doua jum[tate a secolului al XVI-lea Ioan
vod[ cel Cumplit a reu=it s[ ia din nou Br[ila =i Tighina. A fost
îns[ grabnic ucis de trimi=ii sultanului, deloc dispus s[ piard[
aceast[ poart[ dintre mare =i continent care-i asigura cale liber[
spre nord. Alian\a lui Aron Tiranul cu Habsburgii, din ultimii
ani ai veacului, de=i reediteaz[ tentativa aceluia=i Petru Rare=,
nu mai are acelea=i efecte. Dup[ încercarea lui Mihai Viteazul
de unificare a tuturor teritoriilor române=ti, a urmat lunga
perioad[ a luptelor pentru tron (1607 1611) dintre Simion
Movil[ =i Ieremia Movil[. Domn a devenit, de aceast[ dat[,
Alexandru Movil[.52 Principatele române devin, insesizabil pe
moment, dar limpede în perspectiva timpului, mai puternice,
organizarea intern[ permite înt[rirea justi\iei =i înflorirea
culturii. În 1640 Vasile Lupu înfiin\eaz[ Academia vasilian[,
iar în Muntenia se editeaz[ în acela=i an Pravila de la Govora.
La un deceniu dup[ aceasta, în 1652, se tip[re=te Ia Târgovi=te
DIMITRIE CANTEMIR
%
Îndreptarea legii, primul cod unificat al practicilor juridice.

Constantin +erban, domnul |[rii Române=ti, ca =i Gheorghe
+tefan, domnul Moldovei, au de respins diverse atacuri t[tare,
turce=ti, unul din ei chiar e mazilit, dar în rest linia principal[
de atac a Por\ii nu se îndreapt[ spre \[rile române. Putea fi
momentul favorabil pentru a se câ=tiga independen\a. Cel pu\in
a=a a socotit Mihnea al III-lea al Munteniei când a provocat
r[scoala antiotoman[ luând Giurgiu la 1659, ca =i Br[ila, Or=ova,
Nicopole, Rusciuk. Era fire=te aliat cu principele Transilvaniei,
Gheorghe Rakoczi al II-lea. A fost o tentativ[ de eliberare cu
victorii de scurt[ durat[, deoarece Mihnea a murit la S[tmar.
Imperiul Otoman era înc[ în plin proces de cre=tere. La 1660
Oradea a devenit centrul unui pa=alâc. Cam atunci, prin
uciderea postelnicului Constantin Cantacuzino, se declan=eaz[
lunga b[t[lie intern[ din Muntenia între partida B[lenilor =i a
Cantacuzinilor.53 Pe lâng[ acest aspect mai trebuie men\ionat
înc[ unul relevant pentru politica \[rilor române de dincoace
de Carpa\i. Familiile Duca, Ghica =i Cantacuzino î=i împart
domnia în ambele p[r\i, uneori de mai multe ori. Grigore
Ghica54 provocase moartea postelnicului f[r[ a b[nui c[ prile-
juie=te astfel venirea la putere a uneia din cele mai numeroase
=i puternice familii: Cantacuzinii. În acela=i timp cu el domnul
Moldovei era Gheorghe Duca. Ambii vor fi înlocui\i, nu imediat,
dar semnificativ, de Cantacuzini: Dimitrie în Moldova =i +erban
în |ara Româneasc[.56 Revenirea pe tron în trei rânduri a
înv[\atului Constantin Duca în Moldova,57 ca =i lunga domnie
a lui Constantin Brâncoveanu în Muntenia, a pus familia Cante-
mire=tilor în postura de a se strecura pur =i simplu cu abilitate
printre interesele unor familii puternice, cu multe prerogative
la tron, câ=tigate înc[ de înainta=i. Constantin Cantemir a c[p[tat
tronul dup[ a doua domnie a lui Dumitra=cu Cantacuzino, în
1685, la vârsta de 71 de ani. El a încercat s[ ob\in[ stabilitatea
politic[ prin acte diplomatice remarcabile. Dup[ moartea sa
Dimitrie, fiul cel mic, ales domn de boieri, nu e totu=i confirmat
de Poart[. Vine pe tron Constantin Duca, pentru scurt[ vreme
îns[, fiindc[ sultanii se schimbau =i ei des58, iar marii viziri =i
mai des. Sunt de sperat deci =i pentru fiii lui Cantemir vremuri
%
mai bune. Antioh ajunge domn la 1695 =i st[ pân[ la 1700.

Urmeaz[ iar Constantin Duca, apoi Mihai Racovi\[ cel impus
de Brâncoveanu. Din nou Antioh Cantemir, în cea de-a doua
domnie, mult mai scurt[, ba chiar scurtat[ din cauza influen\ei
la Poart[ a aceluia=i Brâncoveanu, care-l impune pe acela=i
Mihai Racovi\[.59 Sultanul se afla în postura celui de-al treilea
care câ=tiga când doi se ceart[. Haraciul crescuse incredibil.60
Folosirea acelora=i domni în ambele \[ri române majoritatea
apar\inând unor familii nep[mântene era mai mult decât o
revan=[. Era, din punctul de vedere al Imperiului Otoman, preg[-
tirea domniilor fanariote. A fost momentul când, dup[ domnia
lui Nicolae Mavrocordat, a venit pe tronul Moldovei Dimitrie
Cantemir. Ac\iunea lui rapid[ împotriva Por\ii l-a f[cut nu numai
s[ piard[ domnia ci =i s[ gr[beasc[ un deznod[mânt de mult
programat: înlocuirea domnilor p[mânteni cu domni fanario\i.
Moartea principelui Dimitrie Cantemir n-a stins =i dorin\a
Cantemire=tilor de a recuceri tronul Moldovei. În 1739, la
intrarea armatelor ruse în Ia=i sub conducerea lui Münnich,
erau prezen\i =i Dumitra=cu =i Constantin, fii lui Antioh
Cantemir, fostul domn al Moldovei 62. Tratatul de la Lu\k era
un fapt uitat =i de c[tre Rusia. Atunci s-a instaurat în Moldova
administra\ie militar[ rus[,63 ceea ce ilustra limpede inten\iile
de fond ale puterii \ariste. Grigore al II-lea Ghica =i-a p[strat
tronul în aceste condi\ii.
În peisajul plin de mi=care al Europei secolelor al XVII-lea
=i al XVIII-lea \[rile române parcurg, din punct de vedere
politic, un traseu mai ales defensiv, de ap[rare a fiin\ei
na\ionale, fie fa\[ de otomani, fie de poloni, Habsburgi etc.
Necesitatea de a sta mereu în gard[ ocup[ în principal for\ele
acestor state feudale mici. În plus, principatele dun[rene sunt
în situa\ia mai devreme ca Transilvania de a pl[ti Por\ii un
haraci mereu sporit. Ele nu dispun, prin urmare, de sisteme
informa\ionale eficiente, ci sunt, de cele mai multe ori, la
discre\ia informa\iilor provenite din surse secundare, afiliate
altor sisteme de interese. Armata nu e instruit[ =i organizat[
în mod special, ea fiind alc[tuit[ din întregul popor ridicat la
lupt[ de apropierea du=manului.84 Instruirea popula\iei nu se
DIMITRIE CANTEMIR
%!
face prin înv[\[mântul organizat. Academia vasilian[, înfiin\at[

de Vasile Lupu, e un început bun, dar care prive=te doar boie-
rimea. Se observ[ tentativa de organizare intern[. Dimitrie
Cantemir însu=i a produs, în anul cât a fost domn, o astfel de
mi=care de deschidere spre mica boierime =i r[ze=i, în dauna
marii boierimi, strict ierarhizat[ =i ea.65 Se observ[ tentativa
de consolidare a puterii domnului prin elaborarea unei legisla\ii
unitare. Se dezvolt[, dintre =tiin\e, mai ales istoriografia, ini\ial
pe baze cronic[re=ti (cronologii de domni), dar evoluând rapid
spre în\elegerea importan\ei =i rolului politic al acestei discipline.
De la Grigore Ureche =i Ion Neculce la Miron Costin, Constantin
Cantacuzino Stolnicul =i Dimitrie Cantemir e parcurs drumul de
la cronicari la istoriografi. Patristica (Antim Ivireanul, Dosoftei66)
este intens folosit[ pentru p[strarea independen\ei bisericii
române fa\[ de cea catolic[ =i ortodox[ (greceasc[) deopotriv[,
pentru afirmarea limbii române. Sunt foarte pu\ini cei care
str[pung cortina acestui complicat Ev Mediu românesc spre
cunoa=terea plafonului înalt al problemelor europene. Printre
ei se num[r[ Constantin Cantacuzino Stolnicul, Constantin Duca,
Nicolae Milescu =i Dimitrie Cantemir, de departe cel mai solid
istoriograf al poporului român în momentul respectiv =i cel mai
bun specialist în probleme orientale al Europei începutului de
veac optsprezece.
Contacte culturale Pentru formarea unei personalit[\i

culturale =i politice nu faptul biografic în sine are importan\[,
cât are capacitatea de a stabili conexiuni între evenimente
trecute =i prezente, de a prevedea desf[=urarea celor viitoare.
În acest scop trebuie educat[ o capacitate special[ a spiritului,
bazat[ pe o mare mobilitate =i pe reac\ia prompt[. Aceast[
capacitate se formeaz[ nu atât în procesul propriu-zis de înv[-
\are sau nu numai, cât în practica propriu-zis[. De aceea socotim
c[ sistemul de rela\ii c[ruia îi este conexat[ respectiva perso-
nalitate îi poate defini, în bun[ m[sur[, caracteristicile. Sau
cel pu\in i le direc\ioneaz[ într-un anumit sens.
Când s-a n[scut Dimitrie Cantemir, la 26 octombrie 1673,
tat[l s[u avea 59 de ani =i era serdar. Comanda provinciile de
%"
dincolo de Prut. Mama sa, Ana Bata=, era cea de-a treia so\ie a
vârstnicului tat[, mult mai tân[r[ decât el. Apar\inea unei
familii boiere=ti atestat[ din secolul al XVI-lea =i se înrudea,
prin doamna Anastasia, so\ia lui Duca vod[, cu una din familiile
domnitoare =i cultivate ale Moldovei. Tat[l nu =tia carte,67 dup[
cum spune Ion Neculce în Letopise\ul s[u, dar avea s[ se
dovedeasc[ un bun diplomat, l[sându-se, când trebuia, condus
de marea boierime. El considera c[ trebuie s[ le asigure fiilor
s[i Antioh =i Dimitrie cea mai bun[ educa\ie din câte se puteau
oferi. Intui\ia =i experien\a de o=tean, fost lefegiu la le=i, îi
spuneau c[ numai astfel vor vedea orizontul lumii în care tr[iau
=i se puteau conduce c[tre limanul unei cariere militare =i politice
pe m[sura rangului lor. Mama trebuie s[ fi avut =i ea un rol în
afirmarea acestei inten\ii a tat[lui. Dasc[lul Ieremia Cacavela,
cel care l-a înv[\at carte pe Dimitrie, era originar din insula Creta68
=i, fiind educat în Europa, a contribuit la ridicarea nivelului =i
calit[\ii informa\iei culturale, producând un viraj spectaculos
de la cultura slavo-bizantin[ de care ar fi avut parte fiul de
domn în virtutea tradi\iei moldovene=ti a secolului al XVI-lea,
spre umanismul de tip european.69 Concuren\a în epoc[ dintre
iezuitismul polon =i ortodoxia greceasc[ pe teritoriul princi-
patelor dun[rene s-a tradus =i printr-o cre=tere a plafonului
politic al acestor mici state medievale. Constantin Cantacuzino
Stolnicul citea ziare tip[rite în Italia, iar Cacavela a =i tradus
din italian[, la 1686, pentru Constantin Brâncoveanu, Raggua-
glio, o lucrare despre asediul Vienei. În anul urm[tor, tot el a
tradus Vie\ile papilor Palatinului.70 De altfel, pentru evolu\ia
viitoare a lui Dimitrie Cantemir, cel c[s[torit cu fiica lui +erban
Cantacuzino, nu este deloc lipsit de importan\[ faptul c[ în
ambele locuri s-a aflat, la un moment dat, acela=i Ieremia
Cacavela. Pân[ la vârsta de 15 ani, în 1688, anul mor\ii lui
+erban Cantacuzino, când tân[rul Dimitrie a plecat la
Constantinopol ca ostatic al tat[lui s[u, înlocuindu-l pe Antioh,
fratele mai mare, Cacavela reprezentase profesorul tot atât
cât duhovnicul. Amprenta personalit[\ii lui s-a s[pat adânc în
plasma spiritual[ a adolescentului, alc[tuind fundamentul pe
care se va cl[di edificiul viitor. De altfel, primele trei lucr[ri,
DIMITRIE CANTEMIR
%#
apar\inând etapei de început a crea\iei lui Dimitrie Cantemir,

îi =i sunt dedicate lui Cacavela: Divanul..., Imaginea... =tiin\ei
sacre, Logica. În plus, în fruntea celei de-a doua dintre acestea
exist[, în chip de explicare, o scrisoare a lui Dimitrie Cantemir
c[tre dasc[lul s[u. Ea e scris[ cam la trei ani dup[ ce Antioh
devenise domn a doua oar[, adic[ prin 1702, în preajma
evenimentelor pline de tensiune relatate în Istoria ieroglific[.
Scrisoarea este edificatoare pentru rela\iile dintre elev =i
profesor, ca =i pentru atestarea efortului de trezire spiritual[ a
înv[\[celului în parametrii atât de fix trasa\i de dasc[l.
Scrisoarea a r[mas pân[ azi inedit[.71 La data când a fost scris[
Cantemir se desp[r\ise, practic, de Cacavela de mai bine de
un deceniu =i avea s[ mai stea în capitala Imperiului Otoman
înc[ vreo câ\iva ani buni.72 Tip[rise la Ia=i Divanul..., era un
om matur dup[ regulile lumii de-atunci =i dup[ felul cum se
formase, dar nu-=i uitase primul dasc[l. De altfel, în Istoria
ieroglific[ îl cinste=te numindu-l Privighetoarea. To\i mae=trii
s[i de la Patriarhia din Constantinopol =i n-au fost pu\ini
în\elep\ii turci ori turci\i cu care a venit în contact, perso-
nalit[\ile occidentale au ad[ugat câte ceva acestui prim bloc
spiritual, f[r[ a-l modifica îns[ în esen\[ decât greu =i târziu .
Academia Patriarhiei din Constantinopol era cea mai înalt[
form[ de înv[\[mânt a cre=tin[t[\ii orientale.73 Ea p[stra
tradi\iile fostului Bizan\, ambi\ia de a educa la o în[l\ime egal[
cu aceea a înaltelor =coli ale cre=tin[t[\ii occidentale, de a
folosi forme de înv[\[mânt egale cu ale fostului Imperiu Roman
de Apus. Schisma religioas[ survenit[ pe fondul unor dispute
cu caracter laic, care provocaser[ sciziunea teritorial[ =i politic[
a vastului Imperiu Roman, întins din insulele britanice pân[
în Persia =i din Germania pân[ în nordul Africii, î=i men\inea,
dup[ secole, caracteristicile: credin\a fiec[reia dintre p[r\i în
dreptul s[u la suprema\ie aparent religioas[, vizând de fapt
pe cea politic[ =i fiind în fond cultural[. Faptul c[, veni\i din
inima Asiei, otomanii voiau s[ intervin[ în aceast[ complicat[
re\ea de contacte =i confrunt[ri, impunând propria lor lege,
de=i p[rea s[ uneasc[ cele dou[ p[r\i ale cre=tin[t[\ii, p[stra
totu=i linia desp[r\itoare. La Academia Patriarhiei din Constan-
%$
tinopol s-au format Petru Movil[, mitropolitul Kievului,

Alexandru Mavrocordat Exaporitul =i fiii s[i Nicolae =i Ion,
Constantin Duca, Constantin Cantacuzino Stolnicul, Dimitrie
Cantemir. La data când a ajuns acolo Cantemir Academia avea
profesori marcan\i, pe care elevul îi va evoca nostalgic =i copios
într-o not[ a Istoriei Imperiului Otoman: Blasius Scaevophilax,
predicator în catedrala Patriarhiei, acolo unde se p[strau toate
documentele cre=tin[t[\ii orientale începând de la cucerirea
Constantinopolului de c[tre turci. Apoi Antoniu =i Spandoniu,
filosofi peripatetici, lacomiu, specialist în gramatic[, de la care
Cantemir a deprins elementele filosofiei, Sevastus, teolog, specialist
în controversa dintre biserica greac[ =i latin[, Alexandru
Mavrocordat,74 mare dragoman al Por\ii, Meletie, arhiepiscop
de Arta =i Atena, geograf, reputat autor al unei Geografii univer-
sale (tip[rit[ dup[ moartea lui Cantemir).75 Tân[rul Dimitrie
nu numai c[ era un mediu absorbant pentru cuno=tin\ele
transmise de mae=trii s[i, dar avea s[ încerce, mai târziu, s[
implice (pe bun[ dreptate) numele Moldovei în aceast[ mare
arie cultural[. De pild[, în leg[tur[ cu preocup[rile de istoric
=i naturalist ale lui Alexandru Mavrocordat \ine s[ precizeze,
în Istoria Imperiului Otoman, faptul c[ ele s-au materializat
prin tratate publicate la Ia=i de c[tre fiul s[u Nicolae, domnul
Moldovei, în fond predecesorul =i urma=ul la tron al lui
Cantemir însu=i. În ceea ce-l prive=te pe Meletie, Cantemir îl
remarc[ nu numai ca geograf, ci =i ca bun cunosc[tor al
literaturii universale. Are în vedere filosofia occidental[ a=a
cum fusese ea preluat[ de grila ortodoxiei grece=ti, fiindc[ se
refer[, în continuare, la Baptiste van Helmont, cel ce-l
prelucrase pe Thales din Milet. Or van Helmont (15771644),
elev al lui Paracelsus, medic =i chimist din Bruxelles, care
încerca o sintez[ între atomismul antic =i filosofia contem-
poran[ lui, bazat[ pe ultimele descoperiri ale =tiin\elor naturii
(într-o vreme când chimia f[cea primii s[i pa=i pentru a se
desprinde de caracteristicile magice ale alchimiei), era departe
de ceea ce însemna cultura european[ prin marile ei centre
de interes. Cantemir n-a pomenit niciodat[ despre Rena=tere
=i reprezentan\ii s[i în art[ =i în dezvoltarea =tiin\elor, dezvol-
DIMITRIE CANTEMIR
%%
tarea ra\ionalismului =i turul de for\[ al statelor europene în

câ=tigarea de pozi\ii economice =i coloniale. Ceea ce a preluat,
în aceast[ faz[ de prim contact pe care i-o oferea Academia,
\inea, în bun[ m[sur[, de urm[rirea dincolo de devenirea în
timp a ceea ce produseser[ fostele colonii bizantine împr[=ti-
ate prin Europa dup[ cucerirea Bizan\ului de otomani. Abia
târziu, dup[ periplul petesburghez, Cantemir se va deschide
plenar =i spre cealalt[ Europ[. Ea avea s[ fie mai mult Europa
nordului decât a Rena=terii, în formula preexistent[ deci a
asimil[rii sudului de c[tre nord. La 1700 îns[ Cantemir consi-
dera Phisica lui van Helmont una din produc\iile cele mai
importante ale timpului s[u. A scris despre ea formulând p[reri
explicite în leg[tur[ cu semnifica\ia =i importan\a pe care i le
acorda. În plus, faptul c[ men\ioneaz[ anume rela\ia dintre
Thales =i van Helmont, adic[ prioritatea culturii grece=ti în
formarea spiritului european, dovede=te de altfel sensul
întregii note privitoare la Academia Patriarhiei acesta este
c[ se considera ca apar\inând unei arii culturale de vârf, care
mai avea înc[ lucruri de seam[ de spus lumii =i Europei. Cantemir
îi mai men\ioneaz[ în respectiva not[ pe Calinic patriarhul
Constantinopolului, Dositei =i nepotul s[u Hrisant Notara,
ambii patriarhi ai Ierusalimului. Faptul c[ Dositei fusese în
Moldova, chiar participase la ceremonia înmormânt[rii lui
Constantin Cantemir, atest[ nu numai bunele rela\ii pe care
domnul Moldovei încerca s[ le p[streze cu superiorii cre=ti-
n[t[\ii grece=ti, ci =i, cel pu\in din partea lui Dimitrie Cantemir,
tentativa de a ob\ine de la patriarhul Ierusalimului profituri
pentru Moldova. În anul cât a fost domn el a reu=it performan\a
de a lua pentru \ar[ venitul unora din m[n[stirile închinate
pân[ atunci Sinaiului. Fibra iluminist[ a lui Cantemir s-a
manifestat rapid prin tentativa de subordonare a puterii religioase
celei laice =i de satisfacere a necesit[\ilor tributului nu prin
suplimentarea d[rilor popula\iei, ci prin protec\ia acesteia.
Dac[ ne gândim =i la faptul c[ pe vremea domniei lui Antioh
se produsese scindarea d[rii anuale în patru rate trimestriale
(în Moldova chiar mai târziu decât în Muntenia), pentru a
sc[dea ap[sarea uria=[ produs[ asupra micilor gospod[rii,
%&
atunci distingem una din orient[rile limpezi ale politicii interne

a ultimilor domni p[mânteni. Cantemir n-a ezitat nici o clip[
s[ afirme, în ochii Europei, c[ exist[ în Balcani o \ar[ =i un
popor care lupt[ pentru a p[stra gloria culturii mo=tenite de
la romani.76 În nota pe care am men\ionat-o mai sus, referitoare
la absolven\ii Academiei din Constantinopol, el pomene=te la
loc de cinste pe ruda sa dup[ mam[, Constantin Duca, elev al
lui Spandoniu, pe Cacavela, predicator o vreme la catedrala
Patriarhiei, pe Likinios din Monembasia, medicul Cantemi-
re=tilor, devenit conte al republicii vene\iene, prins apoi =i
spânzurat de turci, Anastasie Condoidi, profesorul copiilor lui
Cantemir, om cu studii în Italia, emigrat cu el în Rusia, care i-a
p[strat lui Cantemir mult[ vreme rela\iile cu istoriografia
italian[ =i, în sfâr=it, Anastasie Nausios, cel ce studiase la Oxford
=i era recunoscut drept un lingvist de marc[, specialist în limba
greac[. Prin el a stabilit Cantemir rela\ii, pe când se afla în
Rusia, cu mediile pietiste din Halle, în special cu lingvistul din
America de Nord Cotton Mahler (16631728), reprezentant
al puritanismului auglican, specialist în limbi slave =i pastor la
Boston =i cu Peter Müller, teolog =i el. La sugestia acestui Müller
Cantemir a luat ca profesor pentru fiii s[i =i ajutor al s[u pe
Johann Gotthilf Vockerodt (1693dup[ 1737), jurist =i
nedagog. Acesta a =i scris o descriere a Rusiei care aminte=te,
ca plan de expunere, de cantemiriana Descriere a Moldovei.
De asemenea, Vockerodt l-a ajutat pe Cantemir la ordonarea
uria=ului material al Istoriei Imperiului Otoman.11 Proiec\iile
pe care sistemul de note al acestei lucr[ri le face asupra
românilor =i a Moldovei atest[ nu doar patriotismul unui om
aflat departe de \ar[, ci =i convingerea lui ferm[ c[ poate
contribui, pe calea scrisului, într-o vreme când se defineau
spiritul european =i spiritul popoarelor europene, la ap[rarea
independen\ei propriu-zise teritoriale (vechea Dacie) =i
politice a românilor.
Prima parte a =ederii lui Cantemir la Constantinopol (1688
1693)78 se încheie odat[ cu moartea tat[lui s[u, când fiul sper[
s[ preia domnia. El este ales de sfatul \[rii,79 dar neconfirmat
de sultan, mai ales c[ nici un personaj influent al lumii turce=ti
DIMITRIE CANTEMIR
%'
nu-l sprijin[,80 asigurându-i ceea ce se chema o garan\ie moral[.

În consecin\[ Cantemir procedeaz[ în continuare la strângerea
rela\iilor nu numai în lumea otoman[, ci =i în Moldova. Ion
Neculce, cronicarul =i viitorul hatman al Moldovei, avea s[-i
devin[ rud[ prin Bogd[ne=ti. Lupu Bogdan, cumnatul lui Cantemir,
este unul din personajele interesante ale Istoriei ieroglifice. Cei
trei fra\i Rosette=ti Iordache, Scarlat =i Manolache care
apar\inuser[ =i partidei lui Constantin Cantemir, descriu o
curb[ interesant[, de desprindere de familia domnitoare.
Deocamdat[ îns[ to\i ace=tia contureaz[ in nuce o partid[ cante-
mireasc[. Paralel cu amplificarea rela\iilor cu boierimea
moldovean[, Cantemir î=i fortific[ argumentele de ordin istoric.
Ia cuno=tin\[ de cronica lui Grigore Ureche cu interpol[rile
lui Simion Dasc[lul =i Misail C[lug[rul, îl admir[ pe Miron
Costin,81 cite=te pe Nicolae Costin. Peste ani, scriind Academiei
din Berlin î=i anun\[ dorin\a de a traduce De neamul moldo-
venilor.82 Tocilescu a =i g[sit, în arhivele principale ale Minis-
terului de externe din Moscova, exemplarul lucr[rii adnotat
de mâna lui Cantemir. A fost, se pare, imboldul originar de a scrie
Hronicul. 83 L-a interesat =i informa\ia despre Muntenia
(anonimul brâncovenesc, Del Chiaro, cronica logof[tului +erban)
=i Transilvania (Toppeltin =.a.). Apartenen\a la un popor =i o
cultur[ erau deci fapt con=tientizat, linie a demersului s[u
cultural =i politic.
Evident, cunoa=terea întregii arii de preocup[ri a istoriog-
rafiei române=ti n-avea cum s[ se definitiveze în scurtul interval
petrecut la Ia=i. De altfel o parte dintre lucr[ri înc[ nici nu
existau. Dar e remarcabil faptul c[ înc[ din tinere\e Cantemir
a urm[rit concecvent tot ce ap[rea nou în \[rile române, ca =i
în cele vecine (despre români): cronici slavone, rutene=ti,
poloneze, maghiare, germane, adic[ o serie de surse pe care
bibliografia bogat[ =i sistematic[ a lucr[rilor sale le reflect[.
În 1695, când fratele s[u Antioh, care nu pierduse zadarnic
vremea la Constantinopol, ajunge domn, Dimitrie devine
reprezentantul s[u diplomatic (capuchehaie). De\inea pentru
prima oar[ o func\ie politic[, de=i una care nu-i l[sa loc pentru
ini\iative personale. A=a cum reiese din coresponden\a acelei
&
perioade (16951700), rolul lui era în principal de a face

leg[tura între domnie =i Poart[: primea din \ar[ banii pentru
tribut, ca =i pentru numeroasele pe=che=uri c[tre demnitari =i-
i înmâna destinatarilor.84 Ar fi îns[ gre=it s[ credem c[ Dimitrie
Cantemir s-a mul\umit cu acest rol. El =i-a consolidat propriul
s[u sistem de rela\ii, pe baza c[ruia avea s[ ajung[ domn =i
care l-a servit, în unele cazuri, =i dup[ aceea. Trebuie s[-i
men\ion[m în primul rând pe profesorii s[i turci. Prin ei =i-a
creat o imagine despre sistemul de func\ionare a înv[\[-
mântului =i institu\iilor Imperiului, adic[ a dispus de primele
instrumente gra\ie c[rora a putut aprecia raporturile Por\ii cu
lumea. Trebuie men\ionat între profesorii s[i mai întâi Yamali
Esad Effendi, de fel din lanina, primul corector al primei
imprimerii din Turcia. El a tradus în turce=te din ordinul marelui
vizir Damad Ibrahim Pa=a 85 Phisica lui Aristotel. A fost
profesorul de limb[ turc[ al lui Dimitrie Cantemir, dar =i al lui
Hrisant Notara, Nicolae =i Ion Mavrocordat. De la acest Esad
(Saadi) Effendi a înv[\at Cantemir nu numai limba turc[, arab[
=i persan[, elemente de teologie musulman[, ci =i matematic[
=i filosofie greceasc[, în special pe Aristotel. De la profesorul
de muzic[ al seriaului, Kiemani Ahmed, a înv[\at nu numai
istoria muzicii turce=ti, ci =i s[ cânte din gur[ =i la unul din
cele mai grele instrumente: tanburul cu dou[ corzi duble =i una
simpl[. De la Angeli, un grec turcit, a înv[\at nu numai muzic[
turceasc[, ci =i teoria muzicii modale grece=ti de tip religios.
Cariera sa viitoare, inclusiv cea politic[, avea s[ datoreze mult,
dac[ nu totul, perfec\ion[rii continue în domeniul muzical.
Devenit, conform ierarhiei din înv[\[mântul turcesc, maestru
(usta), el e considerat de speciali=ti pân[ azi unul din
întemeietorii muzicii culte turce=ti =i orientale. În calitate de
muzician Cantemir a avut mai mul\i elevi printre personalit[\ile
cu rang destul de înalt ale Imperiului, cum ar fi marele hazne-
dar (vistiernic) Davul Ismail Effendi, care era =i capuchehaie
a hanului t[tar Devlet Ghirai al II-lea86, pe Latif Celebi, haznedar
=i el, ambii sus\in[tori politici, dar =i în domeniul strict al
muzicii, principalii s[i elevi care l-au îndemnat s[-=i scrie
tratatul de nota\ie muzical[. De asemenea, cunoa=terea =i
DIMITRIE CANTEMIR
&
pre\uirea acordat[ de aceste personaje lui Dimitrie Cantemir

a atras dup[ sine frecventarea unor cercuri mai largi ale lumii
musulmane de la Curte. Trebuie men\ionat Ibrahim Pa=a, perso-
naj cu totul interesant, haznedar de asemenea, bun cunosc[tor
al st[rii financiare =i sistemului fiscal al Imperiului, dar =i al
r[zboaielor acestuia cu cre=tin[tatea. Informa\iile orale pe care
le-a c[p[tat de la Ibrahim Pa=a, devenit mai târziu guvernator
al Belgradului, sunt m[rturisite pe larg în Istoria Imperiului
Otoman, dup[ cum sunt m[rturisite =i fenomenele de deca-
den\[ pe care le-a surprins în leg[tur[ cu regimul financiar al
Imperiului în general.
O serie de alte rela\ii pe care le-a cultivat Dimitrie Cantemir
în lumea turceasc[ vizau, în principal, acest scop întreit:
ob\inerea de ascendent politic fa\[ de rivalii la tron; ob\inerea
de informa\ii de orice fel în leg[tur[ cu starea Por\ii; ob\inerea
de cuno=tin\e culturale menite s[ l[rgeasc[ aria celor pe care
le poseda. Deasa schimbare a func\iilor în lumea turceasc[,
precum =i ridicarea la demnit[\i importante a unor persoane
pe care tat[l s[u le sprijinise pe când acestea se aflau la înce-
putul carierei, l-au ajutat pe fiu s[-=i ating[ scopul. Evident,
f[când aceast[ afirma\ie, ignor[m cu bun[ =tiin\[ o serie de al\i
factori care i-au adus domnia, pentru a accentua asupra impor-
tan\ei cultiv[rii rela\iilor în Imperiul Otoman. Dimitrie Cantemir
l-a avut drept prototip pe tat[l s[u în cel pu\in dou[ cazuri de
acest fel: în cursul b[t[liei de la Zenta din 1697 l-a ajutat s[ se
salveze pe Ainedji Pa=a, mai târziu mare vizir, care-l va ajuta
într-o vreme când r[zboinicul Mustafa Pa=a (16951703) a
ucis aproape f[r[ alegere du=mani =i supu=i. Al doilea caz este
al lui Kapudgi Pa=a, demnitar la serai, fiul lui Bostandji Mustafa
Pa=a, prins de polonezi la Esztergom =i eliberat de Constantin
Cantemir, care pl[tise r[scump[rarea. Dimitrie Cantemir =tia
cât de influent[ este, pentru interesele sale, aceast[ cale a
seraiului. E de presupus c[ ea i-a facilitat intrarea în leg[tur[
cu Levni, pictorul oficial al Cur\ii, singurul care avea dezlegare
s[ picteze portretele sultanilor turci spre a le depune în
biblioteca seraiului, unic[ în Imperiu prin exactitatea
informa\iei în leg[tur[ cu istoria sultanilor =i b[t[liilor. Gra\ie
&
rela\iei sale cu Levni, Cantemir a avut acces la o informa\ie cu

des[vâr=ire interzis[ publicului larg (mai ales cre=tinilor).87
Copiile de pe portretele sultanilor, ob\inute de Cantemir prin
aceast[ rela\ie =i duse de el în Rusia, au fost luate de Antioh,
fiul s[u, publicându-se (o parte) în edi\ia englez[ a Istoriei
Imperiului Otoman. Exemplarele color aflate în posesia lui
Cantemir nu s-au g[sit.
Mai men\ion[m, pentru importan\a pe care au avut-o în
existen\a lui Cantemir, pe Baltadji Mehmed Pa=a, mare vizir la
1704 =i între 17101712, ca =i pe defterdarul Firari Hasan
Pa=a. Primul dintre ei acel care-i d[ firmanul de domn,
cunoscându-l dintr-o perioad[ când era doar capuchehaie a
fratelui s[u Antioh, iar al doilea îl ascunde pe Cantemir în
palatul s[u când oamenii lui Brâncoveanu, cu concursul unor
demnitari otomani, îl caut[ spre a-l deporta pe insula Creta.88
Episodul este relatat cu detalii în Istoria ieroglific[. În sfâr=it,
contactele lui Cantemir în lumea turceasc[ au vizat =i personaje
importante prin evlavia cu care turcii în=i=i se refereau la ele.
Dou[ dintre acestea, Ciorluli Ali Pa=a =i Rami Mehmed Pa=a
ies cu totul din serie. Primul apar\ine unei familii care ocupa o
situa\ie de excep\ie în Imperiu prin faptul c[, de=i membrii ei
nu de\ineau pozi\ii oficiale, totu=i li se cerea sfatul în fiecare
situa\ie critic[ =i nu erau niciodat[ uci=i. În plus, ei sprijineau
financiar, din averea proprie, toate marile campanii militare
ale turcilor cu cre=tin[tatea. Cel de-al doilea, de=i mare vizir,
era cunoscut mai ales ca unul dintre cei mai remarcabili poe\i
=i cunosc[tori ai culturii europene. Adept al politicii de pace a
lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, Rami Pa=a 89 a fost una
din personalit[\ile care a contribuit, în cea mai mare m[sur[,
la înflorirea artelor sub Ahmed al III-lea.
Inevitabil, faptul de a fi locuit în vechiul Bizan\ vreme de
aproximativ dou[zeci de ani, n-a fost deloc lipsit de urm[ri
nici pentru stabilitatea contactelor europene ale lui Dimitrie
Cantemir. El între\ine rela\ii în primul rând cu ambasadorii
acredita\i la Poart[, prin urmare colegi de corp diplomatic.
Ne-am referit deja la excentricul Ferriol, cel care l-a ascuns pe
vremea evenimentelor relatate în Istoria ieroglific[. Un calcul
DIMITRIE CANTEMIR
&!
deloc sentimental l-a f[cut s[ cear[ atunci sprijinul Fran\ei. El

=tia despre alian\a acesteia cu Poarta, dorin\a sultanului de a
p[stra bunele rela\ii cu acest singur aliat al s[u european.90 În
plus, în ceea ce-l privea pe Cantemir, el apela la reprezentantul
unui popor romanic în virtutea unit[\ii popoarelor de gint[
latin[, unitate care va deveni peste un secol =i jum[tate
definitorie în politica statelor europene fa\[ de principatele
dun[rene. Ca oaspete al lui Ferriol (ambasador între 17001711)
se pare c[ l-a cunoscut Cantemir pe Jean Baptiste van-Mour,
un om trecut atunci de treizeci de ani, care se stabilise la
Constantinopol în 1699, la 28 de ani, pictând personaje
orientale în ambian\[ specific oriental[ =i introducând în
Europa, pân[ la 1737, gustul pentru turqueries, de care nu
numai pictura, ci =i literatura Voltaire însu=i se vor resim\i.
Acest Jean Baptiste van Mour a pictat portretul tân[rului
îmbr[cat jum[tate turce=te =i jum[tate europene=te, despre
care speciali=tii ulteriori sus\in c[ este portretul lui Cantemir
tân[r. Mai înainte Cantemir cunoscuse =i pe predecesorul lui
Ferriol, contele de Chateauneuf, ambasador între 16891700
=i a fost în bune rela\ii =i cu acesta,91 scriindu-i peste ani, din
Rusia, spre a-l primi pe fiul s[u Constantin pentru studii la
Paris. De altfel a dorit el însu=i s[ cunoasc[ Europa în mod
direct, i-a cerut acest lucru \arului printr-o scrisoare. +afirov
=i +eremetev 92 îns[, care l-au înso\it pân[ la urm[ pe \ar în
c[l[toria prin Europa, au fost de p[rere c[ Poarta se va sim\i
lezat[ de aceast[ promovare a lui Cantemir în anturajul lui
Petru I. Faptul e semnificativ pentru efortul diplomatic al lui
Cantemir, care a ajuns totu=i în acest anturaj. Revenind îns[ la
rela\iile constantinopolitane ale lui Cantemir, trebuie s[
amintim, la loc de cinste, pe aceea cu Iacob Colyer, amba-
sadorul Olandei. Spiritul liber al politicii olandeze nu i-a sc[pat
tân[rului moldovean. Peste ani, exilat în Rusia, considerându-
se vinovat pentru adev[ratul arest la domiciliu al fratelui s[u
Antioh, r[mas la Constantinopol, Dimitrie a încercat, prin
diverse persoane (negustori greci, medici, c[lug[ri) s[-l
contacteze pe Colyer spre a-i ajuta fratele s[ evadeze. 93
Cantemir l-a mai cunoscut la Constantinopol pe Thököly,94 fost
&"
rege al Ungariei, nerecunoscut de \[rile europene în principal

din pricina alian\ei cu Poarta (care avea în subtext eliberarea
Ungariei de coroana habsburgic[, ceea ce nu s-a împlinit). Tot
la Constantinopol se apropie Cantemir de Toma Cantacuzino,
unul din cei doi ambasadori ai lui Constantin Brâncoveanu,
v[rul so\iei sale Casandra =i aspirant el însu=i la tronul Mun-
teniei. La 1711 Toma s-a aliat mai mult pe cont propriu decât
cu acordul domnului s[u, cu Rusia.95 Evident, dup[ r[zboi
soarta sa e refugiul.96 În ce prive=te rela\iile lui Cantemir cu
Cantacuzinii nu e lipsit de importan\[ s[ eviden\iem faptul c[
prin c[s[torie el a des[vâr=it o alian\[ politic[, trimi\ând soli
în Transilvania, unde era refugiat[ so\ia lui +erban Cantacuzino
cu copiii.97 Cantemir se va considera toat[ via\a mo=tenitorul
politicii lui +erban. În sfâr=it, la Constantinopol l-a cunoscut
Cantemir pe contele Piotr Alexeevici Tolstoi,98 venit acolo ca
ambasador în 1701 =i r[mas pân[ în 1711, la conflictul de la
Prut, când a fost întemni\at la Edicule. În Jurnalul s[u Petru I
face precizarea c[ P. A. Tolstoi avea misiunea secret[ de a culege
informa\ii despre popoarele cre=tine st[pânite de otomani =i
de a câ=tiga simpatia acestora. În acest context stabilirea
rela\iilor cu reprezentan\ii ambelor \[ri române era o
necesitate. În ceea ce-l prive=te pe Cantemir el considera c[
n-are nimic de pierdut din cultivarea bunelor rela\ii cu una
din puterile europene care luptau împotriva Imperiului Otoman.
Pentru c[ n[zuia el însu=i s[ ob\in[ domnia, ba chiar s[ ob\in[
pentru sine însu=i domnia |[rii Române=ti =i pentru fratele
s[u pe aceea a Moldovei.99 N[zuia, pe de alt[ parte, s[-=i
elibereze \ara =i toate scrierile lui sunt o pledoarie pentru necesi-
tatea acestui act. Contele Tolstoi va fi mizat pe aceast[ dorin\[
limpede afirmat[ de Cantemir în toate împrejur[rile.
Dup[ înfrângerea de la St[nile=ti, odat[ ajuns în Rusia,
Dimitrie Cantemir continu[ s[ cultive o serie de rela\ii menite
s[-i deschid[ accesul c[tre lumea germanic[ spre care se
îndreptau speran\ele sale politice. Am amintit deja leg[turile
cu pieti=tii din Halle =i Johann G. Vockerodt, stabilite prin
intermediul lui Nausios.100 Trebuie s[ le ad[ug[m pe acelea
stabilite prin intermediul lui H. F. von Huyssen (16661739),
DIMITRIE CANTEMIR
&#
aflat în anturajul lui Petru I. Acesta p[stra strânse leg[turi cu

cercurile intelectuale din Berlin. Academia înfiin\at[ acolo de
pu\in timp, dup[ modelul celei pariziene101 =i la ini\iativa lui
Leibniz, era dispus[ s[-=i sporeasc[ faima cu savan\i de
pretutindeni, mai ales dac[ ace=tia puteau furniza informa\ii
care dep[=eau plafonul cultural propriu-zis. De altfel, pentru
primirea în Academie a lui Cantemir a fost nevoie de avizul
împ[ratului însu=i, ceea ce e semnificativ. Faptul c[ von
Huyssen, membru al Academiei berlineze, l-a recomandat pe
Cantemir vicepre=edintelui Johann Jablonski pentru sec\ia de
orientalistic[, are o semnifica\ie dubl[. Nu numai Cantemir
era interesat s[ ob\in[ aceast[ deschidere pentru a putea
pronun\a în fa\a Europei adev[rul în leg[tur[ cu acest \inut
despre care nu se =tia aproape nimic, de=i alc[tuia grani\a,
gata s[ cedeze, a vastului Imperiu Otoman.103 Descrierea
Moldovei =i harta Moldovei au fost primele informa\ii pe care
le-a oferit Cantemir Academiei. Faptul c[ harta lui a intrat în
corpusul surselor geografului francez Delisle104 este edificator.
Cantemir a mai fost, în societatea petersburghez[, în rela\ii
apropiate cu Andrei Matveevici Apraxin,105 amiralul al[turi de
care va preg[ti în 1721 expedi\ia la Marea Caspic[. Numeroase
vizite în familie, ca =i discu\ii în Senat, unde erau colegi, s-au
ad[ugat leg[turilor strict oficiale. În casa lui Cantemir, al c[rui
mod de via\[ se europenizase datorit[ Anastasiei,106 venea lume
mult[, \arul inclusiv, Men=ikov,107 dar =i personaje din str[i-
n[tate, ca ducele de Holstein, pe care l-am mai men\ionat108.
În bune rela\ii, mai ales sub aspect intelectual, a fost Cantemir
cu contele Golovkin. Scrisoarea despre con=tiin\[ trimis[
acestuia este edificatoare pentru natura rela\iilor lor. Cantemir
g[sise un partener de discu\ii filosofice într-o societate pe care
adesea a calificat-o drept barbar[ în compara\ie cu cea
constantinopolitan[, mai ales din pricina absen\ei c[r\ilor
fundamentale pân[ =i din cele mai bune biblioteci. Chiar în
societatea \arului Cantemir discuta adesea despre c[r\i. În
însemn[rile sale zilnice Ivan Ilinski men\ioneaz[ de pild[ c[
\arul a venit =i a luat de la Cantemir traducerea din Agapit.109
&$
Concluzii Imperiul Bizantin f[urise un tip de unitate

spiritual[ a lumii care s-a comunicat departe în timp, dup[ ce
structurile care-o produseser[ încetaser[ de mult s[ mai existe.
Imaginea vechiului Bizan\ a continuat s[ pluteasc[ în bazinul
Mediteranei, mai ales în Grecia =i Italia, în insulele ioniene,
dar =i, cu intermiten\e, în Balcani. Printre altele, virulen\a
r[spândirii ortodoxiei orientale în aceast[ zon[ de contact a
ei cu cre=tinismul de tip catolic, latin, s-a datorat faptului c[
ea a exaltat modelul bizantin ca pe un fundament îndrept[\it
al s[u, ca pe o capacitate specific[ de a rezolva echilibrul
popula\iilor numeroase =i diferite ale Orientului, r[mase în
plutire liber[, dup[ direc\ii necontrolabile, odat[ cu descom-
punerea Imperiului Roman de R[s[rit. Dimitrie Cantemir n-a
f[cut niciodat[ leg[turi explicite între aceste serii de fapte.
Pentru el problemele care derivau din descenden\a bizantin[
a teritoriilor pe care le-a str[b[tut erau de ordin strict cultural,
vizau o în[l\ime spiritual[ de atins, un model ideal pentru
fiecare intelectual (termenul e înc[ un barbarism în epoca
respectiv[, specialit[\ile nefiind atât de strict definite) =i,
evident, pentru fiecare cultur[. Cât despre ortodoxia oriental[,
o vedea ca pe un corp de doctrin[ constituit în lumina proble-
maticii contemporane lupta cu islamismul =i definirea
deosebirilor teoretice fa\[ de cre=tin[tatea latin[ corp de
doctrin[ al c[rui scop politic îi era limpede. Cu atât mai pu\in
stabilea el leg[tura între faptele de tip istoric care generaser[
conflictul între diferite religii. În secolul al XVI-lea, odat[ cu
constituirea marilor imperii coloniale, misionarii catolici
asiguraser[ cu înt[rituri spirituale aceste noi cuceriri. Islamis-
mul, care avusese o epoc[ de str[lucire, întinzându-=i domina\ia
din Indonezia pân[ în Spania =i nordul Africii, minând în chip
eficient ceea ce constituise odat[ întinsul Imperiu Roman de
R[s[rit, se vedea din nou încercuit, de data aceasta în parametri
planetari, mai apropia\i de ceea ce constituia esen\a îns[=i a
demersului s[u, pentru care cucerirea de ordin militar era
echivalent[ cu aceea de ordin religios. Prin urmare Islamul
preg[te=te recucerirea ascendentului pierdut, iradiind chiar
în centrul zonei de influen\[ a cre=tinismului. Dimitrie Cantemir
DIMITRIE CANTEMIR
&%
sesizeaz[ clar amenin\area =i caracterul ei, necesitatea de a se

r[spunde pe linia principal[ de atac, dar nu-l preocup[ în nici
un fel r[d[cinile conflictului.
Imaginea pe care a avut-o Cantemir despre devenirea
Bizan\ului =i despre conflictul dintre islamism =i cre=tinism a
evoluat cu timpul în anumite limite care ne las[ s[ vedem c[
el s-a apropiat de cunoa=terea dimensiunilor reale pe care le
implicau aceste serii de probleme, a intuit, dac[ nu leg[tura
lor, cel pu\in posibilitatea de a specula pe marginea simili-
tudinilor de situa\ii vizibile înc[ pentru contemporanii s[i.
Specula\ia lui avea o inten\ie politic[ imediat[: aceea de a
justifica necesitatea =i sensul ac\iunii antiotomane. Astfel, de
exemplu, în ac\iunea de cucerire a lui Petru I la Derbent =i în zona
Baku, ac\iune evident[ de asigurare a deschiderii Rusiei la Marea
Caspic[, el vede, conform propriei sale teorii filosofice, dup[
care str[lucirea Imperiilor merge de la sud spre nord Imperiul
Persan Roman în sfâr=it Rusia otomanii fiind o excrescen\[
monstruoas[,110 vede deci ac\iunea Imperiului \arist de a reface
str[lucirea celui Roman de R[s[rit. Dac[ al[tur[m acestei teorii
ideile Hronicului, dup[ care Dacia adic[ provinciile istorice
Moldova, |ara Româneasc[, Transilvania ca =i românii de la
sudul Dun[rii p[streaz[ sus steagul romanit[\ii fiind un popor
mai vechi, în acest sens, ca altele de pe teritoriul fostului Imperiu
Roman, considerate glorioase pentru faptul de a-i fi apar\inut111
(Fran\a, Anglia, Germania), atunci intuim rolul pe care-l acorda
Cantemir \[rii sale în cadrul restabilirii echilibrului european.
Caracteristicile viziunii lui Cantemir, ca =i sensul demersului
s[u, erau acelea ale unui om politic. Chiar istoria a fost pentru
el un instrument ce trebuia s[ serveasc[ acest scop al ac\iunii
imediate, instrument menit s[ ofere toate argumentele, adic[
îndrept[\irile necesare actului politic. El a sesizat perfect acest
mecanism folosit pretutindeni în conflictele Eurasiei =i una
din tentativele lui cele mai durabile a fost aceea de a oferi po-
porului s[u argumentul istoric de fine\e =i de anvergur[, valabil
atât în demersul imediat, cât =i în cel de durat[.
În ce prive=te rolul ortodoxiei grece=ti, Cantemir percepe
cu claritate faptul c[ ac\iunea ei este una de rezisten\[ în fa\a
&&
islamismului. În acest sens e limpede op\iunea lui ini\ial[, între

marile puteri care ar fi putut ajuta Moldova, pentru Rusia,
deoarece ea concentra din ce în ce mai mult for\ele ortodoxiei
orientale, tinzând s[ capteze gloria Bizan\ului, devenit între
timp Constantinopol. Precedentul op\iunii de acest fel era creat.
+tefan cel Mare se aliase cu cneazul Ivan al III-lea al Moscovei.
Ceea ce n-a intuit în nici un fel Cantemir a fost faptul c[ persu-
asiunea grecilor era mult mai subtil[ =i mai durabil[, inclusiv
în principate. Ace=tia, sub pretext religios =i al p[str[rii spiritului
culturii bizantine, au ob\inut mai întâi avantaje economice
apoi, ac\ionând prin intermediul Por\ii, priorit[\i politice care
au culminat cu domniile fanariote. Cantemir n-a sesizat momen-
tul de prag pe care l-a constituit domnia lui, echilibrul pe care
putea =i trebuia s[-l \in[ ca domn p[mântean, ba chiar, în ce-l
prive=te pe Nicolae Mavrocordat, îi justific[ domnia prin aceea
c[ se tr[gea dup[ mam[ din Mu=atini. Con=tiin\a unit[\ii limbii
=i a poporului, a necesit[\ii integrit[\ii teritoriale a vechii Dacii
constituie îns[ merite de vârf, mai ales c[ el a afirmat toate
aceste teze pentru întreaga Europ[, printr-o atitudine polemic[
=i =tiin\ific[ de istoriograf modern. Ceea ce, iar[=i, n-a sesizat
Cantemir se refer[ la mi=carea de basculare a puterii religioase
a ortodoxiei dinspre Constantinopol spre Moscova. Educat la
Academia Patriarhiei, el remarc[ de pild[ pe mitropolitul
Kievului, Petru Movil[, în calitatea lui de elev al aceleia=i Patriarhii,
dar nu simte tentativa lui Teofan Prokopovici =i a Sf. Sinod
Rus de captare a energiilor, inclusiv ale grecilor atra=i spre
Moscova, în scopuri care sc[pau controlului operat de centrul
constantinopolitan al puterii în sens na\ional în primul rând,
în probleme de înv[\[mânt, dar =i suprana\ional, prin ambi\ia
de a opera o sintez[ echilibrat[ =i profitabil[ între metodologia
ortodoxiei grece=ti =i a papalit[\ii. Cantemir surprinde perfect
acest amestec insolit pentru cineva format în spiritul sobru al
ortodoxiei grece=ti =i-l acuz[ pe Prokopovici de pactizare cu
catolicismul, cam a=a cum f[cuse =i Vasile Lupu cu Chiril
Lukaris. Numai c[ vremurile se schimbaser[, biserica rus[ avea
o arm[tur[ suficient de rezistent[ pentru ca reformele propuse
de Teofan Prokopovici s[ se impun[ =i abia apoi, dup[ ce noul
DIMITRIE CANTEMIR
&'
centru al înv[\[mântului religios se modernizase, Petru I

întreprinde gestul esen\ial de subordonare a puterii religioase
celei laice, ceea ce implic[ =i tentativa, deocamdat[ necedat[
de ortodoxia de la Moscova, de subordonare religioas[ a Orien-
tului ortodox.
Dimitrie Cantemir n-a avut o imagine clar[ a constela\iilor
=i raporturilor de for\e de anvergur[ continental[ care au
precedat =i au urmat propriei sale domnii. Sursele de informa\ie
de natur[ diplomatic[ de care putea uza erau în principal
conectate la alte sisteme politice decât al s[u propriu, deci
serveau unor interese pe care fie le ignora, fie nu le putea nici
controla, nici influen\a. Ceea ce putem deduce ast[zi din opera
lui scris[, ca =i din sensul degajat de diferite alte demersuri
ale sale, ne las[ s[ credem c[ adesea febrilitatea intelectual[ a
devansat luciditatea politic[. Astfel, Cantemir a observat
decaden\a real[ a Imperiului Otoman, dar n-a calculat deloc
bine viteza desf[=ur[rii proceselor în sisteme atât de mari =i
iner\iale ca cele turce=ti: armata, guvernarea, finan\ele,
economia, înv[\[mântul. Din aceast[ pricin[ a mizat pe alian\e
care n-aveau sor\i de izbând[ imediat[. În ceea ce prive=te
Rusia, Cantemir n-a =tiut care era orientarea ei politic[ de
substan\[. Marele r[zboi al nordului a fost pentru el, în bun[
parte, unul cu Carol al XII-lea, care era aliatul turcilor. Când,
la ani buni dup[ r[zboiul de la Prut, a în\eles c[ eforturile lui
de presiune nu pot clinti nimic în linia de conduit[ a politicii
Rusiei, c[ el =i Moldova au pierdut definitiv =i c[ Imperiul
Otoman nu ceda teren atât de repede pe cât ar fi trebuit, a
încercat s[ se reorienteze c[tre Imperiul Habsburgic. Angrenat
îns[ pe deplin în politica Rusiei, nu i-a mai putut sc[pa.
Cunoa=terea st[rii de fapt nu era dublat[ =i de posibilitatea de
ac\iune, îi r[mânea doar calea crea\iei. Schimbarea de optic[
a lui Cantemir din ultima parte a vie\ii o m[rturise=te pe deplin
doar coresponden\a sa adresat[ \arului ori, mai târziu, numai
secretarului de cabinet al acestuia, coresponden\[ prin care
cerea permisiunea de a intra în tratative cu împ[ratul Impe-
riului Habsburgic.112 N-a primit niciodat[ o astfel de permisiune,
nici m[car sub o masc[ diplomatic[.
'
Modelul cultural al lui Dimitrie Cantemir, cel dup[ care se

formase, era unul bazat pe antichitatea greco-latin[ =i pe
cultura oriental[. Locul tradi\iei române=ti, apartenen\a sa la
cultura universal[ erau ferm încadrate în tot acest ansamblu.
Pe parcursul activit[\ii sale Cantemir i-a ad[ugat informa\ii
provenite din diverse modele ale umanismului occidental,
îndeosebi italian =i francez. Trebuie precizat[ în chip explicit
aspira\ia spre Occident a acestui specialist în Orient. Intuia
c[, a=a cum trecutul apar\inuse Orientului, viitorul apar\inea
Europei. Aflat în zona median[ a Balcanilor, în spa\iul tuturor
întâlnirilor posibile, dar =i al tuturor rupturilor, Dimitrie Cante-
mir, care n-a avut decât pu\in =ansa s[ tr[iasc[ marea istorie,
ca =i pe aceea a poporului s[u, în sensul plenar al desf[=ur[rii
sale, s-a revan=at scriind. A acoperit mai multe zone ale
cunoa=terii, unele dintre ele considerate de vârf atunci ca =i
acum. A atins gloria mai mult postum[ =i este interesant
de v[zut ast[zi ce =i cât din intui\ia lui cu b[taie mai scurt[ ori
mai lung[ s-a adeverit ori, fapt la fel de important, a servit
urma=ilor în afirmarea drepturilor lor, a culturii =i spiritului
poporului român.
DIMITRIE CANTEMIR
'
D IMITRIE CANTEMIR ISTORIOGRAF
eneralit[\i Întreaga activitate de istoric a lui Dimitrie

G Cantemir se înf[\i=eaz[ ca un comentariu fie el
explica\ie, argumentare, ap[rare, teorie, îndemn realizat pe
marginea unui demers politic. O m[rturise=te autorul însu=i
în una din Pridosloviile Hronicului, stabilind deopotriv[
amplitudinea ac\iunii unui politician ca =i pe aceea a unui istoric,
concep\ia evolu\ionist[ care trebuie s[ stea la baza ambelor
demersuri: A=é deciia, mândria assirilor, midilor; a midilor,
per=ilor; a per=ilor, grecilor; a grecilor, romanilor; =i pân[ mai pre
urm[ a romanilor împ[r[\ie, care de la apus la r[s[rit s[ris[ =i
de la miaz[zi la miaz[noapte s[ întinsese =i cu m[rinimos
trupul puterii armelor, pu\in de nu toat[ fa\a p[mântului l[cuit
c[ptu=is[: dachiior, gothilor, vandalilor, unilor, slovenilor, bulga-
rilor, sârbilor, fran\ozilor, ghermanilor =i altor nenum[rate
neamuri în prad[ =i c[lcare au dat-o; =i în ce mai de apoi turcului
st[pâniré Asiei, Afric[i =i Evropii în care =i împ[r[teasa cet[\ilor
(zic ora=ul lui Constantin Marele) st[ (...) =i cândaile împreun[
cu f[c[torii =i faptele tot într-un mormânt s-ar fi îngropat de
n-ar fi fost îndat[ scrâ=netul condeelor dup[ tunetul =i tr[snetul
armelor. 1 Aceast[ viziune de ansamblu asupra istoriei
universale, în contextul c[reia stabile=te locul =i însemn[tatea
poporului român de la începuturi pân[ în perioada contem-
poran[ lui, caracterizeaz[ activitatea de istoric a lui Cantemir
fa\[ de to\i cei care au scris, în limba român[, înaintea sau în
vremea sa. Cu pu\ine excep\ii stolnicul Cantacuzino =i Miron
Costin la care se g[sesc germenii unor asemenea viziuni de
perspectiv[, istoriografia româneasc[ se rezuma la cronologii
de domni, cu vagi situ[ri ale ac\iunilor lor fa\[ de vecinii mai
apropia\i =i, uneori, ca la Radu Popescu de pild[, ori Nicolae
Costin, cu pasaje unde se indic[ (uneori exact, alteori fabulos,
'
din auzite) ceea ce se întâmpla la momentul respectiv în alte

p[r\i ale lumii. Nici unul dintre istoricii români care l-au
precedat ori l-au urmat imediat n-a avut, ca Dimitrie Cantemir,
sentimentul c[ traverseaz[ un moment de mare r[scruce în
evolu\ia lumii cunoscute, moment când, pentru poporul s[u,
sunt înc[ deschise perspective grandioase, care s[-l impun[
cu str[lucire în ochii tuturor. Aceast[ credin\[ a ghidat
activitatea de om politic a lui Dimitrie Cantemir =i, dup[ e=ecul
ei, neprev[zut de autor, pe aceea de istoriograf. Vom aborda
în paginile care urmeaz[ principalele teme ale istoriografiei
cantemiriene pentru a distinge, dincolo de ele, ce credea autorul
lor despre puterea politicului de a modifica lumea =i despre
puterea istoriei de a modifica înf[\i=area politicii.
Pentru Cantemir cheia momentului politic contemporan era
dat[ de situa\ia Imperiului Otoman. Acesta, dup[ o cre=tere
glorioas[, care amenin\ase Asia, Africa =i Europa, se afla într-un
moment de fragil echilibru care, bine influen\at de factorii de
putere ap[ru\i în rândul popoarelor cucerite din cele trei conti-
nente, dar mai cu deosebire în Europa, putea fi împins pe calea
regresului, a descre=terii. Din aceast[ situa\ie a Imperiului Otoman
decurg pentru restul temelor istoriografiei cantemiriene o serie
de determin[ri care produc unghiuri diferite de convergen\[
ale istoriilor locale c[tre istoria otoman[. Astfel, bazinul
Mediteranei adic[ arhipelagul grecesc, Grecia, nordul Africii,
peninsula italic[, precum =i zona Balcanilor =i restul \[rilor
europene sunt tratate de Cantemir cu pu\ine excep\ii prin
prisma modului cum au încercat, de-a lungul timpului, s[-=i
p[streze o personalitate distinct[ de invazia turceasc[, s[
resping[ agresiunea acestui du=man ce amenin\a îns[=i fiin\a
lor na\ional[, identificabil[, în bun[ m[sur[ pentru Cantemir,
cu cea religioas[. Se putea distinge, în acest sens, un conflict
poten\ial cu doi poli: islamismul =i cre=tin[tatea. În acest
conflict întins la scar[ planetar[, miza politic[ a lui Cantemir
a vizat Imperiul Rus =i apoi pe cel Habsburgic. Considera c[
Rusia, canalizând for\ele cre=tin[t[\ii orientale, care apar-
\inuser[ Imperiului Bizantin, poate bloca avansul otomanilor
spre Asia. Cu timpul se face remarcat[ mai mult deschiderea
DIMITRIE CANTEMIR
'!
european[ a lui Cantemir, îndeosebi c[tre \[rile germanice

care puteau împiedica trecerea turcilor spre Europa: Habsbur-
gii, Prusia, mai pu\in Anglia, Olanda, Fran\a.2 Acest impuls final
al concep\iei politice a Iui Cantemir se va reflecta, în termeni
mai exac\i, în activitatea fiului s[u Antioh, devenit ambasador
al Rusiei în Anglia =i apoi în Fran\a. În sfâr=it, toate temele
istoriografiei cantemiriene enumerate mai sus pot fi puse în
adev[rata lor lumin[ doar pe fondul interesului lui Cantemir
pentru problema româneasc[ în general =i pentru situa\ia
Moldovei în special. Chestiunea esen\ial[ era aceea a eliber[rii
de turci, a intr[rii într-un mare sistem de alian\e care s-o poat[
propulsa în primul plan al interesului lumii. Acest lucru ar fi
fost posibil, dup[ Cantemir, în virtutea ascendentului s[u fa\[
de alte \[ri europene. Motivul principal al acestui ascendent
era acela c[ Dacia apar\inuse zonei grece=ti de cultur[ înainte
chiar de a fi parte a Imperiului Roman. Or reînvierea Bizan\ului,
adic[ a str[lucirii cre=tinismului de tip grecesc, fie =i prin
intermediul Rusiei, care canalizase aceste for\e ale ortodoxiei
orientale, nu putea decât s[ aduc[ str[lucire urma=ilor vechii
Dacii în compara\ie cu ceea ce putea aduce unor popoare mai
noi, ap[rute mai târziu din trupul f[râmi\at al Imperiului Roman:
germanii, francezii, spaniolii, afla\i cu to\ii într-un latent
conflict religios cu cre=tinismul de tip ortodox.
Vom urm[ri în continuare principalele teme ale istoriog-
rafiei cantemiriene, adic[ ceea ce se leag[ de con\inutul
problemelor abordate, interpretarea pe care le-o d[ Cantemir
în compara\ie atunci când acest lucru este posibil cu inter-
pretarea dat[ de ceilal\i istoriografi care scriseser[ în limba
român[ =i, în sfâr=it, vom oferi cititorului o perspectiv[ actual[
asupra chestiunilor în discu\ie. În finalul capitolului concluziile
care se impun cu privire la istoriografia cantemirian[ în\eleas[
în spiritul autorului ei ca reflectare a unui sens politic al
ac\iunii, dar =i în spiritul determinismului, nici el str[in lui
Cantemir, determinism care afirm[ puterea omului politic de
a face istoria.
Problema otoman[ Vreme de peste dou[zeci de ani, cât a

stat la Constantinopol, Dimitrie Cantemir a observat atent
'"
lumea în care tr[ia, încercând s[ p[trund[ dincolo da aparen\e,

c[tre esen\a faptelor, c[tre sensul fundamental al proceselor
aflate în plin[ desf[=urare. Se cuvine s[ facem înc[ de la început
o precizare menit[ s[ elibereze pentru cititorul contemporan
semnifica\ia real[ a ceea ce a v[zut Cantemir martorul =i
participantul la via\a Imperiului Otoman. A fost considerat de
c[tre europeni =i de cercetarea româneasc[, vreme de decenii
=i secole, cel mai bun orientalist al Europei. Înc[rc[tura
semantic[ a cuvântului orientalist nu acoper[ îns[ nici pe
departe aria de preocup[ri a lui Dimitrie Cantemir. Un orien-
talist este pentru noi un specialist în probleme orientale,
specializarea lui fiind aleas[ pe fondul dicotomiei Orient/
Occident cu care a început s[ se lucreze în cultura european[
înc[ de pe vremea lui Cantemir. Gustul pentru turqueries =i
alte orientalisme a p[truns atunci în mediile intelectuale ale
europenilor. Dezvoltarea domeniului a înglobat cu vremea
distinc\iile necesare pentru un tip de spiritualitate, de viziune
asupra lumii diferit[ de cea occidental[, adic[ în principal
european[. Pân[ la Malraux3 de pild[, care stabile=te aceste
deosebiri din perspectiva unui european, sau Okakura Kakuzo4,
care o face din perspectiva unui oriental, zona orientalisticii a
înglobat din acest unghi al definirii tipologiei spirituale
cele mai diverse personalit[\i. Dimitrie Cantemir a atins =i el,
fire=te, aceast[ problem[. Dar ea a fost doar unul dintre
mijloace =i nu scopul real al cercet[rii. Nu orientalistic[,5 ci
Imperiul Otoman ca putere politic[, religioas[, militar[ =i,
evident, =i ca acumulare a culturii orientale este ceea ce l-a
interesat în principal. Amenin\area pe care-o distingea planând
deasupra \[rii sale, a poporului român ca entitate, planând
deasupra Europei =i a cre=tin[t[\ii ca unitate spiritual[
medieval[ era faptul c[ruia i-a definit parametrii prin cerce-
tarea sa. Contracararea acestei for\e a fost scopul final al
preocup[rilor lui. Tocmai de aceea structura de ansamblu a
Istoriei Imperiului Otoman este fundamentat[ dup[ un
principiu de filosofia istoriei, principiu al cre=terii =i descre=terii
de esen\[ organicist[, pe care Europa îl va considera una din
marile descoperiri ale lui Gianbattista Vico.6 Aceasta i-a permis
DIMITRIE CANTEMIR
'#
lui Dimitrie Cantemir s[-=i împart[ lucrarea în dou[ mari

sec\iuni: una cu privire la cre=terea teritorial[ a Imperiului
ca urmare a perfec\ion[rii unui tip de organizare a structurilor
statului =i religiei cealalt[ cu privire la descre=terea sa
teritorial[ ca urmare a îmb[trânirii, a epuiz[rii acelora=i struc-
turi, rafinate în timp, dar nu regenerate prin modific[ri de
substan\[. Partea întâi este incomparabil mai întins[ decât a
doua, care începe, semnificativ, cu atacul Cameni\ei de c[tre
turci la 1672 =i sfâr=e=te la 1711 cu lupta de la St[nile=ti. Prin
urmare, în timp ce cre=terea Imperiului era un fapt încheiat,
descre=terea era înc[ incipient[, germenii ei trebuiau detecta\i
dincolo de înfrângeri =i victorii. Era o idee principial clar[, pe
care europenii au receptat-o ca atare într-o vreme când se
închegau marile alian\e antiotomane. De altfel, sistematizarea
uria=ului material faptic al Istoriei a fost f[cut[ de Cantemir
cu ajutorul unor persoane avizate în circula\ia european[ a
ideilor: J. Vockerodt =i Nausios, educat la Oxford, aflat în
leg[tur[ cu pieti=tii din Halle, cunosc[tor al lucr[rilor europene
fundamentale, cum ar fi celebrul dic\ionar al lui Moreri.7 Orientarea
european[ a lucr[rii lui Cantemir despre Imperiul Otoman este
sus\inut[ printr-o argumenta\ie pe m[sur[. Modalitatea de
expunere este cea cronologic[, a sultanilor care =i-au urmat
unul altuia la conducerea Imperiului. Acest punct de pornire
v[de=te dou[ reminiscen\e diferite: una provenit[ din istoriog-
rafia turceasc[8 pe care a consultat-o =i alta din asimilarea stadi-
ului istoriografiei române=ti a epocii.9 În ambele cazuri metoda
de abordare a fenomenelor era cronologic[. Nu evenimentele
care modelau istoria se aflau pe primul plan al expunerii, ci
personalitatea conduc[torilor. Aceast[ concep\ie caracteriza
nu numai istoriografia turceasc[ inspirat[ de vechile cronografe
orientale, ori cronicile române=ti care sintetizau tehnici de lucru
=i modalit[\i de abordare orientale =i slave, ci era un bun comun
al istoriografiei vremii. Evul mediu european se ghida, pentru
a distinge pa=ii istoriei, tot dup[ activitatea marilor perso-
nalit[\i care se implicaser[ în evenimentele fundamentale. E
adev[rat, nu cronologia, adic[ situarea în timp, se afla pe primul
plan, cât gesta, adic[ viziunea asupra unui personaj cu valoare
'$
de ideal. Trebuie s[ remarc[m îns[ c[, la începutul veacului al

XVIII-lea, când î=i scrie Cantemir istoria sa, concep\ia oriental[
=i cea occidental[ mai de\ineau înc[, în comun, acest accent
al investig[rii: istoria o face personalitatea politic[. Lucrarea
lui Cantemir, mai apropiat[ de concep\ia oriental[ prin
prezentarea mi=c[rii în timp, a cronologiei sultanilor, se supune
totu=i, în ansamblul ei, concep\iei c[ rolul fundamental îl
de\ine, în modificarea lumii, conduc[torul politic. Al[turi de
ideea cre=terii =i descre=terii, aceast[ viziune despre omul
politic a constituit al doilea motiv pentru care Istoria lui Cantemir
s-a bucurat de cea mai larg[ audien\[ printre europeni. Nu
este iar[=i mai pu\in adev[rat c[, p[strând nemodificate aceste
accente ale expunerii la toate nivelele ei de ansamblu, Cantemir
le devanseaz[ pas cu pas, dublând practic expunerea propriu-
zis[, textul principal, de un text secundar, acela al vastului
registru de note care dep[=esc, ca volum, pe acela al nara\iunii
istorice propriu-zise. +i este cu atât mai important de observat
c[ nu volumul în sine al notelor constituie caracteristica lor în
ansamblul lucr[rii, cât valoarea pe care le-o atribuie autorul:
ele f[râmi\eaz[ practic, pas cu pas, structura cronologic[ =i
expunerea liniar[ practicând bre=e de adâncime, denivel[ri
temporale, faptice =i interpretative. S-a afirmat adesea c[ acest
lucru nu indic[ decât personalitatea complex[ a autorului,
temperamentul =i vasta lui cultur[. Consider[m îns[ c[ toate
acestea se exprim[ à travers de. În mod con\tient, deliberat,
Cantemir a uzat de acest sistem de note nu pentru a lumina
structura lucr[rii, ci pentru a o dubla de o structur[ secund[,
cea real[ în fond, menit[ s[ comunice cititorilor aviza\i un set
de informa\ii esen\iale inclusiv strategice despre stadiul
proceselor din Imperiul Otoman la toate nivelele statului,
informa\ii despre raporturile cu vecinii =i tendin\ele subtextuale
ale Imperiului în aceste raporturi \[rile române ocup[ aici
un loc de seama =i în sfâr=it, informa\ii despre istoria =i tendin-
\ele popoarelor aflate sub turci ori, cel pu\in, în zona lor de
influen\[. Acesta a fost al treilea =i poate cel mai important
motiv al audien\ei europene a Istoriei lui Cantemir, considerat[
vreme de un secol sursa cea mai important[ pentru cunoa=terea
DIMITRIE CANTEMIR
'%
st[rii Imperiului =i pentru evaluarea corect[ a m[surilor care

se cuveneau luate spre a contracara tendin\ele sale
expansioniste. Vom urm[ri, în continuare, principalele
chestiuni abordate de Cantemir în Istoria sa, ca =i registrul de
note, cu scopul de a desprinde modalit[\ile de argumentare a
cre=terii =i descre=terii Imperiului, diagnosticul =i solu\iile pe
care le propune proceselor aflate în curs.
Marea Istorie a lui Cantemir debuteaz[ cu momentul când

legenda se îmbin[ înc[, în chip gra\ios, cu faptele certe, =i
anume atunci când Othman întemeiaz[ statul printr-un joc
subtil de substituire la conducerea Imperiului de Iconium al
lui Aladin.10 Acest episod, desprins din surse turce=ti, s-a
constituit pentru Cantemir ca un început absolut al r[ului. În
gravura pe care a executat-o pentru Kíèãà ñèñòèìà... ima-
ginea reproduce aceea=i concep\ie care ghideaz[ =i începutul
Istoriei. Notele înso\itoare ale acestor prime dou[ capitole aduc
revela\ii importante pentru lectura subtextual[ a lucr[rii: una
din ele se refer[ la luptele per=ilor cu t[tarii lui Ghinghis han,
lupte din pricina c[rora Aladin a trebuit s[ cear[ sprijin
triburilor de turci oguzani. Alta se refer[ la gre=elile tactice pe
care le-a s[vâr=it Aladin în urma alian\ei cu turcii. Astfel, în
leg[tur[ cu momentul alian\ei, Cantemir face aceste preciz[ri:
t[tarii s-au sim\it frustra\i de interven\ia turcilor =i i-au consi-
derat du=mani; turcii au ac\ionat ab initio în numele unui
principiu religios care trebuia s[ unifice for\ele adverse sub
conducerea lor; substituindu-se la conducerea Imperiului
de Iconium turcii au început prin a folosi structurile lui organi-
zatorice, asimilând =i p[strând o parte din ele. În leg[tur[ cu
gre=elile lui Aladin, Cantemir se refer[ la faptul c[ i-au permis
lui Othman, care era comandantul armatei sale, s[ transmit[
fiului puterea =i însemnele de comandant, ceea ce f[cea ca el
s[ fie recunoscut de supu=i drept guvernator de provincie în
virtutea Alemului =i tobulhanaei. În al doilea rând Aladin a
gre=it permi\ându-i lui Othman s[ bat[ moned[, drept rezervat
atunci doar împ[ratului. Toate aceste punct[ri f[cute de
Cantemir î=i cap[t[ semnifica\ia =i profunzimea real[ numai
'&
prin situarea lor în contextul veacului al XVIII-lea, deoarece

contemporanilor le era destinat[ lucrarea. Stabilind rela\ia cu
acest context, rezult[ urm[toarele: urma=ii t[tarilor lui Ghinghis
han, care se aflau în Crimeea, încercau înc[ s[-=i p[streze, în
ciuda asimil[rii religioase, independen\a fa\[ de otomani. În
aceast[ situa\ie Rusia n-ar fi trebuit s[ lupte împotriva lor, ci
s[ se alieze cu ei. Ac\iunea în numele religiei, care condusese
înc[ de la început cuceririle turce=ti, ar fi trebuit s[ carac-
terizeze =i ac\iunea for\elor opuse, s[ produc[ o unitate
suficient de puternic[ spre a birui pe cea otoman[. Faptul c[
Imperiul Otoman î=i asimilase =i perpetuase în timp structurile
celui de Iconium desemna o cale nu numai de în\elegere a
metodelor de ac\iune ale turcilor, ci permitea =i constituirea
tacticii =i strategiei de r[spuns. Cât despre transmiterea
ereditar[ a insemnelor puterii (Alemul era stindardul sfânt al
Profetului, iar tobulhanaua muzica militar[ a conduc[torului
de o=ti), ea era considerat[ de Cantemir primul semn al
distan\[rii de vechea putere a Selgiucizilor din Iconium, de
ac\iune pe cont propriu, adic[ de independen\[. În acest sens
e limpede de ce a \inut, pentru sine însu=i tratatul de la Lu\k
a fost actul cel mai limpede în acest sens s[ ob\in[ domnia
ereditar[ a Moldovei. Independen\a turcilor a devenit fapt
împlinit odat[ cu dreptul de a bate moned[ pe cont propriu,
drept pe care sultanii turci nu l-au cedat nim[nui decât, fapt
semnificativ, hanului t[tar. Prin urmare puterea armat[ =i cea
financiar[ erau, dup[ Cantemir, pârghii ale independen\ei. Iar
domnii principatelor române trebuiau adu=i în situa\ia de a le
ob\ine.
Am detaliat poate mai mult decât o permite ansamblul
expunerii explica\ia notelor acestor prime dou[ capitole ale
p[r\ii I a Istoriei pentru a sublinia în ce fel lectura textului
trebuie dublat[ de lectura subtextelor =i care sunt direc\iile
principale ale expunerii subtextuale. În timp ce capitolele p[r\ii I
demonstreaz[, pas cu pas, ideea cre=terii Imperiului cre=terea
teritorial[ fiind doar efectul unei cre=teri de putere provenit[
din perfec\ionarea structurilor statului notele p[r\ii l atrag
aten\ia asupra punctelor slabe, atacabile ale structurii. În prima
DIMITRIE CANTEMIR
''
parte este con\inut[ istoria a nou[sprezece sultani, ultimul

din ace=tia fiind Mahomed al IV-lea, în cuprinsul domniei c[ruia
începe dup[ Cantemir dec[derea Imperiului. Ace=ti sultani
sunt: Othman I, cel care d[ numele otomanilor, Orhan, fiul
s[u, Murad I, Baiazid I Ilderîm, Mahomed I, Murad al II-lea,
Mahomed al II-lea, Baiazid al II-lea, Selim I, Soliman I, Selim
al II-lea, Murad al III-lea, Mahomed al III-lea, Ahmed I, Mustafa
I, Osman I, din nou Mustafa I, Murad al IV-lea, Ibrahim l =i, în
sfâr=it, Mahomed al IV-lea. Avansul otomanilor în primul rând
spre Europa, dar =i spre Africa =i Asia, începe înc[ de la Orhan.
El a organizat corpul de infanterie (spahiii), format din turci
pl[ti\i, dar =i din cre=tini trecu\i la islamism =i trata\i în mod
egal cu turcii. De asemenea a introdus folosirea ma=inilor
pentru a cuceri cet[\ile, în special din cauza solidelor înt[rituri
exterioare. Prin urmare, ideea afirmat[ de Cantemir înc[ de
la început, c[ organizarea armatei e un factor de seam[ în
ascensiunea puterii Imperiului, continu[ a fi demonstrat[.
Orhan a organizat, într-un mod nea=teptat, =i popula\ia civil[,
introducând un element distinctiv între or[=eni =i \[rani: fiecare
categorie era obligat[ s[ îmbrace doar anumite culori. Acest
lucru avea menirea s[ u=ureze sarcina for\elor publice care
p[strau ordinea unei societ[\i în plin[ mi=care. Aceste for\e
aveau de men\inut lini=tea într-o zon[ unde negustori veni\i
din toate col\urile lumii, pe uscat sau pe ap[, c[lug[ri, arabi =i
vânz[tori de sclavi îi îngreunau foarte mult împlinirea
obliga\iilor. Ca urmare a acestei duble organiz[ri, a armatei =i
a societ[\ii civile, Orhan a cucerit Prusa (Brusa), unde a mutat
capitala, =i apoi Bithinia. Acestea sunt faptele relatate în
capitolul al III-lea. Notele lui ne informeaz[ în leg[tur[ cu
modalit[\ile de consolidare a puterii în teritoriile nou cucerite.
M[n[stirea de pe vârfui Olimpului, lâng[ Brusa, leag[n al
civiliza\iei bizantine, ea îns[=i romanic[ la origine, a fost
pref[cut[ în geamie. Au fost edificate institu\ii de înv[\[mânt:
medrese (academii), mekteb (=coli elementare), apoi imarete
(spitale, cantine). Aceast[ grij[ pentru aspectul formativ al
lucrurilor în societatea nou cucerit[, dintr-o tendin\[ de
asimilare care s-ar zice c[ nu face altceva decât s[ completeze,

în note, ideile capitolului, beneficiaz[ îns[ =i de sugestii de

natur[ s[-i r[stoarne semnifica\ia. În leg[tur[ cu geamia de
pe Olimp, Cantemir relateaz[ o discu\ie a sa cu Saadi Efendi,
profesorul lui de limba turc[, matematician =i filosof aristotelic.
La întrebarea elevului: cum poate fi crezut Coranul care afirm[
c[ de la aceast[ geamie c[lug[rii zburau la Sfânta Sofia când
acest lucru e împotriva ra\iunii, Saadi a r[spuns: Dup[ cursul
naturii aceasta este imposibil; ba chiar este contra principiilor
naturii. Dar acest miracol este scris în Coran ca fapt[; a=a
renun\ la ra\iune =i m[ supun credin\ei.11 Prin urmare educa\ia
se f[cea dup[ regula crede =i nu cerceta, regul[ oarb[ a
conducerii despotice. Tot sistemul de =coli creat în teritoriile
ocupate avea la baz[ acest precept. Mai mult decât atât: în
notele aceluia=i capitol, Cantemir ofer[ cititorilor un mic
compendiu în leg[tur[ cu ierarhia religioas[ la turci, înso\ind
explica\iile referitoare la fiecare rang cu echivalen\e cre=tine:
mufti (papa), cadiulascher (patriarh), mevla sau mola
(arhiepiscop sau mitropolit), cádi (episcop), imam (preot),
danishmed (diac). Dou[ lucruri rezult[ din explica\iile lui
Cantemir : c[ nu se putea avansa de la un rang la altul; nimeni
nu se putea muta de la o medrese la alta, fiind pl[tit în func\ie
de venitul geamiei pe lâng[ care func\iona respectiva medrese
(academie). Prin urmare toat[ structura era osificat[, cadrele
religioase fiind =i profesorii care asigurau formarea =i educarea
popula\iei. Din pricina acestei osific[ri nemul\umirile erau
mari, adeseori dau loc la revolte (men\ionate ca atare în diverse
note de c[tre Cantemir). Acest fapt, al[turi de preceptul
credin\ei în dauna ra\iunii produceau în fond o dedublare a
individului, un mod specific oriental de a privi lumea =i via\a,
ceea ce =i-a spus cuvântul în cre=terea îns[=i a Imperiului
Otoman. Astfel, episodul trecerii turcilor în Europa, ca =i, mai
târziu, al lu[rii Constantinopolului, au fiecare, înglobate în
tactica =i strategia lor, aceast[ deosebire dintre a spune =i a
face, deosebire ce constituie, de altfel, Cantemir o accentueaz[
de câte ori i se ive=te prilejul, unul din principiile otomane de
persuasiune. Urma=ul lui Orhan, Murad I, a fost primul care a
organizat corpul ienicerilor, compus din 40 000 de oameni =i
DIMITRIE CANTEMIR

considerat pân[ în vremea lui Cantemir elita infanteriei

turce=ti. For\a lui venea în principal din aceea c[ osta=ii erau
bine pl[ti\i. Solda zilnic[ prevedea 3 aspri, dou[ pâini, 200
dramuri de carne de berbec, 100 de orez, 30 de dramuri de
unt. Domnitorii principatelor române, odat[ deveni\i tributari,
au fost îngloba\i în e=alonul superior al ienicerilor cu rang de
pa=[ cu dou[ tuiuri. Surplusul de organizare armat[ a adus
Imperiului noi cuceriri în Europa: o parte din Tracia =i
Arnaudia. Încep primele lupte la grani\a Serbiei. Ca urmare,
principele sârb Laz[r consolideaz[ o lig[ antiotoman[ f[cut[
din români, unguri, dalma\i =i albanezii afla\i înc[ în libertate.
Deoarece, în lupta împotriva Ligii, la Cosovo, sultanul a fost
ucis, fiul s[u Baiazid l-a decapitat pe Laz[r. Notele acestui
capitol al IV-lea surprind în principal trei aspecte: unul legat
de mentalitatea osta=ului turc. Cantemir pleac[ de la faptul
c[, odat[ cu luarea Frigiei, pentru consolidarea pozi\iilor,
Baiazid s-a c[s[torit cu fiica principelui Frigiei, iar c[ciula
frigian[ a intrat în dotarea armatei cu numele iscuf. Comple-
tarea din not[ merit[ îns[ toat[ aten\ia: la iscuf s-a renun\at
cu timpul, ca =i la protejarea trupului osta=ului, deoarece,
conform Coranului, ce \i-e scris în frunte \i-e pus. Acest lucru
considera Cantemir c[ e important s[ fie cunoscut cre=tin[t[\ii
care dispunea, din acest punct de vedere, de o armat[ mai
bine ap[rat[. Un al doilea aspect surprins în note este de natur[
istoriografic[: Dimitrie Cantemir polemizeaz[ cu Mauro Orbini
care afirmase c[ sci\ii, italienii, suezii, germanii, grecii =i
macedonenii (Alexandru cel Mare inclusiv) se trag din slavoni
(cite=te sclavoni 12). Despre bulgari =i sârbi se face pe loc
precizarea c[ provin din tribali. Nu coment[m in extenso
afirma\iile adev[rate =i erorile lui Cantemir din aceast[ not[,
ele vor ie=i mai clar la iveal[ în urma întregii expuneri a
istoriografiei sale, dar vrem s[ subliniem acest aspect principal:
istoriografia sa e permanent dublat[ de o privire reflexiv[ a
autorului, adesea polemic[, privire a c[rei inten\ie limpede e
s[ favorizeze unele idei în dauna altora pentru ca, în final, s[
alc[tuiasc[ un corp de doctrin[ în baza c[ruia putea propune
solu\ii =i revendic[ri st[rii de fapt. Un al treilea aspect surprins

de Cantemir în notele capitolului al IV-lea se refer[ la un alt

precept al Coranului, dup[ care cel decedat nu trebuie jelit,
nu trebuie \inut mai mult de o zi =i nu poate fi transportat la
distan\[. Fapte aparent nesemnificative, dar care se încarc[
de sens dac[ ne gândim la viteza ie=irii la atac a armatei dup[
o lupt[ în compara\ie cu orice armat[ cre=tin[. Capitolul
urm[tor se refer[ la perioada sângeroas[ a domniei lui Baiazid
Ilderîm, inaugurat[ prin uciderea principelui Serbiei. Acesta a
organizat flota otoman[, compus[ din 300 de vase lungi, a
desf[=urat primele b[t[lii navale =i a cucerit pozi\ii atât în
Europa (Nicopole, Silistra, Rusciuk), cât =i în Asia (Amasia,
Niksar =.a.). Manuel al II-lea Paleolog al Bizan\ului i-a devenit
tributar. Baiazid a avut soarta tuturor tiranilor: luat prizonier
de Timurlenk, a sfâr=it purtat într-o cu=c[ de fier pe toate
drumurile Imperiului s[u, lovit cu portocale putrede de cei
care puteau pl[ti doar astfel cele îndurate. Soarta lui Baiazid
era pentru Cantemir expresia unei abateri de la norma
fundamental[ de conducere l[sat[ mo=tenire de Othman însu=i
urma=ilor s[i sultani din dinastia pe care-o întemeiase.
Cuvintele lui Othman reproduc însu=i crezul politic al lui
Cantemir, acela al despotului luminat, c[l[uzit de ideile
umaniste: Nu cerca niciodat[, te conjur, o tu care e=ti încoronat
de fericire, nu cerca niciodat[ reazemul t[u în tiranie =i
întoarce-\i fa\a de la cruzime. Cultiv[ din contra adev[rul =i f[
din el ornamentul p[mântului. Îmbucur[ inima mea dep[rtat[
cu o serie de frumoase victorii. +i când vei fi cucerit lumea,
atunci s[ propagi religiunea prin arme. Între\ine amici\ia
dreapt[ cu împ[r[\iile Rumeilor. Promoveaz[ pe înv[\a\i în
func\ii onorifice; acesta e mijlocul pentru înt[rirea legii divine.
+i oriunde vei auzi c[ este un om devotat =tiin\ei, d[-i onoare,
respect si gra\ia ta. (...) =i fiindc[ justi\ia este fundamentul
imperiilor, întoarce-\i fa\a de la tot ce este contra ei. (.. .)13
Aceste cuvinte, puse de Cantemir la începutul Istoriei sale, au
menirea s[ m[soare pr[pastia care se adâncise cu timpul, de
la primii sultani la samavolniciile ultimilor, felul cum justi\ia =i
înv[\[mântul axele de rezisten\[ ale Imperiului sl[biser[ în
timp. Notele care înso\esc nararea succint[ a domniei lui
DIMITRIE CANTEMIR
!
Baiazid I sunt mai stufoase decât în cazul capitolelor

precedente, în principal din cauza interven\iei în discu\ie a
fenomenului românesc: atunci au fost atacate pentru prima
oar[ principatele dun[rene. Prilej pentru Cantemir de a face o
expunere de motive în leg[tur[ cu vitejia poporului s[u =i cu
epoca de glorie din timpul lui +tefan cel Mare, cel care a luptat
cu Baiazid al II-lea: A sus\inut dou[ b[t[lii cu Baiazid: în
amândou[ a fost victorios. (...) O spunea aceasta însu=i
Hezarfenn, probul =i fidelul istoric turc. A supus domina\iunii
sale |ara Româneasc[ pân-la Bucure=ti, l[sând pe Vintil[
guvernator acestei \[ri. Era domn Basarabiei, numit[ ast[zi
Bugeac =i cet[\ii Chilia la gurile Dun[rii, f[r[ a mai vorbi de
Ackermann, adic[ Alba-greca sau Oxia celor antici, loc
memorabil prin exilul poetului Ovidiu. Cu un cuvânt, el a întins
mâinile Moldovei în toate p[r\ile, ceea ce sper a putea ar[ta
pe larg dac[ Dumnezeu îmi va da via\[ ca s[ pot termina
descrip\iunea mea despre starea antic[ =i prezent[ a Moldovei
(...). Fiul s[u Bogdan a f[cut Moldova tributar[ turcilor:14
Mai multe chestiuni de principiu ale corpului de doctrin[
catemirian rezult[ din aceast[ evlauare global[ a domniei lui
+tefan cel Mare: faptul c[ unificase practic domnia celor
dou[ principate, având sub control =i cealalt[ Valahie; c[ a
men\inut independen\a \[rii fa\[ de turci, de Mateia= Corvin
=i de polonezi, p[strând între grani\ele sale, ca semn al
continuit[\ii romane, locul unde tr[ise poetul Ovidiu; consi-
dera domnia lui +tefan15 drept un ideal politic de atins. O alt[
serie de note alc[tuie=te comentariul lui Cantemir pe marginea
tentativelor lui Baiazid II de a cuceri pe de o parte capitala
Bizan\ului, pe de alta pozi\ii noi în Asia, pe ruinele fostului
Imperiu Persan. Faptul c[ a luat Gallipoli, cheia de intrare spre
capitala Bizan\ului, =i acela c[ a construit în jurul ei cet[\i
menite s[ izoleze Europa de Asia pentru cazul când romani-
tatea r[s[ritean[ ar fi cerut ajutor Europei, sunt men\ionate
ca aspecte ale cre=terii Imperiului Otoman. Dar notele
precizeaz[, în tonul cu care ne-au obi=nuit de-acum notele
capitolelor precedente, c[ totul s-a f[cut prin viclenie =i mituirea
celor avizi de câ=tig, iar nu pe calea luptei drepte. În ce prive=te
"
pozi\iile asiatice, Cantemir men\ioneaz[, a=a cum a f[cut-o =i

în cazul lui Othman, c[ ele s-au datorat unui calcul gre=it din
partea hanului Bagdadului, aliat cu otomanii spre a-i ajuta s[
se elibereze de egipteni. În leg[tur[ cu aceste fapte Cantemir
face =i un scurt istoric al Imperiului Persan, care =i-a mutat
atunci capitala de la Bagdad (Babilonia) la Revan (Erevan),
apoi la Ispahan. El preg[te=te în acest fel terenul pentru
abordarea ulterioar[, aceea a structurilor Imperiului Otoman
preluate =i conservate de la persani. Cu domnia lui Baiazid II
ia sfâr=it Cartea I a primei p[r\i a Istoriei. Urm[toarele dou[
c[r\i ale p[r\ii I, dintre care a doua mai scurt[, doar de patru
capitole, numerotate I, II, III, V, iar a treia mai lung[, de
dou[sprezece capitole, nu fac decât s[ amplifice aceste linii
de atac din textul =i subtextul Istoriei. În cuprinsul p[r\ii a II-a
sunt descrise, în paralel cu luptele de cucerire a unor noi
teritorii, luptele fratricide între mo=tenitorii tronului. Pedeapsa
pentru fra\ii înfrân\i ai noului sultan era moartea. Atunci, pe
vremea lui Soliman I, s-a decis ca ei s[ fie doar de\inu\i în palatul
imperial. Cantemir aten\ioneaz[ îns[ imediat, într-o not[
detaliat[, c[ paza care li se asigura a sl[bit mult cu vremea,
astfel încât Ahmed al III-lea, actualul sultan, s-a bucurat de
multe libert[\i, ceea ce l-a =i adus pe tron. Aceast[ not[ seam[n[
unei invita\ii adresate cre=tinilor de a-i cultiva pe pretenden\ii
la tron. F[când aceast[ invita\ie Cantemir avea probabil în
minte cel pu\in un precedent: pe acela al lui Mircea cel Mare
care procedase astfel, prilejuind aducerea pe tron a lui Musa,
favorabil domniei sale. Textul c[r\ii a II-a se refer[ la noi
cuceriri de pozi\ii, mai mult în Europa decât în Asia. În afar[
de Caramania, teritoriu unde revoltele contra Por\ii izbucnesc
continuu, Imperiul nu-=i mai alipe=te în Asia nimic altceva. În
Europa el cucere=te Zante (lacinthus) de la vene\ieni, Tesalonic,
Atena, Moreea, trece la islamism Arnaudia =i Epirul. Rezisten\a
vitejeasc[ a albanezului Castriot Skanderberg nu aduce victoria
asupra turcilor. Linia frontului fa\[ de Europa se deseneaz[ la
grani\a Ungariei. Notele acestei c[r\i aduc elemente noi =i inte-
resante ale demonstra\iei lui Cantemir. În ce prive=te armata,
autorul ofer[ informa\ii în leg[tur[ cu înfiin\area primelor
DIMITRIE CANTEMIR
#
unit[\i de cavalerie (serage), denumire disp[rut[ cu vremea

în favoarea aceleia de spahii. El consider[ c[ atât denumirea
cât =i structura acestor unit[\i era calchiat[ dup[ persani. În
ce prive=te instruc\ia armatei, atât a infanteriei, cât =i a
cavaleriei, Cantemir descrie antrenamentele la care asistase =i
care se practicau =i ele de mult[ vreme fiind o reminiscen\[ de
pe vremea persanilor. E vorba despre suli\a de fier numit[
girid, pe care un osta= o putea arunca de 2000 de ori la
rând, cu o for\[ neobi=nuit[. Aceast[ instruc\ie obligatorie a
osta=ilor turci, în compara\ie cu cea superficial[ a celor cre=tini,
f[cea ca armata s[ fie incomparabil mai puternic[, fapt de
care trebuie \inut seama. În leg[tur[ cu mo=tenirea persan[
Cantemir merge =i mai departe cu informarea cititorului,
precizând care sunt diferendele religioase dintre per=i =i turci,
ambele popoare fiind islamce. Pe parcursul Istoriei el va
amplifica aceste informa\ii de natur[ s[ ajute cre=tinilor în
virtutea preceptului când doi se ceart[ al treilea câ=tig[. De
asemenea, Cantemir indic[ =i felul cum musulmanii au preluat
teze ale religiei cre=tine cu inten\ia de a o r[sturna. Astfel
Coranul vorbe=te despre dubla natur[ a Profetului, dup[ pilda
dublei naturi a lui Hristos. Ceea ce ar trebui s[ constituie pentru
cre=tin[tate un semnal de alarm[, un punct în care doctrina
(ar fi mai potrivit spus ideologia comun[) trebuie ap[rat[,
mai ales fiindc[ otomanii atacau întotdeauna sub pretext
religios. Un alt set de informa\ii date în notele c[r\ii a II-a se
refer[ la guvernarea Imperiului =i la principii tactice pe care
numai un bun cunosc[tor al lucrurilor, cum era Cantemir, le
putea furniza. Imperiul era împ[r\it în trei guvern[minte
numite beglerbegate, conduse de pa=i cu trei tuiuri: de Rumelia,
cu capitala la Sofia; de Anatolia, cu capitala la Kiutahia; de
Damasc, cu capitala la Damasc. Asta în timp ce religios Imperiul
se împ[r\ea în dou[ zone, asiatic[ =i european[, conduse de
doi kadiulaskeri. Aceast[ nepotrivire f[cea ca, în ciuda
accentului religios al statului, conducerea lui religioas[ s[ fie
mai greu de cuprins de c[tre autorit[\i decât cea laic[. Era un
semn de sl[biciune. Pe parcursul c[r\ilor ulterioare Cantemir
va =i insista asupra acestui fapt ce a dus, în cele din urm[, la
$
uciderea, de c[tre osta=ii revolta\i, a unor muftii. Precizarea

cea mai important[, de natur[ tactic[, pe care-o face Cantemir,
se refer[ la faptul c[ un teritoriu nou ocupat era dat spre prad[
o=tenilor numai dac[ el nu se predase de bun[ voie. Acest
principiu teoretic cap[t[ valoare nea=teptat de mare în
ansamblul notelor lui Cantemir deoarece va insista asupra
faptului c[, de=i Moldova devenise tributar[ de bun[ voie,
totu=i i se r[piser[ avu\ii inestimabile, al c[ror inventar îl =i d[
de altfel, indicând chiar locul (aflat cu greu de la haznedarul
Ibrahim) unde se aflau pe vremea autorului respectivele
obiecte de pre\. În sfâr=it, un set însemnat de informa\ii oferite
de notele c[r\ii a III-a se refer[ la rela\iile dintre Poart[ =i
popoarele cu care intra în conflict. În acest punct Cantemir
are =i o serie de observa\ii polemice la adresa afirma\iilor
produse de al\i istoriografi. Un lucru mai important i se pare
autorului acela c[ otomanii încercau s[ alipeasc[ teritorii ce
fuseser[ ale Imperiului Roman de R[s[rit. Acest lucru era
valabil atât în Asia, cât =i în Europa. Astfel Nicephor Gregoras
=i Georgios Phranzes gre=esc amândoi considerând c[ zona
Caramaniei apar\inuse per=ilor, când istoricii turci în=i=i afirm[
c[ între marea Egeic[ =i India fuseser[ doar romanii. Cât
prive=te locurile de lâng[ Constantinopol, Cantemir însu=i a
g[sit, între ruinele unui palat, o bucat[ de porfir de pe vremea
celei de-a 64-a olimpiade grece=ti, adic[ din 520 î.e.n., semn
al civiliza\iei grece=ti care-o precedase pe cea roman[.
Respectivul porfir a r[mas în palatul s[u de pe Bosfor, intrat
în posesia lui Ion Mavrocordat. Chiar, ne spune Cantemir, faptul
c[ turcii numesc Europa în general =i Grecia în special Rumelia,
iar Imperiului Roman îi spun Rum, este un semn al recunoa=-
terii apartenen\ei originare a acestor teritorii la Roma. Pe acest
fond al romanit[\ii trebuie deci judecate =i cuceririle f[cute
de Imperiul Otoman în teritoriile române=ti. Astfel, luarea
Severinului este tot o cucerire a unei foste pozi\ii romane,
acolo fiind înc[ ruinele turnului lui Sever =i ale podului lui Traian.
Numai lipsa de alia\i i-a adus pe români în situa\ia de a pl[ti
tribut. Nici Ioan Huniade n-a fost ajutat în lupta de la Cossovo
cu Murad al II-lea. În aceast[ situa\ie, când trebuia s[ lupte
DIMITRIE CANTEMIR
%
singur[, Moldova a pierdut =i ea mult, tributul ajungând, dup[

Petru Rare=, la 75.000 de galbeni, iar bairam-pe=che=ul la
50.000. în sfâr=it, Cantemir \ine s[ aminteasc[ faptul c[, de=i
salinele =i v[mile Moldovei reveniser[, dup[ majorarea
tributului, tezaurului \[rii, totu=i aceast[ reglementare nu mai
era respectat[ de c[tre turci. Prin urmare, pe fondul general
al evenimentelor Imperiului =i Europei, Dimitrie Cantemir se
întoarce mereu, în subtextul Istoriei, la problemele Moldovei
=i ale românilor. Cartea a III-a =i cea mai întins[ a lucr[rii
con\ine, în expunerea firului principal al evenimentelor, dou[
trasee distincte: unul unde se demonstreaz[ cum, urmând
impulsului ini\ial dat de Othman, Imperiul cre=te vertiginos,
cre=tere ce culmineaz[ cu luarea Bizan\ului, altul unde cititorul
e l[sat s[ vad[ c[ dup[ o perioad[ de cre=tere urmeaz[ una de
maturizare, de coacere =i rafinare a structurilor, când sporul
teritorial nu mai st[ pe primul plan. Se anun\[, în acest fel,
îmb[trânirea care aduce descre=terea, este pus în lumin[
momentul când cre=tin[tatea trebuie s[ ac\ioneze spre a gr[bi
acest proces. Intervalul de maxim[ str[lucire a Imperiului, de
la Mahomed al II-lea, cel care a luat Bizan\ul, pân[ la Soliman
Canuni, cel ce a codificat în Teshrifa, sistemul de legi dup[
care se conducea Imperiul, este inspirat de lucrarea lui Ali
Efendi din Philipopole, secretarul marelui defterdar al lui Selim I.
Cantemir afirm[ c[ a de\inut respectiva lucrare, foarte rar[, =i
ea a r[mas de asemenea în palatul s[u de la Bosfor. Oricum,
cele patru capitole dedicate lui Mahomed al II-lea, Baiazid al II-lea,
Selim I =i Soliman Canuni sunt cele mai extinse =i mai atent
adnotate din întreaga istorie, de=i Cantemir m[rturise=te c[ a
scris în bun[ m[sur[ din memorie. Acest fapt, rezultat din
analiza intern[ a lucr[rii, poate fi un argument, serios în
combaterea p[rerii lui Hammer, care considera c[ Ali Efendi
nici n-a existat. Povestea lu[rii Bizan\ului debuteaz[ cu enume-
rarea punctelor slabe ale cet[\ii =i ale împ[ratului ei: nu era
fortificat[ decât prin natur[ =i arte; între ea =i Europa turcii
construiser[ o cetate pe o fâ=ie de p[mânt ob\inut[ prin viclenie;
între ea =i Asia aceia=i turci ridicaser[ o fort[rea\[ unde au
construit de altfel =i navele de r[zboi, transportate apoi pe
&
uscat pân[ la Galata. De=i istoricii cre=tini sus\in c[ lupta a

fost îndârjit[, cei turci, mai înclina\i s[ scoat[ în eviden\[ vitejia
o=tilor lor, spun c[ ea n-a mai însemnat, în aceste condi\ii,
mare lucru. Bizan\ul a fost atacat în mai multe puncte deodat[:
dinspre Phanar, dinspre Adri[nopol, dinspre Topkapî, Egri Capî.
Consecin\ele au fost, în timp, atât de spectaculoase, odat[ cu
lichidarea Imperiului Roman de R[s[rit, încât Cantemir se
opre=te îndelung, chiar în textul expunerii, la enumerarea
erorilor Bizan\ului. Astfel, de=i ora=ul se afla lâng[ dou[ m[ri
deschise, era lipsit de fortifica\ii. A cedat o fâ=ie de p[mânt
otomanilor, de=i era cunoscut precedentul Didonei care pierduse
Cartagina printr-un procedeu asem[n[tor. El a mai cucerit,
dup[ Bizan\, înc[ dou[sprezece regate =i dou[ sute de cet[\i,
printre care Trapezuntul (Niceea), Peloponezul, antica Eubeea
(Negroponte), Crimeea, Paflagonia =.a. Dat[ fiind valoarea de
simbol a Bizan\ului pentru romanitate =i pentru cre=tini, Cantemir
enumera în notele capitolului valorile pe care le de\ine,
deplângând faptul c[, mai târziu, vene\ienii, colonie bizantin[,
intrând cu for\a în ora=, au ars din temelii o bun[ parte a lui,
p[strat[ de barbarii în=i=i. De asemenea enumera obiectivele
strategice care, bine lovite, s[ ajute europenilor la recucerirea
acestui pre\ios obiectiv =i la reinstaurarea în drepturi a p[r\ilor
componente ale Imperiului Roman de R[s[rit (Dacia inclusiv).
Astfel, în Phanar se afl[ palatele ultimilor împ[ra\i greci, ale
c[ror tezaure între care un diamant de 120 de karate au
intrat în haznaua sultanului. În dreptul portului Cassim Pa=a,
care deservea Constantinopolul, se afla catedrala Patriarhiei,
unde se p[strau scrierile tuturor patriarhilor ortodoc=i de la
luarea Bizan\ului pân[ în vremurile contemporane. Tot acolo
era =i Academia, focar al p[str[rii =i r[spândirii spiritului
vechiului Bizan\, cu profesori =i elevi la fel de ilu=tri, pe deplin
comparabili celor din restul Europei. Spre Cumcapî era gr[dina
de legume a ora=ului, alt[dat[ portul galerelor de la Marmara,
loc de unde Bizan\ul fusese u=or de atacat de pe ap[. Mai sunt
indicate locul pulber[riei, caz[rmilor =i palatului unde se aflau
sult[nesele cu copii, viitorii mo=tenitori ai tronului, p[zi\i doar
de 500 de enunci. În sfâr=it, în privin\a cre=tinilor în general,
DIMITRIE CANTEMIR
'
dar =i a principatelor române în special, Cantemir \ine s[ aduc[

urm[toarele informa\ii: au fost d[râmate catedralele din piatr[
=i s-a autorizat (în Constantinopol) practicarea religiei cre=tine
doar în biserici de lemn. El însu=i, Cantemir, a reu=it s[ repun[
în drepturi, pe vremea lui Ahmed al III-lea, o biseric[ din zid, în
virtutea unui vechi act de dona\ie de pe vremea lui Mahomed
al II-lea. Cât prive=te palatele |[rii Române=ti =i al Moldovei,
dar mai ales palatul particular al lui +erban Cantacuzino, termi-
nat de Dimitrie Cantemir, ele de\in pozi\ii strategice în inte-
riorul ora=ului, din turnurile ultimului putându-se privi chiar
în curtea seraiului. Acesta nu este singurul motiv pentru care
cre=tin[tatea trebuie s[ se alieze cu domnii \[rilor române. Pe
teritoriul lor exist[ o serie de vestigii antice, precedând chiar
existen\a Imperiului Roman, m[rturii ale civiliza\iei grece=ti,
în aria c[reia se cuprinseser[ =i aceste teritorii. Astfel, +tefan
cel Mare a luptat, ca =i Petru I în 1711, la F[lciu, identificat de
Cantemir a fi antica Taiphalie a lui Herodot.16 Baiazid al II-lea
a continuat linia impus[ de tat[l s[u, Mahomed al II-lea. El a
înt[rit armata formând un corp de voluntari numi\i giongulli,
care au alc[tuit apoi nucleul unit[\ilor de cavalerie ale
mercenarilor bosnieci =i unguri. Tot el a format corpul de elit[
al cavaleriei, supranumit delileri (furio=ii), care se aruncau
în lupt[ unde era mai greu. Armatele europene nu dispuneau,
nici în perioada lui Cantemir, de batalioane de sacrificiu de
acest fel. Ideea alc[tuirii lor era pur oriental[. Baiazid al II-lea
a avut grij[ s[ extind[ =i sistemul de înv[\[mânt, introducând
discipline caracteristice pân[ atunci doar Evului Mediu
european, pentru a face capabili pe înv[\a\i s[ ofere Europei
cuvenitele replici =i la acest nivel spiritual. Înv[\a\ii în=i=i au
început s[ capete pensie anual[ =i îmbr[c[minte în contul
statului. Prilej pentru Cantemir de a-=i instrui cititorii în privin\a
sistemului monetar turcesc. +tiin\ele enumerate sunt oratoria,
logica, gramatica, sintaxa, filosofia, teologia, jurispruden\a,
astronomia, matematica, geografia, aritmetica, poezia =.a. În
leg[tur[ cu acest sistem de instruire intelectual[ constituit în
replica celui european, Cantemir ofer[, în notele capitolului,
informa\ii în leg[tur[ cu punctele lui atacabile, puncte care

vizau însu=i fundamentul islamic. Dou[ dintre acestea

contradic\ia între Dumnezeu (care determin[ destinul) =i libera
voin\[ a omului; contradic\ia între musulmanii turci (suni\i)
=i cei persani (sudi\i), primii considerând c[ Othman a avut
ca fra\i =i colaboratori în întemeierea religiei pe Omer =i Ali,
ceilal\i recunoscându-l doar pe Ali17 puteau constitui falii
care, exploatate ingenios, aveau s[ duc[ la sl[birea Imperiului
însu=i. Înc[ o gre=eal[ care trebuia exploatat[ deoarece prin
efectele ei în timp l[rgise bre=a, era cea referitoare la restric\iile
religioase impuse per=ilor în=i=i de conduc[torii lor, ceea ce
provocase, spune Cantemir, fuga locuitorilor exact ca a hughe-
no\ilor în Fran\a. Rela\ia este cu totul interesant[ =i actual[,
atât pentru c[ v[de=te o bun[ cunoa=tere, de c[tre Cantemir,
a problemelor europene (hugheno\ii fuseser[ alunga\i în 1685),
cât =i pentru c[, în expedi\ia persan[ din 1721 1723, el =i-a
urm[rit aceast[ idee a depist[rii diferen\elor dintre musulmanii
de provenien\[ persan[ =i turcic[, pentru a folosi bre=a despre
care vorbeam în scopul mai u=oarei înfrângeri a islamismului
de c[tre cre=tin[tate. Notele capitolului ofer[ =i câteva
informa\ii importante, în principal pentru Rusia, deoarece erau
proiec\ii ale unor conflicte abia încheiate ori incipiente. Astfel,
nota polemic[ la adresa istoricului Michalo Lituanul se refer[
la faptul c[ acela g[sea o origine t[tar[ (cinghiz[) poporului
lituanian cu inten\ia de a demonstra, în virtutea ei, necesitatea
independen\ei teritoriale. Cantemir, pe baza istoriografiei
turce=ti, afirma lipsa de temei a celor spuse de Michalo, consi-
derând c[ t[tarii lituani sunt ceremu=i, ca =i cei din Bugeac.
Urmeaz[ o not[ ampl[ despre familiile ereditar nobile ale
t[tarilor din Crimeea, una dintre aceste familii fiind Mârza,
cu filia\ii atestate =i în Bugeac (Basarabia anticilor). Aceasta
era, conform Vie\ii lui Constantin Cantemir, o familie aflat[ în
rela\ie cu a Cantemire=tilor în=i=i. R[zboaiele Azovului atestau
cât de fierbinte era zona Crimeii pentru Rusia în condi\iile în
care, pe de o parte, t[tarii voiau s[-=i p[streze independen\a
atât fa\[ de ea, cât =i fa\[ de turci. Ace=tia din urm[ luaser[
Caffa (colonie genovez[). În sfâr=it, o a treia not[ ofer[ infor-
ma\ii ample cu privire la cercazieni =i situa\ia lor privilegiat[
DIMITRIE CANTEMIR

atât în optica t[tarilor, cât =i a otomanilor. Zona Caucazului

avea s[ devin[ fierbinte odat[ cu expedi\ia la care a participat
Cantemir însu=i. La 1717, deci cu câ\iva ani mai înainte de a fi
participat la expedi\ia în Caucaz, Cantemir spune despre
locuitorii zonei c[ sunt considera\i printre t[tari francezii
Asiei pentru gustul lor rafinat. Cât despre vitejie, cercazienii
ofereau cele mai bune =coli militare pentru =efii de armate ai
t[tarilor. În ce-i prive=te pe turci, ace=tia cump[rau la pre\uri
foarte ridicate sclavi cercazieni (caucazieni) prilej pentru
Cantemir de a da o list[ a pre\urilor diverselor categorii de
sclavi cu scopul de a face din ei mo=tenitorii averii st[pânilor
lor, în special în Egipt, zon[ mai nou cucerit[ =i unde asimilarea
era un proces în curs. O precizare interesant[ este aceea c[
Baiazid al II-lea construise la Derbent un fort, chiar pe locul
unde Tomisis, regina sci\ilor, cea pomenit[ de Eminescu mai
târziu, l-a atras pe Cyrus, regele per=ilor, =i l-a ucis. În schi\ele
executate de Cantemr în Caucaz el consider[ a fi descoperit
acest fort, pe care-l =i descrie Bayer în De muro Caucaseo (tip[rit
în 1726 în Rusia), text inspirat de notele cantemiriene. În
sfâr=it, întâlnim informa\ii cu privire la soarta Moldovei, la
faptul c[ +tefan cel Mare a pierdut atunci Chilia =i Cetatea
Alb[, care deci fuseser[ ale Moldovei (=i nu ale |arii Române=ti
cum pretindeau autorii =i h[r\ile ungure=ti, zice Cantemir).
Lui Baiazid al II-lea i-a urmat Selim I-ul. El a mi=cat cele 70 de
triburi arabe dintre Mecca, Damasc, =i Cairo silindu-le s[-i
pl[teasc[ tribut, a luat Tibrisul (Persepolis), capitala Imperiului
Persan, dar nu =i Imperiul însu=i, a luat Alepul, dar nu =i Damascul,
Mesopotamia pân[ la Ninive. Principala s[geat[ de ac\iune a
acestui sultan fiind îndreptat[ spre Asia, el a fost nevoit s[-=i
consolideze o tactic[ în consecin\[. A fortificat deci spionajul
=i a adus la ordinea zilei pedeapsa cu moartea. În leg[tur[ cu
Alepul, Cantemir precizeaz[ c[ acolo se afl[ consulatele
Fran\ei, Olandei =i Angliei. Notele acestui capitol sunt printre
cele mai substan\iale, de=i expunerea se refer[ în principal la
Asia. Cantemir are r[gazul s[ încheie o serie de informa\ii
strecurate pe parcurs cu descrierea in extenso a unor întregi
sisteme func\ionale ale Imperiului, valabile în actualitatea

imediat[. Analiza cea mai am[nun\it[ vizeaz[ veniturile

b[ne=ti ale Imperiului. Autorul descrie atribu\iile =i modul de
conducere al fiec[reia din cele dou[sprezece cancelarii care
manevrau finan\ele statului, faptul c[ documentele se emiteau
în turc[, dar conturile se \ineau în persan[, faptul c[ fiecare
cancelarie era dublat[ de oficii cu atribu\ii speciale, care
foloseau pentru armat[ diferen\a de venit reie=it[ la încheierea
conturilor (ele nu se puteau calcula exact). Sunt date atribu\iile
tuturor acestor oficii =i câ=tigul fiec[rui =ef de oficiu. În sfâr=it
Cantemir analizeaz[ tezaurul public (extern) =i cel imperial
(intern), veniturile nete anuale =i veniturile de care dispuneau
=efii acestor tezaure, adic[ defterdarul =i haznedarul. Indic[
drept surs[ a informa\iilor pe acela=i mare haznedar Ibrahim,
elevul s[u întru arta muzicii, care câ=tiga 200 000 de taleri
imperiali anual, în compara\ie cu vizirul, care avea 600 000
plus pe=che=urile. Fiecare tezaur primea anual 27 000 de pungi
a câte 500 de taleri, informa\ia atât de actual[ =i care dezv[luia
cre=tin[t[\ii situa\ia financiar[ a Imperiului, era de fapt un
aviz în leg[tur[ cu aceea c[, în ciuda marii corup\ii a lumii
otomane, vârfurile ei câ=tigau suficient spre a nu putea fi
atacabile pe aceast[ cale. În ce prive=te armata, interesul lui
Cantemir continu[ s[ fie ghidat, =i la acest capitol, de problema
Constantinopolului. În absen\a sultanului =i a vizirului acesta
e condus de un caimacam care are doi adjunc\i: unul r[spunde
de serai =i suburbii =i altul de garnizoan[ =i ieniceri. Dac[ ne
amintim c[ din palatul lui +erban Cantacuzino se vedea în
interiorul seraiului =i c[ adjunc\ii caimacamului nu erau nici
pe departe la fel de bine pl[ti\i ca vizirul, haznedarul =i defter-
darul, nota respectiv[ se încarc[ de o semnifica\ie anume: îndemn
la ac\iune. Singura men\iune direct[ cu privire la cre=tini,
f[cut[ în notele acestui capitol, vizeaz[ faptul c[, de=i exista
un hati=erif de scutire, al c[rui text e reprodus de Cantemir,
totu=i c[lug[rii de pe muntele Sinai erau obliga\i s[ pl[teasc[
haraci. Aceast[ not[ î=i cap[t[ adev[rata adâncime dac[ o
corobor[m cu documentele domniei lui Cantemir, care
dovedesc18 c[ el ob\inuse pentru o parte din m[n[stirile
Moldovei închinate Sinaiului s[-=i verse veniturile în contul
DIMITRIE CANTEMIR
!
\[rii. Capitolul referitor la Soliman legiuitorul este ultimul din

seria celor foarte bogate în note =i care cuprind prima etap[, a
cre=terii rapide a Imperiului. Este de aceea, pentru Cantemir,
prilejul unor concluzii par\iale =i al unor recapitul[ri semni-
ficative. Nararea evenimentelor perioadei lui Soliman, menite
s[ arate cre=terea teritorial[ a Imperiului, cuprinde perioada
legat[ de luarea Belgradului, poarta de ap[rare a Budei, apoi
luarea Budei =i a Pestei, por\i de ap[rare ale Vienei =i, în sfâr=it,
primele atacuri asupra Vienei, pe care turcii nu reu=esc s-o ia.
Pe direc\ia european[ turcii câ=tig[ teren =i prin alian\a cu
Fran\a, care ceruse ajutor împotriva Spaniei. Sub acest pretext
otomanii atac[ peninsula iberic[ vizând Gibraltarul, poarta
de intrare în bazinul Mediteranei. Pe direc\ia Balcanilor
Soliman avanseaz[ mereu mai spre nord, trecând prin foc =i
sabie Moldova =i r[pindu-i, cum am men\ionat =i mai sus,
tezaurul (diademe, sceptre, cruci etc.), de=i se supusese de
bun[ voie, ceea ce îi da dreptul s[-=i p[streze valorile. Pe
direc\ia asiatic[ Soliman supune Yemenul =i Van, dar nu =i
capitala de atunci a per=ilor, Ispahan. Cucere=te în schimb o
bun[ parte a Georgiei =i a Armeniei. În afara acestor fapte,
încearc[ s[-=i consolideze pozi\iile în Egipt, Arnaudia, Moreea
=i alte teritorii unde revoltele locale atestau nemul\umiri fa\[
de noua st[pânire musulman[. Bogatul inventar de note care
folose=te drept puncte de plecare relat[ri diverse din cuprinsul
capitolului, urm[re=te în fond scopuri sesizabil diferite fa\[
de relat[rile respective. Ele vizeaz[ situa\ia Imperiului Otoman
din punct de vedere militar, juridic, al formulei guvernamentale
etc., a Constantinopolului în mod deosebit, rela\iile Imperiului
cu popoarele cucerite =i, în acest context, cu detalii, situa\ia
Moldovei. Afl[m deci c[ armata otoman[ are 111 companii
de ieniceri =i felul special al ordon[rii lor. Cre=tinii sunt invita\i
s[ ia aminte c[ otomanii omoar[ garnizoana cet[\ii care nu li
se pred[. Pentru buna func\ionare a armatei Soliman a dat un
corp al legi. El a legiferat de asemenea dreptul civil.19 Constan-
tinopolul are dou[zeci =i opt de por\i, cum arat[ =i harta
executat[ de Cantemir, unele mai greu de ap[rat din interior.
În urma cre=terii substan\iale a întinderii imperiului, rela\iile
"
cu popoarele cucerite, ori numai amenin\ate, s-au complicat

mult. Cantemir consider[ util s[ produc[ pentru cititorii s[i
europeni o serie de limpeziri cu privire la accep\iile date de
turci unor zone geografice (Rumelia de pild[ are cinci accep\ii,
Hurmius înseamn[ Portugalia plus insula Ornus, Asia Mic[ e
considerat[ parte a Europei, Yemenul e considerat indian din
cauza originii locuitorilor =.a.), cu privire la tipologiile afro-
asiatice cu care lucreaz[ istoricii turci t[tari per=i, zengi =i
cu teritoriile ce se atribuie acestor tipologii. Este interesant c[
limita nordic[ a informa\iilor cantemiriene e dat[ de Mun\ii
Caucaz. Dintre zengi un loc deosebit acord[ Cantemir triburilor
arabe, De asemenea, el informeaz[ mai în detaliu în leg[tur[
cu limita nordic[ a popula\iilor afroasiatice, vorbind despre
Georgia, Azerbaidjan, Armenia, despre influen\ele europene
în aceste zone (de pild[ olandezii trimiseser[ la Tiflis, prin
1712, o tiparni\[, dup[ cum a aflat Cantemir dintr-o surs[
oral[, de la un nobil georgian fugit la ru=i =i mort la Stockholm
în timpul r[zboiului nordului, ca general al lui Petru I). A r[mas
prin urmare interesat, în anii petrecu\i în Rusia, de situa\ia
politic[ a Imperiului Otoman. Analiza pe care-o ofer[ în aceste
note în leg[tur[ cu infiltrarea turcilor în bazinul Mediteranei
=i cu punctele de rezisten\[ antiotoman[ este edificatoare.
Despre Algeria, Egipt, Moreea, Arnaudia20, Calabria, Piemont
=i Portugalia afl[m c[ izbucneau continuu revolte. Despre
Creta, Corfu, Rodos, Lemnos, Sicilia, Ornus se ofer[ date
substan\iale în leg[tur[ cu istoria insulelor =i cu rezisten\a
antiotoman[ organizat[ în principal cu ajutorul Vene\iei, veche
colonie bizantin[, care domina întregul bazin al Mediteranei.
Dou[ detalii sunt cât se poate de interesante în referirile lui
Cantemir la problemele asiatice =i cele mediteraneene ale
Imperiului: unul se refer[ la tentativa lui Soliman de a construi,
cu me=teri t[tari, canalul Volga-Don, care îns[ n-a putut fi dus
la bun sfâr=it din pricina incapacit[\ii de a aproviziona cu hran[
pe lucr[tori. Autorul \ine s[ precizeze c[ locul fusese ales în
apropierea Astrahanului. Al doilea detaliu se refer[ la tentativa
de a construi un canal de trecere pentru nave între Marea
Mediteran[ =i Marea Ro=ie, spre a înv[lui astfel mai bine pe
DIMITRIE CANTEMIR
#
de o parte peninsula arabic[, pe de alta Egiptul. Canalul era

aproape construit când, deodat[, s-a umplut cu nisip. Ambele
detalii au menirea s[ indice amploarea planetar[ a inten\iilor
otomane =i s[ constituie semnale de alarm[ pentru cre=tin[tate.
În leg[tur[ cu toate popula\iile afro-asiatice =i mediteraneene
care intr[ în vizor în cadrul acestor note, Cantemir precizeaz[,
în mod expres, al[turi de denumirea turceasc[ =i european[ a
punctelor geografice, pe cea latin[, ceea ce constituie un
argument lingvistic în leg[tur[ cu apartenen\a zonei respective
la Imperiul Roman, deci cu dreptul de a-=i recâ=tiga inde-
penden\a în virtutea acestui fapt. Dacia se integra, fire=te,
acestui vast teritoriu al Imperiului Roman. Cantemir \ine s[
fac[ o observa\ie surprinz[toare în leg[tur[ cu unitatea de
fond a popula\iei de pe teritoriul vechii Dacii: turcii spun
voievozi deopotriv[ principilor Moldovei, |[rii Române=ti =i
Transilvaniei. În ceea ce prive=te Moldova, autorul \ine s[
prezinte situa\ia atât din punct de vedere istoric, cât =i al
contemporaneit[\ii, chiar repetând lucruri pe care le-a mai
men\ionat în decursul notelor precedente. Cantemir ilustreaz[
momentul când +tefan cel Mare a pus domnia în mâinile fiului
s[u Bogdan relatând discursul b[trânului domn în leg[tur[ cu
soarta viitoare a Moldovei fa\[ de Imperiu: (...) El a înghi\it
pân[ acum prin intrigi =i uneltiri mai toat[ Ungaria; a supus
prin puterea armelor sale Crimeea =i acele pân[ acum neînvinse
triburi ale t[tarilor =i le-au legat sie=i prin introducerea
supersti\iunii mahomedane; Basarabia noastr[ cotropit[ de
violen\ele sale; Valahia, ai c[rei locuitori de=i inamici nou[,
dar sunt cre=tini ca =i noi, geme sub jugul tiran (...) Pe poloni
îi cunosc =i =tiu c[ sunt inconstan\i =i incapabili de a rezistea
furiei turcilor: ungurii gem deja cu to\ii sub jugul lor; germanii
au precum se pare atâtea încurc[turi interne (...); dac[ pe
lâng[ preserva\iunea legilor noastre civile =i ecleziastice pute\i
ob\ine pacea sub condi\iuni onorabile, chiar fie =i pe lâng[ un
tribut, atunci este mai consult a v[ încrede în clemen\a sa
decât în armele sale. Dar dac[ v-ar prescrie alte condi\iuni,
atunci mai bine s[ pieri\i cu to\ii de mâna inamicului. 21 Discurs
inventat f[r[ îndoial[, dar nu mai pu\in semnificativ prin
$
luciditatea observa\iei de natur[ istoric[. Logof[tul T[utu,

ambasadorul lui Bogdan la Poart[, trimis s[ trateze problema
tributului, e înf[\i=at de Cantemir în cei mai favorabili termeni,
cu inten\ia v[dit[ de a eviden\ia condi\iile avantajoase pe care
a reu=it s[ le ob\in[ pentru Moldova. T[utu =tia greac[, latin[,
polon[ =i limbile altor popoare învecinate. Era foarte prudent,
iar replicile lui, de adev[rat Nastratin Hogea, în leg[tur[ cu
preten\iile otomane, au favorizat misiunea pe care-o avea de
împlinit. Un am[nunt interesant: Cantemir spune Logotheta
=i nu Logof[tul, acreditând o nobil[ origine greceasc[ a numelui.
Acest lucru reflect[ aceea=i inten\ie de a-i spori valoarea. Ea
se al[tur[ faptului c[, în compara\ie cu Gr. Ureche ori Neculce,
aduce am[nunte noi despre edificarea de c[tre T[utu a
palatului Moldovei (Bogdan serai) la Constantinopol. Sursele
lui Cantemir trebuie s[ fi fost, =i în aceast[ privin\[, turce=ti.
El compar[ situa\ia de pe vremea lui Bogdan cu timpurile de
dec[dere de la începutul secolului al XVIII-lea =i \ine s[ precizeze
c[ la 1686 fusese ars de c[tre Jan Sobieski, sub pretextul
eliber[rii de turci, actul prin care Soliman Canuni recuno=tea
moldovenilor credin\a cre=tin[ în schimbul tributului. Acest
lucru se întâmplase în timpul domniei lui Constantin Cantemir
=i fiul s[u reproduce din memorie documentul, dup[ cum
urmeaz[: Moldova de bun[ voie =i neconstrâns[ de nimeni a
oferit supunerea sa sultanului; =i chiar pentru aceea voin\a
sultanului este ca toate bisericile lor, riturile religioase =i legile
\[rii neatinse s[ r[mân[; =i nici c[ pretind alta de la principe
decât ca în tot anul s[ trimit[ prin boieri credincio=i la Sublima
Poart[ patru mii de galbeni (...) 22. Insisten\a obsesiv[ a lui
Cantemir, în toat[ istoriografia sa, asupra acestor condi\ii
ini\iale (pe care tratatul de la Lu\k le stipula în mod chiar mai
favorabil f[r[ plata nici unui tribut23) modificate cu timpul,
arat[ cât de mult[ importan\[ le acorda în contextul politic
contemporan. De altfel, chiar în notele respective, face un scurt
rezumat al Descrierii Moldovei: descriere geografic[, grani\e,
împ[r\ire economico-politic[, vestigii romane =i antice grece=ti,
mod de primire a învestiturii domne=ti (în Moldova =i |ara
Româneasc[). O serie de informa\ii provin, f[r[ a fi men\ionate
DIMITRIE CANTEMIR
%
ca atare (inscrip\ia de la Gherghina =.a.) din lucrarea lui Miron

Costin De neamul moldovenilor. În final Cantemir spune: Care
dore=te mai larg[ cuno=tin\[, consulte istoria mea despre
Moldova, care sper c[ în scurt timp se va publica. 24 Autorul
avea în minte fie partea a doua, nefinalizat[, a Hronicului fie,
mai curând, dac[ ne ghid[m dup[ cele expuse mai sus, chiar
Descriptio Moldaviae, publicat[ abia în 1770 (la Leipzig), dar
terminat[ din 1716. În sfâr=it, în leg[tur[ cu inten\iile turce=ti
fa\[ de Moldova, Cantemir face o observa\ie pe care, probabil,
la 1710, când a venit dormn, înc[ n-o decelase cu toat[
maturitatea. De=i nici un act nu prevedea acest lucru, cu timpul
Imperiul Otoman a început s[ impun[ Moldovei domni din
rândul grecilor de la Constantinopol: Cantacuzino, Ruset, Duca,
Mavrocordat. Anun\[ c[ va vorbi mai pe larg despre alegerea
domnilor în Moldova într-o lucrare anume, probabil tot
Descrierea Moldovei. Ultima fraz[ a notelor lui Cantemir izbe=te
prin for\a ei catilinar[ (în latin[ începe chiar prin quousque
tandem...): Pân[ când, o, Doamne, s[ mai domneasc[ înc[
r[utatea în lume!25 Restul p[r\ii I a Istoriei nu aduce nimic în
plus ca intensitate a sentimentului antiotoman al lui Cantemir,
ca linii de atac ale istoriografiei =i ca substan\[ a informa\iei.
Urm[torul punct nodal îl ofer[ începutul p[r\ii a II-a, adic[
sfâr=itul lui Mahomed al IV-lea, a c[rui domnie seam[n[, prin
evenimentele sale, cu vremurile contemporane. Situa\ia
european[ devenise incomparabil mai complicat[ decât pe
vremea lui Soliman Canuni: Ioan Sobieski, tocmai venit rege
al Poloniei, pierde Cameni\a în favoarea otomanilor. Cazacii
zaporojeni lupt[ cu t[tarii de Crimeea care tindeau s[ se alieze
cu turcii. Imre Thököly se declar[ rege al Ungariei =i, cu
sprijin turcesc, încearc[ s[-=i p[streze independen\a fa\[ de
Imperiul Habsburgic. Otomanii vizeaz[ Viena. În Moldova e
numit Dimitrie Cantacuzino. În Muntenia e reconfirmat +erban
Cantacuzino, aliat în secret cu Leopold I de Habsburg. Situa\ia
de inferioritate a Moldovei nu dureaz[ mult deoarece vine
domn Constantin Canternir. Ne afl[m într-un punct al Istoriei
când Dimitrie Cantemir se simte obligat s[ apere principii
politice =i de guvernare care-i erau dragi, fiind vorba de tat[l
&
=i socrul s[u. Nu afl[m lucruri în plus fa\[ de Vita Constantini

Cantemiri..., dar ideile sunt expuse sintetic cu scopul de a
justifica faptele celor doi domni mai ales ale tat[lui luminând
un context politic bine determinat. Astfel, Imperiul Habsburgic
cere Rusiei s[ se alieze cu el în lupta antiotoman[. |arii Petru
=i Ivan sunt de acord, cu condi\ia s[ nu fie ataca\i de Polonia.
Ioan Sobieski e =i el de acord, cu condi\ia s[ aib[ sprijinul lui
Constantin Cantemir, supus otoman dar cre=tin, deoarece
Moldova se afla între Rusia =i Imperiul Habsburgic. Constantin
Cantemir, tentat de domnia pe via\[ 26 care i se promitea, nu
se poate alia totu=i pe fa\[ cu Polonia, având fiul ostatic la
turci. Ba chiar blocheaz[ tendin\ele filopolone ale unor boieri
(Velicico =i Miron Costin, naturaliza\i nobili poloni, au fost
uci=i). Ioan Sobieski devasteaz[ Moldova. +erban Cantacuzino
se aliaz[ cu Leopold I trimi\ându-l în acest scop la Viena chiar
pe fratele s[u. |arii Ivan =i Petru ai Rusiei se aliaz[ =i ei cu casa
de Habsburg. +erban a strâns o armat[ de mercenari din rândul
popoarelor balcanice =i muni\ii pe care le-a ascuns în p[duri.
A fost îns[ ucis de fratele s[u =i de Constantin Brâncoveanu,
afirm[ în chip nedovedit Cantemir. A=adar aceste dou[ mari
mo=teniri trebuia s[ le împlineasc[, prin demersul lui politic,
fiul, fratele =i ginerele de domn. Pierderea r[zboiului din 1711
a pref[cut acest demers politic în unul istoriografic =i, în sens
mai larg, cultural. Pentru Cantemir perspectiva victoriei se
dep[rtase în timp, dar nu disp[ruse cu totul. El spera s[ poat[
oferi celor ce de\ineau puterea politic[ =i armat[ suficiente
argumente pentru ca lupta decisiv[ împotriva Por\ii s[ poat[
începe, popoarele s[ devin[ libere, iar Moldova s[ str[luceasc[
pe cerul Europei. Aceste argumente, a=a cum sunt ele prezen-
tate în primul capitol al p[r\ii I, se refer[ la faptul c[ o serie de
cre=tini trecu\i la islamism (dar sângele ap[ nu se face!) ori
chiar r[ma=i la credin\a lor, p[trunseser[ în e=aloanele
superioare ale guvernului =i armatei otomane. Exemplul
marelui vizir Ainedji Soliman, al c[rui unchi era arhimandrit
în Bosnia, ca =i al marelui dragoman Alexandru Mavrocordat,
sunt doar cele mai semnificative dintr-o serie de-a dreptul
impresionant[. Situa\ia cre=tinilor =i a celor de alt[ religie,
DIMITRIE CANTEMIR
'
oameni simpli din Imperiul Otoman, ajunsese de nesuportat

=i Cantemir o ilustreaz[ cu numeroase exemple, cum ar fi faptul
c[ evreii de pild[ nu puteau locui decât într-o anumit[ zon[ a
Constantinopolului =i nu aveau dreptul s[ practice decât
anumite îndeletniciri. În sfâr=it, în ce prive=te situa\ia terito-
riilor române=ti Moldova, |ara Româneasc[, Transilvania,
Dobrogea =i Bugeacul, precum =i a popula\iei române=ti din
sudul Dun[rii, Cantemir g[se=te de cuviin\[ s[ afirme unitatea
demersului s[u antiotoman, vizibil[ dincolo de orice alte
diferende politice. Alian\ele cu vecinii (t[tarii, ungurii, ger-
manii, ru=ii, polonii) ca =i istoria unor familii domnitoare (Vasile
Lupu, Ghica) sunt menite s[ indice acest lucru. Un alt moment
important asupra c[ruia Cantemir insist[ în partea a II-a a
Istoriei sale, este acela al p[cii de la Carlowitz din 1699, ce
încheia lungul r[zboi turco-austriac, r[zboi prin care turcii
pierduser[ Ungaria =i Transilvania =i, odat[ cu ele, pierduser[
practic una din deschiderile spre Europa. Descre=terea era un
fapt, iar cre=tin[tatea avea datoria s[ ac\ioneze în deplin[
unitate spre a gr[bi acest proces. Cantemir privea problema
turceasc[ în mod concentric, \inând seama de cel pu\in dou[
fronturi ce trebuiau activate: cel european, menit s[ elibereze
Balcanii =i bazinul Mediteranei de turci, speran\a cea mai mare
fiind Habsburgii, =i cel asiatic, unde trebuia eliberat[ zona-
cheie a întregului continent: CaucazCaspica, speran\a cea
mare fiind Rusia. În aceast[ situa\ie a momentului prezent,
iat[ cum prezint[ autorul prolegomenele încheierii p[cii:
osteni\i de uzura r[zboiului, otomanii trimit în 1698 la Viena
pe Zulficar Pa=a =i pe Alexandru Mavrocordat, care propun
dou[ variante ale tratatului de pace: una pe termen scurt,
pentru refacerea for\elor, în care caz Ungaria urma s[ revin[
Imperiului Habsburgic (Thököly oricum fusese înfrânt de
mult), Transilvania s[ aib[ o situa\ie de dubl[ dependen\[
fa\[ de germani =i de otomani Cameni\a s[ revin[ Poloniei
dar, fapt semnificativ, Belgradul s[ r[mân[ otoman. A doua
variant[, care propunea pace pe termen lung, era, evident,
mult mai favorabil[ Por\ii: ea propunea ca nu numai Belgradul,
ci întreaga Ungarie, Buda =i Pesta inclusiv, s[ r[mân[ Por\ii.

Aceast[ amenin\are în fa\a Vienei nu convenea îns[ lui Leopold.

El a pus prin urmare urm[toarele condi\ii: Ungaria, Transilva-
nia, Serbia, Bosnia, Croa\ia, restul Sclavoniei =i Bulgaria s[
revin[ în exclusivitate Habsburgilor, Moldova =i Muntenia s[
devin[ teritorii libere; Thököly s[ fie extr[dat; Ierusalimul s[
revin[ franciscanilor, iar practica religiei romano-catolice s[
devin[ liber[ pe teritoriul Imperiului Otoman; Vene\ia, care
avea interese în bazinul Mediteranei, a propus ca în urma p[cii
s[-i revin[ Moreea, insulele cele mai importante din arhipelagul
grecesc, coasta greceasc[ de la Corint cam pân[ în dreptul
insulei Corfu, o parte a Dalma\iei. Cât despre Polonia, vecina
Moldovei, ea a propus ca Moldova =i Muntenia s[ revin[
regatului polonez. La fel Crimeea t[taric[ =i malurile Niprului
pân[ la Dun[re. În acest amplu proces de mediere, unde Anglia
=i Olanda au jucat un rol de seam[ începând din 1691, intervine
=i Fran\a, ex-aliata Por\ii împotriva Spaniei, care lupta pentru
men\inerea propriei sale suprema\ii europene. Marchizul de
Chateauneuf, cunoscutul lui Cantemir, avea misiunea delicat[
de a-l împiedica pe sultan s[ încheie pace pân[ când nu vor fi
luate în considera\ie =i dorin\ele Fran\ei: s[-i revin[ în
exclusivitate, în virtutea faptului c[ Ana de Austria era mama
Regelui Soare, o parte a Imperiului Habsburgic care ar fi mers
pân[ la Viena, în timp ce, cu generozitate semnificativ[, ea se
gândea s[ lase Por\ii Ungaria. Tratativele se anun\[ pline de
peripe\ii, nici una dintre p[r\i necedând de bun[ voie pozi\ii.
Cantemir, care anun\ase înc[ de la începutul Istoriei sale c[
sursele de informare sunt turce=ti, p[r[se=te, în aceast[ a doua
parte dar mai ales în problema Carlowitz, aceast[ linie, pentru
a-=i expune p[rerea în mod liber, executând un adev[rat tur
de for\[ în politica interna\ional[ a momentului respectiv.
Dincolo de istoric, omul politic atent la evenimente înf[\i=eaz[
imaginea amplelor desf[=ur[ri de for\e care au urmat
propunerii de tratative ducând, de fapt, la înf[\i=area final[ a
marelui tratat de la Carlowitz. În Imperiul Otoman se schimb[
marele vizir =i, ca urmare, solilor trimi=i la tratative li se retrage
mandatul. Mai mult decât atât: Mavrocordat, în calitatea sa
de cre=tin (deci implicit tr[d[tor) e amenin\at cu moartea dac[
DIMITRIE CANTEMIR

se întoarce la Constantinopol. În aceast[ situa\ie otomanii

reîncep lupta. Recuceresc Belgradul, îl trimit principe pe
Thököly în Transilvania (1690). Vene\ienii blocheaz[ coasta
Moreii =i-i bat pe turci la Lepanto. Polonezii intr[ în Moldova,
ungurii =i germanii armatei lui Heissler lupt[ între ei, iar \arul
Petru o închide la Novodevicie pe sora lui care-l tutela =i
provocase o r[scoal[ cu substrat religios (a streli\ilor) în
rândurile armatei ruse. Dup[ ce face ordine ucigând 12.000
de oameni, el atac[ Azovul =i-l ia (1691). Între timp Soliman
al II-lea fusese schimbat cu Ahmed al II-lea (1691) =i acesta
cu Mustafa al II-lea (1695). Se anun\[ marea b[t[lie de la
Zenta, unde turcii sunt practic m[cel[ri\i, prin=i între râul
Carlowitz si armata cre=tin[. Cantemir, care a participat la
aceast[ b[t[lie în calitate de supus turc, consider[ c[ ea a fost
decisiv[.27 Otomanii s-au v[zut sili\i s[ accepte pacea. Apre-
cierea lui Cantemir în privin\a b[t[liei de la Zenta o aminte=te
de departe pe aceea privitoare la expedi\ia de la marea Caspic[,
unde respingerea turcilor i se p[rea un act de importan\[ egal[
cu respingerea lor la Zenta. Tratativele începute la sfâr=itul lui
1698 se desf[=oar[ chiar pe câmpul de la Carlowitz, unde
acela=i inamovibil Alexandru Mavrocordat, dar înso\it de Rami
Reis Efendi =i Muharemi Esrar, pune de acord p[r\ile în privin\a
protocolului tratativelor. Anglia (prin lordul William Paget) =i
Olanda (prin Jacob Colyer) r[mân mediatoare. Cantemir indic[
f[r[ nici un comentariu grani\ele trasate în urma acestei p[ci,
semnate de to\i participan\ii cu excep\ia Fran\ei, pace prin
care Transilvania revine Habsburgilor, Cameni\a Poloniei (dar
restituind Moldovei toate cet[\ile), Rusia p[streaz[ grani\ele
existente, vene\ieniî iau Moreea, dar f[r[ Lepanto. În aceast[
situa\ie vine mare vizir Daltaban Pa=a, sus\in[torul la domnie
al lui Antioh Cantemir. El cere anularea tratatului =i ca urmare
e ucis de sultan. Atunci se produce o revolt[ a armatei, l[sat[
f[r[ front de lupt[, ceea ce duce la schimbarea sultanului.
Noul venit, Ahmed al III-lea (1703), bun tactician, reu=e=te s[
reinstaureze ordinea în Imperiu omorând to\i capii revoltei,
cam 14 000 de oameni, în numai cinci luni. Ultimul episod
semnificativ al Istoriei lui Cantemir se refer[ la evenimentele

în care a fost implicat în modul cel mai direct =i tragic: r[zboiul

ruso-turc de la Prut din 1711. Este interesant în ce fel prezint[
situa\ia =i motivele pentru care a ac\ionat în modul cunoscut.
Imperiul Otoman încerca, prin toate mijloacele, s[ nu violeze
pacea încheiat[ la Carlowitz. Semn c[ nu se considera suficient
de puternic s[ sus\in[ noi b[t[lii, mai ales în situa\ia când era
vizibil[ tendin\a cre=tinilor de a se alia contra sa. Conflictul a
izbucnit îns[ în alt[ parte, =i anume pe fondul r[zboiului
nordului, între Suedia =i Polonia, deoarece Carol al XII-lea al
Suediei \inea s[ impun[ un alt rege în locul lui August al II-lea,
aliatul Rusiei. E adus Stanislav I Leszczinski, fiul lui Rafael.28
Carol al XII-lea nu se mul\ume=te îns[ cu atât. El îl atac[ pe
Petru I în virtutea faptului c[ fusese aliat cu August. Cum îns[
între timp Rusia î=i organizase armata folosind instructori
germani, Carol e înfrânt la Poltava (1709) =i silit, împreun[ cu
aliatul s[u, Stanislav, s[ se retrag[ la Bender. Ei cer sprijin
turcilor, dar sultanul refuz[, =i în aceast[ situa\ie, s[ rup[ trata-
tul de pace. Atunci hatmanul Mazeppa 29, care-l ajutase =i pe
Carol s[ intre în Ucraina, îl informeaz[ pe sultan despre
coresponden\a secret[ dintre Constantin Brâncoveanu =i \ar,
sperând s[ ob\in[ declan=area conflictului. Sultanul îns[ nu
consimte decât s[-l aduc[ domn în Moldova pe Dimitrie
Cantemir. Îi promite în scris c[ nu va pl[ti tribut =i c[ va avea
=i tronul Munteniei30, cu condi\ia s[-l prind[ pe Brâncoveanu.
Dup[ numire îns[ i-a cerut atât pe=che=, cât =i asigurarea de
c[tre Moldova a proviziilor pentru suedezi =i t[tarii din Bugeac.
Dându-=i seama c[ sultanul nu-=i va \ine promisiunea, Cantemir
s-a aliat cu \arul, mai ales c[ +eremetev venea dinspre Polonia
spre a ocupa podul de peste Dun[re. Lupta hot[râtoare s-a
dat la St[nile=ti pe Prut, în timp ce un corn de cavalerie al gene-
ralului Rönne, împreun[ cu Toma Cantacuzino, printr-o opera\ie
de diversiune, iau Br[ila (raia turceasc[). For\ele otomane la
St[nile=ti sunt cople=itoare: 220000 de oameni fa\[ de cele câteva
corpuri de armat[ ale ru=ilor, 470 de tunuri fa\[ de cele 30 ale
ru=ilor. Propozi\ia final[ a Istoriei, în leg[tur[ cu pacea de la
Prut, ratificat[ la Constantinopol, ne informeaz[ c[ Petru I a
preferat s[ piard[ Azovul, decât s[-l extr[deze pe Cantemir.31
DIMITRIE CANTEMIR
!
Partea a II-a a Istoriei Imperiului Otoman difer[ de prima

nu numai a=a cum am remarcat mai sus, prin faptul c[ sursele
de informa\ie turce=ti, considerate de autor mai apropiate de
adev[r, sunt p[r[site în favoarea celor mai directe informa\ii
aflate din familie ori bazate pe evenimente tr[ite de autorul
însu=i, ci =i printr-o serie de alte caracteristici. Astfel textului
Istoriei nu i se mai contrapune subtextul notelor, ci ambele
demersuri se desf[=oar[ în acela=i sens, completându-se unul
pe cel[lalt, pentru a demonstra, într-un crescendo impetuos,
c[ se apropie momentul decisiv care nu trebuie pierdut, al
luptei cre=tin[t[\ii cu islamismul. Faptul c[ Dimitrie Cantemir
identific[, în principal, Europa cu cre=tin[tatea, atest[ dac[
nu ideea explicit[ c[ spiritul european începea s[ se formeze
pe baza unui pretext religios, totu=i atest[ în\elegerea între-
gului complex problematic care genera acest fenomen numit
mai târziu unitatea spiritual[ a Europei. Notele p[r\ii a doua,
foarte bogate în informa\ii culturale, exprim[ tentativa lui
Cantemir de a dovedi Europei c[ fostul Bizan\ n-a pierit, c[
civiliza\ia Imperiului Roman de R[s[rit î=i p[streaz[ în teritoriile
cucerite de turci ml[di\e suficient de puternice spre a putea
rena=te la cel mai mic ajutor. Pe lâng[ reproducerea de documente,
cu totul substan\ial[ în note, indicând surse occidentale,
Cantemir folose=te, ca argument suprem adus în favoarea
adev[rului, propria sa m[rturie. Este un tip de argumente
romantic[, bazat pe credin\a lui în rolul de model al persona-
lit[\ii politice, argumentare posibil[ numai în situa\ia de
început a =tiin\ei istorice, ca =i în situa\ia de pionierat a autorului
în istoriografia româneasc[. Timpul avea s[ dovedeasc[ i-o
dovedise lui Cantemir însu=i c[ nici istoria =i nici politica nu
pot abandona terenul ferm al faptelor în favoarea celui
mi=c[tor al sentimentelor. Alte informa\ii furnizate de note,
în leg[tur[ cu justi\ia Imperiului, organizarea Cur\ii sultanului,
faptul c[ atunci când acesta pleca la Adrianopol era practic
neap[rat de armat[, au valoare medie în contextul general al
notelor Istoriei. Dou[ serii de note î=i p[streaz[ îns[ valoarea
deosebit[ printre cele cuprinse în capitolele p[r\ii a doua. Este
vorba despre un scurt compendiu de istorie a |[rii Române=ti
"
cu accent asupra lui Constantin Brâncoveanu, du=manul s[u

de-o via\[, =i despre sfaturi adresate generalilor cre=tini care-
i înfruntau pe otomani. În ce-l prive=te pe Brâncoveanu, este
f[cut istoricul familiei, se analizeaz[ politica intern[ =i extern[,
erorile comise fa\[ de turci pe de o parte =i fa\[ de austrieci pe
de alta, ceea ce a dus în final la sfâr=itul s[u tragic32. Cantemir
pronun\[, în nota referitoare la uciderea lui Brâncoveanu =i a
celor patru fii ai s[i, cuvinte vibrante, adev[rat lamento la
adresa unui principe român care luptase cu for\e mult superi-
oare pentru a p[stra, atât cât se putea, independen\a poporului
s[u. Sfaturile adresate generalilor cre=tini se datorau atât
experien\ei militare propriu-zise a lui Cantemir, cât =i cunoa=terii
îndelungate a spiritului armatei otomane. El formuleaz[ prin
urmare urm[toarele =apte sfaturi: s[ se cerceteze dac[ moralul
armatei cre=tine e suficient de bun spre a rezista num[rului
cople=itor al o=tenilor turci; proviziile =i muni\iile s[ poat[ fi
asigurate în flux continuu, ca pentru o lupt[ de durat[; turcii
odat[ respin=i trebuie urm[ri\i de trei ori (când încearc[ s[ se
regrupeze) pentru c[, dup[ Coran, dac[ au fost astfel respin=i,
înseamn[ c[ Allah i-a p[r[sit (fapt ignorat de +eremetev în
1711 la St[nile=ti); lupta nu trebuie început[ în prima zi, când
turcii au moralul ridicat, ci dup[ mai multe zile; turcii trebuie
l[sa\i s[ atace ei primii pentru c[ sunt mult mai pu\in discip-
lina\i decât o armat[ cre=tin[ =i pe deasupra merg cu tunurile
în prima linie, ceea ce permite anularea relativ u=oar[ a puterii
lor de foc; trebuie evitat[, pe cât posibil, lupta corp la corp,
deoarece palo=ul cre=tinilor e mai scurt decât sabia turceasc[.
Aceste informa\ii inedite, care aduceau corec\ii de pre\ tacticii,
strategiei =i armamentului european, ne permit s[ în\elegem
în ce m[sur[, pe parcursul celor câteva sute de pagini ale
Istoriei, Cantemir a executat un viraj spectaculos pentru a se
apropia de scopul s[u real, care nu viza alc[tuirea unui inventar al
faptelor otomane, ci a unei arme de lupt[ contra puterii num[-
rul unu a lumii.
Nu putem aprecia în adev[rata lumin[ demersul lui Dimitrie
Cantemir f[r[ a-l raporta la demersuri similare ale istoriografiei
române=ti a epocii, ca =i la problematica mai general[ a politicii
DIMITRIE CANTEMIR
#
europene în\eleas[ ca rezultant[ a intereselor =i tendin\elor

ce agitau lumea sfâr=itului de veac XVII =i început de secol XVIII.
A avut surse moldovene=ti, dar =i traduceri grece=ti ale unor
lucr[ri muntene pe care nu le men\ioneaz[ explicit =i, în plus,
a auzit de la diver=i martori oculari despre unele evenimente
ori m[rturii arheologice ce pot sprijini propria sa teorie în
leg[tur[ cu romanitatea33. În afar[ de aceste surse folosite de
autorul însu=i, cititorii de ast[zi ai lui Cantemir pot detecta
preocup[ri paralele cu ale altor istoriografi români, mai cu
deosebire Ion Neculce, Constantin Cantacuzino Stolnicul =i
Radu Popescu. Atât cronicarii moldoveni cât =i cei munteni
sunt con=tien\i de ap[sarea jugului turcesc asupra popoarelor
lor. Ei descriu abuzuri, samavolnicii, au sentimentul c[
asuprirea devine mereu mai grea cu timpul. Din cauza unor
lupte cu austriecii, cu t[tarii =.a., turcii sporesc mereu haraciul.
Ace=ti cronicari nu formuleaz[ îns[, în chip programatic, solu\ii
pentru combaterea st[rii de fapt =i nici nu-=i organizeaz[
expunerea astfel încât concluzia care se impune s[ fie aceea a
necesit[\ii luptei antiotomane. Aceste \eluri ghideaz[ îns[
întreaga ac\iune a lui Cantemir. El a preluat tot ceea ce
predecesorul s[u Miron Costin formulase drept concluzii
valabile pentru Europa în spe\[ pentru polonezi cu privire
la originea =i continuitatea poporului român pe teritoriul
Daciei, la structura =i grani\ele Moldovei, la necesitatea, din
partea cre=tinilor =i a romanit[\ii, de a ap[ra acest teritoriu.
Dar analiza fenomenelor este, în ce-l prive=te pe Cantemir,
incomparabil mai fin[, mai multidirec\ional[. El face din ideea
romanit[\ii axul unui corp de doctrin[ alc[tuit cu scopul de a
argumenta necesitatea luptei antiotomane, motivul pentru care
Europa trebuia s[ sus\in[ lupta poporului român. În plus,
cunoa=te foarte bine evenimentele politice europene, =tie în
ce fel interesele române=ti se puteau racorda la acestea ca
parte a unui întreg. Nici lui Ion Neculce ori Radu Popescu nu
le lipse=te o astfel de cunoa=tere a problemelor politice din
interior. Dar puterea lor de a vedea dincolo de fapte o linie
politic[ =i de a proceda în consecin\[ n-o atinge nici pe departe
pe aceea a lui Cantemir. În compara\ie cu peisajul european al
$
epocii, a=a cum îl vedem cu ochii de azi34, Istoria Imperiului

Otoman ne înf[\i=eaz[ nu un complex problematic evaluat în
toate încreng[turile lui, ci câteva serii de probleme conver-
gente. Astfel de pild[ chestiunea marilor imperii coloniale care
se alc[tuiau atunci nici nu intr[ în discu\ie, dup[ cum nu e
abordat[ nici chestiunea expansiunii planetare a cre=ti-
nismului, fenomen care izbucnise cu for\[ înc[ din secolul al
XVI-lea, impunând, în bun[ m[sur[, islamismului însu=i (aflat
în centrul zonei cre=tine =i amenin\at cu restrângerea) s[-=i ia
m[suri de fortificare. Ele s-au materializat prin alc[tuirea unei
doctrine militaro-religioase care a produs însu=i Imperiul
Otoman. Multe probleme sunt abordate de Cantemir cu un
accent sesizabil modificat fa\[ de contextul lor real. Dac[ acest
lucru este explicabil în lumina scopului vizat de autor, nu
înseamn[ mai pu\in c[ toate acestea nu puteau constitui unit[\i
de eroare într-un peisaj pe care autorul îl alc[tuise, dup[ posi-
bilit[\ile epocii =i dup[ propriile sale posibilit[\i de informare,
în lumina celui mai strict adev[r. Astfel, de exemplu, în situa\ia
tratativelor care au precedat pacea de la Carlowitz, Cantemir
men\ioneaz[, cu o grij[ notabil[, situa\ia de mediatori a
reprezentan\ilor Angliei =i Olandei, dar n-are nici o b[nuial[
în privin\a a ceea ce semnifica în fond aceast[ pozi\ie de
egalitate în contextul politic al epocii. Ea era rezultanta
momentan[ a unei st[ri conflictuale de mare amploare între
cele dou[ puteri navale pentru de\inerea suprema\iei pe mare,
pentru captarea pozi\iilor-cheie ale lumii (strâmtori, colonii),
a avantajelor comerciale pe continentele nou cucerite: Africa,
Americile. Acest caracter momentan al echilibrului dintre cele
dou[ puteri, =i pe care Cantemir nu-l b[nuia, era în strâns[
rela\ie cu ac\iunea Fran\ei de p[strare a suprema\iei pe uscat,
în principal în Europa. Cantemir îns[ înregistreaz[ politica
Fran\ei numai pe fondul alian\ei sale cu Imperiul Otoman.
Ori Fran\a încercase, în prealabil, s[ se alieze cu Olanda spre
a rezista Angliei. Apoi s[ se alieze cu Anglia =i Suedia spre a
rezista Olandei, Imperiului Habsburgic =i Spaniei. În cazul
acestor trei puteri Olanda, Anglia, Fran\a marja de eroare pe
care-o putea avea expunerea lui Cantemir din pricina inform[-
DIMITRIE CANTEMIR
%
rii unilaterale a avut relativ pu\in[ influen\[ asupra istorio-

grafiei sale, ca =i a ac\iunii politice. Este îns[ cu totul surprin-
z[toare puterea de analiz[ politologic[ pe care a f[cut-o pe
baza datelor ce-i =edeau la dispozi\ie. Astfel, în întâmpl[rile
descrise în Istoria ieroglific[ izbe=te siguran\a cu care s-a
orientat spre Fran\a ca solu\ie de ie=ire din situa\ia critic[
respectiv[. În acel moment Fran\a, singurul aliat european al
Por\ii, nu trebuia sup[rat[ cu nimic. Faptul c[ beizadeaua
Dumitra=cu se ascundea acolo nu putea fi deci reclamat ca o
chestiune de importan\[ diplomatic[. Turcii nici n-au f[cut-o.
Doar trimisul lui Brâncoveanu. Dar aceast[ caren\[ de
informare =i-a spus totu=i cuvântul în alt punct, =i anume în
chestiunea alian\ei cu Rusia. El n-a =tiut în ce moment anume
se situa Rusia în raport cu celelalte \[ri. Observase bine c[ ea
lupt[ cu Imperiul Otoman în diverse puncte, dar se în=ela
considerând c[ aceasta e \inta principal[ a politicii sale
externe3i>. Teoria luptei cre=tinismului cu islamismul era bun[,
fire=te, pentru orice stat european, dar numai In cazul în care
ea ar fi servit =i politicii respectivului stat. Ori, prins[ în conflictul
de la marea Baltic[, Rusia n-avea nici un interes s[ deschid[
un al doilea front în sud, a=a cum credea Cantemir sperând
c[, în numele cre=tinismului =i apartenen\ei sale la fostul
Imperiu Roman de R[s[rit, Moldova va fi ap[rat[ în primul
rând de Rusia, dar =i de celelalte puteri europene, doritoare s[
refac[ gloria fostului Imperiu în virtutea faptului c[ apar\i-
nuser[ acestuia. Modul s[u de a pune problema, intelectual =i
umanist corect, era principial fals din punct de vedere politic.
În Europa vremii începea s[ câ=tige teren principiul echilibrului
între for\e =i nu acela al statuquo-ului sau, =i mai pu\in, al
refacerii unui statu-quo bazat pe date ce apar\ineau trecutului.
Concep\ia evolu\ionist[ a lui Dimitrie Cantemir, limpede atunci
când exprim[ procesul care a dus la momentul politic contem-
poran, î=i modific[ brusc parametrii în solu\iile formulate pe
baza acestui proces. Omul politic se arat[ dublat aici, în mod
constant =i edificator, de omul de cultur[ care judec[ în
parametrii consecven\ei în timp =i nu în aceia ai capacit[\ii
omului de a modifica timpul însu=i. Personalitatea politic[ se
&
subordoneaz[ astfel, în doctrina cantemirian[, marelui simbol

cultural al romanit[\ii, una dintre expresiile ei cre=tine fiind
umanismul bizantin.
Problema româneasc[ Un alt pachet însemnat al preocu-

p[rilor istoriografice ale lui Dimitrie Cantemir se refer[ la
problemele poporului român în general =i ale statului medieval
Moldova în special. De=i rela\ia cu problemele otomane pare
destul de fragil[, între ele existând falia care separ[ dou[
concep\ii existen\iale profund diferite aceea a unui popor
mic =i vechi care rezist[ eroic atacurilor unui mare imperiu,
totu=i caracteristica întregii activit[\i a lui Cantemir este aceea
de a acoperi aceast[ falie prin formularea unor solu\ii. Pun\ile
pe care le arunc[ istoriograful român între un mal =i cel[lalt
sunt de natur[ s[ ateste nu numai atitudinea programatic[ a
unei personalit[\i care a creat în\elegând interdependen\a
faptelor =i unitatea lumii, ci =i s[ ne indice voin\a de a comunica
substan\a acestei unit[\i, considerat[ de autor premis[ a
schimb[rii în bine. Date fiind aceste sensuri ale istoriografiei
cantemiriene deocamdat[ cu valoare mai mult de ipotez[
de lucru urmeaz[ s[ detect[m sâmburele central al concep\iei
sale de istoric, sâmbure în jurul c[ruia piloteaz[ toate celelalte
idei =i atitudini, cele referitoare la Imperiul Otoman alc[tuind
dac[ nu înveli=ul exterior, cu siguran\[ sfera cea mai înc[p[-
toare unde sunt cuprinse toate celelalte. Trebuie s[ preciz[m
înc[ de la început c[, în timp ce punctul de vedere al lui Cantemir
în leg[tur[ cu Imperiul Otoman, cu rela\iile sale cu lumea =i
ale românilor cu el, au fost definite în to\i parametrii, deoarece
ne afl[m în fa\a unei opere încheiate, nu tot astfel stau lucrurile
în ce prive=te fenomenul românesc. Cantemir n-a izbutit s[
duc[ la bun sfâr=it Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor
din cauza sfâr=itului s[u prematur, la nici cincizeci de ani
împlini\i. De asemenea, în ce prive=te Moldova, el a oferit o
descriere complet[ doar a situa\iei contemporane. Ceea ce a
r[mas în stadiul de inten\ie =i prin urmare e destul de greu
de formulat o p[rere se refer[ la istoria propriu-zis[ a Moldovei
=i a celorlalte teritorii române=ti, de la al doilea desc[lecat al
DIMITRIE CANTEMIR
'
principatelor pân[ în vremurile contemporane lui Cantemir.

Din aceast[ cauz[ considera\iile în leg[tur[ cu orientarea de
fond a istoriografiei cantemiriene în privin\a fenomenului
românesc nu pot fi formulate doar pe baza lucr[rilor însele
care privesc acest fenomen Hronicul =i variantele care l-au
precedat, ci =i a Descrierii Moldovei, a Vie\ii lui Constantin
Cantemir =i a Evenimentelor Cantacuzinilor =i ale Brâncovenilor,
care toate con\in informa\ii ce converg pân[ la un punct spre
Hronic =i, în bun[ m[sur[, sunt paralele cu cele din Istoria
ieroglific[ =i Istoria Imperiului Otoman referitoare la Moldova
=i teritoriul fostei Dacii.
Lucr[rile cu cea mai restrâns[ sfer[ de preocup[ri sunt cele
referitoare la via\a tat[lui s[u, Constantin Cantemir, =i la
principalul adversar politic al lui Dimitrie Cantemir însu=i,
adic[ la Constantin Brâncoveanu =i sus\in[torul acestuia
Constantin Cantacuzino Stolnicul. Cum îns[, dincolo de obiec-
tivul principal al acestor dou[ lucr[ri, transpar chestiuni de
mai mare cuprindere politic[, ele înglobeaz[ =i aspecte istoriog-
rafice însemnate pentru atitudinea =i forma\ia autorului lor.
Ambele lucr[ri au fost datate de speciali=ti ca apar\inând anului
1718, deci unei perioade ulterioare Hronicului (1717). Cum îns[
acesta a fost reluat de autor dup[ expedi\ia persan[, rev[zut
pân[ în ultimele luni de via\[, nu r[mâne decât s[-l consider[m
un fel de expresie testamentar[ a concep\iei istoriografice a
lui Cantemir, orice alte formul[ri fiind precedente acesteia. În
plus, în ce prive=te Evenimentele Cantacuzinilor =i ale Brânco-
venilor, care a circulat numai în versiune rus[, speciali=tii au
presupus existen\a unui original românesc ghidându-se dup[
con\inutul afirma\iilor referitoare la Brâncoveanu =i Cantacuzini
din Istoria Imperiului Otoman =i din alte surse cantemiriene.
Ceea ce este îns[ surprinz[tor =i trebuie remarcat din capul
locului, deoarece pare o neconcordan\[ semnificativ[, e faptul
c[ de=i la 1717, în Istoria sa, Cantemir se refer[ la Brâncoveanu
în termenii iert[rii cre=tine=ti, cel pu\in spre finalul notei, la
1719, în aceste Evenimente pare s[-=i fi retras creditul postum.
Nu este iar[=i mai pu\in adev[rat c[ exist[ =i contra argumente:
Cantemir putea replica la 1719 când circula aceast[ lucrare
!
dac[ ea i s-ar fi atribuit în mod ilegal. Momentul politic european

era favorabil îns[ rena=terii speran\elor sale de a se întoarce
pe tron, iar venirea P[unei Cantacuzino cu fiii s[i în Rusia
amenin\a tocmai aceste speran\e. Practica de a l[sa s[ circule
aceast[ lucrare f[r[ numele autorului o aminte=te pe aceea
folosit[ în cazul lucr[rii Loca Obscura doi ani mai târziu (1720).
Ambele lucr[ri, Vita Constantini Cantemiri =i Evenimentele au
în comun accentul pus asupra culiselor vie\ii politice moldo-
vene=ti =i respectiv muntene=ti de pe vremea lui Constantin
Cantemir =i Constantin Brâncoveanu. Istoricul familiei celor
doi domni, ca =i al Cantacuzinilor atest[ iar[=i o inten\ie similar[
de structurare a celor dou[ lucr[ri. În afara acestor argumente
exist[ îns[, în fiecare dintre texte, o serie de inadverten\e fa\[
de adev[rul istoric. Dac[ unele dintre ele sunt explicabile ca
inten\ii ale autorului de a prezenta faptele favorabile într-o
lumin[ mai bun[ decât pe celelalte, altele v[desc totu=i caren\e
de informare. Aceste caren\e nu puteau fi ale lui Dimitrie
Cantemir cel ce fusese implicat în evenimentele respective. În
plus, de=i cercet[torii sus\in c[ ambele lucr[ri dateaz[ din
1719, totu=i confruntarea lor duce la concluzia c[ exist[ deose-
biri de prezentare destul de mari între ele chiar când e vorba
de acelea=i fapte =i acela=i moment istoric. Via\a lui Constantin
Cantemir are o inten\ie cel pu\in dubl[: s[ fie o saga a familiei,
atestând vechimea =i noble\ea ei; s[ justifice op\iunile politice
ale lui Constantin Cantemir explicându-le mobilul. Astfel, ceea
ce caracterizeaz[ demersul de-o via\[ a tat[lui s[u, urma=
îndep[rtat al lui Timurlenk (Cantemir = han +Temir) este
consecven\a filocre=tin[, adic[ antiotoman[. Înc[ din tinere\ea
de lefegiu la le=i s-a ilustrat în luptele contra suedezilor. Aceast[
afirma\ie vrea s[ sublinieze, din perspectiva unui moment
apropiat de cel când Rusia finaliza r[zboiul nordului, faptul
c[, din tinere\e, Constantin Cantemir d[duse dovad[ de
p[trundere politic[. Apoi luptase, ca ceau= sp[t[resc, în oastea
lui Grigore Ghica fiind r[nit de un turc la 1644. +i-a îndeplinit
cu cinste func\iile pe care le-a avut sub diverse domnii, în ciuda
faptului c[, tocmai din acest motiv, unii domni l-au invidiat
silindu-l s[ se refugieze în Muntenia. A venit domn cu ajutorul
DIMITRIE CANTEMIR
!
seraschierului de Babadag =i, cu toate c[ era supus otoman, i-a

sprijinit în secret pe polonezi în conflictul turco-polon desf[-
=urat pe teritoriul Moldovei. Un spa\iu destul de însemnat se
acord[ explic[rii atitudinii politice a lui +erban Cantacuzino,
socrul lui Dimitrie Cantemir. +erban Cantacuzino de pild[ se
aliase cu arhimandritul Bosniei, nu altul decât unchiul marelui
vizir Ainedji Soliman, cel pomenit ca atare =i într-o not[ a
Istoriei Imperiului Otoman. Aceast[ alian\[ balcanic[, precum
=i aceea cu Leopold I de Habsburg =i cu Petru I al Rusiei aveau
ca scop mântuirea cre=tin[t[\ii de otomani, scop nobil, c[ruia
+erban i-a c[zut victim[ tr[dat fiind de Constantin Cantacuzino
Stolnicul =i de Constantin Brâncoveanu. Evenimentele vor
înf[\i=a cu am[nunte suplimentare acest episod. Cât despre
Miron Costin, în ciuda iert[rii repetate a lui Constantin Cantemir,
a uneltit cu sprijinul lui Brâncoveanu pentru a destabiliza
politica Moldovei. În ce prive=te inadverten\ele lucr[rii, despre
care pomeneam mai sus, putem considera c[ cele referitoare
la Costine=ti sunt menite s[ duc[ la o disculpare. Alte surse îl
indic[ pe Dimitrie Cantemir drept martor ocular al uciderii lui
Miron. Dar e greu de presupus c[ fiul n-ar fi =tiut ce vârst[
avea tat[l s[u când a murit. Dac[ 1612 ca an al na=terii este
exact, atunci el nu putea avea în 1683 doar 66 de ani, ci trebuie
s[ fi avut 71. Evenimentele cuprind domnia lui Constantin
Brâncoveanu din etapa prelu[rii puterii de la +erban Canta-
cuzino pân[ la sfâr=itul tragic al domnitorului împreun[ cu
to\i fiii s[i. În ciuda aparen\elor, personajul central al Evenimen-
telor nu e îns[ Brâncoveanu, ci Constantin Cantacuzino Stolnicul,
cel care, manevrând din umbr[, a condus de fapt politica Munteniei
în tot acest r[stimp. În acest context e definit =i rolul politic al
lui Duca, al Racovi\e=tilor (Mihai =i Dumitra=cu), al lui Alexandru
=i Nicolae Mavrocordat, ba chiar al lui Toma Cantacuzino =i
Castriot, implica\i în mod deschis în conflictul de la Prut din 1711.
Câteva momente sunt accentuate în mod deosebit pe parcursul
expunerii: credin\a lui +erban Cantacuzino în cauza cre=ti-
n[t[\ii, politica duplicitar[ a lui Brâncoveanu la 1711, motivat[
de el prin dorin\a de a p[stra independen\a \[rii fa\[ de slavi
=i germani; faptul c[ sfâr=itul s[u tragic, ca =i tot traseul politic,
!
se datorau Cantacuzinilor, care au pl[tit în final =i ei pentru

ceea ce f[cuser[, turcii aducând pe tron un grec, anume pe
Nicolae Mavrocordat. Câteva motive obsesive ale ideilor
politice afirmate de Dimitrie Cantemir se întâlnesc =i aici: faptul
c[ Brâncoveanu primise de Ia turci domnia pe via\[, ceea ce,
de=i nu i-a folosit, crea totu=i un precedent38. În ceea ce-l
prive=te pe Dimitrie însu=i, el se ap[r[ în textul Evenimentelor
în mod deschis de acuza\ia pe care consider[ c[ partida
Cantacuzinilor a formulat-o la adresa lui fa\[ de \ar c[ ar fi
în fond turcofil. O asemenea acuza\ie circulase, dar ea
apar\inuse lui Nicolae Mavrocordat37. Evenimentele con\ine,
comparativ cu Vita Constantini Cantemiri, o informa\ie
incomparabil mai bogat[ =i mai exact[, prezentându-se în fond
ca o cronic[ de r[spuns la relat[rile muntene=ti ori grece=ti
despre Muntenia, scrise de pe pozi\ii procantacuzine =i pro-
brâncovene=ti. Tendin\a implicit[ a acestei lucr[ri de a
contracara o viziune asupra istoriei printr-o alta, cel pu\in la
fel de autorizat[, este evident[. Trebuie s[ subliniem, pe baza
acestei concluzii, una din atitudinile istoriografiei cantemiriene
vizibil[ =i în marea Istorie, credin\a c[ autorul martor al
evenimentelor trebuie considerat m[sura suprem[ a adev[rului.
Cantemir nu-=i pune nici o clip[ întrebarea dac[ nu cumva
cititorii s[i îl vor b[nui de subiectivism în prezentarea faptelor,
ori a sensului lor, numai fiindc[ men\ioneaz[, înc[ de la
început, de fiecare dat[, c[ a scris în deplin[ obiectivitate,
respectând adev[rul. O serie de alte erori ale acestor dou[
lucr[ri cantemiriene de mai mic[ întindere pot fi puse pe seama
diver=ilor copi=ti. Astfel, generalul rus care a atacat Br[ila
al[turi de Toma Cantacuzino la 1711 se numea Rönne =i nu
Coenne, iar ambasadorul Fran\ei la Poart[ fusese între 16891700
Pierre Antoine de Castagner marchiz de Chateauneuf (n. 1644 m.
1728) =i nu Satanow.
Aceste dou[ lucr[ri de mai mic[ întindere ale istoriografiei
cantemiriene m[rturisesc, în ansamblul lor, o concep\ie care
poate fi atestat[ la Cantemir începând cu Istoria ieroglific[
(1705). E vorba despre tentativa de a revela fa\a ascuns[ a
lucrurilor cu credin\a c[ aceast[ dezv[luire a adev[rului poate
DIMITRIE CANTEMIR
!!
folosi restabilirii ordinii naturale a lumii. Concep\ie de esen\[

filosofic[ =i nu politic[, ea va fi abandonat[ de autor odat[ cu
aceste dou[ lucr[ri. Câ=tigase teren, cam începând cu Descrierea
Moldovei, o concep\ie mai realist-politic[ =i putem afirma f[r[
ezitare c[ Dimitrie Cantemir datoreaz[ acest lucru cunoa=terii
operei lui Miron Costin, în spe\[ a lucr[rii De neamul
moldovenilor, dar probabil =i Cronicii polone ori Letopise\ului.
Capitolul I al Descrierii Moldovei se cheam[ Despre numele vechi
=i cele de azi ale Moldovei, exact ca =i lucrarea nefinalizat[ De
antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus, considerat[ o
versiune de lucru a Hronicului. În aceast[ lucrare se poate
remarca situarea într-un context mult extins a ideilor afirmate
în primul capitol al Descrierii Moldovei. Faptul e cât se poate
de important pentru a urm[ri asamblarea concep\iei istorio-
grafice a lui Cantemir într-un întreg unitar, care cuprinde toate
scrierile sale. Astfel, în deschiderea Descrierii se precizeaz[,
succint, faptul c[ Moldova este parte a vechii Dacii, al[turi de
Muntenia, Transilvania =i o parte a Ungariei de atunci. Aceea=i
men\iune o întâlnim =i în primul capitol din De antiquis, inclusiv
eroarea de împ[r\ire a provinciilor Daciei: Ripensis,
Mediterranea =i Alpestris, echivalat[ fiecare, de Cantemir, cu
câte o provincie româneasc[, în timp ce, conform împ[r\irii
de pe vremea romanilor, Dacia traian[ cuprindea Porolisensis,
Apulensis =i Malvensis. O alt[ idee de la începutul Descrierii e
aceea a desc[lecatului al II-lea al Moldovei de c[tre Drago=
cel venit din Maramure=. Ori De antiquis afirm[ spre sfâr=it
acela=i lucru. Prin urmare, în timp ce Descrierea concentreaz[
într-un singur capitol toate afirma\iile referitoare la istoria
form[rii statului =i la încadrarea acestui teritoriu al[turi de
celelalte teritorii române=ti în ansamblul vechii Dacii, De
antiquis detaliaz[ tot intervalul care \ine de dinainte de
cucerirea Daciei de c[tre romani (anume de când Dacia f[cea
parte din marele teritoriu al Scitiei =i din cel mai restrâns al
Ge\iei) pân[ la al doilea desc[lecat al principatelor, urm[rind
s[ demonstreze c[ poporul român, latin =i nobil la origine, a
r[mas continuu pe teritoriul Daciei, în ciuda trecerii tuturor
popoarelor n[v[litoare. Sensul acut polemic din De antiquis,
!"
sus\inut prin foarte numeroasele referiri la surse istoriografice

str[ine =i autohtone, care fie sunt comb[tute, fie chemate în
sprijin, este doar implicit în Descriptio Moldaviae, unde nu e
citat nici un autor. De altfel lucrarea, scris[ la solicitarea
Academiei din Berlin, avea drept scop principal informarea
lumii europene direct de la surs[ în leg[tur[ cu istoria,
geografia =i popula\ia Moldovei, ceea ce elimina necesitatea
polemicii în virtutea ideii lui Cantemir c[ implicarea nemijlocit[
într-o serie de fapte a istoricului însu=i este criteriul suficient
=i necesar al adev[rului prezent[rii lor. Celelalte capitole ale
Descrierii Moldovei, de=i lipsite în totalitate de referiri biblio-
grafice, au îns[ o expunere sistematic[, de tratat menit s[
l[mureasc[ toate aspectele însemnate ale problemei în discu\ie.
Caracterul =tiin\ific al lucr[rii nu poate fi negat nici ast[zi.
Dup[ cum nu poate fi negat nici caracterul ei de r[spuns la o
serie de descrieri mai mult sau mai pu\in realiste ale Moldovei
f[cute de diver=i c[l[tori str[ini ai epocii: c[lug[ri franciscani
=i iezui\i (Philippe Avril, Francesco Antonio Renzi din Stipite),
soli în trecere spre Poart[ (Raphael Leszczynski, stare\ul
Leontie, ieromonahul Ipolit Vî=enski38) =.a. Socotim îns[ c[
lucrarea este replica descrierii |[rii Române=ti f[cut[ de
florentinul Antonio Maria del Chiaro de la curtea lui Brânco-
veanu, deoarece urm[re=te descrierea acelora=i institu\ii,
obiceiuri etc. De altfel stilul era în sens mai larg al epocii =i
avea o sorginte bizantin[, dar =i european[. Surplusul de
concentrare a materiei, vizibil In Descrierea Moldovei, ca =i
evantaiul problematic mai larg, ne permit s[ observ[m, în ciuda
culoarului temporal care ne separ[ de ea, caracterul de
deschiz[toare de drum pe care l-a avut, într-o serie de domenii,
dintre care unele vor deveni familiare cercet[rii române=ti
peste un veac =i mai bine. Nu vom aborda în acest capitol
problemele de geografie, etnografie, lingvistic[ etc. ale lucr[rii,
ci doar pe cele legate de concep\ia istoriografic[ a lui Cantemir.
Pentru afirmarea ei autorul folose=te argumente de mai multe
feluri: arheologice, politice, juridice, religioase, c[rtur[re=ti
ori m[rturii orale despre trecutul =i prezentul \[rii. Pentru a
sus\ine vechimea =i continuitatea pe teritoriul Moldovei a
DIMITRIE CANTEMIR
!#
poporului român format prin colonizarea Daciei de c[tre

romani, Cantemir nu ezit[ s[ afirme c[ a v[zut la Suceava, pe
zidul cet[\ii, o stem[ care con\ine =apte turnuri a=ezate pe
spinarea a doi pe=ti solzo=i, sub ei fiind capul de bour cu o
stea între coarne. Iar deasupra turnurilor se afl[ o coroan[
\inut[ între labe de doi lei. Deoarece, conchide Cantemir, capul
de bour a devenit stema Moldovei abia de la al doilea desc[-
lecat, stema respectiv[ nu poate atesta decât anul repar[rii
cet[\ii edificate înc[ de romani. Ceea ce o dovede=te, pe lâng[
altele, felul de construire a zidurilor la cele mai multe cet[\i,
care, în mod sigur, afar[ de câteva pe care le-am ar[tat mai
sus c[ par o lucrare mai nou[ în contra n[v[lirii t[tarilor, nu
prezint[ vreo alt[ arhitectur[ decât cea roman[. (lucr. cit., p.
89). Cele mai numeroase argumente în sprijinul concep\iei
istoriografice sunt îns[ cele de natur[ politic[. Acest fapt
apropie foarte mult Descrierea Moldovei de Istoria Imperiului
Otoman. Practic, capitolele 17 ale p[r\ii a II-a a Descrierii
dubleaz[, ca =i Istoria, expunerea propriu-zis[ de considera\ii
referitoare la starea de dec[dere a prezentului în compara\ie
cu trecutul, din cauza, presiunii mereu sporite a st[pânirii
turce=ti. Ceea ce se aude dup[ lectura acestor capitole sau,
mai exact, ceea ce trebuie s[ aud[ cititorii europeni ai lucr[rii,
este strig[tul de ajutor al Moldovei, ajutor cerut în numele
unit[\ii spirituale a celor ce proveneau din fostul Imperiu
Roman ca =i în numele mai noii unit[\i a cre=tin[t[\ii în fa\a
islamismului. Primul din cele =apte capitole men\ionate mai
sus, intitulat Despre organizarea statului moldovean, execut[
un tur de for\[ de la expunerea situa\iei de pe vremea romanilor,
când provincia Dacia era condus[ de magistra\i romani, la
timpurile de glorie ale celui de-al doilea desc[lecat, când
moldovenii nu erau lega\i de nici un principe str[in, fie ca
vasali, fie prin jur[mânt de credin\[: r[zboiul, pacea, via\a,
moartea =i bunurile tuturor depindeau de voia lor =i domnul
putea hot[rî despre acestea toate dup[ vrerea lui (...) (lucr.
cit., p. 125). Aceast[ perioad[ a durat pân[ în vremea lui +tefan
cel Mare. Rândurile pe care i le dedic[ aici Cantemir le amintesc
prin str[lucirea lor pe cele din Istoria Imperiului Otoman. În
!$
sfâr=it, starea prezent[ e urm[toarea: dreptul de a alege

domnul nu mai este al sfatului \[rii, ci al Por\ii, care nume=te
domni str[ini înv[lm[=ind totul astfel încât puterea suprem[
s[ fie a otomanilor. Domnilor Moldovei li s-a luat dreptul de
a declara r[zboi, de a încheia pace, de a face tratate, de a
trimite soli la principii vecini în privin\a treburilor de stat (...)
(lucr. cit., p. 127). Capitolul Despre alegerea domnilor Moldovei
detaliaz[ o parte din afirma\iile celui precedent, enumera to\i
domnii de la Constantin Cantemir la a doua domnie a lui Mihai
Racovi\[ =i sus\ine o idee drag[ lui Cantemir: voi putea s[
sus\in nu f[r[ temei c[ vechea domnie a Moldovei a fost
ereditar[ =i c[ alegerea nu =i-a avut rostul înainte de a se fi
stins to\i urma=ii de vi\[ domneasc[. (lucr. cit., p. 135). Punctul
din Tratatul de la Lu\k la care Cantemir a \inut cel mai mult
era cel al domniei ereditare a Cantemire=tilor. Aceast[ dorin\[
î=i recap[t[ adev[rata semnifica\ie pe fondul dorin\ei autorului
de a reinstaura gloria veche a Moldovei, sau, mai exact, de a o
pune în situa\ia s[ =i-o recapete. Faptul însu=i c[ a încheiat, în
numele Moldovei, un tratat, când Poarta nu-i recuno=tea acest
drept =i el nu era recunoscut pe plan european atest[
dorin\a lui Cantemir de a vorbi lumii în numele poporului s[u
independent. În finalul capitolului Cantemir anun\[ inten\ia
de a scrie o lucrare unde s[ urm[reasc[ dec[derea domniilor
p[mântene în Moldova pân[ la cele impuse de Poart[. Este
vorba probabil de cea de-a doua parte a Hronicului, pe care
Cantemir n-a mai apucat s-o scrie. Dar precizarea e foarte
important[ deoarece las[ s[ se vad[ unitatea concep\iei sale
istoriografice, pun\ile de trecere de la o lucrare la alta. Cel de-
al treilea capitol, Despre datinile de demult =i cele de azi la
însc[unarea domnilor Moldovei, detaliaz[ un aspect al celui
precedent cu inten\ia de a demonstra cât de adânc se infiltrase
st[pânirea otoman[ în structurile de guvern[mânt =i în politica
statului, în timp ce în trecut domnul era ales în virtutea voin\ei
predecesorului s[u la tron =i cu acordul sfatului \[rii, inclusiv
al mitropolitului ei, în prezent singurii care decid sunt sultanul
=i marele vizir, restul fiind doar un ceremonial de investire.
Un am[nunt este cu totul interesant în acest capitol deoarece
DIMITRIE CANTEMIR
!%
pare s[ transcrie o experien\[ personal[, =i anume a primei

alegeri ca domn al Moldovei în 1693, la moartea tat[lui s[u,
când Antioh era z[log la Poart[, iar el a fost numit de Constantin
Cantemir drept succesor (cum las[ de în\eles în finalul din
Vita Constantini...) =i confirmat de sfatul boieresc, de
mitropolit, dar nerecunoscut la Poart[. Cantemir spune în acest
capitol al III-lea al p[r\ii politice a Descrierii Moldovei: marele
logof[t citea cu glas tare în adunare testamentul domnitorului
r[posat, mai ales în scopul ca, dac[ ar fi fost desemnat ca
succesor fratele mai mic, trecându-se peste fratele mai mare,
ceea ce s-a =i întâmplat de câteva ori, s[ fie =tiut de to\i c[
aceasta s-a f[cut din voin\a domnului decedat (lucr. cit., p.
55). Evident, =i cel[lalt ceremonial, desf[=urat mai întâi la
Constantinopol =i apoi la Ia=i, îi era bine cunoscut lui Cante-
mir, care fusese astfel numit domn la 1710. El =tie prin urmare
s[ distânga între fastul aparent =i dec[derea de fapt. Înregimen-
tarea domnului Moldovei în corpul ienicerilor (infanteria
turceasc[) e subliniat[ aici, ca =i în Istoria Imperiului Otoman,
spre a puncta starea de fapt. Capitolul urm[tor, al IV-lea, aduce
o detaliere suplimentar[ a motivului central al capitolului
precedent, asem[n[toare temei cu varia\iuni din muzic[. El
se intituleaz[ Despre confirmarea domnilor =i se refer[ la situa\ia
fa\[ de Poart[ a domnului Moldovei din acest unic punct de
vedere. Persuasiunea continu[ a Por\ii, ca =i sl[birea cu timpul
a for\ei Moldovei, l-au adus pe domn în situa\ia nu numai de
a fi numit de sultan, ci =i de a fi reconfirmat la fiecare trei ani
prin prezentarea la Poart[ =i plata unui tribut suplimentar
(mucarerul mare), iar anual doar prin plata unui surplus de
tribut (mucarerul mic). Capitolul al V-lea detaliaz[ un alt aspect
înglobat în al III-lea =i se nume=te Despre scoaterea din scaun a
domnilor. Evident, lui Cantemir însu=i îi erau cunoscute bine
aceste c[i (legale =i ilegale) deoarece el însu=i venise la domnie
înlocuindu-l pe Nicolae Mavrocordat =i mijlocise, la Poart[
fiind, pentru venirea la domnie a fratelui s[u Antioh. +tia, de
asemenea, ce se întâmpl[ unui domn mazilit, dar r[mas înc[
în situa\ia de candidat la tron, deoarece fratelui s[u i se întâm-
plase acest lucru între prima =i a doua domnie. Cât despre
!&
deten\ia la domiciliu a lui Antioh în Constantinopol, întâmplat[

dup[ exilul în Rusia al lui Dimitrie, nu r[zbate nimic în Descrierea
Moldovei, afar[ doar de aceast[ considera\ie cu caracter
general: sub orice fel de paz[ ar fi pus, cu greu î=i poate
dobândi libertatea dac[ n-a r[scump[rat-o cu o sum[ frumoas[
de bani =i cu daruri mari (lucr. cit., p. 193). Ori Antioh se afla
lipsit de avere din moment ce Cantemir scrie \arului în leg[tur[
cu asta, rugând s[ i se trimit[ ban; =i las[ chiar un aliniat
testamentar în leg[tur[ cu acest fapt. Capitolul al VI-lea al
p[r\ii a II-a, Despre boierii Moldovei =i treptele lor, prezint[ dubla
func\ie a rangurilor boiere=ti din Moldova de curte =i publice
func\ie similar[ sistemului bizantin din epoca sa de glorie
precum odinioar[ la greci, tot a=a =i ast[zi la moldoveni,
boierii se împart în boieri de sfat sau consilieri =i boieri de
divan, pe care i-ai putea numi asesori (lucr. cit., p. 200). F[r[
a putea contesta aceast[ afirma\ie cantemirian[, trebuie s[
remarc[m îns[ =i faptul c[ aceste ranguri, de=i de veche
provenien\[ în istoria principatelor dun[rene, c[p[taser[ totu=i
o înc[rc[tur[ semantic[ asem[n[toare cu cele turce=ti. Cel
pu\in a=a reiese comparând func\ie cu func\ie. De pild[, marele
logof[t mai e numit de Cantemir =i cancelarul suprem, exact
la fel cum este explicat =i rangul turcesc reis efendi pe care l-a
de\inut la un moment dat marele Rami pa=a, regele poe\ilor.
Logof[tul este =i c[petenia curtenilor, tot a=a cum reis efendi
avea îns[rcin[ri la palatul sultanului. Adev[rul este c[ turcii
în=i=i mo=teniser[ sistemul bizantin, cu adapt[rile de rigoare,
datorate evolu\iei lucrurilor. Paralelismele între bizantini =i
turci pe de o parte, între turci =i moldoveni pe de alta, nu pot
fi constatate în toate cazurile. Cantemir consider[ c[
dreg[toriile moldovene p[streaz[ înc[ date specifice, mai
apropiate de Bizan\, r[mase din perioada când \ara fusese
independent[, ba chiar exemplele neamurilor vecine, sârbii
=i bulgarii, dovedesc c[ aceste dreg[torii sunt mai vechi decât
întemeierea Moldovei, de=i conduc[torii de demult ai Moldovei
nu împ[r\eau nobililor lor dreg[toriile cur\ii într-o ordine cu
totul identic[. (lucr. cit., p. 199). În sfâr=it, cel de-al VII-lea
capitol al p[r\ii politice a Descrierii Moldovei, intitulat Despre
DIMITRIE CANTEMIR
!'
armata Moldovei, are inten\ia de a pune în paralel situa\ia de

glorie trecut[ cu aceea de dec[dere prezent[ a st[rii militare,
cum va numi B[lcescu mai târziu fenomenul. În locul celor
40.000 de oameni oaste de \ar[ care puteau fi sco=i la lupt[
pe vremea Movile=tilor, în prezentul imediat pot fi sco=i 6
8.000 de oameni, =i aceia mercenari. Iar organizarea armatei
are la baz[ un model turcesc, denumirea îns[=i a corpului
ofi\eresc neavând echivalent în limba român[. Alte capitole
ale p[r\ii a II-a a Descrierii..., referitoare la legi, la justi\ie, la
bog[\iile \[rii, precum =i capitole ale p[r\ii a III-a, referitoare
la ierarhia bisericeasc[, m[n[stirile Moldovei, limba =i literele
în Moldova, prezint[ situa\ia înc[ de la cucerirea Daciei de
c[tre romani =i pân[ în vremurile contemporane cu inten\ia
v[dit[ de a ar[ta cum perioada de cre=tere a durat pân[ în
vremea lui +tefan cel Mare, a început descre=terea \[rii
Moldovei în toate sectoarele-cheie ale activit[\ii social-politice,
economice =i culturale. Capitolul al XV-lea al p[r\ii a II-a, Despre
boierimea moldovean[, se distinge nu numai prin detalierea
celor afirmate în capitolul al Vl-lea, ci =i prin acuta lui not[
polemic[ la adresa tezei lui Aeneas Sylvius Piccolomini (papa
Pius al II-lea), care sus\inea c[ Dacia a fost colonizat[ cu tâlhari
adu=i de la Roma. Atât versiunile care au precedat Hronicul...,
cât =i Hronicul... însu=i se refer[ pe larg la aceast[ tez[, ca =i la
o serie de alte teze calomnioase aflate în circula\ie pe teritoriul
Europei înc[ de pe vremea bizantinilor, ori promovate de autori
din \[rile vecine Moldovei. Aici, în Descrierea Moldovei, aceast[
tez[ e comb[tut[ prin afirmarea noble\ii poporului înc[ de la
cucerirea roman[, prin asimilarea mai târzie a unor familii
nobile venite spre a sc[pa de prigoana du=manilor. În finalul
capitolului Cantemir stabile=te un dic\ionar alfabetic al
familiilor boiere=ti moldovene din vremea sa. Sunt =aptezeci
=i cinci de nume =i este primul dic\ionar de acest fel care s-a
alc[tuit la noi. Nu-i mai pu\in adev[rat c[ în Rusia se întemeiase
o carte a rangurilor despre care Cantemir =tia, probabil îi fusese
model, ba chiar ceruse \arului, prin scrisori, ca boierii moldo-
veni refugia\i împreun[ cu el s[ fie men\iona\i cu drepturi egale
al[turi de nobilii ru=i40. Capitolele referitoare la ierarhia biseri-
"
ceasc[ =i m[n[stiri sunt importante pentru concep\ia istorio-

grafic[ a lui Cantemir din câteva puncte de vedere: pentru c[
ilustreaz[ relativa independen\[ a mitropoliei Moldovei fa\[
de diversele patriarhii (Ierusalim, Constantinopol, Moscova),
atest[ situa\ia de egalitate a puterii în privin\a mitropolitului
=i a domnitorului, precizeaz[ faptul c[ m[n[stirile pl[tesc
domnului o dajdie anual[, cu excep\ia celor închinate Ierusa-
limului, Muntelui Sinai =i Athosului. Capitolul nu face men\iuni
în plus în leg[tur[ cu acestea din urm[, dar situa\ia expus[
evoc[ ac\iunea lui Cantemir din anul s[u de domnie când a
reu=it s[ deposedeze Muntele Sinai de o parte a m[n[stirilor
moldovene care-i d[deau venitul s[u anual. Capitolele referitoare
la originea latin[ a limbii =i la cultura european[ (greceasc[,
latineasc[, italieneasc[) din ce în ce mai bine reprezentat[ în
Moldova contemporan[ (Costine=tii, Constantin Duca =i
Cantemire=tii în=i=i sunt cita\i la loc de cinste) încheie aceast[
lucrare a c[rei deschidere european[ e pus[ sub semnul
speran\ei de ajutor pentru îmbun[t[\irea situa\iei politice a
\[rii. Condi\ia acestei îmbun[t[\iri era independen\a, iar boierii
p[mânteni cultiva\i =i sprijinul larg al cre=tin[t[\ii mijloacele
cele mai importante.
Prin Descrierea Moldovei tratarea problemei române=ti
atinge acel grad de fine\e analitic[ menit s-o proiecteze în
orizontul politicii. Ea se învecineaz[, în istoriografia cante-
mirian[, chiar mai mult decât Hronicul, cu Istoria Imperiului
Otoman =i, de asemenea, cu cele dou[ lucr[ri de mai mic[
întindere analizate mai sus, Vita Constantini... =i Evenimentele...
Cheia întregii concep\ii istoriografice a lui Dimitrie Cantemir
st[ în aceast[ proiec\ie a istoriei ca adâncime temporal[ în
universul orizontal al politicii, fie c[ e vorba de problema
otoman[, fie de cea româneasc[. Paralelismul între Descrierea
Moldovei =i Istoria Imperiului Otoman poate fi extins în bun[
m[sur[ =i la structura de ansamblu, deoarece ambele lucr[ri
con\in, cu diferen\e de accent =i propor\ie, o cronologie a
evenimentelor dispus[ în func\ie de capetele încoronate, ca =i
o sum[ de informa\ii cu privire la stadiul prezent de dezvoltare
al \[rii în compara\ie cu trecutul. Între cele dou[ lucr[ri exist[
DIMITRIE CANTEMIR
"
îns[, din aceea=i perspectiv[ a structurii, =i o deosebire de

profunzime: în timp ce istoria Imperiului Otoman e prezentat[
ca o cre=tere masiv[ (teritorial[, armat[, politic[ etc.), urmat[
de o descre=tere incipient[, istoria Moldovei a avut o perioad[
de cre=tere mult mai scurt[, =i ea n-a însemnat nicidecum o
cre=tere în propor\ii, ci o cre=tere a posibilit[\ilor sale de a se
ap[ra de du=mani veni\i din exterior, dezvoltându-=i astfel
formele interne economia, guvernarea, legisla\ia, artele.
Dup[ ce \ara a fost cople=it[, a urmat descre=terea al c[rei
apogeu a fost atins în vremea lui Cantemir. Rela\ia implicit[
dintre cele dou[ lucr[ri este aceea c[, atât în privin\a problemei
otomane, cât =i a celei române=ti, unei perioade de cre=tere îi
urmeaz[ una de descre=tere, într-o mi=care continu[ de
oscilare, care impune în lume mereu alte popoare. Imperiile
descriu o mi=care de la sud spre nord (conform teoriei din
Monarchiurum Phisica Examinatio), otomanii fiind în acest
proces natural o excrescen\[ monstruoas[. Românii, mai vechi
ca popor romanic european decât francezii, englezii, spaniolii
au datoria moral[ s[ nu piard[ din vedere momentul când
pentru ei s-ar fi ivit aceast[ =ans[ istoric[ de a intra în marele
circuit european al valorilor.
Ultimul =i cel mai important bloc al scrierilor istoriografice
cantemiriene cu privire la problema româneasc[ =i la
contextul mai larg, istoric =i politic în care se situeaz[ ea, îl
constituie Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor. De=i scris[
numai pe jum[tate, lucrarea, împreun[ cu cele dou[ schi\e de
lucru care au precedat-o, respectiv Historia Moldo-Vlachica =i
De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus ne las[ s[ vedem
în ansamblul s[u un mod de gândire în leg[tur[ cu problema
româneasc[ pe fondul agitat al problematicii europene a
secolului al XVII-lea ca =i un mod de gândire în leg[tur[ cu
func\ia istoriei în definirea de sine a specificului na\ional. Ne
propunem, în rândurile care urmeaz[, s[ analiz[m aceste
ultime scrieri istoriografice. Historia Moldo-Vlachica p[streaz[
înc[ însemnate leg[turi cu Descrierea Moldovei, prezentându-se,
în fond, ca un amestec semnificativ de idei între ceea ce au
însemnat, în forma lor final[, Descrierea Moldovei =i Hronicul.
"
Astfel, ideea c[ Academia din Berlin i-a cerut s[ scrie despre

Moldova, ca =i împ[r\irea în provincii a Daciei Romane, se
reîntâlnesc identic în Descrierea Moldovei. În schimb, începutul
seam[n[ izbitor cu al Hronicului, fiind o expunere a evolu\iei
în timp a str[lucirii popoarelor de la asirieni la europeni. Aceast[
idee filosofic[ a Historiei eviden\iaz[ nu numai caracteristica
cea mai pregnant[ care d[ unitate concep\iei lui Cantemir în
probleme de istorie, ci indic[, în dezvoltarea ei ulterioar[, pe
tot parcursul acestei versiuni de lucru, un proces de autode-
finire a \inutei =tiin\ifice. Ceea ce a abandonat, a p[strat sau a
separat în formele finale ale Descrierii Moldovei =i Hronicului,
în compara\ie cu Historia Moldo-Vlachica, atest[ o direc\ie
anume a dezvolt[rii =tiin\ifice a autorului, direc\ie în func\ie
de care putem formula câteva ipoteze cu privire la ceea ce ar
fi reprezentat istoriografia cantemirian[ dac[ s-ar fi exprimat
în toat[ amplitudinea proiectat[. Prefa\a Historiei enun\[
tema cercet[rii, ca =i atitudinea autorului fa\[ de ea: s[
vorbeasc[ despre patria sa nu în spiritul subiectivist al vechii
istoriografii (de la greci la bizantini, apoi la unguri, sârbi,
bulgari, ruteni, polonezi =i uneori turci), ci respectând adev[rul.
Drept care î=i propune s[ foloseasc[ mai mult surse str[ine
decât autohtone. Pentru c[, ceea ce laud[ str[inii la români
înclina\i fiind s[-=i ridice în sl[vi propriile popoare merit[ cu
siguran\[ s[ fie l[udat, în mult mai mare m[sur[ decât ar
merita dac[ s-ar referi la faptele respective istoricii români
în=i=i. În lumina acestei idei, afirmat[ =i în Istoria Imperiului
Otoman, cele nou[ capitole scrise din Historia... lui Cantemir
se refer[, pe de o parte, la diver=i autori care au scris în mod
favorabil despre grani\ele =i romanizarea vechii Dacii, pe de
alta la al\i autori, care au tratat în chip injurios aceast[ problem[
=i, prin urmare, trebuie comb[tu\i. Urm[rirea procesului de
romanizare nu este neap[rat cronologic[, de=i este vizibil[
tentativa de a prezenta continuitatea procesului de formare a
poporului român din epoca precedent[ cuceririi romane =i pân[
la apari\ia în circuit a denumirii de valah =i român. Autori
greci, latini, bizantini, polonezi =i unguri sunt confrunta\i
pentru a se da la iveal[ adev[rul =i inten\ia ascuns[ a textelor,
DIMITRIE CANTEMIR
"!
adic[, în ultim[ instan\[, pentru a lumina o zon[ niciodat[

explicit luminat[ în istoriografia româneasc[ de pân[ la el:
aceea a inten\iei politice în folosirea faptului istoric, a rolului
acestuia de instrument în afirmarea unor tendin\e care fie
puteau împiedica dezvoltarea poporului român, fie doar
ascundeau aspecte menite s[-i pun[ în valoare calit[\ile.
Capitolele Historiei, în m[sura în care sunt =i o cronologie a
evenimentelor, pun accentul, pe de o parte, pe existen\a unei
civiliza\ii dacice care a precedat-o pe cea roman[ (sunt
enumera\i regii daci, în num[r de cinci, apar\inând unei
presupuse dinastii), pe de alta pun accent pe colonizarea
roman[, cu urm[toarele preciz[ri: noble\ea coloni=tilor,
mul\imea coloniilor nou înfiin\ate, multe din ele pe locul unor
vechi cet[\i grece=ti, ceea ce atest[, iar[=i, vechimea =i
continuitatea civiliza\iei omene=ti pe aceste locuri.
Cea de-a doua versiune de lucru a viitorului Hronic, De
antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus, sesizabil mai întins[
decât Historia, atest[ adâncirea unui proces pe care =i aceasta
îl prezenta în germene, dar =i, în plus, tentativa de a aborda
piste noi ale cercet[rii. Astfel, capitolul l con\ine aceea=i idee
ca =i Historia ori Hronicul: necesitatea absolut[ a obiectivit[tii
istoricului, necesitatea adev[rului în prezentarea faptului
istoric. În afar[ de aceasta îns[, întâlnim o prezentare
abandonat[ apoi de Hronic, ca =i de Descrierea Moldovei: aceea
a hotarelor vechii Sci\ii de dinainte de cuceririle romane în
Asia =i în estul Europei, Sci\ie între grani\ele c[reia se aflau
cuprin=i ge\ii, cu ramura lor dacic[. Zona dintre poarta de fier
a Caucazului =i poarta de fier a Carpa\ilor, dintre Marea
Mediteran[ =i Marea Baltic[ e privit[ ca un teritoriu unitar la
origini, în ciuda tuturor modific[rilor ulterioare. În virtutea
acestui fapt, punctele lui cheie, Caucazul =i Carpa\ii, trebuiau
deopotriv[ ap[rate de contemporanii s[i de la începutul
veacului al XVIII-lea. Tendin\a otomanilor de a sparge aceast[
fortifica\ie eurasiatic[ natural[ era reprobabil[ nu numai
pentru c[ amenin\a siguran\a atâtor popoare mai vechi sau
mai noi formate în acest leag[n originar al lumii, ci =i pentru
c[ amenin\a cu distrugerea m[rturii de civiliza\ie inegalabile,
""
apar\inând, pe de o parte, vechilor sci\i =i în special ramurii

lor getice, (o parte erau dacii), pe de alta cuceritorilor romani,
al c[ror imperiu se întinsese mult în Asia, acoperind cu forme
noi de cultur[ întinsul teritoriu al Sci\iei. Rezonan\a contem-
poran[ a acestor argument[ri cantemiriene contemporan[
cu începutul veacului al XVII-lea, în anii când marele r[zboi al
nordului se apropia de sfâr=it, preg[tindu-se campania în
Caucaz este cu totul limpede =i apropierea între nord =i sud,
între vest =i est, prin aceste puncte strategice care erau m[rile
=i por\ile de fier ale mun\ilor, î=i cap[t[ semnifica\ia real[.41
Ulterior, în Hronic, Cantemir va renun\a la acest argument de
natur[ geografic[ =i istoric[ deopotriv[, referindu-se doar la
ascendentul romanic al românilor în acest vast teritoriu scitic.
Cercet[rile pe care le-a întreprins la Marea Caspic[ atest[ îns[
o continuitate a gândirii sale =i r[mâne înc[ o sarcin[ a acestui
capitol s[ limpezeasc[ în ce sens a mers ac\iunea de teren a
lui Cantemir la poarta de fier a Asiei. În ce prive=te Hronicul,
structura lui s-a delimitat tot atât cât s-a limpezit: el afirm[ c[
originea poporului român este strict romanic[, geto-dacii
asimilându-se complet, pân[ la dispari\ie, în masa coloni-
zatorilor. Aceast[ concep\ie este construit[ ca o replic[ fa\[
de istoriografia str[in[ care sus\inea amestecul de popula\ii
în formula poporului român pentru a sprijini în acest fel diverse
conjuncturi politice =i aspira\ii teritoriale. În baza acestei
concep\ii Hronicul sus\ine c[ Dacia, ca =i zona Caucazului, adic[
cele dou[ por\i de fier ale lumii, precum =i m[rile ei interioare,
marea Caspic[ =i marea Neagr[, trebuie ap[rate de otomani
în virtutea faptului c[ simbolizau leag[nul culturii romanice a
umanit[\ii, cultur[ c[reia apar\inea tot occidentul Europei, ca
=i Dacia. Acest viraj pro-european =i mai explicit occidental al
lui Dimitrie Cantemir bazat pe în\elegerea, în atmosfera Rusiei
lui Petru I, a rolului politic al Europei are =i un substrat politic
imediat: conflictul turco-austriac. Miza lui Cantemir se îndrepta
la 1717 spre Habsburgi. Dup[ înfrângerea otomanilor în 1718,
Cantemir s-a c[s[torit cu Anastasia Trube\kaia =i a intrat în
marea politic[ a Imperiului Rus. De antiquis et hodiernis
Moldaviae nominibus con\ine înc[ o serie de alte afirma\ii
DIMITRIE CANTEMIR
"#
interesante pe baza c[rora se poate distinge concep\ia istorio-

grafic[ a lui Dimitrie Cantemir. Astfel, vorbind despre împ[r\irea
de c[tre Constantin cel Mare a Imperiului Roman de R[s[rit,
el situeaz[ Dacia în aceea=i zon[ cu Grecia, Balcanii, bazinul
Mediteranei =i Panonia. Acest fapt î=i are importan\a sa dac[-l
corobor[m cu informa\iile pe care ni le ofer[ Istoria Imperiului
Otoman. În actualitatea imediat[, linia frontului dintre
Imperiul Otoman =i Europa trecea prin toate aceste spa\ii, drept
care notele Istoriei ofer[ informa\ii detaliate în leg[tur[ cu
trecutul lor, cu punctele lor strategice ap[rute prin forma\ii
geografice naturale, cu starea lor economic[, social[ =i armat[.
În leg[tur[ cu teritoriul Daciei, Cantemir ajunge la concluzia,
confruntând o serie de istorici antici, bizantini =i contemporani,
c[, de=i în structura limbii române exist[ =i elemente dacice,
slave, polone, ungure=ti =i grece=ti, totu=i gramatica ei =i fondul
lexical principal sunt latine. De asemenea, de=i vechea Dacie
se împarte în prezent în trei \inuturi, tot neamul e român. Pe
baza acestei argument[ri Cantemir elimin[ din competi\ie o
serie de puncte de vedere care contravin acestei teorii, precum
interpol[rile lui Misail C[lug[rul =i Simion Dasc[lul din cronica
lui Ureche, dar =i afirma\ii mai ciudate, care pretind c[ românii
au venit târziu pe acest teritoriu, ei fiind la origine italieni.
Teza continuit[\ii poporului român în Dacia, trecând prin
perioada marilor migra\ii =i pân[ în vremea contemporan[
este, al[turi de aceea a vechimii =i noble\ii, una din tezele
fundamentale ale istoriografiei cantemiriene vizibil[ înc[ din
acest De antiquis et hodiernis... Un argument interesant folosit
în ap[rarea acestei idei, în lucrarea de care ne ocup[m, dar =i
în Descrierea Moldovei, ca =i în Hronic, este acela al vechii steme
a Moldovei, stem[ pe care autorul pretinde a fi g[sit-o s[pat[
atât pe zidurile cet[\ii Suceava, cât =i pictat[ pe un vechi hronic
(din vremea lui Bogdan vod[) existent la Harkov. Aceast[ stem[
cu lei, turnuri de cetate =i coroan[ regal[ aminte=te de gloria
vechiului Bizan\, vie înc[ pe aceste locuri, unde domnitorii
p[mântului fuseser[ parteneri egali cu împ[ra\ii bizantini în
lupta împotriva barbarilor. De antiquis et hodiernis Moldaviae
nominibus înf[\i=eaz[, întocmai ca =i celelalte lucr[ri cantemi-
"$
riene unde intr[ în vizor problema româneasc[, piatra unghiular[

a acestui spa\iu: domnia lui +tefan cel Mare. În ansamblul
s[u, aceast[ schi\[ a Hronicului este mult mai cuprinz[toare
decât Historia Moldo-Vlachica. Ea are în mare aceea=i structur[
cu a Hronicului, adic[ înf[\i=eaz[ ideea continuit[\ii românilor
în Dacia, ca =i pe aceea a noble\ii originare a poporului. Aceast[
întreprindere e dus[ la bun sfâr=it prin urm[rirea cronologiei
împ[ra\ilor romani =i apoi bizantini care au st[pânit Dacia, ca
=i, mai târziu, cronologia travers[rii de c[tre popoarele barbare
a acestui spa\iu. Concluziile pe care le trage amintesc =i ele de
acelea ale Hronicului: românii nu numai c[ au locuit tot timpul
pe acest teritoriu, dar, în mai multe cazuri, prezen\a lor s-a
afirmat prin aceea c[ au furnizat împ[ra\i atât marelui Imperiu
Roman cât =i, mai târziu, Imperiului Bizantin. Cantemir se
bazeaz[ în aceste afirma\ii pe m[rturia a numero=i istorici
antici =i moderni. De asemenea, în perioada marilor n[v[liri
sunt descrise, de c[tre aceia=i istorici, c[s[torii între urma=ii
principilor români =i ai celor din vecin[tate. Ori, consider[
Cantemir, toate aceste men\iuni atest[ faptul c[ era vorba
despre un spa\iu locuit =i nu de unul pustiu. Confruntând din
nou afirma\iile diver=ilor istorici, Cantemir conchide c[
retragerea aurelian[ a însemnat doar retragerea armatei, nu
=i a popula\iei care, fugind din calea n[v[lirilor în sudul Dun[rii
ori în mun\i, a revenit dup[ ce primejdia trecuse pe locurile
unde se fixase ini\ial. La fel, st[pânirea ungar[ pe teritoriile
Daciei a durat cu totul doar 37 de ani, urmând apoi cel de-al
doilea desc[lecat al principatelor dun[rene, =i el f[cut cu
locuitori de vi\[ nobil[. Întocmai ca =i Hronicul, De antiquis...
dezbate, prin compararea unor argumente de ordin c[rtu-
r[resc, originea denumirii de valah folosit[ pentru poporul
român. De altfel, în ambele lucr[ri care au precedat Hronicul,
ca =i în el, în Descrierea Moldovei, în Istoria Imperiului Otoman,
Cantemir folose=te în mod preponderent ca argumente istorice
afirma\iile unor c[rturari care l-au precedat în timp. Chiar
când se refer[ la inscrip\ii epigrafice, la monede =i vestigii
arhitectonice, e cert c[ sursele sale au fost tot de ordin
c[rtur[resc. De neamul moldovenilor a lui Miron Costin este
DIMITRIE CANTEMIR
"%
doar una din cele mai u=or recognoscibile surse. Acest mod al
lui Cantemir de a trata problemele istoriografiei este în mare
m[sur[ nou în compara\ie cu cronicarii munteni =i moldoveni
care, în afara surselor orale, folosesc, pe lâng[ experien\a
proprie (care este preponderent[) =i argumente de alt tip:
arheologice, etnografice etc. Cantemir are cuno=tin\[ de valoarea
tuturor acestor argumente, iar Descrierea Moldovei atest[, în
cea mai mare m[sur[, recunoa=terea importan\ei lor. Pentru
perioadele când nu poate îns[ acoperi trecutul istoric cu astfel
de argumente, în spe\[ formarea poporului român =i marile
n[v[liri, el d[ câ=tig de cauz[ altor argumente, cum sunt
m[rturiile unor istorici reputa\i ca =i argumente de ordin
lingvistic, cu totul cople=itoare în istoriografia cantemirian[.
Cu acest tip de argumente Cantemir a inaugurat o optic[ isto-
riografic[ ce-i va supravie\ui cu mult. Ideea c[ nivelul formal al
discursului poate condi\iona substan\a con\inutului s[u poate
fi înc[ observat[ la sfâr=itul secolului al XIX-lea când Maiorescu
se ridic[ împotriva formelor f[r[ fond. Coroborat[ cu mai noile
idei kantiene =i hegeliene de filosofia istoriei, aceast[ veche
idee cantemirian[ a produs în istoriografia =i în cultura român[
o matrice formativ[ dintre cele mai puternice, capabil[ s[ le
deturneze de la obiectivul lor real: cercetarea faptelor =i propu-
nerea unor solu\ii referitoare la ele. S-a produs în acest fel o
separare între dezvoltarea fenomenelor pe de o parte =i concep\ia
în leg[tur[ cu evolu\ia lor, pe de alta. Separare de natur[ s[
produc[ nu numai falii între esen\a =i aparen\a lucrurilor, ci =i
s[ provoace mi=c[ri de acoperire a acestor falii: revolu\iile =i
mi=c[rile post-revolu\ionare. Revenind la ideile lui Cantemir
din De antiquis..., trebuie s[ remarc[m înc[ vreocâteva lucruri,
prezente mai mult în germene, =i pe care Hronicul sau Descrierea
Moldovei le dezvolt[ în sensuri =i propor\ii diferite. E vorba în
primul rând despre faptul c[, dincolo de obiectivul general al
lucr[rii, autorul folose=te, pentru p[r\i întregi ale structurii,
urm[toarea metodologie: ipoteza de lucru; argumenta\ia; conclu-
ziile. Dup[ care ar urma s[ trag[ o concluzie general[, din
p[cate nefinalizat[, lucrarea nefiind terminat[. Aceste principii
ale ra\ionalismului aristotelician, în spiritul c[ruia se formase
"&
Cantemir la Constantinopol, sunt dublate de descoperiri =i medita\ii

proprii în leg[tur[ cu istoria. Astfel, pe lâng[ principiul
platonician al adev[rului, Cantemir introduce ideea c[ el se
stabile=te prin consens, ceea ce era o rezultant[ fireasc[ a metodei
comparatiste de folosire a surselor. Paralelismul, conjunc\ia,
interferen\a, rela\ia parte-întreg ori anularea reciproc[ a argumen-
telor sunt tot atâtea procedee comparatiste pe baza c[rora
deduce adev[rul istoric. +i, odat[ cu stabilirea lui, procedeaz[
la ceea ce este scopul real al istoriografiei sale, obiectivul ei
central, vizibil în toate tipurile de demers: raportarea istoriei
la politica momentului contemporan. În De antiquis... exist[
cel pu\in dou[ indicii ale acestui scop real: unul prive=te delimitarea
grijulie, de c[tre Cantemir, a zonelor ocupate de români, chiar
când ele nu coincid cu teritoriul vechii Dacii. E vorba despre
cei din Grecia =i Epir, ca =i despre cei din Ungaria (Panonia);
al doilea prive=te afirmarea inten\iei de a scrie o istorie dubl[
(dac[ nu =i sintetic[) a Munteniei =i Moldovei de la al doilea
desc[lecat pân[ în prezent. Aceast[ inten\ie n-a fost acoperit[
nici în Hronic, iar Descrierea Moldovei difer[ sim\itor, prin
finalitate =i structur[, de o astfel de istorie. Ambele formul[ri
atest[ îns[ un scop pe care Hronicul îl va amplifica atât prin
întreaga sa prezentare, prin accentuarea atitudinii reflexive
cu privire la sensul =i scopul istoriografiei, cât =i prin faptul c[
a fost scris în limba român[, deci nu atât pentru a oferi la
nivel formal o replic[ istoriografiei europene a vremii, ori argu-
mente pentru politica european[, cât pentru a oferi poporului
român argumentele de curs[ lung[ =i solu\iile de viitor care
s[-i aduc[ independen\a. Târziu =i greu, Dimitrie Cantemir a
în\eles unde gre=ise în demersul s[u politic, calculând ritmul
proceselor istorice dup[ ritmul propriilor sale dorin\e =i nu
dup[ m[rimea mecanismelor intrate în angrenaj.
Ne vom ocupa în continuare de Hronicul vechimii a romano-
moldo-vlahilor. Acesta, de=i nu este finalizat, sintetizeaz[, din
cauza mor\ii premature a autorului, ultimul s[u mesaj în
probleme de istoriografie. Mai mult decât oricare alt[ lucrare
cantemirian[, judecând la modul absolut, aceasta prezint[
caracteristicile unei întreprinderi =tiin\ifice. Pridoslovia care-o
DIMITRIE CANTEMIR
"'
deschide execut[ un adev[rat tur de orizont în adâncimea

istoriografiei cantemiriene vorbindu-ne despre scopul patriotic
al lucr[rii în contextul luptei cre=tin[t[\ii cu Imperiul Otoman,
despre necesitatea obiectivit[\ii în preg[tirea argumentelor
care s[ serveasc[ acest scop =i, în sfâr=it, despre ipotezele de
lucru ale întreprinderii: puritatea roman[, noble\ea =i vechimea
poporului român ca popor romanic, p[strarea catacteristicilor
sale în ciuda n[v[lirilor barbare =i situ[rii în vecin[tatea
popoarelor slave. Concep\ia sa, vizibil[ în diverse alte lucr[ri
în propor\ii diferite, î=i arat[ aici, înc[ de la început, unitatea.
Con\inutul lucr[rii va scoate apoi în lumin[, dincolo de argu-
mentele propriu-zise, c[ile de acces ce stabilesc leg[tura între
idei. O închinare c[tre cititor aflat[ dup[ aceast[ pridoslovie
ini\ial[ (dublat[ de Praefatio, versiunea ei latin[), ne informeaz[
asupra unui lucru pe care-l =tiam din finalul lucr[rii De antiquis...:
aceasta este doar o prim[ parte a istoriei, cea privitoare la
Dacia de dinainte de cucerirea roman[ =i pân[ la al doilea
desc[lecat. O a doua parte, anun\at[, ar fi urmat s[ se refere
la istoria principatelor române=ti Moldova =i |ara Româneasc[
de la al doilea desc[lecat (din Maramure=) =i pân[ în vremurile
contemporane lui Cantemir. Aceast[ parte n-a fost scris[ =i
asupra ideilor pe care le-ar fi con\inut putem face doar aproxi-
m[ri pe baza aluziilor relativ bogate cuprinse în celelalte lucr[ri
cantemiriene. Dup[ aceast[ închinare c[tre cititor Cantemir
a=az[ un dic\ionar sintetic al surselor bibliografice, stabilit dup[
numele autorilor. Îl intituleaz[ Catastihul istoricilor, gheog-
rafilor, filosofilor, poeticilor =i altor oameni înv[\a\i elini, latini
=i alte niamuri... O compara\ie între autorii cita\i de-a lungul
Hronicului... =i acest catastih v[de=te faptul c[ el cu-prinde
doar capetele de afi=, folosite în punctele nodale ale demon-
stra\iei, în timp ce o serie de al\i autori, ale c[ror idei sunt
doar rezonan\e ale celor afirmate de primii, nu sunt men\iona\i,
rolul lor fiind doar de a atesta bog[\ia referirilor la poporul
român =i la celelalte chestiuni în discu\ie. Cartea întâia a lucr[rii
se nume=te Prolegomena, denumire ce arat[ valoarea ei de
introducere în problem[. Cele =ase capitole ale acestei c[r\i
reiau chestiunea Sci\iei în termeni pu\in modifica\i comparativ
#
cu aceia folosi\i în De antiquis... Ceea ce-l intereseaz[ pe

Cantemir în acest preambul de istorie universal[ este ideea
devenirii continue de la popoarele biblice gog =i magog, pe
care autorul le recunoa=te a fi asirienii =i arapii, la cele care
tr[iau între hotarele vechii Dacii, cea de dinaintea cuceririi
romane. Influen\a lui Miron Costin, ca si obi=nuin\a crono-
grafelor trebuie s[-=i fi pus pecetea asupra acestui început al
istoriei care coboar[ spre mitul originar al facerii lumii.
Echivalen\ele cantemiriene între afirma\iile Bibliei =i cele de
sorginte istoriografic[ atest[ mai curând dorin\a logicianului
de a limpezi trecutul, decât pe aceea a omului de =tiin\[ de a
discerne istoria de mit. Aceast[ parte introductiv[ prezint[ o
caracteristic[ menit[ pe de o parte s-o diferen\ieze de
formul[rile privitoare la Sci\ia din De antiquis..., pe de alta s[
anun\e dezvolt[rile ce urmeaz[ în cuprinsul Hronicului. Astfel,
toate toponimele men\ionate ca fiind pe teritoriul Sci\iei sunt
prezentate în partid[ dubl[: cum se folosesc de c[tre
contemporanii s[i =i cum erau folosite de cei vechi. Faptul c[
în vechime toate aceste toponime, care apar\in acum diverselor
limbi =i popoare cuprinse în Eurasia, erau latine=ti, atest[ o
unitate originar romanic[ suprapus[ peste aceea a Sci\iei. Spre
deosebire de afirma\iile din De antiquis...,în Hronic Sci\ia nu
este teritoriul locuit de popula\ii de acela=i tip, ci zona
geografic[ pe care s-a afirmat o parte a civiliza\iei latine. Acest
punct de vedere e dezvoltat în cartea a doua a Hronicului,
care cuprinde dou[sprezece capitole. Primul dintre aceste
capitole, intitulat Proimion, afirm[ c[ poporul roman însu=i
are o origine greceasc[. Aceasta este una dintre luminile
importante pe care le proiecteaz[ Cantemir asupra întregii
istorii a Daciei =i a poporului român. Pe teritoriul Daciei exis-
taser[ colonii grece=ti chiar înainte de întemeierea poporului
roman. De unde ascendentul nobil al acestui spa\iu, faptul c[
chiar cucerirea Daciei de c[tre romani nu însemna altceva decât
reîntâlnirea romanilor cu propria lor origine greceasc[. O
mentalitate cultural[ =i umanist[ îl face pe Cantemir s[-i vad[
pe greci în chip de întemeietori ai civiliza\iei =i nu, de pild[,
de negustori, navigatori etc. În aceast[ ordine de idei, deoarece
DIMITRIE CANTEMIR
#
Dacia fusese cucerit[ de romani înaintea altor teritorii din

occidentul Europei, poporul român putea fi considerat, pe
drept cuvânt, cel mai vechi popor romanic. În subtext trebuie
s[ sesiz[m c[ acestea erau motivele de fond pentru care el
trebuia salvat (de c[tre celelalte popoare romanice) de
st[pânirea monstruoas[ a otomanilor. Aceast[ parte a doua
a Hronicului se sfâr=e=te cu afirma\ia substan\ial[ c[, de=i
locuiesc ast[zi în trei provincii separate, Moldova, Muntenia
=i Ardeal, to\i locuitorii vechii Dacii se cheam[ români. Ei =i-au
p[strat firea =i credin\a, nic[ieri pe teritoriul lor turcii neîndr[z-
nind s[ construiasc[ geamii. Cartea a treia a Hronicului con\ine
optsprezece capitole. Primele =aisprezece dintre acestea expun
diverse teorii cu privire la denumirea =i formarea poporului
român =i epoca apari\iei lui în istoria lumii. În func\ie de cele
afirmate Cantemir polemizând ori raliindu-se istoricilor
str[ini formuleaz[ propria sa teorie. Principalele concep\ii
cu care polemizeaz[ sunt a lui Aeneas Sylvius Piccolomini
(c[ruia i se face =i o scurt[ biografie), Jan Zamoiski, Orichovici,
Stanislav Sarni\ki, interpol[rile de sorginte slav[ (un anonim
bulg[resc =i un hronic rusesc) preluate de Misail C[lug[rul =i
Simion Dasc[lul în cronica lui Grigore Ureche.42 Cantemir
men\ioneaz[ confuziile voite ori nu, ca =i erorile de informare
ale acestor autori pe baza m[rturiei scriitorilor antici (greci =i
latini) ca =i a celor bizantini (laici =i cre=tini) care to\i i-au
precedat în timp pe ace=tia, fiind, mul\i dintre ei, chiar contem-
porani cu faptele relatate =i privitoare la întemeierea poporului
român =i formarea limbii sale romanice în bazinul slav al sud-
estului Europei. Ultimele dou[ capitole ale c[r\ii a III-a con\in
un scurt compendiu de istorie roman[ care merge de la
întemeierea Romei de c[tre Romulus =i Remus pân[ la primele
r[zboaie ale romanilor cu dacii din vremea lui Domi\ian, urmat
la tron de Nerva =i apoi de Traian. Dup[ aceast[ carte a doua
urmeaz[ o nou[ pridoslovie, unde Cantemir \ine s[ emit[ o
serie de considera\ii în leg[tur[ cu sursele folosite, cu atitu-
dinea lui fa\[ de ele, cu alte lucr[ri pe care le-a scris despre
acelea=i probleme, ca =i cu menirea prezentei întreprinderi.
Contradic\iile alît de numeroase între istoricii care l-au precedat
#
în timp, mergând pân[ la antici, îngreuneaz[ mult cerin\a de

a vorbi în numele adev[rului. Acest lucru nu este îns[ imposibil.
El anun\[ c[ a terminat de scris despre Moldova de doi ani =i
a desenat o hart[ a ei. Aceast[ a doua Pridoslovie repet[ idei
ale primeia, dar afirm[ =i lucruri noi, cum ar fi faptul c[ a =i
strâns din materialul pentru proiectata parte a II-a a Hronicului
ceea ce prive=te istoria Moldovei. O alt[ afirma\ie nou[ este
aceea c[ s-a gândit s[ foloseasc[ pentru Hronic limba român[,
deoarece nu pentru str[ini e important s[ scrie, ci chiar
poporului s[u trebuie s[-i ofere temeiul de mândrie =i pilda
de lupt[. Dup[ aceast[ precuvântare urmeaz[ din nou cartea
I, format[ din paisprezece capitole. Primul dintre ele ofer[
regulile (canoanele, ca în muzic[) de valorificare a infor-
ma\iei, uria=e ca propor\ii, pe care-o manevreaz[ autorul. Ca
un alt Soliman Canuni, Cantemir stabile=te în materia inform[
=i contradictorie a istoriografiei universale conceput[ ca
al[turare de autori din diverse epoci =i \[ri un principiu clar:
t[cerea istoricilor la un moment dat în leg[tur[ cu un eveniment
sau teritoriu, nu anuleaz[ afirma\iile precedente, ci înseamn[
doar c[ nu s-a întâmplat nimic nou. În baza acestui principiu
celelalte treisprezece capitole ale acestei c[r\i prezint[
continuitatea poporului de pe teritoriul Daciei de la cucerirea
traian[ pân[ la venirea pe tron a lui Aurelian. Urmeaz[ un
nou punct de respiro, adic[ o nou[ Prevorovire. Informuind
cititoriul. În ea Cantemir combate teza p[r[sirii Daciei =i a
form[rii poporului român la sudul Dun[rii, în Misia (Moesia).
Cartea a doua, format[ din nou[ capitole, care urmeaz[ acestei
prevoroviri, dezvolt[ ideea con\inut[ în ea într-un stil ce
aminte=te foarte bine de textul (nu =i subtextele) Istoriei Impe-
riului Otoman: evenimentele =i biografia împ[ra\ilor romani
de la Aurelian la Constantin cel Mare, în ordine cronologic[.
Ceea ce este interesant de observat în aceast[ expunere e faptul
c[ problema Daciei e abordat[ pe fondul cre=terii Imperiului
Roman, al extinderii sale în Asia pân[ în Georgia =i Armenia,
teritorii aflate în zona Por\ii de Fier a Caucazului, zon[ asupra
c[reia autorul g[se=te de cuviin\[ s[ precizeze, marginal, c[ a
v[zut-o personal cu prilejul expedi\iei lui Petru I. Aceast[
DIMITRIE CANTEMIR
#!
perioad[ de cre=tere a Imperiului Roman con\ine în sine

germenii sciziunii, pe care Cantemir îi men\ioneaz[ atent în
capitolul al VIII-lea, f[când =i precizarea c[ ultimul împ[rat
care a condus unitar Imperiul, Maximian, era originar din
Dacia. Apoi Chlorus a condus Apusul, iar Galerius r[s[ritul.
Ultimul capitol al c[r\ii a doua ne aduce iar în primul plan al
con=tiin\ei chestiunea continuit[\ii popula\iei romanizate pe
teritoriul Daciei. Urmeaz[ cartea a III-a, de unsprezece capitole,
care înf[\i=eaz[ istoria Imperiului Roman de la împ[r\irea
acestuia de c[tre Constantin cel Mare pân[ la n[v[lirea hunilor
=i a go\ilor. Câteva chestiuni de optic[ a prezent[rii sunt intere-
sante în cuprinsul acestei c[r\i: capitolul al IV-lea înf[\i=eaz[
motivele împ[r\irii Imperiului. Ca =i în De antiquis..., Cantemir
nu vede aici începutul descre=terii, cum avea s[ vad[ Gibbon43
mai târziu, ci apogeul gloriei romane, o m[sur[ administrativ[
în\eleapt[ pentru a st[pâni imensul teritoriu. O alt[ chestiune
interesant interpretat[ este aceea a constandelor g[site la
Gherghina, lâng[ Gala\i, monede despre care relatase =i Miron
Costin în De neamul moldovenilor. Spre deosebire de to\i ceilal\i
istoriografi moldoveni, Cantemir consider[ c[ stema Moldovei
î=i are originea în civiliza\ia care produsese aceste monede cu
capul bourului \inând crucea între coarne. Este iar[=i interesant
de precizat c[ autorul Hronicului nu considera aceste monede
ca fiind bizantine, ci la originea lor romane, deoarece Traian
ar fi construit la gurile Dun[rii o cetate numit[ Caput Bovis.
Aceste afirma\ii, nesus\inute de surse scrise, cum procedeaz[
autorul ori de câte ori are posibilitatea, îl fac s[ nege toat[
istoriografia moldoveneasc[, de la Ureche la Miron Costin,
din dorin\a de a-=i fundamenta propria sa teorie cu privire la
originea exclusiv roman[ =i nobil[ a poporului român, la
vechimea =i continuitatea lui pe teritoriul Daciei. Cartea a IV-
a con\ine nou[sprezece capitole scrise cu inten\ia de a combate
punctele de vedere despre p[r[sirea Daciei în timpul marilor
migra\ii. Cantemir se refer[ la go\i (cu ramurile lor vizigo\ii =i
ostrogo\ii) huni =i al\i barbari (numi\i generic t[t[rime), ar[-
tând falsitatea tezelor lui Maienburg =i Moreri care sus\ineau
faptul c[ mai ales primii dintre ace=tia au st[pânit Dacia,
#"
provocând retragerea aurelian[. Argumentele lui Cantemir

sunt de ordin geografic: Bosforul Chimeric al lui Maienburg
nu e Dacia, ci Crimeea. În secolul al XVIII-lea mitropolitul Crâ-
mului se mai chema al Gothiei. Cât despre vizigo\i fiind în
imediata vecin[tate a go\ilor, st[pâneau (deci) Azovul. Hunii
au trecut peste Dacia, oprindu-se în Panonia. Retragerea
vremelnic[ a popula\iei b[=tina=e în Misia a sem[nat retragerii
vremelnice în mun\i a locuitorilor Moldovei în fa\a t[tarilor,
(în De antiquis... se spunea c[ ea s-a practicat deopotriv[ în
mun\i =i în sudul Dun[rii). Afirma\ia lui Nicolae Costin c[ Dacia
ar fi stat pustie =ase sute de ani, pân[ la al doilea desc[lecat, e
comb[tut[ de Cantemir, care formuleaz[ în cartea a V-a, ultimul
capitol, al VII-lea, urm[toarele reguli pentru citirea corect[ a
izvoarelor documentare de bun[ credin\[, în special antice:
expresia peste Dun[re se refer[ la \inuturile Imperiului
Roman din Sudul Dun[rii, deoarece sensul de venire al go\ilor
era dinspre Sci\ia spre Europa =i ei s-au a=ezat deci în Tracia,
nu în Dacia. Ingeniozitatea de a folosi argumente de psihologie
a istoricului în argumentarea faptei or, ca =i de logic[, r[mâne
unul din punctele-cheie ale istoriografiei cantemiriene. Mai
departe afl[m c[ hunii locuiau în Sclavonia, nu în Dacia, iar
cei pe care i-au supus ei se întindeau spre Silezia, Saxonia,
Lehia =i Litva. Anticii au men\ionat explicit intrarea hunilor în
Dacia, deoarece ea era provincia Imperiului Roman. Bazat de
asemenea pe izvoare antice =i greco-bizantine, Cantemir mai
urm[re=te s[ demonstreze, în aceast[ carte a V-a, c[ abia odat[
cu venirea bulgarilor, Daciei i s-a spus Valahia, a=a cum îi spun
înc[ to\i slavii ru=i, cazaci, le=i, sloveni, boemi, sârbi, bosnieci
atât Daciei cât =i Italiei, \inut originar al latinilor. Numai
poporul Munteniei î=i p[streaz[ numele originar spunându-=i
român. Cât despre moldoveni, ei =i-au luat numele de la apa
Moldovei, care vine de la cetatea roman[ Molisdavia (!) =i nu
de la o c[\ea, cum pretinde Nicolae Costin. Cele dou[zeci =i
dou[ de capitole ale c[r\ii a VI-a vorbesc despre o etap[
str[lucit[ a b[t[liei Imperiului Roman cu popoarele migratoare
pentru p[strarea integrit[\ii sale teritoriale. Prin tipul de argu-
mentare, urm[rirea cronologic[ a evenimentelor domnii,
DIMITRIE CANTEMIR
##
b[t[lii etc. =i proiectarea continu[, în spa\iul geografic, a

hotarelor Imperiului între care se cuprinde =i Dacia aceast[
descriere aminte=te de tehnica prezent[rii istoriei Imperiului
Otoman =i, nu mai pu\in, a istoriei Moldovei cuprins[ în
Descriptio Moldaviae =i în celelalte referiri, mai ales din notele
p[r\ii a doua din Incrementorum atque Decrementorum. Într-
un mod chiar mai ap[sat decât în cele dou[ lucr[ri precedente,
în Hronic se face raportarea la sursele de informare =i se sus\ine
minu\ios arm[tura desf[=ur[rii cronologice a faptelor, pe de o
parte, spre a proba continuitatea în Dacia a popula\iei
romanice, pe de alta, spre a combate tezele care-o contrazic.
Cantemir emite în capitolul al VII-lea al acestei c[r\i o nou[
serie de concluzii par\iale, numite de el reguli de interpretare,
concluzii menite s[-i sublinieze teoriile proprii pe acest fond
al descre=terii sim\itoare a Imperiului Roman, când eveni-
mentele nu mai erau raportate de istorici la întregul Imperiu,
ci la subansamble ale lui strict limitate teritorial, anun\ând
deja viitoarea dezmembrare: cronicile slavone care spun
Volosca zemlea se refer[ la Moldova, aflat[ mai în apropierea
marilor mase de slavi; în schimb, istoricii latini care spun
Volohia se refer[ la |ara Româneasc[. Aceast[ intui\ie a
judec[rii suprafe\elor în lumina unui centru este cu totul
surprinz[toare prin profunzimea ei psihologic[ =i ne permite
s[ afirm[m c[ Dimitrie Cantemir însu=i =i-a structurat
istoriorafia în acela=i fel, centrul s[u de referin\[ fiind Moldova.
Era, în fond, concep\ia cea mai adecvat[ pentru un istoric al
marelui spa\iu de ruptur[ al Balcanilor veacului al XVII-lea,
tentat s[ refac[ pun\ile spre unitate armonioas[ =i s[ echilib-
reze, în afirma\ii de substan\[, argumente de tot felul, care,
prin urm[rile lor politice =i istorice, puteau primejdui existen\a
îns[=i a unui popor unitar. Cartea a VI-a sfâr=e=te odat[ cu
moartea lui Constantin Porfirogenetul, la 959 e.n., cea de-a
VII-a începând cu un scurt capitol de respiro, menit s[ emit[,
pe baza celor prezentate mai sus, câteva linii directoare ale
viitoarei expuneri. Acest prim capitol, intitulat Introducere
pentru pomenirea neamului moldovenesc de c[tre istoricii str[ini,
formuleaz[ deci urm[torul principiu: istoricii greco-latini
#$
contemporani marilor migra\ii, exceda\i de chiar acest fapt,

se ocup[ de el în primul rând, l[sând în umbr[ ceea ce nu
provoca tulbur[ri, cum se întâmpla =i cu Dacia, zon[ stabil[,
cu popula\ie bine fixat[. Dup[ marile migra\ii îns[ istoricii au
început iar s[ pomeneasc[ Dacia, ca =i alte teritorii stabile ale
Imperiului. Celelalte capitole ale c[r\ii a VII-a, pân[ la al XV-
lea inclusiv, ilustreaz[ acest principiu. Misail C[lug[rul =i
Simion Dasc[lul sunt comb[tu\i cu argumente luate din
Leunclavius =i Bonfinius. Autorul consider[ util s[ ofere
cititorilor s[i câte o scurt[ istorie a vecinilor Moldovei: ru=ii,
le=ii, bulgarii, ungurii, folosind cronici scrise de autori ai respec-
tivelor popoare. O astfel de concep\ie contextual[ a istoriei,
afirmat[ pentru prima oar[ în istoriografia româneasc[ =i, nu
mai pu\in, în istoriografia lui Cantemir însu=i, socotim c[
ilustreaz[ asimilarea deplin[ de c[tre autor a unei experien\e
în primul rând politice =i numai în al doilea rând istoriografice.
Evenimentele de la Prut, c[rora c[zuse victim[ din necunoa=-
terea contextului politic mai larg pe care-l presupuneau, îl
înv[\aser[ s[ în\eleag[ c[ faptul istoric nu este rezultatul
liberului arbitru, al voin\ei unei personalit[\i istorice, cât, în
ultim[ instan\[, rezultanta unui ansamblu de determinisme
care trebuie cunoscute =i folosite în consecin\[. Iar prezentarea
scurtelor istorii ale vecinilor este primul pas explicit al acestei
în\elegeri. Cantemir prezenta poporului s[u contextul politic
în care se afla plasat, cu toate antecedentele sale menite s[
poat[ fi folosite ca argumente în sprijinul ideilor de indepen-
den\[ =i unitate na\ional[. În capitolul al XIII-lea al acestei
c[r\i a VII-a apar pentru prima oar[ în Hronic otomanii, c[rora
li se face, evident, o scurt[ istorie, compendiu al celei expuse
în Incrementorum atque Decrementorum... Cele optsprezece
capitole ale c[r\ii a VIII-a poart[ urm[torul titlu explicativ:
Care arat[ traiul Romano-Vlahilor în Valahia, apoi =i în Misia,
Thracia, Machedonia =i pân[ la Gre\ia, de la Isachie Anghel
p[n[ la Ioannis Duca; când =i H[nia T[tarilor în Crâm =i
înp[r[\iia Aliotmanilor la Asia s-au început. A=ijderé arat[
încep[tura Domnii Monarhice=ti a lui Ioan Domnul a tuturor
Românilor =i de Domniia lui Hris, domnul Cu\ovlahilor în Gre\ia,
DIMITRIE CANTEMIR
#%
=i a=ezaré înp[ra\ilor Grece=ti la Nichea =i pe aiuré. Cantemir

traverseaz[ în aceast[ carte una din cele mai complicate
perioade ale istoriei, aceea când, în cadrul Imperiului Roman,
împ[r\it în cele dou[ p[r\i, de r[s[rit =i de apus, încep luptele
interne sub pretextul reunific[rii, lupte resim\ite de fiecare
dintre p[r\i ca o tentativ[ de st[pânire a uneia de c[tre cealalt[.
Pe acest fond, descris de Cantemir ca o lupt[ între greci =i
latini, ceea ce echivaleaz[ termenii laici ai conflictului cu
cei religio=i (ortodoxia =i catolicismul), este proiectat[ evolu\ia
poporului român de pe teritoriul Daciei, ca =i a enclavelor de
la sudul Dun[rii, din Misia =i Grecia. O atât de veche atestare
a unit[\ii limbii române în totalitatea dialectelor ei, unitate
argumentat[ de Cantemir lingvistic, dar =i istoric, folosind cu
prec[dere surse bizantine, este dublat[ de o demonstrare a
unit[\ii statale. Conflictul izbucnit în sânul Imperiului Roman
a oferit, consider[ Cantemir, prilejul fericit pentru organizarea
intern[ a românilor. Statul lui Petru =i Asan e conceput ca un
demers în acest sens, iar statul lui Ioan, fratele lor mai mic, e
considerat primul stat al tuturor românilor. Ioan însu=i,
Domnul Românilor, cu mult[ dobând[ =i bog[\ie de a Latinilor
înc[rcat =i cu mare a numelui cre=tinesc =i vitejeasc[ slav[ =i
cinste, înapoi întorcându-s[, au \inut pe Balduin la închisoare
16 luni... (p. 427). Acest lucru este explicat de Cantemir pe fondul
unei alian\e a lui Ioan cu împ[ratul de la Niceea, alian\[
între parteneri egali în putere, împotriva unui du=man comun,
care era nu numai apusean, ci =i religios. În acest fel, înc[ de
la întemeierea statului român unitar de ambele p[r\i ale Dun[rii,
înainte de al doilea desc[lecat, problema e pus[ în termenii
celei mai stringente actualit[\i a vremii lui Cantemir însu=i:
dicotomia Orient/Occident se definea în parametri ortodox/
catolic în virtutea apartenen\ei la bazinul cultural grecesc sau
latin. Originea latin[ a poporului =i a limbii române, care-i
atest[ vechimea în Balcanii cutreiera\i de marile migra\ii, este
dublat[ de apartenen\a la bazinul grecesc, mai vechi decât cel
latin însu=i, din moment ce romanii în=i=i s-au constituit ca
popor în urma coloniz[rilor de dup[ r[zboiul Troiei. Cartea a
VIII-a se încheie, semnificativ, cu r[zboiul dintre Lascaris al
#&
Bizan\ului =i sultanul Aladin de Iconium, cel care, în lupta lui,

s-a aliat cu turcii prilejuind, prin gre=elile sale tactice, prima
ridicare a acestora =i toat[ evolu\ia cunoscut[ a otomanilor,
care ajunsese s[ primejduiasc[ întreaga cre=tin[tate. Episodul
merit[ comparat cu cel din Istoria Imperiului Otoman, mai
ales întrucât pune pe o baz[ comun[ afirma\iile istoriografice
ale lui Cantemir din diverse lucr[ri. Aceste lupte marcheaz[
primul semn al descre=terii Bizan\ului =i al cre=terii otomanilor.
Cartea a IX-a înf[\i=eaz[, în cele treisprezece capitole ale ei,
procesul de fixare al câtorva dintre ultimele mari popoare
migratoare. Pe fondul r[spândirii t[tarilor în Eurasia (condu=i
de dinastia fundat[ de c[tre Ghinghis Han) \â=nesc la suprafa\a
istoriei otomanii, care se întind apoi cu relativ[ iu\eal[ în trei
continente Europa, Asia =i Africa. Ei au fost primii care au
rupt Poarta de fier a Asiei (pe care, zice Cantemir, la 1722 Peter
Alexievici au adus-o supt st[pânirea sa), i-au luat tronul lui
Aladin =i, în veacul al XVIII-lea, însumeaz[ o for\[ c[reia doar
împ[ratul Leopold ar fi capabil s[ i se opun[. Cât despre unguri,
ei au avut, dup[ cre=tinare, nou[sprezece regi (Sunt men\iona\i
cu to\ii, în felul bine cunoscut din Istoria Imperiului Otoman)
pân[ când s-au desc[lecat, a doua oar[, \[rile române. Atunci
au început =i ei s[ prade spre Europa. Polemica lui Cantemir
cu Simion Dasc[lul e aici mai accentuat[ decât în oricare alt
punct, =i el folose=te argumente pe care le culege din Bonfinius,
Sansovin =i Dolion, cu to\ii istorici unguri. În ce prive=te r[spân-
direa european[ a slavilor, Cantemir îi remarc[ în primul rând
pe bulgari, din pricina a=ez[rii lor în vecin[tatea poporului român,
pe sârbi =i marea mas[ a ru=ilor, considera\i ca fiind nu doar primii
dintre slavi, ci =i unitatea originar[ a tuturor popoarelor de
neam slav de pe întinsul Europei, unitate de care ei sunt con=ti-
en\i, deoarece în virtutea ei cronicile ruse=ti (Cantemir citeaz[
trei) vorbesc =i despre celelalte popoare slave, cu prioritate
despre bulgari. În acest peisaj eurasiatic, unde otomanii, t[tarii,
ungurii =i slavii alc[tuiesc repere esen\iale prin tentativele lor
vizibile excentric, =i anume din punctul numit Moldova =i poporul
român, este important[, sugereaz[ Cantemir, op\iunea exis-
ten\ial[ fundamental[ a fiec[rui popor, demersul s[u politic
DIMITRIE CANTEMIR
#'
de fiecare clip[. În sfâr=it, un capitol din aceast[ carte, al IV-lea,

este în mod deosebit interesant prin caracteristicile de tehnic[
a scriiturii pe care Cantemir ni le face cunoscute. E vorba de o
compara\ie a surselor folosite pentru documentare în vederea
scrierii Hronicului: Bonfinius, Dlugosz, Calvitius, Moreri,
Ricciolus, Abraham 44 =.a. Autorul analizeaz[ în trecere =i starea
bibliotecilor de care dispunea, comparând-o cu ceea ce ar fi
avut la Constantinopol. În sfâr=it, se refer[ la sursele române=ti
existente =i la cele care-i erau înc[ accesibile. Ochiul s[u lucid
opereaz[ o selec\ie sever[ pentru ob\inerea unui optim, a
echilibrului între cuantumul de informare =i veridicitatea
istoric[. Procedura este nu numai logic[, ci =i =tiin\ific[, în
spiritul istoriografiei moderne. În sfâr=it, cartea a X-a =i ultima
a acestei prime p[r\i a Hronicului continu[ problematic acest
capitol al IV-lea al c[r\ii precedente, oferind, într-o în=tiin\are
c[tr[ cititoriu, motivele pentru care n-a fost scris[ =i a doua
parte a lucr[rii. Primul =i cel mai important este lipsa de
material documentar suficient de avizat =i scris chiar de români.
Din acesta deriv[ =i al doilea motiv: imposibilitatea de a con-
frunta sursele pentru a distinge care din ele sunt obiective =i
care tenden\ioase. Cele nou[ capitole ale acestei ultime c[r\i
înf[\i=eaz[ un inventar problematic minim al surselor
tenden\ioase la care a avut acces autorul, cu replicile =i solu\iile
sale proprii. Este, în fond, o recapitulare rezumativ[ a ches-
tiunilor ridicate pe parcursul întregii lucr[ri. În final întâlnim
un adev[rat tur de for\[ al procedeului comparatist preconizat
de istoriografia lui Cantemir pentru a stabili în modul cel mai
corect anul celui de-al doilea desc[lecat. Tabla hronologhiceasc[
pus[ dup[ aceast[ carte a X-a în=ir[ to\i împ[ra\ii romani de
la Iulius Caesar la bizantinul Andronic Paleolog. Acesta era
contemporan, consider[ Cantemir, cu al doilea desc[lecat al
\[rilor române (el d[ anul 1299 e.n.) În sfâr=it, întreaga lucrare
se încheie cu o Scar[, aparent asem[n[toare cu cea din Istoria
ieroglific[, dar profund deosebit[ de aceea în substan\[. E vorba
nu de un dic\ionar de personaje, ca în primul caz, ci de un
veritabil index =tiin\ific al lucr[rii, combinat cu ceea ce ast[zi
se cheam[, într-o lucrare =tiin\ific[, registrul de note. La litera
$
R. de pild[, întâlnim între altele: Raba ap[; Radul Vod[ Negrul;

Rhea Silvia, Romulus =i Remus; Ru=ii; Românii; Romanii =.a.
Fiecare cuvânt are al[turi o explica\ie =i pagina de manuscris
unde poate fi întâlnit în contextul s[u. Ceea ce socotim
important de precizat, e faptul c[ Scara lucrurilor =i cuvintelor
carile sunt mai de îns[mnat într-acest Hronic atest[ o evolu\ie
a concep\iei =tiin\ifice a lui Cantemir în compara\ie de pild[
cu alte dou[ lucr[ri capitale ale sale: Sistemul religiei muhamme-
dane =i Istoria Imperiului Otoman. Dac[ în prima dintre acestea
sursele folosite erau înglobate chiar în text, de cele mai multe
ori f[r[ vreo trimitere exact[, iar în cea de-a doua aveau un
caracter complementar expunerii, în Hronic ele au menirea s[
lumineze textul propriu-zis, s[ concentreze informa\ia asupra
lui. Caracterul de dic\ionar alfabetic este un avans al procedurii
de lucru folosite de Cantemir. Faptul c[ înglobeaz[ notele în
acest dic\ionar este =i el un mod ingenios de a u=ura cititorului
lucr[rii mai ales celui specializat istoricul sarcina de a se
orienta rapid în cuprins =i a discerne din ansamblu ceea ce-l
interesa în mod deosebit.
Probleme derivate În afara celor dou[ mari probleme ale

istoriografiei cantemiriene, otoman[ =i româneasc[, exist[ o
serie de alte chestiuni care privesc fie cuprinderea în suprafa\[
geografic[, la nivelul cercet[rii contemporane lui, a acestor
dou[ probleme, într-un efort spectaculos de stabilire a inci-
den\elor dintre istoriografie =i politic[, fie cuprinderea lor în
adâncimea temporal[, traversând epoci =i civiliza\ii, cu scopul
de a distinge un sens al devenirii, adic[, în ultim[ instan\[, de
a trage din trecut înv[\[mintele necesare tot demersului politic
al prezentului. În m[sura în care toate aceste probleme derivate
au intrat la un moment dat în vizorul lui Cantemir ca argu-
mente ale celor dou[ principale, le-am pomenit la locul cuvenit.
Ceea ce ne propunem în continuare este s[ le eviden\iem astfel
ca, prin asamblarea lor s[ deducem mai clar ce însemna în
profunzime istoriografia cantemirian[ =i care au fost principalele
ei tendin\e. Între problemele momentului, vizând un spa\iu
geografic sau altul, =i cele pe care le numeam ale adâncimii
DIMITRIE CANTEMIR
$
temporale, exist[ numeroase culuare de trecere, în virtutea fap-

tului c[ esen\a îns[=i a istoriografiei cantemiriene const[ în
folosirea trecutului ca argument politic pentru necesit[\ile pe
care prezentul le punea în fa\a poporului =i a \[rii sale.
Zona geografic[ intrat[ în vizorul lui Cantemir pentru
diverse chestiuni de istorie se întinde cam de la lacul Aral
(numit de el Balta) si hotarul Chinei =i Indiei, pân[ în Anglia
=i de la Marea Baltic[ pân[ în Egipt (Misr) =i Peninsula Arabic[.
În acest perimetru sunt spa\ii uria=e care intereseaz[ doar
fugitiv, cum ar fi Yemenul de pild[, despre care afl[m c[ e
locuit de indieni (care deci debarcaser[ ini\ial din India), altele
concentreaz[ aten\ia sa în mult mai mare m[sur[. Se poate
vorbi de câteva centre de interes ce ordoneaz[ spa\iul geografic
al istoriografiei cantemiriene. Unul din aceste centre de interes
îl ofer[ grani\a Imperiului Otoman, grani\[ unde se afl[, spre
nord, \[rile române (în general) cu Moldova (în special). Pe
lungimea acestei grani\e sunt câteva puncte-cheie care trebuie
ap[rate: Poarta de Fier a Caucazului, Poarta de Fier a Carpa\ilor,
între ele fiind situate, cât se poate de strategic lâng[ Marea
Neagr[, principala mare interioar[, (al[turi de Caspica)
apar\inând cre=tin[t[\ii principatele române, apoi Belgradul,
poarta de trecere spre Buda, Buda îns[=i, poart[ de trecere
spre Viena, între ele aflându-se Ardealul, spa\iu-tampon cu o
situa\ie la fel de strategic[ pe cât era =i aceea a principatelor
dun[rene. Aceast[ pozi\ie geografic privilegiat[ a vechii Dacii,
luat[ în considera\ie ca atare înc[ de pe vremea romanilor,
care f[cuser[ din ea un spa\iu tampon la grani\a imperiului
spre a se ap[ra de popoarele migratoare, relev[ faptul c[,
pentru Cantemir, era vorba de o similitudine de situa\ii între
cea expus[ în Hronic =i privitoare la Dacia =i cea expus[ par\ial
în notele Istoriei Imperiului Otoman, completat[ apoi în
Descrierea Moldovei =i privitoare la spa\iul românesc la
începutul veacului al XVIII-lea. Un alt centru de interes îl ofer[
bazinul Mediteranei, în principal arhipelagul grecesc, iar în
cadrul lui insula Corfu =i mai cu seam[ Creta. Istoria Cretei e
men\ionat[ succint în notele Istoriei Imperiului Otoman 45, atât
în virtutea faptului c[ ea reprezenta cea mai puternic[ dintre
$
coloniile vechiului Bizan\ =i oamenii de cultur[ n[scu\i acolo,

r[spândi\i în întregul imperiu, inclusiv în principatele române,
p[strau viu spiritul vechiului Bizan\ =i, în sens mai larg, al
romanit[\ii, cât si din alte motive, care nu pot fi nicidecum
considerate secundare. Astfel, interesul vene\ienilor pentru
Creta, îndelungatul r[zboi al lu[rii Candiei, nu exprimau doar
dorin\a unei alte colonii bizantine de a reface unitatea pierdut[
a întregului, ci =i tentativa cre=tin[t[\ii apusene de a face
avansuri spre est, spre inima îns[=i a ortodoxiei de tip grecesc.
În aceast[ b[t[lie pentru respingerea Islamului din Mediterana
era, fire=te, de dorit o alian\[ a tuturor cre=tinilor, dar, pe de
alt[ parte, tendin\a papalit[\ii de a-=i impune punctul de vedere
în Orient, ca =i în Balcani sau în Rusia trebuia =i ea blocat[.
R[spunsul lui Cantemir e limpede exprimat de-a lungul lucr[-
rilor sale: în primul rând trebuia eliberat[ Europa de otomani.
În acest sens nici o alian\[ nu e de dispre\uit. Rolul de mediator
al Angliei =i Olandei, tr[darea Fran\ei, interesele Vene\iei, jocul
politic al Habsburgilor =i Rusiei sunt pe rând trecute în revist[
ca pentru a se inventaria posibilit[\ile de op\iune ale celui
aflat pe teritoriul \[rilor române sau mai exact în Moldova.
Nu numai celui care conduce destinul Moldovei, al princi-
patelor =i al românilor în sens mai larg trebuie s[-i fie limpede
necesitatea =i sensul acestei op\iuni, ci tuturor reprezentan\ilor
statelor europene implicate în marele conflict cu turcii. Apelul
istoriografiei cantemiriene a limpede în acest punct: Europa
trebuia s[ vad[ în spa\iul vechii Dacii, aflat la intrarea în
Balcani, o posibilitate de a f[uri, pe baze cre=tine, un tampon
în calea islamismului. În ceea ce-l prive=te, Cantemir a parcurs,
din punct de vedere al op\iunii, un drum care trece de la Rusia
la Imperiul Habsburgic =i în final la Fran\a. Mai mult decât
istoriografia, coresponden\a sa este edificatoare în acest sens.
În ce prive=te p[strarea independen\ei cre=tinismului oriental
fa\[ de cel occidental, Cantemir era convins c[ centrul lui
trebuia s[ r[mân[ Constantinopolul, ca o garan\ie a faptului
c[ în inima îns[=i a Imperiului Otoman se p[streaz[ germenele
viitoarei regener[ri a Bizan\ului. N-a b[nuit nici o clip[ c[
tr[ia în plin[ muta\ie a acestui centru de la Constantinopol în
DIMITRIE CANTEMIR
$!
Rusia =i a încercat chiar s[-l influen\eze pe Petru I în spiritul

propriului s[u ideal de cre=tin[tate. În sfâr=it, exist[ în
interiorul Imperiului Otoman însu=i acest centru de interes
numit Constantinopolul. Istoriografia lui Cantemir îi acord[ o
aten\ie constant[ =i diversificat[, în afara delimit[rilor
geografice impuse de avansul turcilor în Europa, adic[
determinate, în ultim[ instan\[, de problema otoman[, mai
exist[ o serie de alte accente secundare ale istoriografiei
cantemiriene determinate de problema româneasc[. Astfel,
spa\iul geografic din jurul Moldovei, al \[rilor române formate
pe teritoriul vechii Dacii, intr[ în vizorul lui Cantemir în m[sura
în care evenimente ale zonelor respective puteau servi
demonstra\iilor continuit[\ii =i unit[\ii poporului, a=a cum le
avea autorul în vedere. De asemenea, ele intr[ în vizorul s[u
pentru combaterea diverselor tendin\e anexioniste izvorâte
din încercarea \[rilor respective de a crea între ele =i otomani
spa\ii-tampon. Polonia, Ungaria, chiar |ara Româneasc[ prin
diferendul creat în jurul Bugeacului au intrat mai mult în
aten\ia lui Cantemir. În acela=i timp, tentativa acestora de a-=i
justifica mi=c[rile prin argumente de tip istoric e comb[tut[
de Cantemir de-a lungul întregii sale istoriografii care se refer[
la problema româneasc[.
În ce prive=te concep\ia lui Cantemir cu privire la epocile
vechi ale istoriei lumii, putem spune c[ ea este cuprins[ între
limite care o proiecteaz[ în urm[ pân[ la facerea lumii Biblia
e folosit[ de el în chipul cel mai laic, gog =i magog fiind, a=a
cum am mai ar[tat, popoare determinate istoric: sirienii =i
arapii =i pân[ la evenimentul strict contemporan (ast[zi s-ar
spune gazet[resc) ba chiar cu solu\ii preconizate pentru viitor,
într-un efort cu totul l[udabil de construire a politicii pe baza
previziunii =tiin\ifice. Între aceste limite exist[ îns[, ca si în
cazul abord[rii în suprafa\[ geografic[, anumite centre de
interes. Astfel, de=i marele imperiu al lui Alexandru cel Mare
e pomenit în trecere, ca =i cel persan, practic istoria începe s[-
l intereseze pe Cantemir odat[ cu constituirea Imperiului
Roman. Aceast[ problem[ roman[ se întâlne=te în substratul
întregii istoriografii cantemiriene =i acolo se afl[, consider[
$"
autorul, suma tuturor posibilit[\ilor de argumentare în virtutea

c[rora p[mântul Daciei trebuie eliberat de otomani =i pus în
dreptul s[u firesc al[turi de statele libere ale Europei foste
p[r\i ale Imperiului Roman. Implantarea civiliza\iei romane
în Eurasia, urmat[ de marile migra\ii, a schimbat din temelii
înf[\i=area lumii, ducând la apari\ia unor noi popoare, în fa\a
c[rora cele vechi s-au v[zut silite s[ reziste. Hronicul poate fi
citit =i din acest unghi al form[rii poporului român ca punct
de rezisten\[ în fa\a tuturor n[v[lirilor. Faptul c[ lucrarea a
constituit referin\a fundamental[ a tuturor reprezentan\ilor
+colii Ardelene autori de istorii, ba chiar a multor altor istorici
români de pân[ la 1877, ni se pare cu totul semnificativ pentru
acest mod de citire a Hronicului, folosit pân[ la 1835 în copii
manuscrise =i editat pentru ultima oar[ în limba român[ în
1901. Un alt centru de interes vizibil în istoriografia
cantemirian[ privit[ din acest unghi al epocilor pe care le
trateaz[, este cel al marilor migra\ii =i în spe\[ al Tartariei sau
Sci\iei, leag[nul originar al tuturor popoarelor care au n[v[lit
în Europa, aducând cu ele denumiri geografice =i fixându-se
pe teritoriile din jurul Daciei. Pe lâng[ analiza situa\iei Daciei
în cadrul Imperiului Roman asist[m =i la o analiz[ a felului
cum a rezistat civiliza\ia ei, de tip romanic, la trecerea
popoarelor n[v[litoare. În sfâr=it, problema bizantin[ exist[
ca un corpus distinct de=i difuz, în substratul istoriografiei
cantemiriene. Imperiul Bizantin nu este pur =i simplu Imperiul
Roman de R[s[rit în devenirea sa istoric[, ci, pe fondul
romanit[\ii, se altoie=te civiliza\ia antic[ =i apoi cre=tin[
greceasc[, modificându-i substan\a =i prin urmare toate
formele de manifestare. Între Tartaria =i romanitatea
occidental[ a crescut puterea acestui imperiu care a modificat,
la secole dup[ Alexandru cel Mare, lumea Asiei Mici, ba chiar
mai mult: lumea Mediteranei =i a Balcanilor, alc[tuindu-se ca
o stavil[ între t[tari =i turci pe de o parte =i restul Europei pe
de alta. Dacia a apar\inut acestui spa\iu mai mult decât marii
romanit[\i, a fost apt[ s[-i capteze sugestiile din moment ce
colonii grece=ti la pontul Euxin o deschiseser[ acestei zone de
civiliza\ie înainte chiar de colonizarea Italiei de c[tre troieni.
DIMITRIE CANTEMIR
$#
Dezmembrarea Imperiului bizantin, sfâr=it[ cu c[derea

Bizan\ului în 1453 =i colonizarea bazinului Mediteranei, ca =i
recolonizarea Italiei de nord au avut ecouri prelungi pe vechiul
p[mânt al Daciei, împ[r\it între timp în trei principate. S[ ne
amintim c[ visul Cantacuzinilor din |ara Româneasc[ era acela
de a ajunge pe tronul unui Bizan\ redivivus, luat din mâna
otomanilor fie de Habsburgi, fie de ru=i. Înrudit cu Cantacuzinii
prin c[s[torie, dar =i educat de Cacavela în acest spirit, Cantemir
va abandona luciditatea omului politic în favoarea teoreti-
cianului =i a filosofului speculativ, meditând la posibilit[\ile
pe care le-ar deschide poporului român o Europ[ unde vechiul
Bizan\ s-ar trezi la o nou[ lumin[.
Expedi\ia în Caucaz i-a permis lui Camemir s[ schi\eze un

nou corpus problematic în ansamblul istoriografiei sale.
Deoarece îns[ el n-a fost definit în to\i parametrii din cauza
mor\ii premature a autorului, la nici un an dup[ încheierea
expedi\iei, nu r[mâne decât s[ prezent[m cititorului pe baza
textelor latine=ti l[sate de Cantemir, ori receptate de posteritate
prin intermediul lui T. S. Bayer, texte niciodat[ traduse în limba
român[ s[ prezent[m deci principalele idei afirmate pentru
ca, în baza lor, s[ putem deduce punctele de conexiune la
marele trunchi al istoriografiei cantemiriene.
În expedi\ia respectiv[ Dimitrie Cantemir a fost, în calitatea
sa de senator =i sfetnic intim al împ[ratului, responsabil, al[turi
de contele Tolstoi, pentru partea civil[, revenindu-i în chip
explicit sarcina de a face propagand[ cre=tin[ în rândul
popula\iilor locale, în general islamice. Pe lâng[ preg[tirea
unei tipografii mobile cu caractere turcice =i pe lâng[ tip[rirea,
la Astrahan, a unor manifeste =i a unui Catehism 46 (replic[
dep[rtat[ la cel al lui Prokopovici, cu care polemizase în Loca obscura),
Cantemir a întreprins o serie de alte ac\iuni de investigare
etnografic[, arheologic[, geografic[, =i, în sens mai larg,
cultural-istoric[, încercând s[ ob\in[ o sintez[ de informa\ii
care s[ foloseasc[ scopurilor expedi\iei, dar =i s[ confirme
propriile sale teorii istoriografice =i politice, în bun[ m[sur[
textele care ne-au r[mas în leg[tur[ cu toate aceste preocup[ri,
$$
nerev[zute de autor, ca =i schi\ele desenate de el, atest[

împlinirea mai ales a primei p[r\i a obiectivului propus: sinteza
de informa\ii, în leg[tur[ cu cea de-a doua putem întâlni mai
pu\ine afirma\ii clare =i prin urmare registrul de deduc\ii va fi
mai bogat.
Textele care-i apar\in cu certitudine au fost g[site de Gr.
Tocilescu la Muzeul asiatic din Petersburg împreun[ cu altele,
sub titlul comun Collectanea orientalia. Ele se numesc E(x)
Demetrii Cantemiri Principis Moldaviae schedis autographis =i
Ex eiusdem Demetrii Cantemiri schedis manuscriptis regiones
quae ab Baku circa littus Caspium usque Czircassos extenduntur.
Au fost publicate ca atare, f[r[ traducere, o singur[ dat[, în
volumul al VII-lea al edi\iei de Opere, 1883, a Societ[\ii Acade-
mice. Textul lui T. S. Bayer intitulat De muro Caucaseo, la începutul
c[ruia autorul, fost profesor al copiilor lui Cantemir, afirm[ c[
lucreaz[ pe baza notelor l[sate de principe în urma expedi\iei,
este complet necunoscut în România =i ne vom referi pentru
a-l aborda la edi\ia scoas[ în 1770 la Halle în limba latin[.
Problemele de con\inut ale fiec[ruia dintre texte vor fi
men\ionate mai întâi pe scurt, din cauza rarit[\ii lor. Primul
text începe prin a ne informa c[ cei vechi din Daghestan au
tradus în limba turc[ istorii arabe =i persane cu privire la
vremurile lui Gherai Han, când teritoriul Derbentului a fost
trecut la mahomedanism. Cantemir afirm[ c[ i-a c[zut în mân[
o astfel de istorie a în\eleptului Avabi Ackraszi, pe care nu
face decât s-o transpun[ în latin[. Obsesia expunerii =tiin\ifice
bazat[ pe documente scrise continua deci s[-l urm[reasc[, iar
ideea care urmeaz[ a fi demonstrat[ este aceea c[ religia
mahomedan[ a fost implantat[ pe aceste teritorii, =i nu origi-
nar[. Demonstra\ia începe prin expunerea r[zboiului dintre
Cyrus, regele per=ilor, =i Hakan, regele turcilor: famosus iile
Cubad (Cyrus) parens Nuszrevani, persarum rex diurnum habuit
bellum cum Hakano rege Turcorum et Hyzrorum Habebat
autem rex Hakan 400.000 exercitum et dominabatur regno
Moscoviae, regno Nukrato et omni Ruthenicae genti et omnes
hae nationes erant ei tributariae. (p. 6) Avem de-a face deci
cu vremurile Tartariei mari, care cuprindea toat[ partea
DIMITRIE CANTEMIR
$%
nordic[ a continentului asiatic, învecinându-se, la limita Cauca-

zului =i a M[rii Caspice, cu Imperiul Persan. Problema e pus[
de Cantemir într-o ecua\ie cunoscut[: aceea a unui Imperiu
pentru care începea procesul de descre=tere. Spre a-l st[vili,
marele Cyrus a edificat pe linia strategic[ dintre Marea Caspic[
=i Mun\ii Caucaz un zid de ap[rare, numit Poarta de Fier a
Asiei. Acesta a fost, la origini, zidul caucazian. Conflictul
deschis între Hakan =i Cyrus a izbucnit atunci când, cerând-o
de so\ie pe fiica lui Hakan, Cyrus a respins-o dup[ ce a v[zut-o,
f[r[ a se atinge de ea, ceea ce regele Tartariei a considerat a fi
o jignire. Acest fel de motivare a unui conflict armat, folosit
de Cantemir =i în cursul Hronicului, mut[ problema politicului
pe terenul vie\ii private =i atest[ o concep\ie specific feudal[
în leg[tur[ cu faptul =i personalitatea istoric[. De o parte =i de
alta a zidului caucazians sunt masate for\e: Cubad igitur ordi-
natis ad singulas utriusque muri portas egregiis et virtuosis
militibus tandem in Aderbeidrianiam (Mediani) et in Arak
(Irak) est revesus. Similiter Hakan quoque ex parte sua portis
expertis et probis (f. probatis a.m.) viribus în regnum suum
abivit. Obstinebat autem Hakan principatus inferius recensitos.
1. Deszti Capezak (b), Semender (qui hodie vocatur Tarku)
Indris et Belih (qui hodie est Cuderi (c) et Ihran (qui hodie
dicitur principatus Kialbach) et dominium Parai Murer (d) et
magno Macrer Czeulad, qui postea fuit apellatus Tatar Szehri
(h.e. urbs Tartarorum) (p. 7) Dincolo de motiva\ia deficitar[
a conflictului antic distingem, în aceast[ în=iruire de puncte
strategice, linia conflictual[ a expedi\iei din 1722. Cantemir
edifica teoretic îndrept[\irea r[zboiului la care participa,
desemnând linia frontului care fusese =i mai era înc[ zona
fierbinte a Asiei în conflictul dintre nordul =i sudul continen-
tului. Peste vechea disput[ dintre Cyrus =i Hakan se a=ternea
aceea mai nou[ dintre resturile Imperiului Persan =i Imperiul
Rus. Comentându-l pe Avabi Ackraszi, Cantemir consider[ c[
r[d[cina ini\ial[ a conflictului, ca =i primele fundamente ale
zidului, sunt mai vechi decât luptele dintre Cyrus =i Hakan. La
o dat[ pe care n-o poate preciza, Alexandru cel Mare (în turc[
Iskiender Ziulcarnein) a edificat acest zid pe care, mai apoi,
$&
Cyrus =i urma=ii lui l-au restaurat. Alexandru î=i ap[ra astfel

hotarul de nord al teritoriilor cucerite, u=urându-=i înaintarea
spre r[s[rit. Anul restaur[rii, men\ionat în istorie, ne spune
Cantemir, a fost postea Nuszrevan =i incidit Ao. 6, centesi-
mum decimum (p. 8), datare deficitar[, din moment ce în
mod real Alexandru =i-a întins imperiul în Asia în secolul al IV-
lea î.e.n. Este îns[ important, de=i autorul nu precizeaz[ în
chip explicit, s[ facem paralela între importan\a Por\ii
caucaziene =i a Por\ilor de Fier ale Carpa\ilor, pomenite de el
în Hronic, deoarece în ansamblul gândirii istoriografice
cantemiriene acestea erau puncte-cheie ale Asiei =i Europei,
adic[ ale lumii civilizate de atunci. În m[sura în care pe
teritoriul Daciei fuseser[ colonii grece=ti înc[ înainte de
cucerirea roman[, rezult[, ne invit[ Cantemir s-o credem, c[
vechimea egal[ a problemelor legate de aceste spa\ii atest[ =i
vechimea drepturilor lor.
Cel de-al doilea text cantemirian, de=i mai întins ca num[r
de pagini, este mult mai sintetic în expunere, scopurile lui
fiind mult mai precis tactice =i strategice în compara\ie cu ale
celui dint[i. Partea de început enum[r[ toate regiunile
caucaziene, fiecare cu vecin[t[\ile sale: provinciile Baku,
Batran, Muskiura, Kuta, Kiure, Derbent, Caitak, Tarchu, Cari
Tamuk, apoi teritoriul avarilor etc. Acestea sunt provinciile
Daghestanului, dup[ care urmeaz[ ale cerchezilor (cauca-
zienii), Omnium Scytharum nobilissimi, dup[ cum afirmase
=i Historia Imperiului Otoman. La est de Baku extat provincia
Navahy. Între provincii curge râul Cura, de-a lungul c[ruia
sunt disipate o mul\ime de popula\ii, multe din ele organizate
în sultanate. Informa\ia era de cea mai strict[ actualitate pentru
expedi\ia lui Petru I la Derbent =i Baku, mai ales dac[ o coro-
bor[m cu paginile din jurnalul personal al lui Cantemir din
timpul expedi\iei, unde el men\ioneaz[ atacul unor astfel de
popula\ii. Partea urm[toare a textului se ocup[ de bazinul
hidrografic al zonei, precizând distan\ele (în zile) de la un râu
la altul, a=a cum se uza înc[ în epoc[ =i cum era atât de util
pentru o armat[ aflat[ în mar=. Pentru edificare, Cantemir
echivaleaz[ uneori cu alte unit[\i de lungime: agri sau verste,
DIMITRIE CANTEMIR
$'
mai ales când e vorba de l[\imea =i lungimea apelor curg[toare.

Î=i propune s[ descrie natura =i furtunile M[rii Caspice, obiectiv
pe care nu l-a mai împlinit. De altfel, unei astfel de furtuni de
toamn[ îi va datora naufragiul =i revenirea bolii care-i va
provoca, în vara urm[toare, moartea47. E descris în schimb
muntele Bahdagy unde-=i construise Nuszrevan un palat, la
93 de verste de Derbent. Respectivul munte e comparat cu
Araratul de pe teritoriul Armeniei. În continuare, dup[ un plan
care ni-l evoc[ îndeaproape pe al Descrierii Moldovei, Cantemir
vorbe=te despre clim[ =i regimul vânturilor, despre înf[\i=area
unor ora=e, în special a Derbentului, unde autorul a stat mai
mult. În leg[tur[ cu el men\ioneaz[ marmurele vechi, arhitec-
tura caselor, natura popula\iei =i a civiliza\iei, hieroglifele antice
=i inscrip\iile oguriehe observate pe zidurile vechi =i pe
monumente. Noteaz[ toate por\ile cet[\ii Derbent, numindu-le
când portas, când capusi ca în turc[. Enumerarea =i descri-
erea lor aminte=te de planul Constantinopolului executat de
Cantemir, ca =i de multe din notele Istoriei Imperiului Otoman,
atât planul cât =i notele având scopuri strategice la fel de precise
ca =i aceste texte. În toate situa\iile Cantemir oferea cre=tinilor
chei de acces spre inima unor fort[re\e musulmane, ac\iona
în numele unit[\ii cre=tine =i europene pentru respingerea
du=manului comun care era deci, nu mai pu\in, du=manul
principatelor române. De altfel, textele referitoare la Caucaz
au fost =i ele înso\ite de h[r\ile respective ale zonei, a c[ror
publicare este datorat[ tot lui Tocilescu =i lui George Vâlsan.
Restul acestui al doilea text, unde se pun probleme de arheologie,
epigrafie etc. va fi abordat pe m[sur[ ce diverse alte sectoare
ale activit[\ii lui Cantemir vor intra în vizorul cercet[rii. Ideea
spre care duce expunerea acestor argumente este aceea c[ a
existat, în cadrul religiei islamice, un ascendent al persanilor
asupra turcilor în aceste regiuni. Sabia cu dou[ vârfuri desenat[
pe monumente este insemnul lui Ali, fratele lui Mahomed, în
care cred persanii, nu =i turcii. Ecouri din Kíu[a cucmua ... =i
Istoria Imperiului Otoman se fac sim\ite în toat[ aceast[ parte
a analizei desenelor, inscrip\iilor, arhitecturii =i monumentelor
cet[\ii Derbent. Informa\ia este cu atât mai surprinz[toare
%
pentru un îns[rcinat cu propaganda oficial[ a expedi\iei lui

Petru I, cu cât r[zboiul în care se afla angrenat era unul ruso-
persan.
Textul definitivat de T. S. Bayer =i cunoscut îndeob=te sub
numele De muro Caucaseo folose=te probabil informa\ia din
cele dou[ texte cantemiriene discutate mai sus, cu prec[dere
al doilea, ad[ugându-i surse suplimentare =i rotunjind
expunerea în jurul acestui subiect numit zidul caucazian.
Autorul se =i refer[ la Cantemir nu numai ca prim[ surs[ de
inspira\ie, ci admite chiar c[ nu face altceva decât s[ prelucreze
textul principelui, c[ruia îi =i face un portret de cercet[tor.
Ad ceteras virtutes eo in Principe summa animi magnitudo
erat, multo usu periculisque exercita, et doctrinae eruditi-
onisque incredibiles amores ut, quae ad veterum superiorumque
temporum inhorum populorum rebus requireres, haud aeque
ex alio cognoscere posses: cuius laudes testes sunt commentarii,
quos partem perfecit de Turcarum et Moldovarum rebus, partem
de antiuqua Dacia aliosque compulses adiectos reliquit. (p. 95)
Sunt pomenite deci, rezumativ, Istoria Imperiului Otoman,
Descrierea Moldovei =i Hronicul, înc[ nici una publicat[ la data
când se refer[ Bayer la ele. Cât despre cercet[rile caucaziene
însele, Bayer precizeaz[: Chartas, in quibus muris situm
descripserat, communicatas accepi ab Antiocho Cantemiro
Principe (...) (p. 95). Dac[ ne amintim =i de faptul c[ tot
Antioh a facilitat =i apari\ia h[r\ii Moldovei, ca =i a Istoriei
Imperiului Otoman, în\elegem c[ între tat[ =i fiu leg[turile
spirituale vor fi fost cât se poate de puternice. De altfel în
testamentul s[u, Dimitrie îl considera pe Antioh adev[ratul
s[u mo=tenitor spiritual. În ce prive=te textul lui Bayer, afl[m
=i câteva lucruri în plus: Cura =i-a luat numele, la origini, de la
Cyrus. Pe poarta Kyrclar a figurat ginul Piridimsky, specific în
credin\ele celor din Damasc. Bayer confrunt[ bazinul
hidrografic notat de Cantemir cu tabla delilian[ (a lui
Delisle!), corectând longitudinile =i latitudinile. De asemenea,
corecteaz[ unele denumiri geografice care sufereau, la
Cantemir, de influen\a pronun\iei turce=ti. Astfel muntelui
numit de Cantemir Bahdagy i se spune Schahdagy, marele
DIMITRIE CANTEMIR
%
Alexandru e numit ca în Europa etc. În sfâr=it, Bayer confrunt[

observa\iile lui Cantemir asupra zidului caucazian cu cele ale
misionarului P. Archangelus Lambertus, ajungând la concluzia
c[ principele n-a explorat personal decât o parte din acest zid,
lungimea lui fiind comparabil[ cu a zidului de la Pontul Euxin
men\ionat în tabla delilian[ (s[ fie valul lui Traian?) Bayer
vorbe=te în continuare despre faptul c[ vechii greci numeau
mun\ii Caucaz Alpi =i au edificat acolo mai multe colonii, legând
astfel Caspica de Pontul Euxin. La est de Caspica se aflau
masage\ii, la sud de Caucaz per=ii, iar la nord de ei diverse
popula\ii scitice. Herodot, Plutarch, Strabo, Tacit, Plinius,
Ptolemeu, Lucanus, Appian =.a. sunt =i ei folosi\i ca surse
livre=ti, Bayer încercând s[ distânga existen\a unor referiri din
care s[ reias[, în ultim[ instan\[, îndrept[\irea expedi\iei lui
Petru I din 1722. Afl[m c[ vechii greci =i latini numeau Albania
teritoriul aflat între Armenia =i Caucaz, c[ Volga =i Donul erau
numite Amazoane, c[ Bosforul însu=i era trecerea dintre
Caspica =i Marea de Azov. Migra\ia spre occident a denumirilor
geografice: Prusa Prusia; Iberia (Iveria) Peninsula Iberic[
=.a. se explic[ prin aceast[ cunoa=tere ini\ial limitat[ în spa\iu.
Nici Cantemir =i nici Bayer nu remarc[ acest fapt, care ne apare
totu=i limpede în perspectiva timpului; punctele-cheie ale
planetei strâmtori, peninsule, mun\i, fluvii au p[strat câte
ceva din denumirea originar[ pe care le-o d[duser[, în inima
de foc a Asiei, primii ei cuceritori: o=tenii lui Alexandru cel
Mare. Bayer se refer[ în extenso la imperiul lui Alexandru,
ceea ce Cantemir nu f[cuse. Folosirea surselor greco-latine în
sprijinirea afirma\iilor proprii, care caracterizeaz[ lucrarea lui
Bayer, e de presupus c[ ar fi caracterizat =i opera finalizat[ a
lui Cantemir însu=i, care a procedat astfel în toate lucr[rile
sale importante de istoriografie. Bayer decodific[ unele din
inscrip\iile copiate de Cantemir deducând c[ e vorba despre
vechile popoare gog =i magog din Biblie, pomenite explicit de
Cantemir în Hronic. Putem presupune, în virtutea unor astfel
de inscrip\ii, c[ Dimitrie Cantemir \inea s[ fundamenteze
istoriografic (=i nu doar logic) ceea ce fusese începutul mitic
al umanit[\ii, echivalând aceste popula\ii cu asirienii =i arapii,
%
considerând deci c[ a avut loc, în vremurile arhaice, o mi=care

de popula\ii de la sud spre nord, urmat[, în vremea marilor
migra\ii, de una de la est spre vest. N-am întâlnit totu=i nic[ieri
în cuprinsul istoriografiei cantemiriene o analiz[ a mi=c[rilor
opuse =i care au dus la apari\ia marilor imperii: al lui
Alexandru, cel roman. T. S. Bayer folose=te =i surse mai noi,
bizantine =i contemporane (între al\ii un englez, Thomas Hyde)
care se refer[ la zidul caucazian =i la Marea Caspic[ (inclusiv
la furtunile ei intempestive care provoac[ adesea naufragii).
El formuleaz[ chiar un punct de vedere în leg[tur[ cu ceea ce
în Hronic Cantemir numea câmpii Capciakului, de unde
\â=niser[ spre Europa toate popoarele migratoare. Aceast[ zon[
e stabilit[ de Bayer ca fiind între Marea Caspic[, regiunea
romanilor sau constantinopolitanilor, aceea a ge\ilor, a
regatelor Mogul (India) =i Chatai (China), iar la nord Siberia
=i Kapha (colonie genovez[ a c[rei denumire a emigrat =i ea
spre Africa devenind Kaffa, patria cafelei). Faptul c[ e copios
citat Tadj Altavalich Saadi Efendi (adic[ Tad) el Terarich al lui
Saadi ne evoc[ una din sursele de baz[ ale Istoriei Imperiului
Otoman, indicat[ în consecin\[ de Cantemir, de=i, mai târziu,
existen\a unui istoric cu acest nume a fost violent negat[ de
Hammer. Înclin[m s[ consider[m îns[ c[, în absen\a unei
informa\ii complete despre scrierile lui Cantemir, Hammer
însu=i se putea în=ela. Revenirea în discu\ie a acestui istoric
indic[ faptul c[ probabil, dup[ întoarcerea din expedi\ie,
Cantemir =i-a pus la punct sursele spre a-=i definitiva lucr[rile
referitoare la Caucaz. E de presupus c[ a ad[ugat cel pu\in o
list[ bibliografic[, deoarece majoritatea autorilor antici greci
=i latini, ca =i turci, sunt cei folosi\i în mod uzual în istoriografia
cantemirian[. Bayer a folosit îns[ toate informa\iile care-i
proveneau de la Cantemir într-un sens propriu. De muro
Caucaseo a fost o lucrare scris[ spre informarea Europei în
leg[tur[ cu o zon[ exploziv[ din cauza r[zboiului ruso-persan
=i a fost receptat[ ca atare pe fondul conflictului mai larg dintre
cre=tin[tate =i islamism. Probabil în final Cantemir ar fi fost
interesat s[-=i finalizeze concep\ia istoriografic[ afirmând
îndrept[\irea poporului român format pe teritoriul vechii Dacii
DIMITRIE CANTEMIR
%!
de a fi liber din moment ce rezistase marilor n[v[liri venite

din Tartaria, n[v[liri dintre care aceea a turcilor era doar ultima
=i cea mai puternic[. N-a apucat s[-=i duc[ lucr[rile la bun
sfâr=it, dar arcul deschis pe care l-a proiectat peste timp este
cu atât mai semnificativ pentru vremea de cump[n[ pe care a
traversat-o.
În sfâr=it, ultima lucrare cantemirian[ ajuns[ pân[ la noi
fragmentar =i prin intermediar (Nicolae Bantî=-Kamenski) este
jurnalul campaniei caspice. De\inem în traducere rus[
fragmentul dintre 18 iulie 1722 9 octombrie 1722. Gr.
Tocilescu a tradus în român[ acest fragment, ca =i partea din
jurnalul lui Ivan Ilinski, secretarul personal al principelui, care
a l[sat Notationes quotidinae, parte cuprins[ între 7 nov. 1722
24 oct. 1723 4S. Confruntând aceste pasaje cu lucrarea publicat[
în 1951 de V. P. Lîs\ov despre r[zboiul ruso-persan (17221723)49
suntem în m[sur[ s[ discernem unele aspecte însemnate
asupra pozi\iei ocupate de Cantemir în aceast[ campanie, ca
=i asupra distan\elor care-l separau de obiectivele centrale ale
r[zboiului. Ceea ce nu rezult[ explicit din scrierile cantemiriene
=i era totu=i obiectivul politic num[rul unu al lui Petru I este faptul
c[, dup[ deschiderea la Marea Baltic[, Rusia avea nevoie de
asigurarea frontierei sudice, sprijinit[ pe Caspica. Toate teoriile
cantemiriene despre cre=tin[tate =i islamism r[mân în stadiul
de pure specula\ii în fa\a a ceea ce Lîs\ov nume=te interese
politice, economice =i comerciale. Zona intrat[ în vizor con\inea
petrol, metale, sare, lân[ =i m[tase. De asemenea, asigura
Rusiei un mare drum comercial spre India =i China. Înc[ Nicolae
Milescu, la jum[tatea veacului al XVII-lea, investigase acest
drum. H[r\ile Caspicii fuseser[ f[cute de la 1704. Vizibilitatea
lui Cantemir asupra acestui r[zboi s-a rezumat, în afara
manifestelor, al c[ror text nu-i apar\inea, la ecouri ale luptelor
percepute din diverse surse =i la cercet[ri arheologice ale c[ror
rezultate (de altfel nefinalizate) n-au fost luate în considera\ie.
Iat[ ce spune Lîs\ov despre manifeste: La +emaha, Baku =i
Derbent s-a trimis un manifest cerând locuitorilor s[ nu-=i
p[r[seasc[ locuin\ele la apropierea armatei ruse. Acest mani-
fest a fost publicat pe 15 iunie 1722 la Astrahan în limbile t[tar[,
%"
turc[ =i persan[ pentru a ar[ta cauzele acestei campanii tuturor

popoarelor pe care ea le atingea. (cf. F. I. Soimonov Descrierea
M[rii Caspice, p. 58)50 +i mai departe: În manifest se ar[ta c[
supu=ii =ahului st[pânitorul lezghin Daud-Bek =i st[pânitorul
Kazî-Kumîk Surai s-au r[zvr[tit împotriva suveranului lor, au
luat cu asalt ora=ul +emaha =i au s[vâr=it un atac cu jaf asupra
negustorilor ru=i (...) Din cauza refuzului lui Daud Bek de a da
satisfac\ie, a declarat Petru, suntem sili\i s[ trimitem armata (...)
împotriva r[zvr[ti\ilor =i tâlharilor (Cabinetul lui Petru I, cartea
62, p. 11 13)51 Cantemir a plecat în expedi\ie în mun\i,
conform jurnalului s[u, pe 26 iulie. Totu=i el înregistreaz[ exact
o serie de subtilit[\i neluate în seam[ de Lîs\ov în lucrarea sa.
Astfel, la 6 august, a avut loc o întrevedere cu =amhalul
Tarkului, localitate unde Cantemir va ajunge abia la 12 august.
De acolo, la 16 august a plecat din nou în expedi\ie în mun\i,
mai multe zile, înregistrând totu=i exact începerea luptelor la
19 august: La orele 2 dup[ amiazi s-au ar[tat în mun\i t[tarii
de Timi= (râu =i munte) în num[r de 5000, având ca =ef al lor
pe Mehtebeg =i înc[ unul lak=ibeg (care a =i fost ucis) =i pe
Aitimurbeg. Din t[tari au fost mul\i uci=i =i au fost vreo câteva
mii lua\i prizonieri. +i cu to\i ace=ti t[tari s-au luptat numai
cazacii de Don (...), iar comunele =i c[tunele lor =i bucatele
lor le-a(u) pârjolit. În aceea=i zi sultanul t[tarilor de Timi= a
fost în=tiin\at de dou[ ori ca s[ primeasc[ protec\iunea m[riei
sale imperiale, dar el n-a ascultat. Iar Lîs\ov, folosind drept
surs[ documentele Cabinetului lui Petru I, spune: Pe 19 august
locotenent-colonelul Naumov a trimis la Derbent un
deta=ament de 271 solda\i =i dragomani. Între timp armata
rus[ a trecut f[r[ lupte prin Tarku =i Buinaki, dar pe 19 august
a fost atacat[ pe râul Inciko Aus de un deta=ament de 10.000
de oameni ai sultanului din Utemî=, Mahmud.52 În compara\ie
cu informa\ia de cabinet, aceea oferit[ de Cantemir e mai vie,
mai colorat[, de=i intervin caren\e de cunoa=tere în privin\a
efectivelor militare. El transcrie evenimentul aproape gazet[-
re=te: daruri primite =i f[cute, prizonierii lua\i =i torturarea lor,
s[rb[torirea victoriilor prin slujbe religioase etc. Cantemir se
dovede=te introdus în culisele expedi\iei, de=i f[r[ nici o putere
DIMITRIE CANTEMIR
%#
de influen\are a ei. Astfel, de pild[, informa\iile oferite de

jurnalul s[u în leg[tur[ cu r[zvr[tirea =amhalului Tarkului =i
naipului Derbentului coincid cu cele men\ionate de Lîs\ov ca
provenind din Cabinetul lui Petru I. R[zboiul, care s-a terminat
de fapt în 1725 cu victoria Rusiei, nu mai intereseaz[ activitatea
lui Cantemir (decedat în 1723). El a fost de altfel ultimul act
al lui Petru cel Mare, decedat chiar în 1725.
Dimitrie Cantemir omul politic se define=te printr-o serie

de acte care \in de accesul la putere, de politica intern[ =i
extern[ a statului, dar se define=te =i printr-o serie de afirma\ii
teoretice pres[rate în numeroase scrieri, mai cu seam[ istoriog-
rafice, îns[ =i de alt tip. Abord[m aici, la sfâr=itul capitolului
de istoriografie, chestiunile legate de concep\ia politic[ a lui
Cantemir deoarece, prin sensul final, întreaga sa istoriografie
a fost conceput[ ca modalitate de justificare =i de argumentare
a necesit[\ii unor prerogative politice pentru Moldova =i pentru
to\i românii, al[turi de alte popoare europene, în fa\a Impe-
riului Otoman.
Una dintre cele mai importante chestiuni pe care =i le-a
pus, înc[ din tinere\e, a fost aceea a prelu[rii puterii. Avea
doar dou[zeci de ani când a fost proclamat urma= la tron de
boierii \[rii. Nu putem aprecia îndeajuns aceast[ reu=it[ a
tân[rului Dimitrie în fa\a boierilor moldoveni care =tiau, pe
de o parte, c[ primul n[scut se cuvine s[ vin[ pe tron, iar pe
de alta c[ nimic nu se mi=c[ în Moldova f[r[ încuviin\area
sultanului. Ce-i drept, Antioh era atunci ostatic al tat[lui s[u
la Constantinopol, iar Poarta n-a încuviin\at alegerea lui
Dimitrie. Faptul l-a marcat îns[ pentru toat[ via\a. Suntem
îndrept[\i\i s[ credem c[ tân[rul candidat va fi folosit în fa\a
boierilor argumentele pe care le-a l[sat drept m[rturie =i în
scrierile sale (Descrierea Moldovei): conform tradi\iei, deci dup[
legea p[mântului, domnia era în Moldova ereditar[, iar fiul
cel mic putea veni pe tron înaintea celui mare. Acest prim act
politic ne las[ s[ întrevedem în Cantemir un bun cunosc[tor
al istoriei neamului s[u, dar =i unul din punctele slabe ale
întregii sale cariere politice: n-a plecat în judecarea feno-
%$
menelor de la situa\ia de fapt, care trebuia cunoscut[ =i st[pânit[

progresiv, ci de la un ideal a c[rui atingere o considera iminent[
prin simpla exercitare a voin\ei domnului =i sfatului \[rii.
Aceast[ grab[ a intelectului de a devansa faptele, admirabil
prins[ în portretul pe care i-l face Neculce în Letopise\ul s[u, a
primit prima lovitur[ sever[ prin refuzul lui Ahmed al II-lea,
la dou[ s[pt[mâni dup[ alegere, de a-l confirma. Tân[rul
Cantemir a avut prilejul atunci, pentru prima oar[, s[ înregis-
treze uria=a distan\[ dintre idealuri =i realit[\i =i s[ purcead[
pe lungul drum menit s[ le apropie. Cei =aptesprezece ani care
au urmat pân[ la cucerirea puterii politice (cu acordul otomanilor)
se prezint[ ca o progresie a cunoa=terii adev[rului =i în\elegerii
realit[\ilor lumii în care tr[ia. În perioada pe care a stat-o la
Constantinopol ca chehaia a fratelui s[u =i apoi candidat la
domnie, Cantemir a ac\ionat pentru captarea bun[voin\ei cercu-
rilor otomane influente. Am ar[tat c[ a folosit în acest scop
mai multe canale: cunoa=terea aprofundat[ a culturii turce =i
orientale cu specializarea extrem[ într-una din ramurile ei de
vârf: muzica; daruri f[cute unor persoane cu mare putere
ocult[ la curtea sultanului =i la serai; invita\ii în palatul s[u de
pe Bosfor adresate înal\ilor demnitari otomani care l-ar fi putut
ajuta în ascensiunea la putere. În leg[tur[ cu toate aceste
demersuri exist[ m[rturii explicite, pe care le-am men\ionat
la locul cuvenit, în capitolul numit Cadru general.
În sfâr=it, în toamna lui 1716 Dimitrie Cantemir ajunge pe
tronul Moldovei. Considera c[ acest lucru se datora îndelun-
gatului s[u demers de persuasiune pe lâng[ înaltele
personalit[\i ale lumii turce=ti, ca =i calit[\ilor lui intrinseci.
Considera, de asemenea, c[ momentul politic european
regele Suediei se afla refugiat în Bugeac îl favoriza. Prezen\a
armatei ruse i s-a impus. Ignora cu totul o serie de al\i factori
care-i vor influen\a cariera politic[ =i destinul. Ace=ti factori
\ineau atât de concep\ia otomanilor cu privire la \[rile române
=i rolul lor în ansamblul Imperiului, cât =i de momentul politic
european. Pe lâng[ to\i ace=ti factori analiza momentului
domniei lui Cantemir mai trebuie s[ \in[ seama =i de al\ii, de
natur[ intern[, care priveau starea \[rii (mai ales tributul
DIMITRIE CANTEMIR
%%
uria=), rela\iile noului domn cu marea boierime, cu biserica =i

micii boieri.
Deoarece tr[ise cam dou[ decenii în capitala Imperiului
Otoman, lipsit de surse directe de informare asupra desf[-
=ur[rilor de for\e pe care le implicau situa\ia european[ în general
=i r[zboiul nordic în special, ba chiar neinteresat în mod
deosebit de acest fenomen, dup[ el destul de îndep[rtat de
Moldova, Dimitrie Cantemir n-a luat în considera\ie refugiul
lui Carol al XII-lea în Bugeac decât pentru c[ i se p[rea un
moment favorabil de provocare a cre=tinilor la un r[zboi elibe-
rator fa\[ de Poart[. Lucrul acesta i se p[rea cu atât mai necesar
cu cât, ini\ial, Carol al XII-lea a dorit s[ se stabileasc[ la Ia=i.
+tia deci, a afirmat-o deschis, c[ fusese adus pe tron în vederea
unui r[zboi. Avea îns[ de gând s[ exprime punctul de vedere
al Moldovei =i nu pe acela al turcilor. În acest scop a ac\ionat
pe de o parte în virtutea unor tipare preformate nu era primul
domn moldovean care c[uta alian\a cu Rusia marele +tefan,
Vasile Lupu îi fuseser[ înainta=i pe de alta silit de împrejur[ri
armata rus[ era oricum tentat[ s[-l captureze pe Carol al XII-lea.
A comis aceea=i eroare ca în prima domnie: a pus idealul mai
presus de realitate =i pe aceast[ baz[ fragil[ a trecut la ac\iune.
Abia venit domn, ne=tiind pe ce poate conta din interior, a
procedat în virtutea credin\ei c[ \ara îl urmeaz[ pe voievod
doar promi\ându-i eliberarea. Lipsit de o partid[ proprie, de
armat[ numeroas[ =i instruit[, de alimente, s-a angajat într-un
r[zboi care chiar în cazul victoriei Rusiei n-ar fi dus la sperata
eliberare. Moldova n-avea dreptul, dup[ acordurile inter-state
aflate atunci în vigoare, s[ încheie tratate pe cont propriu.
Tratatul de la Lu\k era oricum nul. Cât prive=te pacea dintre
Rusia =i Imperiul Otoman, chiar în cazul victoriei Rusiei, e
greu de presupus c[ ar fi avut în centrul aten\iei eliberarea
Moldovei de turci. Ea nu constituia atunci grani\a dintre cele
dou[ mari puteri, nu interesa ca zon[ tampon =i nici chiar ca
un cap de pod pentru c[ bulgarii =i sârbii se dovediser[ (mai
ales pe c[i religioase) mult mai ductili ca românii în a sus\ine
politica rus[. Petru I, fire generoas[ =i vizionar[, credincios
f[g[duielilor sale, ar fi putut cere, evident, împlinirea punctelor
%&
tratatului de la Lu\k în caz de victorie, a=a cum a încercat s-o

fac[ =i în caz de înfrângere. Nu este îns[ mai pu\in adev[rat
c[ pre\uirea reciproc[ dintre dou[ personalit[\i istorice r[mâne
un fapt cu totul particular =i lipsit de semnifica\ie în contextul
politic dat. N-ar fi iar[=i corect dac[ n-am preciza c[ în scurtul
r[stimp pe care l-a avut la dispozi\ie de la venirea pe tron =i
pân[ la declan=area r[zboiului ruso-turc nu putea produce
consolid[ri de substan\[ nici în politica intern[ =i nici în cea
extern[ a \[rii. În plan intern se observ[ tentativa de conso-
lidare a unei partide proprii, fie prin înrudiri, fie prin privilegii
(danii de mo=ii, mori, sate53) cum a fost cazul unor familii
boiere=ti, dintre care unele l-au urmat în exil (Lupu, Abaze
=.a.), altele s-au dep[rtat de el (fra\ii Ruset). Un alt demers al
lui Cantemir, vizibil pe plan intern a fost acela de consolidare
a normelor juridice atât în baza dreptului p[mântului, cât =i a
codului feudal. O serie de acte de judecat[ indic[ voin\a
domnului de a fixa robii \igani pe mo=ii. În sfâr=it, de=i r[mas[
în stare incipient[, se observ[ tentativa lui Cantemir de a trece
veniturile unor însemnate m[n[stiri moldovene dedicate
Sfântului Munte în vistieria sa, care =i-ar fi m[rit astfel puterea
economic[, lucru necesar în complicatul angrenaj al p[str[rii
puterii.
Din punctul de vedere al Por\ii aducerea pe tron a lui
Cantemir n-a fost un simplu capriciu datorat persoanelor
influente din anturajul sultanului, a=a cum era înclinat s[ cread[
proasp[tul domn. Pentru cel care cite=te depe=ele trimise din
Constantinopol de oficiul consular vene\ian c[tre doge, ca =i
însemn[rile diver=ilor martori oculari ai perioadei, fie ei simpli
c[l[tori ori implica\i direct în evenimente, apare cu claritate
c[ Imperiul Otoman se considera într-un moment de cump[n[
=i miza pe un om sigur domn p[mântean, dar format la
Constantinopol spre a echilibra situa\ia. Nicolae Mavrocordat
era considerat de boieri un venetic =i, în plus, era o fire prea
slab[ spre a putea duce la bun sfâr=it sarcina unui eventual
conflict deschis. El a fost deci revocat, bucurându-se în conti-
nuare de protec\ie în a=teptarea unor vremuri mai bune. Ceea
ce Cantemir iar[=i n-a =tiut. El a sesizat abia mai târziu, pe
DIMITRIE CANTEMIR
%'
când se afla în Rusia, demersul concertat al Por\ii de a asigura

grani\a Imperiului cu domni nep[mânteni atât în Moldova cât
=i în Muntenia. Observa\iile pe care le face în Descrierea
Moldovei sunt îns[ rodul unei etape mai târzii decât propria
sa domnie, ceea ce explic[ lipsa de pruden\[ a angaj[rii sale
într-un conflict antiotoman în care Constantin Brâncoveanu
n-a intrat, chiar dac[ a trebuit s[ pl[teasc[ sultanului un
pe=che= considerabil din pricina tr[d[rii v[rului s[u Toma
Cantacuzino. Nu este aici locul pentru analiza în paralel a
atitudinii celor doi domni ai principatelor în acest conflict ruso-
turc. Din punctul de vedere al Por\ii socoteala era oricum f[cut[.
Brâncoveanu a reu=it doar s[ întârzie procesul cu câ\iva ani.
Cât prive=te celelalte for\e europene, nici una din ele n-a consi-
derat necesar a=a cum era Cantemir tentat s[ cread[, s[-=i
modifice linia politic[ mizând pe venirea unui nou domn pe tronul
Moldovei. Polonia, Habsburgii, Ungaria, Vene\ia, ca =i puterile
neimplicate direct în conflict, Fran\a, apoi Anglia =i Olanda,
acestea dou[ din urm[ mai mult cu rol de arbitraj, =i-au
continuat deci propria lor politic[ de extindere (când se putea)
=i consolidare a grani\elor, încercând s[ nu se implice în mai
multe conflicte deodat[ =i, în m[sura în care acest lucru era posibil,
s[ respecte tratatele de pace care atingeau, în cel mai bun caz,
un sfert de secol de pace. Aceasta era, evident, =i linia Rusiei,
care îns[ avea o grani\[ asiatic[ în comun cu Imperiul Otoman
pe o lungime prea mare pentru ca acesta s[ nu fi observat
fortificarea ei în condi\ii de pace bilateral[. Rusia se preg[tea
deci de lupt[, în ciuda afirma\iilor contelui Tolstoi, ambasa-
dorul s[u la Poart[, care încerca s[ p[streze pacea pân[ la
limpezirea conflictului nordic. Arestarea sa a marcat începutul
deschis al conflictului ruso-turc, iar tratatul de pace care a
încheiat r[zboiul din 1711 a consfin\it ceea ce era de a=teptat:
otomanii au impus distrugerea fort[re\elor de la Marea de
Azov. Mai târziu, r[zboiul ruso-persan din 1722, la care a
participat =i Cantemir, n-a f[cut decât s[ anun\e hot[rârea
Rusiei de a relua problema grani\ei de sud, inclusiv prin viitoare
conflicte cu Imperiul Otoman, care se vor deplasa pân[ spre
jum[tatea veacului al XVIII-lea.
&
Dup[ pierderea tronului au trecut mai mul\i ani pân[ când

concep\ia politic[ a lui Cantemir a devenit din nou vizibil[, de
data aceasta în registrul scrierilor sale, dat fiind faptul c[ pozi\ia
de senator, atins[ abia în 1720, nu-i asigura vreo marj[ de
independen\[ în a f[ptui. Parcurgerea opisului de documente
con\inute de arhiva Senatului e suficient[ pentru a releva acest
fapt.54 Pân[ în 1718, când Imperiul Otoman pierde Belgradul
=i Banatul în favoarea Habsburgilor, în urma ultimului r[zboi
turco-austriac (17161718), miza politic[ a lui Cantemir s-a
îndreptat spre ei. Scrisorile adresate \arului ori lui Makarov,
=eful acestuia de cabinet, atest[ cu claritate op\iunea cante-
mirian[ ca =i faptul c[ ea n-a fost luat[ în considera\ie. Forma\ia
sa cultural[ constantinopolitan[, al c[rei ax era persuasiunea,
ca =i idealurile umaniste ale eruditului sufer[ modific[ri
substan\iale în contact cu politica exact[, realist[ =i bine
orientat[ a \arului. Anul 1718 a fost acela când Cantemir =i-a
dat seama c[ pozi\ia de fost domn moldovean nu-i mai poate
oferi nimic pentru recâ=tigarea tronului Moldovei =i c[ nici o
cale direct[ de întoarcere nu mai era deschis[ pentru sine. S-a
orientat deci în politica Imperiului Rus =i a încercat în continuare
s[ produc[ argumente teoretice pentru dreptul la independen\[
al Moldovei. A încercat o ie=ire pentru fiii s[i spre Occident =i
anume spre Fran\a, aliat[ a Por\ii, b[nuind c[ ei ar putea deveni
din nou, pe aceast[ cale, candida\i la domnie. Nici una din
aceste tentative n-a reu=it. Ac\iunea politic[ a lui Dimitrie
Cantemir s-a soldat cu un e=ec deplin.
Înainte de a încheia acest periplu prin universul politicii
a=a cum a în\eles-o Cantemir, trebuie s[ ne referim înc[ la
concep\ia despre stat =i popor. El considera acest lucru e
vizibil în toate scrierile istoriografice c[ poporul român s-a
format pe teritoriul Daciei =i-l locuie=te de atunci neîntrerupt,
câteva enclave d[inuind =i la sudul Dun[rii. N-are îns[ con=ti-
in\a limpede a necesit[\ii de unificare sub o conducere unitar[
a acestui popor =i nici pe aceea a cre[rii în Balcani a unui stat
puternic care s[ se opun[ expansiunii otomane. El consider[
c[ Moldova de\ine, ca stat ce merit[ independen\a, primatul
în ordinea teritoriilor române=ti prin m[rimea suprafe\ei, noble\ea
DIMITRIE CANTEMIR
&
popula\iei =i mul\imea bog[\iilor naturale. Se cuvenea deci ca

o dinastie moldovean[ s[ produc[ unificarea principatelor
dun[rene. Aceast[ idee a fost îns[ numai reflexul gândirii
politice a lui Constantin Brâncoveanu, care a =i ac\ionat în
acest sens, încercând, prin Constantin Duca =i Mihai Racovi\[,
s[ controleze =i situa\ia din Moldova. A fost de asemenea
reflexul unei mentalit[\i c[rtur[re=ti, formate prin frecventarea
istoriografiei moldovene=ti. Am amintit mai sus de pilda lui
+tefan cel Mare care l-a impus pe Laiot[ în Muntenia =i a lui Vasile
Lupu care spera s[ ob\in[ pentru fiul s[u +tefan, cu ajutorul
lui Bogdan Hmelni\ki, tronul muntean. Ambele pilde sunt
folosite de Cantemir în notele Istoriei Imperiului Otoman. Nu
este îns[ mai pu\in adev[rat c[ dincolo de aceste limit[ri ale
gândirii lui Dimitrie Cantemir în privin\a poporului =i a statului,
exist[ în opera sa toate marile deschideri care au f[cut-o apt[
s[ fie folosit[ de urma=ii s[i, c[rturari =i oameni politici deopot-
riv[. Mul\i dintre ei corifeii +colii Ardelene =i pa=opti=tii mai
ales l-au considerat piatra de temelie a înf[ptuirilor lor.
Concluzii Cultura oriental[, c[reia-i fuseser[ înglobate,

veacuri de-a rândul, \[rile române, cu prec[dere principatele
dun[rene, n-a reu=it s[ anuleze specificul poporului =i culturii
române. El a d[inuit prin adânci straturi folclorice =i aparte-
nen\a la un bazin de mitologie arhaic[ atâta vreme cât stabilitatea
relativ[ a contextului social-politic =i economic a protejat-o,
iar substan\a interioar[ a locuitorilor acestui spa\iu n-a fost
atins[ de trecerile diver=ilor cuceritori. În m[sura în care ace=tia
se puteau permanentiza =i afirmau date noi în registrul exis-
ten\ial, fie la nivelul întregii societ[\i, fie al individului cazul
romanilor e cel mai pregnant s-au produs modific[ri necesare
d[inuirii poporului, înregistrate de plafonul cultural (=i nu
numai) ca adev[rate ruperi de registru, uria=e dizarmonii
mementane pe deasupra c[rora au trecut apoi noi pânze
freatice, restabilind fluxul continuit[\ii prin rela\ii cu trecutul,
asimil[ri =i elimin[ri ce au structurat firea îns[=i a poporului.
Am exemplificat acest proces prin cucerirea Daciei de c[tre
romani, exemplu împrosp[tat pentru cititor chiar în cursul capito-
&
lului de fa\[, deoarece Dimitrie Cantemir i-a acordat o impor-

tan\[ atât de mare. Ceea ce ne intereseaz[ în continuare nu
este s[ producem un rezumat al capitolului sau capitolelor
scrise, ci s[ revel[m cum =i în ce m[sur[ a fost Cantemir însu=i
produsul unui asemenea moment de ruptur[. Plec[m de la
ipoteza c[ numai o similitudine de situa\ii l-a f[cut s[ caute
exemplele pe care le atest[ în opera sa, încercând s[ ob\in[,
în baza lor, argumente pentru prezentul imediat.
Privit cu ochii cititorului contemporan, mesajul scris pe care
ni l-a l[sat principele Moldovei se prezint[ ca o tentativ[ de
punere în ecua\ie a datelor specifice a unei culturi în momentul
de cump[n[ când Orientul, c[ruia apar\inuse veacuri de-a
rândul, încerca s[ =i-o revendice cu o for\[ care nu mai conve-
nea spiritului s[u îndreptat de-acum spre lumea european[.
Sfâr=itul veacului al XVII-lea se prezint[ ca definire a coordonatelor
spiritului european. Confruntarea mereu mai puternic[ dintre
Imperiul Otoman =i \[rile europene pe de o parte =i f[urirea
marilor imperii coloniale pe de alta, fac din lumea european[
terenul unor repezi modific[ri ale raporturilor de putere. Ca
urmare au loc între \[rile europene însele atât conflicte dintre
cele mai acute (laice ca =i religioase) pentru p[strarea
suprema\iei, cât =i alian\e insolite (tot laice ori religioase)
afirmate în momentele critice. Nu putem spune c[, în timp ce
Occidentul prezenta acest aspect f[râmi\at, dincolo de care
ba chiar din pricina c[ruia se c[utau consensuri, trasee
unitare de dezvoltare la diverse nivele ale vie\ii sociale, în
acela=i timp deci Orientul ar fi fost o lume f[r[ fisuri, care
încerca s[-=i impun[ ascendentul asupra celeilalte. Marea
diversitate de popula\ii =i culturi ale Asiei, infinit mai vechi =i
mai stabile decât cele europene, nu era interesat[ de fenomenul
european, între ele =i acest continent se aflau, în partea sudic[,
turcii, entitate distinct[ în lumea Orientului prin afirmarea
voin\ei de putere atât religioas[ cât =i laic[. Ei amenin\au
deopotriv[ Orientul ca =i Occidentul Cantemir a numit
Imperiul Otoman o excrescen\[ monstruoas[ în dezvoltarea
natural[ a lumii punându-le astfel fa\[ în fa\[ într-un chip
cu totul nea=teptat. Pentru orientali turcii reprezentau o
DIMITRIE CANTEMIR
&!
amenin\are venit[ din inima unui bazin cultural comun iar

pentru Europa una care semnifica una din tentativele barbarilor
de a cuceri lumea civilizat[. Viziunea lui Cantemir în aceast[
privin\[ este a unui oriental =i a unui european deopotriv[. Datele
principale ale acestei viziuni sunt oferite de afirma\ia în leg[tur[
cu turcii ca popor n[v[litor. Leag[nul lor originar, citim în
Collectanea orientalia, ca =i în Hronic, erau Câmpii Capcia-
kului din inima Asiei. Nu este mai pu\in adev[rat c[ turcii au
afirmat o cultur[ =i o organizare superioar[ Europei din multe
puncte de vedere, ceea ce a =i asigurat ascendentul lor.
Pledoaria lui Cantemir merge mai departe p[strând ambele
deschideri cea oriental[ =i cea occidental[. El spune c[
popoarele europene trebuie s[ reziste navalei barbare a
otomanilor. În acela=i timp exist[ o serie de coordonate pe
care societatea european[ ar trebui s[ le preia, deoarece
otomanii le-au verificat în timp: tactica =i strategia militar[,
armamentul =i organizarea armatei, înv[\[mântul, guvernarea
dinastic[ ereditar[ =.a. În func\ie de aceast[ viziune dubl[ se
definesc ceilal\i parametri ai istoriografiei lui Cantemir, iar
încercarea de armonizare a informa\iilor provenite din surse
orientale =i occidentale define=te mesajul s[u cultural în totali-
tate. Este interesant de observat c[ punctul de priveli=te a fost
mereu Moldova, niciodat[ Constantinopolul care-l formase ori
Rusia unde-=i scrisese majoritatea lucr[rilor. Din acest punct
Cantemir privea deopotriv[ spre Orient =i spre Occident. Dar
nu putem s[ nu înregistr[m, din întreaga sa oper[, faptul c[
mesajul Orientului a fost mai puternic decât al Occidentului.
Consider[m c[ raportul dintre cele dou[ universuri se exprim[
concis (de=i metaforic) astfel: în timp ce Orientul i-a oferit
toate suprafe\ele bine polizate ale operei de la uria=ul evantai
al sistemelor de referin\[ la exemplele concrete Occidentul
e pretutindeni prezent ca o aspira\ie spre altceva, Cantemir
=i-l apropie pe c[i c[rtur[re=ti. El r[mâne o aspira\ie spre
libertatea patriei sale în primul rând, o deschidere spre popoa-
rele Europei de care Dacia era legat[ prin origini comune. Cantemir
a observat, ba chiar a analizat unele aspecte ceea ce în
contemporaneitatea imediat[ era greu =i de observat =i de
&"
întreprins ale modific[rilor de substan\[ pe care lumea

oriental[ el o identifica în principal cu otomanii le producea în
formula spiritual[ îns[=i a poporului român, atât pe c[i
religioase, prin educa\ie, cât =i prin simpla convie\uire. În ce
prive=te deschiderea spre Occident a lui Dimitrie Cantemir,
a=a cum am mai remarcat pe parcursul expunerii, ea e vizibil[
prin oferta subtextual[ sau explicit[ pe care-o face unor posibili
alia\i =i parteneri de idealuri Rusia, Habsburgii, Fran\a de
a folosi \[rile române, aflate la grani\a Imperiului Otoman,
drept punct de sprijin într-o ac\iune concertat[ împotriva
du=manului comun, adic[ a Orientului care amenin\a s[
invadeze Europa. Substratul comun latino-romanic pe de o
parte, ca =i apartenen\a la bazinul antichit[\ii grece=ti =i la cel
romanobizantin sunt termenii acestei apropieri a europenilor,
termeni v[zu\i când sub aspect religios, când laic, dup[ cum o
cereau necesit[\ile argument[rii. Se cuvine iar[=i s[ remarc[m
faptul c[ Dimitrie Cantemir de\inea acest bloc de referin\e
greco-latine din lumea constantinopolitan[ îns[=i, pe de o parte
prin deturnarea sensului în care erau folosite aceste cuno=tin\e
de c[tre otomani, pe de alta purtând mai departe f[clia pro-
bizantin[ pe care-o primise de la mae=trii Patriarhiei ortodoxe.
În ce prive=te orientarea sa filoeuropean[, vom sublinia aici o
remarc[ f[cut[ în trecere pe parcursul capitolului, =i anume
aceea c[ pentru Cantemir Europa =i-a modificat conturul de
mai multe ori în func\ie de evenimentele politicii la care a fost
p[rta= ori doar martor. Ea însemna totalitatea \[rilor europene
în general în perioada sa constantinopolitan[, apoi Rusia ca
\ar[ ortodox[ =i principal aliat poten\ial în perioada când a
fost domn, Habsburgii în perioada de început a exilului =i în
sfâr=it Fran\a, fie pentru c[ putea oferi o cultur[ în întregime
occidental[, fie pentru c[, datorit[ alian\ei sale cu turcii putea
permite urma=ilor s[i reintrarea în arena politic[ a \[rilor
române. O alt[ serie de concluzii se refer[ la faptul c[ Dimitrie
Cantemir =i-a afirmat viziunea sa asupra Orientului =i a
Occidentului în virtutea apartenen\ei sale la poporul român =i
la interesele care ghidau existen\a lui. +tim ast[zi c[ primele
atacuri ale otomanilor dateaz[ din secolul al XIV-lea în |ara
DIMITRIE CANTEMIR
&#
Româneasc[ =i al XV-lea în Moldova =i Transilvania. Dimitrie

Cantemir a fost un fin analist al procesului de impunere a
domina\iei turce=ti cu prec[dere în Moldova. De=i difuz[ în
întreaga sa oper[ istoriografic[, aceast[ analiz[, dublat[ de
argumente convergente referitoare la restul teritoriilor vechii
Dacii, este suficient de limpede în perspectiva timpului care
ne desparte de Cantemir spre a putea distinge pledoaria sa.
Solu\iile propuse ne dau m[sura reac\iei sale de istoriograf
produs de lenta acumulare în timp, vreme de câteva sute de
ani, a unui corp de informa\ii cu privire la pozi\ia în Balcani a
acestui teritoriu dintre Orient =i Occident. Spre deosebire de
ceilal\i cronicari români de pân[ la el, pentru care acest scop
al demersului c[rtur[resc fie nu exista (Gr. Ureche, Ion Neculce,
Radu Popescu, Radu Greceanu =.a.), fie nu era pe deplin clari-
ficat (Miron Costin, Constantin Cantacuzino Stolnicul), Dimitrie
Cantemir afirm[ explicit, de mai multe ori iar ac\iunea sa
politic[ a fost traducerea în act a acestor afirma\ii c[ pozi\ia
Daciei este una strategic[ în rela\ia Orient-Occident, iar Europa
ar trebui s[ foloseasc[ acest fapt pentru ap[rarea spiritului
european însu=i. Toate armonicele care înso\esc aceast[ not[
fundamental[ \in fie de epoc[ adic[ de inventarul cultural =i
=tiin\ific al momentului fie de forma\ia intelectual[ a lui
Cantemir însu=i. Astfel, modalitatea de a percepe zona de ruptur[
dintre Orient =i Occident ca pe un conflict religios (islam/cre=ti-
n[tate), politic (otomani/alia\ii europeni), teritorial (de\inerea
punctelor geografic strategice strâmtori, chei, deschideri la
mare etc.) =i nu în ultimul rând comercial era înc[ tributar[
unor concep\ii medievale dincolo de care se desenau îns[ clar
tentativele na\ionale, dar =i cele de unificare spiritual[ la
propor\ii continentale. Raportul na\ional/universal se define=te
în parametri cu care lucr[m înc[ =i ast[zi. Cantemir vorbe=te
despre importan\a limbii =i a etnografiei ca factori de afirmare
a na\ionalului în plan universal =i constituie un corp de doctrin[
bazat pe argumente istorice, c[rtur[re=ti, arheologice, dar =i
pe argumente de istoria politicii ori de politic[ strict contem-
poran[. Primele alian\e antiotomane ale românilor din Muntenia,
pilda marelui +tefan sunt doar dou[ exemple de masiv[
&$
concentrare a interesului lui Cantemir spre definirea ascenden-

tului politic al \[rilor române în p[strarea echilibrului Orient/
Occident. În concep\ia lui independen\a Daciei, ca =i puterea
ei sporit[ prin recâ=tigarea vechii unit[\i se gândea doar la o
dinastie ereditar[ în ambele principate ar asigura Europei o
barier[ în calea lumii musulmane care, de=i intrat[ în declin,
mai era înc[ o primejdie, în special pentru Europa oriental[.
Perspectiva sa european[ este explicit[ în tot Hronicul de pild[,
iar privirea lucid[ pe care-o arunc[ Orientului în toat[ istorio-
grafia sa, are menirea de a atrage aten\ia statelor europene c[
a sosit momentul când conceptul însu=i de Orient trebuia
asimilat de c[tre Occident pentru ca Europa s[ poat[ dep[=i
cu succes punctul în care se afla. Principele propune deci o
sintez[ Orient-Occident, o acoperire a rupturii care s[ fie
profitabil[ Europei. Din acest corp de doctrin[ privitor la rolul
Daciei în Balcani rezult[ toate celelalte trasee ale istoriografiei
lui Cantemir, fie c[ se refer[ la perioadele vechi ale istoriei
poporului român, inclusiv formarea sa, fie c[ se refer[ la perioada
contemporan[. Aceste trasee deservesc afirma\ia de principiu
din unghiuri =i cu capacit[\i diferite, a=a cum cititorul =i-a dat
f[r[ îndoial[ seama pe parcursul acestui capitol, mai ales când
atunci ne-am ocupat de problema româneasc[, dar =i de
celelalte. E vorba despre felul cum trateaz[ Cantemir problema
unit[\ii =i integrit[\ii teritoriale, a raporturilor cu marele
imperiu otoman c[ruia fusese integrat[ Moldova ca =i a corec\iilor
pe care statele europene ar fi trebuit s[ le aduc[ acestei st[ri
de lucruri pentru ca Dacia s[-=i poat[ îndeplini rolul ei strategic
în marele echilibru dintre Orient =i Occident. Rela\ia na\ional/
universal subordoneaz[ deci toate celelalte probleme ale
istoriografiei cantemiriene, aceea cunoscut[ sub numele
tradi\ie/inova\ie fiind cea mai important[. În raport cu con-
textul istoriografici române=ti Cantemir este de departe un
mare inovator. El a modernizat statutul disciplinei ridicând-o
la rangul de =tiin\[. Se înscrie în tradi\ia inaugurat[ de cronicari
=i consolidat[ în termeni istoriografiei de un Miron Costin ori
Constantin Cantacuzino Stolnicul, dar este primul istoric român
care concepe modernizarea acestui fel de demers pentru a se
DIMITRIE CANTEMIR
&%
acorda cu demersuri similare din Europa, pentru a stabili un

dialog deschis, nemijlocit, cu scopuri nu numai =tiin\ifice, ci =i
politice. Ar mai trebui abordat[, al[turi de rela\ia tradi\ie/inova\ie,
aceea dintre tipologie =i istorism. Evolu\ionismul în parametri
organici=ti caracterizeaz[ viziunea istorist[ a lui Cantemir. El
vede devenirea în timp a faptelor, ca =i desf[=urarea lor în
spa\iu la un moment dat, dar tipologiile la care se raporteaz[
nu au la baz[, de cele mai multe ori, sinteza acestor fapte.
Exist[, cu alte cuvinte, o lips[ de acord între viziunea sa istorist[
=i cea tipologic[. În timp ce viziunea istorist[ se formeaz[ pe
baza experien\ei proprii ori a înainta=ilor, cea tipologic[ are o
surs[ în principal filosofic[. Autorul pleac[ de la teoria, aflat[
în circula\ie în \[rile europene, dar pe care el o deprinsese la
Academia constantinopolitan[, c[ avansul puterii politice (al
str[lucirii imperiilor) se face de la sud est spre nord-vest,
dinspre Orient spre Occident. Era, evident, o teorie care nu se
baza pe fapte, ci pe aspira\ii: refacerea str[lucirii Bizan\ului
din punctul de vedere al Academiei cucerirea suprem\iei în
lume, din punctul de vedere al \[rilor europene. Cantemir,
ac\ionând numai în virtutea acestei teorii, a pierdut partida
politic[ pe care a jucat-o. În sfâr=it, înainte de a încheia se
cuvine s[ observ[m c[ scrierile lui Cantemir se ierarhizeaz[ în
lumina acestui capitol într-un mod care impune desf[=urarea
ulterioar[ a c[r\ii. Astfel, activitatea sa de istorioraf a fost cu
necesitate întregit[ de aceea de geograf, arheolog, numismat,
etnograf, lingvist. Filosofia i-a d[ruit un ax al întregii sale con-
cep\ii, afirmate atât în istoriografie, cât =i în celelalte domenii,
dintre care literatura =i arta (muzica, desenul) au constituit
întregiri necesare ale personalit[\ii umanistului.
&&
P ROBLEME DE GEOGRAFIE
ctivitatea de geograf desf[=urat[ de Dimitrie Cantemir

A urm[re=te firul principal al demonstra\iilor sale istorio-
grafice problema otoman[ =i problema româneasc[ dar nu
într-un chip foarte strict. S[ ne explic[m: informa\ia sa geografic[,
dobândit[ în timpul studiilor constantinopolitane de la un
profesor ca Meletie de Arta de pild[, educat în Italia =i care a pub-
licat în 1728 la Vene\ia o geografie universal[, ca =i dobândit[
pe cont propriu, prin îndelungi investig[ri de ordin politic =i
strict specializat inclusiv în perioada =ederii în Rusia l-a
dus spre definirea unor puncte de vedere atât despre harta
lumii contemporane, cât =i despre diverse epoci istorice ale ei.
În principal geografia fizic[, politic[, istoric[, foarte rar cea
economic[, ocup[ centrul aten\iei lui Cantemir. A lucrat cu
proiec\iile Mercator =i m[sur[torile cu meridianul 0° în insula
Ferro, care erau ale epocii. Tot sistemul de coordonate pentru
Eurasia =i nordul Africii singurele zone ale planetei la care
se refer[ în calitate de geograf apar\ine acestor sisteme, fie
când ridic[ h[r\i, fie când lucreaz[ cu cele existente. Cât
prive=te h[r\ile istorice, chiar când are în minte epoca lui
Alexandru cel Mare, perioada roman[ ori a marilor migra\ii,
el nu face m[sur[torile a=a cum se uza în antichitate, în zile, ci
în mile italiene ori marine, ca în veacul al XVII-lea. Odat[ deli-
mita\i astfel parametrii formali ai concep\iei de geograf a lui
Dimitrie Cantemir, putem purcede la abordarea con\inutului
ei. Consider[m c[ exist[ dou[ linii principale de atac a
problemelor de geografie, ambele folosite de autor în chip
convergent, pentru sus\inerea argument[rii istoriografice.
Prima =i cea mai important[ const[ în formul[rile scrise pe
care le-a l[sat în diverse lucr[ri, formul[ri de cele mai multe ori
disparate, neînchegate într-o concep\ie unitar[, dar care, asamblate
DIMITRIE CANTEMIR
&'
cu migal[, se constituie într-un tablou cu rama precis[, chiar

dac[ unele elemente lipsesc din interiorul s[u. A doua linie de
for\[ a preocup[rilor de geograf al lui Cantemir a exprimat-o
prin desenarea de h[r\i. Caracteristicile complexe =i scopul
bine definit al h[r\ilor le vom discuta la timpul potrivit.
Afirma\iile cu con\inut geografic f[cute de Dimitrie
Cantemir se structureaz[, prin simpl[ al[turare =i confruntare,
prin eliminarea repet[rilor, astfel încât dincolo de imaginea
pasiv[, obiectiv[ a h[r\ii istorice =i contemporane a lumii s[
afl[m palimpsestul unui demers cu des[vâr=ire subiectiv =i
adesea dramatic prin tensiunea pe care-o implic[. La prima
vedere afirma\iile lui Cantemir se reduc la folosirea de
toponime: diverse localit[\i, mai ales cet[\i =i puncte fortificate,
\[ri, insule, m[ri, râuri =i fluvii, lan\uri muntoase, strâmtori =i
pasuri. Toate aceste toponime folosesc pentru explicarea unui
anumit context istorico-politic: b[t[lii, migra\ii, cre=teri =i
descre=teri teritoriale. Dincolo de aceste probleme care
intereseaz[ istoria, exist[ îns[ =i o stratificare problematic[
de interes strict geografic. Astfel, Cantemir încearc[, în chip
explicit, s[ produc[ o echivalare a toponimelor, o exprimare
unitar[ în suprafa\[ a denumirilor care variau în limba diver-
selor popoare ce le foloseau, precum =i o exprimare a devenirii
denumirilor în timp. Acest proces de identificare =i unificare
este printre cele mai masive în preocup[rile de geograf ale lui
Dimitrie Cantemir, proces vizibil în Istoria Imperiului Otoman,
Hronic, Descrierea Moldovei, ca =i în schi\ele r[mase din
expedi\ia caucazian[. Sunt rare cazurile când un toponim este
întâlnit în lucr[rile lui Cantemir cu toate denumirile vechi =i
noi, turce=ti =i europene. Asemenea repere ilustreaz[ îns[, mai
totdeauna, puncte de foc pe harta lumii din cel mai îndep[rtat
trecut pân[ în veacul s[u. De pild[, Movs|ipa8va a devenit
pentru latini Epidaurus Limeria, pentru ca turcii s-o numeasc[
Menevce, iar vene\ienii, ceilal\i cuceritori ai Mediteranei,
Napoli di Malvasia. Localitatea se afla în Moreea, teritoriu atât
de fr[mântat în vremea lui Cantemir din pricina luptelor dintre
otomani =i vene\ieni pentru suprema\ie în Mediterana =i,
evident, teritoriu fr[mântat înc[ din antichitate, odat[ cu
'
expansiunea vechilor greci spre Italia, descris[ în Eneida lui

Virgiliu, apoi cu aceea a latinilor spre Orient, în tentativa de
rotunjire a grani\elor marelui lor imperiu. Vechiul Naupactum,
a c[rui denumire greceasc[ =i latin[ sunt apropiate, aflat la
intrarea în golful Corintului, între cunoscutele Misolonghi =i
Delfi, era numit Enibacht de turci =i Lepanto de vene\ieni.
Cantemir folose=te toate cele trei denumiri, indicând unul din
punctele cele mai fierbin\i ale momentului, adev[rat[ linie a
frontului în lupta dintre islamism =i cre=tin[tate. Antica Parthia,
zon[ a luptelor lui Alexandru cel Mare pentru a asigura
imperiului s[u lini=tea dinspre îngusta poart[ septentrional[
a Caucazului, a fost numit[ Arak de turci, interesa\i =i ei s[
p[streze acest teritoriu între grani\ele islamismului, =i Irak de
popoarele europene care începuser[ s[-=i îndrepte aten\ia spre
acele teritorii. Cele mai multe echival[ri terminologice f[cute,
ca =i cele de mai sus, din perspectiva denumirii contemporane
=i europene, folosesc îns[ doar doi termeni: fie antic =i modern,
fie oriental (mai ales otoman) =i european, fie antic =i turcesc.
Toate aceste tipuri de echivalare semnific[ un mod anume de
sus\inere a argumenta\iei istoriografice. Astfel, faptul c[ o
denumire contemporan[ de pe teritoriul Daciei are un echiva-
lent antic dovede=te vechimea ei, deci vechimea locuirii pe
acest teritoriu: Oia sau Akierman sau Moncastron este Cetatea
Alb[, Lycostomon sau Istropolis e Chilia, Hipanis e Bug, Tyras
e Nistru, Hierasus e Prut, Patissos e Tisa. Alte denumiri din acela=i
registru ilustreaz[ întinderea grani\elor influen\ei grece=ti sau
a grani\elor Imperiului Roman c[ruia Dacia fusese integrat[:
Yindobona Viena, Propontida Marmara, Graucasum
Caucaz, Tanais Don, Borysthenes Nipru =.a. Unele dintre
aceste echivalen\e, evident eronate în lumina cercet[rilor
actuale Taiphalia lui Herodot ar fi F[lciu au menirea s[
sus\in[ acela=i principiu al vechimii locuirii în Dacia. A doua
serie de echivalen\e, între denumirile greco-latine =i cele
otomane indic[ propor\ia în care avansase islamismul în inima
cre=tin[t[\ii: vechea Corcyra e numit[ de turci Corfu, Kritosul
(Creta) e numit Girid, Rhodesul e numit Rodos, Eubeea
Egriboss, Beroea a devenit Alep. Chiar faptul c[ pentru o parte
DIMITRIE CANTEMIR
'
a denumirilor geografice contemporane coexist[ cuvinte

turce=ti =i europene se constituie, în ansamblul lucr[rilor
cantemiriene, ca semnificativ, dac[ nu chiar îngrijor[tor. Astfel
Nicopolea Veche e numit[ mai nou Eski Geliboli, Andaluzia a
devenit pentru Orientul otoman Endelos, Cairo Kahire, râul
Cura (de la Cyrus) care trece prin Tiflis (azi Tbilisi) a devenit
Kiekubat, Mesina Misine, Navarino Evarin, vechiul Ninive,
Musul, Mesopotamia îns[=i era pentru turci Diarbekir, Algeria
era Diesdair, Tighina era Bender, Marea Alb[ (Mediterana) în
totalitatea ei era turceasca Mesoghia, Nisa în Piemont era
cunoscut[ de turci ca Bidgiane, Byzanthium drept Constan-
tinopol, adic[ oricum ora=ul lui Constantin cel Mare, împ[rat
bizantin, iar Asia Mic[ este Biladil Rum, suprem[ recunoa=tere
a faptului c[ teritoriul respectiv fusese uzurpat Imperiului
Roman de R[s[rit, din care f[cuse parte =i Dacia.
'
Dincolo de acest proces de punere în pagin[ al toponimelor

astfel încât cititorul contemporan s[ recepteze unitar forma\iile
geografiei politice a lumii, dincolo de ceea ce însemnaser[ ele
în timp =i de ceea ce însemnau pentru diverse popoare
contemporane lui Cantemir, ghicim îns[ inten\ia autorului de
a pune anumite accente care s[ scoat[ în eviden\[ unele
forma\ii în dauna altora. Scopul de ilustrare, de explicare =i
prin intermediul geografiei a unor tendin\e acuzat politice din
partea marilor puteri c[rora cele mici trebuiau s[ reziste se
deseneaz[ cu claritate. Cantemir stabile=te un paralelism de
pozi\ii =i de situa\ii cu totul interesant, de care nu pare, la
prima vedere, s[-=i dea seama, de=i, în lumina ansamblului,
inten\ia subtextual[ e cât se poate de evident[. Astfel, cele
dou[ strâmtori de la capetele m[rii Marmara sunt numite
Bosfor =i Bosforul Cimeric. Crimeea =i Capadocia sunt numite
Chersonesul Tauric =i respectiv Antitaurus, dup[ mun\ii Caucaz
sau Taurus. Mun\ii Caucaz în=i=i sunt numi\i Balcanii Asiei, de
unde ideea c[ zona Derbent din Caucaz e dublat[ de Kiz
Derbent în Balcani =i de Capuli Derbent în Rodopi. De aseme-
nea mun\ii Caucaz mai sunt numi\i =i Alpii Caucazieni în
inten\ia de a stabili un paralelism cu pozi\iile europene. Tot
a=a întreaga zon[ caucazian[ e numit[ Iberia sarmatic[, ceea
ce ne duce cu gândul la Peninsula Iberic[. Ce rezult[ din toate
aceste formul[ri, unele apar\inând anticilor =i preluate de
Cantemir ca atare, dar altele (Caucaz, Balcani, Alpi) apar\inând
chiar autorului? În primul caz, acela al anticilor, era fire=te
vorba despre necunoa=tere. Geografia lumii, nesigur desprins[
de cosmogonie =i theogonie, î=i g[sea denumirile odat[ cu
descoperirea locurilor respective, care p[reau, datorit[ impre-
ciziei m[sur[rii distan\elor =i punctelor cardinale, a fi tot cele
cunoscute. Grecii mai întâi, apoi latinii au procedat deci prin
a numi noile descoperiri ca pe cele vechi, mai întâi confun-
dându-le, apoi ad[ugându-le alte nume clarificatoare când
lucrurile se l[mureau. Cele mai vechi h[r\i ale lumii, care se
p[streaz[ din antichitate în principal h[r\i de naviga\ie spre
folosul negustorilor alc[tuite dup[ relat[ri orale con\in în
structura lor acest stadiu al caren\elor de m[surare (în pa=i
DIMITRIE CANTEMIR
'!
sau zile) =i orientare reflectat =i în folosirea toponimelor. În

ceea ce-l prive=te pe Cantemir, el judec[ trecutul geografiei
din perspectiva timpului s[u, =tiind deci despre ce erori era
vorba, dar considerându-le, în bloc, semnificante prin puterea
lor de a ilustra la nivel fonetic puncte-cheie asem[n[toare ale
planetei. A procedat prin urmare în acela=i sens, chiar cu riscul
de a oferi informa\ii eronate, dezvoltând ceea ce i se p[rea o
bun[ sugestie pentru demonstrarea faptului c[ principalele
lupte în trecut ca =i în prezent se desf[=urau pentru st[pânirea
zonelor geografice respective. E de prisos de pild[ s[ reamintim
c[ Taiphalia nu era F[lciu, iar F[lciu era doar locul mo=iei
p[rintelui lui Cantemir. Oricum îns[, ideea lui Cantemir c[
asemenea puncte geografice reglau raporturile de for\e în plan
politic r[mâne valabil[. În\elegem prin urmare c[ zona Caucaz
era tot atât de important[ pentru Asia ca Balcanii pentru
Peninsula Balcanic[ =i Alpii pentru Europa. Ceea ce n-a sesizat
Cantemir în aceste paralelisme pentru c[ dep[=eau firul
demonstra\iei sale istoriografice =i pentru c[ în afara Eurasiei
=i pu\in a nordului Africii nu cuno=tea geografia lumii, a fost
deplasarea denumirilor geografice de la est spre vest. Astfel,
grecii antici numiser[ Volga =i Donul Amazone, \inutul dintre
Baku =i Caspica Navahy =.a. Cantemir folose=te =i alte
argumente decât cele de ordin geografic pentru a demonstra
c[ punctele strategice ale lumii trebuie ap[rate de c[tre
cre=tin[tate în defavoarea islamismului. Ceea ce trebuie îns[
s[ preciz[m ca apar\inând concep\iei sale de geograf este c[
problema paralelismelor n-a fost tratat[ doar la nivel lingvistic,
al toponimelor existente, ci pot fi decelate straturi mai adânci,
o viziune oarecum geometrizant[ a geografiei, pe care am
remarcat-o în trecere =i în capitolul precedent. Cantemir judec[
pozi\iile-cheie ale lumii în func\ie de m[rile interioare
Caspica, Marea Neagr[ m[rile exterioare Baltica, Medite-
rana mun\ii care dau limita lumii înscris[ pe orbita conflictului
(a=a cum îl percepea el) Caucaz, Balcani, Alpi, cele dou[
Por\i de Fier ale lumii: a Caucazului =i a Carpa\ilor. Harta
posibil[ la care se raporteaz[ Cantemir este deci una a
conflictului contemporan dintre Imperiul Otoman =i vecinii
'"
s[i europeni în principal, asiatici apoi, de=i, în cazul acestora

din urm[, e vorba =i de un conflict secundar, deoarece Rusia,
putere cre=tin[ =i european[, încerca s[ câ=tige un ascendent
asupra lor. Statele lumii sunt, în accep\ia lui Cantemir, fie
idealuri politice =i culturale de atins Anglia, Fran\a, Olanda,
Vene\ia fie centre de for\[, speran\e ale popoarelor Imperiul
Habsburgic, Rusia fie, în sfâr=it, închisoarea popoarelor Asiei
=i Peninsulei Balcanice Imperiul Otoman. În cadrul acestuia
din urm[ Cantemir percepe numeroase stratific[ri de popula\ii
=i civiliza\ii, un amestec nearmonios =i gata s[ se desfac[ în
p[r\ile componente la primele lovituri puternice =i bine \intite.
Obiec\ia c[ Dimitrie Cantemir n-a analizat în Istoria Imperiului
Otoman cauzele cre=terii =i dec[derii acestuia, r[mâne destul
de fragil[ la o analiz[ de fond a lucr[rii, deoarece în structura
ei cauzele sunt înglobate, le putem percepe =i ast[zi, chiar
dac[ autorul nu le-a formulat explicit, el fiind de altminteri
interesat s[ produc[ nu numai un cuantum de informa\ie brut[
pentru coali\iile antiotomane, cât instrumentarul necesar
elabor[rii tacticii =i strategiei de lupt[. Problema cre=terii =i a
descre=terii i se p[rea deci autorului evident[ pentru aceste
coali\ii, probarea ei nu mai era necesar[. O compara\ie între
harta Europei la 1715 =i 1718, adic[ în perimetrul când a
finalizat Cantemir Istoria Imperiului Otoman, ilustreaz[
modific[ri substan\iale. Astfel, Polonia pierde culoarul de
trecere spre Marea Baltic[ aflat între Brandenburg =i Prusia în
favoarea Prusiei, pierde Gali\ia în favoarea Austriei =i pierde o
parte important[ a teritoriului nord-estic în favoarea Rusiei.
Moldova pierde Hotinul, care e înglobat Gali\iei, iar |ara
Româneasc[ pierde Oltenia, care trece la austrieci. Savoia,
Piemontul, Milano, Parma, statele Vene\iei, Moreea (care trece
de la vene\ieni la turci) în sudul Europei, Hanovra, Prusia,
Brandenburgul, Suedia =i Danemarca în nord sufer[ =i ele
modific[ri ale grani\elor. Aceast[ destabilizare politic[ este
considerat[ de Cantemir momentul cel mai favorabil pentru
ca Imperiul Otoman s[ fie determinat a p[=i irevocabil pe calea
descre=terii. Scrierea îns[=i a Istoriei... în acel moment
consider[m c[ poate constitui un argument în favoarea acestei
DIMITRIE CANTEMIR
'#
idei, dat fiind caracterul s[u de pledoarie pro-european[ =i

cre=tin[. C[ a=a au stat lucrurile o dovede=te în chip cât se
poate de limpede =i felul cum abordeaz[ chestiunea stratific[rii
civiliza\iilor =i a popula\iilor marelui imperiu Otoman.
Men\ion[m în acest sens c[ Dimitrie Cantemir suprapune
grani\ele actualului imperiu peste acelea ale fostului imperiu
persan, ale Greciei antice, ale sultanatului selgiukid din
Iconium, apoi ale Imperiului Roman în general =i ale celui de
R[s[rit în special, având limpede în minte conturul geografic
al tuturor, =i judec[ ceea ce s-a perpetuat în formula de
civiliza\ie a cuceritorilor barbari: turcii oguzani. Aceast[
asimilare a vechilor civiliza\ii a fost principala cauz[ a cre=terii
Imperiului Otoman. Deoarece el a folosit întreaga înc[rc[tur[
de informa\ie cultural[, militar[, politic[, economic[ etc.
mo=tenit[ în folosul doctrinei islamice, al avansului ei în lume.
Faptul c[, pentru atingerea acestui scop, Islamismul a siluit
popoare, religii, state este principala cauz[ care a provocat, în
timp, descre=terea imperiului. Vom cita doar unul din
exemplele prezente în mai multe lucr[ri ale lui Cantemir =i pe
'$
care unghiul geografic al privirii sale îl scoate în eviden\[ în

chip mai pregnant: acela al circazienilor (popula\ie caucazian[
pe care o identific[m cu georgienii), supranumi\i francezii
Asiei pentru gustul lor rafinat, cei mai str[luci\i profesori
militari pentru hoardele t[tare ale Asiei, folosi\i de turci în principal
pentru a \ine sub control Egiptul, prin infiltrarea sclavilor
circazieni în locul st[pânilor lor (ace=tia =i nu fiii legitimi le
mo=teneau averile). Masiva dislocare de popula\ie eveniment
unic prin amploarea sa în cadrul Imperiului otoman n-a dat
totu=i rezultatele scontate. Armata otoman[ a ucis adesea zeci
de mii de oameni în Egipt, în chip punitiv, pentru a pedepsi
revoltele împotriva domina\iei musulmane. Altoiul nu prinsese.
Circazienii continuau s[ str[bat[ marele imperiu purtând nu
germenii unei viitoare armonii favorabil[ st[pânilor lor, ci pe
aceia ai fl[c[rii care avea s[-i ard[. Cantemir nu se poate s[
nu fi avut în minte exemplul lui Antim Ivireanul, contempo-
ranul s[u, cel care a purtat cu sine, în ciuda sclaviei, s[mân\a
culturii umaniste =i cre=tine, de=i acest lucru i-a adus pieirea.
În Istoria ieroglific[ el apare sub denumirea exotic[ de Maimu\a
de Libia.
Problema deplas[rilor de popula\ii este una ampl[ în
viziunea geografic[ a lui Cantemir. Ea merit[ aten\ia noastr[
atât pentru c[ ilustreaz[ o serie ce idei ale sale, cât =i pentru
c[ ilustreaz[ limite ale gândirii care erau ale geografiei timpului
s[u. Ne vom opri în mod deosebit la cuceririle romane în timpul
c[rora s-a format poporul român =i la perioada marilor migra\ii,
care încep în ultima parte a istoriei romane =i continu[ pân[
la expansiunea spre Europa a turcilor oguzani, considera\i de
Cantemir ultimul mare popor migrator. Din punct de vedere
geografic extinderea spre est a Imperiului Roman e în\eleas[
de Cantemir ca o cucerire progresiv[ a punctelor strategice
ale Eurasiei, înt[rite apoi. Importan\a Imperiului Roman ca
reper istoriografic =i geografic fundamental e recunoscut[,
dup[ Cantemir, de turcii în=i=i, care folosesc cuvântul Rum
(Roma) spre a desemna Europa (accep\ia geografic[), toate
provinciile de la apus de Erzerum (accep\ia vechilor istorici
otomani), partea Europei supus[ Imperiului Otoman (accep\ia
DIMITRIE CANTEMIR
'%
istoricilor lor mai noi), Grecia f[r[ Peloponez (ca leag[n al

Romei), Grecia cu Peloponez cu tot. O urm[ a vechii Rome pe
teritoriul Daciei este Valul lui Traian, figurat cu ro=u pe harta
Moldovei desenat[ de Cantemir. Felul cum se refer[ el la
deplas[rile de popula\ii aminte=te vag de concep\ia sa în
leg[tur[ cu filosofia istoriei din Monarchiarum Phisica
Examinatio: e vorba fie de coloniz[ri, adic[ deplas[ri de la
centru spre exterior, fie de absorb\ii spre centru ale vârfurilor
valorice apar\inând diverselor popula\ii cucerite. Astfel,
poporul român s-a format prin colonizarea Daciei de c[tre
romani, dar Roma îns[=i a beneficiat de împ[ra\i de origine
dacic[, precum acel Maximin Dacul citat cu mândrie în Hronic.
Aceast[ mi=care masiv[ de la vest spre est (cuceririle romane)
a fost urmat[ de una contrar[: refluxul marilor migra\ii al
c[ror centru de iradiere a fost Asia. Din punct de vedere geog-
rafic Sci\ia, teritoriu vast =i imprecis, în care Ge\ia era cuprins[
(tot astfel cum Dacia era cuprins[ în Ge\ia), a fost ultima
barier[ în calea romanilor, a=ezat[ spre est =i spre nord. Dincolo
de ea Cantemir nu mai percepe nimic. Are idee de India, care
a trimis popula\ii peninsulei arabice (yemeni\ii) =i Europei
(\iganii), de China. Nu =tie îns[ nimic despre ceea ce dep[=ea
spre nord =i est limitele Sci\iei. Între hotarele ei neclar
delimitate situeaz[ Cantemir leag[nul originar al t[tarilor,
denumire generic[ pentru toate popoarele migratoare,1 spre
deosebire de t[tarii fixa\i în Bugeac ori în \[rile baltice, la
care se refer[ specificând zona lor de locuire. Deplasarea spre
vest a popoarelor migratoare go\ii cu ramurile lor, ostrogo\ii
=i vizigo\ii vandalii, hunii, cumanii, t[tarii propriu-zi=i, slavii
de nord =i cei de sud (sclavonii) a avut loc în perioada form[rii
poporului român pe teritoriul Daciei =i la pu\in[ vreme dup[
asta. Toate aceste valuri fie au r[mas pu\in în Dacia, fie, cel
mai adesea (Cantemir avea viziunea istoricului care întreprinde
cercetarea cu scopul de a proba latinitatea =i continuitatea
poporului român) au ocolit-o pe la nord sau pe la sud. Puterea
de sugestie vizual[ a Hronicului, ca =i a Descrierii Moldovei ori
Istoriei Imperiului Otoman sunt semnul c[, în cursul elabor[rii
lor, Cantemir a lucrat privind h[r\i ale epocii, ori, cel pu\in,
'&
având clare în minte configura\iile geografiei politice, istorice

=i fizice ale Eurasiei. În trecere fie spus, faptul c[ privea h[r\ile
atunci când lucra poate fi probat în am[nunt într-un caz
edificator pentru biografia autorului; acela al b[t[liei de la
Zenta din 1697, dintre Mustafa al II-lea =i Eugeniu de Savoia,
b[t[lie la care Cantemir a participat în calitate de supus al
Imperiului otoman. El o descrie în Istoria Imperiului Otoman
vorbind despre cursul Tisei, dispunerea celor dou[ armate,
marile c[i de acces (spre Seghedin =i Petrovaradin), erorile
tactice ale turcilor. Harta posibil[ a b[t[liei în viziunea cante-
mirian[ este surprinz[tor de asem[n[toare cu aceea a lui J. J.
Hellert din Istoria lui Hammer, alc[tuit[ cu un secol mai târziu.
În ceea ce prive=te monstruoasa migra\ie a turcilor, ultimul
val migrator trimis de Asia Europei, nu este locul s[ repet[m
aici accentele puse de Cantemir în Istoria Imperiului Otoman.
Ceea ce se cuvine remarcat în plus, în leg[tur[ cu stadiul gândirii
sale geografice, este faptul c[ relateaz[, cu prilejul domniei
fiec[rui sultan, cum au fost =i care au devenit limitele Imperiului.
Ace=ti parametri teritoriali sunt m[sura ultim[ a fiec[rei
domnii, fapt care se afl[ în consens cu determinismul politic
al istoriografiei cantemiriene. În plus, trebuie iar[=i s[ remar-
c[m, atât când e vorba de turci, cât =i de celelalte migra\ii, ca
=i de concep\ia geografic[ în ansamblul s[u, faptul c[ Dimitrie
Cantemir nu porne=te de la cosmogonii, a=a cum se obi=nuia
în istoriografia =i geografia vremii. O tendin\[ ra\ionalist[,
=tiin\ific[ îl face s[ încerce a exprima în parametri exac\i, logici
=i adev[ra\i, universul disciplinei. Biblia îns[=i e perceput[ ca
o transpunere neclar[ a unor fapte istorice. Desp[r\irea
geografiei de cosmogonie e net[. Cantemir judec[ la scar[
planetar[, unitatea maxim[ de m[sur[ fiind continentul. El
cunoa=te patru continente (Europa, Asia, Africa, America), dar
figureaz[ pe h[r\ile sau desenele sale sub forma unor personaje
feminine, în buna tradi\ie a clasicilor, doar primele trei din
acestea. Centrul aten\iei îl ocup[ Eurasia, cucerit[ în bun[
parte de otomani. El \ine s[ ofere cititorilor echivalen\ele între
linia natural[ de delimitare a continentelor a=a cum o
percepeau romanii, apoi bizantinii =i în sfâr=it turcii (cele cinci
DIMITRIE CANTEMIR
''
accep\ii ale cuvântului Rum men\ionate mai sus) =i popoarele

europene contemporane. De asemenea, în ce prive=te aceste
dou[ continente, \ine s[ indice punctele cele mai importante
unde trebuiau aplicate corec\ii naturii: un canal Volga-Don =i
un canal MediteranaMarea Ro=ie. Primul servea trecerii flotei
din Marea Neagr[ în Marea Caspic[, al doilea controlului
asupra peninsulei arabice. Ambele obiective au fost ini\iate de
sultanii turci, dar duse la bun sfâr=it cu mult mai târziu, în
vremuri mai apropiate de noi, pe care nici Cantemir nu le-a
apucat. Aceast[ viziune strategic[ asupra Imperiului Otoman
suprapus[ peste concep\ia geografic[ a lui Cantemir trebuie
remarcat[ =i în cazul textelor referitoare la zidul caucazian =i
zona Derbent. Ambele obiective ap[rau poarta natural[ de
trecere între sudul =i nordul continentului, punct fierbinte al
Asiei înc[ de pe vremea lui Alexandru cel Mare, deoarece
permitea controlul sudului asupra nordului sau invers, dup[
cum se defineau raporturile de for\e. Exprimarea acestui avans
al gândirii geografice a lui Cantemir în raport cu geografia

timpului s[u, determinat de faptul c[ scopul ei ultim era politic,

ca =i în cazul istoriografiei, trebuie amendat[ prin formularea
caren\elor pe care i le-a impus acest scop. Astfel, preocupat s[
pun[ în ecua\ie lumea din unghiul rela\iei între problema
otoman[ =i cea româneasc[, Dimitrie Cantemir ignor[ cu
des[vâr=ire existen\a unor determinisme care ac\ionau la scar[
planetar[. Constituirea marilor imperii coloniale, ca =i
misionarismul cre=tin, mai ales de tip catolic, care cucerise
Americile, o bun[ parte a Africii =i Indochinei, încercuind
practic islamismul, înc[ de la sfâr=itul secolului al XVI-lea, sunt
factori nelua\i în seam[ de Cantemir în analizele sale. Ei
dep[=esc, evident, stricta exprimare geografic[. Dar este
neîndoielnic c[ o cunoa=tere a h[r\ii planetei sub aceste aspecte
ar fi modificat substan\ial optica lui Cantemir în leg[tur[ cu
raporturile de for\e dintre puterile europene =i turci, dintre
islamism =i cre=tin[tate. În absen\a unei judec[\i exacte asupra
acestor raporturi care implicau în\elegerea vitezei reale de
desf[=urare a proceselor, ca =i a orient[rii lor, nu este deloc
hazardat s[ afirm[m c[ op\iunea politic[ îns[=i a lui Dimitrie
Cantemir a avut de suferit =i era inevitabil ca ea s[-l duc[ la
e=ecul din 1711.
Câteva concluzii par\iale putem trage totu=i în leg[tur[ cu
concep\ia de geograf a lui Cantemir a=a cum se structureaz[
pe baza reperelor scrise. Autorul este interesat în primul rând
de geografia politic[. Eventualele h[r\i istorice ori fizice sunt
subordonate acestui sens politic. În plus, geografia e în\eleas[
ca oferind o serie de argumente istoriografice. Astfel, grani\ele
Imperiului Roman, ale Sarma\iei, Iliriei, Ge\iei, Daciei, Sci\iei
sunt argumente în favoarea restabilirii de c[tre contemporani
a unui echilibru politic pierdut prin extinderea Imperiului Otoman.
De antîquis et hodiernis Moldaviae nominibus avanseaz[ cel
mai mult în aceast[ direc\ie, formulînd chiar ipoteza dreptului
Moldovei, a tuturor românilor, al[turi de celelalte popoare
romanice, de a se elibera de otomani în virtutea apartenen\ei
Daciei la Imperiul Roman. Bazinul Mediteranei, cu arhipe-
lagurile sale, ca =i Grecia, Italia, Spania =i Epirurile, Scandinavia
=i Panonia, Podolia le=easc[ sunt m[rturii ale rezisten\ei cre=tine
DIMITRIE CANTEMIR

(=i deci europene) în fa\a islamismului (adic[ a Orientului). Acestei

rezisten\e trebuie s[ i se al[ture, ne sugereaz[ Cantemir prin
întregul s[u demers, pilda unor popoare asiatice: persanii,
arabii, circazienii. Sunt men\ionate Abazia, Mingrelia, Georgia,
India, China în acela=i vast context al necesit[\ii de a limita
tendin\ele expansioniste ale turcilor. Întregul demers cante-
mirian e canalizat în acest sens, de la echivalen\ele toponimice
(el produce pentru europeni o serie de corec\ii de localizare =i
de numire) la stabilirea echilibrelor continentale dup[ marile
puncte strategice =i la determinarea circula\iei pe axa vest-est
=i invers, a coloniz[rii romane =i apoi a marilor migra\ii. În ce
prive=te aspectul geografiei politice propriu-zise, în accep\ie
cantemirian[, ea poate fi rezumat[ prin limite =i con\inut.
Limitele, men\ionate =i mai sus, o separ[ de cosmogoniile
vechilor geografi medievali dar =i de =tiin\a mai nou[ a
Apusului, unde se preg[teau atlasele planetare. În deceniul al
IV-lea al secolului al XVII-lea Ludovic al XIV-lea al Fran\ei
trimite geografi spre ecuator =i spre polul nord pentru a efectua
cele mai exacte m[sur[tori. Cât despre manuscrisul episcopului
Dionisie al Buz[ului 2, compendiu pe teme geografice al mai
multor lucr[ri antice, Biblia =i altele neidentificate, copiate
fragmentar între anii 1 693 1703 sub titlul generic Poveste a
\[rilor câte-s în p[mântul Asiei, prima lucrare de geografie
cunoscut[ la noi (în stadiul actual al cercet[rii) ea este cu
mult în urma standardului atins la 1700 de harta |[rii
Române=ti a stolnicului Constantin Cantacuzino =i, evident,
foarte departe de concep\ia =tiin\ific[ a lui Cantemir. Lucrarea
episcopului începe cu o cosmografie de la Facerea lumii.
Denumirile geografice se afl[ într-un stadiu imprecis: ap[
lâncezeal[ pentru mla=tin[, Buriciul cerului pentru Steaua
polar[, ud[ciune pentru precipita\ii atmosferice =.a. Denu-
mirea \[rilor Eurasiei e în general corect[, de=i sunt puse al[turi
denumiri vechi =i noi (Chaldeea, Egipt dar =i Misr, Ircania,
apoi Ispania etc.). Aceea=i situa\ie în privin\a localit[\ilor:
Babilon, Calicut, Moscu, Ninivi, Persipoli, |arigrad. Toate
aceste fapte indic[ sursele folosite de autor, f[r[ nici un efort
de clarificare din partea sa. În schimb, manuscrisul geografic

al lui Dionisie al Buz[ului indic[ m[ri =i oceane la care Cantemir

nu s-a referit: Marea Ro=ie, Marea Perseasc[ (Golful Persic),
oceanul Eon, Stiricos (? !), ca =i o concep\ie geocentric[ asupra
universului. În plus, considera\ii despre cele patru elemente
primordiale apa, aerul, p[mântul =i focul indic[ surse ale
filosofiei antice grece=ti. Cam acesta era deci stadiul geografiei
române=ti în vremea lui Cantemir. Abia spre sfâr=itul secolului
al XVIII-lea se fac tentative =tiin\ifice. În compara\ie cu acestea
din urm[, Cantemir a fost un precursor. F[r[ îndoial[ numai
necunoa=terii lucr[rilor sale, al plafonului înalt atins de concep-
\ia sa geografic[ i se datoreaz[ faptul c[ la 1795 episcopul
Amfilohie mai scria un manual de geografie cu întreb[ri =i
r[spunsuri asemenea Catehismului. În aceast[ situa\ie nici nu
se punea m[car problema distinc\iei între chestiunile de ordin
politic, istoric ori fizic în cadrul geografiei. Con\inutul geogra-
fiei politice cantemiriene aminte=te marile blocuri problematice
ale istoriografiei sale, cu ad[ugiri care \in de concep\ia
filosofic[ mai general[. Astfel, credin\a c[ raportarea la limbaj
este un argument ultim r[mâne vizibil[ =i în concep\ia geog-
rafic[. De asemenea, teoria despre evolu\ia str[lucirii imperiilor
de la sud spre nord î=i trimite antenele =i în zona geografiei
cantemiriene, modificând conturul real al faptelor dup[ acela
volitiv al aspira\iilor. De aceea, peste observa\ia de mare
profunzime a mi=c[rilor de popula\ii de la vest la est =i apoi
invers, în perimetrul celor =aptesprezece secole care intr[ în
vizorul lui, Cantemir a=terne v[lul imprecis al op\iunilor sale
politice, care-l face s[-=i orienteze considera\iile dup[ mi=c[rile
(necunoscute în dimensiunea lor real[) Imperiului Habsburgic
=i ale Rusiei, dincolo de care proiecteaz[, în termeni de
asemenea în bun[ m[sur[ idealiza\i, o cale de acces a Moldovei
(=i a fostei Dacii în general) la luminile marii rampe europene.
Cantemir visa s[ acrediteze =ansa istoric[ a poporului român
ca stea de prim[ m[rime a Balcanilor, iar concep\ia geografic[
men\ine, în substrat, aceast[ orientare a istoriografiei =i a
politicii sale.
H[r\ile pe care le-a lucrat Cantemir vizeaz[ acelea=i direc\ii
principale ca =i preocup[rile teoretice în domeniul geografiei:
DIMITRIE CANTEMIR
!
problema otoman[ =i cea româneasc[. Se p[streaz[ o hart[ a

Constantinopolului, h[r\i ale zonei Caucazului, zon[ de lupte
pentru Rusia, =i harta Moldovei, prima alc[tuit[ de un român.
Harta Constantinopolului, bazat[, pe alte h[r\i ale epocii, dar
îmbog[\it[ cu informa\ia inegalabil[ culeas[ de Cantemir în
cei dou[zeci de ani (el spune dou[zeci =i doi de ani) cât a stat
la Constantinopol a fost gravat[ de Zubov3 pentru edi\ia rus[
a Istoriei Imperiului Otoman (ap[rut[ mult mai târziu) =i
needitat[ niciodat[,4 fiind practic necunoscut[. Gravorul o
executase din timpul vie\ii autorului. Antioh Cantemir a avut
probabil cu sine un exemplar pe care l-a predat editorului
englez odat[ cu originalul manuscris al Istoriei Imperiului
Otoman. Edi\ia englez[ a renun\at la unul din cele dou[ desene
marginale ale h[r\ii. Deoarece n-am g[sit în arhivele lui
Tocilescu decât coresponden\a în leg[tur[ cu inten\ia de a copia
harta lui Zubov, ne vom referi în cele ce urmeaz[ la aceast[
versiune5 existent[ la Biblioteca Acad. de +t. din Leningrad.
În compara\ie cu aceea a lui J. J. Hellert, alc[tuit[ pentru Istoria
lui Hammer =i referitoare la c[derea Bizan\ului, harta lui Cante-
mir este incomparabil mai bogat[. Hellert indic[ aproximativ
60 de repere în compara\ie cu cele peste 160 ale lui Cantemir.
În plus, harta lui Cantemir nu este aceea a unui moment istoric
închis, ci a unei speran\e de viitor. Ca urmare el indic[ o serie
de puncte strategice, sensul curen\ilor marini pe Bosfor,
delimiteaz[ cu o linie punctat[ apele mici de cele adânci, indic[
zonele care trebuie ocolite din pricina vestigiilor romane, ba
chiar =i zonele mai dep[rtate aflate spre Pontul Euxin ori spre
Asia, zone unde sunt figurate pâlcurile de pomi, apele,
drumurile, curbele de nivel (sau mai exact diferen\ele de nivel,
prin ha=uri diferite). Întâlnim din nou echivalarea toponimelor,
a reperelor culturale. O compara\ie a h[r\ilor CantemirHellert
indic[ în modul cel mai clar avantajele celei dintâi fie =i dac[
ne limit[m la informa\ia pe care-o ofer[ în leg[tur[ cu vechiul
Bizan\. Astfel, de=i e vorba de dispunerea armatelor în jurul
Bizan\ului =i în interiorul s[u, Hellert nu indic[ nici o denumire
a locurilor respective, în compara\ie cu Cantemir care
pomene=te numeroase sate din jurul ora=ului Airvas, Litroce,
"
Cara Mustafa Pa=a, Calfa Chou, Balta Liman =.a., sate care
atest[ un alt moment decât cel al lu[rii Bizan\ului. Cantemir
considera c[ este mai curând momentul recuceririi Bizan\ului
de c[tre europeni =i destinase harta acestui scop. Func\io-
nalitatea h[r\ii în acest sens e limpede. Astfel, el indic[ palatele
=i gr[dinile sultanului =i ale haremului s[u, locul unde era
preg[tit urma=ul la tron, alte locuri de antrenament militar,
moschei unde mergeau sultanul =i familia sa, locuri de
înmormântare. Al[turi de toate aceste repere aflate în afara
ora=ului sunt indicate multe altele, care \in de permanen\a
cre=tin[ a zonei. Astfel, al[turi de Tekke (reperul 62), m[n[stire
de dervi=i apar\inând unei secte despre care Cantemir vorbe=te
pe larg în Sistemul religiei muhammedane, este indicat[ biserica
greceasc[ Sf. Dumitru (reperul 61); al[turi de moscheea lui
Ibrahim Han (reperul 65) e indicat cimitirul cre=tin (reperul
66); al[turi de palatul Hisar (reperul 86) sunt indicate biserica
Sf. Nicolae (nr. 87) =i m[n[stirea Mavromolas (nr. 88); în
apropierea palatului lui Cantemir e indicat[ gr[dina sultanului
=i m[n[stirea Stavro etc. În ce prive=te capitala propriu-zis[,
Cantemir indic[ toate c[ile de acces spre interior, por\ile
cet[\ii în num[r de nou[sprezece, aflate spre Marmara, ca =i
pe ambele maluri ale golfului Cheraton, exact ca =i harta lui
Hellert. Spre deosebire de acesta îns[, care fixeaz[ în interiorul
ora=ului doar treisprezece repere greco-bizantine, dintre care
pentru =ase afl[m =i echivalen\ele turce=ti, Cantemir noteaz[
principalele cartiere, ca =i obiectivele mai de seam[ ale
fiec[ruia, de ordin militar, cultural, religios, istoric (în num[r
de 37). În plus, precizia informa\iei oferite de Cantemir este
net superioar[ chiar celei cuprinse în harta Constantinopolului
contemporan a lui Hellert, nu prin bog[\ia reperelor, cât prin
scopul strategic. Astfel, Cantemir indic[ seraiul (reperul 1) ca
diferit de Serai Burney, fostul Acropolis bizantin (reperul 130),
de=i aflate în apropiere unul de cel[lalt. Harta lui Cantemir
nu mai indic[ obiectivele disp[rute între timp, de la luarea
Bizan\ului, cum ar fi palatul lui Iulian =i palatul Psamatia, de=i
indic[ poarta Samatia. Oricum, un fapt e cert: Cantemir
men\ioneaz[ geamii, pie\e, palate, vechi bazilici, caz[rmile =i
DIMITRIE CANTEMIR
#
pulber[ria, închisorile, zidul de ap[rare al cet[\ii. Echival[rile

terminologice merg în sensul depist[rii substratului bizantin
în actualitatea otoman[ (în timp ce Hellert era interesat de
devenirea invers[). Astfel, în timp ce Hellert noteaz[ Hipodro-
mul (azi Aitmeidan), Cantemir spune Eski Serai (palatul
Omphalos); geamia Sultan Muhamet (fost Sf. Apostoli); geamia
Aya (fost Sf. Anastasius) etc. Exact ca =i în harta Moldovei,
care poart[ marca subiectivit[\ii autorului prin aceea c[
St[nile=ti =i Valul lui Traian sunt indicate cu ro=u, =i aceast[
hart[ a Constantinopolului poart[ un semn distinctiv. La nr.
100 (harta având 162 de repere), aflat în imediata apropiere
a palatului s[u de pe Bosfor, citim: ap[ bun[ de sc[ldat
prim[vara. Dimensiunea de hart[ strategic[ a planului lui
Cantemir, accentuat[ de autor pe toate c[ile, o situeaz[ în
activitatea autorului în imediata vecin[tate atât a Istoriei Impe-
riului Otoman, cât =i a Sistemului religiei muhammedane, ca o
completare necesar[ a acestora. În sfâr=it, aceast[ orientare a
h[r\ii Constantinopolului reiese pân[ =i din faptul c[ toate
cl[dirile care figureaz[ satele ori obiective din interiorul
ora=ului sunt luminate dinspre apus. Desenul este foarte îngrijit,
valurile m[rii sunt indicate prin volute dese,6 umbrele cl[dirilor
prin ha=uri foarte fine, ca =i în desenul simbolic din Istoria
Ieroglific[, desen unde cetatea Epithymiei e figurat[ ca un
vas cu vâsle plutind în mijlocul golfului Cheraton.
Cea de-a doua hart[ la care ne vom referi este harta
Moldovei. Îndemnul imediat pentru realizarea ei trebuie s[ fi
fost harta |[rii Române=ti publicat[ în 1700 la Vene\ia de c[tre
stolnicul Cantacuzino în limba greac[ =i dedicat[ lui
Brâncoveanu 7. Replica n-a fost totu=i imediat[ din pricina
avatarurilor politice ale autorului. Faptul îns[ c[ harta
Moldovei alc[tuit[ de Cantemir con\ine în jur de 800 de
toponime, ca =i cursuri de râuri afluente de ordinul trei sau
patru, destul de exact m[surate, pledeaz[ pentru ideea c[ cel
pu\in materialul brut în vederea alc[tuirii h[r\ii îl avea din
\ar[, deci dinainte de 1711, =i-l va fi dus cu sine în exil. George
Vâlsan presupune c[ au fost folosite ca surs[ de documentare
c[r\ile de hot[rnicie, iar m[surarea distan\elor s-a f[cut în ore
$
(m[sur[ turceasc[) echivalate cu milele italiene, ceea ce

presupunea trimiterea unor oameni care s[ parcurg[ distan\ele.
Acest lucru e de presupus deoarece harta e mai dilatat[ în
zona de munte, unde se mergea mai greu. Vâlsan mai consider[
c[ harta a fost alc[tuit[ înainte de Descrierea Moldovei, iar
textul este scris cu harta în fa\[.8 De altfel, de=i primul care a
descoperit referiri la aceast[ hart[, într-un memoriu al geog-
rafului francez DAnville, a fost V. A. Urechia, de g[sit a g[sit-o
chiar George Vâlsan. El face o serie de observa\ii de specialitate
ce ne dau m[sura calit[\ilor de geograf ale lui Dimitrie
Cantemir, ca =i pe aceea a erorilor sale. În compara\ie cu harta
precedent[ a Moldovei, datorat[ lui Sanson dAbeville,
Cantemir corecteaz[ v[rsarea Prutului lâng[ C[lm[\ui =i a
+iretului lâng[ Ialomi\a; situarea Gala\iului în dreptul M[cinului
=i a Br[ilei; o serie de toponime gre=it transcrise din pricina
necunoa=terii limbii române. Astfel, comparând harta lui N.
Sanson dAbeville de la 1655 aflat[, al[turi de altele, în
Monumenta cartographica Moldaviae Valachiae et Transilvaniae
de D. Dem. Dimancesco, 1933,9 sub titlul generic Etats de
VEmpire des Turques en Europe et Pays circumvoisins entre
lesquels sont Hongrie, Transilvanie, Valaquie et Moldavie, Petite
Tartare, cu aceea a Moldovei executat[ de Cantemir =i publicat[
în Olanda, în 1737,10 sesiz[m diferen\e de genul: Kilianowa,
Moncastron, Czizora, Falxiu, Galacz, lasy, Vasluy, Pudna,
Brailon, Herlow, Soczawa, Aczud etc. la dAbeville =i Falciu,
lassi, Putna, Br[ila, Kilia, Czetate Alba (olim Moncastron),
Stephanesti, Husz, Bacovii (la genitiv) în harta lui Cantemir,
scris[ în latin[. Harta sa ofer[ incomparabil mai mult[
informa\ie decât a lui dAbeville. Astfel, fa\[ de cele =ase râuri
men\ionate de francez, autorul român prezint[ o re\ea
hidrografic[ de aproximativ 160 de râuri, toate bine plasate
în teritoriu. Erorile sale provin din modul defectuos de
efectuare a m[sur[torilor, nu din ne=tiin\a cartografierii. În
Descrierea Moldovei se precizeaz[ c[ \ara se întinde între 44°
54°-48 51latitudine nordic[ =i 45° 39'-53°22' longitudine
estic[, iar cititorul e trimis la hart[, unde întâlnim aceste
modific[ri: 46° 52'52° 45' (de la Ferro) longitudine, ceea ce
DIMITRIE CANTEMIR
%
înseamn[ o reducere cam de un grad =i jum[tate, în jur de

100 de kilometri (fa\[ de cei 700 de km pe care-i avea Moldova
în l[\ime dup[ coordonatele din Descrierea Moldovei.) Intui\ia
lui Cantemir fie =i la m[sur[toarea în pa=i (echivala\i cu milele
italiene) a fost remarcabil[ de=i în compara\ie cu h[r\ile
moderne eroarea r[mâne considerabil[, longitudinea real[,
de la Ferro, fiind 42° 22'48° 10', adic[ 450 km. Cu toate c[
autorul nu consider[ necesar s[ modifice latitudinea de pe
hart[ în compara\ie cu cea men\ionat[ în Descrierea Moldovei,
totu=i, fa\[ de h[r\ile moderne, ea e mai mare cam cu 40 km
spre sud =i cu 20 km spre nord. Judecând dup[ sistemul de
coordonate dat de Cantemir, Moldova este gre=it plasat[ pe
glob, fiind mult împins[ spre est (cam cu 4°), adic[ dincolo de
Nistru. Cantemir n-a efectuat îns[ m[sur[tori astronomice. El
a preluat doar gre=elile geografiei epocii, gre=eli care apar în
toate h[r\ile secolului al XVIII-lea. L[s[m deoparte desenul
simbolic din stânga jos pentru a-l trata într-un capitol separat,
al[turi de alte desene cantemiriene, =i ne vom referi la
problemele de con\inut ale h[r\ii. Ele cuprind chestiunile privi-
toare la propor\ia jude\elor (districti) unele fa\[ de celelalte
=i informa\ia în leg[tur[ cu fiecare din ele, la orientarea
subtextual[ care poate fi distins[ din prezentarea informa\iei
=i desen, la tehnica desenului. Pentru aceste aspecte de con\inut
vom compara harta real[ g[sit[ de Vâlsan cu cea publicat[ de
Büsching ca anex[ a versiunii din 1770 a Descrierii Moldovei =i
indicat[ a fi harta lui Cantemir. Informa\ii mai recente au
stabilit c[ harta Büsching din edi\ia german[ a lucr[rii a fost
alc[tuit[ dup[ aceea a lui August Gotlob Boehm, Nürenberg,
1765 (nu se =tie anul ridic[rii ei), dar =i pe baza informa\iei
provenit[ din harta (sau textul) lui Cantemir. Deoarece îns[
corec\iile apar\in unui necunosc[tor al locurilor =i al limbii,
ele perpetueaz[ erori însemnate, ceea ce a continuat s[
produc[ în ochii europenilor o imagine fals[ asupra Moldovei.
Astfel, harta Büshing arat[ Basarabia de dou[ ori mai lat[
decât teritoriul dintre Carpa\i =i Prut, în timp ce Cantemir
fixeaz[ propor\iile mult mai aproape de realitate. În plus, harta
Büsching men\ioneaz[ în \inutul Hotin un adev[rat lan\ de
&
mun\i =i în Basarabia un altul, pe linia Valului lui Traian, ceea

ce, evident, Cantemir nu face. Ba chiar, în textul Descrierii...
\ine s[ precizeze c[ Basarabia e toat[ =eas[. N-avem cum =ti
ast[zi dac[ Dimitrie Cantemir nu cuno=tea în vreun fel
legendele care începuser[ s[ se \eas[ în Europa înc[ din vremea
sa despre campania de la Prut din 1711. Fo=ti martori oculari,
ori fal=i martori, produc versiuni adesea fanteziste, rezultate
fie dintr-o cunoa=tere cu totul limitat[ a campaniei, fie bazat[
doar pe ceea ce auziser[ întâmpl[tor. Exemplific[m aici, în
leg[tur[ cu erorile h[r\ii Büsching, prin m[rturia lui Moreau
de Brasey, care a tr[it probabil între 1663172311, autor incert
chiar =i prin biografie, nu doar prin fantezia memoriilor de
fost combatant în campania din 1711 în armata rus[. El
vorbe=te de luptele de pe în[l\imile Nistrului, în apropiere
de Soroca. O serie de alte asemenea m[rturii trebuie s[ fi
concurat la alc[tuirea h[r\ii lui Boehm. Cantemir, care a avut
ca model posibil al Descrierii Moldovei lucrarea lui Del Chiaro
despre |ara Româneasc[, era probabil la curent =i cu unele
prezent[ri denaturate ale Moldovei, iar harta =i lucrarea sunt
încerc[ri de replic[. Ne referim în principal la un text ca acela
al lui Erasmus Heinrich Schneider von Weismantel (16881749),
german care a luptat în armata lui Carol al XII-lea al Suediei
publicând în 1714 la Stokholm jurnalul campaniei din 1711,
ca =i o descriere a Moldovei cuprinzând comentariul asupra
originii numelui ei, asupra bog[\iilor naturale, modului de
guvernare, împ[r\irii teritorial-administrative, limbii, boierimii,
comer\ului, obiceiurilor =i religiei, portului =i educa\iei. O
compara\ie a celor dou[ texte al lui Cantemir (1716) =i
Weismantel (1714)12 ar scoate la iveal[ date importante în
leg[tur[ cu sensul actual al scrierilor umanistului român, cu
voca\ia politic[ aflat[ în substratul lor. Revenind la chestiunile
de geografie, trebuie s[ spunem c[ atât în compara\ie cu harta
Büsching, cât =i cu memoriile ori jurnalele diver=ilor c[l[tori,
harta lui Cantemir are o superioritate net[ în ce prive=te
prezentarea \inuturilor (|ara de Sus, |ara de Jos, Basarabia)
ca =i a jude\elor. Cantemir men\ioneaz[ 24 de jude\e, inclusiv
Benderul (care atunci era turcesc), indicând diferit localit[\ile
DIMITRIE CANTEMIR
'
urbane =i pe cele rurale. Astfel, jude\ul L[pu=na de pild[ avea

40 de localit[\i, din care doar dou[ centre urbane: L[pu=na =i
Chi=in[u, în timp ce jude\ul Suceava avea 76 de localit[\i, din
care patru centre urbane: Suceava, Câmpulung, R[d[u\i, +iret.
În totalitate, Moldova avea 41 de centre urbane indicate pe
hart[, dintr-un total de 714 localit[\i. Era o exactitate pe care
n-o atingea nici o alt[ hart[ a Moldovei executat[ de vreun
autor str[in13. Harta Büsching încearc[ s[ preia o parte din
aceast[ informa\ie, ceea ce se vede în special dup[ transcrierea
toponimelor, care folose=te regulile imprecise ale lui Cantemir:
â = y, i, a; \ = c, cz, tz, z, sz; = = ch, sch, ss, sz, s etc.
În sfâr=it, ultimul grup de h[r\i executat de Cantemir
unele în acuarel[, altele doar schi\ate, se refer[ la zona
Caucazului. Redus[ la scar[ =i simplificat[ o parte din harta
zidului caucazian a fost publicat[ de T. S. Bayer în anexa lucr[rii
De muro Caucaseo. Harta în întregime a fost publicat[ de Vâlsan
în 1926 în Lucr[rile Institutului de geografie a Universit[\ii
din Cluj. Gr. Tocilescu a completat aceast[ informa\ie
geografic[ publicând, în edi\ia de Opere a Societ[\ii Academice,
în cuprinsul ansamblului numit Collectanea orientalia (Colec\ia
oriental[) schi\ele de lucru (h[r\i, detalii arheologice, inscrip-
\ii) ale lui Cantemir în leg[tur[ cu zidul caucazian. Apoi George
Vâlsan a descoperit la Bibliothèque Nationale de Paris o vedere
panoramic[ a Caucazului, v[zut de pe mare, din dreptul
Derbentului, pe care o identific[ a fi executat[ de Cantemir14.
Pe lâng[ aceste h[r\i a fost descoperit[, în Arhivele Bibliotecii
Academiei de +tiin\e din Leningrad, de c[tre Paul Cernovo-
deanu, o hart[ panoramic[ a zidului caucazian schi\at[ de
Dimitrie Cantemir în acuarel[. E vorba de o hart[ r[mas[ cvasi-
necunoscut[. Pe dosul ei probabil Delisle (deoarece f[cea parte
din grupul de h[r\i care au fost v[zute de el) a scris cu creionul:
Mur auprès du Derbent par Prince Cantemir.15 Vom discuta
acest ansamblu de h[r\i în func\ie de stadiul actual al cunoa=-
terii =i interpret[rii lor. Din paginile jurnalului cantemirian
care ne-au parvenit afl[m c[ autorul s-a dus în mun\i atât în
apropiere de Derbent, cât =i de Tarku. Rezult[, dup[ informa\ia
de\inut[ de Delisle, c[ în afara h[r\ilor executate în împreju-

rimile acestor ora=e, a mai lucrat o panoram[ a Caucazului

v[zut de pe mare. Vâlsan a g[sit între hârtiile lui Delisle =i o
schi\[ de plan a lui Cantemir pentru o lucrare cu privire la
popoarele orientale din perimetrul Baku-Iveria. Autorul avea
de gând s[ se refere la râuri, Marea Caspic[, vârfuri muntoase,
clim[, cu detalieri în ce prive=te Derbentul. Aceste indicii ne
fac s[ ne gândim la cele dou[ texte publicate de Tocilescu sub
numele Collectanea orientalia.
Spre deosebire de harta Constantinopolului =i a Moldovei,
care au fost finalizate de autor, acest ansamblu prezint[ pe de
o parte avantajul de a ne înf[\i=a ac\iunea de geograf a lui
Cantemir în act, procesul ridic[rii h[r\ilor, dar =i dezavantajul
de a nu fi fost niciodat[ discutat[ ca o problem[ cantemirian[
unitar[ prin scopul =i perspectivele sale. În plus, exist[ posibi-
litatea ca timpul s[ rezerve noi surprize în leg[tur[ cu ceea ce
=tim despre activitatea lui Cantemir în expedi\ia caucazian[.
Prin confruntare cu textele care se refer[ la acelea=i locuri16,
fragmentul de jurnal cantemirian r[mas în traducerea lui
Bantî=-Kamenski =i De muro Caucaseo, ca =i comparând h[r\ile
atribuite lui Cantemir între ele, vom încerca, în cele ce urmeaz[,
s[ oferim cititorului o imagine cât mai exact[ asupra
întreprinderii lui Cantemir. Primele dou[ din textele men\io-
nate mai sus ofer[ informa\ii pe care schi\ele de h[r\i publicate
pân[ acum nu le reiau: despre istoria zonei =i despre împ[r\irea
teritorial-administrativ[, despre localit[\ile urbane mai ales
Derbent cu por\ile de intrare în cetate bazinul hidrografic al
zonei =i mun\ii ca fortifica\ii naturale. Textul lui Bayer vorbe=te
despre zidul caucazian ca principala fortifica\ie executat[ de
mâna omului. Fragmentul de jurnal se refer[ la m[sur[tori
geografice (executate probabil de marinari, nu de Cantemir
însu=i) care delimiteaz[ în func\ie de latitudine =i longitudine
câmpul opera\ional al expedi\iei, la drumurile lui Cantemir în
mun\i împreun[ cu inginerii, când probabil a executat nu
numai schi\ele de monumente =i alte vestigii arhitectonice,
schi\a zidului caucazian, ci a =i stabilit amplasarea lor geog-
rafic[ în teritoriu. Trebuie s[ presupunem c[ au existat cel
pu\in dou[ faze ale muncii de geograf a lui Cantemir în tot
DIMITRIE CANTEMIR

acest interval: prima când a realizat, de pe nav[ ori mergând

la fa\a locului, primele schi\e vederea panoramic[ a mun\ilor
cu localizarea ora=elor Tarku =i Derbent, apoi detalii de
localizare a Derbentului fa\[ de împrejurimi (turnul p[r[sit
din mun\i), înf[\i=area ora=ului (por\ile cet[\ii, templul lui
Muhammed) fa\[ de râul Vezy =i mun\ii prin care-=i s[pa acesta
calea spre marea Caspic[. Turnul p[r[sit din mun\i, despre
care jurnalul cantemirian atest[ c[ autorul s[u a dormit acolo
o noapte, este considerat un important punct de observare,
drept care i se fixeaz[ amplasarea dup[ coordonate geografice
(defileu, râul Vezy, vârfurile muntoase din jur, platoul înalt pe
care se afla, alte resturi ale zidului caucazian). Aceste h[r\i
par\iale, coroborate cu vederea panoramic[, de pe mare, a
lan\ului caucazian, îl vor fi dus pe Cantemir la o a doua faz[
de execu\ie a h[r\ii: vederea panoramic[ a zidului caucazian,
acuarel[ pu\in cunoscut[ pân[ ast[zi. Era, evident, un sens
strategic al întregului s[u demers. Cantemir, responsabil cu
partea civil[ a expedi\iei lui Petru cel Mare, al[turi de contele
Tolstoi, f[când aceste investiga\ii de natur[ geografic[, dar =i
cultural[, etnografic[ =.a., n-a putut s[ nu recunoasc[ în ceea
ce descoperea caracterul persan =i musulman al popula\iei =i
civiliza\iei. Schi\ele arhitectonice ale fundamentelor unor
turnuri încastrate în zid, inscrip\iile =i detaliile de fresc[ pe
care le-a copiat converg =i ele spre decelarea acestui sens
strategic al demersului lui Cantemir. În prima etap[ de lucru,
a=a cum indic[ de altfel toate cele patru texte men\ionate,
Cantemir =i-a consolidat reperele pe baza c[rora urma s[
alc[tuiasc[ harta acelei regiuni muntoase. El analizeaz[ în
func\ie de nivelul m[rii, vorbind despre râuri =i afluen\i, ca =i
despre culmile printre care curg =i fixând, în acest ansamblu
natural, punctele de rezisten\[ aflate în calea armatei, fie ele
poduri mai noi ori vechea structur[ a zidului caucazian. Dup[
ce deseneaz[ ansamblul coloanelor unui obiectiv arhitectonic,
indicând în[l\imea =i grosimea lor, ca =i înf[\i=area ansamblului
v[zut frontal, Cantemir adaug[ drumul de acces prin mun\i
c[tre acest obiectiv ca =i, în partea de jos a desenului, profilul
dantelat al culmilor dincolo de care se afl[. Dat fiind faptul c[

toate h[r\ile cantemiriene au nordul în partea de sus, rezult[

c[ el descoperise acest obiectiv înaintând prin mun\i de la
nord-est spre sud-vest, obstacolul muntos se afla în fa\[, nu
fusese dep[=it, iar calea de acces se pierde în acest masiv
dantelat. Textul men\ioneaz[ =i faptul c[ spre mare zidul se
pierde în nisip17. Dincolo de râul Vezy a parte meridionali
trans rivulum, deci tot spre sud, Cantemir spune c[ se vedeau
înc[ vestigii printre pietrele naturale. Spre v[rsare râul face
lacuri =i curge foarte greu, absorbit de nisip. Sunt detalii pe
care în mod normal geografia epocii nu le înregistra. Cantemir
fixeaz[ îns[ repere strategice. Într-o alt[ hart[ par\ial[ e indicat
drumul de acces spre turnul p[r[sit din mun\i printr-o dubl[
linie punctat[. El traverseaz[ culmea, defileul =i podi=ul. Turnul
e desenat =i separat, într-o vedere frontal[, inclusiv cu detalii
de îmbinare în structura zidului. Aceast[ vedere e completat[
cu copierea unor desene =i inscrip\ii revelatoare pentru trecutul
s[u musulman. În sfâr=it, o alt[ hart[ par\ial[ se refer[ la
amplasarea în teritoriu a Derbentului. E indicat zidul de incint[
cu por\ile de intrare, numite în textele din Collectanea
Orientalia când portas, când capusi18. În afara zidului,
înconjurându-l dinspre apus =i sud, curge râul. Culmile muntoase
sunt indicate prin margini dantelate ca în profilele descoperite
de Vâlsan. Într-un anumit sens putem compara viziunea lui
Cantemir despre zidul caucazian cu aceea despre Valul lui
Traian. Importan\a lui strategic[ era la fel de mare. Coroborând
schi\ele de mai sus (anexa lucr[rii lui Bayer nu con\ine
elemente în plus fa\[ de edi\ia Tocilescu) cu vederea pano-
ramic[ a Caucazului (unde pentru prima oar[ în istoria
geografiei e indicat[ cu o linie punctat[ =i precizat[ în legend[
(cf. harta Delisle) limita z[pezilor eterne, ca =i amplasarea
ora=elor Derbent =i Tarku, despre care afl[m din jurnalul
cantemirian c[ au fost locurile unde s-a dus în mun\i în expe-
di\ie de cercetare, coroborând, de asemenea, toate acestea cu
vederea panoramic[ a zidului caucazian, descoperit[ de Paul
Cernovodeanu la Leningrad, putem intui amploarea demer-
sului cantemirian în zona strict specializat[ a geografiei. El
indic[, tot în premier[, adâncimea cursurilor de ap[, compar[
DIMITRIE CANTEMIR
!
în[l\imile muntoase între ele =i le raporteaz[ la nivelul m[rii,

vorbe=te despre reperele strategice mai noi ca =i despre
m[rturia trecutului materializat[ în vestigii ce atestau nu doar
vechimea locuirii, a apartenen\ei zonei respective la o anumit[
popula\ie, ci =i faptul c[ dintotdeauna s-au dus lupte pentru
st[pânirea ei. Comparând toate aceste informa\ii de natur[
geografic[ l[sate de Cantemir cu scrisori ale sale, ori ale altor
persoane implicate în campania de la Derbent, unde se vorbea
despre furtunile specifice Caspicii toamna19, despre iarba nou[
de toamn[ care putea asigura nutre\ cailor =i în luna septembrie
etc. putem intui de asemenea unghiul de convergen\[ al
preocup[rilor lui Cantemir cu linia major[ de atac a expedi\iei.
De altfel, jurnalul lui Cantemir indic[ faptul c[ Petru I se
interesa permanent, în mod discret, de investiga\iile întreprinse
de fostul domn al Moldovei, devenit între timp senator
imperial.
Dincolo de concluziile care se impun în leg[tur[ cu rolul
de sus\inere a istoriografiei de c[tre argumentele geografice,
fie ele afirma\ii teoretice cuprinse în textele cantemiriene, fie
h[r\i l[sate de marele umanist român de la începutul veacului
al XVIII-lea, se cuvine s[ conchidem despre concep\ia geografic[
mai general[ a lui Cantemir =i importan\a ei =tiin\ific[ pentru
contemporani. Astfel, majoritatea autorilor antici greco-latini,
a celor bizantini =i moderni cita\i de Cantemir în principal în
Hronic, ca =i grupul de lucr[ri care au constituit schi\ele ce l-
au precedat, au avut preocup[ri geografice, o viziune spa\ial[
asupra lumii. Exemplific[m cu Istoriile lui Herodot, Anabasisul
lui Xenophon, Argonauticele lui Appolonios din Rhodos, Istoriile
lui Polibiu, ale lui Sallustius ori Pompeius Trogus (în versiunea
lustinus), Biblioteca istoric[ a lui Diodor din Sicilia, De
Chronographia lui Pomponius Mela, Argonautica lui Valerius
Flaccus, Vie\ile paralele ale lui Plutarch, Panegiricul lui Pliniu
cel Tân[r, scris c[tre Traian, Istoriile =i Analele lui Tacit, Periplul
la Pontul Euxin =i Anabasis ambele de Arrianus, Geographia
lui Ptolemeu, Descrierea Greciei de Pausanias, Istoria roman[
a lui Dion Cassius, Breviar la edificarea Romei a lui Eutropiu,
Rerum Gestarum a lui Ammianus Marcellinus, Istoria (r[zbo-
"
iului vandalic =i gotic) de Procopius, Romana =i Getica de lordanes,

Istoriile lui Simocattes, cea a lui Nicetas Choniates, a lui Zonaras
ori Ion Cantacuzenul, Dacia ubi et Gothia a lui Beatus, De figura
mundi a lui Nicolaus Cusanus, Historia rerum ubique gestarum
locorumque descriptio si Cosmographia lui Enea Sylvio Picco-
lomini, Renan Hungaricarum decades a lui Antonio Bonfini, harta
Transilvaniei a lui Ioan Sambucus publicat[ la Viena în 1566
=i în sfâr=it lucr[rile lui Mercator, în sistemul c[ruia lucreaz[
Cantemir însu=i: Tabulae geographicae ad mentem Ptolemaei =i
Atlas sive Cosmographiae Meditationes de Fabrica Mundi et
Fabricati Figura (Atlas Minor)20. Absolut toate aceste lucr[ri
con\in indicii despre teritoriul Daciei, fie în accep\ia sa istoric[,
de \inut liber sau provincie roman[, fie în aceea mai nou[, a
principatelor. Cantemir însu=i a folosit în preocup[rile sale de
geograf ambele accep\ii, încercând s[ indice astfel c[ unitatea
contemporan[ a poporului e demonstrat[ prin îns[=i unitatea
ini\ial[ a spa\iului locuit de el. Chiar harta Moldovei se chema,
dup[ m[rturia lui Delisle care a v[zut originalul la Petersburg
în 1726, Dacia vetus et nova =i nu, a=a cum s-a tip[rit în 1737,
Principatus Moldaviae nova accurata Descriptio delineate Principe
Demetrio Cantemirio. Titlul ini\ial, ca =i faptul c[ a circulat
ideea de a se traduce în latin[, pentru Academia din Berlin,
Hronicul cu titlul De Dacia atest[ ideea cuprinderii unit[\ii
originare. Chiar referirile de natur[ geografic[ din Istoria
Imperiului Otoman cuprind toate zonele locuite de români.
Când e vorba despre Moldova, ori alt teritoriu anume, el este
precizat în chip explicit. Rolul strategic în Balcani =i în Europa
este îns[ al Daciei în întregimea sa, tot astfel cum recâ=tigarea
independen\ei fa\[ de otomani trebuie s[ aib[ în vedere
romanitatea întregului teritoriu al Daciei. În subtext, preocu-
p[rile de geograf ale lui Cantemir coroboreaz[ informa\ia
antic[ =i modern[ pentru a extrage concluzia cea mai avantajoas[
argument[rii tezelor istoriografice. Dincolo de caren\ele de
informare care erau ale epocii Cantemir fiind ca geograf minu\ios
=i aplicat aproape toate erorile geografiei cantemiriene provin
din faptul c[ el încerca s[ demonstreze, mai presus de orice, o
teorie preexistent[ textului ori lucr[rii geografice, în loc s[-=i
DIMITRIE CANTEMIR
#
bazeze cercetarea exclusiv pe teren. Atunci când acest principiu

realist al investig[rii directe începe s[ biruie în concep\ia sa
de geograf e vorba de harta Moldovei în parte, dar mai ales
de grupul de lucr[ri de la marea Caspic[ putem considera c[
Dimitrie Cantemir a descris un întreg arc de cerc. El abando-
neaz[ ideea c[ nivelul formal al textelor istoricilor =i geografilor
folosi\i ca surse, ca =i h[r\ile de pân[ la el, ar fi argumente în
sine pentru demonstrarea tezelor sale. Ba chiar avem motive
s[ credem c[, pe m[sura implic[rii mai profunde în arena
politic[, Dimitrie Cantemir =i-a schimbat p[rerea în leg[tur[
cu faptul c[ teoria ar putea modifica ceva în registrul viitor al
evenimentelor. Aceast[ adev[rat[ r[sturnare de optic[ vizibil[
=i în geografia sa s-ar fi materializat probabil, dac[ nu
intervenea moartea prematur[ a autorului, într-o întreag[
modificare de pozi\ie asupra istoriei îns[=i. Nu putem în\elege
în suficient[ m[sur[ pierderea ireparabil[ pe care a suferit-o
nu numai geografia româneasc[, al c[rei debut în parametri
=tiin\ifici întârzie cu un secol fa\[ de Cantemir, cât =i istorio-
grafia, prin aceea c[ aceast[ modificare de optic[ n-a mai avut
r[gazul s[ se manifeste în nici o lucrare. Dac[ ad[ug[m aceast[
pierdere necunoa=terii de c[tre poporul s[u, ca =i de lumea
cultural[ european[, la momentul istoric oportun, a lucr[rilor
cantemiriene fundamentale (doar dou[ titluri din peste treizeci
au v[zut lumina tiparului în timpul vie\ii autorului =i doar
înc[ dou[ au fost mai cunoscute pu\in dup[ moartea sa) în\elegem
nu numai din ce pricin[ el a r[mas pân[ ast[zi un autor stimabil,
evocat cu mândrie de toate enciclopediile mari ale lumii, în
marile b[t[lii ale na\iunii, de pân[ la r[zboiul de independen\[
=i r[mas apoi doar un reper al trecutului, în\elegem =i din ce
pricin[ c[ile de dezvoltare ale culturii au urmat mult[ vreme
pista legendelor =i basmelor populare =i nu pe aceea direct[ a
evenimentelor care modificau via\a, a=a cum s-a întâmplat cu
alte culturi europene, trezite astfel poate mai brutal, dar cu urm[ri
net superioare, la via\a spiritului =i a lumii. La grani\a dintre
Orient =i Occident Cantemir a parcurs în fond drumul de trecere
de la un teritoriu spiritual la altul, dar n-a avut r[gazul s[ exprime,
plenar, decât prima parte a acestei tulbur[toare c[i interioare.
$
DE LA ISTORIE LA CULTURA
>
storiografia lui Dimitrie Cantemir beneficiaz[ de o serie
I de argumente venite din sfera culturii =i civiliza\iei. Este
vorba în principal despre etnografie =i folclor, obiceiuri,
mitologie, religie, filosofie, lingvistic[, dar =i despre arheologie,
numismatic[, arhitectur[, art[ plastic[, muzic[. Pentru între-
girea acestei imagini ar urma s[ al[tur[m alte repere, care
îns[ nu exprim[ o eventual[ convergen\[ spre istoriografie =i
vor fi deci tratate separat, urmând ca, abia în urma acestei
trat[ri, s[ fie trase concluziile care se impun în leg[tur[ cu
respectivele sfere ale culturii =i civiliza\iei, ca =i în leg[tur[ cu
concep\ia principelui despre tot acest ansamblu.
Argumentele pe care cultura =i civiliza\ia le pot furniza
istoricului se grupeaz[, ca =i argumentele oferite de geografie,
în func\ie de problemele axiale ale istoriografiei: cea otoman[
=i cea româneasc[. Evident, derivatele acestor probleme aceea
a civiliza\iei mediteraneene, a culturilor europene =i asiatice
de exemplu intr[ =i ele la un moment dat în vizorul lui Cantemir,
ad[ugându-se marelui trunchi problematic ce alc[tuie=te
substan\a istoriografiei sale. Pe lâng[ aceste preciz[ri trebuie
s[ mai ad[ug[m una: Cantemir folose=te argumente selectate
dintr-o întins[ arie temporal[, astfel încât s[ ob\in[ maximum
de efect pentru ideea pe care-o sus\ine. Ne vom ocupa, în
paginile care urmeaz[, de aceste argumente provenite din
diverse sfere ale culturii =i civiliza\iei grupându-le, în m[sura
în care lucrul acesta este posibil, distinct unele de altele
atunci când se refer[ la problema otoman[ ori Ia cea româ-
neasc[ fapte care au drept con\inut momentul prezent, ori
diverse perioade trecute.
Argumentele care servesc în modul cel mai direct
istoriografiei cantemiriene provin din zone limitrofe acesteia,
DIMITRIE CANTEMIR
%
aflate în chip evident în rela\ie cu ea: arheologia, epigrafia,

numismatica, genealogia =i heraldica.
Arheologia îi ofer[ lui Cantemir mijlocul de a sus\ine, pe

de o parte, colonizarea roman[ a Daciei, pe de alta a=ezarea
Imperiului Otoman pe ruinele celui bizantin. În ce prive=te
prima serie de argumente, cel mai des se refer[ Cantemir la
piatra cu inscrip\ie latin[ descoperit[ la Gherghina, lâng[
Gala\i. Autorul este în asemenea m[sur[ interesat s[ releve
autenticitatea acestei probe, încât spune la un moment dat c[
chiar el a descoperit-o. Ceea ce este fals. De neamul moldo-
venilor a lui Miron Costin men\iona =i comenta aceast[ inscrip\ie.
Cantemir o reproduce în De antiquis et hodiernis Moldaviae
nominibus, Historia Moldo-Vlachica, Istoria Imperiului Otoman,
Hronicul vechimii a romano-moldovlahilor. Inscrip\ia este
urm[toarea: Imp. Caesari Divo... filio Nervae Traiano Augusto
Ger. Dacico Pont. Max. Fel. B. dict. XVI Imp. VII Cons. P. P. Calpurnio
Marco C. Aurelio Rufo. Cantemir consider[ c[ traducerea este
aceasta: împ[ratului, cezarului, dumnezeescului, fiului Nervii
lui Traian Augustului, germanicului, dacicului, preotului celui
mai mare, fericitului domn, înv[\[torul al XVII-lea, împ[ratului
al VI-lea, sfetnicului al VII-lea; p[rintelui patriei, lui Calpurnie,
Marco Aurelio Ruf.1 Grigore Tocilescu îns[, epigrafist de
prestigiu, a interpretat aceast[ inscrip\ie în mod diferit,
considerând c[ Rufus era guvernatorul Daciei pe vremea lui
Traian, fiul lui Nerva. Interesul epigrafic al lui Cantemir debo-
rdeaz[ îns[ limitele acestei referiri aproape obsesive. Astfel,
el men\ioneaz[ faptul c[ Nicolae Costin a g[sit, tot la Gherghina,
o alt[ inscrip\ie de pe vremea lui Severus. A c[utat-o el însu=i,
f[r[ s-o afle. De asemenea, al\i istorici str[ini recunosc originea
latin[ a poporului român folosind argumente epigrafice.
Cantemir reproduce din Bonfini o inscrip\ie în limba latin[,
g[sit[ pe teritoriul Daciei, interpretând-o astfel: Lui Annie
Fabian, triumvirului celui mai de frunte, tribunului polcului al
doilea augustesc, chestorului turban\ilor, tribunul P. L. preto-
rului =i grijitorului c[ii latine=ti. Solului a polcul al zecelea a
fretenilor. Solului augustesc, celui dintâi prefect a provinciei
&
darcoromanilor (poate fi dacoromânilor) a Ulpiane=tilor,

Traiane=tilor, Sarmatenilor. D. M. cet[\eanul Sabinie, o=teanul
din polcul al XIII-lea, Silibris logof[t de luatul s[mii: tr[it-au
ani treizeci cet[\eanul Valens Duumvir, Coletmanie, Florentina
p[rin\i prea netrebnici, lui Pevrie Saturnin, solului augustesc
=i celui mai de sus =ez[toriu sfetnic a coloniei Daciei Sarma\iei,
L.D.D.D.2. Dincolo de erorile de interpretare a prescurt[rilor
distingem faptul c[ pentru Cantemir aceast[ piatr[, probabil
o stel[ funerar[, avea importan\[ capital[ atât în sine, cât =i
prin faptul c[ un autor italian de la curtea lui Matei Corvin îi
recunoa=te autenticitatea =i valoarea. Alte argumente în
favoarea coloniz[rii romane a Daciei sunt g[site de Cantemir
în vestigiile arheologice propriu-zise. El men\ioneaz[ în
Descrierea Moldovei =i Istoria Imperiului Otoman arhitectura
vechilor cet[\i moldovene=ti ca dovad[ a întemeierii lor de
c[tre latini. Se refer[ în mod deosebit la Suceava, Isaccea (tc.
Saktce), Cr[ciuna (pe Milcov), Soroca, la ruinele palatului =i
podului lui Traian de la Turnu Severin precum =i la Valul lui
Traian. În afara celor dou[ capitale ale Moldovei Cantemir
are deci grij[ s[ men\ioneze cet[\ile disputate fie de polonezi,
fie de turci. În leg[tur[ cu F[lciu, unde se afla mo=ia p[rin-
teasc[, afirm[ chiar c[ acolo s-ar g[si ruinele anticei Taiphalia,
colonie greceasc[ din perioada elenist[ men\ionat[ de Herodot
însu=i, cea mai veche deci de pe teritoriul Moldovei, semn c[
romanii veniser[ într-un loc civilizat. Nu discut[m aici falsitatea
afirma\iei, cât inten\ia lui Cantemir de a întemeia prin argu-
mente de teren o teorie despre drepturile urma=ilor vechii
Dacii. Cât prive=te ruinele palatului lui Aurelian, despre care
a auzit de la un muntean aici Cantemir se ofer[ el însu=i ca
temei al credibilit[\ii ele se afl[ pu\in înainte de v[rsarea
Oltului în Dun[re =i probeaz[ faptul c[ Aurelian, locuind acolo,
nu putea str[muta popula\ia romanizat[ la sudul Dun[rii decât
pentru scurt[ vreme, pân[ la trecerea primejdiei, a=a cum se
întâmpla =i cu retragerile la munte ale moldovenilor din calea
t[tarilor în vremuri mai apropiate. Cât despre ruinele podului
lui Apollodor din Damasc, pod edificat în vremea lui Traian
spre a uni cet[\ile Theodora dinspre Misia =i Pontes dinspre
DIMITRIE CANTEMIR
'
Dacia, Cantemir face o compara\ie între scrierile antice care

se refer[ la aceast[ construc\ie =i momentul contemporan,
precizând c[ în timp ce Dion Cassius, Eutropius =i Xiphilin
vorbesc despre un pod cu 24 de stâlpi înal\i de 150 de picioare,
la\i de 60, distan\a între doi stâlpi fiind de 170 de picioare iar
leg[tura între ei fiind f[cut[ prin arcul romanic bine cunoscut,
în vremurile mai noi se v[d doar pe fundul apei urmele podului,
iar din cetatea Pontes a r[mas doar localitatea Podurile. Aceast[
voca\ie comparatist[ a lui Cantemir, bazat[ pe credin\a în
puterea cuvântului scris de a p[stra adev[rul, este dublat[ de
una etimologic[ (Pontes-Podurile). În fond, în problema
podului lui Traian existen\a ruinelor e numai dovada afirma\iei
vechilor istorici =i nu argumentul prim al istoriografiei cante-
miriene. Acest lucru se explic[ atât prin imposibilitatea de a
proba vechimea ruinelor (care era a =tiin\ei epocii), cât =i prin
imposibilitatea, pentru Cantemir însu=i, de a se deplasa la fa\a
locului. În ce prive=te Valul lui Traian, Cantemir ne asigur[ c[
l-a g[sit men\ionat de Miron Costin. Poate identifica pe Troian
din folclorul românesc ca fiind tot Traian cel cu Valul, dar nu
crede cel pu\in în Hronic în valoarea lui de fortifica\ie.
Totu=i trebuie s[ amintim c[ în harta Moldovei numai Valul
lui Traian =i punctul St[nile=ti, al înfrângerii sale de la 1711, sunt
figurate cu ro=u.
Cea de-a doua serie de argumente arheologice, privitoare
la faptul c[ otomanii au cotropit Bizan\ul f[r[ a reu=i totu=i
s[-l fac[ s[ dispar[ ca tip de spiritualitate, merge pe dou[ linii
de atac: men\ionarea ruinelor bizantine, a faptului c[ ele sunt
cinstite pân[ =i de otomani =i men\ionarea obiectivelor cre=tine
contemporane care mo=tenesc gloria Bizan\ului. În primul caz
e vorba de ruinele palatului lui Ion Cantacuzino, împ[rat bizan-
tin, aflate la Sylebria, ca =i de descrierea Sfintei Sofia, devenit[
moschee. Nu este întâmpl[tor faptul c[ tocmai la un Cantacuzino
se refer[ Cantemir. Prin so\ie se înrudea el însu=i cu aceast[
familie. Era ca =i când ar fi fost urma=ul unei glorii atât de
vechi. |ine s[ precizeze c[ investigând aceste ruine a g[sit o
bucat[ de porfir care avea gravat[ pe ea o cvadrig[ =i men\i-
unea, în limba greac[, a olimpiadei a V-a. Acest vestigiu antic

pe care Cantemir spune c[ l-a p[strat în palatul s[u de pe

Bosfor, ajuns apoi în posesia lui Ion Mavrocordat atesta faptul
c[ turcii uzurpaser[ un teritoriu la fel de vechi ca al Moldovei
(unde d[inuiau urmele Taiphaliei). Obiectivele cre=tine se
p[streaz[ mai ales în Constantinopol al[turi de monumente
otomane. Astfel de pild[ m[n[stirea Blacherna, faim[ a epocii
bizantine a elenismului, fusese lâng[ mormântul lui Eiub
Ensari, iar amintirea ei d[inuia în poarta cu acela=i nume a
ora=ului, aflat[ în apropiere. Cantemir g[se=te prilejul s[ laude
voca\ia pentru cultur[ a barbarilor turci care =tiau s[ cinsteasc[
monumentele celor cuceri\i de ei numai pentru frumuse\ea
lor artistic[, în timp ce vene\ienii, cre=tini =i mo=tenitori ai
Imperiului Roman,3 ca =i ai Rena=terii, au intrat în Constan-
tinopol =i au pus foc monumentelor, ca ni=te adev[ra\i barbari.
Trebuie s[ subliniem, ajun=i în acest punct al expunerii, c[
ceea ce detest[ Cantemir la guvern dorin\a de a-=i impune
credin\a unor popoare pa=nice folosind calea armelor
recunoa=te în schimb înv[\a\ilor: pre\uirea deosebit[ pentru
arte, înv[\[mânt =i cultur[, respectul tuturor realiz[rilor spiri-
tului uman, chiar când acestea apar\ineau unor du=mani de
arme. Mai mult decât atât; dorin\a de a-=i însu=i realiz[rile
culturale ale altor popoare, aspira\ia spre cultur[ a unui popor
venit din ce\urile Asiei =i care =tia s[ recunoasc[ \inuta spiritului
european, al[turând-o vechilor realiz[ri ale spiritualit[\ii
orientale mo=tenite de la per=i.
În sfâr=it, o serie de argumente arheologice converg spre
ilustrarea vechimii stratului cultural al unor popula\ii ulterior
cucerite de otomani. E vorba în principal de investig[rile
întreprinse de Cantemir însu=i la Derbent, Tarku =i asupra
zidului caucazian. Toate aceste argumente au avantajul de a
fi bazate pe cercet[ri directe. Structura zidului caucazian,
turnul p[r[sit din mun\i, por\ile de intrare în Derbent, templul
lui Muhammed din Derbent sunt cercetate de Cantemir în
am[nunt. El vorbe=te despre faptul c[ sub zidul actual se afl[
fundamente cu mult mai vechi, deseneaz[ planul funda\iilor,
arhitectura coloanelor =i arcelor, m[soar[ pozi\ia fa\[ de râuri
=i vârfuri muntoase, orienteaz[ desenele dup[ punctele
DIMITRIE CANTEMIR

geografice. Distinge un strat antic al construc\iei, unul persan

=i, în sfâr=it, pe cel musulman. Copiaz[ inscrip\ii =i desene
murale =i încearc[ interpretarea lor. În sfâr=it, pe baza tuturor
acestor fapte interpretate formuleaz[ o teorie în leg[tur[ cu
legitimitatea respectivelor popula\ii de a se elibera de otomani.
Tot acest ansamblu de preocup[ri ne înf[\i=eaz[ un Dimitrie
Cantemir arheolog în toat[ puterea cuvântului. El nu se mai
serve=te de texte scrise care s[ sus\in[ dovezi arheologice
depistate de predecesorii s[i, ci investigheaz[ ruinele unor
civiliza\ii, se ocup[ de epigrafie, trage concluzii logice. A fost
parcurs un întreg drum, de la informa\ia scris[ la realitate =i
de la ea la formularea unor concluzii =tiin\ifice.
Numismatica, heraldica, genealogia. Preocup[rile arheolo-

gice ale lui Cantemir au fost în strâns[ leg[tur[ cu cele de
numismatic[, heraldic[ =i genealogie. Câteva informa\ii provenite
din aceste zone ale =tiin\ei vin sa înt[reasc[ argumentele
arheologice fiind astfel motiv[ri indirecte dar evidente ale
ideilor istoriografiei sale. În ce prive=te numismatica, o singur[
informa\ie e vehiculat[ în toate lucr[rile lui Cantemir. Ea se
refer[ la descoperirea de c[tre Teodor, pârc[labul de Gala\i, a
unei monede la Gherghina, acolo unde Nicolae Costin
pretindea a fi g[sit o inscrip\ie privitoare la Severus, iar Miron
pe aceea comentat[ de Cantemir însu=i. Aceast[ moned[ de
argint mai grea ca o constand[ e descris[ de Cantemir astfel:
pe avers ea are inscrip\ia Const. Vict. Aug. Imp. =i o cruce;
pe revers un cap de cerb ori de taur s[lbatic cu aceea=i cruce
între coarne. Inscrip\ia latin[ i se pare lui Cantemir un
argument suficient pentru probarea vechimii monedei5. În
leg[tur[ cu turcii, Cantemir face precizarea c[ numai sultanul
avea dreptul s[ bat[ moned[. În timpul campaniilor militare
ea putea fi b[tut[ chiar în tab[ra sultanului din argintul cap-
turat de la du=mani. În mod cu totul excep\ional i se mai recuno=tea
dreptul de a bate moned[ hanului t[tar. Aceste men\iuni f[cute
de Cantemir, al[turi de indicarea ponderii valorice a monedei
turce=ti fa\[ de talerul imperial atest[ faptul c[ autorul
prezenta aceste informa\ii ad usum christiani. Interesul
pentru heraldic[ este =i el destul de redus, de=i atest[ o bun[

cunoa=tere a subtilit[\ilor acesteia. În afar[ de stema Moldovei,
desenat[ =i cântat[ în versuri înc[ de la începutul primei sale
lucr[ri, Divanul, Cantemir mai men\ioneaz[ în lucr[rile sale 6
o singur[ stem[: cea aflat[ pe zidurile Sucevei, ca =i pe o piatr[
Ia Harkov, stem[ ce înf[\i=eaz[ =apte turnuri de cetate deasupra
cu o coroan[ imperial[ sus\inut[ de doi lei =i cu doi pe=ti solzo=i
dedesubt. Sub pe=te capul de bour al Moldovei cu o stea cu
=ase raze între coarne. Dac[ din punct de vedere heraldic
descrierea lui Cantemir vrea s[ ne indice o ascenden\[ roman[
a Moldovei, practic acest tip de stem[ e pu\in plauzibil s[ fi
existat, chiar =i în ipoteza, men\ionat[ de Cantemir însu=i, c[
ea a fost inventat[ odat[ cu restaurarea zidurilor Sucevei de
c[tre locuitorii ei din epoca post-roman[, dar înainte de
separarea Daciei în provincii. Cât prive=te stema Moldovei
îns[=i, Cantemir respinge cu hot[râre ideea afirmat[ de Miron
Costin c[ vân[toarea bourului de c[tre Drago= ar fi prilejuit al
doilea desc[lecat, iar c[\eaua Molda ar fi dat numele Moldovei.
El opteaz[ pentru o alt[ versiune, gra\ie c[reia al doilea
desc[lecat a fost prilejuit de neîn\elegeri în familia voievozilor
maramure=eni, unii luând-o spre |ara Româneasc[, al\ii spre
Moldova. Cât despre numele însu=i al \inutului, el ar veni de
la latinul Mollis Davia (Dava moale, dup[ blânde\ea reliefului
s[u), dava fiind un vechi cuvânt dacic aflat în componen\a
numelor latine=ti ale unor cet[\i g[site acolo de romanii în=i=i
(ex. Sucidava). Dar despre astfel de etimologii mai pe larg în
partea privitoare la argumentele lingvistice folosite de Cantemir
în sprijinul istoriografiei sale. Cantemir însu=i a avut o stem[
de principe. Ea figureaz[ pe toate manuscrisele care i-au
apar\inut =i Gr.G. Tocilescu o descrie în arhivele sale ca fiind
imprimat[ în aur pe leg[tura din piele, chiar stema Moldovei
cu capul de bour =i steaua între coarne, cu soarele în stânga =i
luna în dreapta.
În sfâr=it, în privin\a genealogiei Dimitrie Cantemir afirm[
c[ românii provin nu din tâlhari romani coloniza\i în Dacia, ci
din cet[\eni de frunte, veterani de r[zboi l[sa\i la vatr[.
Privilegiul vechii noble\i =i-a pus amprenta asupra urma=ilor,
DIMITRIE CANTEMIR
!
care au p[strat deschiderea spre noble\e a poporului român,

el fiind permeabil la asimil[ri =i înrudiri cu familii nobile din
alte \[ri. În Descrierea Moldovei Cantemir citeaz[, de pe pozi\ia
marelui feudal (care-l caracteriza în calitate de domn) o serie
de familii nobile de origine str[in[ împ[mântenite în Moldova,
precum =i de boieri moldoveni înrudi\i cu nobili din alte \[ri.
Vom men\iona, pentru c[ ilustreaz[ ideea unit[\ii românilor,
faptul c[ în Descrierea Moldovei se spune despre Grigore Ureche
c[ se înrude=te cu Matei Corvin. Inten\iile genealogice sunt
v[dite =i în prezentarea familiilor grece=ti de elit[ din Constan-
tinopol (Mavrocordat e pilda cea mai evident[), p[str[toare
ale spiritului ortodoxiei orientale din vechiul Bizan\, dar =i
"
tinzând s[ acapareze drepturile domnilor p[mânteni din \[rile

române. De altfel, genealogia familiei Ghica, albanez[ la
origine, îi serve=te lui Cantemir pentru ilustrarea acestei
tendin\e de ultim[ or[ de a înlocui domnii p[mânteni, ale=i
de sfatul \[rii, cu domni str[ini, numi\i de otomani. Este inte-
resant c[ în privin\a familiei Cantacuzino Cantemir nu manifest[
aceast[ reac\ie. Ba chiar observ[, printre membrii ei, c[, în
timp ce unii erau duplicitari (Constantin Brâncoveanu), al\ii
erau slabi (Dimitrie Cantacuzino) ori vicleni (Constantin Canta-
cuzino stolnicul), au fost =i adev[ra\i eroi care s-au acoperit
de glorie \inând sabia cre=tin[t[\ii îndreptat[ spre pieptul
inamicului musulman. Era, evident, cazul lui +erban Cantacuzino,
socrul s[u8. Al[turi de familia Cantacuzino Cantemir pune la
loc de frunte genealogia propriei sale familii, falsificându-i
originea, care era r[ze=easc[, =i f[când-o s[ derive dintr-un
urma= al hanilor t[tari9. Ceea ce este explicabil dac[ ne gândim
c[ Devlet Ghirai al II-lea, hanul t[tarilor, mijlocise pe lâng[
sultan pentru numirea ca domn al Moldovei a lui Dimitrie Cantemir
însu=i. Cu aceste referiri genealogice se încheie practic sfera
argumentelor pe care Cantemir le aduce din =tiin\e =i discipline
apropiate de istoriografie. Toate cele care urmeaz[ a fi expuse
în continuare sunt argumente culturale ce pot servi doar în
chip mediat istoriografiei cantemiriene, =i anume în m[sura
în care istoria se afl[ con\inut[ în fiecare zon[ cultural[,
impregnat[ în substan\a îns[=i a culturii =i civiliza\iei omene=ti.
Ceea ce conteaz[ în folosirea unor astfel de argumente este
mai curând unghiul de convergen\[ pe care reu=e=te s[-l
stabileasc[ autorul cu problemele fundamentale ale istorio-
grafiei sale cea otoman[ =i cea româneasc[ astfel încât
istoria îns[=i s[ poat[ fi conceput[ pe fondul generos al culturii.
E vorba de cultura începutului de secol al XVIII-lea când scria
Cantemir, o cultur[ în spiritul c[reia se formase el însu=i =i
pentru impunerea c[reia a luptat de fapt prin toate demersurile
sale, inclusiv cel al istoriografiei.
Arhitectura Sistemul artelor a fost pentru Cantemir una

din marile tenta\ii culturale. Acest lucru este vizibil =i pe
DIMITRIE CANTEMIR
#
parcursul lucr[rilor sale de istorie. L[sând deoparte deocam-

dat[ o lucrare cu cert substrat istoric, Istoria ieroglific[, precum
=i tratatul de muzicologie, ne vom referi la rela\iile explicite
stabilite de Cantemir între diverse arte =i ideile istoriografiei
sale. Cele mai numeroase calitativ sunt, oricât ar p[rea de
ciudat, referitoare la arhitectur[ =i muzic[, plastic[, literatur[.
Acest lucru se explic[ prin aceea c[ arhitectura îi evoc[ un
corespondent contemporan al arheologiei, o clar[ posibilitate
de compara\ie între vestigiile trecutului =i realiz[rile prezen-
tului. Chestiunea considerat[ de Cantemir cea mai important[
în aceast[ compara\ie este aceea a modului cum antichitatea
greceasc[ se p[streaz[ în arhitectura de vârf a Imperiului
Otoman. El pomene=te 10 de dou[ mari obiective: palatul de la
Adrianopol edificat de un arhitect grec (acela=i care ridicase
=i templul comandat de Selim) =i moscheea Suleimanie, ambele
înglobând resturi de la Troia =i din diverse zone ale Greciei
antice. Palatului din Adrianopol i se dau câteva detalii arhitec-
tonice importante. Avea 999 de ferestre =i 4 turnuri, cifra patru,
ca =i patrulaterul fiind pentru musulmani simbolul perfec\iunii.
Porticul de la intrare avea dou[ coloane din porfir cu fibr[
alb[ în mijlocul lor. Dac[ ne rememor[m faptul, expus cu lux
de am[nunte de Giorgio Vasari în tratatul s[u11, c[ porfirul
este cea mai dur[ piatr[ din câte exist[, ea sculptându-se doar
cu d[l\i c[lite în sânge de capr[, intuim nu numai cunoa=terea
de c[tre Cantemir a pre\ului coloanelor, dar =i mândria c[ el
însu=i se formase într-o cultur[ egal[ prin valoare aceleia
europene. De altfel, multe din notele Istoriei Imperiului Otoman
afirm[ explicit acest lucru. Celelalte coloane ale porticului sunt
aduse de la Troia, fiind a=ezate dou[ câte dou[ pe culori.
Integrarea lor în noul ansamblu arhitectonic e perfect[, un
semn de cinstire de c[tre musulmani a vechii civiliza\ii, exact
ca =i în cazul str[lucitei moschei Suleimanie, unde turcii nu se
sfiiser[ s[ foloseasc[ într-un obiectiv de cult vestigii p[gâne
numai din pricina marii lor valori artistice. Coloana ca detaliu
arhitectonic capabil s[ impun[ stilul l-a interesat pe Cantemir
=i când era vorba de arhitectura turceasc[ în ansamblul ei.
Astfel, în cazul palatului lui Sinan Pa=a afl[m c[ avea o deschidere
$
cu opt frontispicii sprijinite pe 50 de coloane octogonale din

marmur[. De altfel coloanele, frontispiciile =i arcele sunt
dovada faptului c[, în fond, arhitectura turceasc[ o mo=tenea
pe cea greco-bizantin[. Punctul culminant al acestei atitudini
culturale a turcilor i se pare lui Cantemir transformarea în
moschee a catedralei Sfânta Sofia. Frumuse\ea ei arhitectonic[
îi f[cuse pe otomani s-o p[streze intact[ aceast[ moschee
era singura în imperiu unde minaretele ar[tau altfel decât era
canonic, unde mozaicul podelei =i pictura mural[ erau înc[
intacte, p[strând gloria pieritului Bizan\. Turcii nu numai c[
nu distruseser[ acest monument, în ciuda preceptului
musulman conform c[ruia zugr[veala pere\ilor era interzis[,
dar edificaser[ unul egal în str[lucire: Suleimanie. În interiorul
acestei moschei se aflau 200 de tablouri aurite pe care erau
scrise numele profe\ilor, fiecare cu câte 61 de diamante.
Scrierea =i nu imaginea era pentru turci semnul raport[rii la
sacru. N-ar fi de aceea exclus ca pre\uirea atât de mare pe
care-o acord[ Cantemir cuvântului în argumentarea tuturor
ideilor sale s[ fie =i urmarea form[rii lui în lumea oriental[.
Înc[ un detaliu de arhitectur[ despre care Cantemir =tie c[
define=te stilul construc\iei este arcul. Astfel, în cazul templului
lui Selim remarc[ faptul, inuzitat pân[ atunci, c[ arcele bol\ii
nu se mai sprijin[ pe stâlpi, ci ies pe nesim\ite din pere\i. Era
un rafinament care presupunea o bun[ cunoa=tere a calculului
rezisten\ei. Procedeul era nou chiar =i pentru europeni. În
sfâr=it, vorbind despre cerchezul Mehmed Pa=a, singurul
cerchez (caucazian) ajuns mare vizir la turci =i trebuie s[ ne
amintim aici caracterizarea de francezi ai Asiei pe care le-o
face Cantemir în Istoria Imperiului Otoman autorul \ine s[
men\ioneze în mod special palatul acestuia de la Ortachioi, cu
gr[dini =i apeducte în stil romanic. Era un semn nu numai al
p[str[rii vechilor tehnici de construc\ie ale Imperiului Roman,
ci =i al unui rafinament în arta gr[dinilor care îmbina tipul
oriental devenit celebru prin gr[dinile Semiramidei cu cel
occidental, în spe\[ fran\uzesc, impus pe vremea Ludovicilor.
Dispunem de o imagine a acestui palat =i a gr[dinilor deoarece
el a intrat în posesia lui Cantemir, mare amator de art[, care l-
DIMITRIE CANTEMIR
%
a desenat în col\ul din stânga sus al h[r\ii Constantinopolului

(în versiune englez[ reprodus în dreapta jos). Prin acest fapt
Cantemir însu=i se situa pe sine, ca reprezentant al Moldovei,
al[turi de cei mai buni cunosc[tori ai artei, comb[tând pe
viu teoriile unor contemporani despre simplitatea barbar[ a
poporului =i despre provenien\a lui din tâlhari romani
coloniza\i în Dacia. În sfâr=it, în leg[tur[ cu palatul Moldovei
=i palatul s[u (fost al lui +erban Cantacuzino) din Constan-
tinopol, este important s[ semnal[m c[ ambele men\iuni au
un unghi cert de convergen\[ cu problematica istoriografiei.
Astfel, primul palat re=edin\a chehaialei fusese edificat de
logof[tul Ion T[utu, numit de Cantemir Logotheta pentru a-i
atribui o nobil[ origine greceasc[, semn, cum spuneam, al
deschiderii moldovenilor spre nobilimea altor popoare. Cât
despre cel de-al doilea palat, el se afla în imediata vecin[tate
a seraiului, de la ferestrele lui se vedea în incinta acelui loc
bine p[zit de musulmani unde se te=eau majoritatea intrigilor
politice =i unde locuiau sult[nesele cu copii, viitorii candida\i
la tron. În acest context valoarea strategic[ (pentru cre=tini) a
palatului lui Cantemir devenea evident[.
Etnografia Pentru Cantemir actul de cultur[ n-a însemnat

nici pe departe universul livresc cuprins în lumea c[r\ilor =i
destinat percep\iei elitelor intelectuale. El ambi\iona s[ penet-
reze prin mesajul s[u în adâncimile spirituale ale poporului
român =i în con=tiin\a lumii europene =i orientale deopotriv[.
Voia s[ vorbeasc[ unor mentalit[\i =i deprinderi astfel încât,
dincolo de politica unui moment sau altuia, s[ determine acea
mi=care din adâncuri capabil[ s[ echilibreze lumea, f[când-o
mai armonioas[ =i mai bun[. Al[turi de cultura elitelor l-a
interesat deci cultura popular[, acel limbaj comun al s[u cu
popula\ia majoritar[, care era =i limbajul comun al tuturor
oamenilor simpli, calea lor de acces spre cultur[ =i via\a
spiritului, deci =i spre în\elegerea istoriei. sunt trasee poate
complicate, pe care Dimitrie Cantemir nu le figureaz[ nic[ieri
explicit, dar pe care le-a intuit cu siguran\[, dac[ ne ghid[m
dup[ numeroasele sale referiri la etnografie =i folclor, la
&
obiceiuri populare =i mituri vechi, la felul cum înglobeaz[ toate

aceste referiri în lucr[rile istoriografice el, cel atât de rafinat
în cunoa=terea artelor =i tr[ind mai mult în locuri dep[rtate
de \ar[ decât pe meleagurile natale. Vocea nostalgiei, a dorului
=i a copil[riei se simt în toate aceste referiri =i completeaz[
imaginea noastr[ despre Cantemir omul de cultur[.
Men\iunile etnografice urmeaz[ aceea=i mare linie a
istoriografiei problema româneasc[ =i cea otoman[ fiind o
încercare de demonstrare a specificului fiec[ruia din cele dou[
popoare, adic[ a deosebirii lor substan\iale, ceea ce era, în
fond, înc[ un argument în favoarea ideii de independen\[ a
românilor fa\[ de Imperiul Otoman. Obiceiurile de nunt[ =i
de înmormântare sunt descrise în extenso, atât la moldoveni
cât =i la turci. Pentru prima oar[ sunt reproduse o ora\ie de
nunt[ =i un bocet de înmormântare. Comparându-le cu cele
aflate în culegerile folclori=tilor no=tri din veacul trecut
în\elegem cât de stabil a r[mas ceremonialul în leg[tur[ cu
aceste dou[ momente fundamentale în existen\a colectivit[\ii
române=ti,12 momente considerate de Cantemir o atestare a
originii latine a poporului. El compar[ ceremonialul popular
cu cel boieresc demonstrând astfel cum începeau s[ p[trund[
în suprastructur[ obiceiurile turce=ti. Astfel, în cazul fiicelor
de boier, fa\a miresei era acoperit[ cu un v[l ro=u, prins cu
dou[ s[ge\i, care apoi erau trase de nunta=i în perete, deasupra
capetelor mirilor. O asem[nare aceea a furatului miresei între
ceremonialul t[tar =i cel moldovenesc este considerat[ de
Cantemir nu numai rodul convie\uirii, ci =i al unui substrat
arhaic care vorbea deopotriv[ la moldoveni =i t[tarii din
Bugeac, a=eza\i pe teritoriul geto-dacic. Ideea c[ p[tura
boiereasc[ preia ceremonialul turcesc fie pentru c[ i se
impune, fie din spirit de imita\ie este îns[ explicit accentuat[
de autor în leg[tur[ de pild[ cu protocolul însc[un[rii
domnului. Cantemir însu=i s-a supus unui astfel de ritual =i el
este ilustrat cu lux de am[nunte în Descrierea Moldovei.
În ce prive=te credin\ele populare în leg[tur[ cu înmor-
mântarea, Cantemir consider[ c[ exist[ un substrat comun,
dar =i obiceiuri diferite. Astfel, turcii, ca =i românii, cred c[
DIMITRIE CANTEMIR
'
sufletul mortului nu-=i g[se=te odihna decât dup[ patruzeci

de zile. În ambele cazuri provenien\a acestei credin\e este
religioas[. Biblia, spune Cantemir în Sistemul religiei muha-
mmedane, a fost folosit[ la alc[tuirea Coranului fie spre a se
prelua idei, fie spre a se respinge.
În afara acestor momente esen\iale, Cantemir se mai ocup[
de descrierea unor supersti\ii cum le nume=te el, în realitate
credin\e populare cu substrat vechi, pe care o lucrare de tipul
aceleia a lui Frazer Creanga de aur13 le situeaz[ într-un
context cu mult mai multe profunzimi, unde mentalitatea
omului arhaic, cu nivelul s[u de cunoa=tere, este eviden\iat[
cu pregnan\[. Afl[m despre dr[gaic[, zâne, sânziene, farmece,
turc[, doin[ =.a. În leg[tur[ cu pricoliciul Cantemir spune1 c[
este echivalentul a ceea ce francezii numesc loup garou. Pare
cu totul interesant[ aceast[ apropiere despre care trebuie c[
=i-a dat seama în perioada cât a stat în re=edin\a ambasadorului
Fran\ei din Constantinopol, cu prilejul evenimentelor relatate
în Istoria ieroglific[. Este semnificativ c[ se vor fi discutat astfel
de lucruri care \ineau de asem[narea celor dou[ popoare
datorit[ latinit[\ii lor. Cantemir intuia deci o aceea=i zon[
etnografic[ timpurie à travers du monde, proiectând speci-
ficul na\ional nu numai în raport cu obiceiurile turce=ti, ci =i
în raport cu acest substrat comun care era pentru el fie de
origine cre=tin[ fie latin[ fie, cum e cazul horei, doinei =i
c[lu=arilor (descrise în am[nunt) de origine arhaic[.
O serie de alte obiceiuri men\ionate de Cantemir în lucr[rile
sale se refer[ în principal la turci, dar =i la alte popula\ii cucerite
de otomani. Dintre acestea circazienilor =i arabilor le acord[
locul cel mai important, ca pentru a ilustra în ce m[sur[
otomanii în=i=i au primit în substan\a credin\elor lor influen\e
din aceste dou[ zone considerate de Cantemir ca extreme:
cea mai civilizat[ =i cea mai barbar[ dintre cele cucerite de ei.
Astfel, circazienii p[streaz[ obiceiuri foarte vechi, din perioada
tribal[, cum ar fi acela al întrunirii anuale a întregii popula\ii
la marginea unei p[duri, cu care ocazie fiecare î=i aga\[ cea
mai bun[ arm[ într-un copac sau obiceiul de a pune piciorul
fetelor de la vârsta de =apte ani în sabo\i de lemn (ca în China)
!
spre a le r[mâne mic, ori cel de a da b[ie\ilor o educa\ie spar-

tan[. Cât despre arabi, în ciuda faptului c[ e vorba de o
popula\ie nomad[, împ[r\it[ în triburi, sentimentul onoarei
este unanim. În baza cuvântului dat =i a unui cerc desenat pe
nisip în jurul unui prizonier, acesta putea a=tepta zile întregi
pân[ când înving[torul îi aplica sentin\a. Evident, numai
credin\e magice puteau ghida acest comportament, atât în
cazul circazienilor, cât =i al arabilor. Toate aceste obiceiuri nu
s-au pierdut în lumea turceasc[ =i Cantemir are grij[ s[ indice,
de pild[, în ce m[sur[ credin\a c[ exprimarea în cuvinte putea
influen\a registrul faptelor schimba comportamentul unui
otoman fa\[ de un cre=tin. Astfel, el saluta cu chair ola (s[-\i
fie de bine) la sosire =i cu eiucal (r[mâi s[n[tos) la plecare,
dar niciodat[ cu selamun aleicum (fii pe pace). Cantemir
conchide c[ chiar =i în acest plan este clar[ dorin\a musul-
.iniite=rcu
cp
eaceacfnuadem
orlani
De=i sumar, lucr[rile lui Cantemir ating =i problema legen-
delor =i a miturilor. Evident, autorul nu emite judec[\i de
valoare în leg[tur[ cu acestea, dup[ cum n-a emis nici în cazul
etnografiei. Dar pentru cititorul de azi chiar simpla înregistrare
a faptelor este important[ =i o judecare contextual[ a lor poate
duce la concluzii revelatoare atât în ceea ce prive=te zona
respectiv[ de cunoa=tere, cât =i modul cum o mânuie=te
Cantemir pentru ilustrarea ideilor sale. El pomene=te de pild[
despre credin\a turcilor în djini, ceea ce pentru noi este
interesant fiindc[ indic[ apartenen\a la bazinul mitologiei
orientale. Pentru arabi16 =i indieni djinul este un personaj la
fel de cunoscut ca =i pentru turci. Dar, în leg[tur[ cu alte legende,
este constant efortul lui Cantemir de a demonstra c[ religia
musulman[ s-a format mai târziu decât cea cre=tin[, a preluat
o parte din legendele ei, de pild[ aceea a Sf. Gheorghe (tc.
Cisrelles) care a ucis balaurul. Apari\ia îns[=i a Coranului e
legat[ de diverse legende controversate între per=i =i turci.
Ideea este aceea c[ ini\ial Coranul a fost impus oamenilor simpli
cu for\a de c[tre câ\iva interesa\i de putere =i interesant
oamenii fugeau chiar precum în secolul din urm[ hugheno\ii
fugeau din Fran\a16. Cantemir era deci la curent cu luptele
DIMITRIE CANTEMIR
!
religioase ale Europei occidentale, vedea posibile apropieri

între Orient =i Occident =i numai pentru c[ legenda impunerii
Coranului e sumar relatat[ nu afl[m punctul de vedere al
autorului în leg[tur[ cu problema religioas[ în Europa =i cu
noaptea sfântului Bartolomeu în Persia de pe vremea lui
Sheitan. Legendele moldovenilor sunt ilustrate cu pregnan\[
mai ales prin aceea a Moldei care a dat numele râului =i apoi
al principatului. Lui Cantemir nu i se pare de adus în discu\ie
aceast[ legend[ pomenit[ de Miron Costin (citat ca atare în
Descrierea Moldovei) ca adev[r istoric, substratul s[u i se pare
c[ p[streaz[ inten\ii polemice la adresa vechimii poporului
român. G[se=te deci de cuviin\[ s-o combat[, aducând în
discu\ie nume de cet[\i aflate în Moldova dinainte de al doilea
desc[lecat, înc[ de pe vremea romanilor. Asist[m la formularea
unei contra-legende: cetatea Caput Bovis, fundat[ de latini,
este aceea care a dat stemei moldovene=ti capul de bour. |ara
a primit numele dup[ cum am amintit =i mai sus prin
adaptarea latinescului Mollisdavia. Puritatea originii latine a
poporului român, a=ezat în Balcanii tuturor încruci=[rilor de
neamuri =i tentativelor de cucerire era astfel, socotea Cantemir,
pe de plin ap[rat[. Se consolida deci o motiva\ie pentru ap[-
rarea independen\ei sale.
Folclorul Argumentele istoriografice provenite din folclor

sunt mai variate ca cele etnografice, f[r[ a fi cu mult mai
numeroase. E vorba despre o serie de exprim[ri orale legate
de datini: ora\ia de nunt[, bocetul, colindul, de proverbe (româ-
ne=ti =i turce=ti) =i zic[tori, parabole, exprim[ri metaforice în
stil popular. În Descrierea Moldovei se afl[ probabil prima
sumar[ culegere de folclor din istoria folcloristicii. Cunoscuta
ora\ie care începe cu fraza înainta=ii no=tri, mo=ii =i str[mo=ii,
umblând la vân[toare prin p[duri au g[sit \inutul pe care-l
locuim ast[zi =i-n care tr[im acum (...); pream[ritul st[pân
cutare, umblând dup[ vânat de câmpii, în p[duri =i-n mun\i, a
dat peste o ciut[ sau c[prioar[ (...)17 este pentru Dimitrie
Cantemir proba p[str[rii de c[tre tradi\ie a celui de-al doilea
desc[lecat al Moldovei (în special) =i al principatelor dun[rene
!
(în general). Fragmentul de bocet reprodus este =i el ales cu

grij[, autorul urm[rind s[ indice profunzimea gândirii unui
popor vechi, ale c[rui începuturi nu fuseser[ deloc lipsite de
cultur[, dar care, prin îndelunga sa cercetare de c[tre barbari
fusese silit s[ \in[ în mân[ mai mult sabia =i mai pu\in cartea.
A lumii cânt cu jele / Cumplita via\[, / cum se rupe =i se taie,
/ Ca cum ar fi o a\[,18 noteaz[ Cantemir acest ecou de Erotocrit,
unde plângerea nu se refer[ la fiin\a celui disp[rut, ci Ia soarta
precar[ a umanit[\ii înse=i, la raportul dintre via\[ =i moarte.
Colinda pomenit[ în Historia Moldo-Vlachica e =i ea aleas[ cu
grij[. Nu trebuie s[ ne surprind[ c[ e vorba de o colind[ munte-
neasc[. Autorul a ales-o pe aceea care putea servi în cel mai
înalt grad afirm[rii continuit[\ii poporului român în Dacia:
cea despre Aurelian, adic[ Lerui Ler în exprimare popular[.
Identificarea îi apar\ine lui Cantemir =i a f[cut tradi\ie în
folcloristica româneasc[, de=i sursa ini\ial[ s-a pierdut de mult.
În ce prive=te proverbele, Cantemir se refer[ aproape în
exclusivitate la unele turce=ti sau orientale spre a ilustra firea
cea adev[rat[ a poporului turc, obi=nuit s[-=i disimuleze gân-
durile în fa\a mai marilor s[i: mâna pe care n-o putem t[ia
trebuie s-o s[rut[m =i s[ pre\uiasc[ traiul cinstit, în pace,
nu numai între oameni, ci =i în rela\ia umanit[\ii cu celelalte
regnuri (care omoar[ pe un vân[tor de p[s[ri =i care ucide
pe un juc[tor de cubi, acela merit[ numele de erou). Aceast[
în\elepciune a unui popor des încercat de r[zboaie s-a comu-
nicat în rândul popoarelor supuse marelui Imperiu Otoman =i
a fost baza cea mai solid[ de contact între lumea mic[ a
principatelor =i lumea cea mare a Orientului. Cantemir nu se
refer[ explicit la aceast[ comunicare, dar întâlnim =i versiunea
cre=tinizat[ a unui proverb turcesc: omul propune,
Dumnezeu dispune. Întâlnim de asemenea un proverb persan
preluat prin Gulistan =i adus în discu\ie spre a ilustra talentul
diplomatic al lui Alexandru Mavrocordat în medierea p[cii
dintre turci =i imperiali :19 o minciun[ care ajut[ e mai bun[
ca un adev[r care încurc[. În afara proverbelor propriu-zise,
care figureaz[ atât în limba original[ cât =i în traducerea
autorului, întâlnim considera\ii izvorâte dintr-o veche
DIMITRIE CANTEMIR
!!
în\elepciune popular[. De pild[, plecând de la o sintagm[

greceasc[ pe care Cantemir o nume=te acé vestit[ a b[trânilor
zis[, anticii fiind asimila\i cu str[mo=ii no=tri spirituali, m¡con
Ïp¸r patridV (lupt[-te pentru patrie) ajunge, printr-o serie
de silogisme, la ideea pus[ tot în seama celor b[trâni, precum
îndr[zniala (care între r[ut[\i s[ num[r[) ia schiptrul =i poart[
epitropiia vitejiii, care doamna a tuturor vredniciilor iaste. 20
Aceast[ îndr[zneal[ izvorât[ din necesitatea de a-=i ap[ra
patria este motiva\ia de profunzime nu numai a Hronicului, ci
a întregii istoriografii cantemiriene. Impulsivul Cantemir,
judecat aspru de Neculce în Letopise\ul s[u din aceast[ pricin[,
g[sise calea de a transforma un defect în calitate.
În sfâr=it, se cuvine s[ men\ion[m =i folosirea implicit[ a
folclorului în lucr[rile de istorie ale lui Cantemir. E vorba de
mai mult decât de vorbirea popular[, cu savoarea ei indicibil[,
care ne indic[ for\a vizionar[ a unui mare prozator ap[rut pe
solul fecund al unei limbi vii =i puternice; e vorba despre
cunoa=terea în profunzime a unor specii ale literaturii populare.
|â=nesc astfel, la momentul oportun, personaje de basm,
blesteme înglobate în ample construc\ii savante. Despre
basna lui Simion Dasc[lul din Letopise\ul lui Ureche afl[m
urm[toarea apreciere: Tot dup[ cum apa care picur[ din
cel mai limpede izvor, oprit[ din curgerea ei necontenit[ în mla=tini
=i b[l\i st[t[toare se muceze=te, iar mai apoi cap[t[ =i împr[=tie
o putoare urât[, tot astfel povestirile istoriei adev[rate ajungând
în gurile tembelilor se stric[ în ni=te basne împu\ite =i de scârb[
(c[ci gura care a luat obicei s[ nasc[ minciuni nu las[ loc nici
urechilor s[ aud[ adev[rul).21 Aceast[ compara\ie trebuie c[
are la baz[ cunoa=terea de c[tre Cantemir a unor lucr[ri de
=tiin\ele naturii a=a cum se practicau ele în Evul Mediu
european. Pentru c[ în Istoria Imperiului Otoman poveste=te
într-o ampl[ not[ despre felul cum se stric[ apa sfin\it[ în
contact cu aerul =i pomene=te despre propriile sale experimente
cu mai multe e=antioane de ap[. Iar unul dintre desenele sale
filosofice, pe care-l vom comenta mai pe larg la locul cuvenit,
con\ine =i aceast[ idee a fermenta\iei care, prim[vara, ajut[
natura s[ reînvie. Nu este îns[ mai pu\in adev[rat c[ în fraza
!"
de mai sus toat[ aceast[ cunoa=tere este folosit[ în sens

metaforic, pentru a ilustra o atitudine polemic[ în fa\a unor
teze istoriografice tenden\ioase. Cele mai numeroase asemenea
aprecieri cu valoare de adev[rat blestem se afl[ la adresa lui
Mahomed, care a impus un caracter r[zboinic religiei, =i a
Imperiului Otoman, care o r[spânde=te. Astfel, despre Mahomed
afl[m c[ este puiul de n[pârc[, p[rintele minciunii, fiul
întunecimilor, diavolul întrupat, la\ul lui Satan, gur[ a iadului,
tiranul yucoct¨noV (uciga= de suflete), ocara lumii, fala
musulmanilor. Sinecdoca turcul pentru armata otoman[ este
primul termen al unei compara\ii, al doilea fiind zm[ul cu
=apte capete dispus s[ înghit[ r[s[ritul =i apusul cre=tin cu
larg =i nes[turat gârtan. Cantemir continu[ aceast[ prezentare
a zmeului, un fel de balaur perceput deopotriv[ ca uria= =arpe
veninos ori scorpion: din zi în zi balaurul acest vavylonesc
îngr[=indu-s[ =i îngro=indu-s[, deciia toat[ lumé ca cum pré
strâmt[ pe=ter[ s[-i fie socotind, nici care loc s[-l mai încap[
având, schizmitu-s-au, ca cum chipul, =i firé cé de =erpe balaur
învininat =-ar fi lep[dat, îns[ alta de scorpie au îmbr[cat, pentru
ca ce cu col\ii a mu=ca =i cu f[lcile a îndup[ca n-au putut,
coada cu venin =i toaps[c într-armându-=i, cu cel de moarte
purt[toriu ac a înpunge =i a p[trunde s-au apucat spurcatul
(...)22 Aceast[ enumerare succint[ a celor dou[ linii folclorice
vizibile în istoriografia cantemirian[ de argumentare =i de
plasticizare a tezelor afirmate nu face îns[ decât s[ anticipeze
una dintre cele mai pregnante manifest[ri ale personalit[\ii
autorului: cea de literat. Istoria ieroglific[ în primul rând, care
transpune istoria în planul literaturii, dar =i alte lucr[ri vor
întregi aceast[ imagine conturat[ acum in nuce.
Alte domenii, înv[\[mântul, =tiin\ele Înc[rc[tura cultural[

cu care Dimitrie Cantemir vine în întâmpinarea istoriografiei
ar mai trebui completat[ cu informa\ii provenite în special
din domeniul înv[\[mântului =i =tiin\elor. În ce prive=te înv[-
\[mântul are grij[ tot timpul s[ fac[ paralela între otomani =i
popoarele cre=tine, iar în cadrul cre=tin[t[\ii între Orientul
ortodox =i aria catolic[, s[ raporteze cultura român[ mai ales
DIMITRIE CANTEMIR
!#
a Moldovei la toate aceste zone. În leg[tur[ cu otomanii

men\ioneaz[ =i cultura altor popoare asiatice care i-au influen-
\at ori continu[ s[-i influen\eze cultural. În sfâr=it, se cuvine
s[ remarc[m procesul devenirii =tiin\ifice în lucr[rile lui Cantemir
însu=i, deoarece exist[, de la primele la ultimele, o modificare
net[ de procedur[ =tiin\ific[.
În Precuvântarea c[r\ii a cincea a Sistemului sau întocmirii
religiei muhammedane, intitulat[ chiar Despre religia muhamme-
dan[, întâlnim, în chip de justificare a preceptelor luate din
Epictet =i care au ghidat metodologia de lucru, aceast[ apreciere
lucid[ a propriei sale condi\ii de autor: Îmi stau în fa\[ greut[\i
!$
foarte complicate care m[ împiedic[ s[ satisfac dorin\ele

cititorului. Dar trei sunt principalele cauze ale acestui lucru:
mai întâi faptul c[ nu sunt a=a de expert în doctrina, legile =i
regulile muhammedane ca s[ pot relata la perfec\ie (f[r[
primejdie) despre fiecare lucru ce se spune la ei, se cinste=te =i
se crede. Al doilea c[ cele pe care fie le-am citit în tinere\e
pentru a înv[\a limbile orientale, fie le-am auzit într-o continu[
conversa\ie cu oameni de felurite ranguri de pe lâng[ Poarta
Otoman[ timp de dou[zeci =i doi de ani =i le-am întip[rit în
memorie ca într-o cear[ moale (...) înc[rcat fiind cu atâtea
treburi atât publice cât =i private =i departe de asemenea
conversa\ii, aproape c[ mi-au ie=it toate din minte (...) Al treilea
c[ în toate privin\ele suntem din num[rul celor ce st[ruiesc la
înv[\[tur[ =i a c[ror =tiin\[ nu e în inim[, ci se ascunde în c[r\i
=i biblioteci, a=a încât (...) n-avem deloc c[r\i turce=ti =i persane
=i mai ales pe cele care se potrivesc cu lucrarea =i planul nostru.
Le-am c[utat în Biblioteca de Stat a Rusiei, dar (de=i e foarte
înzestrat[ =i foarte bogat[ în alte c[r\i) nici acolo nu le-am
putut g[si.23 Cantemir nu se considera deci un specialist în
probleme orientale, de=i avea aceast[ no\iune. El consider[
întreprinderea lui în acest domeniu efectul unei st[ri de urgen\[
provocat[ de conflictele mereu mai ascu\ite dintre Poarta
Otoman[ =i \[rile europene. Sensul ultim al întreprinderii era
deci politic, la fel în aceast[ zon[ a limbilor orientale, ca =i în
restul activit[\ilor sale scriitorice=ti. Pasajul citat ne indic[ o
bun[ cunoa=tere de c[tre autor a propriei sale tipologii
culturale, ceea ce nu putea rezulta decât printr-un îndelung
efort de lectur[ =i de compara\ie între autori =i c[r\i. Acest
lucru va fi dus la stabilirea de c[tre Cantemir a cel pu\in dou[
tipologii: aceea c[reia considera c[ apar\ine el însu=i, a înv[\a-
\ilor care-=i comunic[ mesajul pe baza discernerii adev[rului
dintr-un mare num[r de surse care-l preced =i aceea opus[, a
spontanilor care sunt capabili s[ emit[ judec[\i noi. Aceste
considera\ii referitoare la propriul lui demers, emise spre
sfâr=itul carierei, arunc[ lumini nea=teptate asupra ansamblului
operei sale =i ne las[ s[ b[nuim de pild[ c[ Istoria ieroglific[,
pe care serii întregi de cercet[tori au considerat-o un roman
DIMITRIE CANTEMIR
!%
analizând-o în consecin\[, con\ine în structurile sale aceast[

con=tiin\[ a lipsei de spontaneitate, efortul concentrat de
armonizare a surselor cu scopurile, de limitare chiar a ceea ce
ar fi fost produsul pur =i simplu al talentului (spontan în esen\[)
de c[tre =tiin\[. Faptul c[ adev[rul prezentat de autor se afla,
în acest caz, nu doar în c[r\i, ci în via\a real[ îns[=i, este adev[-
rata caracteristic[ a Istoriei ieroglifice =i ea merit[ cea mai atent[
privire, fiind capabil[ s[ p[streze în lumina recept[rii
inten\ionalitatea auctorial[. Este iar[=i interesant de observat
c[ preocuparea lui Cantemir pentru orientalistic[ vine în Rusia
pe un teren neacoperit prin cercet[ri de referin\[. Colaborarea
cu contele Tolstoi, dar mai ales inten\iile polemice la adresa
lucr[rilor lui Sava Raguzinski, ca =i la adresa primelor încerc[ri
de traducere a Coranului ascund tocmai con=tiin\a faptului c[
ele erau rezultanta unui fond cultural nepreg[tit pentru percepe-
rea spiritului Orientului, pasibil deci de neîn\elegerea adev[rului
în ceea ce prive=te specificul s[u. Acesta a =i fost semnalul de
alarm[ pe care l-a f[cut s[ r[sune Dimitrie Cantemir în cultura
rus[ a începutului de secol al XVIII-lea, atât prin polemicile,
cât si prin lucr[rile sale. Chiar maniera în care se refer[ la
Biblioteca de Stat a Rusiei v[de=te asemenea inten\ii, a=a cum
v[diser[, de altfel, =i polemicile din Loca obscura. Ele avuseser[
drept obiect problema cre=tinismului ortodox care trebuia,
credea Cantemir, ap[rat de invazia protestantismului,
catolicismului etc. Era în ultim[ instan\[ vorba despre diada
OrientOccident în viziunea cantemirian[. Biblioteca la care
se refer[ autorul fusese înfiin\at[ în 1714 din ini\iativa lui
Petru I =i avem motive s[ credem c[ Dimitrie Cantemir n-a fost
str[in de acest fapt. Anul 1714 a fost =i acela al venirii sale în
capital[, al contactelor mai strânse cu \arul. În plus Cantemir
poseda in abstracto un model de mare bibliotec[: era bazat pe
cel al bibliotecii seraiului de la Constantinopol, ca =i al
bibliotecii Academiei Patriarhiei unde studiase. În leg[tur[ cu
acestea, ca =i cu alte biblioteci particulare la care va fi avut
acces în perioada =ederii sale în capitala Imperiului Otoman,
trebuie s[ punem atât referirea la cei 22 de ani petrecu\i în
lumea turceasc[ (de observat c[ P. P. Panaitescu îi recunoa=te
!&
doar 20), ani când =i-a alc[tuit biblioteca proprie, precum =i

la procesul de descoperire de c[tre Cantemir însu=i a
problematicii lumii orientale. Acest îndelung proces a =i generat
de altfel, în lucr[rile sale, o serie de referiri la procedurile
înv[\[mântului judecat comparativ, dup[ paradigma cunoscut[
în tot demersul cultural cantemirian: Orient/Occident. În
cadrul acestuia din urm[ locul \[rii sale era precis stabilit, cu
avantajele =i dezavantajele lui. Lumea otoman[ (generatoarea
tuturor compara\iilor sale în acest cadru, ca =i în altele)
mo=tenise nu numai sistemul bizantin la origine grecesc
de înv[\[mânt, ci =i pe cel persan, executând o mare sintez[
cultural[. Numai enumerarea =tiin\elor care se studiau =i este
suficient[ consider[ Cantemir în cap. II al c[r\ii a III-a din
Partea I a Istoriei Imperiului Otoman spre a indica întreg acest
complex: Ilmi Kielam (oratoria); Urni Sharf (gramatica); Ilmi
Nahum (sintaxa); Ilmi Hikmet (filosofia); Ilmi Ilahi (teologia);
Ilmi Fakih (jurispruden\a); Ilmi Nedgiam (astronomia); Ilmi
Hendese (matematica); Ilmi Ikografie (geografia); Ilmi Rakam
(aritmetica); Ilmi Shir (poetica) =.a. Cantemir cunoa=te bine
=i punctele slabe ale acestui mod de înv[\[mânt, pe care-l
apreciaz[ astfel în Sistemul religiei muhammedane: dup[
Otîhamn, sporind puterile Imperiului turcesc, în a=a m[sur[
s-a lipit de artele =i =tiin\ele liberale, încât dac[ vei exclude
matematica practic[ (în cea teoretic[ sunt cei mai des[vâr=i\i),
mecanica, geografia =i anatomia, vei afla c[ toate celelalte sunt
cele mai înfloritoare (...); pot spune c[ academii, licee =i =coli
speciale pentru tot felul de înv[\[tur[ =i =tiin\[, întemeiate în
aproape toate cet[\ile, dar mai cu seam[ în Constantinopol,
pline =i frecventate de nenum[ra\i elevi =i auditori, nu se afl[
nic[ieri în toat[ lumea de sub soare ca în Imperiul Turcesc
(...). Despre num[rul academiilor care se afl[ în Constan-
tinopol, Adrianopol, Brusa, Cairo, Babilon, Alep =i în alte ora=e
asiatice =i europene guvernate de sceptrul turcesc, ne-am
gândit s[ spunem în cartea Despre guvernarea otoman[. 24 În
mai multe puncte ale Sistemului religiei Cantemir ne d[ de
în\eles c[ s-ar fi ocupat, în aceast[ lucrare anun\at[ =i nefina-
lizat[ din cauza mor\ii sale premature, de procesul de educa\ie
DIMITRIE CANTEMIR
!'
în Imperiu ca unul dintre factorii definitorii ai succeselor pe

care le-a repurtat în lume. Problema culturii ca problem[
esen\ial[ a impunerii în universalitate a unui popor este astfel
pentru prima oar[ abordat[ de un cercet[tor român. Ea nu
este numai un efect al privirii noastre de azi, de la distan\a pe
care ne-o impun cele aproape trei secole care ne despart de
demersul lui Cantemir, deoarece referirile la aceast[ proiectat[
Despre guvernarea otoman[ revin obsesiv în lucr[rile sale,
oferind indicii de pre\. Astfel de pild[, la p. 218 din Istoria Impe-
riului Otoman spune cu privire la muzic[ (despre care scrisese
la Constantinopol un tratat): voi trata despre aceast[ art[
într-un op separat dup[ sistema =i opiniunea lumei otomane.
Avea prin urmare de gând, dup[ Sistemul religiei, primit cu
atâtea dificult[\i de societatea cult[ (mai ales religioas[) a
Rusiei, s[ se ocupe de complexul oriental, subîn\elegând aici
nu doar înv[\[mântul, ci =i artele. Citatul de mai sus ne indic[
=i compara\ia implicit[ pe care-o face Cantemir între lumea
oriental[ =i cea cre=tin[, modelul celei din urm[ fiind Rusia,
singura, de altfel, în leg[tur[ cu care a abordat (cum am v[zut
în Loca obscura) probleme de înv[\[mânt. Chestiunea culturii
orientale v[zut[ prin prisma înv[\[mântului e adâncit[ de
Cantemir prin analiza structurilor sale organizatorice, adic[ a
procesului formativ propriu-zis. El men\ioneaz[ de pild[ c[
atât fetele cât =i b[ie\ii mergeau la =coal[ de la cinci ani. În ce
prive=te retribuirea profesorilor =i fixarea pe post, sensul politic
al sistemului de înv[\[mânt este pentru Cantemir limpede. În
aceast[ direc\ie el considera c[ europenii pot c[p[ta un avans
considerabil nu doar preluând =i perfec\ionând structurile lumii
orientale, ci insistând asupra acelora care nu erau atât de mult
cinstite acolo: =tiin\ele practice. În ce prive=te Imperiul Rus,
avem indicii c[ Dimitrie Cantemir pre\uia în mod deosebit
aceast[ orientare practic[ a culturii. În jurnalul expedi\iei
persane el men\ioneaz[ faptul c[ a mers în mun\i cu inginerii
pentru investigarea geografic[ =i istorico-etnografic[ a zonei.
Cât prive=te geografia, ea a constituit, în ce-l prive=te pe
Cantemir, a=a cum am ar[tat, principala baz[ de sus\inere a
istoriografiei. Iar anatomia îl interesa ca o coordonat[ ce
"
diferen\ia Orientul de Occident. Recentele atunci descoperiri

în leg[tur[ cu circula\ia sângelui la om grecii din Constan-
tinopol educa\i la Padova o =tiau Alexandru Mavrocordat =i
Constantin Duca scriseser[ =i ei lucr[ri în acest domeniu
d[duser[ de asemenea impuls dezvolt[rii complexului cultural
occidental în aceast[ direc\ie preponderent practic[. A=a stând
lucrurile este interesant de observat cum percepea Cantemir
locul Moldovei în universul cultural al vremii. În acest sens
lucrarea cea mai important[ este f[r[ îndoial[ Descrierea
Moldovei, de=i concep\ia sa transpare =i în alte lucr[ri. Descri-
erea... nu are un capitol referitor la înv[\[mânt a=a cum avusese
unul despre limb[ de pild[. Dar întregul text al c[r\ii con\ine,
difuz, referiri implicite sau explicite la cultura popular[ (etnografie,
folclor). Acesta este deci fundamentul cultural al Moldovei.
Cantemir consider[ c[ boierimii îi revine datoria de a impune
=i un standard cultural cult. Lauda cea mare este la adresa lui
Vasile Lupu, pentru c[ a adus chiar =i o tipografie greceasc[
=i moldoveneasc[ poruncind s[ se tip[reasc[ (sic) c[r\i biseri-
ce=ti =i pravile, ceea ce a avut ca urmare ca mai întâi s[ se citeasc[
în limba \[rii evanghelia =i apostolul =i apoi toat[ liturghia. 25
Remarca lui Cantemir se refer[ la introducerea limbii na\ionale
în biseric[, ceea ce considera a fi un început bun pentru ridica-
rea nivelului cultural al \[rii, început venit, cum i se p[rea firesc,
din ini\iativ[ domneasc[, laic[ =i nu religioas[. Pe lâng[ aceasta,
introducerea unei limbi de cultur[ greaca am remarcat =i
cu alt prilej, avea pentru el semnifica\ia rena=terii literelor
române care foloseau haina de împrumut a alfabetului slavon.
Nu mai pare deloc întâmpl[tor, în acest context, faptul c[
Dimitrie Cantemir =i-a scris =i tip[rit prima sa lucrare, Divanul,
în limbile greac[ =i român[. Ambi\ia de a se propune drept
model cultural =i politic a fost vizibil[ de-a lungul întregului
s[u demers. Tratatul de la Lu\k, de pild[, stipulând domnia
ereditar[ a Cantemire=tilor, ascunde inten\ia de a realiza în
timp un program politic =i cultural al c[rui ini\iator Dimitrie
se considera. Vorbind despre deschiderile spre cultur[ ale
boierilor moldoveni, Cantemir î=i începe elogiul cu Miron
Costin =i-l sfâr=e=te cu el însu=i: Dând un exemplu vrednic de
DIMITRIE CANTEMIR
"
laud[ =i celorlal\i, drumul l-a deschis Miron, un logof[t, cel

mai con=tiincios istoric al moldovenilor, care =i-a trimis fiii în
Polonia =i s-a îngrijit s[ fie instrui\i acolo în limba latin[ =i în
artele liberale. Dup[ aceea =i Duca, domnul Moldovei, a chemat
la el în Moldova, ca s[-i .
. instruiasc[ pe fiii s[i, pe un tân[r foarte
înv[\at, Ioan Papas (care dup[ aceea la Moscova a luat numele
de Comnen =i în sfâr=it a dobândit scaunul mitropolitan al
Dristei) =i pe ieromonahul Cigala, apoi =i tat[l nostru, Constantin
Cantemir, a chemat în Moldova pe preaînv[\atul ieromonah
Ieremia Cacavela Cretanul =i i-a dat în grij[ înv[\[tura fiilor
lui =i a altor boieri; de atunci mai mul\i dintre moldoveni au
început s[ se ocupe cu scrierile grece=ti, italiene=ti =i latine=ti.26
Al[turi de înv[\[mânt, medicina este men\ionat[ de autor
la loc de cinste (descrie, de pild[, în am[nunt o opera\ie de hernie
la care asistase) 27, apoi finan\ele (bugetul public =i cel privat
al sultanului, câ=tigul anual al fiec[rui om din ierarhia superi-
oar[ a guvernului, raportul dintre aceste câ=tiguri =i pe=che=uri,
dintre ceea ce realiza un func\ionar superior în compara\ie cu
unul inferior, situa\ia financiar[ general[ a Imperiului în urm[
cu un secol fa\[ de cea din prezent, starea \[rilor tributare, în
special a Moldovei, în trecut =i în prezent =.a.), construc\iile
(poduri, viaducte, cl[diri publice etc.), istoriografia (l[udat[
pentru spiritul ei de echilibru, ceea ce f[cea ca expunerea s[
par[ mai obiectiv[ decât a istoricilor europeni, de pild[, polonezi,
vene\ieni, unguri), =tiin\a organiz[rii unor bune biblioteci.
Ajuns în lumea ruseasc[, Dimitrie Cantemir va deplânge tocmai
absen\a unor asemenea mari biblioteci publice =i este de crezut
c[ înfiin\area de c[tre Petru cel Mare în 1714, anul când Cantemir
a venit în capital[ =i a avut contacte personale cu \arul, a biblio-
tecii din Petersburg, cu zece ani înaintea înfiin\[rii Academiei
imperiale, n-a fost str[in[ nici de îndemnurile lui Cantemir.
Pe acest fundal al culturii eurasiatice se proiecteaz[, în
istoriografia cantemirian[, situa\ia românilor. El constat[ c[
exist[ mul\i ne=tiutori de carte, de=i nu e barbarie mai mare
ca ne=tiin\a de carte. Dar aceast[ stare n-a fost ini\ial[ (Dacia
asimilând cultura roman[) ci mai târzie, datorit[ n[v[lirilor
barbare care f[ceau via\a nesigur[.28 În schimb, de=i nu exist[
"
înv[\[mânt sistematic =i de mas[, atât în Muntenia cât =i în

Moldova fiin\eaz[ tipografii vestite în toat[ lumea Orientului.29
Lui Vasile Lupu =i lui Constantin Brâncoveanu le recunoa=te
Cantemir cele mai mari merite în ridicarea nivelului general
cultural al principatelor dun[rene.
În ce prive=te progresul gândirii =tiin\ifice a lui Cantemir
însu=i, a=a cum transpare în principal din lucr[rile de istorio-
grafie, trebuie s[ facem urm[toarea distinc\ie: în timp ce în
primele lucr[ri nu-=i citeaz[ sursele, înglobând comentariul
lor în text prin parafrazare, ceea ce le face greu de reconstituit,
cu timpul începe s[ citeze foarte exact: autorul, lucrarea (uneori
cu sigl[), capitolul, paragraful. În Hronic chiar alc[tuie=te un
dic\ionar de autori, primul de acest fel din istoriografia româ-
neasc[. El se intituleaz[ Catastihul istoricilor, geografilor,
filosofilor, poeticilor =i altor oameni înv[\a\i elini, latini =i de
alte niamuri a c[rora numere s[ pomenesc =i m[rturiile li s[
aduc într-acest Hronic. Sunt 153 de nume de autori (f[r[ titluri
de lucr[ri) =i titluri de lucr[ri f[r[ autor, ceea ce constituie
corpusul cel mai compact de referin\e din istoriografia
cantemirian[ =i româneasc[ de pân[ la 1717. Acest corpus nu
este îns[ nici pe departe complet, deoarece Hronicul a ap[rut
numai cu prima parte, de pân[ la întemeierea principatelor
române (al doilea desc[lecat); în timp ce aducerea la zi n-a
fost scris[. Dar ea poate fi suplinit[ prin referirile cantemiriene,
în alte lucr[ri, la vremurile mai noi din existen\a principatelor,
ca =i la rela\iile lor cu alte state: Imperiul Otoman, Habsburgic,
Rusia. Sunt de asemenea cuprinse =i referiri la contextul mai
dep[rtat al istoriei românilor: bazinul Mediteranei, Asia, Egipt,
Arabia, restul cre=tin[t[\ii europene. Dic\ionarul de surse
cantemiriene de la sfâr=itul acestei monografii aduce l[muriri
în plus asupra orizontului =tiin\ific cantemirian. În afara
Catastihului, Hronicul mai con\ine Scara a lucr[rilor =i a
cuvintelor carile sunt mai de îns[mnat într-acest Hronic. Este
un indice alfabetic tot primul realizat de un autor român
de toponime, personalit[\i istorice, popoare cu trimiterea
exact[ la pagina de manuscris =i cu explica\iile suplimentare
ale autorului. A=a cum se prezint[, Scara combin[ necesit[\ile
DIMITRIE CANTEMIR
"!
unui indice cu acelea ale notelor explicative =i h[r\ilor ajut[-

toare. +i aceast[ scar[ este probabil, în stilul cantemirian de
lucru, o îmbun[t[\ire a sc[rii din Istoria ieroglific[. Saltul
=tiin\ific e de-a dreptul spectaculos, atât în compara\ie cu prima
scar[, cât =i cu sistemul de adnot[ri al Istoriei Imperiului Otoman,
unde notele se dau pe capitole, cu trimitere la paragrafe, dar
într-un volum separat. De aceea informa\ia e difuz[, unele
explica\ii se repet[, ceea ce nu se întâmpl[ cu Scara Hronicului,
de=i con\ine =i ea sute de repere. Trebuie s[ conchidem deci
c[ pe parcursul activit[\ii sale Cantemir a intuit necesitatea
instrumentelor de lucru fundamentale în ac\iunea istoriografiei
de a se constitui ca replic[ la ac\iuni similare =i ca demers
ajut[tor al politicii. O marj[ superioar[ de comunicabilitate
era ceea ce dorea s[ ob\in[. Distan\a pe care a luat-o astfel istorio-
grafia sa fa\[ de aceea a contemporanului lui, Ion Neculce, ori
chiar fa\[ de un istoric înv[\at cum a fost Constantin Cantacuzino
Stolnicul nu poate fi m[surat[ decât prin ecoul în timp al
lucr[rilor lui Cantemir în compara\ie cu ale contemporanilor
s[i. Hronicul, cunoscut pe teritoriul fostei Dacii abia în veacul
al XVIII-lea în Transilvania =i în veacul al XIX-lea în celelalte
provincii, a dat un impuls definitiv gândirii istoriografice
române=ti, stând, pe de o parte, la baza tuturor lucr[rilor de
istorie ale corifeilor +colii Ardelene,30 pe de alta, a dat un impuls
îns[=i ac\iunilor care au preg[tit unirea =i independen\a princi-
patelor. Nicolae B[lcescu se referea la Cantemir ca primul mare
ap[r[tor, cu argumente =tiin\ifice, al libert[\ii poporului =i \[rii.
De=i necunoscut nici azi în patria sa prin toat[ amplitudinea
personalit[\ii =i afirma\iilor sale, Cantemir a stat, doar prin
cele câteva lucr[ri aflate în circula\ie de-a lungul secolelor, în
mijlocul curentului istoriei române=ti pân[ la unirea Princi-
patelor =i r[zboiul de independen\[.
""
C ONSTIINTA FILOSOFICA
>
robleme filosofice abordate Una dintre cele mai impor-
P tante chestiuni pe care =i le-a pus omul a fost, dintot-
deauna, aceea a op\iunii. Ce alegi s[ fii, s[ faci, s[ devii, s[
acumulezi sau s[ comunici celor din jur ori posterit[\ii a definit
existen\a spiritual[. Dimitrie Cantemir, creator în atâtea domenii
ale cunoa=terii, s-a edificat pe sine =i =i-a edificat opera l[sându-ne
mesajul acestui travaliu interior al[turi de celelalte mesaje cu
privire la diversele sfere ale cunoa=terii pe care le-a abordat.
Mai mult decât trasee ale unei posibile ontologii, întâlnim îns[
în lucr[rile sale uneori e vorba chiar de lucr[ri de filosofie
solu\ii epistemologice =i axiologice, chestiuni de logic[, estetic[
=i etic[, evident =i schi\a unei cosmogonii, a unei filosofii a
istoriei =i a culturii. Ne vom ocupa în paginile care urmeaz[
de concep\ia filosofic[ a lui Cantemir a=a cum e afirmat[ în
propriile sale lucr[ri de filosofie sau cum transpare printre
rânduri în lucr[rile sale cu profil diferit. De obicei, un capitol
de acest fel este a=ezat mai la începutul oric[rei monografii,
deoarece el ofer[ cheia psihologic[ de descifrare a ansamblului.
Consider[m îns[ c[, în ce-l prive=te pe Dimitrie Cantemir,
chestiunea se pune în mod diferit. El a crescut =i a fost educat ca
fiu de domn. S-a constituit pe sine ca homo politicus, deci în
a=a fel încât, în demersul s[u, ac\iunea s[ prevaleze medita\iei.
Faptul c[ firea sa mai profund[ nu coincidea cu necesit[\ile
unei existen\e de om politic i s-a revelat lui însu=i mai târziu,
dup[ ce partida ac\iunii fusese jucat[ =i pierdut[. Am expus
prin urmare, în prima parte a lucr[rii, aceste aspecte legate
de con=tiin\a sa politic[ =i civic[. Înainte îns[ de a ne ocupa de
con=tiin\a lui cultural[, ni se pare firesc s[ observ[m traseele
filosofiei care fac vizibil[ unitatea interioar[ a spiritului s[u =i
lumineaz[ deopotriv[ ambii versan\i ai operei.
DIMITRIE CANTEMIR
"#
Felul cum =i-a pus Dimitrie Cantemir problemele ontologice

difer[ în bun[ m[sur[ de con\inutul de ast[zi al termenului:
analiza sensului fiin\ei dincolo de st[rile momentane prin care
trece. În ce-l prive=te pe Cantemir, trebuie s[ înglob[m aici
chestiunile de filosofia religiei, ba chiar de solu\ionare a deve-
nirii religiilor din vechile mitologii =i concep\ii magice orientale
ca =i, nu mai pu\in, reminiscen\a lor în credin\e populare =i
supersti\ii. De asemenea, pe lâng[ exegeza biblic[ =i compara\ia
dintre cre=tinism =i islamism, se cuvine urm[rit procesul de
desprindere a problematicii propriu-zise a omului din tot acest
ansamblu =i a propriei sale necesit[\i de op\iune existen\ial[
pe fondul mai general al definirii omului fa\[ de divinitate.
Principala lucrare unde Cantemir î=i pune problema sintezei
=i filtr[rii vechilor mituri =i credin\e orientale este Sistemul
religiei muhammedane, tip[rit[ în 1722. Conceput[ ca parte a
unui ansamblu mai cuprinz[tor asupra istoriei =i civiliza\iei
Imperiului Otoman, ansamblu nefinalizat în toate aspectele
sale, acest Sistem prezint[ una din marile religii ale lumii islamis-
mul ca pe un punct terminus al unor procese ce str[b[tuser[
Asia, Peninsula Arabic[ =i nordul Africii din cele mai vechi
timpuri spre a-=i g[si o solu\ie de echilibru în religia întemeiat[
de Mahomed. Expunerea acestor vechi probleme de cult
oriental nu este f[cut[ de Cantemir sistematic, în\eleas[ deci
în mod con=tient ca o chestiune a devenirii islamismului însu=i.
Dar numeroasele referiri indic[ totu=i un fapt cert: autorul
percepea rela\ia dintre ele ca inevitabil[ în definirea îns[=i a
obiectului s[u de studiu: religia mahomedan[. Locul cel mai
important în privin\a chestiunilor de magie îl ocup[ problema
magiei cifrelor. Cantemir nu indic[ nic[ieri explicit c[ a cunoscut
prima mare sintez[ magic[, aceea care folosea influen\e venite
din India, Fenicia =i Mesopotamia. Faimoasa tabl[ astronomic[
egiptean[ era bazat[ pe alfabet (literele fiind în acela=i timp
numere =i hieroglife ale esen\elor lumii).1 Grecii antici au
preluat înc[rc[tura de cunoa=tere a egiptenilor (legenda lui
Cadmus e aceea a aducerii alfabetului egiptean în Grecia),
dup[ cum au preluat =i vechi simboluri chaldeene, ale mezilor
=i per=ilor, fie direct, înc[ de pe vremea expedi\iei lui Alexandru
"$
Macedon, fie a=a cum deveniser[ ele trecute prin filtrul ebraic
=i arab, filtru care prelucrase deopotriv[ principii ale confuci-
anismului =i zoroastrismului.2 Cantemir n-a perceput deci
spiritul grec doar ca ra\iune care avea s[ purifice, pentru europeni,
lumea fo=nind de simboluri a omului oriental, ci l-a perceput
=i ca pe o întruchipare a religiei cre=tine, reflex al marii sinteze
bizantine, menit s[ reziste avansului în Europa al credin\ei
islamice. Un filtru grec? Da, dar atât unul al ra\iunii umane în
fa\a ira\ionalit[\ii lumii, cât =i unul al credin\ei cre=tine fa\[
de cea mahomedan[. Ace=tia fiind termenii problemei =i
Cantemir judeca lucrurile în parametrii veacului s[u, când
spiritul european abia începea s[ prind[ contur pe fondul
luptelor religioase dintre cre=tin[tate =i alte religii, ca =i în
cadrul cre=tinit[\ii înse=i vom expune în continuare, succint,
atât chestiunile legate de magia numerelor, cât =i pe cele
privitoare la forme de cult ce converg spre islamism, prece-
dându-l în timp. Principalele cifre magice cu care se lucra atât
în vechiul Egipt, cât =i în India, erau 3 =i 4. Prima era simbolul
crea\iei, al ideii, a doua al formei, al perfec\iunii. Adunarea
lor d[dea 7, coroana cifrelor, care unea ideea cu forma =i era
figurat[ hieroglific printr-un înving[tor într-un car tras pe doi
sfinc=i. Complexul de piramide (baza patrulater, laturile
triunghiuri) cu sfinxul al[turi avea sensul magic al unit[\ii
esen\ei care trebuie comunicat[ în timp =i spa\iu. Lira cu =apte
coarde a lui Orfeu, ca =i orfismul în totalitatea sa, siesdarul
împ[ratului David (psalterion) despre care vorbe=te Cantemir
când se refer[ la preluarea instrumentului în muzica turceasc[,
precum =i cele =apte cercuri ale budismului, cele =apte vârste
ale omului, de care pomene=te Cantemir, sunt toate sugestii
ale semnului magic al unit[\ii dintre idee =i form[, înmul\irea
cifrei trei cu patru d[ 12, num[rul lunilor anului (a=a cum 7
fusese al zilelor s[pt[mânii), cheia descifr[rii tainelor timpului,
ca =i num[rul zodiilor cere=ti adic[ al =tiin\ei magice prin care
omul acelor vremuri credea c[ st[pâne=te universul: astrologia,
astrobiologia. înmul\irea cifrei trei cu ea îns[=i d[dea 9, care
în zoroastrism este cheia citirii universului, adic[ a tuturor
numerelor, a ideilor =i formelor. Cantemir remarc[ de fiecare
DIMITRIE CANTEMIR
"%
dat[, cu mare precizie, magia cifrelor 3, 4, 7, 9, 12, dar nu

indic[ decât rareori sursa. E limpede îns[ c[ se afla în cuno=-
tin\[ de cauz[. El folose=te în plus, ca cifre magice, 5 =i 10. Cifra
cinci constituie num[rul sunetelor gamei muzicale pentatonice,
extrem-orientale, lucru despre care Cantemir nu d[ semne a-l
fi cunoscut, preluând-o probabil, ca întreaga cultur[ otoman[,
de la arabi, unde folosirea ei reflecta o zon[ de înnoire a mate-
maticii în compara\ie cu vechiul sistem de num[rare chaldeean
cu baza 6 (sistem care mai persist[ =i azi în num[r[toarea pe
duzini, în împ[r\irea în grade a cercului, în împ[r\irea în
minute a orelor). Decada arab[ ilustreaz[ =i ea aceea=i inova\ie,
fiind în fond dublarea cifrei 5. Arabii foloseau (ca =i noi ast[zi)
baza 2. Sistemul binar avea =i el un sens magic, simbolizând
dualitatea originar[ a lumii, fundamentul oric[rei crea\ii.
Religiile mai noi au folosit decada spre a multiplica cifrele
magice cunoscute dintr-o inten\ie pe cât de veche pe atât de
indian[ =i fenician[: aceea a prolifer[rii baroce a formelor ca
semn al fecundit[\ii crea\iei. Cantemir vorbe=te despre 500
de ani între un cer =i altul al raiului mahomedan (m[soar[
distan\ele în timp), despre 70.000 de lumi care au existat pân[
acum, despre cele 40 de zile cât sufletul mortului st[ în jurul
casei. El cunoa=te nu numai principiile zoroastrismului, ale
vechii muzici orientale, ale credin\elor magice egiptene ori
feniciene, arabe, persane =i medice, dar cunoa=te =i rela\ia
dintre magia cifrelor =i aceea literal[. Astfel, vorbind despre
sfâr=itul lumii la mahomedani, el prive=te Apocalipsa în lumina
magiei literale: va veni din insulele apusene, de la litera K,
litera S =i va chema la lupt[ literele Dj, A =i N etc. E necesar s[
explic[m cititorului sensul oarecum abscons al acestei magii
literale care a avut, în gândirea cantemirian[, cele mai
nea=teptate folosiri. Vechile alfabete derivate din cel egiptean,
în spe\[ ebraic =i grecesc, au p[strat valen\ele de liter[ =i num[r
ale fiec[rui simbol grafic. Cantemir se refer[ în acela=i sens la
arabi =i indieni, de=i nu e limpede dac[ aici nu în\elege cumva
prin indieni pe yemeni\i sau, dac[ nu, poate s[ fi copiat din vreun
dic\ionar enciclopedic tabelul cifrelor din Sistemul religiei. ..
deoarece nic[ieri altundeva în opera sa nu mai pomene=te de
"&
India. Alfabetul slavon alc[tuit dup[ cel grecesc a p[strat =i el

simbolurile cifrice ale literelor, ceea ce Cantemir folose=te în
scara tâlcuitoare a Istoriei ieroglifice. Semnul lingvistic avea =i
valoare emblematic[, hieroglific[, ceea ce Cantemir =tia.
Fiecare semn putea fi simbolizat printr-un idol cu form[ de
cele mai multe ori animal[, cod al unei esen\e spirituale =i nu,
cum s-ar putea crede, diviniz[ri ale animalelor de c[tre omul
primitiv care se temea de ele. Acest sens hieroglific e vizibil
folosit în Istoria ieroglific[, autorul se refer[ la el =i în Sistemul
religiei...,3 interpretând în acest sens cultul câinelui negru în
Egipt, iar o bun[ parte din desenele copiate de pe zidul cauca-
zian sunt considerate de Cantemir hieroglifice. A=adar, din
punctul de vedere al sintezei magice a=a cum se reflecta ea în
religia mahomedan[ =i cre=tin[, Cantemir era preg[tit s[
angajeze una din cele mai riguroase examin[ri, încercând s[
descopere din compara\ia acestor mari religii =ansele mai mari
de supravie\uire ale uneia sau alteia (op\iunea sa merge îns[
ab initio spre cre=tinism) datorit[ puterii lor de a capta mari
mase de oameni, convingându-le de adev[rul con\inut în ele.
În ce prive=te terenul practic al activit[\ii sale, trebuie s[
remarc[m îns[ faptul c[ Dimitrie Cantemir fiind format în
spiritul filosofiei grece=ti =i orientale, în substan\a c[rora magia
era înglobat[, nu i-a putut sc[pa. Ideea platonic[ a dublei
reflect[ri folosit[ de el în scara tâlcuitoare a Istoriei ieroglifice
provenea la origine din zoroastrism, unde hieroglifa crea\iei
era figurat[ prin reflectarea capului unui om ie=ind din apele
primordiale.4 Divinitatea abstract[ a islamismului a c[p[tat la
cre=tini din aceast[ pricin[ chip uman (hieroglific), ceea ce
Cantemir =tia, afirmând-o limpede în Loca obscura... cu prilejul
polemicii în problema iconoclastiei =i iconoduliei. O modalitate
mai pu\in vizibil[ la prima vedere, dar f[r[ îndoial[ mai
profund[, de folosire a magiei literale de c[tre Cantemir se
traduce prin credin\a sa cu substrat religios c[ la început
a fost cuvântul. În prima parte a monografiei am ar[tat în ce
m[sur[ activitatea de început a savantului ca istoriograf,
geograf etc. a fost tributar[ acestei concep\ii, de care s-a eliberat
cu greu, abia în ultimii ani, când se p[trunsese de spiritul
DIMITRIE CANTEMIR
"'
european al culturii =i-=i modificase, ca s[ spunem astfel,

propriul s[u centru existen\ial. Spiritul antichit[\ii grece=ti =i
al Bizan\ului era înlocuit, în ochii europenilor, cu ra\ionalismul
cartezian, care trimitea din nou la Platon =i Aristotel. Cantemir
a pendulat tot timpul în aceast[ zon[ filo-platonician[, chiar
când, sub influen\a experien\ei directe, a încercat s[-i scape.
Prin urmare, între curentele mari ale filosofiei epocii el se
situeaz[ mai aproape de spiritualism decât de materialismul
empiric, de=i este un fapt evident c[ atomismul i se p[rea pân[
la un punct o doctrin[ corect[, credea în ea. Interesul real pentru
medicin[ =i fizic[ (în\eleas[ ca studiu complex al naturii) l-au
f[cut s[ perceap[ rolul covâr=itor al materiei în lumea vie.
În sfâr=it, cunoa=terea magiei literale =i-a avut rolul s[u,
deloc lipsit de importan\[, în enciclopedismul lingvistic al lui
Cantemir. Gramaticienii =i gramatica alc[tuiau, în sistemul
educativ al Academiei de la Patriarhia constantinopolitan[,
un bloc important. Exegeza biblic[ îns[=i mo=tenea în acest
sens doctrine ale antichit[\ii grece=ti care se bazau, la rândul
lor, pe vechi concep\ii magice. A=a se face c[ Dimitrie Cantemir
a v[zut cu claritate grupurile de limbi în virtutea originii comune
a cuvintelor =i deci a alfabetelor lor. Acest fapt i-a permis nu
numai s[ înve\e mai multe limbi din câteva mari familii, dar =i
s[ se ocupe de studiul comparat al limbilor (mai ales sub
aspectul etimologiilor), ca =i de filosofia limbii în general.
Substratul magiei =i ocultismului n-ar fi în\eles îns[ în esen\a
sa dac[ nu ne-am referi la leg[tura dintre om =i Univers sau
cum spuneau grecii antici =i cum o spune Cantemir însu=i în
Divan, dintre microunivers =i macrounivers. E de men\ionat
faptul c[ în afirma\iile cantemiriene distingem dincolo de
formula biblic[ a lumii ca iad =i a recluziunii spirituale a omului
ca form[ a apropierii sale de rai, certe influen\e ale filosofiei
lui Empedocle legate de cele patru elemente primordiale care
au generat lumea, ca =i ale Metamorfozelor lui Ovidiu 6 (ideea
compunerii fiin\elor din p[r\i dispersate care s-au combinat
diferit). Influen\a planetelor =i a astrelor, predeterminarea
destinului uman de c[tre conjunc\ia lor fast[ ori nefast[ au
constituit una dintre c[ile false cele mai rezistente în timp ale
#
spiritului uman. Lui Cantemir nu i-a fost str[in[, de=i n-a aderat
la ea. În Sistemul religiei muhammedane o ironizeaz[ adesea
ca pe o erezie. Din paginile Divanului în\elegem c[ Dimitrie
Cantemir vedea aceast[ rela\ie ca pe o metafor[ poetic[, o
posibilitate de a compara legile psihologiei umane cu acelea
ale cosmosului, de a opta pentru o cale de afirmare a indivi-
dului (ca aspira\ie spiritual[, posibilitate de a cuceri cerul, adic[
lumina, raiul) în fa\a Universului (Lumea p[mânteasc[ inclusiv,
perceput[ ca iad, abis) ori de absorbire a sa în mi=carea lui. E
vorba de fapt de lupta cea veche dintre lumin[ =i întuneric,
Ormuzd =i Ahriman, marile principii ale crea\iei, preluate de
Cantemir f[r[ îndoial[ prin filonul bizantin, cre=tin. Calea
magiei era considerat[ de el via regala care duce spre religie
=i anume spre problemele crea\iei, ale Facerii Lumii, dar =i
spre ale sfâr=itului ei, Apocalipsa, Judecata de apoi cu tot ce
deriv[ din acestea (Raiul =i Iadul inclusiv). Înainte de a ne
ocupa de toate aceste chestiuni religioase din perspectiva
ontologic[ a lui Cantemir, mai trebuie amintit =i faptul c[ el
adaug[ influen\elor magice captate de religie pe acelea ale
magiei primitive. Astfel pomene=te, la un moment dat, în
Sistemul religiei... despre recomandarea care se face unui osta=
musulman: în timpul r[zboiului el nu trebuie s[-=i taie unghiile
=i s[-=i rad[ p[rul din cre=tet. Ori Frazer decodific[ aceste fapte,
în Creanga de aur, prin credin\a omului primitiv c[ partea este
egal[ cu întregul. Prin urmare, nimic din fiin\a osta=ului nu
trebuie l[sat în mâna du=manului, spre a nu fi folosit în dauna
sa. +i cre=tinismul cuprinde asemenea aluzii, ca aceea transcris[
de Eminescu astfel: Biblia ne poveste=te de Samson, cum c[
muierea / Când dormea, t[indu-i p[rul, i-au luat toat[ puterea.7
Cantemir mai men\ioneaz[ în leg[tur[ cu aceste credin\e
primitive o serie de alte erezii care se perpetueaz[ în cre=tinism
=i islamism deopotriv[, uneori acelea=i, alteori diferite.
Compara\ia dintre Descrierea Moldovei =i Sistemul religiei...
atest[, sub acest aspect, referin\e comune la descântece,
tâlcuirea viselor, procedeul de a lega pe cineva, credin\a în
minuni, preziceri. Cantemir distinge în toate aceste fapte nu
influen\a convie\uirii dintre români =i turci, ci substratul comun,
DIMITRIE CANTEMIR
#
adesea latin. Astfel, în ce prive=te t[lm[cirea viselor, invoc[ 8

Eneida lui Virgiliu =i precizeaz[ c[ latinii mai cu deosebire,
dintre cei vechi, credeau în vise de=i, dup[ p[rerea lui, acestea
nu sunt altceva decât varia\ii de mediu fizic asupra corpului
celui adormit, pe care spiritul s[u le preia deficitar. O explica\ie
absolut =tiin\ific[! Înclina\ia de a-=i folosi ra\iunea, cuno=tin\ele
sale medicale î=i spun cuvântul în aceast[ afirma\ie care
ilustreaz[, o dat[ în plus, puterea uria=[ a spiritului cantemirian
de a s[ri pe deasupra veacului s[u =i de a intui marile adev[ruri
ale lumii =i ale existen\ei omene=ti.
Vom aborda în continuare chestiunile legate de filosofia
religiei =i care preg[tesc toate marile deschideri ale ontologiei
cantemiriene. În mod paradoxal, trebuie s[ recunoa=tem faptul
c[ Dimitrie Cantemir a scris mult mai mult, mai sistematic =i
mai aplicat despre islamism decât despre cre=tinism. Textele
de baz[ în aceste probleme sunt Sistemul religiei muhammedane
=i Loca obscura... În afara lor Divanul, Metafizica, Scrisoarea
despre con=tiin\[ =i Panegiricul ofer[ indicii în leg[tur[ cu
concep\ia =i cuno=tin\ele lui Cantemir în aceste probleme.
Prima observa\ie de principiu pe care trebuie s-o facem este
aceea c[ sistematizarea doctrinei islamice se face în paralel cu
a celei cre=tine. Primul termen al acestei paralele alc[tuie=te
obiectul discursului, în timp ce al doilea ofer[ în majoritatea
cazurilor cheia de lectur[, modul de activizare al cititorului.
Principalele probleme pe care le pune Cantemir sunt în leg[tur[
cu Facerea Lumii (deci cosmogonice), Sfâr=itul Lumii =i, în
acest din urm[ context, chestiunile privitoare la rai =i iad, adic[
la salvarea sufletului si, prin rico=eu, chestiunile op\iunii
fundamentale. Derivate din acestea sunt problemele care au
în centrul lor omul =i anume raportul dintre predeterminare
=i voin\[ (liberul arbitru), dintre credin\[ =i ra\iune, dintre
trup =i suflet. F[r[ a fi neap[rat derivate din blocul doctrinar
principal, ci în\elegându-le ca pe un halou necesar al religiilor
respective, Cantemir se ocup[ de problema sectelor. În sfâr=it,
el emite considera\ii de metodologie a celor dou[ religii, de
arie geografic[, accente problematice, simboluri =i semne
specifice, aspect exterior. Toate acestea, al[turi de cele abordate
#
mai sus =i care \in de devenirea religiilor însele, alc[tuiesc

universul preocup[rilor lui Cantemir în probleme religioase,
f[r[ a ne informa îns[ =i despre scopul final al acestor preocu-
p[ri. El n-avea nici o leg[tur[ cu credin\a, Cantemir neprocedând
ca un credincios, ci ca un filosof =i om politic.
Teoria Facerii Lumii nu este tratat[ de Cantemir în para-
metri strict religio=i. El spune, ce-i drept, c[ pentru majoritatea
faptelor Coranul se bazeaz[ pe Pentateuc (sau Tora, care con\ine
primele cinci p[r\i ale Vechiului Testament) =i pe Evanghelii
(Noul Testament). Chiar compar[ capitol cu capitol sursele =i
noua realizare. Procedura trebuie s[ fi fost dictat[, în ultim[
instan\[, de condi\iile în care a scris Sistemul religiei...,
dispunând de surse cre=tine, dar nu =i islamice. Autorul a folosit
atunci ceea ce avea spre a-=i aminti ceea ce putea folosi doar
bazat pe memorie. La vremea când a scris, Coranul abia se
traducea în ruse=te 9. Cantemir observ[ c[ noua religie, ap[rut[
dup[ cre=tinism, ambi\ionase s[ sintetizeze toate credin\ele
care-o precedaser[ spre a-=i asigura suprema\ia asupra popu-
la\iilor numeroase ale zonei geografice aflat[ la întret[ierea a
dou[ continente: Europa =i Asia. Sistemul religiei ocole=te îns[
în mod savant chestiunea Facerii Lumii vorbind, în loc de asta,
despre alte surse ale Coranului, în afar[ de Biblie, cum ar fi
Muhammediye. Aceast[ plasare în cadru istoric a problemelor
religioase =i filosofice este deosebit de important[ pentru ceea
ce numeam atitudinea de om politic =i de cultur[ a lui Cantemir
în problemele religioase. În schimb chestiunea Facerii Lumii
apare în literatura filosofic[ a lui Cantemir cu referire la
cre=tinism, considerat f[r[ îndoial[ de autor un veritabil princi-
pium movens al islamismului. Începutul Metafizicii, numit[
de fapt Sacro Sanctae Scientiae Indepingibilis Imago... .10
(Imaginea de nezugr[vit a =tiin\ei sacre) dezbate aceste
probleme. Denumirea de metafizic[, a=a cum a fost tradus titlul,
e o eroare, deoarece în concep\ia lui Cantemir acest termen
desemneaz[ o spune chiar el în Compendiolum Universae
Logices Institutionis (Liber primus, Tactatus secundus, caput VII)
propozi\iile logice improprii, spre deosebire de fizic[: meta-
phisica definitio est quae constat ex genere et differentia. Phisica
DIMITRIE CANTEMIR
#!
autem est quae ad illas primas et proprie causas spectat.11

Revenind îns[ la faptul c[ problemele cosmogonice nu sunt
abordate de Cantemir în parametri strict religio=i, consider[m
c[ acest lucru este prin sine însu=i semnificativ. Autorul
folose=te cuvântul =tiin\[ în leg[tur[ cu problemele crea\iei
lumii =i se opre=te la chestiunile spa\iului, timpului =i materiei.
Sacro Sanctae este precedat[ de scrisoarea autorului (înv[\[-
celul) c[tre maestru (Cacavela) =i ea ne permite s[ m[sur[m
în modul cel mai direct cât de mult erau legate pentru Cantemir
problemele religiei =i filosofiei de acelea ale propriei sale
op\iuni existen\iale. Încercarea lui de a opera o sintez[ între
religie =i filosofie pe de o parte, între ceea ce însemnau acestea
pentru un om al spiritului din Orient =i din Occident e afirmat[
înc[ de la început. Faptul c[ Dimitrie Cantemir însu=i a indicat
aceast[ cale pentru citirea lucr[rilor lui referitoare la religie =i
filosofie atest[ o medita\ie pe marginea propriului s[u demers,
ca =i dorin\a de a se forma prin cuprinderea întregului. Iat[
deci punctul de pornire: când credeam c[ am desemnat ca
un ucenic statura înalt[ a =tiin\ei omene=ti (...) numaidecât
în\eleg c[ p[rerea mea nu valoreaz[ nimic (...) =i nu numai c[
f[cuse ca materia platonic[ s[ fie confuz[ =i forma aristotelic[
s[ fie lipsit[ de orice form[, dar chiar toate ideile s[ fie (...)
foarte departe de \elul efigiei adev[rului.12 În c[utarea unei
solu\ii, tân[rul autor lucrarea dateaz[ de la 1700 expune
plastic =i cu for\a vizionar[ a Divanului =i Istoriei ieroglifice
din ce pricini se afl[ în c[utarea adev[rului unic: pe când
z[ceam pr[p[dit într-o astfel de înstr[inare a sim\urilor =i
consterna\iune a sufletului (...) se arat[ ca un fel de ocean
care se întindea în fa\a mea =i ca un vârtej fioros =i url[tor ce
izbea de mal ni=te valuri cât colinele; pe suprafa\a lui erau
purtate numeroase n[vi plutitoare (...) furtuna mizeriilor
conducând cârma le împingea de la un cap[t la altul al lumii,
unde urletul plutitorilor, vocifer[rile glasurilor s[lbatice,
viuietul ciocurilor înalte ale cor[biilor cari spintecau marea, _
ecoul valurilor (...) p[reau c[ întrec orice gând de comp[timire
(...) înapoi îns[ se vedeau câmpii frumoase =i paji=ti întinse, la
dreapta mun\i de o în[l\ime grozav[, ale c[ror vârfuri de-abia
#"
sau nicidecum nu se vedeau ; iar la stânga se vedea o pr[pastie

de o adâncime atât de grozav[, încât credeam c[ nu mai are
fund =i îndreptându-mi privirea de aici mai departe se vedea
o mul\ime nenum[rat[ de tot felul de muritori, dintre care cei
mai mul\i (...) certându-se unii cu al\ii pl[nuiau s[ a\â\e gâlcevi
=i lupte, ba ce e mai mult, se amenin\au unii pe al\ii cu r[zboi,
m[cel =i moarte sângeroas[; (...) iar din pr[pastie mul\imi
nenum[rate de reptile veninoase urcând =i coborând, alergau
=i se târau în toate p[r\ile. În fine, secte nenum[rate de p[s[ri
=i de alte gâzi zbur[toare, vâjâind, \iuind, ca un nor foarte
gros (...) întunecau soarele.13 Am reprodus în întregime acest
fragment care ilustreaz[ prin amplitudinea mi=c[rii nu numai
influen\a Odiseii =i a Eneidei, ci =i certe apropieri de viziunea
Divinei Comedii. În plus, peisajul simbolic atest[ un mod mai
general al gândirii cantemiriene, care apare deopotriv[ în
Istoria ieroglific[ precum =i în desenele cu care-=i ilustreaz[
diverse lucr[ri. Reptilele care se ivesc din pr[pastie de pild[
vor apare în Istoria ieroglific[ la scara tâlcuitoare drept
reprezentan\i ai Por\ii ce ridic[ tributul, iar în desenul ce
ilustreaz[ Sistemul religiei drept frunzi= al copacului r[s[rit
din inima lui Othman I, întemeietorul Imperiului. În chiar textul
lucr[rii de care ne ocup[m, Cantemir face observa\ia c[, în
aceast[ situa\ie a lumii înconjur[toare, unde abyssus abyssum
invocat, pictorii =i poe\ii au avut întotdeauna permisiunea
de a îndr[zni orice.14 Îl citeaz[ astfel pe Hora\iu, dar ne
explic[m în acest fel nu numai sugestiile literare care au stat
la baza imaginilor din Sacro Sanctae, ci =i care era îndemnul
ini\ial al Istoriei ieroglifice. Hot[rârea autorului de a se defini
pe sine ca entitate prin confruntare cu toate aceste împrejur[ri
adverse, ca spirit fa\[ de abis, este exprimat[ concis, în semn
de op\iune definitiv[: Deci ia-\i acum r[mas bun de la astfel
de preocup[ri frivole, începe un lucru care s[ te recunoasc[
numai pe tine ca autor, inventator sau cel pu\in reparator! În
felul acesta, arogan\a profanului perseverând în mine =i
aspectul trufiei fiind numai schimbat, încetai de a mai scutura
documentele vechi =i m[ decisei s[ muncesc numai pentru a
zugr[vi imaginea titlului c[r\ii15. Afirma\ia din urm[ este cu
DIMITRIE CANTEMIR
##
totul interesant[ deoarece deschide o perspectiv[ religioas[

în tot acest ansamblu al filosofiei grece=ti, ca =i în cel op\ional
al lui Cantemir. Autorul nu aspir[, ce-i drept, s[ exprime esen\a
adev[rului, ci, în mod platonician, imaginea lui sau, cum
spune în alt loc, figura, adic[ hieroglifa lui magic[, a c[rei
putere ocult[ trebuie s[-=i pun[ lumina asupra solu\iei sale
existen\iale. În leg[tur[ cu acestea Cantemir are îns[ o teorie
care ne-o aminte=te foarte bine pe aceea cu mult mai târzie a
diferen\ialelor divine ale lui Blaga: nu poate, zic, creatul s[
=tie simplu despre un alt creat, c[ci el însu=i nu este simplu, ci
este compus din intelect =i sim\. De asemenea Creatorul nu
poate în[l\a o creatur[ ca s[ cunoasc[ simplu ceva, precum
cunoa=te el însu=i, pentru c[ în modul acesta creatul ar ajunge
asemenea celui necreat, adic[ divinei simplicit[\i a în\elep-
ciunii.16 Solu\ia lui Cantemir difer[ îns[ cu mult de a lui Blaga.
Influen\at, cum spuneam, de Empedocle, de Ovidiu, dar =i de
Jean Baptiste van Helmont =i Wissowatius, Cantemir considera
c[ materia primordial[ este apa-gaz =i aierul care exist[ în
spa\iu: înainte de prima mi=care se creaz[ întunericul, apa-
gaz, aierul =i spa\iul.17 Scrierea aier atest[ faptul c[ nu era vorba
de aerul perceput prin sim\uri, ci de un element originar, care
separ[ apa de gaz (aerul primordial), adic[ jos de sus. Acest
element define=te deci nu doar materia, ci =i direc\ia în spa\iu.
Cât despre Univers ca spa\iu, el nu este cognoscibil decât pân[
unde creatura îl poate urma pe creator.18 Dac[ ideea întune-
ricului, a haosului primar aminte=te de sursele filosofice ale lui
Cantemir, sugestia c[ întunericul a fost pus de Dumnezeu în jurul
s[u nu în chip privativ fa\[ de creatur[, ci din necesit[\i de auto-
definire a locului unde se afl[ (el neavând chip, ca în magie
ori islamism, ci fiind doar reprezentat hieroglific cu chip uman)
aminte=te comentatorul redutabil al Bibliei =i Coranului, comentator
care urma abia s[ devin[. Cât despre creatur[, ea î=i desem-
neaz[ locul prin îns[=i limitarea capacit[\ii sale de a se apropia
de creator, de în\elegerea adev[rului sau esen\ei acestuia. Nu
este deci vorba de un loc în spa\iu, ci într-o ierarhie spiritual[.
Materia =i spa\iul concur[ la Cantemir în definirea timpului
ca timp al creaturii =i al creatorului (timpul ciclic pe de o parte
#$
=i cel liniar pe de alta19). Ca =i în Biblie, separarea luminii de

întuneric a însemnat începutul absolut al timpului. Remarca
lui Cantemir c[ lumina a ap[rut înaintea apari\iei soarelui,
fiind deci o lumin[ a justi\iei care trebuia s[ echilibreze
întunericul, este una dintre cele mai fine =i mai laice în ordinea
comentariului la Cartea Facerii. În continuare îns[, celelalte
zile ale Crea\iei sunt prezentate într-un chip cu totul personal.
Cel pu\in apari\ia uscatului aminte=te de procedeul ciobanilor
moldoveni de a scoate brânza din lapte: cele uscate începur[
s[ se coaguleze din cele umede precum ca=ul din lapte. 20
Este aici, f[r[ îndoial[, =i influen\a fizicii a=a cum era în\eleas[
în Europa Evului Mediu. În acest spirit Cantemir continu[
prezentarea zilei a treia: atunci a ap[rut golul care avea
menirea de a defini plinul prin opozi\ie =i, de asemenea, apare
Archaeus, artizanul spe\elor, sprijinul =i propagatorul semin-
\elor care este ascuns în nucleul intim, a=ezat în centrul semin\ei
=i introdus de afar[ =i împresurat în animale ca o materie
spumoas[, iar în vegetale doarme încrustat într-un nucleu mai
gros =i mai des. 21 Golul =i plinul atest[, ca =i lumina =i întune-
ricul, o gândire alc[tuit[ silogistic, a=a cum de altfel e vizibil[
în toat[ crea\ia cantemirian[. El urmeaz[ în acela=i spirit mai
curând de Ev Mediu european decât de antichitate greceasc[
ori de cre=tinism bizantin: for\ele creatoare sunt fermenta\ia
=i coagularea, care se echilibreaz[ reciproc. Cuno=tin\ele de
fizic[ =i medicin[, reminescen\e din Lucretiu, îl fac s[-=i
imagineze Crea\ia în termeni care vor figura în filosofii mult
mai târzii decât a sa. Arheii originari amintesc de pild[ de Uhr
Phänomenele lui Goethe. În ce prive=te crearea astrelor, soarele
=i luna apar cu func\iile lor din Biblie, dar prezideaz[ procese
care au loc altfel decât acolo. Ele nu numai c[ sunt astre ce
ghideaz[ timpul ciclic, uman, dar au =i func\ii magice. Soarele
mai ales, e cel ce ajut[ la fermenta\ia vital[. Dincolo de acest
fapt îns[ trebuie s[ remarc[m considera\iile pe care le face
Cantemir în leg[tur[ cu timpul. Un amestec insolit de magie,
astrologie, cunoa=tere religioas[ =i =tiin\ific[ atest[ din partea
sa un efort sus\inut de sintez[ =i în\elegere. Astfel, consider[
c[ zilele se grupeaz[ în s[pt[mâni =i s[pt[mânile în ani dup[
DIMITRIE CANTEMIR
#%
cele =apte planete ale gândirii magice =i dup[ cele dou[sprezece

zodii ale astrologiei. În schimb =tie exact c[ anul are 365 de
zile =i =ase ore, c[ e vorba de anul solar, care difer[ de al
Hegirei (gre=e=te îns[ calculul crezând c[ un an solar este egal
cu unul lunar o dat[ la 31 ani). Explic[ în mod =tiin\ific eclipsele
de soare =i de lun[, mi=carea de rota\ie =i de revolu\ie a lunii.
În ce prive=te acest fapt, sistemul pe care-l avea în minte
Cantemir este cel al lui Copernic. De altfel, în Sistemul religiei
chiar citeaz[ lucrarea acestuia De revolutionibus orbium
coelestium libri cu titlul, semnificativ pentru ideea abyssus
abyssum invocat, afirmat[ mai sus, de Sistem[ a abisurilor22.
La fel, în chip =tiin\ific, vorbe=te despre cele patru anotimpuri.
Raportul dintre circularitatea timpului uman =i liniaritatea celui
divin, etern este îns[ cel al Bibliei, valabil pentru ortodoc=i =i
catolici deopotriv[. În ce prive=te timpul circular îns[, care
definea anul agricol, Cantemir îl folose=te în Monarchiarum Phisica
Examinatio spre a exprima în spa\iu =i timp deopotriv[ evolu\ia
în cerc a str[lucirii monarhiilor, de la cele vechi =i sudice la
cele mai noi =i nordice. Ideea în sine nu era nou[. Constantin
Cantacuzino Stolnicul a afirmat-o =i el =i ea era, la origine, o
idee care avea chiar în Biblie un substrat mai vechi. În gândirea
magic[ alfabetele se citeau circular, de la centru spre margine,
semn al raport[rii simbolurilor =i esen\elor unele la altele. Dup[
relatarea biblic[ a zilei a =asea a Crea\iei expunerea lui Cantemir
urmeaz[ cuminte linia Pentateucului =i efortul s[u creator de
sistem propriu se traduce doar prin aceea c[ încearc[ s[ aplice
principiul logic al silogismului =i al dialecticii la faptele biblice.
Titlurile capitolelor sun[ din aceast[ pricin[ într-un mod care
aminte=te de algebr[: Dezlegarea primului membru al primei
întreb[ri; Solu\ionarea chestiunii a doua etc. Valen\ele sale de
exeget cu mare putere interpretativ[, cunosc[tor al textelor
sfin\ilor p[rin\i ai bisericii bizantine, î=i spun cuvântul în
formul[ri surprinz[toare, care elibereaz[ nea=teptate sensuri
laice de înveli=ul lor religios: +tiin\a sacr[ ne înva\[ c[ atunci
când citim în liter[ c[ Adam a fost ucis, în spirit s[ în\elegem
c[ a fost reînviat =i când auzim c[ Diavolul a în=elat pe Adam
prin minciun[, s[ =tim c[ el a în=elat nu pe Adam, ci pe sine
#&
însu=i. 23 Cunosc[tor al deosebirii de sens între lectura literal[

=i cea semnificant[ (a supratextelor, nu a subtextelor) Cantemir
se refer[ aici, în fond, la faptul c[ moartea ca pedeaps[ a
p[catului e doar simbolul reînvierii purificate, iar Diavolului
din om (p[catului) i se pl[te=te cu m[sura cu care voia s[
pl[teasc[. Acest plan al conflictului dintre om =i un Lucifer
simbolic, plan care a constituit principala confruntare a Evului
Mediu european,24 mut[ sesizabil accentul expunerii lui Cante-
mir dinspre asimilarea Orientului spre aceea a Occidentului,
iar folosirea logicii aristotelice ilustreaz[ puntea de leg[tur[
care i-a permis trecerea de la un spa\iu la cel[lalt. În fond,
mult[ vreme, în secolul al XVIII-lea, europenii au tradus c[r\ile
turce=ti =i orientale nu pentru ceea ce însemnau ele, ci pentru
a descoperi r[d[cinile greco-latine, adic[ ale unit[\ii spirituale
ale civiliza\iei omene=ti.
Ultimul act al Crea\iunii, în aceast[ prim[ versiune (Crea\ia
s-a repetat de mai multe ori) când domnea armonia universal[,
a fost potopul. Descrierea lui Cantemir încearc[ explica\ii
cauzale care dep[=esc net sfera religiei c[tre aceea a =tiin\elor
naturii. Capitolul al XVI-lea al c[r\ii a doua a Metafizicii este
edificator în acest sens: Se probeaz[ cauzele naturale ale
potopului universal =i se demonstreaz[ c[ gazul apei este o
materie suficient[ pentru provocarea potopului. În acest capitol
concep\ia religioas[ =i cea filosofic[ a lui Cantemir se separ[
net =i va trebui s[ urm[rim înf[\i=[rile lumii dup[ a doua
Crea\ie a=a cum rezult[ ele în lumina celor dou[ concep\ii.
Problemele de ordin religios sunt tratate în continuare de
Cantemir cu obiectivitate. Autorul vorbe=te despre un domeniu
anume al culturii omene=ti ca con=tiin\a faptului c[ abordeaz[
un obiect de studiu =i c[, deci, are nevoie de o metodologie,
principii de lucru =i la sfâr=it trebuie s[ trag[ concluzii în
conformitate cu scopul propus. Islamismul reprezint[ religia
asupra c[reia =i-a exercitat în cea mai mare m[sur[ obiecti-
vitatea critic[, operând o subtil[ analiz[ a ceea ce putea însemna,
în doctrina musulman[, premis[ a c[derii Imperiului Otoman
însu=i. În focarul Sistemului religiei... sunt concentrate chestiuni
de filosofie, dar ca indiciu al unei tipologii umane =i al unui
DIMITRIE CANTEMIR
#'
traseu istoric care, el, sta în centrul aten\iei lui Cantemir. De

altfel, faptul c[ Sfântul Sinod Rus s-a opus apari\iei lucr[rii =i ea
s-a tip[rit la insisten\a expres[ a \arului, c[ruia îi era necesar[
din pricina campaniei la Marea Caspic[,25 este semnul cel mai
sigur al acestui scop nedeclarat al lucr[rii. Datorit[ lui metoda
de elaborare ca =i structura de ansamblu scot în eviden\[ unele
aspecte ale doctrinei în dauna altora. Am remarcat de pild[ c[
problema cosmogonic[ nici nu e atins[, ca =i pe aceea c[ se
accentueaz[ mult pe influen\a vechilor concep\ii magice asupra
islamismului. Trebuie s[ men\ion[m în continuare faptul c[
se delimiteaz[ aria geografic[ a acestei religii: între Indus,
Volga, Don, Nistru, Dun[re, Sava, Mediterana, Arabia, gurile
Eufratului, Nipru. De asemenea se delimiteaz[ =i caracteristicile
celor dou[ mari confesiuni musulmane: =ii\ii (per=ii) =i sunni\ii
(turcii). Fa\[ de cre=tinism Cantemir vede =i judec[ numai
caracterul ofensiv al islamismului ne=tiind c[, la propor\ii
planetare, situa\ia era diferit[.26 Fenomenul la care asista
Cantemir era în fapt unul de rezisten\[, de p[strare a terenului
cucerit. Din punctul s[u de vedere, autorul Sistemului religiei...
programat ca parte a unui sistem de lucr[ri, din p[cate nefina-
lizat în toate aspectele, voia s[ atrag[ aten\ia asupra punctelor
slabe ale islamismului.
În cuprinsul Sistemului Cantemir se refer[ nu numai la
Istoria Imperiului Otoman, lucrare pe care o scrisese, ci =i la
ceea ce urma s[ fie o a treia parte a acestui complex de lucr[ri:
Despre guvernarea otoman[. Proiectul acestei lucr[ri niciodat[
scrise trebuie s[-i fi fost destul de limpede autorului, deoarece,
pe parcursul Sistemului religiei muhammedane trimite la o serie
de capitole. Le enumer[m cu con=tiin\a faptului c[ acest lucru
este important pentru ceea ce ar fi devenit gândirea cantemi-
rian[: Vakuful geamiilor (adic[ tributul lor, c[ci nu erau decât
teoretic scutite de a=a ceva); Despre judecata muhammedan[
(Cantemir voia s[ analizeze justi\ia în raport cu propria
popula\ie a imperiului =i în raport cu \[rile supuse, mai ales
cele cre=tine); Despre judecat[ =i dreptate (dac[ nu e cumva
vorba de acela=i capitol ca mai sus, atunci probabil autorul
voia s[ fac[ preciz[ri în leg[tur[ cu distan\a dintre aparen\[
$
judecata dreapt[ =i esen\[ dreptatea ciuntit[); Despre cum

au luat =i \in turcii imperiul african (are în vedere Egiptul,
adic[ regatul Misr, ac\iune sângeroas[ din partea otomanilor.
Ei î=i asigurau st[pânirea lui conducându-l cu outsideri, în
special caucazieni); Despre ambasadorii ce se afl[ pe lâng[ Poarta
otoman[ (nu e clar din context ce ar fi con\inut, dar e interesant
de observat c[ autorul se gândea la posibila ac\iune a acestora
chiar în capitala Imperiului); Despre hainele turce=ti (problema
portului la turci îl interesa din punct de vedere istoric, dar =i
al contemporaneit[\ii, deoarece culoarea hainelor exprima un
cod precis al rangurilor sociale ale purt[torilor, ceea ce i se
p[rea important de =tiut de c[tre cre=tini); Despre \iitoarele
sultanului (Cantemir =tia cât de însemnate sunt în lumea tur-
ceasc[ haremul =i ierarhia în interiorul haremului, deoarece
era vorba de influen\a direct[ asupra sultanului); Despre ora=e
=i flot[ (avea inten\ia s[ abordeze problema fortifica\iilor =i
într-un cadru, mai larg a arhitecturii, pentru c[ pomene=te
chiar despre arhitectura naval[27, deci =i despre construirea
cor[biilor. În Istoria Imperiului Otoman men\ionase cele mai
importante p[duri de unde se aducea lemn pentru cor[bii.
Despre înv[\[tura civic[ =i moral[ a otomanilor (avea probabil
s[ se refere la sistemul de educa\ie); Despre moravurile =i încli-
narea fireasc[ din copil[rie (probabil despre diferen\a între
înclina\iile naturale ale omului =i cele deformate în urma unei
anumite educa\ii. Dac[ a=a st[teau lucrurile, Cantemir se anun\a
un rousseauist avant la lettre); Despre jurispruden\[ =i teologie
(capitol important, unde urmau s[ se arate bazele religioase
ale jurispruden\ei otomane, mergându-se pân[ la acordurile
între state). Acest proiect de lucrare, al[turi de cele dou[
finalizate, ca =i de schi\a originar[ a Sistemului religiei muhamme-
dane, schi\[ numit[ Curanus, unde exist[ dou[ capitole în plus
fa\[ de versiunea finalizat[ Despre sufletul omului =i Despre
apostolii lui Hristos, avem o imagine a concep\iei lui Cantemir
asupra lumii otomane.
El viza o analiz[ a tuturor sistemelor de func\ionare ale
acestei lumi, printre care religia era doar unul dintre cele mai
importante, un ax de existen\[. De aceea, spre a-i m[sura t[ria,
DIMITRIE CANTEMIR
$
o compar[ permanent cu religia cre=tin[ (mai exact ortodox[).

În aceast[ compara\ie Cantemir folose=te metodologia cu care
ne-au obi=nuit lucr[rile sale de istoriografie =i geografie:
echivalarea numelor personajelor =i locurilor din Coran =i
Biblie, g[sirea paralelismelor, a influen\elor cre=tine asupra
musulmanilor, bazate îndeosebi pe faptul c[ era vorba despre
asimilarea, de c[tre noul Imperiu, a structurilor fostului Bizan\.
A=a de pild[ afl[m c[ Iblis e Lucifer, Nuh e Noe, David =i Isus
apar aproximativ cu acelea=i nume, Idris e Enoh etc. Ambele
religii se conduc dup[ teologia negativ[ (catafatic[) =i nu cea
pozitiv[ (apofatic[), deci consider[ c[ Dumnezeu nu poate
avea atribute ale creaturilor sale, ceea ce era un semn de
evolu\ie fa\[ de doctrinele primitive pe care le înglobaser[.28
Acest paralelism nu poate îns[ anula faptul, care lui Cantemir
i se pare fundamental, c[ Biblia se prezint[, pentru cre=tin, ca
o aspira\ie a salv[rii pe calea spiritului, în timp ce Coranul
pune sim\urile, comune tuturor animalelor, la baza celor sfinte.
În acest punct deci i se pare c[ trebuie ac\ionat în modul cel
mai insistent pentru îmblânzirea moravurilor unui popor c[ruia
religia nu-i oferea accesul la spirit a=a cum ar fi meritat în
virtutea asimil[rii unor culturi atât de vechi ca cea persan[ =i
bizantin[. Acesta ni se pare a fi motivul cel mai plauzibil pentru
care insist[ Cantemir asupra sectelor mohamedane bazate pe
homosexualitate, lesbianism, amorul colectiv, ba chiar asupra
poligamiei preconizat[ de doctrina oficial[. De asemenea, tot
aici trebuie s[ fie cauza prezent[rii r[d[cinilor magice ale religiei,
a politeismului ca =i a prezent[rii unor secte ce i se p[reau de
decaden\[, în ciuda renumelui lor la turci: a nebunilor (hâzrevii)
=i budalla; Cantemir nu face nici o leg[tur[ cu nebunii lui
Dumnezeu, (sect[ cre=tin[), a heracliteenilor (Bekta=i, din
care f[ceau parte ienicerii), a peregrinilor (Abdal =i Urian veni\i
din India), a pitagoreicilor (momsoiunduren) =i apoi idolatrii,
care nu erau propriu-zis islamici, cât tolera\i în Imperiu: ateii
(atomi=ti), \iganii, închin[torii focului (=i ei veni\i din India),
ai câinelui negru (originari din Egipt), ai pisicii (la fel), zoroa-
stri=tii. Ace=ti idolatri aveau drept numitor comun, dup[ credin\a
lui Cantemir, faptul c[ fiecare sect[ avea un sistem, un centru
$
pozitiv de referin\[ (erau apofatice). Mai jos decât idolatria

situeaz[ el pe cei supersti\io=i, care consider[ drept cauze
fundamentale faptele aleatorii. E vorba de cei ce cred în zodiac,
în descântece, în vise, necroman\ie, lecanoman\ie, invocarea
diavolului etc. Dac[ acestei stratific[ri a Sistemului religiei îi
corobor[m faptul c[ în Divan, Descrierea Moldovei =i Loca
obscura, vorbind despre aspectele diverse ale cre=tinismului,
remarc[ direc\iile sale principale catolicismul =i ortodoxia
definind starea de conflict latent =i motivele de interpretare a
dogmei de la baza lui, intuim în toat[ complexitatea sa concep-
\ia despre religie (=i nu religioas[) a lui Cantemir. El a fost un
doctrinar al fenomenului, a în\eles în ce m[sur[ o religie este
o arm[ în mâna unui conduc[tor pentru a f[uri într-un fel sau
altul istoria unui popor. De altfel, faptul c[ principalele lucr[ri
despre islamism =i cre=tinism au fost scrise în plin proces de
supunere, de c[tre Petru cel Mare, a puterii religioase a bisericii
ruse propriei sale puteri, lumineaz[ în mod neb[nuit optica
lucr[rilor lui Cantemir însu=i, atât Loca obscura cât =i Sistemul
religiei având un pronun\at caracter polemic, acut actual. De=i
mai pu\in sistematic expuse, întâlnim totu=i în lucr[rile lui
Cantemir =i referin\e la protestan\i, calvini, luterani, piari=ti,
bapti=ti, iezui\i =i alte confesiuni mari ale catolicismului. Religia
ortodox[, c[reia apar\inea, i se p[rea a fi cea mai unitar[, mai
apropiat[ de ideal din punctul de vedere al solu\iilor pe care
le propunea pentru salvarea omului. Exista, fire=te, =i în sânul
ei, celebra disput[ dintre iconocla=ti =i iconoduli. Cantemir a
optat pentru o solu\ie de echilibru, c[reia i-a explicat în
am[nunt temeiurile. De asemenea a avut grij[ s[ sublinieze
toate punctele nevralgice care puteau sl[bi doctrina =i o puteau
face permeabil[ la sugestii catolice. De altfel, Loca obscura
este o astfel de lucrare polemic[ la adresa a ceea ce i se p[ruse
a fi, în Catehismul lui Teofan Prokopovici,29 primatul bisericii
ruse, înclina\ie pro-catolic[. Trebuie s[ observ[m aici dou[
lucruri esen\iale pentru atitudinea lui Cantemir: c[ vorbea de
pe pozi\ia moldoveanului a c[rui \ar[ era asaltat[ de la nord
de iezui\ii polonezi =i la sud de turcii islamici, îns[ =i de pe pozi\ia
umanistului oriental care ap[ra spiritul Bizan\ului. Vorbind în
DIMITRIE CANTEMIR
$!
numele acestor considerente, considerate majore, Cantemir

n-a realizat c[ se situa pe o pozi\ie conservatoare în raport, pe
de o parte, cu tendin\ele de laicizare ale înv[\[mântului rusesc,
adic[ de fundamentare a lor pe experien\[ =i sim\uri, nu pe
credin\[ =i silogism, pe de alt[ parte, c[ se afla pe o pozi\ie
conservatoare în raport cu sensul însu=i de evolu\ie al orto-
doxiei orientale. El continua s[ apere ideea de educa\ie conform
cu preceptele preconizate de biserica greceasc[, al c[rei centru
era Patriarhia de la Constantinopol, f[r[ a observa c[, de fapt,
Rusia capta din ce în ce mai mult toate for\ele ortodoxiei
orientale, grecii în=i=i se îndreptau c[tre ea. În plus, Teofan
Prokopovici era sus\inut de Petru cel Mare în toate ac\iunile
sale, ceea ce Cantemir a avut prilejul s[ constate mult mai
târziu, dup[ polemica declan=at[ prin Loca obscura.
Afirma\ia f[cut[ mai sus, c[ în tot acest context istoric în
care-=i afirma ideile, Cantemir se situa din perspectiva
moldoveanului =i gândea în parametrii avantajelor statului
feudal Moldova se justific[ pe deplin abia urm[rind seria de
argumente pe care le produce în chip de replic[ la Ïåðâîå
ó÷¸íûå îòðîêîìú, a lui Prokopovici. Într-una din principalele
chestiuni în disput[, aceea cu privire la iconoduli =i iconcla=ti,
ca =i în multe altele, Cantemir citeaz[ M[rturisirea credin\ei a
lui Petru Movil[, fost mitropolit al Kievului, moldovean de
origine, din marea familie a Movile=tilor. Ceea ce ap[r[ în fond
Cantemir în stilul de înv[\[mânt religios rusesc este pozi\ia
afirmat[ de Petru Movil[.30 Într-un anumit sens, el gândea ca
=i cum =coala creat[ de mitropolitul Kievului ar fi asigurat,
prin reflex, Moldovei un plus de str[lucire, ar fi propulsat-o în
prim-planul ortodoxiei orientale ca ap[r[toare a intereselor
cre=tin[t[\ii =i i-ar fi oferit un capital politic în marea b[t[lie a
eliber[rii de otomani. Acest substrat al argument[rii cante-
miriene este explicit adus în con=tiin\a cititorului de autorul
însu=i: Deoarece îns[ felurile jignirilor =i delictelor sunt multe
=i variate, dac[ s-ar descoperi vreunul din ele tocmai înaintea
aceluia fa\[ de care a gre=it, se poate isca primejdia s[ se
produc[ rele =i mai mari decât cele dinainte =i s[ provoace
distrugerea total[ =i r[sturnarea nu numai a caselor =i familiilor,
$"
ci =i a unor întregi \inuturi =i \[ri, dup[ pilda puilor de vipere (...)

De astfel de întâmpl[ri e plin[ istoria universal[; de aceea
sfânta maica Biseric[ privind cu cea mai mare aten\ie a hot[rât
s[ ac\ioneze (...) asemenea unui foarte înv[\at doctor în arta
de a t[m[dui (...) propunând medicamente, aplicând plasture
dac[ e lips[, iar dac[ observ[ c[ boala rezist[ cu înc[p[\ânare
(...) atunci folose=te =i cauterizarea. În sfâr=it, dac[ nici focul
nu ajut[, atunci doctorul taie din restul trupului cu bisturiul
m[dularul stricat =i-l arunc[.31 Deci religia, prin forma ei
institu\ionalizat[, biserica, avea menirea s[ apere plasma îns[=i
a unui popor, a unei comunit[\i, pe de o parte de infiltrarea
elementelor care-i amenin\au structura intim[, pe de alta de
tr[darea venit[ din interior. Sensul patriotic =i nu religios al
acestui demers cantemirian îl =i face s[ opteze, o dat[ în plus,
pentru Petru Movil[ în fa\a lui Teofan Prokopovici. Principii
de drept, medicin[, logic[, lingvistic[ sunt f[cute s[ colaboreze
pentru sus\inerea acestei idei a misiunii patriotice a religiei.
Este elaborat[ astfel, prin foarte fine incizii operate în textul
lui Prokopovici, o metodologie a înv[\[mântului care combin[
cuno=tin\ele laice (poezia, retorica, dialectica, logica, fizica,
metafizica, mecanica, medicina, muzica) =i cele religioase,
teologice (Sunt citate de pild[ documentele celui de-al VII-lea
Sinod Ecumenic) vizând acest unic sens formativ. Înc[ un
am[nunt poate fi interesant pentru atitudinea subtextual[
exprimat[ de Cantemir în Loca obscura. Folosind argumente
lingvistice spre a se referi la erori de traducere ale lui Proko-
povici pasibile de erori de interpretare doctrinar[, el vizeaz[
lexiconul limbii grece=ti al lui Varinus, lexicon nu numai bine
cunoscut oamenilor cultiva\i din \[rile române =i din Europa,
dar =i reeditat în 1712 la Vene\ia (ed. I 1523) prin subven\ia
lui Constantin Brâncoveanu, care pusese s[ se tip[reasc[ pe
copert[ stema |[rii Române=ti =i în interior portretul s[u.
Semnifica\ia gestului lui Brâncoveanu era destul de apropiat[
de aceea a gestului lui Cantemir. Ambii încercau s[ acrediteze,
pentru ochii europenilor, ideea apartenen\ei poporului român
la unul din cele mai vechi bazine culturale =i religioase ale
lumii =i, în plus, ideea rezisten\ei fa\[ de Imperiul Otoman ca
DIMITRIE CANTEMIR
$#
dat al acestei apartenen\e. În ordinea vechimii aceast[

rezisten\[, afirm[ Cantemir prin referirile la Petru Movil[, o
precede pe aceea a Imperiului Rus însu=i.
În loc de orice concluzie cu privire la concep\ia lui Cantemir
despre islamism =i cre=tinism ca mari doctrine religioase, ne
propunem s[ formul[m câteva idei în leg[tur[ cu punctele de
racord ale acestei concep\ii la o eventual[ schi\[ de ontologie,
epistemologie, axiologie, logic[, etic[ =i estetic[. Primul =i cel
mai general lucru pe care trebuie s[-l observ[m este acela s[
nu exist[, în gândirea lui Cantemir, o delimitare clar[ între
aceste zone ale filosofiei. De altfel stadiul atins de ea nici nu
permitea toate aceste definiri de domeniu. În lumina acestui
fapt ontologia cantemirian[ e slujit[ de judec[\i în principal
epistemologice =i axiologice, dar =i logice, etice, estetice. Întreg
acest complex de interdetermin[ri este rezultanta unei
probleme axiale, care str[bate atât gândirea sa despre religie
cât =i, cu accente schimbate, pe cea filosofic[ în totalitatea ei:
raportul creatorului cu crea\ia, al divinit[\ii cu omul. Aceast[
problem[ a intrat în istoria filosofiei pe filier[ religioas[. Cele
mai vechi religii, ca =i cele mai noi, cre=tinismul =i islamismul
inclusiv au ap[rut în bun[ m[sur[ din necesitatea omului de
a-=i defini locul fa\[ de lumea înconjur[toare, de Universul
necunoscut. Spa\iul, timpul, materia, în propor\ii diferite de
la sistem la sistem, au alc[tuit principalul material al acestei
definiri, principala cale de delimitare spiritual[ a fiin\ei umane.
Cantemir a atacat prin urmare aceast[ problem[ în primul
rând din unghi religios coroborând izvoarele magiei =i vechilor
credin\e totemice conturând o cosmogonie. Se observ[ îns[
infiltrate, al[turi de linia clasic[ a problemei, o serie de
armonice care trimit la datele unei psihologii auctoriale
nelini=tite, aflat[ în situa\ia de a opta pentru o cale existen\ial[
anume poate în defavoarea alteia, care i-ar fi fost de preferat.
Acest lucru e denun\at chiar de Cantemir în scrisoarea c[tre
Cacavela care prefa\eaz[ Sacro Sanctae..., scrisoare la care n-
am avut acces decât prin arhiva lui Grigore Tocilescu. Acolo
apare ideea c[ sufletul îi e în permanen\[ nelini=tit =i, r[sfoind
volumele înv[\a\ilor p[gâni (greco-latini!), a constatat c[ ei
$$
laud[ numele =tiin\ei, dar nu posed[ =tiin\a. S-a hot[rât de

aceea s[ îndr[zneasc[ a zugr[vi adev[rul ultim apelând =i la
=tiin\a sacr[. 32 Gra\ie acestui consens între o problem[
personal[ =i una filosofic[ aspectul ontologiei cantemiriene
este complex. Cum op\iunea autorului a fost una fundamental
politic[, îndreptat[ spre ac\iune =i nu spre medita\ie, op\iune
infirmat[ apoi de cursul evenimentelor, ontologia sa nu se
înf[\i=eaz[ ca un univers static. N-o putem surprinde dintr-o
dat[ în toate liniile ei, de=i ele exist[, ci trebuie s-o urm[rim
în desf[=urarea sa. Lucr[rile grupate în jurul anului 1700
înf[\i=eaz[ o calitate pur[ a aspira\iei, încrederea nestr[mutat[
a autorului într-o stea c[l[uzitoare. Problema voin\ei, a liberu-
lui arbitru se deseneaz[ pregnant din încreng[tura mesajului
religios. Ea persist[ dincolo de admiterea predetermin[rii, a
faptului c[ ra\iunea trebuie s[ se supun[ pân[ la un punct
credin\ei, iar sufletul trupului. În virtutea acestei intui\ii Cantemir
construie=te posibile teorii ale =tiin\elor, edific[ pe baza unor
lecturi variate =i asidui o întreag[ epistemologie pe care-o
compar[ continuu cu temele religioase. Fizica, astronomia,
geografia, istoria, matematica, medicina sunt invocate în Divan,
ca =i în celelalte lucr[ri mai teoretice nu numai sub aspectele
lor de con\inut, ci se formuleaz[ =i judec[\i în leg[tur[ cu
propriul lor statut. Scopul acestor judec[\i este acela de a-i
permite autorului aprecieri despre unitatea lor din perspectiva
cunoa=terii omene=ti, ca =i de a-i permite s[-=i g[seasc[ propria
sa cale de p[trundere în universul lor. A=a se face c[ problema
liberului arbitru, desprins[ pe fondul doctrinelor religioase,
cap[t[ toate accentele specifice gândirii lui Cantemir numai
dac[ va fi suficient de bine luminat[ din unghiul epistemologiei
sale. Cât despre axiologie, de=i convergen\a ei spre ontologie
nu este atât de evident[ ca a epistemologiei, trebuie s[
convenim totu=i c[ o teorie a valorilor exist[ in nuce în toate
afirma\iile referitoare la definirea locului omului în univers,
loc ce presupune o ierarhizare a indivizilor, dup[ capacitatea
lor de în\elegere (dup[ valoarea intrinsec[!) Dincolo de aceast[
viziune axiologic[ ce cuprinde chestiunea op\iunii existen\iale
înse=i, viziune presupunând un determinism (divinitatea) ce
DIMITRIE CANTEMIR
$%
înl[tur[ aprioric ideea perfectibilit[\ii, Cantemir mai formu-

leaz[ judec[\i de natur[ axiologic[ pe fondul unei etici care
este atât de natur[ religioas[ (morala cre=tin[, teoria p[catului
=i a salv[rii, Iadul =i Raiul, în sfâr=it, Judecata de Apoi, adic[
limita ultim[ a justi\iei imanente) cât =i laic[ (de la morala
bunului sim\ la patriotism în\eles ca cea mai înalt[ form[ de
moral[). În leg[tur[ cu aceast[ ultim[ accep\ie etic[ a
axiologiei cantemiriene, trebuie s[ remarc[m ceea ce numeam
mai sus devenirea gândirii sale. El a debutat prin a considera
c[ summumul eticii umane se exprim[ prin identificarea cu
morala cre=tin[ (Divanul) =i a sfâr=it prin a în\elege necesitatea
eticii de a exprima apartenen\a individului la un popor, o patrie,
o desf[=urare a istoriei (Loca obscura, Sistemul religiei...
Hronicul...) Timpul etern al eticii cre=tine se concretizeaz[ în
cel istoric.
Pe acela=i plan cu etica situeaz[ Cantemir, în sistemul s[u
de gândire, estetica. Problema frumosului este o derivat[ a
axiologiei, a=a cum axiologia face parte dintr-o posibil[ ontologie.
Arta este în\eleas[ de el ca simbol (mai ales vizual =i auditiv)
al unei aspira\ii umane nu c[tre perfec\iune, ci c[tre divinitate
(perfec\iunea fiind doar unul dintre semnele divinit[\ii). Din
acest punct de vedere nu exist[ nici o deosebire între islamism
=i cre=tinism. Ba chiar Cantemir este gata s[ recunoasc[
superioritatea islamismului asupra cre=tinismului, mai ales în
arhitectur[ =i muzic[. Unitatea umanit[\ii sub aspectul aspira\iei
celei mai profunde, iat[ ceea ce a v[zut Cantemir cu claritate.
De altfel, aceasta =i este una din tr[s[turile definitorii ale
umanismului s[u. În sfâr=it, logica (Dimitrie Cantemir chiar a
scris un manual de logic[, nu tocmai original) alc[tuie=te
arm[tura de sistematizare a întregului univers al gândirii
cantemiriene, fie ea filosofic[ sau nu. În principal silogismul,
dar =i dialectica alc[tuiesc baza de sus\inere a majorit[\ii
argumentelor pe care le folose=te spre a dovedi adev[rul
care fundamenteaz[ ideile sale.
În tot acest ansamblu care alc[tuie=te ontologia cantemi-
rian[ religia are un rol dublu: pe de o parte, ofer[ într-o oarecare
m[sur[ substan\a îns[=i a gândirii lui Cantemir despre ontologie,
$&
pe de alta, fiind analizat[ ca sistem doctrinar, ofer[ o posibil[

schi\[ epistemologic[. În sfâr=it, dac[ ad[ug[m acestor dou[
accep\ii =i faptul c[ religia e în\eleas[ ca doctrin[ politic[,
înscris[ într-o b[t[lie care acoperea harta lumii cunoscute de
Cantemir, avem imaginea complet[ a semnifica\iei pe care-o
acorda el, dincolo de credin\[ =i exegeza strict religioas[, acestei
sfere a cunoa=terii =i gândirii omene=ti.
Imaginea ontologiei cantemiriene n-ar fi complet[ dac[ nu
i-am ad[uga acele p[r\i care provin din înc[rc[tura cultural[
=i filosofic[ a autorului, fiind asamblate de acesta, al[turi de
sursele religioase, într-un întreg pe care-l armonizeaz[ acela=i
unic principiu: încercarea definirii de sine în virtutea op\iunii
existen\iale. Revenind la Sacro Sanctae..., text concentrat al
unor linii ale gândirii cantemiriene ce se desfac apoi, în lucr[rile
ulterioare, unele de altele, putem intui aceast[ unitate ini\ial[
=i subtextual[. În ciuda afirma\iilor declarative ale autorului
din respectiva lucrare, privind ast[zi, de la distan\a pe care
ne-o ofer[ timpul, trebuie s[ admitem c[ aceast[ unitate nu s-a
pierdut în cursul evolu\iei lui Cantemir. Iat[ de pild[ punctele
de plecare afirmate în Sacro Sanctae: Desigur, adev[rul dife-
ritelor =tiin\e este unul =i acela=i, simplu =i uniform. Îmboldite de
acest pinten, bucoavnele pr[fuite sunt din nou scuturate (...),
din nou iau în mân[ autorii =tiin\ei profane =i examinez cu
mult[ b[gare de seam[ p[rerile filosofilor cu renume (...)
Despre unul =i acela=(i) adev[r, care e simplu, teologii într-
adev[r vorbesc teologhice=te, iar pe de alt[ parte fizicii vorbesc
fizice=te =i de obicei trateaz[ adev[rul simplu în felurite chipuri,
pe cari le numesc =tiin\e, dar axiomele lor divergente =i
doctrinele lor mult deosebite nu stau în picioare (...). +i astfel
Intelectul se retrage în fort[rea\a =tiin\ei infuze. El se dedic[
în întregime literei sacrosancte. (...)33 Principiul spiritual
unificator al =tiin\elor =i teologiei în lumina c[ut[rii adev[rului
revine ca o condi\ie ini\ial[ a întregii demonstra\ii în Sistemul
religiei... =i anume în afirma\ia care inaugureaz[ expunerea
asupra islamismului: religia musulman[ consider[ drept sfânt
ceea ce într-un om este comun cu animalul: condi\ia sa fizic[.
Cre=tinismul în schimb, =i aici st[ =ansa lui istoric[, afirm[
DIMITRIE CANTEMIR
$'
drept sfânt principiul spiritual, ceea ce constituie superioritatea

omului fa\[ de regnul s[u, f[r[ a respinge nici lucrurile lume=ti.
De altfel, chestiunile referitoare la =tiin\e ca domenii ale
analizei lumescului dep[=esc cu mult, în ansamblul gândirii
lui Cantemir, cadrul prefigurat prin Sacro Sanctae. Dac[ ar fi
s[ ne gândim numai la istoriografie =i înc[ ar fi suficient. Dar
întâlnim, înc[ din acea lucrare mai de început, o discu\ie pe
tema ra\iunii umane în raport cu =tiin\ele =i teologia (adic[ pe
tema rela\iei cunoa=tere ra\ional[cunoa=tere revelat[).
Aceast[ tem[ se diversific[ pe parcursul crea\iei lui Cantemir,
înglobând =i rela\ia cunoa=tere natural[cunoa=tere ra\ional[.
În principal, cunoa=terea natural[ asigur[, dup[ Cantemir,
substan\a =tiin\elor fizice. El consider[, ignorând cronologia
faptelor, c[ fizicienii arabi, persani, indieni =i turci deriv[ din
Aristotel, matematicienii din Pitagora, geografii din Ptolemeu,
geometrii din Euclid, medicii din Hippocrat, Avicenna =i Galenus.
Acest grup al =tiin\elor, bazat pe cunoa=terea natural[, se
bucur[ din partea lui Cantemir de cea mai mare aten\ie. El
define=te, pe lâng[ cele de mai sus, aritmetica (vorbind de
cifrele indienilor, per=ilor, turcilor, arabilor, grecilor =i slavilor),
algebra, trigonometria, mecanica, hidraulica, geografia
(geografia plus geodezia), astrologia în raport cu astronomia.
No\iunile sale în toate aceste domenii nu dep[=esc nivelul unei
bune acumul[ri de cuno=tin\e, a=a cum se predau ele la
Academia Patriarhiei din Constantinopol. Într-o not[ a Istoriei
Imperiului Otoman Cantemir însu=i recunoa=te acest lucru
precizând, în plus, c[ avea nu pu\in[ înclina\ie pentru mate-
matic[. Faptul de a fi construit un dispozitiv (descris în aceea=i
Istorie) pentru m[surarea optic[ a în[l\imii sunetelor în muzic[
atest[ o efervescen\[ a c[ut[rilor în mai multe domenii,
însu=irile plurivalente ale unei tipologii umane renascentiste.
Ni s-au p[strat de asemenea indicii cu privire la cuno=tin\ele
lui Cantemir într-o serie de alte domenii. El calculeaz[, de
pild[, rezumativ, dup[ tehnicile vremii în probleme de
rezisten\a materialelor, greutatea altarului moscheii din
Ierusalim =i punctele de sprijin de care avea nevoie spre a
rezista la o anumit[ în[l\ime. De asemenea, avea cuno=tin\e
%
de naviga\ie: orientarea cu busola =i dup[ stele, =tia s[ ridice

h[r\i, s[ fac[ planuri arhitectonice. Pe mo=iile sale din Rusia
planurile bisericilor care s-au ridicat apar\ineau lui Cantemir.
Întâlnim chiar un calcul comparat al timpului dup[ sistem
turcesc sau european (Cantemir spune italienesc sau nem\esc)
în func\ie de echinoc\iu, stabilindu-se diferen\a de fus orar în
acela=i moment al zilei. Se refer[, pentru calcularea raportului
dintre anii solari =i cei lunari, la t[bli\ele astronomice, consi-
derând cu o eroare de doi ani c[ la 31 de ani anul lunar coincide
cu cel solar (în realitate coincide la 33 de ani). Toate aceste
probleme ale cunoa=terii naturale ca substan\[ a =tiin\elor nu
sunt, evident, decât premise ale unor posibile epistemologii
ale =tiin\elor respective. Medita\ia pe marginea lor, un meta-
limbaj care s[ indice sistematic metodele de cunoa=tere folosite
de =tiin\e pentru a ajunge la adev[r, este abia schi\at, mai cu
deosebire când e vorba de fizic[. Astfel, în leg[tur[ cu ea Cantemir
vorbe=te despre cele trei c[i ale analizei fizice: a materiei, a
formei (care alc[tuiesc împreun[ plinul) =i a golului. Aceast[
remarc[ important[, cum am v[zut, pentru în\elegerea gândirii
filosofice a lui Cantemir, se v[de=te la fel de important[ =i în
ce prive=te forma\ia sa =tiin\ific[. Matematica greceasc[
preluase de la cea indian[ ideea importan\ei pozi\ionale a lui
zero în calculul matematic =i operase prima mare sintez[ a
domeniului (demonstrarea teoremelor, a legilor generale ale
matematicii) revolu\ionând astfel =tiin\a. Acestui moment îi
apar\ine, în linia Academiei din Constantinopol, Cantemir
însu=i. N-ar fi exclus ca, referindu-se la influen\a grecilor asupra
turcilor, per=ilor, indienilor =i arabilor s[ aib[ în minte acest
fapt, deci stadiul contemporan atins de =tiin\a matematicii.
Dac[ a=a stau lucrurile, putem avansa ipoteza, deloc lipsit[ de
importan\[, c[ el se interesa, într-un spirit comparatist care a
fost caracteristic întregii sale activit[\i, de stadiul =tiin\elor în
Orient =i Occident.34
Revenind la problemele cunoa=terii naturale =i ra\ionale
prin =tiin\e, trebuie s[ observ[m =i faptul c[ epistemologia =i
gnoseologia interfera, într-un text scris târziu, probabil în
ultimii ani de via\[, celebra Scrisoare despre con=tiin\[ adresat[
DIMITRIE CANTEMIR
%
contelui Golovkin, este limpede acest aspect: deosebind

con=tiin\a moral[ de cea psihologic[, autorul le define=te în
raport cu ra\iunea =i cunoa=terea. Astfel, con=tiin\a moral[
(Cantemir folose=te termenul grecesc sinidisis) este o ac\iune
simpl[ a cuno=tin\ei bazat[ pe memorie, o evaluare a faptelor
trecute cu scopul cunoa=terii de sine. Con=tiin\a psihologic[
(sintirisis) este puterea de a judeca faptele spre a deosebi r[ul
=i binele în func\ie de cerin\ele ra\iunii. Scopul final al ac\iunii
con=tiin\ei psihologice (adic[ al puterii de judecat[, cum va
spune Kant) este realizarea cunoa=terii care duce la situarea
sinelui în contextul lumii. Cantemir consider[ c[ aceste dou[
modalit[\i ale con=tiin\ei cea bazat[ pe memorie =i cea bazat[
pe puterea de judecat[ îl conduc pe om de-a lungul vie\ii. E
interesant s[ ne oprim mai îndelung asupra acestei teze din
scrisoarea despre con=tiin\[ deoarece, dincolo de afirma\ia ei
concluziv[, intuim un întreg proces de gândire =i sistematizare
a ideilor, proces care trimite spre un posibil model filosofic
cantemirian. Con=tiin\a este ceea ce define=te o existen\[
uman[ fa\[ de sine, de semeni =i de timp. Ea este deci mediul
filtrant pentru situarea în context spa\io-temporal a individului,
iar mijlocul prin care se opereaz[ filtrarea, de c[tre con=tiin\[,
a acestor predetermin[ri este ra\iunea. Dou[ linii principale
au fost deci dezvoltate de Cantemir: una care vizeaz[ c[ile
ra\iunii de a cunoa=te =i alta care vizeaz[ substan\a a ceea ce
trebuie cunoscut. Ambele linii ale gândirii cantemiriene, în
baza c[rora el însu=i s-a realizat ca personalitate creatoare,
converg în afirma\ia f[cut[ în Panegiricul c[tre Petru cel Mare.
Conform acestei afirma\ii perenitatea universului uman indic[
faptul c[ individul poate transcende (Cantemir spune învinge)
prin moarte (a lui dar nu a speciei). Aceasta constituie o victorie
a ra\iunii afirmat[ în timp =i spa\iu. A=a stând lucrurile, autorul
consider[ c[ este oricum preferabil[ moartea de viu decât abia
moartea fizic[ s[ însemne via\[ etern[. Între Divanul de la
început =i aceast[ afirma\ie din 1714, de dup[ experien\a
r[zboiului care-i adusese pierderea tronului, a fost parcurs un
întreg drum. Op\iunea final[ a lui Cantemir este aceea c[ acum
=i aici trebuie dat[ m[sura întreag[ a capacit[\ii umane.
%
Momentul ini\ial al aspira\iilor tinere=ti din Sacro Sanctae

prime=te acest r[spuns matur =i dramatic în gravitatea lui. În
anii care i-au mai r[mas de tr[it Cantemir a realizat partea
cea mai însemnat[ a operei sale:Desciptio Moldaviae, Incremen-
torum atque Decrementorum..., Hronicul (cu cele dou[ variante
latine cunoscute), Sistemul religiei, cu varianta sa Curanus,
lucr[rile de la Marea Caspic[. Au fost nou[ ani din cei aproape
50 câ\i a tr[it.
Ra\iunea cantemirian[ se baza în primul rând pe logic[. În
tinere\e a =i scris o logic[, un manual în care sistematiza (deloc
original) principiile domeniului. Lucrarea este totu=i impor-
tant[ în analiza gândirii sale, pentru c[ ilustreaz[ importan\a
pe care-o acorda el acestei metode a cunoa=terii. Prin acest
manual, intitulat Compendiolum Universae Logices Institutionis,
a înv[\at de fapt cum s[-=i disciplineze ra\iunea astfel încât ea
s[ devin[ un instrument perfec\ionat pus în slujba cunoa=terii.
În acest sens Compendiolum ofer[ o serie de chei pentru
citirea operei cantemiriene. În acela=i fel, alte lucr[ri ale sale,
ori chiar copierea unor lucr[ri apar\inând altora, cum a fost
cazul lucr[rii despre doctrina fizicii universale a lui Van Helmont
(Ioannis Baptistae Van Helmont Phisicis Universalis Doctrina)
indic[ ce anume considera Cantemir c[ trebuie bine cunoscut
pe aceste dou[ coordonate filosofice fundamentale: spa\iul =i
timpul. În leg[tur[ cu aceste coordonate trebuie s[ eviden\iem
afirma\ia din Sistemul religiei... c[ timpul se m[soar[ în
distan\e,35 afirma\ie la urma urmelor riguros exact[ =i valabil[
=i ast[zi. La începutul chiar al textului prin care Cantemir
investigheaz[ cuprinsul logicii, el formuleaz[ astfel premisele
propriei sale cercet[ri în acest domeniu: Itaque facultatem
inveniendae et obstinendae veritatis, atque remedium
concessit, vestrum scilicet naturale lumen, illoque utentes a
minoribus ad majora, ab inferioribus ad superiora et a terrestri-
bus ad coelestia, usque etiam ad ipsam verae sapientiae
cognitionem perveniatis. Ergo indubitantes non sine divino
concursu, methodus haec, nempe Logica (...) 36 Reîntâlnim
deci afirmat[ ideea din Sacro Sanctae c[ metoda fundamental[
a cunoa=terii logica este dat[ de îmbinarea dintre ra\iunea
DIMITRIE CANTEMIR
%!
uman[ =i ajutorul divin, ca =i aceea din târzia scrisoare despre

con=tiin\[ conform c[reia numai prin intermediul cunoa=terii
omul se poate defini pe sine =i-=i poate orienta op\iunile. Pe
lâng[ acestea întâlnim afirmat[ =i ideea, existent[ în mai toate
textele filosofice ori de polemic[ religioas[ ale lui Cantemir:
scopul final al tuturor c[ut[rilor trebuie s[ fie aflarea adev[-
rului. Aceste afirma\ii din logica sa indic[, o dat[ în plus, un
model relativ unitar de gândire, dincolo de procesualitatea
scrierii operei =i a influen\elor certe care variaz[ de la o lucrare
la alta. În virtutea acestui model putem avansa o serie de
considera\ii asupra Logicii cantemiriene, text publicat o singur[
dat[ în România în edi\ia de opere a Societ[\ii Academice,
volumul al VI-lea =i niciodat[ tradus din latin[ în român[.
Defini\ia pe care Cantemir o d[ logicii propriu-zise renun\[ la
ajutorul divin formulat în premis[ pentru a se baza doar pe
buna tradi\ie a filosofiei grece=ti Aristotel =i Pitagora: Logica
est ars instrumentalis philosophiae, quae versatur circa voces
rerum significativas, per conceptus, cuius regulis instructis
rationalibus instrumentis distinctionem inter veritatem et
falsum facimus.37 În continuare autorul distinge între logoV
=i dialegedai (logic[ =i dialectic[) =i, în cadrul logicii, distinge
trei opera\ii principale: una valabil[ pentru arte, alta pentru
=tiin\e =i a treia, cea speculativ[, adic[ pe care practicam nomi-
namus cognitionem. La rândul ei, în bun[ tradi\ie aristotelic[,
logica natural[ (care depinde de natura uman[) e divizibil[
în logica necesit[\ii (categoriile aristotelice), a interpret[rii =i
cea sofistic[. Opera\iile intelectului sunt men\ionate de
Cantemir tot în triad[: abstractizarea, compunerea =i diviziunea,
în\elegerea. Termenii logicii se împart, la rândul lor, tot în
trei: mentali, verbali =i scri=i (per literas). Cei mentali se refer[
la idei (´d¸a quae rei representat essentiam), cei verbali la
limbajul uman articulat. Acest limbaj exprim[ fie intui\iile
prime ale ideii ca termeni complec=i sau necomplec=i, cei
din urm[ pot fi abstrac\i (universali) sau particulari (individuali).
Cei particulari pot fi determina\i ori indetermina\i (transcen-
dentali). Termenii verbali mai pot exprima =i inten\iile secunde
ale ideii prin moduri =i descrieri care afirm[ ori neag[ esen\ele.
%"
În continuare Cantemir dezvolt[ aceste afirma\ii în buna

tradi\ie a logicii aristotelice, f[r[ inova\ii în plus. Apoi, în stilul
comparatist care avea s[-l caracterizeze, a pus al[turi cele trei
opera\ii mentale aristotelice de cele cinci voci ale lui Porphi-
rius (genul, specia, diferen\a, specificul, accidentul) definind
în baza acestei compara\ii subiectul =i predicatul logic, tipurile
de propozi\ii logice =i subdiviziunile fiec[rui tip. Cea de-a treia
parte a primei c[r\i a tratatului de logic[ are =apte capitole
care se refer[ la necesitatea logicii pentru arte =i =tiin\e. Semna-
l[m în leg[tur[ cu aceast[ parte una dintre motiva\iile de
profunzime ale crea\iei lui Cantemir în domeniul =tiin\elor =i
artelor deopotriv[, motiva\ie care a stat la baza unit[\ii operei
=i personalit[\ii sale: Ars definitur. Ars est cognitio univer-
salium cum ratione, habens subiecta mutabilia. Vel ars est
collectio observationum usitatarum ad finem quemdam utilem
humanae vitae. Scientia definitur. Scientia est cognitio univer-
salium absque errore et immutabilis, ea enim quae cognoscit
absque errore cognoscit; igitur inter artem et scientiam haec
est differentia quod ars habeat subiecta mutabilia et delebilia,
scientia vero immutabilia et indelebilia38. Cartea a doua a
manualului se ocup[ în continuare de categoriile aristotelice
în compara\ie cu vocile lui Prophirius. În sfâr=it, cartea a treia
=i ultima, în dou[ p[r\i, totalizând unsprezece capitole, trateaz[
speciile de argumentare logic[: induc\ia, exemplul, enthimema,
silogismul (natura, legile, figurile =i tipurile acestuia), adic[
principalele modalit[\i în care î=i va argumenta Cantemir însu=i
lucr[rile =tiin\ifice ne gândim în primul rând la istoriografie
dar =i pe cele artistice mai ales Istoria ieroglific[. Chiar =i
lucr[rile de filosofie =i istoria religiilor folosesc acelea=i metode
logice. Cantemir a cucerit pas cu pas acest teritoriu al logicii =i
ra\iunii în defavoarea educa\iei religioase. Cacavela îl formase
în spiritul amândurora, dar mai ales al ortodoxiei greco-
orientale, a=a cum procedau to\i dasc[lii greci din principate,
intuind necesitatea de a ancora solid în acest teritoriu, pe
urmele lui Coridaleu,39 ceea ce r[m[sese din Bizan\, de a con-
strui nu numai un spa\iu de influen\[, ci =i unul de d[inuire =i
propulsare spre viitor a vechii credin\e, cu speran\a nem[rturisit[
DIMITRIE CANTEMIR
%#
de a revitaliza o str[lucire pierdut[. Obiect al acestor inten\ii,

Cantemir le-a sc[pat cu greu =i nu complet, având îns[, de la
început, puterea de a discerne calea sa de aceea care i se impunea.
În plan filosofic el a afirmat, înc[ din Sacro Sanctae, suprema\ia
între filosofii p[gâni a lui Aristotel, ceea ce dasc[lul s[u n-ar fi
admis: Stagiritul, ca un profan, cu toate c[ str[bate cu pas
mare cele mai strâmbe poteci ale adev[rului, totu=i se pare c[
a atins acest punct întrucâtva mai aproape decât ceilal\i (...)40
Aceasta a fost prima bre=[ în sistemul de educa\ie al lui Cacavela
=i ea s-a l[rgit cu timpul pân[ la a-l duce pe autor în cu totul
alt[ parte decât scontase profesorul s[u. Drumul spre causa
rerum str[b[tut de Cantemir în deplin[ singur[tate spiritual[
a produs un nou model de gândire, cel real, adev[rat în sensul
în care autorul c[uta adev[rul =i acest model a produs operele
sale de maturitate, men\ionate mai sus.
Cu aceasta prima direc\ie principal[ a gândirii cantemiriene
aceea care se ocup[ de c[ile ra\iunii de a atinge cunoa=terea a
fost trecut[ în revist[ în reperele sale cele mai importante.
Cea de-a doua direc\ie, referitoare la substan\a îns[=i a ceea
ce trebuie cunoscut, ne permite s[ proiect[m un film posibil a
ceea ce va fi fost drumul parcurs de Cantemir de la primele impresii
provocate asupra spiritului s[u de lumea înconjur[toare
social-politic[, istoric[, economic[ =i cultural[ pân[ la formu-
larea unor idei în leg[tur[ cu aceast[ realitate. Acest ultim
moment ne intereseaz[ de altfel în cel mai înalt grad atunci
când ne referim la un model al gândirii cantemiriene, deoarece
el concentreaz[ toate razele \â=nite în procesul alc[tuirii operei
=i, implicit, al edific[rii de sine a personalit[\ii cantemiriene.
În prima sa lucrare, Divanul, întâlnim la un moment dat afir-
ma\ia c[ cea mai bun[ op\iune existen\ial[ este aceea a
echilibrului între contrarii (Heliade R[dulescu avea s[ spun[ între
antiteze), a unit[\ii armonioase. În virtutea acestei necesit[\i
de echilibru Cantemir construie=te prin opera sa un model al
lumii cognoscibile (deci trecute =i prezente), lume în care-=i
fixeaz[ propriul s[u loc ca individ =i exponent social =i propria
sa cale de ac\iune. E vorba despre filosofia istoriei în special =i
a =tiin\elor în general, dar =i despre înglobarea lor într-o mai
ampl[ filosofie a culturii.
%$
În ceea ce prive=te filosofia istoriei exist[ un text explicit

scris de Cantemir =i intitulat Monarchiarum Phisica Examinatio.
El a fost publicat la noi o singur[ dat[ în latin[ (1963) =i o
singur[ dat[ tradus (1951).41 În ambele cazuri s-a ocupat de
lucrare I. +ulea-Firu =i ambele edi\ii sunt f[r[ note. Pe lâng[
acest text o serie de alte afirma\ii f[cute în lucr[rile de isto-
riografie ori de filosofie indic[ aceea=i preocupare pentru filoso-
fia istoriei. Punctul de plecare al întreprinderii sale în acest
domeniu este cunoa=terea natural[, care are la baz[ acumularea
experien\ei trecute (iar din punctul de vedere al individului
memoria). În baza ei Cantemir afirm[ c[ tot ceea ce are început
trebuie s[ aib[ =i sfâr=it: Omne principia turn naturaliter
tandem et f inem habiturum et secundum hoc infailibile axioma,
omnia quae vocant et sunt particularia, oriri et interire, mutari
et transformari, nasci et mori, vel quomcumque dicas modo
tandem finem sui esse (excepta divinae gratiae conservatione)
obtinere; in quo termino, ex corruptione unius, alterius
generationem succedere, et ratio et experientia docet. 42
Aceast[ lege a transform[rii continue a universului cognos-
cibil, formulat[ în virtutea principiilor antropocentrismului
(na=terecre=teredec[deremoarte) stabile=te repetabilitatea
particularului ca monad[ a perenit[\ii universului. Cantemir
consider[ deci c[ o monarhie este un asemenea dat particular
=i legea general[ a evolu\iei str[lucirii (înfloririi, cre=terii, va
spune în Istoria Imperiului Otoman) monarhiilor în timp este
detectat[ de el pe baza experien\ei trecutului: Astfel, din faptul
însu=i noi putem cunoa=te în chip natural =i ra\ional (c[ci voi
trece aici sub t[cere, din grija de a a fi cât se poate de scurt, atâ\ia
scriitori vrednici de încredere) c[ cea dintâi dintre p[r\ile den
lume care a st[pânit a fost cea din r[s[rit; acolo au tr[it indienii,
asirienii, mezii, par\ii =i mai însemna\i decât to\i ace=tia =i
al\ii: per=ii, care au de\inut onoarea de monarhie pân[ la
Alexandru cel Mare. A doua a fost cea din miaz[zi, în care au
fost puternici egiptenii, africanii, abisinienii, ciprio\ii, cretanii
=i, mai vesti\i decât ace=tia =i al\ii, grecii macedoneni. Ace=tia,
dup[ profe\ia lui Daniil, au transmis grecilor monarhia persan[.
În sfâr=it, a treia a fost monarhia din apus, în care, înainte de
DIMITRIE CANTEMIR
%%
r[zboiul troian, latii sau latinii, mai apoi latinii cei supu=i de
grecii troieni au continuat pe rând mo=tenirea =i neamul pân[
la Romulus, întemeietorul ora=ului Roma. De la acesta î=i trage
începutul monarhatul roman. A patra a fost cea din miaz[-
noapte unde, de=i au înflorit mereu st[pâniri mari =i felurite,
totu=i se socote=te c[ niciodat[ n-a fost dat unui singur popor
oarecare s[ de\in[ monarhia întregului \inut. Popoarele mai
însemnate dintre acestea au fost sci\ii (printre sci\i se num[r[
=i chinezii), ge\ii, go\ii, saxonii =i mai str[luci\i decât to\i ace=tia
au fost volgii, adic[ ru=ii de ast[zi.43 Aceast[ evolu\ie în cerc
a perioadelor de cre=tere =i dec[dere a monarhiilor are la baz[
principiul natural aristotelic, citat ca atare de Cantemir (aici,
spre deosebire de Sacro Sanctae, îl nume=te principele
filosofilor) conform c[ruia universul întreg se aseam[n[ unui
corp unic, având o parte dreapt[ (r[s[ritul), una stâng[ (apusul),
a=a cum o indic[ chiar mi=carea soarelui pe cer (e vorba de
mi=carea aparent[!). Aceast[ idee a evolu\iei de la sud spre
nord a str[lucirii monarhiilor (prin asta Cantemir în\elege state),
de=i nu era original[ (l-am men\ionat =i pe Stolnic) fiind o
idee european[, avea s[ dezvolte numeroase alte teorii, pân[
în romantism. Aceste teorii migreaz[ de la problematica
filosofiei istoriei la aceea a filosofiei culturii. Goethe mai întâi
va face afirma\ia celebr[ c[ sudul european (el se gândea la
Grecia =i Italia Rena=terii) cedeaz[ teren nordului (avea în
vedere statele germane) =i, pe urmele sale, Schiller va considera
aceast[ dicotomie ca fiind semnificant[ în planul psihologiei
culturale, afirmând c[ sudul a fost expresia naivului, iar nordul
urma s[ fie expresia sentimentalului. În sfâr=it, Nietzsche închide
acest mare cerc al influen\e-aristotelice în Europa vorbind
despre sudicul apolinic =i nordicul dionisiac, formule devenite
ulterior expresii ale unor tipologii spirituale pur =i simplu,
desprinse de condi\ionarea lor geografic[ =i, prin urmare, de
resortul ini\ial atât de ferm în concep\ia lui Cantemir. Pentru
umanistul român de la începutul veacului al XVIII-lea sudul =i
nordul, estul =i vestul erau mai mult decât puncte geografice,
erau pozi\ii fixe ale corpului Universului. În aceast[ evolu\ie
logic[ autorul român admitea posibilitatea excep\iilor, dar =i
%&
posibilitatea previzibilit[\ii. Imperiul Otoman era excep\ia de

la regul[, se dezvoltase nefiresc fa\[ de ordinea natural[ a
lumii =i deci era inevitabil supus dispari\iei. Previzibilitatea,
ne asigur[ Cantemir, spune c[ se va dezvolta o monarhie la
miaz[noapte. Nu e limpede dac[ op\iunea lui în acest punct
mergea c[tre Rusia lui Petru cel Mare ori c[tre Imperiul Hab-
sburgic. A=a cum se prezint[, în totalitatea ei, aceast[ lucrare
este o captatio benevolentiae al[turi de Panegiricul lui Petru
cel Mare scris de Cantemir în grece=te =i dedicat \arului, ca =i
Monarchiarum Phisica examinatio (scris[ în latin[) cu prilejul
venirii la Curte dup[ exilul de la Harkov (în 1714). Aceste
lucr[ri au fost puse de autor pe seama fiului s[u +erban, în
vârst[ de =apte ani, care le-a =i rostit, cu prilejul s[rb[torilor
de iarn[, în fa\a \arului. Ele constituie un ansamblu doctrinar
al c[rui ultim scop era for\area simpatiei =i apoi a ajutorului
Rusiei (a \arului mai ales) spre a elibera Moldova de st[pânirea
otoman[ =i spre a ob\ine domnia ereditar[ a Cantemire=tilor.
Ideea evolu\iei în cerc a monarhiilor apare =i în textul Panegiri-
cului, odat[ cu afirmarea speran\ei c[, atunci când monarhiei
ruse îi va veni rândul la str[lucirea suprem[, ea are datoria de
a-i elibera de jugul otoman pe cre=tini. Aceste afirma\ii, care
stabilesc punctele de contact ale tezelor de filosofia istoriei cu
realitatea istoric[ nemijlocit[ îl fac pe Cantemir s[ nu precu-
pe\easc[ nici o laud[ la adresa împ[ratului care simboliza
speran\a sa suprem[. Petru I e numit împ[ratul împ[ra\ilor,
dup[ formula oriental[ adresat[ =ahilor, dar =i dup[ formula
folosit[ în Imperiul Roman prima dat[ pentru Augustus. De
asemenea el e numit un nou Isus n[scut pentru a salva lumea.
Dimitrie Cantemir credea necondi\ionat, la 1714, c[ aceasta e
calea viitorului. Cum vor fi evoluat gândurile sale în aceast[
privin\[ a devenit clar abia dup[ 1718. (cucerirea Belgradului)
=i dup[ încheierea r[zboiului nordului (1720.) Scrisorile c[tre
\ar44 =i c[tre vechile sale cuno=tin\e din Fran\a, rela\iile cu
Academia din Berlin profileaz[ o cert[ orientare a sa c[tre
Europa occidental[ =i spa\iul germanic. Dar acestea sunt
problemele practicii, ale devenirii unei teorii prin confruntare cu
evenimentele istoriei.
DIMITRIE CANTEMIR
%'
Hronicul ia în discu\ie, implicit, apartenen\a Daciei la a

treia mare monarhie a lumii în ordinea str[lucirii: Imperiul
Roman. În virtutea apartenen\ei la aceasta consider[ Cantemir
c[ Dacia are dreptul s[-=i revendice independen\a. Iar princi-
patele în care s-a împ[r\it Dacia de dup[ al doilea desc[lecat
erau continuatoarele sale fire=ti, într-o ordine natural[
întrerupt[ de cre=terea monstruoas[ a Imperiului Otoman.
În acest context devine explicabil faptul c[ Dimitrie Cantemir
crede a fi g[sit în expedi\ia caucazian[ urme ale marilor imperii
disp[rute: cel persan =i apoi al lui Alexandru Macedon. Ori
grecii întemeiaser[ colonii în Dacia înaintea romanilor. Chiar
la F[lciu crede Cantemir a fi fost Taiphalia lui Herodot (poate
pentru c[ acolo se afla mo=ia p[rinteasc[). A=adar Dacia mai
mult ca alte provincii ale Imperiului Roman trebuia s[ devin[
liber[. Era parte a vechiului leag[n al civiliza\iei omene=ti.
Cantemir gândea ca un umanist. El vedea unitatea spiritual[
a îndep[rtatei zone caucaziene civilizate de Macedon =i a
Daciei, civilizat[ tot de greci în drumurile lor dup[ Lâna de Aur.
De altfel Colhida era =i ea un regat transcaucazian. Ignorarea
acestui substrat filosofic, mai exact de filosofie a istoriei, atât
de bine implantat în ac\iunea istoriografic[ a lui Cantemir, ne
poate priva ast[zi de în\elegerea îns[=i a unit[\ii fiin\ei sale
spirituale. Nu este deci întâmpl[toare nici afirma\ia f[cut[ în
Sistemul religiei muhammedane c[ Alexandru Macedon a avut
drept sfetnici pe Platon =i Aristotel, semn al faptului c[ la baza
virtu\ilor militare grece=ti a stat o superioritate spiritual[, c[
lumea a fost cucerit[ de greci printr-o ac\iune civilizatoare.
Nici una din ideile Divanului sau ale Metafizicii n-a mai r[mas
valabil[ în aceast[ gândire matur[, devenit[ dur[ =i str[lu-
citoare, realist[ într-un sens nea=teptat, adic[ înglobând în
nuan\ele acestei mari str[luciri filonul pre\ios al culturii. Omul
politic era, mai presus de orice, un om de cultur[. El cedase
cerul, raiul viitor, pentru p[mântul prezent, pentru partea sa
de istorie =i de cultur[, asumate dramatic, dar pân[ la cap[t.
Semnifica\ia concep\iei filosofice. Trecerea în revist[ a

concep\iei filosofice a lui Dimitrie Cantemir n-a dus la bun
&
sfâr=it decât pe jum[tate inten\iile acestui capitol. Este vorba

doar de crearea unei necesare arii de referin\[ în universul
cantemirian spre a putea împlini scopul pe care ni l-am propus
de fapt: acela de a înf[\i=a semnifica\ia con=tiin\ei filosofice
cantemiriene atât pentru propria sa crea\ie, cât =i pentru
cultura român[ =i european[. Schi\a de ontologie, de episte-
mologie, logic[, etic[, filosofia istoriei executat[ de Cantemir
nu-=i are nici pe departe sensul în ea îns[=i. Chiar autorul, în
mod con=tient, a întreprins tot acest travaliu de construc\ie a
sinelui vizând formarea unui sistem de referin\e care s[-=i
p[streze valabilitatea pentru demersurile practice =i teoretice-
deopotriv[. Pentru Cantemir, via\a =i crea\ia constituiau acela=i
unic univers, cea de-a doua fiind doar comunicarea în scris a
esen\ei g[site de autor în prima. Modelul gândirii cantemiriene
este doar în punctul ini\ial efect al unui context înv[\at, asimilat
în mod pasiv. O con=tiin\[ activ[ l-a împins continuu spre
construirea de sine ca replic[ la împrejur[ri adverse. A=a cum
se prezint[ îns[ în final modelul filosofic cantemirian, rezult[
c[ n-a împins pân[ la ultimele consecin\e aceast[ analiz[ a
raportului dintre eul auctorial =i lumea în care tr[ia. O în\e-
leapt[ linie de mijloc, care i-a permis convie\uirea cu sine =i i-a
asigurat posibilitatea de a comunica un mesaj posterit[\ii a
f[cut ca, în ansamblul crea\iei cantemiriene, filosofia s[ nu
ocupe prim planul. Ba chiar consider[m c[ exist[ direc\ii
abordate superficial fa\[ de altele, investigate mai profund =i
care deci atest[ modific[ri produse în substan\a îns[=i a eului
creator. O astfel de perspectiv[ a raportului dintre op\iunile
filosofice =i condi\ion[rile existen\iale ale lui Dimitrie Cantemir
este ceea ce ne intereseaz[ cu prec[dere în aceast[ parte final[
a capitolului de fa\[.
Cea mai puternic[ dintre condi\ion[rile pe care le-a suferit
gândirea lui Cantemir este de ordin politic. Evenimentele
politice în care a fost implicat =i care au alc[tuit, prin acumu-
lare, un anumit mers al istoriei, i-au impus ceea ce numeam o
con=tiin\[ activ[, punerea de acord în permanen\[ a gândului
cu fapta (sa ori a altora referitor la sine). Cantemir îns[ nu s-a
referit explicit, în scrisul s[u, decât pu\in =i intermitent la aceast[
DIMITRIE CANTEMIR
&
condi\ionare fundamental[. Tot ceea ce ne-a parvenit este

exprimarea prin reflex a acestei prime condi\ion[ri adic[ tran-
spunerea ei în plan cultural. Mai exist[, evident, =i o a doua
condi\ionare important[, care este chiar de ordin cultural,
implicând forma\ia sa, puterea de a în\elege =i de a transcende
o zon[ cultural[ dat[ c[tre exprimarea liber[ de sine. În acest
punct e necesar s[ ne oprim spre a-l situa pe Cantemir în
contextul epocii sale, al momentului respectiv, care asimilase
straturi diferite cultural =i provenind din timpi mai îndep[rta\i
sau mai apropia\i. Stratul cel mai îndep[rtat la care e necesar
s[ ne referim pentru conturarea perspectivei culturale a sfâr-
=itului de secol al XVII-lea =i început de secol al XVIII-lea este
f[r[ îndoial[ elenismul45. Conflictul ini\ial dintre per=i =i greci,
faptul c[ primii amenin\au, în expansiunea lor spre vest, s[
cople=easc[ civiliza\ia care traversase în chip exemplar veacul
lui Pericle =i s[ ating[ insulele arhipelagului, ca =i peninsula
numit[ azi Balcanic[, a ridicat pe nea=teptate for\ele acestui
spa\iu. Filip, dar mai ales Alexandru Macedon, =i-au impus
punctul de vedere asupra Asiei. Alexandru a atins poarta
Caspic[ împingând mult spre est civiliza\ia greceasc[ =i l[sând
celor cuceri\i drept problem[ de fond asimilarea unei noi
formule culturale. În secolele 32 î.e.n. ridicarea p[r\ilor la
frontiera de nord a imperiului persan =i la est de Caspic[,
avansul lor spre regatul elenist d[inuie acoperit de flac[ra
zoroastrismului, iudaismului =i altor credin\e mai vechi =i mai
noi. S-a conturat astfel o soart[ comun[ a acelor îndep[rtate
\inuturi asiatice =i a bazinului Mediteranei, patria de origine a
elenismului. El a subzistat în Imperiul Bizantin, mo=tenitor al
acelei lumi =i culturi, dar =i înnoitor în multe privin\e. Efortul
s[u de desprindere de restul Imperiului Roman, în cadrul unui
conflict religios care s-a accentuat cu timpul separând papa-
litatea de ortodoxie, a durat mai bine de dou[ veacuri, de la
Constantin cel Mare la Justinian. În secolul al VI-lea Mediterana
a fost pentru ultima oar[ lac roman. În secolul al IX-lea
ruptura a devenit definitiv[ =i în plan religios. Bizan\ul a r[mas
principalul centru al conserv[rii elenismului pe fondul unei
amprente cre=tine care domina formele de guvernare însele.
&
Europa resimte, în perioada Rena=terii, influen\a marii str[-

luciri bizantine care domina religios zone relativ îndep[rtate
de centru, din Orientul asiatic, Rusia, trecând prin Balcani =i
\[rile române, pân[ în Serbia. Resuscitarea antichit[\ii grece=ti
în primele manifest[ri rinascentiste e semnul îndep[rtat al
persisten\ei spiritului elenist. Platon =i Aristotel au fost propul-
sa\i în timp =i spa\iu de persisten\a aceluia=i spirit. Dar
îndelunga istorie a Bizan\ului a permis definirea, în parametri
proprii, a unor trasee culturale distincte 48. Tipul de istorie,
teologie, filosofie, retoric[, elocven\[, art[ =i literatur[ care
s-au practicat începând din veacul al VI-lea cam pân[ la sfâr=itul
imperiului afirm[ inteligen\[ politic[, fin\ele psihologic[, un
sens al compozi\iei =i un rafinament stilistic net superioare
manifest[rilor latine din acela=i interval. Pe lâng[ respectul
pentru antichitatea greceasc[ se manifest[ din plin reac\ia
împotriva ei operându-se contacte noi cu sensurile practice
ale vie\ii social-economice =i politice, cu limba vorbit[. Detaliind
pu\in aceste linii majore ale substratului elenist =i ale filonului
bizantin din cultura turceasc[ a veacului al XVII-lea, vom ob\ine
liniile de for\[ ale culturii pe care a asimilat-o Cantemir, vreme
de dou[ decenii, la Constantinopol. Felul cum î=i dispune
materia în marea Istorie a Imperiului Otoman, de pild[, urmeaz[
strict tiparul istoriografiei bizantine, care se ocupa de urm[-
toarele: împ[rat; curte; guvernarea statului; istoria r[zboaielor;
persoana împ[ratului: caracterul, tr[s[turile fizice; plasarea
întregului ansamblu din punct de vedere cre=tin ortodox =i
din punct de vedere al istoriei universale. Descrierea Moldovei
se resimte =i ea de modelul bizantin de lucru. Bizan\ul dezvol-
tase pe lâng[ istoriografie, dar în leg[tur[ cu ea, =i alte genuri,
cum ar fi panegiricul imperial, descrierile (de m[ri, fluvii,
mun\i, monumente, ora=e, cet[\i). Cantemir a dat lucr[ri =i în
aceste genuri. În privin\a teologiei =i filosofiei trebuie remarcat
locul deosebit pe care-l ocup[ omul în ordinea universal[ spre
deosebire de Occident, unde Sf. Augustin, de pild[, punea
accentul pe activitatea practic[ determinat[ de rela\ia divini-
t[\ii cu omul. Acest umanism de tip bizantin, c[ruia apar\ine
=i Cantemir, a fost coroborat în Imperiul Otoman cu dezvoltarea
DIMITRIE CANTEMIR
&!
=tiin\elor aritmetica, geometria, fizica, astronomia, geografia,

medicina =i artelor muzica, artele plastice, literatura, arhitec-
tura pentru a se ob\ine ca rezultant[ un tip de gândire bazat[
pe dogm[ =i antichitatea greceasc[ (din nou elenismul). În ce
prive=te geografia, de pild[, care l-a interesat =i pe Cantemir
în atât de mare m[sur[, trebuie s[ remarc[m faptul c[ se
foloseau înc[ din veacul al VI-lea h[r\ile, iar Imperiul Bizantin
dispunea, ca jum[tatea mileniului I al erei noastre, de o nomen-
clatur[ a provinciilor sale =i a ora=elor, a=a cum a f[cut-o =i Cantemir
în Descrierea Moldovei =i lucr[rile de la Marea Caspic[. Chiar
tratatul de muzic[ turceasc[ al lui Cantemir prezint[ un aspect
insolit în raport cu muzica oriental[ =i care v[de=te certe
influen\e bizantine. E vorba despre calchierea sistemului de
nota\ie dup[ cel al muzicii modale grece=ti, de=i a folosit
alfabetul arab. Dincolo de toate aceste condi\ion[ri care \in
de filonul greco-bizantin, nu trebuie ignorat faptul c[ Dimitrie
Cantemir a absorbit influen\e turce=ti =i orientale, atât în ce
prive=te istoriografia, celelalte =tiin\e, cât =i artele, mai ales
muzica =i plastica. În sfâr=it, în mai mic[ m[sur[, pentru c[ influ-
en\ele erau mai slabe, cultura european[ (italian[, francez[)
i-au oferit necesarii termeni de compara\ie, iar cultura =i
civiliza\ia rus[, cu care a venit în contact mai târziu, dup[ ce
era un om format spiritual, i-au adus o nou[ deschidere
european[, mai ales odat[ cu intrarea sa în Academia berlinez[.
Rezultanta crea\iei cantemiriene ob\inut[ pe baza tuturor
acestor formule care converg în forma\ia lui indic[, fire=te,
sursele de origine. Dar scopul final este diferit =i el îi apar\ine
în întregime lui Cantemir: resuscitarea interesului lumii pentru
soarta \[rii sale =i determinarea unei ac\iuni concrete în
favoarea ei. A încercat acest lucru prin mijloace de captare a
aten\iei care mergeau de la a atrage aten\ia asupra persoanei
sale ca domn posibil =i oricum ca spirit apar\inând acestui
popor pân[ la a atrage aten\ia asupra vechimii =i noble\ii
poporului însu=i printre celelalte popoare europene, deci a
îndrept[\irii sale de a atinge str[lucirea pe care i-ar fi adus-o
independen\a. Dat fiind acest scop rela\ia Orient-Occident în
gândirea cantemirian[ a c[p[tat, pentru prima oar[ în
istoriografia noastr[, o for\[ care ne uime=te =i ast[zi.
&"
Bizantinismul însu=i ca trezire a popoarelor ortodoxe ale

Orientului din letargia în care le cufundase domina\ia musul-
man[ se datoreaz[ în bun[ parte Occidentului. Conflictul european
dintre catolicism =i Reform[ s-a manifestat, între altele, prin
tentativa de a-=i impune fiecare domina\ia în zona de influen\[
a spiritualit[\ii ortodoxe. Capucini, benedictini =i iezui\i forma\i
la Roma, la De propaganda fide (organiza\ie creat[ în 1622)
se împr[=tie în Balcani, în \[rile române, în Rusia =i deschid
=coli confesionale. |[rile catolice, Fran\a, Austria, Polonia î=i
deschiseser[ reprezentan\e la Constantinopol din veacul al XVI-
lea. Cele protestante (Anglia, Olanda, Suedia) nu s-au l[sat
mai prejos. În tot acest context un rol important a avut Chiril
Lukaris, devenit mare patriarh al bisericii ortodoxe în 1620.
El era originar din insula Creta, patria lui El Greco =i a dasc[-
lului Cacavela. Insula fusese o important[ colonie bizantin[.
Acuzat de rela\ii cu protestan\ii, Lukaris a fost ucis, iar urma=ii
s[i spirituali, acuza\i de calvinism, au fost înl[tura\i prin
sinodul din 1638, convocat de Chiril Condaris, elev al iezui\ilor
(deci pro-catolic) din Galata. Abia spre jum[tatea veacului al
XVII-lea Meletios Syrigos, =i el cretan cu studii la Padova, pune
în deplin[ lumin[ influen\a catolic[ asupra Orientului. Reac\ia
a fost atât de puternic[, încât a asigurat Orientului ortodox,
vreme de dou[ veacuri, tipul de înv[\[mânt cel mai eficient
pentru separarea definitiv[ a marilor biserici cre=tine: catolic[
=i ortodox[. E vorba de înv[\[mântul promovat de Teophil
Corydaleu, impus director al Academiei Patriarhiei din Constan-
tinopol de c[tre Chiril Lukaris. El a introdus studiul sistematic
al lui Aristotel =i aceasta a fost cea mai solid[ leg[tur[ spiritual[
dintre Orientul =i Occidentul veacului al XVII-lea. Cantemir a
apar\inut acestui moment. Sensul demersului lui Corydaleu,
de emancipare a gândirii de sub tutela dogmei teologice, a
fost comb[tut de Syrigos sub acuza\ia de ateism. Acest conflict
nu f[cea decât s[ indice prin reflex disputa occidental[ dintre
filosofie =i teologie. Cantemir a apar\inut acestui reflex înc[
de pe când scria Divanul, Sacrosanctae, îl copia pe Van Helmont
=i se referea la Wissowatius. Ar fi îns[ cu totul eronat s[ consi-
der[m c[ rela\ia Orient-Occident exprim[ esen\a modific[rilor
DIMITRIE CANTEMIR
&#
petrecute în cele dou[ bazine culturale la întret[ierea veacu-

rilor al XVII-lea =i al XVIII-lea. A=a cum Orientul manifest[
caracteristici culturale anume persisten\a elenismului e doar
cel mai pregnant exemplu Occidentul dezvolt[ linii de for\[
care prevaleaz[ asupra oric[ror influen\e, determinând în
profunzime formarea suiritului european ca =i a tr[s[turilor
specifice ale viitoarelor na\iuni moderne. S[ nu uit[m c[ Europa
veacului al XVII-lea a debutat prin Descartes, Shakespeare =i
Cervantes, iar veacul urm[tor a sfâr=it cu revolu\ia francez[,
=i, simbolic, cu lovitura de stat a lui Napoleon. Spiritual, veacul
al XVII-lea a preg[tit apari\ia lui Kant. Politic, declara\ia
drepturilor omului (Anglia, 1689) a preg[tit independen\a
Statelor Unite din veacul urm[tor. Religios, revocarea edictului
din Nantes a preg[tit revolu\ia francez[. Sunt informa\ii
sumare =i f[r[ îndoial[ incapabile s[ exprime mi=carea de idei
a acestor veacuri pe care azi le numim ale clasicismului. Dar
\inta acestor informa\ii a fost de fapt aceea de a indica în ce
m[sura Occidentul se diferen\ia de Orient ca problematic[. În
acest perimetru al epocii clasice europene, în ciuda raport[rii
sale permanente la substan\a vechii culturi latine =i ca urmare
în ciuda form[rii într-un spirit mult mai pragmatic decât al
Orientului, au avut loc mari ruperi de orizont cultural. Se con-
sfin\ea în fapt desp[r\irea definitiv[ a romanit[\ii r[s[ritene
de cea occidental[. Pentru Cantemir istoria se mai desf[=ura
dup[ o schem[ ciclic[ =i circular[, dar pentru Francis Bacon
ea urmeaz[ un vector orientat spre viitor, iar linia progresului
e infinit[. Reac\ia occidental[ de recuperare a Orientului l-a
proiectat pe Cantemir însu=i în centrul aten\iei. Putinele lucr[ri
pe care veacul s[u european le-a cunoscut au f[cut din el marea
celebritate pe care-o percepem, f[r[ a-i aprecia înc[ dimen-
siunile reale =i f[r[ a cunoa=te esen\a mesajului s[u.
&$
A RTA DE A FOLOSI CUVANTUL
>
ircumscrierea preocup[rilor lui Dimitrie Cantemir în
C aceast[ sfer[ a artei cuvântului este relativ greu de f[cut,
deoarece cuvântul a fost vehiculul purt[tor al mesajului istorio-
grafiei =i filosofiei cantemiriene, ca s[ nu mai vorbim de pild[
despre ideile referitoare la atâtea alte domenii care se exprim[
în esen\[ diferit: geografia, arheologia, arhitectura, muzica,
arta plastic[, etnografia etc. Aceast[ desprindere a sensurilor
date de Cantemir cuvântului ca purt[tor de mesaj, a=a cum
exist[ în diversele sfere ale crea\iei sale, alc[tuie=te o prim[
parte a capitolului de fa\[, deloc neglijabil[. O a doua parte
va cuprinde, evident, preocup[rile propriu-zise literare ale
autorului, subiect care a interesat cel mai mult de=i par\ial
pe cercet[torii români contemporani. Acest accent unilateral
a =i pus lumini false asupra demersului s[u în ansamblu, asupra
accentelor reale ale personalit[\ii marelui umanist în cultura
=i literatura român[, ca =i, evident, în lingvistic[. Acest capitol
va con\ine, implicit, referiri la filosofia limbii a=a cum o con-
cepea Cantemir. O ultim[ precizare necesar[: Dimitrie Cantemir
s-a ocupat cu prec[dere de limba român[, dar nu numai c[ a
scris =i în alte limbi, a f[cut traduceri, dintr-o limb[ în alta, ci
limba îns[=i ca fenomen de atestare a specificului unui popor
l-a interesat într-un sens mai profund care dep[=ea grani\ele
lingvisticii spre cultur[ =i, cum am v[zut într-un capitol prece-
dent, spre istorie.
Concep\ia lingvistic[. O încercare de sistematizare a

diverselor afirma\ii cantemiriene cu privire la limbaj, r[spân-
dite în mai toat[ opera sa, ne ofer[ imaginea surprinz[toare a
unei concep\ii lingvistice bine conturate =i capabil[ s[
structureze, cum s-a =i întâmplat de altfel, gândirea cultural[
DIMITRIE CANTEMIR
&%
îns[=i a marelui înv[\at român de la începutul veacului al XVIII-

lea. Con=tiin\a stratific[rii =i dezvolt[rii în timp a limbilor este
prima idee pe care trebuie s-o afirm[m în leg[tur[ cu vederile
lingvistice ale autorului. Astfel, copiind diverse inscrip\ii g[site
în zona zidului caucazian, Cantemir se refer[ la un moment
dat la una pe care-o consider[ mai veche decât toate celelalte,
spunând c[ e vorba nu de desene în sine, ci de un mesaj
hieroglific. El copiaz[ aceste desene pe care le explic[ în Ex
eiusdem Demetrii Cantemirii schedis manuscriptis. De pild[, la
pct. 2, referitor la descrierea ora=ului, noteaz[ c[ a g[sit
inscrip\ii cu caractere necunoscute, scrise în felul celor
chineze=ti. Mai jos, la pct. 4 al aceluia=i subcapitol despre ora=,
noteaz[ c[ între al XIV-lea =i al XV-lea turn al zidului de afl[
dou[ animale cu form[ hieroglific[ (le deseneaz[), la pct. 9 al
aceleia=i descrieri Cantemir noteaz[ c[ în subterana turnului
por\ii Babul Kyamer a întâlnit hieroglife sculptate în timpul
grecilor antici =i egiptenilor, pe care le vedem pe multe
obeliscuri =i coloane ale Romei constantinopolitane (=i le
deseneaz[). La pct. 14 Cantemir men\ioneaz[ c[ a g[sit într-
un loc, la baza zidului, figuri de animale p[rând scriere
inteligibil[ (le deseneaz[). În sfâr=it, la pct. 16 =i ultimul al
descrierii zidului cet[\ii Derbent precizeaz[: Pe arcul care este
deasupra muntelui, prima ap[rare a ora=ului fiind arcul cet[\ii,
în partea oriental[, pe o piatr[, se v[d trei semne hieroglifice.
Acelea nu erau deci, cum au crezut cercet[torii gr[bi\i ai operei
sale, desene pe care Tocilescu le-ar fi identificat în mod gre=it
ca apar\inându-i, deoarece Cantemir a probat c[ desena mult
mai frumos. Consider[m c[ Tocilescu, lucrând cu manuscrisul
cantemirian, nu s-a în=elat. E vorba de reproducerea exact[ a
unor hieroglife. Pentru Cantemir, dup[ cum rezult[ din textul
explicativ, hieroglifele erau de mai multe tipuri =i vechimi,
desemnând scrierea pictografic[ ori simbolic[, fie ea chinez[
ori egiptean[. Afirma\ia c[ unele datau de pe vremea grecilor
antici =i egiptenilor ne indic[ tentativa lui Cantemir de a situa
în timp scrierea cu aceste hieroglife. Era momentul de trecere
spre alfabet, greaca fiind o scriere alfabetic[ bazat[ pe cea
egiptean[. Azi =tim c[ legenda lui Cadmus poveste=te de fapt
&&
despre intrarea alfabetului egiptean în Grecia. Din Istoria

ieroglific[ exist[ chiar indiciul c[ Dimitrie Cantemir cuno=tea
sensul unor hieroglife, c[ci el spune într-o parantez[ referitoare
la numele Stru\oc[milei: C[ în numele acesta doar[ de ieste
vreo ascuns[ ieroglifie (precum la egip\ieni numele fiului
îns[mneaz[ chipul împ[ratului).1 Pentru c[ altminteri nu s-
ar explica referirea lui Cantemir la vechii egipteni atunci când
discut[ inscrip\ii g[site în Asia =i anume într-un teritoriu pe
unde trecuse Alexandru Macedon (Iskiender Ziulcarnein,
echivaleaz[ Cantemir cu sursele turce=ti ale locului). În ce
prive=te limba originar[ din care ar purcede toate celelalte,
Cantemir se refer[ la legenda turnului Babel pe care-o deco-
dific[ la nivelul cuno=tin\elor epocii astfel: limba spre care
converg în trecut toate celelalte e siriaca. Din ea purced 72 de
limbi care au alc[tuit mai târziu, fiecare, familii mai mari sau
mai mici. Ea s-a exprimat ini\ial prin hieroglife, apoi au ap[rut
alfabetele.2 Cantemir se ocup[ de câteva familii mari de limbi:
cele bazate pe alfabetul arab, caracterizat prin aceea c[ noteaz[
doar consoanele. El analizeaz[ tipurile de scriere arab[ folosite
în trecutul istoric ori în prezentul imediat pe diverse spa\ii
geografice, de c[tre arabi, per=i, turci, indieni. Vorbe=te de
caracterele kirma, kufi, taliq. Dintre acestea Cantemir cuno=tea
caracterele talik =i, par\ial, kirma. Am mai remarcat c[ prin
indieni îi desemneaz[ pe iemeni\i, men\ionând c[ ace=tia erau
supranumi\i astfel deoarece veniser[, la origine, din India. De
aceea =i aveau pielea galben[. În ceea ce prive=te grupul
limbilor arabe, Cantemir se refer[ la 70 de limbi diferite
exprimate prin acela=i alfabet. Fa\[ de Istoria Imperiului
Otoman, concep\ia lingvistic[ a lui Cantemir cap[t[ în Sistemul
religiei muhammedane unele corec\ii importante. Autorul se
informeaz[ chiar asupra alfabetului indienilor, c[ruia îi =i
reproduce valorile cifrice ale literelor prin compara\ie cu cel
arab =i cu cifrele moderne. Acest tabel reproduce =i modul de
combinare a cifrelor. Explicându-l, Cantemir \ine s[ precizeze
c[ vechii greci Euclid, Ptolemeu, Arhimede scriseser[ de
asemenea cifrele cu litere. În treac[t fie spus, înc[ din perioada
când lucra la sistemul de nota\ie pentru muzica turceasc[,
DIMITRIE CANTEMIR
&'
autorul trebuie s[ fi cunoscut acest principiu de func\ionare a

literelor ca cifre, dup[ cum, de asemenea, =i literele alfabetului
slavon sunt folosite în scara tâlcuitoare a Istoriei ieroglifice tot
cu valorile lor cifrice. Reproducem începutul tabelului lui
Cantemir din Sistemul religiei (el merge cu zeci, sute, mii, zeci
de mii =i sute de mii pân[ la nou[ sute de mii)3 ad[ugându-i
valorile cifrice ale alfabetului în Istoria ieroglific[, celelalte ca
posibil[ sugestie a nota\iei muzicale (cu caractere arabe, dar
dup[ modelul nota\iei folosite în muzica modal[ greceasc[):
Faptul c[ araba era limba matc[ i se pare lui Cantemir

limpede pentru c[ persana =i turca neavând gramatic[, o
studiau pe cea arab[ (morfologia =i sintaxa). La o mekteb se
studiau =arf (gramatica), apoi Catehismul (termen preluat din
doctrina ortodox[, desemnând principiile de baz[ ale religiei.
În Loca Obscura... era vorba de înv[\area catehismului ortodox,
iar în expedi\ia caspic[ Dimitrie Cantemir a scris pentru popu-
la\iile locale un Catehism cu caractere arabe. La o academie
otoman[ se studiau în continuare sintaxa, ortografia =i poetica,
numite generic nahv. Cantemir trecuse prin ambele trepte,
având dasc[li particulari. În ce prive=te sistemul vocalic al
limbilor arabice, Cantemir spune c[ el cuprinde doar ustun
'
(e), esre (i) =i uturun (u), care nu se noteaz[ în scris. El exempli-

fic[ printr-un cuvânt format din trei consoane r-m-l, care poate
fi citit reml (a \ese), remel (a fugi, an secetos, diverse feluri de
vr[jitorie, dovad[ de bel=ug, liniile de pe picioarele vacii
s[lbatice). Dac[ se adaug[ unei consoane semnul te=tid (de
dublare a ei), remmel, sensul se modific[ din nou (lips[ de
ploaie) etc. Detaliile lui Cantemir continu[, v[dind nu numai
o bun[ cunoa=tere a limbii, ci =i folosirea unor surse precise.
De altfel recunoa=te a fi folosit dic\ionarul lui Meninski4.
O alt[ familie de limbi la care se refer[ este aceea a limbilor
romanice, bazate pe alfabet latin, grup din care face parte =i
limba român[. În Descrierea Moldovei, la capitolul dedicat limbii
=i literelor, demonstra\ia lui Cantemir în favoarea caracterului
latin al limbii se desf[=oar[ pe mai multe trepte: demon-
strarea faptului c[ s-a format pe baza elementului latin (înainte
ca în Italia îns[=i el s[ fi fost alterat de n[v[lirea go\ilor =i vandalilor),
p[strând îns[ în lexic =i elemente dacice, de substrat. De=i
etimologiile pe care le d[ drept exemplu de substrat dacic sunt
fanteziste, nu este mai pu\in adev[rat c[ ideea existen\ei lui
este corect[ =i aici o întâlnim pentru prima oar[ afirmat[ în
istoria lingvisticii noastre. Cantemir considera de origine dacic[
urm[toarele cuvinte: Tales sunt stezar quercus, p[dure
sylva, halesteu stagnum, c[rare semita, graesc loquor,
privesc ascipio, nemeresk aliquo parvenio5. E interesant
de observat, în ce fel procedeaz[ Cantemir pentru a transcrie
în alfabet latin cuvintele române=ti. E important s[ remarc[m
c[ sunt primele transcrieri de acest fel care s-au p[strat în
limba român[. Atunci când nu poate reda o vocal[ specific[ [
el o scrie etimologic, dup[ ceea ce consider[ vocala latin[ de
origine. Procedeaz[ prin asimilare, în acela=i fel =i cu cuvintele
dacice ori de alte origini. În rest, prefer[ scrierea fonetic[ celei
etimologice. Uneori pune consoana din alfabetul slavon, cu
care era obi=nuit, în locul celei latine privesc, dar nemeresk.
Cantemir define=te latinitatea limbii vorbite în Moldova ca
parte a limbii întregului popor român, precizând: Locuitorii
Valahiei =i Transilvaniei au aceea=i limb[ ca =i moldovenii, dar
pronun\ia lor este mai aspr[, încât pe giur valahul îl va pronun\a
DIMITRIE CANTEMIR
'
jur, printr-un z polonez sau J francez6. În continuare se refer[

la dialectele române=ti sud-dun[rene: Cu mult mai stâlcit[
este limba de care se folosesc cu\ovlahii care tr[iesc în Rumelia
la hotarele Macedoniei. Ace=tia amestec[ într-un chip ciudat
limba lor str[mo=easc[ cu greaca =i albaneza7. Con=tiin\a
apartenen\ei moldovenilor la entitatea poporului =i limbii
române este dublat[ la Cantemir de con=tiin\a diferen\ei
specifice a întregii limbi române în contextul limbilor romanice.
El o compar[ în acest sens, sub aspectul paradigmelor verbale
=i lexicului de baz[, în special cu franceza =i italiana, spre a
conchide asupra caracterului mai accentuat latin al limbii
române. Folose=te acest lucru drept argument istoriografie,
a=a cum am ar[tat într-un capitol precedent. Cantemir proce-
deaz[ în cazul limbilor romanice ca =i în cazul celor arabice.
Constat[ c[ toate se bazeaz[, sau ar trebui s[ se bazeze, pe alfabet
latin. În cazul limbii române g[se=te o explica\ie, dar =i o
justificare pentru folosirea alfabetului slavon. Înainte de
Conciliul de la Floren\a, dup[ exemplul celorlalte neamuri ale
c[ror limbi provin din vorbirea romanilor, moldovenii se
foloseau de caractere latine. Dar dup[ ce la acel sinod mitro-
politul Moldovei a trecut în tab[ra papista=ilor, dup[ cum am
spus mai sus, urma=ul acestuia, diaconul lui Marcu al Efesului,
bulgar de neam, pe nume Teoctist ca s[ stârpeasc[ =i mai mult
orice s[mân\[ papist[=easc[, =i ca s[ ia tinerilor putin\a de a
citi sofismele papista=ilor, a sf[tuit pe Alexandru cel Bun ca
nu numai s[ izgoneasc[ din \ara lui pe oamenii care gândeau
altfel în privin\a celor sfinte, dar =i literele latine =i s[ le
înlocuiasc[ cu cele slavone; prin acest zel exagerat =i nelalocul
lui el a fost ini\iatorul acestei barbarii care st[pâne=te acum
Moldova8 L[sând deoparte erorile demonstra\iei (de datare
mai ales) nu putem s[ nu relev[m faptul, cu totul remarcabil,
c[ Dimitrie Cantemir era sigur de latinitatea limbii =i considera
c[ un prim pas al liber[rii de barbarie este introducerea limbii
=i culturii grece=ti în Moldova, limb[ =i cultur[ care =edeau la
baza celei latine îns[=i: Dar în secolul trecut, dup[ ce în timpul
domniei lui Vasile Albanezul a revenit la scaunul ecumenic,
Moldova a început s[ se trezeasc[ =i s[ fie scoas[ întrucâtva la
'
lumin[ din întunericul adânc cu care o acoperise barbaria.

C[ci prin grija acestui domnitor s-a întemeiat mai întâi o =coal[
greceasc[ la Ia=i (...)9. E vorba aici de Academia lui Vasile
Lupu. E interesant din ce unghi percepea Cantemir începuturile
influen\ei grece=ti în principate, intuind bre=a pe care ea o
putea practica în sistemul închis, încorsetat al scrierii slavone,
dar neintuind =i principiile de falsificare =i substituire a unor
trasee culturale, principii pentru înl[turarea c[rora urma=ii
s[i vor lupta mult[ vreme. În privin\a celorlalte limbi romanice,
trebuie s[ observ[m c[ Dimitrie Cantemir avea idee mult mai
mult de italian[ decât de francez[, cel pu\in dac[ lu[m drept
repere ale cuno=tin\elor sale exemplific[rile pe care le face. +i
dac[ în cazul grupului de limbi arabice autorul indic[ dic\io-
narul lui Meninski pentru limbile romanice sunt folosite chiar
cuno=tin\ele pe care le avea în zonele lingvistice respective.
Este cu atât mai interesant de observat faptul c[ avea cuno=-
tin\e limpezi în leg[tur[ cu lexicul de baz[ =i cel specializat,
cu importan\a paradigmei verbale în definirea caracteristicilor
unei limbi, cu importan\a analizei comparate. Astfel, în
Descrierea Moldovei se refer[ la faptul c[ paradigma auxiliarelor
în limba român[ provine din latin[, ceea ce e de natur[ s[
spulbere afirma\iile unor cercet[tori care, negând acest fapt,
negau originea romanic[ a poporului =i înglobau limba român[
altui grup de limbi din interese cu substrat politic. Tot acolo
men\ioneaz[ =i faptul c[ muntenii sunt singurii dintre români
care au p[strat numele ce adevere=te originea romanic[ a
întregului popor de pe teritoriul Daciei. Ei î=i numesc princi-
patul |ara Româneasc[. Expunerea lui Cantemir, în capitolul
Despre limba moldovenilor din Descrierea Moldovei, este cât se
poate de sistematic[, r[sturnând pe rând, cu argumente
lingvistice, diversele teorii ale unor autori str[ini care nu
recuno=teau originea latin[ a limbii: cei care afirm[ c[ limba
latin[ a fost mama bun[ =i adev[rat[ a celei moldovene=ti se
bazeaz[ îndeosebi pe aceste temeiuri: în primul rând, zic ei,
coloniile romane au fost aduse în Dacia cu mult mai înainte ca
limba roman[ s[ se fi alterat în Italia din pricina go\ilor =i
vandalilor (...). În al doilea rând, moldovenii nu s-au numit
DIMITRIE CANTEMIR
'!
niciodat[ italieni (...) ci totdeauna au p[strat numirea de

romani (...) Al treilea =i cel mai puternic argument în favoarea
acestei p[reri este c[ în limba moldoveneasc[ se g[sesc pân[
ast[zi multe cuvinte latine pe care limba italian[ nu le cunoa=te
deloc =i c[, pe de alt[ parte, limba moldoveneasc[ nu cunoa=te
nici un fel de nume =i verbe venite din limba italienilor de la
go\i, vandali =i longobarzi10. Cantemir exemplific[ astfel
ultima idee: în timp ce italienii spun commincio, românii zic
încep din latinescul incipio etc. Eventualele cuvinte italiene=ti
din limb[ sunt considerate de autor rezultatul îndelungatului
comer\ al genovezilor în zonele învecinate M[rii Negre. De
asemenea, o serie de alte cuvinte sunt detectate ca împrumuturi
din polon[, greac[ =i turc[. În leg[tur[ cu diferen\ele de grai
în cadrul limbii române, în principal dintre moldoveni =i
munteni, fenomenul cel mai important pe care-l remarc[ este
palatalizarea consoanelor: silabele bi =i vi în ghi, de exemplu
bine-ghine, vie-ghie; pe, pi în chi, de exemplu pizm[-chizm[,
piatr[-chiatr[; m ini\ial se schimb[ în ng, greu de pronun\at
de al\ii, de pild[ mie-ngie11. Ba chiar mai mult decât atât:
Cantemir remarc[ faptul c[ acest fenomen e cu atât mai
puternic cu cât e vorba de grupuri sociale mai pu\in evoluate
cultural =i mai pu\in supuse mi=c[rii în spa\iu, cum ar fi femeile
din Moldova. Acest fenomen, considerat de autor o not[
specific[ a graiului natal, se constituie, în ansamblul gândirii
sale lingvistice ca parte a ceea ce nume=te, în alt loc: geniul
limbii. El nu define=te nic[ieri explicit acest geniu dar afirm[
c[ prin el se exprim[ mecanismele de func\ionare ale gramaticii
în aplicarea pe cazuri concrete, modul specific de inovare,
împrumut, conservare, mod ce structureaz[ gândirea îns[=i a
vorbitorilor. Astfel, de pild[, în cazul limbii turce=ti, afl[m din
Istoria Imperiului Otoman, geniul limbii nu permite s[ existe
grupuri consonantice la început de cuvânt.
Un alt mare grup de limbi la care se refer[ Cantemir în
lucr[rile sale este acela al limbilor slave. În primul rând exist[
o enumerare a limbilor: rus[, bulgar[, polon[, câz[ceasc[,
sârb[, ceh[ =i a altora (nenumite) ca f[când parte din acest
grup. În privin\a caracteristicilor specifice ale limbilor slave
'"
întâlnim îns[ mai pu\ine referiri în compara\ie cu altele. Exist[

indicii c[ în tinere\e, pe când Raphael Leszczinski trecuse spre
Constantinopol oprindu-se la curtea lui Antioh Cantemir, fratele
domnului ar fi rostit în polon[ o fraz[ de bun venit. Mai târziu,
Dimitrie Cantemir se refer[ la unele împrumuturi din polon[
în graiul moldovenilor. E de presupus îns[ c[ în ambele situa\ii
a fost vorba de o cunoa=tere superficial[. Cuno=tea în schimb
slavona =i rusa, la care face dese referiri. De altfel în Loca
obscura..., încercând s[ produc[ argumente în sprijinul afir-
ma\iilor sale cu privire la principiile înv[\[mântului religios,
Cantemir indic[ la un moment dar =i caren\ele de exprimare
ale Catehismului lui Prokopovici (traducere de termeni din
greac[ în rus[). Astfel, el opineaz[ c[ nogodiuöu sun[ fals,
deoarece este echivalentul grecescului omowdiV, =i al latinescului
similitudo care înseamn[ asem[nare, ori contextul presupune
folosirea cuvântului êóìèðú idol, pl[smuire. Tot astfel,
noêëîíåí¿å ar fi mai bun decât paäñêîå, deoarece contextul
presupune referirea la o cinstire deosebit[ a divinit[\ii =i nu la
una servil[. Cantemir echivaleaz[ din nou termenul rusesc cu
grecescul ðroscÌnhsiV, ca =i pe cëóæåíèå cu doule¯a, vrând
s[ indice faptul c[, în probleme de cult, biserica rus[ trebuie
s[ se raporteze în mai mare m[sur[ la cea greceasc[, centru,
pentru Cantemir incontestabil, al ortodoxiei orientale. Din
aceast[ pricin[ autorul critic[ tendin\a lui Teofan Prokopovici,
care traducea în ruse=te termenii grece=ti, de=i limba rus[
preluase o serie de neologisme din limba greac[. Dimitrie
Cantemir a =i alc[tuit un dic\ionar al neologismelor grece=ti
în limba rus[, având drept centru tematic practica religioas[:
euharistie, ipostasis treiipostatnic, liturghie, mir, înger, arhan-
ghel, heruvim, serafim, psaltire, psalm, stih, catavasie, gramatic[,
poezie, retoric[, logic[, dialectic[, fizic[, metafizic[, muzic[,
aritmetic[, trigonometrie, metamatic[, astronomie, astrolab,
geometrie, sfer[, orizont, emisfer[, diametru, pol arctic =i antar-
ctic, chimie, chirurgie, pirotehnie, fenomen, empireu, antipatie,
simpatie =.a. Ba chiar mai mult decât atât: Cantemir are con=tiin\a
necesit[\ii împrumutului dintr-o limb[ în alta =i generalizeaz[
formulând astfel chestiunea neologismelor: =i foarte multe
DIMITRIE CANTEMIR
'#
cuvinte de felul lor, pe care din grece=te ori din alt[ limb[
pentru c[ le-au lipsit din grai expresiile corespunz[toare
popoarele noi le-au primit f[r[ nici o ezitare cu toat[ inima =i
prin obi=nuin\a zilnic[ au ajuns s[ le în\eleag[ =i s[ le foloseasc[
întocmai ca pe ale lor proprii.12 Procedând în acest spirit
Cantemir a introdus el însu=i, prin Kíèãà ñèñòèìà... (dup[
unii cercet[tori tradus[ în rus[ de Ivan Ilinski), dar dup[ to\i
cercet[torii rev[zut[ atent de autor) o serie de neologisme
grece=ti, pe care limba rus[ le folose=te =i ast[zi. Dator[m
profesorului Virgil Gândea alc[tuirea unui dic\ionar minimal
de astfel de termeni: àâòîð, àíàòîìèà, àðãóìåíò, àðõèâ,
àðõèòåêòîð, àòîì, áèáëèîòåêà, ãèãàíò, äåêàäà, äåìîí,
äèàëåêòèêà, äèñòèõ, åêñåìïëàð, åêñòðàîðäèíàðíûé, åïèäå-
ìè÷åñêèé, êîðïóñ, ëåêñèêîí, ëèòåðà, ëîãèêà, ìàòåðèà,
ìåòàôîðè÷åñêèé, ìîíàðõ, íåêòàð, íîòèöèÿ, ïàëàò, ïèèò
(poet), ïëåâðà (pleur[), ïðîòåêöèÿ, ðèòîð, ðóáèí, ñàíäàëèÿ,
ñåêòà, ñèìåòðè÷åñêèé, ñòóäåíò, ñóïëèêà, òàáåë, òåìïå-
ðàìåíò, òåñòàìåíò, òðàêòàò, óðèíà, ôàáóëà, ôèíèêñ (phoenix),
ôèñèê (naturalist), ôëîò, õàðòèÿ, õèðóðã, øòèë (stil),
ýëåìåíò, ýòèìîëîãè÷åñêèé, qåîëîã, qåîðèÿ13. Este oricum
cert faptul c[ Dimitrie Cantemir cuno=tea limba rus[ suficient
de bine pentru a traduce din greac[ ori latin[ în rus[. O afirm[
el însu=i în textul Sistemului religiei referindu-se la o lucrare
precedent[, Istoria Imperiului Otoman: De aceea, acum câ\iva
ani, cump[rând cu bani grei c[r\ile istoricilor care povestesc
drept istoria otoman[ de la primii întemeietori ai acelui imperiu
pân[ în timpurile noastre, ne-am apucat s[ le adun[m într-o
singur[ carte, lucru care, cu ajutorul lui Dumnezeu, a fost adus
la îndeplinire, în limba greac[ =i latin[, iar dac[ maiest[\ii
sale imperiale, domnului celui prea-milostiv, îi va pl[cea, ne
vom str[dui s-o traducem =i pe aceea pe limba rus[ simpl[ (cu
adnot[rile ei foarte extinse)14. Dou[ remarci ne permitem în
leg[tur[ cu acest citat: faptul neremarcat de cercet[tori, c[
Istoria Imperiului Otoman e prezentat[ de autor ca fiind scris[
=i în grece=te =i faptul c[ afl[m aici indicii despre biblioteca pe
care o poseda Dimitrie Cantemir în Rusia, despre care nu se
=tie ce a devenit15.
'$
Interesul pe care-l acord[ Cantemir în întreaga sa oper[

limbii grece=ti este cel pu\in echivalent cu cel acordat limbii
latine =i grupului de limbi romanice. Cantemir precizeaz[ c[
limba greceasc[ a=a cum se vorbea în vremea lui provenea din
attic[, ionic[, doric[, elin[ =i greaca obi=nuit[ (comun[). Între
altele, consider[ umanistul român, limba lui Homer e atât de
bogat[ fiindc[ în ea sunt cuprinse sensuri ale cuvintelor din
toate cele cinci ramuri ale limbii grece=ti. Astfel, ea poate fi
asem[nat[, prin bog[\ia ei neasemuit[, Coranului. Prin aceast[
compara\ie Dimitrie Cantemir explic[ plurisemantismul
lingvistic apelând la conversia familiilor de limbi spre limba
matc[, generatoarea lor: proto-germana, proto-araba, proto-
slava, proto-greaca. Este cu atât mai interesant de observat c[
modelul lui Homer pentru Istoria ieroglific[ ia în considera\ie
=i acest aspect al bog[\iei limbii. Pentru Cantemir greaca era
limba cu cele mai fine nuan\e ideatice. În plus, era str[moa=a
limbii latine înse=i =i, în sfâr=it limba culturii marelui Bizan\,
al c[rui steag de lupt[ z[cea aruncat în apele Mediteranei,
devenit[ mare lac otoman. Preconizând împrumuturile din
greac[ în rus[, ca =i în român[, Cantemir exprima în fond un
deziderat cultural cu substrat nu numai religios, ci =i politic:
acela al c[ii spirituale de p[strare a independen\ei fa\[ de
otomani, =i, nu mai pu\in, al c[ii spirituale a Moldovei de
p[strare a independen\ei religioase. De aceea a procedat el
însu=i la o înnoire substan\ial[ a limbii române introducând
foarte multe neologisme, cu prec[dere din greac[, dar =i din
latin[, slavon[ etc. Considera c[ în acest fel limba român[
devine contemporana veacului s[u (sincron[, am spune azi)
fiind capabil[ s[ exprime nuan\e abstract-ideatice, ap[rându-
se mai bine în plan cultural în fa\a presiunii culturii de tip
otoman (cite=te oriental). Rezisten\a prin limb[ preconizat[
de Cantemir este doar înc[ un aspect, insuficient revelat pân[
în prezent, al teoriei sale c[ pe teritoriul vechii Dacii d[inuie
un popor latin mai vechi decât alte popoare romanice
europene, din moment ce aici au existat colonii grece=ti înc[
de pe vremea celor care aveau s[ nasc[ poporul roman însu=i.
Calea urmat[ de Cantemir s-a dovedit în timp a fi corect[. Pe
DIMITRIE CANTEMIR
'%
de o parte c[ lumea cult[ european[ de azi folose=te neolo-

gismul grec =i latin spre a exprima concepte ce apar\in =tiin\elor
=i culturii în dezvoltarea lor, iar pe de alt[ parte limba român[
îns[=i folose=te ast[zi multe din neologismele preconizate de
el. Intuim astfel ce pierdere a suferit lingvistica româneasc[
prin necunoa=terea, la momentul oportun, a efortului lui Cantemir
de ridicare a standardului ei la cele mai înalte exigen\e
europene.
Pe lâng[ chestiunea neologismelor, Cantemir =i-a pus o serie
de probleme care întregesc imaginea noastr[ asupra a ceea ce
a însemnat concep\ia sa în probleme de limb[. Am men\ionat
deja mai sus analiza etimologiilor =i metoda comparatist[ în
discernarea lor. Nu trebuie, iar[=i, decât s[ reamintim
cititorului în cât de mare m[sur[ stabilirea etimologiei latine
a cuvintelor române=ti din fondul de baz[ este pentru autor
unul dintre cele mai solide argumente ale istoriografiei sale
spre a proba originea latin[ a poporului român. De asemenea
am men\ionat echival[rile de nume proprii =i denumiri
geografice întreprinse între mai multe limbi orienale =i
occidentale, vechi =i moderne, opera\ie mig[loas[ =i savant[,
f[cut[ de asemenea cu scopul de a servi istoriografiei. Structura
logic[ a gândirii lingvistice a lui Cantemir este dintre cele mai
solide. Astfel, cuvântul a fost pentru el cea mai scurt[ explicare
a con\inutului no\iunii sau obiectului. Sistemul religiei...
debuteaz[ prin aceast[ afirma\ie de principiu: întrucât numele
proprii ale lucrurilor sunt socotite drept cea mai scurt[
explicare a lor, credem c[ nu este indiferent ca trebuind s[
vorbim despre via\a =i faptele lui Muhammed, s[ spunem mai
întâi câte ceva despre numele lui proprii =i comune.16. Detaliile
de fonetic[ a limbii arabe care urmeaz[ în continuare, ca =i
echival[rile de sensuri etimologice arabe =i grece=ti, spre a le
explica mai bine pe primele, indic[ nu numai baza forma\iei
culturale cantemiriene, ci =i un adev[rat tur de for\[ în
clasificarea principalelor procedee lingvistice de alc[tuire a
supranumelor lui Mahomed: procedee =i figuri analogice;
alegorice; metaforice; procedee =i figuri frastice în general.
Zona gramaticii =i a structurilor gramaticale este în acest fel
'&
devansat[ spre stilistic[ =i poetic[. Trecerea în revist[ de c[tre

Cantemir a artei poetice la popoarele orientale antice în
compara\ie cu greco-latinii este net favorabil[ celor dintâi, în
primul rând studiul poeticii era la turci obligatoriu pentru a se
putea trece la treapta superioar[ de înv[\[mânt. Afl[m
con\inutul discipinei: în principal se studiau modurile =i
genurile numite bahr Aceste moduri sau genuri ale versurilor
sunt 27; picioarele lor (ca =i la greci sau latini) sunt compuse
din atâtea silabe scurte =i lungi care, pentru a fi mai bine fixate
în memorie, sunt adunate într-un vers al unei sentin\e.17
Compara\ia cu poezia greco-latin[ care urmeaz[ apoi, punând
accentul pe motivele pentru care Cantemir înclin[ s[ dea câ=tig
de cauz[ Orientului (arabi, persani, turci) fa\[ de Occident,
ne d[ indicii pre\ioase în leg[tur[ cu tipul judec[\ilor de valoare
pe care le practica =i, nu mai pu\in, în leg[tur[ cu fundamentul
cultural care-i permitea s[ fac[ astfel de observa\ii. Iat[ de
pild[ una dintre afirma\iile capitale: cu îng[duin\a =i apro-
barea tuturor le-a= r[spunde c[ poe\ii acestor na\ii orientale,
atât cei dintâi, cât =i cei mai de pe urm[, progresând în aceast[
art[, au ob\inut întâietatea. +i la fel ca mine vor spune, dup[
cum socotesc, to\i cei iscusi\i în aceste limbi, c[rora li s-a
întâmplat s[ citeasc[ pe poe\ii arabi, persani =i turci, anume
c[ prin sublimul sentin\elor, dulcea\a elocin\ei (c[ci au un alt
mod al rimelor =i al compunerii), prin frazeologie, frumuse\ea,
abunden\a =i sub\irimea metaforelor =i altor tropi, ei îi dep[=esc
pe greci =i latini. Unul dintre vechii poe\i persani, numit Saadi,
a fost tradus din limba persan[ în cea latin[ de Gheorghe
Gen\iu =i publicat la Amsterdam în tipografia lui Ioan Blaier
în anul 1651. De=i în traducerea aceluia e pierdut[ aproape
întreaga frumuse\e natural[, iar limb[ latin[, imitând ca o
maimu\[ pe cea persan[, s-a ab[tut departe de frumuse\ea
acelei opere, dac[ cititorul curios o va citi st[ruitor (...) nu va
vedea în ea nimic care s[ nu fie vrednic de multe laude (...)
Mai multe remarci se impun în leg[tur[ cu aceste formul[ri:
Cantemir nu se refer[ numai la literatura veche oriental[, ci =i
la cea contemporan[ lui, men\ionând perfec\ion[rile fa\[
de trecut. Aceast[ apreciere valoric[ are un substrat evolu-
DIMITRIE CANTEMIR
''
\ionist care vizeaz[ structura frazei, rafinarea metaforelor =i a

altor tropi, deci stilul =i structura poeziei. Considera\iile sintetice
ale autorului par s[ fie generate de nemul\umirea în leg[tur[
cu traducerea lui Saadi în latin[, pentru c[ nici o alt[ paralel[
între vechii poe\i greco-latini (=i exist[ în opera lui indicii sigure
c[-i cuno=tea de pild[ pe Homer, Virgiliu, Lucre\iu, Ovidiu)
nu e formulat[ aici. În schimb Cantemir cuno=tea edi\ia
princeps, bilingv[, a traducerii lui Georg Gentius, care c[l[torise
în 1641 la Constantinopol în calitate de înso\itor al amba-
sadorului Olandei. A urm[rit, prin urmare, =i în timpul petrecut
în Rusia, ce se întâmpla în Europa occidental[ a=a cum o
cunoscuse din vremea =ederii în capitala Imperiului Otoman.
Colyer, ambasadorul Olandei la Poart[ din vremea sa, fusese
de altfel una din speran\ele lui Cantemir pentru salvarea
fratelui s[u Antioh, r[mas prizonier la Constantinopol. Mai
târziu, în drum spre ambasada Rusiei din Anglia, unde urma
s[ lucreze, Antioh, fiul lui Dimitrie, a l[sat la Amsterdam spre
imprimare harta Moldovei alc[tuit[ de tat[l s[u. Al[turi de
Fran\a (lui de Cateauneuf îi va scrie pân[ târziu; filigranul
hârtiei pe care scria Hronicul provenea de la moara fran\u-
zeasc[ Marchalx-Beauvaix etc.) Olanda a fost deci pentru
Cantemir unul din reperele culturale ale Occidentului. În
sfâr=it, o ultim[ observa\ie se impune: aceea în leg[tur[ cu
traducerea textului din persan[ în latin[. Cantemir consider[
c[ traducerea ad litteram a tr[dat esen\a originalului. În
leg[tur[ cu acest fapt trebuie s[ remarc[m aici traducerile
f[cute de Cantemir însu=i din Ovidiu, Claudianus, ca =i din
propriile sale texte latine=ti. Ele nu vizau în primul rând
atingerea unui standard literar, a=a cum îi pretindea lui Gentius,
cât o informa\ie anume plasat[ cititorului român. Ilustreaz[
îns[, pe deplin, posibilit[\ile lui Cantemir de a transpune în
limba sa un autor str[in sau de a-=i nuan\a propriile gânduri.
Praefuit his Graecine, locis modo Flaccus et illo/Ripa ferax
Istri sub duce tuta fuit. / Hic tenuit Massas Gettes in pace fideli; /
Hic arcu fisos terruit ense Gettas, spunea Ovidiu în elegia a
IX-a. Iar Cantemir în limba român[ a începutului de veac al
XVIII-lea: St[pânit-au pe aceste locuri, o, Gre\ine, odîn[oar[
!
Flac / Sub h[tm[niia lui malurile Dun[rii f[r[ grij[ au fost. / Acesta
în pace credincioas[ au \inut pe Massage\i. / Acesta cu sabiia
au îngrozit pe Ghe\i, carii în arme se bizuia.19
Nici o nuan\[ a originalului n-a fost pierdut[. Chiar hic
ini\ial din ultimele dou[ versuri a fost respectat. Mai mult decât
atât: Cantemir nu for\eaz[ limba român[ s[ se adapteze celei
latine. În versul al doilea, spre exemplu, de=i în latin[ verbul
se afl[ la sfâr=it, traduc[torul p[streaz[ în redare spiritul limbii
române. Ideea atât de vehiculat[ c[ Dimitrie Cantemir a creat,
pe baza limbii latine, un stil savant =i greoi, siluind fraza dup[
topica modelului latin, este cel pu\in o jum[tate fals[, nefiind
niciodat[ explicat[ pe baza întregului context al gândirii
cantemiriene =i nici chiar pe baza operei scrise l[sate de autor,
ci doar prin intui\ie sprijinit[ pe unele exemple care s[reau în
ochi. O analiz[ pertinent[ probeaz[ îns[ dou[ serii de fapte în
fond convergente: pe de o parte, Cantemir considera c[ inova\ia
se impune cu necesitate în limba român[ spre a o face capabil[
s[ exprime nuan\e ideatice dintre cele mai rafinate. În acest
scop a introdus el însu=i, a=a cum am ar[tat mai sus, împru-
muturi masive, cu prec[dere din limba greac[, dar =i din latin[;
pe de alta, considera c[ subliniind originea latin[ a limbii d[ o
replic[ în plus celor care se gr[beau s[ afirme diverse alte
origini ale poporului român. Aceste inten\ii s-au materializat
îns[ cu prec[dere la nivelul vocabularului, unde împrumutul
(în compara\ie cu cronicarii) este de-a dreptul impresionant.
Cât prive=te dispozi\ia p[r\ilor de vorbire în propozi\ie, o
analiz[ foarte pertinent[ a cercet[toarei Tamara Ursu
demonstreaz[, în leg[tur[ cu Hronicul, ultima mare lucrare
cantemirian[, urm[toarele: Examinând locul pe care îl ocup[
predicatele în 13495 propozi\ii simple de diferite tipuri
(principale =i secundare) am stabilit c[ în 7147 propozi\ii, ceea
ce constituie 52%, predicatul este plasat în mijlocul propozi\iei,
în 5771 propozi\ii, ceea ce constituie 42 % predicatul se afl[
la sfâr=itul propozi\iei, iar în 577 propozi\ii, ceea ce constituie
4% predicatul se afl[ în pozi\ie ini\ial[.20 Cercet[toarea a
examinat, în chip asem[n[tor, pe 50 de pagini ale manu-
scrisului original al Hronicului, pozi\ia determinan\ilor
DIMITRIE CANTEMIR
!
adjectivali (72,02% postpu=i =i 27,97% antepu=i) =i ai celor

substantivali (2,23% antepu=i, 97,76% postpu=i). Ansamblul
fraz[rii cantemiriene probeaz[ statistic preponderen\a a=ez[rii
fire=ti a cuvintelor în fraz[ într-una din cele mai =tiin\ifice
lucr[ri, unde autorul era deci în mod explicit interesat s[-=i
comunice gândurile într-un chip cât mai savant. Cât prive=te
traducerea men\ionat[ mai sus, este evident faptul c[ autorul
a introdus con=tient neologisme în române=te, el f[când, în
fond, foarte bine diferen\a între spiritul deosebit (geniul)
limbilor. Pasajul pe care l-a tradus din Claudianus ilustreaz[
acest fapt în chip mult mai pregnant decât cel din Ovidiu,
deoarece textul original însu=i este mai bogat în exprim[ri
metaforice. Calitatea traducerii lui Cantemir difer[ deci, el
ob\inând în traducere un text plin de culoare, a c[rui for\[
aminte=te de epopeile homerice. Lipsa unui model literar
românesc îl va fi f[cut s[ modeleze în acest fel textul, dar f[r[
îndoial[ =i marea bog[\ie a limbii populare, al c[rei cunosc[tor
des[vâr=it se v[de=te a fi. Textul se afl[ în Hronic: Claudianus
Laus ibi nulla Ducum, nam flammens imber in hostem /
Cecidit. Hune dorso trepidum fumante, ferebat / Ambustus
Sonipes: hic tabes-cente solutus / Subsedit galea, lique factaque
fulgore cuspis / Canduit, et subitis fluxere vaporibus enses: /
Tune contenta Polo mortalis nescia teli /Pugna fuit; Chaldea
mago seu carmina vitu / Armavere Deos, seu quod reor, omne
tonantis /Obsequium, Marci mores potuere mereri. Cantemir:
Acolo vreo laud[ a hatmanilor n-au fost /C[ci puhoi de par[
în nepriiatini / au c[zut. Pre unul arz[toriul fulger îl purta
însp[imântat / Spatele fumegându-i, pre altul îl sl[b[nogiia
=i-l oborîia. / Coiful topindu-i-se =i de fulger înfocate, suli\ile
curea / +i de n[prasn[ sabiele, ca aburii pica. /Atunce au fost
b[taia acelora ce subt Polos s[ cuprind, / Carea de lancea sau
sigeata oamenilor în sam[ nu b[ga. / Vr[jitoarea haldeiasc[
sau stihurile tocmite, au într-armat pe Dumn[z[u. / Sau, care
mi s[ pare, bune obiceele lui Marco, au fost vrednice de toat[
slujba aceluia ce turn[. 21 Traducerea r[mâne, ca =i în primul
caz, foarte apropiat[ de text, dar alegerea cuvintelor române=ti
merge spre compunerea unei imagini unitare a b[t[liei, surprins[
!
în mi=care. Astfel, de pild[, flammens imber e tradus cu puhoi

de par[ =i nu cu ploaie de foc, care ar fi fost mai exact, dar mai
nesugestiv. Hostes e tradus cu neprieten =i nu cu du=man, ceea
ce atenueaz[ sensul no\iunii în spiritul unei în\elepciuni specific
moldovene=ti. Peste ani Eminescu va folosi nuan\e asem[-
n[toare pentru discursul lui Mircea cel B[trân în fa\a sultanului.
Cantemir prefer[ pentru hunc-hic traducerea pe unul pe
altul în loc de aici-acolo spre a indica mi=carea b[t[liei,
accentul ei uman. Arm[sarul încins de alergare devine fulgerul
însu=i care-l purta pe cel însp[imântat, iar spatele fumeg[tor
pare s[ fie al omului =i nu al animalului. În acest fel spaima
pune o culoare dramatic[ asupra întregii descrieri. Astfel de
nuan\e coroborate cu ideea final[, necuprins[ în original, a
privirii excentrice a autorului asupra luptei, idee provenit[
din faptul c[ impersonalul reor (se pare) e tradus cu mi se
pare ne indic[ for\a imaginarului cantemirian care percepea
via\a ascuns[ în spatele textului =i-o exprima modelând în
chipul cel mai fin limba român[ a începutului de secol al XVIII-
lea. Aceste calit[\i de traduc[tor ale lui Cantemir ar trebui
f[r[ îndoial[ întregite cu alte texte, cu adev[rat de rezisten\[,
cum ar fi traducerea în Hronic a capitolelor din versiunile sale
ini\iale Historia Moldo- Vlaahica =i De antiquis et hodiernis...,
traducerea integral[ a prefe\ei Praefatio Pridoslovie care
figureaz[ în Hronic cu ambele versiuni, ca =i textul cantemirian
aflat în fa\a copiei executate dup[ Fizica lui Van Helmont. Copia
are titlul Ioannis Baptistae Van Helmont Phisices, iar textul lui
Cantemir, Encomium in authorem et virtutem doctrinae eius e
tradus cu Laud[ c[tr[ izvoditoriu =i c[tr[ virtutea înv[\[turii
lui. Acest text este foarte important pentru noi, deoarece este
singurul tip[rit de Tocilescu în alfabetul slavon pe care l-a
folosit Cantemir =i care con\inea unele litere grece=ti ca =i
inten\ii etimologice în redarea unor cuvinte române de origine
latin[. Fenomenul care poate fi observat în cazul textelor
bilingve este acela al iradierii unei limbi asupra alteia. Cantemir
nu numai c[ p[streaz[, în textul românesc, influen\e ale latinei,
dar =i textul ini\ial, latinesc, se resimte din cauza limbii materne
a autorului. În primul caz e vorba în special de structura frazei,
DIMITRIE CANTEMIR
!!
mai ales dup[ ce aten\ia sa obose=te. În prima fraz[, de pild[,

diferen\a dintre cele dou[ texte e sesizabil[. În cazul celui
latin Cantemir demonstreaz[ cunoa=terea legilor retoricii =i
dezvolt[ o elocin\[ elegant[, de tipul discursurilor lui Cicero,
cate de altfel =i este citat drept model: Cicero, eximius ille
Romanorum Demosthenes, latinitatis parens, rhetorices canon,
sermonis norma, eloquentiae inimitabile exemplar, ac omnium
feri artium atque scientiarum facili princeps: cum toto, quod
illi ipsa donaverat natura, nec non plus ultra, acuerat ars,
ingenii acumine, in omnibus singulisve, sive laudantibus, sive
vituperantibus scriptis, peroratisque orationibus, atque allis
innumeris pene epistolis scribendis atque dictandis, parum
laborasse, parum sudasse videtur. 22 Se observ[ echilibrul
membrilor frazei, bog[\ia nuan\elor, concizia exprim[rii =i
logica expunerii. În limba român[ aceast[ fraz[, f[r[ a spune
în esen\[ altceva, arat[, pe lâng[ dorin\a de a ob\ine o elegan\[
=i fine\e asem[n[toare, con=tiin\a faptului c[ limba român[
se supune altor legi =i c[ fine\ea respectiv[ nu poate fi ob\inut[
f[r[ respectarea lor. El întreprinde un adev[rat tur de for\[
pentru a p[stra fraza la fel de echilibrat[ =i plin[ de nuan\e.
Cu adev[rat nimeni pân[ la Cantemir n-a ob\inut în limba
român[ o asemenea utilizare maxim[ a posibilit[\ilor seman-
tice ale cuvântului =i a îmbin[rii lor în fraz[. Topica asem[n[toare
limbii latine este un tribut incomparabil mai mic, izvorât din
necesit[\i de echilibru, fa\[ de demonstrarea posibilit[\ilor unei
limbi populare prin lexic de a exprima idei: |i\eron, marele
acela a romanilor Dimosthenis, a limbii latine=ti p[rinte, a
ritoric[i canon, a cuvântului îndreptariu, a vorovii frumoas[
neapotrivit[ pild[ =i a mai tuturor =tiin\elor domn, în toate
ora\iile scrise =i zise, veri l[ud[toare ar fi fost, veri hulitoare,
=i într-alte mai f[r[ num[r epistolii =i scrisori, cu toat[ a min\ii
isteciune, pre care fire i-o dedese, =i me=te=ugul cu multul
înainte i-o ascu\is[, precum pu\in s[ fie ostenit, pu\in s[ fie
asudat s[ vede.23 Trebuie s[ observ[m în leg[tur[ cu tradu-
cerea de mai sus faptul c[ prin latinitas, tis Cantemir în\elegea,
ca în latina clasic[, limba latin[ vorbit[ în Latium =i nu ca mai
târziu, în latina medieval[, popoarele de limb[ latin[. Înv[\ase
!"
deci exist[ =i alte indicii în zona surselor folosite latina

dup[ mae=trii clasici =i nu prin contact cu lucr[rile contem-
poranilor s[i europeni. Limba latin[ utilizat[ de el urma acest
model clasic, folosind îns[ construc\ii care denun\au limba sa
matern[. Ceea ce se ob\ine în final este o latin[ a-tipic[. Ea
poate fi asem[nat[ celei folosite de autorii medievali europeni,
Cantemir chiar va fi preluat con=tient unele exprim[ri de la
ei, dar în esen\[ latina sa nu este medieval[, ci clasic[ având
influen\e române=ti în frazare.24 Traducerea ei în român[, în
versiunea autorului, modific[ uneori sensul cuvântului latin
din necesitatea de a opera unele distinc\ii necesare. Astfel,
autorul spune cuvântului pentru sermonis (vorbirii) =i voro(a)vii
pentru eloquentiae (elocven\[, u=urin\[ în exprimare). Prin
urmare distinc\ia vorbire/me=te=ug al vorbirii este exprimat[
în latin[ prin sermon/eloquentia, iar în român[ prin cuvânt/
voroav[, ambele sensuri arhaice =i populare ale acestor termeni
desemnând exact ceea ce desemnau termenii latini, adic[ ceea
ce numim ast[zi discurs/tehnica discursului. În loc de artium
et scientiarum Cantemir spune în traducere a mai tuturor
=tiin\elor, sco\ând din discu\ie artele, cuvânt pe care-l
considera probabil susceptibil de explica\ii suplimentare pentru
cititorul român. Pu\in mai jos traduce ars prin me=te=ug, ceea
ce nu înseamn[, ca în primul caz, suma artelor, ci chiar
me=te=ug, priceperea de a executa ceva. Verbul acuere (a fi
p[trunz[tor) aflat al[turi o indic[. De asemenea îl consider[
redundant pe facili în raport cu princeps, deoarece cuvântul
românesc domn i se pare a îngloba suma calit[\ilor. În plus,
în traducere întreaga fraz[ e rotunjit[, concentrat[, membrii
ei nu se desf[=oar[ perechi de la început pân[ la sfâr=it, ca în
latin[, ci au un centru mai dens, începutul =i sfâr=itul fiind,
primul anun\area unei comprim[ri a mesajului, ultimul efectul
unei decompresii produse de turul de for\[. De pild[ quod illi
ipsa donaverat natura, care în latin[ se afl[ înainte de sive
laudantibus, sive vituperantibus scriptis, înainte de peroratisque
orationibus, înainte de epistolis scribendis atque dictandis, e
pus[ în român[ dup[ toate acestea: pre care firé i-o dedese
(ipse lipse=te din traducere, fiind indicat doar prin antepunerea
DIMITRIE CANTEMIR
!#
substantivului firé). Prin urmare, nu influen\a de topic[ a latinei

stricto sensu influen\eaz[ traducerea lui Cantemir, cât voin\a
de a produce un stil elevat =i capabil s[ exprime rafinamentul
ideilor este ceea ce a determinat faimoasa topic[ a autorului,
considerat[ de unii cercet[tori maniera gr[bit[ a unui autor
cultivat în spiritul altor limbi de a vorbi =i scrie în limba sa
natal[. Pe m[sura înaint[rii în text licen\ele de traducere, ca
=i cele de latin[ se înmul\esc. De pild[, exprimarea omnes eius
loculos funditus evertit este evident un calc dup[ românescul
toate s[criile cu fundul în sus îi r[stoarn[. În schimb,
traducerea pasajului referitor la dragostea de patrie (Cantemir
p[streaz[ în ambele versiuni sentin\a greceasc[ ìá÷ïí ýðÝñ
ðáôñßäïò) scoate în prim plan modul cum se poate exprima
în ea plenar istoricul român: Pre care noi, ca pre un vârtos =i
tare scut îmbr[\[=ind, drepte arme, pre dreptul vor apuca; =i
în câmpul istoriilor ie=ind, cu înfip\i pa=i =i cu neîntoars[ fa\[,
pre vr[jma=e a demult uit[rii tiranie la lupta monomahiii vor
chema.25 În compara\ie cu Spernit ruborem, spernit timorem;
(quia et amor omnia vincit ) quo a nobis loco multissimi ac
firmissimi thoracis, amplexo, justa arma, juste arrpiemus, et
in historiarum campum prodeuntes, fixo passu, et innota facie,
saevam, saevae vetustae oblivionis tyranidem, ad mono-
machicum certamen intrepide provocabimus.26 Ca =i în cazul
citat mai sus, se poate remarca =i în traducerea acestei fraze
renun\area la paralelismul unor termeni în favoarea concen-
tr[rii mesajului în jurul unui centru mai dens. În privin\a textului
care prefa\eaz[ Phisica lui Van Helmont, intitulat Encomium...,
se =tie c[ el apar\ine unei perioade mai de început al activit[\ii
creatoare a lui Cantemir. Trebuie s[ remarc[m îns[ unele
inten\ii doctrinare certe, de la folosirea alfabetului la tehnica
fraz[rii. Astfel, în loc de a =i o el folose=te a =i w, prima =i ultima
liter[ a alfabetului grecesc, v[dind un fel de inten\ie de a
exprima printr-o magie literal[ ideea c[, în fond, nimic nu
dep[=e=te limitele culturale impuse de limba greac[. Dimitrie
Cantemir însu=i sugereaz[ aceast[ interpretare în Encomium
spunând: Luminum Patrem, a et w, lubenter admittit, conce-
ditque, in quo omnia moventur, vivunt et sunt. Adic[, în
!$
traducerea autorului: P[rintele luminilor, a =i w, cu dragoste

priime=te =i învoie=te, în carile toate se cl[tesc, tr[iesc =i sint.27
De asemenea, Cantemir folose=te accente =i spirite deasupra
literelor slavone dup[ model grecesc. Alteori indic[ în mod
subliniat faptul c[ unele litere ale alfabetului slavon provin
din cel grecesc. A=a, de pild[, exprim[ pe Ä prin d. Are grij[ s[
fac[ deosebirea între diftongi =i vocalele pline. Astfel scrie ±àðü
=i nu ÿðü, dar ¤cme =i nu ±àçòå. Inten\ia etimologic[se exprim[
prin redarea dublelor mai ales în cazul verbelor, despre care
Cantemir =tia c[ exprim[ axul limbii vii. El scrie annponi#ò
(appropiiat). Toate aceste inten\ii vizibile într-un text cante-
mirian mai de început s-au p[strat în decursul activit[\ii autorului.
Avem motiv s[ facem aceast[ presupunere deoarece lucrarea
de lingvistic[ a Tamarei Ursu, bazat[ pe cercetarea manu-
scrisului original al Hronicului, remarc[ de asemenea litere
grece=ti în textul cantemirian. Ba chiar, în plus, cercet[toarea
observ[ folosirea unor consoane din alfabetul latin, cum ar fi
m în loc de M. În compara\ie cu fraza din Praefatio, cea din
Encomium e mult mai scurt[, mai nervoas[ =i mai direct[.
Cantemir nu-=i perfec\ionase stilul. Traducerea pe care a
executat-o, anume Lauda c[tr[ izvoditoriu..., nu v[de=te nici
ea inten\ii stilistice, cât dorin\a de a exprima clar în limba
român[ probleme de subtilitate ale doctrinei cre=tine în raport
cu filosofia aristotelic[. Prin chestiunile filosofice pe care le
ridic[, acest text nu se afl[ mai presus decât altele cante-
miriene. Consider[m c[ interesul lui major este acela de a
putea oferi un termen de compara\ie cu textele =i traducerile
mai târzii ale autorului, în inten\ia de a observa atât constan\a
unor fenomene, cât =i sensul de evolu\ie al altora.
Argumentele lingvistice folosite în istoriografia cante-
mirian[ pot fi reduse la trei direc\ii principale: etimologii,
comparatism, poetic[. Cele mai numeroase privesc etimologia
unor cuvinte. Am men\ionat în capitolul despre geografia
cantemirian[ ce for\[ dezvolt[ autorul folosind acest tip de
argument atunci când echivaleaz[ numele din trecut cu cel
din prezent, cel oriental cu cel latin, grecesc sau european al
toponimelor pentru a ob\ine un consens între istoriografia
DIMITRIE CANTEMIR
!%
oriental[ =i cea occidental[ în leg[tur[ cu marile probleme

ale trecutului, r[mase înc[ chestiuni în litigiu pentru contem-
poranii s[i. Acela=i lucru se întâmpl[ îns[ =i când e vorba de
numele proprii: sfin\i, personaje istorice, filosofi, apelative,
numele unor popoare, func\ii publice, organizarea statului etc.
Ne vom referi pe scurt la toate acestea deoarece, implicit, atest[
interferen\a culturilor în lumea turceasc[, fapt considerat de
Cantemir una dintre marile deschideri ale acestei lumi, capabil[
s[ faciliteze îmbun[t[\irea rela\iilor cu popoarele cucerite din
Europa =i Asia. Evident, argumentele lingvistice folosite de
Cantemir în istoriografia sa nu acoper[ nici pe departe
ansamblul preocup[rilor sale în domeniu, r[mânând ca acestea
s[ fie tratate într-un capitol separat.
Printre cele mai numeroase sunt referirile la func\iile din
lumea otoman[. Numele lor are, de cele mai multe ori, o origine
str[in[ limbii turce=ti, ceea ce atest[ o preluare ini\ial[ a însu=i
con\inutului func\iei respective din alt[ parte decât din propriul
orizont social.28 Cuvântul sultan vine din arab[, iar han din
persan[, fiind echivalentele turcescului ulubeg, ie=it din uz
atunci când era vorba de conduc[torul suprem. În explicarea
etimologic[ a func\iei Tabli Alem Sahibi, guvernator general
de provincie, Cantemir recunoa=te primii doi termeni, veni\i
de la toba tobulhanalei (muzica militar[) la care avea dreptul
un guvernator =i de la stindardul acestui rang (alem). În ce
prive=te originea cuvântului sahibi pe care-o recunoa=tem
azi drept indian[ p[streaz[ t[cere, precizând totu=i c[ oficiul
de pa=[ s-a introdus mai târziu. Format de asemenea prin
compunere este cuvântul ienicer (tc. ieng ¡ nou; cer ¡ soldat)
fiind vorba de o armat[ ap[rut[ mai de curând în istoria
militar[ a Imperiului Otoman decât serage, de pild[, (cavalerie),
cuvânt a c[rui origine e considerat[ de Cantemir a fi persanul
serengiam (ser ¡ cap; angiam ¡ pericol), polemizând cu unii
istorici europeni care-l derivau din seracen tc. pentru sarazin).
Autorul î=i sus\ine etimologia aducând în discu\ie modalit[\i
asem[n[toare de derivare pentru cuvintele desemnând func\ii
în vechea armat[ otoman[. Astfel, segbanii, vechea infanterie,
î=i datorau numele tot limbii persane, unde cuvântul însemna
!&
p[zitor de câini (seg ¡ câine; ban ¡ gard[). Este un prilej pentru

Cantemir de a men\iona întreaga familie de cuvinte turce=ti
compuse cu ban: p[zitor de vie (bagiban), p[zitor de drumuri
(ruhban), etc. În ce prive=te func\ia de defterdar, cel ce \ine
conturile, Cantemir ofer[ dou[ etimologii posibile: fie una
persan[, de la defter ¡ cont, dar ¡ a \ine, fie una greceasc[ de
la Dijt¼ra ¡ pergament. Ideea etimologiilor duble e pentru
prima oar[ afirmat[ în istoria lingvisticii noastre. Lui Cantemir
i se pare mai plauzibil[ prima etimologie, deoarece în Imperiul
Otoman conturile se \ineau înc[ folosind caracterele kirma
ale alfabetului persan, mai sintetice ca ale alfabetului turcesc.
Dar insisten\a cu care Cantemir încearc[ s[ probeze substratul
grecesc (bizantin) al culturii otomane =i la acest nivel lingvistic
e datorat[ credin\ei autorului c[ rena=terea marelui Bizan\
este via regala a ob\inerii independen\ei pentru popoarele
cre=tine asuprite de otomani. Chiar vorbind de cea mai uzual[
moned[ turceasc[, aktce, el îi g[se=te etimologia în gr. £bpron,
ceea ce este pu\in plauzibil. Pu\in diferit[ este situa\ia în cazul
unor apelative turce=ti. Araba, persana =i greaca sunt deci cele
trei mari bazine lingvistice =i culturale care au consolidat limba
=i sistemul social însu=i al Imperiului Otoman. A=a de pild[,
celebi vine din grecescul EugenÙV, effendi din AuqentiV, halamir
(domn ereditar) din arab[. Folosirea atâtor exemple din limba
turc[, la care se adaug[ etimologii ale numelor unor personaje
istorice (de pild[, Gemm înseamn[ magicul =i fusese apelativul
lui Alexandru Macedon, în timp ce gem înseamn[ în turc[
strugure) ca =i echival[rile de nume europene =i cre=tine
(Caviclu ¡ Vlad |epe=; Cassim Giuri ¡ Sf. Dumitru; Chaireddin
¡ Barbarosa; Firindos ¡ Ferdinand; Feisagures ¡ Pitagora) îl
conduc pe Cantemir la formularea unor principii gramaticale
care \in de geniul limbii turce =i se refer[ fie la modalit[\i de
compunere (oliotman din ol ¡ fii ¢ Othman; Timurlenk din
Timur ¢ lenk ¡ =chiop), fie de prefixare, men\ionând c[ este
împotriva geniului limbii s[ existe dou[ consoane la începutul
cuvântului, cu excep\ia cuvintelor de origine str[in[ (Ex.
Istambul, venit de la Constantinopol), fie, în sfâr=it, la faptul
c[, asemenea limbilor orientale vechi, numele proprii au sens.
DIMITRIE CANTEMIR
!'
De pild[, cazacilor din Crimeea li se spune Sari Camish Cosak

(cazaci din trestie galben[). În leg[tur[ cu numele dat de turci
unor popoare nu putem s[ nu remarc[m faptul c[ sfera este
mult mai larg[, cuprinzând denumirea turceasc[ a popoarelor
europene, dar, mai ales, denumirile atribuite poporului român
în decursul timpului. Cantemir încearc[ s[ demonstreze c[, în
ciuda diverselor teorii =i cuvinte, poporul a fost acela=i =i a
locuit pe acela=i teritoriu. Valah vine de la slavul vloh (a=a
sunt numi\i =i italienii, ceea ce nu înseamn[ c[ românii se trag
din italieni) =i nu din Flaccus cum credea Piccolomini. De altfel,
alte cuvinte de origine slav[ voievod (general de armat[),
numele propriu Bogdan (gr. QewdwrwV) vin s[ sus\in[ aceast[
idee. Cantemir recunoa=te practic ceea ce recunoscuse =i
teoretic: faptul c[ limba român[ cuprinde o structur[ grama-
tical[ latin[, dar în ce prive=te vocabularul nu se poate vorbi
de puritatea latin[ a limbii. Mai târziu a devenit îns[ adeptul
purismului lingvistic, ceea ce m[soar[ în fond puterea cu care
sim\ea necesitatea de a reac\iona la diverse teorii care negau
originea latin[ a poporului. Cantemir produce probe lingvistice
incontestabile în registrul etimologiei =i comparatismului29.
Astfel, în timp ce în român[ se spune încep, dup[ latinul incipio,
în italian[ se spune commincio, iar în francez[ (je) commence;
în timp ce în român[ viitorul se compune cu verbul latinesc
volo, ex. voi face, în italian[ se spune faró. Evident, Cantemir
n-avea cum =ti despre ariile lingvistice în raport cu problema
inova\iei, teorie formulat[ mult mai târziu cu Gilieron, prin
urmare nu compar[ româna cu o alt[ arie marginal[ a roma-
nit[\ii, cum ar fi portugheza, ci cu ariile centrale, care produceau
inova\ia. A=a cum se prezint[ îns[, aceste argumente,
coroborate cu cele referitoare la unitatea intern[ a limbii
vorbit[ de moldoveni, munteni, valahii transalpini, basarabeni
=i epiro\i (Cantemir d[ un exemplu din fondul de baz[ al limbii:
=tii române=te? ¡ scis romanicae?) alc[tuiesc un întreg suficient
de compact spre a ne l[sa s[ vedem soliditatea gândirii
lingvistice a lui Cantemir, capabil[ s[ sus\in[ arm[tura ideatic[
necesar[ prob[rii vechimii poporului român chiar în aria
romanit[\ii. Bonfini e adus =i el în sprijinul afirma\iilor istorio-
!
grafice cantemiriene bazate pe argumente lingvistice. Dar

Cantemir procedeaz[ prin serii de concluzii desprinse silogistic.
De pild[, plecând de la etimologii ajunge la ideea c[ latina
este fiica anticei limbi grece=ti. Ilustrarea acestei idei pleac[
de la etimologiile cuvintelor deus =i homo, ambele cuvinte
exprimând un raport filosofic fundamental. Deus vine din
eolicul Qe¨V scris apoi în greaca veche =i de¨V sau zeÌV. În greac[
etimonul este, ca în limbile foarte vechi, un cuvânt cu sens
derivat fie de la jaw ¡ tr[iesc, fie de la de¨V ¡ fric[. Cât
despre homo, el vine de la omoV, «moioV (¡ asemenea lui
Dumnezeu) ilustrând sintetic întreaga filosofie despre care
vorbeam mai sus.
Referirile la poetic[ se afl[ în strâns[ leg[tur[ cu activitatea
de traduc[tor a lui Cantemir, ambele ilustrând fie rafinamentul
cultural al turcilor, care aveau acces la marea poezie persan[,
fie necesitatea pentru autor de a-=i sus\ine ideile cu citate în
versuri ori proz[ traduse din autori celebri. Din prima
categorie putem men\iona, al[turi de cele dou[ poeme ale lui
Misri Effendi la care ne-am mai referit în cursul acestui capitol,
distihul în persan[ compus de Mahomed cuceritorul
Constantinopolului, odat[ cu intrarea în palatul imperial
cucerit. Cantemir îl traduce în latin[. Reproducem din
versiunea româneasc[ a Istoriei Imperiului Otoman: Paingul
\ese pânza în palatul împ[ratului; / Buha cânt[ pe turnurile
Efrasiyabului.30 Adnotarea cuvântului Efrasiyab f[cut[ de
Cantemir ne l[mure=te c[ acesta fusese un celebru palat persan.
Aceast[ not[ lumineaz[ adâncurile textului atât de sintetic:
civiliza\ia bizantin[ urma s[ aib[ soarta celei persane.
În\elegem c[ lui Cantemir nu-i erau deloc str[ine aceste
modalit[\i poetice orientale, care amintesc de filosofie =i liric[
în acela=i timp la un moment dat pomene=te de metrul numit
nasm folosit în Coran dup[ cum nu-i era str[in nici metrul
poeziei populare române=ti. În Istoria ieroglific[ va compune
el însu=i versuri, unele în acest metru. A tradus îns[ din elegiile
lui Ovidiu, din hexametrii lui Claudianus, din vechi cronici
slavone =i grece=ti. A c[utat ptetutindeni cuvântul revelator
pentru istoria poporului român. Nota lui Cantemir referitoare
DIMITRIE CANTEMIR
!
la Graecinus81 =i la faptul c[ lui i-a trimis Ovidiu Ponticele ne

indic[ o solid[ cultur[ latin[, la fel ca =i citatul din Trogus cu
privire la Burebista, transcris Barabista, primul rege al dacilor.
Fragmentul din Claudianus, mult mai lung, se refer[ la aceea
c[ retragerea aurelian[ n-a însemnat =i faptul c[ popula\ia
romanizat[ a p[r[sit definitiv \inutul de la nordul Dun[rii. Nu
putem s[ nu remarc[m îns[ str[lucirea metaforic[ a traducerii,
care aminte=te de lliada prin plasticitatea imaginilor =i, la noi,
de epopeile mai târzii ale coriferilor +colii Ardelene. În privin\a
fragmentelor de hronic citate Cantemir reproduce originalul
slavon ori grecesc =i traducerea sa. Fragmentul slavon din
hronicul anonim se refer[ la faptul c[ slavii, adic[ ru=ii, cazacii,
le=ii, bulgarii, slovenii, boemii, sârbii, bosniecii numesc valahi
pe români =i italieni. Cel grecesc este extras din Gregoras =i
atest[ continuitatea în Dacia a poporului român dup[
retragerea aurelian[.
În sfâr=it, consider[m necesar s[ evoc[m în finalul acestor
considera\ii despre rela\ia dintre lingvistic[ =i istorie c[
epigrafia cantemirian[ nu putea fi str[in[ de cuno=tin\ele sale
lingvistice, ba chiar de istoria limbii. Copiind în zona zidului
caucazian unele inscrip\ii pe care nu le poate descifra, Cantemir
emite ipoteza c[ e vorba despre hieroglife. Cuno=tea deci cel
pu\in în principiu acest tip de scriere. S-a în=elat îns[ asupra
respectivei inscrip\ii (care folosea caractere ebraice, dup[ cum
avea s[ observe T. S. Bayer cel ce i-a preluat notele scriind De
muro Caucaseo).
Concep\ia literar[ Istoria ieroglific[ deschide secolul al XVIII-lea

al culturii române=ti. Ea ocup[ o pozi\ie important[ în ansam-
blul operei cantemiriene deoarece cuprinde in nuce întregul
drum parcurs de autor de la mentalitatea de homo politicus
la aceea de homo artifex. Aceste planuri interfer[ în Istoria
ieroglific[ =i lor li se adaug[ altele, alc[tuind în final un complex
care a fost numit, prin asimilare cu conceptul modern, roman,
de=i s-ar cuveni spus mai curând epopee, acesta fiind modelul
major pe care-l denun\[ lucrarea. Vom analiza în paginile care
urmeaz[ Istoria ieroglific[.
!
Stratul filosofic asigur[ cadrul cel mai larg al mi=c[rilor de

for\e pe care ni le vizualizeaz[ Cantemir prin variate mijloace.
În privin\a lui se cuvine s[ remarc[m, la modul general, c[ în
aceast[ carte sunt focalizate, prezentate în act principalele
idei =i cuno=tin\e filosofice cantemiriene. Ele nu alc[tuiesc doar
un mélange, ci ilustreaz[ concep\ia autorului în leg[tur[ cu
rostul filosofiei ca purt[toare de mesaj despre rela\ia om-
univers. În acest sens dou[ sunt direc\iile mari ale filosofiei
cantemiriene din Istorie: înf[\i=area concep\iei despre univers
în calitatea sa de cosmos =i de lume =i înf[\i=area concep\iei
despre modalit[\ile de acro=aj ale omului în acest univers.
Teoria lui Cantemir despre p[strarea constant[ în timp a formei
arhetipale a lucr[rilor are un model cosmic. El sus\ine c[
Soarele, în mi=carea sa aparent[, între Rac =i Capricorn (deci
prin Calea Lactee), prilejuie=te, gra\ie apropierii ori dep[rt[rii
mai mari fa\[ de un corp ceresc, mut[rile =i schimb[rile
vremilor, dar cursul a toat[ fapta nep[r[sit atomurile schim-
bându-=i, toate cele dinceput chipuri nebetejite =i nepierdute
p[ze=te. 32 Acest model al paradigmei Soarelui ne permite
s[ intuim credin\a lui Cantemir în liniaritatea timpului cosmic
(c[ pre cât de iute iaste la curgere punctul vremii, înc[ mai
iu\i sunt mut[rile lucrurilor în vreme33) ca =i concep\ia
atomist[ în leg[tur[ cu compozi\ia universului. El considera,
dup[ Empedocle,34 c[ toate corpurile existente se compun din
cele patru elemente fundamentale (cele patru pricini): foc,
aer, ap[ =i p[mânt, iar secretul permanen\ei universului este
respectarea echilibrului corect dintre propor\iile acestor
elemente: c[ toate din fire a=é sint tocmite ca fietecarea în
\irc[lamul hotarâlor sale s[ s[ contineasc[ =i sfera activit[\ii
sale, s[rind, s[ nu covâr=easc[.35 Pentru stabilirea acestui
echilibru cosmic autorul recunoa=te importan\a a dou[ serii
de fapte: cele care se produc cu necesitate, dup[ legea cauza-
lit[\ii, =i cele aleatorii, al c[ror rezultat final se poate sau nu
înscrie în paradigma cea mare a cauzalit[\ii: c[ precum toate
lucrurile în lume sau fire=ti sau fiin\[=ti sunt sau tâmpl[tore=ti
a=é în doaî chipuri pentru dânsele a s[ adeveri =i a s[ în=tiin\a
poate. În cele tâmpl[toare dar[ începutul adese gre=e=te, iar[
DIMITRIE CANTEMIR
!!
sfâr=itul singur pe sine de bine sau de r[u arat[ =i s[ dovede=te.

(...) Iar[ în cele fiin\[=ti, precum începutul a=é =i s[vâr=itul
dup[ a firii umane, afar[ din tot prepusul sint a le pricepe =i a
le giudeca îndr[znim =i putem.36 Prin urmare, în toat[ aceast[
expunere a marilor mecanisme de func\ionare ale cosmosului
Cantemir recunoa=te amprenta firii umane, a gândirii
organizatoare a omului. Ideea sa în leg[tur[ cu faptele aleatorii
e completat[ prin aceea c[ structura de profunzime a substan\ei
nu se modific[ în cazul lor, precum în cazul celor provocate
de cauzalitatea necesar[ (fiin\[=ti, adic[ esen\iale, care \in
de fiin\a lucrului): c[ci tâmplarea vine =i s[ duce f[r[ stricarea
supusului.37 Cantemir face de asemenea deosebirea între sub-
stan\[ ( supus) pe care o nume=te =i parte materiasc[ (alc[tuit[
din materie) =i forma pe care o îmbrac[ ea la un moment dat
(pricina formei). Din conjunc\ia lor rezult[ în univers
finalitatea (orientarea spre un scop) a lucrurilor (pricina
s[vâr=itului). În acest punct Cantemir aten\ioneaz[ din nou
asupra faptului c[ starea fizic[ a universului (firea) este
perceput[ dintr-un anumit unghi de privirea uman[ (chiteala)
=i c[, deci, între natur[ =i teoria despre ea pot exista deosebiri.
Cât prive=te cuno=tin\ele sale de fizic[, în leg[tur[ deci cu firea
(natura) lucrurilor, ele erau la nivelul epocii. Astfel, vorbind
de culorile de baz[ ale spectrului solar, despre care avea deci
idee, sus\ine, gre=ind în cazul primelor dou[, dar raportându-le
corect la curcubeu ca descompunere a luminii, c[ acestea erau:
alb, negru, ro=u =i albastru în floarea ceriului, carile sunt v[psele
din fire st[t[toare. 38
Toate aceste indicii despre înf[\i=area universului în
concep\ia cantemirian[ contureaz[ de fapt cadrul universului
uman care se afl[ în centrul aten\iei autorului. Ideea apropierii
între cosmos =i lume, una din ideile fundamentale ale Istoriei
ieroglifice, ne permite s[ afirm[m nu numai viziunea epopeic[
a c[r\ii, ci =i o concep\ie filosofic[ în leg[tur[ cu via\a social[
ca parte a existen\ei universului, ghidat[ de acelea=i legi ca =i
întregul. Pentru c[, spune autorul, nu felul cum s-a ajuns la
acest paralelism e important, cât chiar faptul c[ el e un dat al
prezentului: nu atâta ostenin\a c[ii, cât =tiin\a lucrului în sam[
!"
bag. 39 Astfel, a Soarelui paradigm[ îi prilejuie=te observa\ia

c[ în lumea moral[ (ithica) lucrurile se petrec în chip asem[-
n[tor =i în ce prive=te modific[rile în timp =i consecven\a cu
sine a sufletului omenesc, deoarece func\ioneaz[ aceea=i lege
a cauzalit[\ii, a finalit[\ii =i a echilibrului: A=ijderea ithica nu
altor fapte f[r[ numai ceiia carea cu socoteal[ =i cu în\elegere
ieste sluje=te. Deci oricarea între fapte în lucruri are socoteal[,
aceia=i =i a sfâr=itului socoteal[ (...) a avea poate =i aceia numai
un \enchiu =i hotar lucrurilor sale puind, la c[rile ajungând,
precum la sfâr=it au ajuns s[ cunoasc[ (...) 40 Acest paralelism
i se pare lui Cantemir cu atât mai plauzibil cu cât substan\a
din care este alc[tuit marele cosmos nu difer[ de aceea a omului.
Cu alte cuvinte, în ambele cazuri e vorba de aceea=i materie
prim[: To\i ni=te atomuri putredzitoare sintem, to\i din nemic[
în fiin\[ =i din fiin\[ în putregiu ne pre o parte c[l[tori =i
trec[tori ne afl[m (.. .)41 Singura cale de acces a omului la
eternitate, la timpul liniar mereu dep[rtându-se spre viitor
(punctul vremii ce curge) este cea spiritual[, materializat[
în fapte bune: una numai r[mâitoare =i vecinic[ adev[rat[
socoteal[ încep[tura începuturilor =i sfâr=itul sfâr=iturilor pur-
cede. 42 Este calea despre care ne-a vorbit Divanul, a c[rui filosofie
circul[ =i în paginile Istoriei ieroglifice. Deosebirea fizic/psihic
(trup/suflet) atunci când e vorba despre om are îns[ la Can
temir nu numai aceast[ provenien\[ filosofic[, ci =i una care
venea din cuno=tin\ele sale medicale. El spune la un moment
dat: r[utatea boalii doftorii o t[m[duiesc, iar[ boala sufletului
leacurile apothecarilor nu =tie. 43 Aceast[ dualitate fizic/psihic
a fiin\ei umane are îns[ pentru Cantemir, din punct de vedere
filosofic, un model cosmic (în m[sura în care cosmosul, în
viziune biblic[, e dual), dar st[ =i la baza modelului social-
politic al lumii: într-aceast[ mare =i puternic[ monarhie carea
în pieptul muritorilor s[ cuprinde, doaî chipuri sau, mai
adev[rat s[ dzic, doaî tipare a doaî chipuri aievea =i tuturor
cunoscut a fi poate. Adec[ unul mai mult decât firesc =i oarece
ceresc =i dumn[dz[iesc, iar[ altul mai gios =i mai pu\in decât
firesc =i oarece ceriului =i firii împotriv[. 44 Acest principiu
etic al binelui =i r[ului este deci de esen\[ uman[, provenind
DIMITRIE CANTEMIR
!#
din modelul religios al universului, dar condi\ionând modelul

politic al lumii.
Iat[ baza explicativ[ a Istoriei ieroglifice. În virtutea acestei
idei construie=te Cantemir intriga =i raporturile dintre perso-
naje. În aceast[ privin\[ el se refer[ atât la natura dual[ a
omului cât =i a societ[\ii, la modul cum omul poate modifica
societatea (ca homo politicus), dar =i cum ea îl poate condi\iona.
Astfel, personajele trebuie judecate, în aceast[ carte, nu din
punct de vedere etimologic (Cantemir are în vedere numele
de animale sub care se ascund personajele politice reale), ci
filosofic. Acest lucru, afirmat de Privighetoare (Cacavela) într-
un punct-cheie al c[r\ii arunc[ o lumin[ nea=teptat[ asupra
înv[\[turii pe care dasc[lul a transmis-o elevului s[u; Privi-
ghetoarea distinge între filosofia obiceinic[ (etimologia,
teoria despre alc[tuirea originar[ a cuvintelor) =i filosofia
fizic[, adic[ =tiin\a asupra esen\ei lucrurilor desemnate prin
cuvinte. În acest punct elevul se desprinde de dasc[lul s[u,
urmând filosofia fizic[. Din acest punct de vedere Cantemir
distinge, pe lâng[ ceea ce alc[tuie=te datul cosmic al fiin\ei
umane, coordonatele care \in de gândirea =i voin\a ei (c[utarea
adev[rului =i liberul arbitru), ambele fiind afirma\ii ale puterii
omului de a modifica lumea (societatea) =i natura (cosmosul).
C[utând continuu adev[rul omul poate ajunge la cauzele
ultime =i la în\elegerea permanen\ei mi=c[rii: adev[rul f[r[
prepus ieste, loc st[t[toriu =i via\[ credincioas[ cumva din
fire nu s-au dat, nici s[ vad[, cu toat[ sfera nest[rii sale sint s[
încungiure =i nes[vâr=it \irc[lamul firii sint s[ împregiure =i
fietecui decât sine cel mai tare ieste s[ s[ afle =i pricina prici-
n[toare f[r[ izbânda pricinirii ieste s[ nu scape. (.. .).45 Gân-
direa îi permite omului s[ g[seasc[ natura lucrurilor =i cauzele
ultime ale schimb[rii lor (deci adev[rul despre acestea) în
natur[ =i societate, dar, ca produs al cosmosului (în sens laic
=i biblic) el nu poate afla ce-i preg[te=te viitorul (soarta,
Ananke, norocul): izvodul norocului ochiul muritoriului vreodat[
a-l citi nu poate.46 Cât prive=te liberul arbitru, în aceast[ pri-
vin\[ ideile afirmate de Cantemir în Istoria ieroglific[ le anun\[
pe cele de mai târziu, din Loca obscura =i Sistemul religiei
!$
muhammedane: Îns[ precum me=ter=ugul firii, a=é voia

slobod[ =i cere=tilor împotriv[ a s[ pune obicinuit[ ieste. Macar
c[ nici me=ter=ugul pe fire nici voia slobod[ pe dreptatea =i
r[splata cereasc[ p[n[ în s[vâr=it a birui pot. C[ precum în
cump[na cântariului piatra mic[ pre alta cu multul mai mare
=i mai grea decât sine în aer ridic[, îns[ când amîndoaî cea
din fire cl[tite vor face =i fietecarea cu greuimea sa spre
chentrul mijlocirii p[hârnindu-s[, vor trage...)47 Compara\ia
lui Cantemir pe de o parte între libera voin\[ uman[ =i legitatea
natural[ (unde cea social[ se înglobeaz[) =i pe de alta principiul
fizic al func\ion[rii cântarului (raportul dintre lungimea pâr-
ghiei =i centrul de greutate) respect[ traseul general al compa-
ra\iilor c[r\ii, ghidajul dup[ filosofia fizic[ =i nu dup[ cea
obiceinic[. Exist[ chiar indicii clare asupra dezacordului lui
Cantemir fa\[ de calea fals[ a filosofiei teoretice în compara\ie
cu cea practic[ pentru depistarea adev[rului. Astfel, ab\inându-
se de la interpretarea faptelor unui personaj (Stru\oc[mila),
un altul se scuz[ precum mai mult în filosofia obiceinic[ decât
în cea fizic[ s-au z[b[vit =i mai mult de pravilele obiceilor
decât de fiin\a lucrurilor poate giudeca. 48 Legea echilibrului
(cântarul) =i a adev[rului fiin\ei umane =i societ[\ii omene=ti
trebuie s[ conduc[ deopotriv[ demersul omului politic ca =i
pe al celui de cultur[. Astfel procedeaz[ Cantemir însu=i în
lucrarea sa atunci când trece de la acest expozeu general al
concep\iei despre rela\ia universlumefiin\[ uman[ la subiectul
c[r\ii. Realizarea personajelor este puternic impregnat[ de
concep\ia filosofic[ general[. Astfel, caracterizarea pe care
Vulpea (Ilie |ifecu) o face unuia din personajele importante,
numit Lupu =i care era chiar Lupu Bogdan, hatmanul =i cumnatul
lui Cantemir (c[s[torit cu sora acestuia Safta, decedat[ înainte
de 1711, când Lupu l-a urmat pe Cantemir în Rusia) este o
caracterizare relevant[ pentru credin\a lui Cantemir în filosofia
fizic[ (=tiin\a deci) fa\[ de cea teoretic[: =i alalte ale lui cuvinte
toate de vi\i sta pre am[nuntul =i cums[cade s[ le socoti\i, au
nu toate hirise de adev[rat fizic filosof îl arat[? 49 Respingerea
filosofiei teoretice în favoarea celei practice reiese =i din
aprecierea ironic[ la adresa filosofilor f[cut[ de aceea=i =ireat[
DIMITRIE CANTEMIR
!%
Vulpe: C[ci filosofii obicinui\i sint cu socoteala, aerul în ap[

=i apa în aer a întoarce, macar c[ lucrul socotelii n-ar r[spunde.50
A=adar cele patru elemente primordiale ale cosmosului sunt
intervertite de mintea alunecoas[ a filosofilor, ascunzând
esen\a adev[rat[ a lucrurilor. Dar Lupu, în virtutea filosofiei
fizice, e în m[sur[ s[ restabileasc[ adev[rul. El spune despre
Stru\oc[milâ (Mihai Racovi\[): A=édar[ gium[tatea dobi-
tocului acestuia în C[mil[ aievea ar[tându-s[, acmu cu alt
mijloc gium[tatea ce r[mâne în Stru\, pasirea s[ o cerc[m =i
iar[=i prin cele patru a firii pricini ce, cum, din ce =i pentru ce
ieste, s[ o afl[m. Adev[rul fiin\ei corespunde prin urmare, în
plan etic, elementelor cosmice fundamentale revelând urm[-
toarele echivalen\e: ce, cum, din ce =i pentru ce adic[ esen\a,
structura, materia =i finalitatea. Impunerea unei voin\e arbitrare
r[stoarn[ cursul firii în univers ca =i în lumea închis[ a perso-
najelor provocând mari ruperi de echilibru. Astfel, interven\ia
Vr[jitoriului (la Scar[ Daltampan, probabil Daltaban) putem
dzice c[ focul cu apa ar fi adunat =i ceriul cu p[mântul ar fi
împreunat. 52
Stratul politic al Istoriei ieroglifice reflect[ în apele sale f[r[
adâncimi verticalele gândirii filosofice cantemiriene în leg[tur[
cu lumea =i omul, ca =i cu menirea =i con\inutul politicii înse=i.
Dimitrie Cantemir se afla, atunci când a scris aceast[ carte, în
momentul desprinderii sale de modelele culturale (Cacavela,
profesorii Academiei din Constantinopol) executând prima
sintez[ care i-a permis s[ defineasc[ op\iunile fundamentale
ale omului politic ce avea s[ devin[. Declan=area conflictului
care alc[tuie=te începutul Istoriei fusese preg[tit[ de lupta
îndelungat[ a fiec[ruia dintre domnitorii principatelor pentru
a influen\a politica celuilalt. Întâlnirea de la Adrianopol a
boierilor munteni =i moldoveni din 1703 (de fapt la Arn[ut
Chioi) a fost considerat[ de majoritatea istoricilor, inclusiv P.
P. Panaitescu, drept plauzibil[. O confruntare a faptelor prezen-
tate de Cantemir cu alte surse istorice atest[ realitatea ei punct
cu punct. Scrisorile bailului vene\ian din perioada respectiv[
vorbesc de pild[ despre chemarea lui Constantin Brâncoveanu
la Adrianopol (=i respectiv Arn[ut Chioi) în ace=ti termeni: II
!&
Primo Visir ha chiamato dalia Valachia quel Vaivoda Giovanni

Constantine Bassarabachi che con pretesto di indispozitione
ha differito arrivar in Andrianopoli sperando con maneggi e
denari allontanare li pericole. E peró in questi ultimi giorni e
arrivato col seguito di 700 persone e fu allogiato in un villaggio
vicino alla citta dove ebbe la visita di Mauro Cordato al quale
regaló una Veste di zebellini, un cavallo e mille zecchini in
una borsa. Non ha ancora veduto il primo Visir che gli ordinó
di eleggere alcuni dei principali Valacchi per trattare col Chiaia
sui rnotivi della di lui chiamata. (...). 53 Scrisoarea urm[toare,
din 4 iulie 1703, men\ioneaz[ sfâr=itul acestui amplu sfat
relatat de Cantemir (care-l a=az[ pe Brâncoveanu, concurent
al familiei sale la tronul Moldovei, între boierii de rangul al
doilea: Corbul. +tia deci de prezen\a lui la Arn[ut-Chioi. Ceea
ce las[ în umbr[ Cantemir este motivul real =i dramatic al
chem[rii lui Brâncoveanu de c[tre primul vizir, ca =i jocul fin
al lui Alexandru Mavrocordat, cel care a reu=it în final s[ le asigure
ambilor s[i fii tronul principatelor române, declan=ând în fond
lunga perioad[ a domniilor fanariote. În 1703, dup[ acceptarea
pl[\ii tributului sporit =i a pe=che=ului c[tre sultana validé,
Brâncoveanu a fost primit de sultan, care i-a înnoit domnia.
Acesta era deci contextul care i-a permis s[-l impun[ pe Mihai
Racovi\[ în Moldova. Neaflându-se în posesia tuturor acestor
informa\ii =i operând doar pe baza cunoa=terii discu\iilor dintre
boierii moldoveni =i munteni care considerau c[ au libertatea
s[-=i aleag[ domnul în baza vechii legisla\ii a \[rilor lor
Cantemir limiteaz[ volens = nolens conflictul la ceea ce =tia,
b[nuind influen\a ocult[ a marelui vizir =i a lui Mavrocordat,
f[r[ îns[ a se putea referi la condi\iile dramatice în care =i-a
p[r[sit tronul Constantin Duca (Ducule\), ce domnise în
perioada 17001703. Acesta apare în Istorie cu numele Vidra,
dar nu în aceast[ adunare de la 1703. Motivul absen\ei lui
într-un moment care i-ar fi salvat domnia îl afl[m tot din scri-
soarea vene\ianului datat[ 4 iulie: Giovanni Costantino Vaivoda
di Moldavia non puó sperare i vantaggi di quello di Valacchia.
Furono dati ordinni secretissimi a lusuf Seraschier di arrestarlo,
perció spedi questo un aga in lassi, sotto pretesto di passare in
DIMITRIE CANTEMIR
!'
Ucrania, e col giunto arresto il Vaivoda con tutta la sua famiglia

e gli condusse nelle carceridi Andrianopoli. Fu sostituito nel
governo un tal Rossetti col carico di Tresoriere (...)54 În ce
prive=te Ruset vistiernicul (era vorba de lordache), vene\ianul
comite o confluzie par\ial[. El nu era =i caimacam, aceast[
func\ie fiind asigurat[ de Ioan Buhu=. Dar, pentru c[ efectua,
ca vistiernic, plata tribului (f[cut[ prin b[ncile vene\iene), era
pentru secretarul bailului singurul personaj demn de nomi-
nalizare. În afara acestui Ruset, r[mas în Moldova, la sfatul
de la Arn[ut Chioi mai sunt trei fra\i Ruset: Mihalache (Râsul),
Scarlat (Cameleonul) =i Manolache (Veveri\a), la care Cantemir
se refer[ în termeni nu tocmai simpatici, deoarece considera
c[ ace=tia, care fuseser[ sus\inu\i de Constantin Cantemir, îi
tr[dau acum pe Cantemire=ti în favoarea lui Mihai Racovi\[.
În Istorie Cantemir nu precizeaz[ clar motivele nemul\umirii
sale, dar confruntarea ei cu coresponden\a lui Cantemir (în
greac[ =i român[) din perioada când era chehaiaua fratelui
s[u la Poart[, având rela\ii directe mai ales cu Scarlat, aduce
lumini suficiente pentru ideea pe care o afirm[m.55
Primele trei c[r\i ale Istoriei au în vedere ultima s[pt[mân[
a lunii iunie =i prima a lunii iulie a anului 1703. La jum[tatea lui
iulie, dup[ ce a avut loc intrarea la sultan a lui Brâncoveanu,
nerelevat[ de Cantemir în istoria sa, a izbucnit la Constan-
tinopol r[scoala ienicerilor care avea s[ duc[ la detronarea
lui Mustafa al II-lea. Cantemir o percepe ca pe o modificare a
legilor naturale ale universului: atâta de stra=nic[ =i groaznic[
metamorfosin în toat[ fapta f[cur[, cât ceriul cu p[mânt =i
apa cu focul r[zboiu cumplit s[ fie ridicat p[rea (...).56 Astfel
Ioan Buhu= a r[mas caimacam pân[ în septembrie, interval în
care Antioh Cantemir (Filul) a încercat s[ câ=tige pentru sine,
f[r[ a reu=i, tronul Moldovei. Autorul trece repede peste acest
interval de timp, incomparabil mai lung fa\[ de cele dou[
s[pt[mâni care au alc[tuit con\inutul primelor trei c[r\i. Pentru
c[, în aceea=i parte a IV-a afl[m =i despre r[scoala ienicerilor
=i detronarea sultanului, dar =i despre confirmarea lui Mihai
Racovi\[ de c[tre noul sultan, ba chiar despre tratatul bilateral
de ajutor dintre moldoveni =i munteni, tratat serbat printr-un
!
banchet final, din p[cate întrerupt de r[scoala \[ranilor munteni

=i moldoveni. Mai multe lucruri sunt de observat în leg[tur[
cu aceast[ parte a patra a lucr[rii. Aici începe pentru Inorogul
însu=i (Dimitrie Cantemir) starea de tensiune. Felul cum
analizeaz[ situa\ia politic[ a momentului este important în
stabilirea principiilor =i op\iunilor sale, a vizibilit[\ii =i =anselor
de care dispunea. Pe fondul r[scoalei armate otomane apar
noi pretenden\i la domnia Moldovei: fostul domn, Constantin
Duca; Antioh Cantemir; Dimitrie Cantemir. Duca are pu\ine
=anse, deoarece nu numai turcii nu se las[ cuceri\i, dar nici
boierii s[i: A=é Vidra, ca un vânt în trestii lovind, din toate =i
în toate p[r\ile îi pleca =i îi îndupleca. Îns[ în sfâr=it ceva vrednic
de laud[ neispr[vind, în gârlele apelor spre aciuare s[ duse.57
Cât despre fra\ii Cantemire=ti, autorul afirm[ aici ceea ce am
întâlnit =i în lucr[rile sale istoriografice ori în coresponden\[:
c[ domnia Munteniei încerca s-o ia Dimitrie pentru el însu=i,
l[sându-l pe Antioh s[ lupte pentru cea a Moldovei: Inorogul
monarhiia pasirilor, iar[ filul epitropiia Stru\ocamilii a r[zsipi
s[ nevoia. 58 Nici unul din cele dou[ demersuri n-a fost încunu-
nat de succes, dar =tim azi ce pre\ a avut pentru Brâncoveanu
încercarea lui Cantemir de a-i lua tronul în virtutea faptului
c[ era ginerele predecesorului s[u, +erban Cantacuzino. Totu=i
linia feminin[ n-a asigurat niciodat[ în istoria \[rilor române
continuitatea la tron, iar tentativa de a realiza unirea princi-
patelor prin domnia aceleia=i familii n-avea sor\i de izbând[.
Mihai Racovi\[ a primit învestitura la 23 septembrie.59 Sosirea
la Ia=i a lui Racovi\[, supunerea lui tutelei boiere=ti =i starea
de exploatare a \[rii sunt descrise de Cantemir în termeni plini
de sev[. Chiar noul domn e speriat de starea de lucruri, dar se
simte prea slab spre a o putea îndrepta. Cantemir îi recunoa=te
lui Mihai Racovi\[ aceast[ luciditate drept circumstan\[
atenuant[. Dup[ ce fusese ginerele lui Brâncoveanu, acesta
avea s[ devin[ cumnatul lui Cantemir însu=i. Tratatul dintre
munteni =i moldoveni, a=a cum apare în Istorie, con\ine indicii
despre textul propriu-zis al tratatului care nu ne-a parvenit
din alte surse, =tiindu-se doar c[ a intrat în vigoare la începutul
lui 1704. Dac[ nu era vorba de o unire propriu-zis[, e totu=i
DIMITRIE CANTEMIR
!
limpede afirmat[ prin acest tratat con=tiin\a unit[\ii de interese

=i de neam: veri zbur[toare, veri pre p[mânt m[rg[toare ar
fi, într-o inim[ =i într-o învoin\[ supt doaî monarhii a doi
monarhi, a în[l\atului Vulturului adec[ =i a preaputinciosului
Leului, supu=i =i aciua\i s[ fim (...); a tot priiatinul priietin =i a
tot nepriietinul nepriietin de ob=te s[ priim sau s[ nu priim.
Greul =i nevoia unul altuia s[ purt[m (...); oricine vreodân[-
oar[ împotrivnic (...) epitropilor împ[ra\ilor no=tri milostivi
s-ar afla, din ceata, neamul, cinstea =i adunarea noastr[ afar[
s[-l scoatem (...) 60 Cantemir, de=i luptase pentru tronul |[rii
Române=ti, îi recunoa=te în final lui Brâncoveanu meritul de a
fi ob\inut aceast[ unitate, ceea ce nu e pu\in lucru din partea
unui concurent politic. În fond, tentativa unit[\ii, activ[ în
concep\ia politic[ a lui Dimitrie Cantemir pân[ la Hronic
inclusiv (el anun\[ inten\ia de a duce istoria ambelor principate
pân[ în contemporaneitate), s-a manifestat ca atare =i odat[
cu luarea tronului în 1710. E interesant de amintit c[ într-o
scrisoare c[tre Voltaire Antioh Cantemir fiul îl informeaz[ pe
acesta despre faptul c[ tat[l s[u de\inuse de la sultan o diplom[
prin care i se consfin\ea domnia ambelor principate. Faptul c[
referindu-se, în textul Istoriei, la Moldova, spune Monarhia
Leului (=i nu a bourului) atest[ încercarea lui Cantemir de
raportare nu la al doilea desc[lecat, ci la primul, acela al legi-
unilor romane în Dacia. În mai multe locuri ale istoriografiei
cantemiriene se întâlne=te afirmat[ ideea c[ leul figura pe
prima stem[ a acestui spa\iu. El chiar face o descriere heraldic[
de care ne-am ocupat într-un capitol precedent. Este îns[
interesant c[ avea la 1705 aceast[ idee a unit[\ii poporului în
virtutea latinit[\ii sale, con=tiin\a c[ vine pe un loc istoriografie
suficient de slab consolidat spre a putea constitui un corpus
de argumente valabile pentru viitorime în special în sens politic.
Primul dintre articolele tratatului bilateral asupra c[ruia insist[
Cantemir în=irându-l a doua oar[ pe puncte dup[ ratificarea
de c[tre cei doi domnitori =i men\ionând c[ fusese scris în
barbara, cuvânt explicat în dic\ionarul de neologisme alc[tuit
de Cantemir ca figur[ silogistic[ în care toate judec[\ile sunt
universal afirmative, acest tratat prive=te deci ob\inerea de
!
c[tre Brâncoveanu a domniei ereditare, informa\ie pe care

iar[=i n-o de\inem din nici o alt[ surs[, dar fiind vorba de
principiul de baz[ al ac\iunii politice a lui Cantemir însu=i, e
de presupus c[ autorul face astfel o pledoarie pro domo. El
chiar va ob\ine prin tratatul de la Lu\k acest lucru. Dat fiind
faptul c[ Istoria dateaz[ dintr-o perioad[ când Cantemir abia
î=i consolida principiile politice, trebuie s[ remarc[m pe de o
parte valoarea de model pe care a avut-o pentru el, în ciuda
tuturor disensiunilor, Brâncoveanu, =i pe de alt[ parte ac\iunea
consecvent[ în timp pentru stabilizarea situa\iei politice,
arm[tur[ necesar[ dezvolt[rii \[rii, chiar dac[, a=a cum se
proceda în societ[\ile vremii, pe calea monarhiei ereditare. În
sfâr=it, r[scoala \[ranilor din ambele principate, relatat[ în
finalul p[r\ii a patra, este ilustrarea unei aspira\ii cantemiriene.
Între r[scoala care-l r[sturnase pe sultan =i cea prin care autorul
spera s[ fie r[sturna\i cei doi domni ai principatelor spre a da
câ=tig de cauz[ partidei Cantemire=ti, exist[ o apropiere pe
care cititorul se vede silit s-o fac[. Se cuvine s[ remarc[m de
altfel c[, odat[ ajuns domn, în toamna lui 1710, Cantemir s-a
gr[bit s[-=i consolideze domnia l[rgindu-i baza de mas[,
ac\ionând mai ales în rândul micii boierimi =i r[ze=imii. Am
amintit despre faptul c[ la Arhivele Statului din Ia=i =i Bucure=ti
se p[streaz[ actele de danie semnate de Cantemir care atest[
acest lucru. A=a, de pild[, la 18 dec. 1710 Cantemir înnoie=te
=i înt[re=te mila ce au preo\ii, diaconii =i \ârcovnicii din târgul
Ia=i ca s[ fie în pace de dajdia împ[r[teasc[, domneasc[,
vl[diceasc[, de colacii vl[dice=ti =i de orice d[ri =i angarii. La
l ian. 1711 domnul înt[re=te lui Ion Abaza fost al doilea
paharnic, st[pânirea asupra Sili=tei Borze=ti pe Jijia =i Codrenii
din \in. Dorohoi, cu mori =i hele=teu în lub[neasa, parte din
mo=ia Filipe=ti \in. Suceava =i un loc de cas[ în Suceava lâng[
biserica Voivodenie (...) Acest Abaza figureaz[ între boierii
care-l vor urma pe Cantemir în exil. La 5 ian. 1711 se emite
un act pentru scutirea breslei mi=eilor calici din târgul Roma-
nului de cai de olac, de podvode =i altele. La 12 ianuarie Cantemir
împuternice=te pe Sandu Vârnav Pârc[labul de Orhei, pe Pavel
Vârnav =i pe Apostol Dabija a opri pe seama lor o moar[ de la
DIMITRIE CANTEMIR
! !
Secueni. La 13 februarie domnul red[ lui Ion Sturza vel vornic

de |ara de Sus mo=ia din cuprinsul Târgului Baia, pierdut[ în
timpul domniei lui Nicolae v.v. E vorba de prima domnie a lui
Nicolae Mavrocordat. La 15 februarie domnul înt[re=te
privilegiile acordate prin ispisocul lui Mihai Racovi\[ v.v.
m[n[stirilor Dobrov[\ul, C[priana =i Fisticii, închinate la Sf.
Munte =i anume s[ pl[teasc[ la Vistierie numai rupta stabilit[ (...)
61
Chiar =i din aceste pu\ine acte se poate vedea care era
principiul de baz[ al politicii interne cantemiriene: cel al domi-
n[rii de c[tre domn a marii boierimi prin l[rgirea prizei la
mica boierime, târgove\i =i ierarhia bisericeasc[ inferioar[.
Acest principiu politic s-a consolidat atunci, la începutul lui 1704,
iar Cantemir l-a p[strat pân[ când a ajuns domn. De altfel
boierii nu cuno=teau toate principiile sale politice. Compara\ia
dintre tratatul de la Lu\k în versiune Neculce =i actul propriu-
zis indic[ diferen\e sesizabile, mai ales în privin\a domniei
ereditare, ceea ce verific[ aceast[ idee a jocului acoperit pe
care-l f[cea Cantemir (chiar =i fa\[ de Neculce care îi era
cumnat) în dorin\a de a-=i asigura o domnie netutelat[ de
marea boierime.
Celelalte p[r\i ale Istoriei, pân[ la o dou[sprezecea (cifra
perfec\iunii) =i ultima dezvolt[ conflictul desenat în aceste
prime patru p[r\i pân[ la solu\ionarea sa. Din acest punct de
vedere ac\iunea c[r\ii e rotund[, finalizat[. În termeni moderni
s-ar spune o oper[ închisa. Lupta dintre familia Cantemir =i
restul lumii dar în principal Constantin Brâncoveanu pentru
tronul Moldovei, care începuse cu Constantin Cantemir (dup[
cum se relateaz[ în partea a VI-a a lucr[rii) ia sfâr=it odat[ cu
venirea pe tron a lui Antioh, în 1705 (descris[ în partea a XI-a).
Cu asta conflictul secundar n-a fost îns[ rezolvat. El s-a afirmat
deschis prin refuzul lui Antioh de a-l sprijini pe Dimitrie (nu =i
reciproc) la domnie (a Munteniei). Sfâr=itul p[r\ii a VIII-a,
când Dimitrie descoper[ c[ se afla lipsit pân[ =i de acest punct
de sprijin pe care-l considera sigur, este un lamento uria=.
Întregul Cosmos este cutremurat de întâmplare. Scriitura
savant[, în dou[ episoade, primul dup[ modelul trenoi al
literaturii bizantino-grece=ti din secolul al XV-lea (dup[ c[derea
! "
Constantinopolului), al doilea dup[ modelul c[r\ilor sibiline

de profe\ii (=i Nicolae Milescu scrisese în ruse=te Kíèãà o
cuäèëàõú) v[de=te efortul de cump[nire atent[ a efectelor.
Dincolo de scriitur[ \â=ne=te îns[ puterea frust[ a fondului
lexical popular, ca de bocet ancestral adus la suprafa\[ de acest
moment de mare cump[n[ în existen\a unui om de dou[zeci
=i doi de ani, moment care i-a adus nu numai o brutal[ matu-
rizare, ci =i, în chip de catharsis, a avut ca urmare chiar scrierea
acestei Istorii. Iat[ episodul prezentat în tehnic[ de trenoi:
Ce mâng[iare i-au r[spuns? Nici una. Ce sprijeneal[ i-au
r[mas? Nici una. Ce priietini i s[ arat[? Nici unul. Mun\i cr[pa\i,
copaci v[ despica\i, pietri v[ f[râma\i! Asupra lucrului ce s-au
f[cut plâng[ piatra cu izvoar[, mun\ii puhoaie pogoar[,
l[ca=ele Inorogului, p[=unele, gr[dinele cerneasc[s[, p[leasc[-
s[, ve=tedzasc[-s[, nu înfloreasc[, nu înverdzasc[ nici s[
odr[sleasc[ =i pre domnul lor cu jele pre st[pânul lor negréle,
suspinând, tânguind, nencetat s[ pomeneasc[. Ochiuri de
cucoar[, voi, limpezi izvoar[, a izvorî v[ p[r[si\i =i-n amar v[
primeni\i. 62 (etc.) +i iat[ modelul c[r\ilor sibiline: Soarele
zim\ii s[-=i r[teze, Luna, siindu-se, s[ s[ ru=ineze, stelele nu
scânt[ieze, nici Galatea s[ lumineze. (...) Clo=ca puii
r[zsipasc[, Leb[da Lira s[-=i zdrobeasc[, Leul r[cneasc[, Taurul
mugeasc[, Eretele fruntea s[-=i sl[basc[, Racul în coaj[ neagr[
s[ s[ primeneasc[, Capricornul coarnele s[-=i plece, Pe=tii f[r[
ap[ s[ s[ înece, Gemenii s[ s[ desfr[\asc[, Fecioara frâmse\é
s[-=i groz[vasc[ (...) Scorpiia ascu\it acul s[-=i tâmpasc[,
Sfrele\ul arcul frângând, \inta nu lovasc[, Cump[na dreptatea
nu mai arete, Apariul topasc[-s[-n sete 63 (etc) Plângerea
continu[ cu enumerarea planetelor, a zeilor, a lui Noe. Acest
moment de cump[n[ l-ar fi putut costa pe Cantemir dac[ nu
via\a, atunci cel pu\in exilul în insula Chios (îi e deci cu atât
mai recunosc[tor ambasadorului Fran\ei care l-a salvat, încât
Fran\a va r[mâne pentru el, peste ani, o speran\[ continu[).
Urmeaz[, gra\ie mijlocirii lui Alexandru Mavrocordat =i a
patriarhului Dositei al Ierusalimului, un moment de destindere.
Constantin Brâncoveanu accept[ s[ pl[teasc[ so\iei lui
Cantemir desp[gubiri pentru averea confiscat[ tat[lui ei, fostul
DIMITRIE CANTEMIR
!#
domn +erban Cantacuzino. Acest moment a fost ales de autor

drept sfâr=it al c[r\ii. El nu este îns[, nici pe departe, =i sfâr=itul
de facto al conflictului secundar. În acest plan ac\iunea Istoriei
ieroglifice r[mâne deschis[. Ea este, prin demersul Inorogului,
o opera aperta în cel mai modern sens al cuvântului. Cantemir,
care apucase s[ fie trei luni domn, la moartea tat[lui s[u, ales
de boieri dar neconfirmat de turci, î=i va dedica via\a, în plan
politic, legaliz[rii a ceea ce considera testamentul tat[lui s[u:
luarea domniei. Programul politic desenat in nuce în aceast[
carte este proiectat în parametrii realit[\ii în termenii pe care
i-am analizat într-un capitol precedent.
Alte stratific[ri ale lucr[rii sunt evidente în compozi\ia ei,
alc[tuind un complex pe care ast[zi îl desemn[m drept
literatur[, dar care avea, în epoca lui Cantemir, o înc[rc[tur[
spiritual[ în bun[ parte diferit[. Printr-o corec\ie necesar[ a
lecturii, ele ne-ar putea oferi chei în plus pentru în\elegerea în
profunzime a textului. S-a vehiculat ideea c[ unul din marile
modele ale c[r\ii ar fi Heliodor Istoria ethiopiceasc[. P. P.
Panaitescu 64 a observat îns[, în mod exact, c[ autorul se
folose=te de aceast[ referire pentru explicarea unui context
limitat. Structura de ansamblu a Istoriei nu justific[ nici pe
departe trimiterea la avatarurile lui Teaghenes =i ale Haricleei.
Nu consider[m de asemenea exact[ nici apropierea de
Panciatanthra f[cut[ de Amita Bhose,65 care explic[ în acest
fel apropierea de fabula animalier[ a Istoriei. Consider[m c[
cel mai apropiat de adev[r este modelul lui Homer. Poate nu
atât al epopeilor eroice, Odiseea în special, cât al Batraho-
miomahiei atribuit[ aceluia=i autor. Acolo epopeea devine satir[
=i parodie ca în cazul Istoriei, iar personajele sunt animale.
Cele dou[sprezece p[r\i ale lucr[rii lui Cantemir sunt p[r\ile
unei epopei. Subtitlul Batrahomiomahiei este Lupta =obolanilor
cu broa=tele =i descrise o situa\ie conflictual[ între cele dou[
p[r\i, locuitoare ale unor medii diferite (acvatic =i terestru).
R[zboiul e =i acolo precedat de o adunare solemn[ care are
loc în Olimp. Cantemir a optat pentru o solu\ie care, literar
vorbind, i-a permis s[ se distan\eze de conflict, s[-=i poat[
privi aceast[ experien\[ de via\[ cu ochi obiectivi. Era o cale
! $
absolut necesar[ nu numai pentru echilibrul spiritual, cât =i

pentru omul politic care era. Nu este îns[ mai pu\in adev[rat
c[ autorul opereaz[ o serie de nuan\[ri fa\[ de modelul
homeric, ceea ce exprim[ pe deplin nu numai forma\ia sa
spiritual[, de sfâr=it de secol al XVII-lea, dar =i inten\iile lui
care dep[=esc, în bun[ m[sur[, nivelul parodiei. Grecia antic[,
în spe\[ Homer, operase o sintez[ a demersurilor cultural-
religioase ale Asiei. Minotaurul =i fabulele cu animale sunt
expresia tentativei grece=ti de a rectifica pe baze ra\ionale
universul baroc, fo=nitor de simboluri, al lumii orientale.
Cantemir îns[, care tr[ia într-o epoc[ de nou[ sintez[ Orient
Occident, format fiind în spiritul antichit[\ii greco-latine, dar
=i al culturii bizantine, readuce în discu\ie Orientul sub formele
filosofiilor lui, magiei (literale, a cifrelor etc.) =i unor credin\e
pre-religioase: chiroman\ie, astrologie, alchimie, esoterism etc.
Toat[ aceast[ înc[rc[tur[ care umple de poezie (pentru cititorul
de azi) Istoria ieroglific[ a f[cut deja obiectul unor cercet[ri atente
=i n-o mai prelu[m. Important[ ni se pare, în cadrul acestei
analize, motiva\ia real[ a autorului în leg[tur[ cu toate aceste
repere. În afara faptului c[ ele \ineau de propria sa forma\ie
cultural[, nu putem ignora c[ Dimitrie Cantemir n-a scris
aceast[ carte cu inten\ia de a o oferi doar cititorului român. El
se afla în 1705 la Constantinopol, unde =edea de aproape
cincisprezece ani =i avea înc[ s[ mai stea. Situa\ia pe care voia
s-o expun[ era valabil[ pentru o serie de alte zone st[pânite
de Imperiul Otoman, fie ele cre=tine sau nu. De altfel, exprima-
rea personajelor prin animale ascunde uneori pân[ la dispari\ie
conflictul religios cre=tini/ musulmani, iar unele denumiri exotice,
cum ar fi Maimu\a de Libia (neindicat la cheie, P. P. Panaitescu
b[nuie=te a fi Antim Ivireanul), C[prioara de Arabia (Dumit-
ra=cu Caratze) indic[ un amestec mai larg de personaje decât
se anun\a prin adunarea de la începutul c[r\ii. Cantemir voia
deci s[ avertizeze asupra unui traseu tip în procedura otoman[
fa\[ de supu=i, pe fondul sl[biciunii generale a Por\ii (dec[derea
ei), dar =i al m[cin[rii de for\e dintre cei interesa\i s[ ac\ioneze
unitar. Chiar faptul c[, de=i tip[re=te aceast[ lucrare la Ia=i,
n-o mai dedic[, precum Divanul, mitropolitului ori domnitorului,
DIMITRIE CANTEMIR
! %
atest[ c[ Istoria a folosit doar tipografia ie=ean[, iar descrierea

conflictului are valoare exemplar[ pentru toat[ aria popoarelor
cucerite de turci. Nu numai c[ aceast[ inten\ie este evident[
=i în alte lucr[ri cantemiriene, dar trebuie s[ \inem seama c[
în epoca respectiv[ suprafa\a cultural[ arabo-latin[ avea un
profil mult mai bine conturat, mai unitar decât ast[zi. C[r\i
arabe se tip[reau =i în \[rile române, iar Divanul lui Cantemir
a circulat în copii în lumea arab[ a secolului al XYIII-lea.66 De
altfel Cantemir însu=i folose=te în text maxime scrise direct în
arab[ ori greac[, Istoria se deschide chiar din titlu cu un cuvânt
arab etc.
Consider[m c[ exist[ între inten\iile autorului =i aceea de
a for\a grani\ele cunoscute ale culturii române a sfâr=itului de
veac =aptesprezece. Scris[ în limba român[, cartea ofer[ nu
numai primul dic\ionar etimologic de neologisme alc[tuit
vreodat[ de un autor român, ci =i un tip complex de lucrare,
care aducea în discu\ie posibilit[\ile expresive ale limbii, stadiul
ei de dezvoltare, capacitatea de a suporta înc[rc[tura spiritual[
a unui mesaj nu doar filosofic =i politic, ci =i cultural, iar în
sens restrâns chiar literar. Pân[ la |iganiada cultura român[
n-a mai produs nimic asem[n[tor în acest domeniu. +i înc[,
prin compara\ie, Istoria ieroglific[ spune =i ast[zi mai mult
decât |iganiada din punctul de vedere al complexit[\ii mesa-
jului s[u. Combina\ia me=te=ugit[ dintre etnografie, folclor =i
limb[ popular[ pe de o parte, cu neologisme =i frazare savant[
pe de alta v[desc o grij[ de atent[ proiectare în universalitate
a culturii =i poporului român. Un sentiment de mândrie patri-
otic[ îl va fi str[b[tut pe tân[rul autor care putea ar[ta lumii
c[ apar\ine acestui spa\iu, unul de am[r[ciune pentru starea
de dec[dere a prezentului =i unul de speran\[ pentru c[ avea
s[ sune în curând clipa când Imperiul Otoman, aflat pe panta
declinului, urma s[ elibereze for\ele latente ale acestui popor
=i s[-l ridice, în ochii Europei, la str[lucirea meritat[ gra\ie
vechimii =i noble\ii lui. Istoria îns[=i era =i ea o pledoarie pentru
ideea c[ teritoriul fostei Dacii continua s[ p[streze, ca =i Grecia
în antichitate, semnele unei originale sinteze între Orient =i
Occident, între lumea arab[ =i cea latin[, avea deci for\a s[
! &
afirme, dincolo de presiunea otoman[, o cale proprie. Evident,

autorul nu era absent, ca orgoliu cultural =i na\ional, din tot
acest demers. La fel ca în cazul istoriografiei, al politicii, al celor-
lalte domenii de care s-a ocupat, Dimitrie Cantemir a avut nu
doar ambi\ia de a oferi modele, ci =i pe aceea de a se oferi pe
sine drept model. N-ar fi poate lipsit[ de interes o compara\ie
între modelul Inorogului, al omului politic =i al istoriografului
Cantemir, deoarece s-ar putea vedea distan\a dintre aspira\ie
=i realizare, dar =i m[sura în care aspira\ia a devenit fapt.
Limba =i stilul Istoriei ieroglifice au fost mijloacele principale
prin care a exprimat Dimitrie Cantemir întreaga înc[rc[tur[
semantic[ a lucr[rii. Nu este deci deloc lipsit de importan\[ s[
urm[rim în ce fel încearc[ el s[ fac[ ductile aceste mijloace de
exprimare, s[ le modeleze astfel încât s[ le identifice cu mesajul
complex pe care-l avea de transmis. În privin\a limbii folosite
de autor remarca de c[petenie este aceea c[ el însu=i a meditat
asupra ei. Exist[ deci dou[ nivele ale investig[rii: unul care
prive=te exact acest punct de vedere teoretic asupra limbii
exprimat de Cantemir chiar în Istorie (=i cu referire la ea) =i
altul care prive=te limba acestei lucr[ri cantemiriene din
punctul de vedere al unui cercet[tor de azi.
Dup[ cuvântul c[tre cititor, Izvoditoriul cititoriului s[n[tate,
Cantemir a a=ezat dic\ionarul de neologisme alc[tuit de el pe
baza textului c[r\ii =i intitulat Scara a numerelor =i cuvintelor
streine tâlcuitoare. În ea cuvintele sunt a=ezate în ordinea
alfabetului slavon, cu unele omisiuni =i ad[ugiri. Astfel, înainte
de z (ç) lipse=te j (æ), din pricin[ c[ autorul nu considera c[
exist[ neologisme care încep cu aceast[ liter[. Dup[ t (m)
lipse=te u (y) din aceea=i pricin[. La fel lipsesc =ci (ù), î (û),
[ (ý), iu (þ), de=i cel pu\in la unele din aceste litere ar putea
figura neologisme, pe care îns[ Cantemir, obi=nuit cu ele, nici
nu le-a reperat ca atare. Oricum, omisiunile sunt semnificative
pentru ceea ce Cantemir considera specific slavon în alfabetul
românesc =i, procedând dup[ regula general-lingvistic[ (se
refer[ la ea =i în leg[tur[ cu limba turc[) cu geniul limbii se
vede =i prin felul cum prime=te neologismele, indic[ în fond
c[ româna (a c[rei parte era moldoveneasca) nu prime=te
DIMITRIE CANTEMIR
!'
neologisme în stil slavon, ci dup[ alte criterii. Sunt de asemenea

ad[ugate în alfabetul slavon prin intercalare unele litere
grece=ti: o (w), ps (y), y, litere cu care încep unele neologisme
folosite de Cantemir =i pe care el nu le asimileaz[ ini\ialelor
existente în alfabetul slavon din dorin\a de a sublinia
necesitatea de înnoire a limbii =i alfabetului însu=i în spiritul
moderniz[rii (condi\ie necesar[ evolu\iei limbilor). Carac-
teristicile generale ale acestui dic\ionar const[ în faptul c[
uneori cuvintele sunt preluate de autor f[r[ modific[ri de
flexiune care s[-l fac[ propriu folosirii în limba român[. De
pild[, anevsplahnos el. ¡ nemilostiv, care nu =tie a s[
milostivi; blagotrobnii slav. ¡ milos, milostiv, duios, în
ambele cazuri termenii n-au prins, atât din cauza formei lor
nefire=ti pentru uzan\ele limbii cât =i pentru c[ Dimitrie
Cantemir n-a f[cut, folosindu-i, decât s[ dubleze termeni deja
existen\i, dup[ cum arat[ chiar explica\iile pe care le d[:
nemilostiv/milos. Alteori îns[ =i aceste cazuri sunt cele mai
numeroase neologismele folosite de el surprind prin forma
lor actual[ =i ast[zi, de=i limba român[ le de\ine nu de la
Cantemir, ci de mai târziu. Iat[-le, sunt 157 dintr-un total de
280 de no\iuni câte explic[ autorul: avocat, activitas, agora,
alaiu, anatomic, anonim, antepahia, antidot, alhimista,
argument, armisti\ie, aromate, articule, Asia, astrolav, atomistii,
atomuri, aftocrator, axioma, atheist, anomalia, austru, boala
hronic[, galactea, gheomandia, gheneralis, diathesis, dialog,
dimocratie, dihonie, duhul vinului, evlavie, Evropa, Ethne,
eclipsis, eleghii, Elada, energhie, exighisis, experien\ia,
ex\entrum, epifonema, epitrop, ermafroditis, etimologhia,
zizanie, Zefs, ithica, idea, idol, ieroglifia, interiec\ie, ironic,
cabala, catolichi, capituluri, categorii, catalog, cataracte,
catarg[, chentru, comedie, comitis, condi\ii, coresponden\ii,
lavirinth, lacherda, laringa, lira, materie, Mediteran[,
melanholie, melodie, Mesopotamia, metalon, mctamorfosis,
metafizic, metafizica, mod, monarhie, Musele, necromandia,
orizon, palat, paradigma, paremie, parola, Pithianul, Pithii,
pilula, piramide, platan, planeta, pompa, porii, porfir[, praxis,
prezen\ie, prezentuie=te, preten\ie, privat, privileghii, prob[,
!!
prognostic, profesui, polos arctic, polos antarctic, pronie,

referendar, re\eta, ritor, salamandra, senator, senten\ie,
scandal, schitii, schiptr, solichismos, stem[, sofisma, sfer[,
schizma, siloghismos, simptomatic, sinod, sinonim, simfonie,
sistima, sirina, talant, temperament, tiranie, titul, tragodic,
tractate, trigon, tropuri, tropicesc, tropic, fantazie, figur[, fizic,
fiziognomie, theatru, theorie, therapevtis, thronul, harmonie,
himera, hiromandie, organ, \ircumstan\ii, =erbet, ypervolice=ti,
ypothetic[, ypohondriac, ypothesis. În leg[tur[ cu aceste
no\iuni, al c[ror sens nu difer[ azi de al celor dat de Cantemir,
sunt necesare câteva remarci de natur[ s[ ne l[mureasc[
inten\iile subtextuale ale autorului, ca =i modul s[u de lucru.
Sfera semantic[ a neologismelor folosite de el vizeaz[ filosofia,
psihologia, astronomia, geografia, politica, medicina, magia,
stilistica =.a., adic[ domenii prin care avea inten\ia s[ l[rgeasc[,
odat[ cu posibilit[\ile limbii, pe acelea ale îns[=i culturii
poporului s[u. Ca mod de lucru trebuie s[ remarc[m lipsa de
unitate a prezent[rii. Astfel, substantivele apar cu forma
întâlnit[ la un moment dat în text, fie de singular, fie de plural,
de nominativ sau caz oblic. Verbele apar de asemenea la
infinitiv, dar =i la diverse forme flexionare. Autorul men\i-
oneaz[ cuvinte cu r[d[cin[ comun[, dar care apar\in diverselor
forme gramaticale (substantive, verbe, adjective etc.), indic[
etimologia dubl[ (ex. provide\ lat. =i slav) =i, în cazul
polisemantismului unor cuvinte, men\ioneaz[ principalele
accep\ii. De pild[, articula l[t. ¡ încheietura osului =i voroavei
la capete (deci articol proclitic =i enclitic; articula\ie). Practic,
de=i majoritatea acestor neologisme n-au intrat în limb[ gra\ie
efortului lui Cantemir, care n-a fost nici sistematic preluat în
epoc[ =i nici de lung[ durat[ ca demers individual, trebuie s[
relev[m intui\ia exact[ a autorului, deoarece de la el, vreme
de trei secole, limba român[ a fost permeabil[ exact în sensul
pe care el l-a b[nuit, având în vedere nevoile sale de a se
dezvolta armonios, cuprinzând toate sferele culturii =i al cunoa=-
terii umane. Faptul c[ majoritatea cuvintelor pe care le-a preluat
provin din greac[, pe locul al doilea stând latina, ilustreaz[
ordinea de important[ pe care-o acorda el în registru cultural
DIMITRIE CANTEMIR
!!
acestor limbi. Araba, turca =i slavona sunt cam la paritate, iar

alte neologisme provenite din alte limbi: italiana, ebraica,
polona, româna îns[=i sunt rarit[\i. Totu=i, faptul c[ Dimitrie
Cantemir indic[ drept neologisme =i cuvinte române=ti atest[
adresabilitatea universal[ a Istoriei, ideea c[ româna era
suficient de puternic[ =i deci capabil[, ca =i oricare alt[ limb[,
s[ furnizeze noi accep\ii terminologice unor limbi mai vechi
ori cu mai mul\i vorbitori. Egalitatea poten\ial[ a limbilor,
dintre care unele de veche cultur[, altele mai noi, e o idee
cantemirian[ care merit[ relevat[.
O serie de al\i termeni neologici folosi\i de Cantemir
amintesc de cuvinte intrate în uz în limba român[ ori în alte
limbi europene în diverse epoci. A=a, de exemplu, el spune
antifarmac ¡ leac împotriva otr[vii, ceea ce aminte=te de
r[d[cina cuvântului farmacie. Dar face deosebirea între acest
sens anume =i antidot, care este leac împotriva oric[rei boli.
De asemenea spune apothecariu pentru farmacist, îns[ nu
folose=te nic[ieri cuvântul care indic[ pr[v[lia acestuia. Din
aceea=i sfer[ medical[ Cantemir folose=te un neologism
moldovenesc pentru aparatul digestiv: vase priimitoare,
explicându-l astfel: stomahul, rândza, ma\ele =i toate m[run-
t[ile în carile într[ bucatele. De asemenea, în afar[ de greac[,
folosit[ cu prec[dere pentru neologismul medical, Cantemir
preia italienescul re\et[ ca recunoa=tere a importan\ei medicinii
italiene. Cât prive=te termenii referitori la cadrul general al
medicinei, autorul indic[ =i etimologii latine=ti: figur[,
temperament, prob[, prezentie, mod, condi\ii.
Unele cuvinte ale dic\ionarului cantemirian au intrat în
limb[ cu alte sensuri decât le-a folosit el. De pild[, afrodis[u
el. ¡ cela ce îmbl[ dup[ curvie, muierare\ are azi forma
afrodisiac =i înseamn[ ceva ce excit[ pornirile sexuale. Exist[
de asemenea termeni folosi\i de Cantemir =i care au intrat
mai târziu în limba român[, cu acela=i sens dar cu form[
diferit[. Astfel, el spune ypoghei el. ¡ cei ce l[cuiesc pe fa\a
p[mântului dedesupt =i vin talpele noastre la talpele lor, adic[
apogeu, ceea ce implic[ ideea de sfer[ p[mânteasc[, dup[
cum rezult[ =i din explica\ia lui Cantemir sau, conform
!!
defini\iei actuale, punctul cel mai dep[rtat de p[mânt la care

se afl[ un astru pe orbita sa. La fel comitis este actualul comet[,
sam arap. este actualul simun, schiptiecesc este sceptic etc. În
sfâr=it, de=i româniza\i de autor, o serie de termeni n-au
r[mas în limb[. A=a, de pild[, politic care desemna polisul
grecesc, tot n[rodul cet[\ii. O categorie aparte o formeaz[
termenii inventa\i de autor special pentru nevoile acestei c[r\i
prin aglutinarea unor r[d[cini cunoscute: Monocheroleopar-
dalis el. ¡ inorog, leu, pardos din trii numere într-un nume
alc[tuite; provotolicoelefas el. ¡ oaie, lup, fil nume din trii
numere alc[tuit. La cealalt[ scar[ a c[r\ii, care indic[ cheia
de lectur[ a numelor, afl[m de pild[ c[ Monocheroleopardalis
era Constantin Cantemir, tat[l autorului, nume compus deci din
numele fiului s[u Inorogul (Dimitrie), dar nu =i Filul (Antioh).
Inten\ia satiric[ la adresa fratelui s[u e vizibil[ =i în acest plan,
iar sugestia Batrahomiomahiei cât se poate de activ[. De altfel
Istoria ieroglific[ se încadreaz[ într-o serie de tentative euro-
pene de valorificare a mo=tenirii grece=ti, între La secchia rapita
a lui Tassoni (m. 1650) s[ spunem =i Gli animali parlanti a lui
Casti (n. 1724). Dup[ cum indic[ glosarul de termeni afla\i la
sfâr=itul edi\iei din 1965 al Istoriei, o serie de neologisme n-au
fost considerate de Cantemir ca atare =i deci nu le-a trecut în
scara de la început. Exemplific[m: adeverin\[, apostrof, atic,
bilian[, vetrel[, volatilis, vraj[, gramatic[, devecu=i, diafora,
diet[, elinesc, zefir, ital, ipopsie, chip, cin[, ciudes[, ciul[, (a)
contini, cuno=tin\[, leic[, latin, meidean, meschiu, meserni\[,
nard, nigrit, (a) oglindi, ochean (ocean), parenthes[, parigorie,
poetic, poetic[ (disciplina), poeticesc, pohfal[, porumbreriu,
pozvolenie, profitiie, procathedria, profasin, protas[, provlima,
punct, r[spublic[, rediu, sagri, str[luminos, sileab[ (silab[),
stihodvor\ (trubadur), stecla (sticl[), stelesc, tair, tâmpl[toresc,
topicesc, felnic, fiin\[sc, finic, form[, fortun[, filosofia, fizica,
(a) frundzeri, theofovie, therinos, hadâmb, h[rariu, hendec,
hereghiie, hluger, hof, holm \irc[lam, \enchiu, \[rmuros, \ievie,
\int[, =ar, =epeliv, =ifariu, =tiin\[ împregiurstare, înalgios,
înfl[cios, înformui, îndr[pniciune, u=tiurmurg =.a. Al\i termeni,
de=i folosi\i de Cantemir în cuprinsul c[r\ii, nu figureaz[ nici
DIMITRIE CANTEMIR
!!!
in dic\ionarul s[u =i nici în glosarul alc[tuit de P. P. Panaitescu

=i I. Verde= în edi\ia men\ionat[. Exemplific[m: alfabita, arith-
metica, astronomia, bostangiu, defterdar, elefterie, ethicesc,
istoriograf, cet[\eni, lectic[, mit[, moimi\â, mojicie, ora=,
pamintea, perigrafiia, pirghelul, prin\ii (adj. fem. genit. sg.)
prolog, ptinon, strat, traghicesc, (a) invintiji, (a) ului =. a.
Încheiem aceste considera\ii asupra inten\iilor demersului
neologistic cantemirian cu aprecierea lucid[ a autorului însu=i,
f[cut[ în prezentarea dic\ionarului de neologisme =i intitulat[
Iar[=i c[tr[ cititoru: spre cele mai adânc înv[\[turi, prin hiri=[
limba a noastr[ a purcede a s[ îndr[zni, cu putin\[ ar fi, precum
toate alalte limbi de la cea elineasc[ întâi înd[mi[nindu-s[ cu
desprinderea îndelung[ =i a limbii sale sup\iiere =i a cuvintelor
ins[mnare =-au agonisit. A=é cât, ce va s[ dzic[ Îp¨qeVhV în\elege
latinul, leahul, italul =i al\ii, hypothesis, macar ca cuvântul
acesta singur a elinii numai ar fi. Într-acesta chip, pre alalte
înv[\[turi grele trebuitoare numere =i cuvinte, dându = te a le
moldoveni sau a le români sile=te, în moldovenie elinize=te =i
în elinie moldovenise=te. 67 Alte modalit[\i de for\are a hota-
relor limbii utilizate de Cantemir în aceast[ lucrare (=i in altele
men\ionate în acest capitol, dar pe care contemporanii s[i nu
le-au cunoscut) \in de efortul sau concentric, pe de o parte de
introducere masiv[ a neologismelor =i în\elepciunii altor culturi
în cea român[, pe de alta de modelare a limbii populare pân[
la o face s[ exprime cele mai subtile nuan\e ideatice. Am ilustrat
prima linie de atac prin comentarea dic\ionarului de neolo-
gisme. Ar mai trebui poate ad[ugat faptul c[ textul e pres[rat
cu cuvinte =i sentin\e moralizatoare scrise direct în alte limbi
=i traduse de autor chiar în text, spre l[murire. De pild[, cuvân-
tul grecesc dtrouocamloV (Stru\oc[mila) are o etimologie
arab[, indicat[ de autor ca atare =i transcrisa, în alfabet
slavon u=tiurmurg (cu echivalentul în araba sarazin[ adic[
în alfabet slavon devecu=i). Mai mult decât o inten\ie etimo-
logic[, se v[de=te una de exprimare a echivalen\elor lingvistice
între mai multe limbi, cum e cazul cuvântului ptÒnon (ptinon),
evreie=e (hof), arape=te (tair), latine=te volatilis s[
cheam[, carile in limba noastr[ s-ar dzice zbur[toare.68 Alteori
!!"
Cantemir reproduce versuri grece=ti pline de înv[\[minte pe

care le traduce, f[r[ a indica autorul =i lucrarea, cum se
întâmpl[ cu aceste versuri din Munci =i zile a lui Hesiod: OÎ
cal©n, Ê j³le, tanta l¸gon pot° t¸ctona joitÖn/Mhd¸ti
p¤nta ¡llou cr¸ ³sc¸men ¦lla ca° aÏt¨V/TecnaqaV
dÌr±gja p¸leid¸ toi eÌmar¹V ºrgon (Nu ieste bine, o, priietine,
pentru fietece pricin[ la me=ter a merge. /Nici la toate altul
s[-\i trebuiasc[, ce =i tu / f[ fluierul, c[ci î\i ieste pré lesne
lucrul) 69. Exist[ =i situa\ii, mai spre sfâr=itul c[r\ii, când nu
mai traduce expresiile grece=ti =i nici m[car nu le mai transcrie
în alfabet slavon, considerând probabil c[ cititorul se va fi
ini\iat suficient. De pild[, tÊn aÎtomatwn e folosit în fluxul
textului cu sensul în mod automat f[r[ ca autorul s[-i u=ureze
în vreun fel cititorului sarcina de a p[trunde acest în\eles. S[
se fi gândit Cantemir la faptul c[ lectura trebuie f[cut[ în mod
activ, c[ cititorul trebuie înv[\at c[ citeasc[ prin chiar textul
pe care-l are în fa\[? N-ar fi deloc exclus.
Tentativa lui Cantemir de modelare a limbii populare face
parte din ac\iunea sa implicit[ de modernizare a limbii, ac\iune
asupra c[reia nu emite considera\ii teoretice, de=i azi o
percepem în consens cu afirma\iile sale doctrinare. A=a cum
poate fi ea ilustrat[ în Istoria ieroglific[, modelarea limbii
populare nu face decât s[ fixeze pilonii unui întreg demers
viitor, pe care istoriografia cantemirian[ îl va ilustra cu
str[lucire pân[ la Hronic, ultima sa mare lucrare. În aceast[
privin\[ Istoria concentreaz[ in nuce, ca =i celelalte planuri
ale ei, o serie de demersuri viitoare ce alc[tuiesc, în ultim[
instan\[, unitatea profund[ a personalit[\ii autorului. Felul
cum încearc[ el s[ modeleze limba popular[ atac[ atât
structurile sale de suprafa\[, cât =i pe cele de adâncime.
Consider[m structuri de suprafa\[ pe cele care vizeaz[ nivelul
formal al limbajului, tehnica fraz[rii, iar structuri de adâncime
pe cele privitoare la mentalitatea ce ghideaz[ nivelul semantic
al vorbirii. Pentru a ilustra modul cum for\eaz[ structurile de
suprafa\[ ale limbii vom folosi exemple sintactice deoarece
aici se concentreaz[ toate celelalte procedee gramaticale
(familiile de cuvinte, flexiunea, trecerea de la o categorie
DIMITRIE CANTEMIR
!!#
gramatical[ la alta etc.). Iat[, de pild[, aceast[ fraz[ complex[:

Inorogul, macar c[ grijea care avea nici fantazie n[scut[, nici
dup[ spurcat[ socoteala Hameleonului, adec[ minciuna gr[ind,
adev[rul s[ scoa\[, ce din adev[rate argumenturi a buni
priietini în=tiin\at era (îns[ pronia dumn[dz[iasc[ calc[ socoteala
muritoreasc[), apoi drept[\ii sale l[sindu-s[ =i megalopsihii(i)
sprejinindu-s[, precum în desar[ la locul =tiut s[ va coborî,
cuvânt dedé (c[ sângele carile ieste s[ cur[ în vine a r[mânea
cu anevoie ieste) 70. Propozi\ia principal[ este Inorogul cuvânt
dedé (A). Cea mai apropiat[ de aceasta e completiva direct[:
apoi drept[\ii sale l[sindu-s[ =i megalopsihii(i) sprejinindu-s[
precum în desar[ la locul =tiut s[ va coborî (B). Urmeaz[
concesivele: macar c[ grijea nici fantazie n[scut[ (era) (C1);
(macar c[) nici dup[ spurcat[ socoteala Hameleonului (era)
(C2); ce din argumenturi a buni priietini în=tiin\at era (C3).
Urm[torul nivel de subordonare este al propozi\iilor care
depind de alte subordonate. Astfel: care avea (D1) este o
atributiv[ ce depinde de C1; adec[ minciuna gr[ind, adev[rul
s[ scoa\[ (D2) este o alt[ atributiv[ ce depinde de C2. În sfâr=it,
cele dou[ paranteze con\in dou[ incidentale, prima cu valoare
concesiv[: îns[ pronia dumn[dz[iasc[ calc[ socoteala
muritoreasc[ (E1) =i a doua cu valoare cauzal[: c[ sângele în
vine a r[mânea cu anevoie ieste (E2). Acesteia din urm[ i de
subordoneaz[ o atributiv[: carile ieste s[ cur[ (F). Iat[ deci
etajele frazei:
A
B C1 C2 C3 { E1
D1 D2
{
E1
F
Prima incidental[ se refer[ numai la propozi\iile concesive,
a doua prive=te întreaga fraz[, fiind un membru nedezvoltat
al unei gândiri în esen\[ bazat[ pe paralelism (termenul
!!$
muritoresc inventat spre a-l echilibra pe dumn[dz[iesc

v[de=te aceea=i gândire), pe echilibrul termenilor a=a cum au
indicat-o cu prisosin\[ textele latine=ti scrise de autor. Aceast[
sugestie a paralelismului, vizibil[ în fraza analizat[ mai sus,
nu este totu=i dep[=it[ de ceea ce caracterizeaz[ toate scrierile
lui Cantemir în limba român[, inclusiv propriile lui traduceri
din latin[: un centru de greutate al frazei bazat pe propozi\ia
principal[, în jurul c[ruia pivoteaz[ sateli\i mereu mai dep[r-
ta\i, propozi\ii secundare =i dependentele lor.
O serie de alte modalit[\i specifice literaturii populare sunt
preluate de Cantemir într-un fel cu totul personal, astfel încât,
de=i le recunoa=tem ca atare prin înf[\i=area lor de ansamblu,
ele difer[ totu=i la o privire mai atent[. Iat[, de pild[, acest
bocet scris de autor f[r[ a=ezarea în form[ de versuri: eu m-am
vechit, m-am ve=tedzit =i ca florile de brum[ m-am ovilit.
Soarele m-au lovit, c[ldura m-au p[lit, vânturile m-au negrit,
drumurile m-au ostenit, dzilele m-au vechit, anii m-au îmb[t-
rânit, nop\ile m-au schimosit =i decât toate mai cumplit norocul
m-au urgisit =i din dragostele tale m-au izgonit 71. El nu se
refer[ la o persoan[ decedat[ (ca plângere a celui r[mas) ci
este plângerea unui om viu care se simte vitregit de dragostea
prietenului s[u. E un fals bocet. În plus, ilustrând discursul
unui personaj fa\[ de care autorul (de fapt personajul auctorial)
î=i exprim[ neîncrederea, acest fals bocet are =i o tent[ aver-
tizoare de captatio benevolentiae. Textul Cameleonului, întins
pe aproximativ dou[ pagini de carte, alc[tuit în continuare în
acest f el rimat =i ritmat, ca o incanta\ie magic[ menit[ s[-l
vr[jeasc[ pe naivul Inorog, are în fapt inten\ia de a justifica o
tr[dare ca pe o reac\ie la dragostea sa în=elat[. Cantemir
transcrie deci, cu mijloacele bocetului, un proces psihologic
dintre cele mai fine, mai absconse =i mai str[ine poeziei
populare. De=i reconstituind versifica\ia textului de mai sus
întâlnim cu prec[dere metrica popular[ (678 silabe), totu=i
ele sunt alternate cu altele de numai 4 silabe, necanonice,
de=i rima lor e împerecheat[ cu a celorlalte dar ritmul, cel mai
adesea, bisilabic (iambic). Procesul de folosire a folclorului
numai ca suprafa\[ de contact cu mentalitatea popular[ e
DIMITRIE CANTEMIR
!!%
adâncit de Cantemir în urm[torul blestem, unde metrica nu

mai e în nici un fel respectat[, de=i întâlnim inten\ia bleste-
mului, dar combinat[ cu structura echilibrat[ a fraz[rii:
M[sur[-te minciun[ =i vedzi minciun[ decât toat[ minciuna
mai mare. Cump[ne=te-te vicle=ug =i cunoa=te vicle=ug mai
greu decât tot vicle=ugul. Târâie=te-te boal[ =i sim\i boal[ mai
lânged[ decât toat[ boala. Sai, moarte, =i gust[ moarte mai
amar[ =i mai omorâtoare decât toat[ moartea. 72. O alt[ cale
pe care a urmat-o autorul spre a for\a structurile de suprafa\[
ale limbii este a falsei parabole, ca aceea a arm[sarului atacat
=i ucis de lup, parabol[ povestit[ nu de autor spre a ilustra
raportul dintre dou[ personaje, ci povestit[ de un personaj
dedublat (Vulpea) spre a falsifica imaginea celorlalte despre
un alt personaj (Lupul). Aici ideea de fals[ parabol[ rezult[
numai din context, nararea ei fiind rotund[ =i curat[ din
punctul de vedere al defini\iei no\iunii. În sfâr=it, discursul
diverselor personaje e din plin pres[rat nu numai cu sentin\e
grece=ti, ci =i cu ziceri populare române=ti, folosite în acela=i
mod necanonic ca =i celelalte genuri folclorice. De pild[:
precum aluatul mic într-o covat[ mare toat[ fr[mântarea
dospe=te, a=é un om r[u într-o public[ pre to\i cu r[utatea lui
amestec[ 73; a=é =i din streinele pasiri izgonit s[ fiu (c[ precum
s[ dzice cuvântul, c[ nevinov[\iia unuia o\apoc st[ în ochiul
altuia) 74. Pe lâng[ toate aceste procedee care ilustreaz[ în ce
sens a lucrat Cantemir limba =i literatura popular[, inten-
\ionând s[ le rafineze spre a exprima scopurile concrete ale
autorului (filosofice, politice etc.), scopuri ce necesitau sporirea
complexit[\ii limbii pentru a deveni apt[ s[ comunice mesajul,
trebuie s[ mai ad[ug[m =i faptul c[ chiar autorul procedeaz[
prin asimilarea mijloacelor care-i =edeau la îndemân[,
producând chiar el versuri =i ziceri în stil popular (mai mult sau
mai pu\in deoarece, în virtutea ideii c[ cititorul trebuie educat,
Cantemir ajunge pân[ la alexandrini). Exist[ în textul Istoriei
dou[ poeme care apar\in cu certitudine lui Cantemir =i
ilustreaz[ aceast[ calchiere care trimite cu gândul mai mult la
epopee decât la versul popular. Prima dintre ele este o ironic[
ora\ie de nunt[ rostit[ cu prilejul c[s[toriei Stru\oc[milei cu
!!&
Helge (fiica lui Brâncoveanu) de c[tre nunta=ii \ân\ari, greieri,

albine, mu=i\e, furnici =i broa=te (oameni din popor cu to\ii în
codul lui Cantemir, dar amintind în mod surprinz[tor de nunta
eminescian[ din C[linfile de poveste)
Prundul Evfratului m[r[gritariu na=te, 13 a

C[mila din iarb[ cele scumpe pa=te 12 a
Mâna Afroditii cunun[ împlete=te 12 b
Evfratul Evropii nou lucru scorne=te. 12 b
Din cele cu solzi Helgile ive=te 11 b
Norocul ce va toate biruie=te. 11 b
Cununa împletit[ norocul o tinde, 13 c
Capul f[r[ crieri cu mâna o prinde. 12 c
O, Helge ficioar[, frumoas[ nevast[, 12 d
Nevast[, ficioar[, ficioar[ nevast[, 12 d
C[mila s[ rag[, tâlcul nu-n\[leag[. 12 e
Marg[ la Athina ce ieste s-aleag[. 12 e
Ficioar[ nevast[, nevast[ ficioar[, 12 f
Peste =ease vremi road[ s[-i coboar[, 11 f
Fulgerul, fierul, focul mistuiasc[. 11 g
Patul nev[psit nu s[ mai sl[vasc[. 75 11 g
Alexandrinii nu sunt perfec\i, versurile de 11, 12, 13 silabe

alterneaz[, accentele nu cad uniform, cezura nu e totdeauna
respectat[. S-ar putea ca autorul s[ fi avut în minte o anume
melodie pentru aceste versuri, deoarece era =i compozitor, ce-
i drept pentru muzica turceasc[, dar metrica aminte=te =i acolo
de muzica modal[ greceasc[, iar aceasta are la origine poezia
(m[sura, ritmul). În textul de mai sus se v[de=te oarecare
nehot[râre între scandare =i ritmul poeziei populare române=ti.
Totu=i efortul lui Cantemir a fost considerabil, cu atât mai mult
cu cât e primul de acest fel pe care-l =tim în istoria literaturii
române. Dou[ lucruri sunt respectate cu sfin\enie: rima împe-
recheat[ (în cazul b e vorba de fapt de dou[ rime, dar transcrierea
a f[cut s[ par[ una, deoarece e transcris e) =i accentul pe
penultima silab[ a versului. Cea de-a doua poezie scris[ de
DIMITRIE CANTEMIR
!!'
Cantemir în Istoria ieroglific[ e alc[tuit[ exact dup[ acelea=i

canoane ca =i prima, versuri de 11 sau 12 silabe, rim[ împe-
recheat[, accent regulat pe penultima silab[, în rest fluctuant.
Observa\ia care se impune în leg[tur[ cu felul cum mode-
leaz[ Cantemir limba =i stilul popular prin ceea ce numeam
mai sus ac\iunea asupra structurilor de suprafa\[ =i de adâncime
este aceea c[ nu exist[ o linie net[ de demarca\ie între stilul
s[u cultivat =i acela popular. Faptul c[ ideea îns[=i de bocet,
blestem, ora\ie, parabol[ este atacat[, substituindu-i-se alte
sensuri decât cele uzuale, v[de=te inten\ia de a modifica mai
mult decât mijloacele de expresie, adic[ limba =i stilul: v[de=te
dorin\a de a influen\a mentalitatea îns[=i a poporului care le
permisese pân[ atunci s[ func\ioneze în anumite tipare.
Structura Istoriei ieroglifice este ultimul aspect, dar nu cel
mai lipsit de importan\[ pe care-l vom aborda în cadrul acestei
analize a lucr[rii. Ca =i celelalte straturi de semnifica\ie anali-
zate, ea concentreaz[ un întreg drum creator, fiind deopotriv[
expresia cercet[torului =i artistului care avea s[ devin[ Dimitrie
Cantemir. Cartea începe asemenea unei lucr[ri =tiin\ifice cu
un cuvânt c[tre cititor, pe care l-am men\ionat în trecere mai
sus. În el autorul ofer[ o serie de informa\ii pre\ioase pentru
lectur[: aceea c[ e vorba despre o lucrare de istorie care nu s-
a putut înf[\i=a în forma ei fireasc[ din pricin[ c[ relateaz[
evenimente contemporane ce ar putea prejudicia unora prin
dezv[luirile pe care le face. O alt[ informa\ie se refer[ la nivelul
de generalitate al faptelor prezentate: ele nu ating problemele
de fond ale unor \[ri, ci pe acelea ale unor familii, ceea ce este
important de relevat în leg[tur[ cu atitudinea lui Cantemir
fa\[ de istoria \[rii sale, care e plin[ de gravitate, spre deosebire
de atitudinea satiric[ la adresa unor personaje. Ideea epopeii
ca parodie se afl[ =i în aceast[ distinc\ie. În sfâr=it, o a treia
informa\ie se refer[ la concep\ia îns[=i a lucr[rii. Cantemir
declar[ a fi scris cu scopul, de altfel vizibil, dup[ cum am v[zut,
de a-=i educa cititorul spre deprinderea ritoriceasc[, îmbr[-
când deci adev[rul istoric într-o hain[ care s[ poat[ permite
fie lectura separat[ a planurilor (f[r[ cheie), stâlpul voroavei
neamestecat a \inea de vii pofti, fie aceea istoriografic[,
!"
ghidat[ de scara tâlcuitoare, trimiterile fiind indicate în manu-

scris pre margine cu câte doaî puncturi ro=ii (ca în cuvintele
turce=ti sau arabe când se indic[ folosirea vocalei). Aceast[
dubl[ adresare c[tre cititor se face, la rândul ei, cu con=tiin\a
faptului c[ el o percepe din mijlocul theatrului cititorilor, adic[
dintr-un alt plan al realului decât cel relatat. Acest fapt impune
autorului o sarcin[ în plus: la simcea groas[ ca aceasta prea
aspr[ piatr[, mult[ =i îndelungat[ ascu\itur[ s[ fie trebuit am
socotit. Deci limba =i stilul trebuie în mod deosebit =lefuite
spre a transmite cu claritate mesajul. Cea de-a doua parte a
acestui mesaj c[tre cititor informeaz[ asupra structurii lucr[rii
înse=i. Astfel, afl[m despre dic\ionarul de neologisme: arii
semantice (loghice=ti sau filosofe=ti); din ce limbi de baz[
provin no\iunile (eline=ti dzic =i letine=ti); cum se folose=te
dic\ionarul (e alfabetic =i explicativ). Cât prive=te structura
Istoriei sale, Cantemir o aseam[n[ istoriei lui Heliodor, cum
am amintit, doar pentru c[ mijlocul istoriii (este) la început
=i începutul la mijloc iar[ sfâr=itul scaunul p[zindu-=i, ca =i la
Heliodor. Ceea ce este întru totul adev[rat. Începutul real al
conflictului fusese pe vremea domniei lui Constantin Cantemir,
relatat în partea a VI-a a Istoriei ieroglifice. Acele fapte au
provocat situa\ia conflictual[ de la Arn[ut Chioi =i tot restul
(întâmpl[ri relatate în partea întâi =i care se desf[=oar[ pân[
la sfâr=itul c[r\ii). În sfâr=it, Cantemir precizeaz[ c[ lucrarea
are dou[sprezece p[r\i =i nu mai vorbe=te despre scara
tâlcuitoare de la sfâr=it, men\ionat[ implicit cu prilejul indic[rii
dublei posibilit[\i de receptare. Urmeaz[ dic\ionarul de
neologisme precedat de explica\ia scopului pentru care autorul
l=a alc[tuit. Deoarece ne-am referit la toate acestea nu mai
revenim. În ce prive=te p[r\ile c[r\ii numite la fel ca în lucr[rile
de istoriografie ale autorului, trebuie s[ remarc[m câteva
chestiuni de principiu: personajele nu dialogheaz[ ca în
romanul modern, ci \in discursuri dup[ procedeul literaturii
antice, respectând toate normele retoricii. Cartea este îns[ nu
numai o în=iruire de discursuri care-=i r[spund unele altora
problematic =i evenimen\ial, unul dintre personaje fiind aucto-
rial, ci toate aceste discursuri sunt privite la modul obiectivat
DIMITRIE CANTEMIR
!"
de autorul însu=i, care intervine cu propriile sale corec\ii. De

pild[, Adunarea dar[ a acestor doaî monarhii =i orânduiala
acestor doaî soboare într-acesta chip dup[ ce s[ orândui =i s[
tocmi, din trâmbe p[r\ile cuvânt mare =i porunc[ tare s[ f[cu...76
Autorul =i nu personajele ghideaz[ ac\iunea de la un cap[t la
altul. El hot[r[=te în mod arbitrar sfâr=itul c[r\ii. Toate
modalit[\ile neretorice ale stilului cantemirian la care ne-am
referit (bocet, ora\ie etc.) sunt implantate în fluxul discursului
personajelor, colorându-le nea=teptat, dar p[strându-se
structura de ansamblu. Ac\iunea nu are unitate de timp, loc =i
spa\iu; ba chiar trebuie s[ remarc[m o mare diversitate în
toate aceste puncte, ceea ce conteaz[ pentru autor fiind nu
armonia literar[, ci adev[rul istoric transpus în termeni
mitologici =i ironici, dup[ pilda lui Homer, la care ne-am referit
mai sus. În finalul lucr[rii se afl[ Scara a numerelor =i cuvin-
telor ieroglifice=ti tâlcuitoare, precedat[ de un ultim avetis-
ment c[tre cititor intitulat Iar[=i c[tr[ cititoriu. În acest text
autorul î=i permite o ironie la adresa propriei sale întreprinderi
deoarece, conform anun\ului ini\ial, c[ mijlocul e pus la început
=i începutul la mijloc, a gre=it =i sc[rile, inversând pozi\ia
dic\ionarului de neologisme, care trebuia pus la sfâr=it, cu aceea
a cheii de lectur[ care era firesc s[ se afle la început. Inten\ia
parodic[ e o dat[ mai mult afi=at[. Dou[ informa\ii sunt
considerate de autor necesare în acest avertisment final: aceea
c[ scara procedeaz[ printr-o dubl[ codificare: folose=te nume
de animale ori p[s[ri (în principal) pentru fiin\e umane. În
dreptul acestor nume, care atest[ un prim nivel de codificare,
sunt în=iruite cifre arabe ce reprezint[ literele alfabetului slavon,
care alc[tuiesc numele reale (precum semnele arithmetic[i),
ceea ce constituie al doilea nivel de codificare. Numai prin
în\elegerea acestui al doilea nivel de codificare se poate face
leg[tura între personajul istoric =i cel literar, devine limpede
inten\ia satiric[ a autorului. În sfâr=it, a doua informa\ie vizeaz[
faptul c[ în aceast[ scar[ cuvintele se pun în ordinea apari\iei
în pagini =i nu în ordine alfabetic[.
Scara propriu-zis[ n-a fost analizat[ de cercet[tori din
câte =tim ca demers unitar. Ea merit[ o scurt[ oprire, pentru
!"
c[ nu este uniform[ în toate decodific[rile pe care le propune.

Aceast[ lips[ de uniformitate provine din aceea c[, pe de o
parte, nu toate numele sunt dublu codificate, pe de alta din
faptul c[ în unele cazuri nici nu e vorba de coduri, ci de cuvinte
spuse în clar, ca într-un dic\ionar de termeni, c[rora autorul le
d[ defini\ia ori explica\ia (când e vorba de metafore ample).
Scara cuprinde peste 370 de termeni. Dintre ace=tia majoritatea
exprim[ denumirile personajelor concepute ca ni=te
supranume capabile s[ evoce vitejia, spi\a nobil[ ori fiind
porecle ironice la adresa caracterului lor, în buna tradi\ie a
poreclelor moldovene=ti care au furnizat, pân[ în ziua de ast[zi,
o parte a onomasticii române=ti: Lupu, Vulpe, Mâ\[, Cotei etc.
sunt cu totul 68 de nume de personaje (individuale ori colective)
=i acestea sunt toate dublu codificate. În afara lor mai exist[
câteva, exprimând denumiri geografice care fixeaz[ ac\iunea
în spa\iu. Restul termenilor sunt codifica\i simplu, f[r[ apel la
valorile numerice ale literelor. De pild[: Leul partea moldo-
veneasc[; Vulturul partea munteneasc[; Jiganie ¡ tot neamul
moldovenesc; Pasire ¡ tot neamul muntenesc. Prin ace=ti
termeni Cantemir desemneaz[ stemele (a=a cum am ar[tat =i
mai sus) =i popoarele celor dou[ principate. În aceast[ a doua
categorie, simplu codificat[, se cuprind termeni folosi\i cu mai
multe accep\ii: codific[ri ale unor evenimente, zone geografice,
proceduri filosofice, politice, etnografice, definiri ale unor
termeni astronomici, financiari, de port etc. Vom încerca s[
distingem câteva din aceste accep\ii date de Cantemir (catego-
rial vorbind) deoarece totalitatea lor nu poate fi apreciat[ decât
urm[rind în paralel scara =i textul c[r\ii. Cea mai larg[ zon[
de cuprindere a termenilor simplu codifica\i este privitoare la
cele patru elemente primordiale men\ionate de autor în textul
lucr[rii, ba chiar alc[tuind axul de sus\inere al stratului ei
filosofic. O serie de termeni au în vedere aceste patru elemente
apa, aerul, p[mântul =i focul. Iat[, de pild[, ce afl[m despre
sensurile atribuite focului, cel mai u=or element empedoclean,
semnul spiritului: la Cantemir semnifica\ia lui nu e unitar[, ci
polarizat[, a=a cum se întâmpl[ de altfel în cazul tuturor celor-
lalte elemente. A=adar focul exprim[ binele, dar =i pedeapsa
DIMITRIE CANTEMIR
!"!
suprem[: Scaun de foc a=edz[mântul, via\a poftii =i pedeapsa

l[comii; Bodzul focului slava lumii; Focul, jeratecul
binele =i desf[t[rile lumii. Un lucru e sigur; în disputa dintre
suflet =i trup, a=a cum figurase ea în Divan (Istoria se resimte
serios de ideile filosofice ale aceluia) focul este numai partea
trupului, a lumii. Sufletului îi revine dintre elemente aerul,
adic[ cerul: Vulturul ceresc Dumn[dz[u P[rintele; Taurul
ceresc Dumn[dz[u Fiiul. Atât în cazul focului, cât =i al aerului,
peste sensurile antice se suprapun cele biblice. În ce prive=te
aerul, simbolistica lui e neuniform[, deoarece în formula
v[zduhul a pasirilor conoteaz[ diferit, el fiind mediul munte-
nilor, spre deosebire de p[mântul a dobitoacelor, unde e
vorba de mediul moldovenilor sau, mergând mai în profunzime,
mediul lor spiritual, adic[ u=urin\a voroavei me=te=ugite a
muntenilor fa\[ de soliditatea spiritului de dreptate al moldo-
venilor. Locul cel mai însemnat dintre elemente îl ocup[ apa,
simbol al ora=ului portuar care era Constantinopolul, capitala
Imperiului ce-i supusese pe munteni =i moldoveni. Este evident,
ca =i în cazul altor termeni ai sc[rii tâlcuitoare, c[ autorul n-a
raportat termenii unul la altul, nu =i-a judecat deci nivelul
metaforic al recept[rii dup[ ideea unit[\ii de viziune. A=a, de
pild[, Eufratul figureaz[ mai întâi cu explica\ia nesa\iul
l[comii pentru ca, mai jos, s[ întâlnim Evfratul Evropii ¡
Dun[rea, adic[ o compara\ie cu substrat geografic care
implic[, ce-i drept, dar într-un plan dep[rtat, =i ideea c[ la
Dun[re Poarta proceda ca în cazul Eufratului. Cea mai bogat[
în nuan\e r[mâne, f[r[ îndoial[, metafora referitoare la Nil,
probabil fluviul cel mai mare pe care-l =tia Cantemir la acea
dat[. El uda regatul Misr (Egiptul cel atât de vechi prin cultura
sa hieroglific[ =i apoi alfabetic[), regat ce st[tuse în centrul
aten\iei otomanilor, care-l cuceriser[ cu pre\ul uciderii a sute
de mii de oameni. Nilul apare în expresii cu urm[toarele
explica\ii: ,.Nilul, apa ¡ adunarea =i împr[=tiierea l[comiii;
Fântânele Nilului ¡ încep[tura =i înv[\[tura l[comiii; Sorbitura
Nilului supt p[mânt ¡ furti=agurile carile fac lacomii în vinituri;
Cataractele Nilului ¡ z[ticneala, opreala vinitului; Filosoful
apa Nigris din Nil a s[ desp[r\i au aflat ¡ un vezir celea ce f[r[
!""
sprav[ din vinitul împ[r[tesc s[ cheltuiesc au aflat; Nilul

poate fi ¡ Bogazul, limanul carile merge pân[ la Vlaherna;
Fântânele Nilului = izvoarele lacr[milor nep[r[site. Metafora
este aproximativ bine fixat[. În general ideea de Nil o implic[
pe aceea de l[comie f[r[ sfâr=it, caracteristic[ Por\ii, de unde
=i identificarea cu Bogazul, dar =i cu lacrimile v[rsate de cei
oropsi\i prin l[comia Por\ii. Toate metaforele acvatice au
leg[tur[ într-un fel sau altul cu aceast[ l[comie otoman[,
imperiul însu=i fiind numit Monarhia celor de ap[. Iat[ cum
func\ioneaz[ gândirea lui Cantemir în aceast[ privin\[: N[voa-
dele ¡ lucrurile turce=ti; Marginile gârlelor ¡ F[nariul |arigra-
dului; N[bu=irea apei ¡ Adaogerea, înmul\irea vinitului;
Lacul, balta Medra = cheltuiala vezirilor; Marea despre apus ¡
cheltuiala f[r[ socoteal[ pierdut[; P[scari ¡ strâng[torii
d[jdilor, tefterdari, birari; Pic[turile negre ¡ prece\ile
zapisului; Vetrelele cor[biii ¡ temni\a robilor de la catarg[;
Povestea cor[bierului cu dulful ¡ patima avutului mândru dup[
cuvântul cel bun al s[racului; Ostrovul Critului ¡ unde jiganie
f[r[m[toare dzic c[ nu s[ afl[; Grumadzii Boului ¡ numele
Bogazului de la |arigrad; Gârlele apelor ¡ satele pre dinafara
|arigradului; Înotatul apii ¡ trecerea cu caicul; Solzii pe=telui
a rade ¡ bani c[ptu=i\i, mincino=i a face; Ocheanul apusului
¡ moartea; Împ[ratul crocodililor ¡ bostangi-ba=i, mai-marile
gr[dinarilor; Apa vie =i apa moart[ ¡ puterea a face bine =i
r[u; Lacul Dracilor ¡ |ara Lachedemoniii. Din aceste metafore
acvatice (uneori se simte reminiscen\a basmului românesc
(deriv[ o serie complementar[, =i anume metaforele în leg[tur[
cu l[comia. Ea e simbolizat[ fie prin Pleonexia, fie prin cetatea
Epythimiei (Constantinopolul, simbol în leg[tur[ cu care
Cantemir a f[cut =i un desen), inima (=i ea fiind o m[sur[ a
l[comiei în sens de aspira\ie continu[), lumea (ca în Divan
semnul lumii e l[comia, al spiritului cump[tarea).
O serie de al\i termeni prezen\i în scar[ v[desc bog[\ia
registrului cantemirian în alc[tuirea unui univers pentru lectura
secund[ a c[r\ii, de=i metaforele respective sunt capabile s[
semnifice pentru ambele nivele de receptare, ceea ce confer[
o unitate neb[nuit de mare a c[r\ii din punctul de vedere al
DIMITRIE CANTEMIR
!"#
lecturii. Exemplific[m cu astfel de registre diverse: Brâul ars

ieste meideanul pe ceriu de la zodiacul Racului pân[ la al
Capricornului (deci Calea Lactee); Siloghismul ¡ mazilie
unuia =i domnie altuia; C[derea la gramatic[ ¡ siovene=te
padej, l[tine=te casus; Cinci glasuri a lui Porfirie ¡ temeiul
loghic[i, neamul, chipul, deos[birea, hiri= =i tâmplarea;
+coala lui Dioghenis = s[ chema filosofiia câineasc[, carii toate
lucrurile fire=ti dzicea c[ n-au ru=ine; Lacone=te ¡ pre scurt
=i deplin ar gr[i ce ar trebui; Apa lui M =i apa lui A; apa lui T
¡ Marisa, Arta, Tuntze; Oaî de =erpe ¡ minciunele scornite;
Degete de trandafir ¡ radzele soarelui ro=ii, de diminea\[;
Cheia a doa[ monarhii ¡ cetatea Beligradului; Dobitoc
platonicesc ¡ omul, dobitoc în dou[ picioare. Exist[ prin
urmare informa\ii astronomice, filosofice, de gramatic[,
geografie, considera\ii politice personale (despre importan\a
Belgradului ca punct strategic în conflictul dintre cre=tinism =i
islamism) ba chiar =i prezentarea baroc[, în stil european, a
unor momente ale zilei. În afar[ de degetele de trandafir
citate mai sus scara con\ine =i alte expresii asem[n[toare,
v[dind lecturile occidentale ale autorului: culegerea florilor
din mun\i pentru r[s[rit, m[nunchele albe din cele negre a
alege pentru înserare etc. În ce prive=te ou[le de =arpe,
este interesant de observat cât de precis l-au urm[rit pe Cantemir
anumite viziuni. Peste ani el va desena, pentru Sistemul religiei
muhammedane, un copac simbolic r[s[rit din inima lui Othman.
El va avea în loc de frunze capete de =erpi. Între scara Istoriei
ieroglifice =i Sistem trecuser[ =aptesprezece ani.
Concluzii Arta de a folosi cuvântul a fost pentru Cantemir
mijlocul cel mai eficace prin care a comunicat posterit[\ii
mesajul s[u complex, dar a fost =i expresia unui amplu context
de epoc[. Acest context l-a format pe Dimitrie Cantemir însu=i.
A fost de aceea cu atât mai important s[ observ[m cum aprecia
autorul atât contextul respectiv, cât =i modul cum trebuie s[-i
r[spund[. Am analizat în paginile de mai sus liniile directoare
ale demersului cantemirian în aceast[ zon[ relativ bine
circumscris[ a artei de a folosi cuvântul, observând punctele
ei de contact cu alte zone ale activit[\ii sale. Mai r[mâne s[
!"$
stabilim, din perspectiva cercet[torului de ast[zi, cum s-a

implantat întreg acest demers în cultura epocii respective, ce
a însemnat pentru poporul =i veacul s[u.
Sfâr=itul secolului al XVII-lea =i începutul celui de-al XVIII-lea
a produs mari schimb[ri în raporturile lumii civilizate, atât pe
glob cât =i în Eurasia, zona care-l interesa pe Cantemir. Încet
=i sigur avansul Orientului c[tre Occident, adic[ al Imperiului
Otoman spre Europa cedeaz[ teren unor for\e noi, venite dinspre
Occident, for\e culturale, dar nu numai (în aceast[ privin\[
straturile succesive =i reciproce de asimil[ri alc[tuiesc un peisaj
mult mai nuan\at). Acestei clipe de echilibru în=el[tor îi apar\ine
Dimitrie Cantemir. El a sesizat limpede schimbarea vânturilor
pe marea aren[ a istoriei =i a încercat, cu toat[ puterea spiri-
tual[ de care dispunea, s[ proiecteze trecutul =i prezentul poporului
s[u în prim-planul problemelor acelei lumi aflat[ în plin[ mi=care.
Calea de care a dispus aproape în exclusivitate pentru împli-
nirea acestui deziderat a fost aceea a cuvântului scris. +i din punctul
de vedere al culturii epoca sa era una de relativ echilibru între
Orient =i Occident. O anumit[ permeabilitate bilateral[ se
observ[ la începutul secolului al XVIII-lea =i ea duce la compara\ii
frunctuoase pentru efectuarea unor noi sinteze. Occidentul
este interesat în mai mare m[sur[ s[-=i asimileze Orientul =i
tentativa lui va culmina cu demersul lui Voltaire s[ spunem, din
Candide sau Micromégas, dar =i cu moda turqueries, Acestea
sunt semnele declinului baroc al interesului lumii occidentale
medievale. Cât prive=te Orientul, el nu dep[=ise, în asimilarea
Occidentului, marele moment al influen\ei bizantine =i apoi
grece=ti p[strând, în ceea ce primea din Occident, mai ales
filiera italian[. Padova era principala universitate a republicii
Vene\ia, fost[ colonie bizantin[. La Padova se formaser[
majoritatea profesorilor greci ai marilor Academii ale Impe-
riului Otoman. În rest, Orientul continua s[ tr[iasc[ în spiritul
resurselor propriului s[u trecut: India, Persia =i alte filoane
mai vechi sau mai noi. Dimitrie Cantemir se situeaz[ la aceast[
conjunc\ie de lumi mai aproape de Occident prin aspira\ii =i
mai aproape de Orient prin datele ini\iale ale forma\iei sale, un
Orient care asimilase îns[ antichitatea greco-latin[ =i Bizan\ul.
DIMITRIE CANTEMIR
!"%
În planul strict al cercet[rii limbilor primii pa=i fuseser[

f[cu\i cu aproximativ un secol în urm[, prin tip[rirea de
dic\ionare plurilingve. A=a, de pild[, marele dic\ionar al lui A.
Calepinus, editat în 1605, cuprindea echivalen\e din 11 limbi.
Diver=i înv[\a\i europeni studiaz[ fenomenele unor spa\ii
lingvistice îndep[rtate încercând s[ le apropie de în\elegerea
lor. Cantemir însu=i citeaz[ traducerea lui Saadi din persan[
în latin[ f[cut[ la 1648 de Gentius. El era de asemenea la
curent cu teoriile lingvistice formulate cu prec[dere de teologii
occidentali, dup[ care originea tuturor limbilor era turnul
Babel, dar era la curent, de asemenea, =i cu cercet[ri laice, în
special cu privire la importan\a limbii latine în dezvoltarea
limbilor europene77. Avea în acest sens cuno=tin\ele grama-
ticienilor Academiei constantinopolitane, educa\i =i ei, mai to\i,
la Padova =i Roma, forma\i în spiritul =colii lui Teophil Corydaleu78.
E de presupus c[ din biblioteca respectivei Academii nu lipseau
lucr[ri de referin\[, cum ar fi Guillaume Budé Commentarii
linguae grecae (1529), unde este reluat[ teoria antic[ dup[
care latina provine din greac[, ceea ce înseamn[ c[ limbile
romanice sunt în fond mo=tenitoare ale celei grece=ti. Probabil,
de asemenea, exista acolo G. J. Vossius Etymologicum Linguae
Latinae. Praefigitur eiusdem de litterarum permutatione
tractatus, ap[rut[ la Amsterdam în 1662. Teoria turnului Babel
ca origine a familiilor de limbi, formulat[ de Cantemir mai
târziu, în cercet[rile de la Marea Caspic[ (1722), nu exclude
posibilitatea ca el s[ fi cunoscut, în biblioteca imperial[ din Perter-
sburg, la care se refer[ în Sistemul religiei..., o lucrare ca aceea
a lui W. Wotten Disertatio de confusione lingaurum extrictori-
bus turris Babylonicae, ap[rut[ la 1715 ca anex[ a colec\iei
tip[rite la Amsterdam de J. Chamberlaine cu titlul Oratio
dominica in diversas omnium fere gentium linguas et propriis
cuisque linguae characteribus expressa una cum disertationibus
nonnullis de linguarum origine varrisque ipsarum permutationibus.
Tot în biblioteca petersburghez[ putea fi o alt[ lucrare, ap[rut[
la 1711, a lui J. J. Eccardus Historia studii etymolagici, pe care-o
putea folosi ca baz[ de desf[=urare a argument[rilor etimologice
din Loca obscura..., Istoria Imperiului Otoman, Sistemul
!"&
religiei... ori Hronic. De altfel, chestiunea etimologiilor plutea

în aerul epocii, o lucrare ca aceea a lui Gianbattista Vico De
antiquissima Italorum sapientia (1710) inspirat[ de Cratylos a
lui Platon, merge pe ideea c[ etimologia unor cuvinte latine=ti
v[de=te principii filosofice capabile, la rândul lor, s[ ateste
paralelismul necesar între cercetarea filosofic[ a ideilor =i
ancheta istoric[ asupra faptelor. Ori, în principiu, acestea au
fost =i afirma\iile istoriografiei cantemiriene, modul de asam-
blare a ideilor sale filosofice =i istorice. O chestiune important[
asupra c[reia Cantemir formuleaz[ puncte de vedere de natur[
s[-l situeze la paritate cu cercetarea european[ de vârf este
cea privitoare la importan\a cultural[ a limbilor arabe. În acest
domeniu el mo=tenea întregul rafinament al cercet[rii grama-
ticienilor orientali. Un Al Bosnawi comentase pe misticul Muhyi
din ibn Arabi. De asemenea, nu putea fi str[in de întregul
complex al rela\iilor culturale arabo-romanice. Înc[ în secolul
al X-lea (982) un anonim persan (Hudud al-alam) men\iona
spa\iul carpato-danubian. Gardizi, în Zaim al-Akhbar (1049 1053)
reîmprosp[ta aceste informa\ii. Dac[ acele lucr[ri nu figureaz[
între sursele Istoriei Imperiului Otoman, de pild[, nu este totu=i
exclus ca Dimitrie Cantemir s[ le fi v[zut la Constantinopol,
c[ci el deplânge exact lipsa unor lucr[ri orientale potrivite cu
subiectul s[u atunci când prefa\eaz[ Sistemul religiei... De
asemenea putea fi informat în leg[tur[ cu traducerea arab[ a
lui Macarie Zaim f[cut[ unei cronici române=ti pierdute, care
nara evenimentele din Valahia dintre 1292 1664, ori cu notele
de c[l[torie ale lui Paul din Alep, fiul patriarhului Macarie al
Antiohiei, care-l înso\ise pe acesta într-o c[l[torie în \[rile
române la jum[tatea veacului al XVII-lea. Este oricum semni-
ficativ faptul c[ chiar la 1705, când termin[ Istoria ieroglific[,
apare la Ia=i traducerea în arab[ a Divanului. De altfel, la Ia=i
=i Bucure=ti se mai tip[riser[ c[r\i arabe, dup[ cum la Alep
unele din cele slavo-române tip[rite în principate se traduceau
în arab[. De pild[, Cartea orelor apare la Bucure=ti în 1702 în
edi\ie greco-arab[, iar Paremiarul publicat la Ia=i în 1683 în
române=te e tradus în arab[ =i apare la Alep în 1708.79 Este
iar[=i adev[rat c[ la Alep existau =i consulate europene (al Fran\ei,
DIMITRIE CANTEMIR
!"'
Angliei, Olandei) care încercau s[ imprime culturii un aer

occidental. Marile universit[\i ale lumii turco-arabe cultivau
Cantemir însu=i spune asta gramatica, metrica, retorica,
logica, literatura. Faptul c[ Dimitrie Cantemir citeaz[ modelele
de înv[\[mânt =i cultur[ ale lumii arabe e semnul c[ le =tia
valoarea, se formase în bun[ parte în spiritul lor, dar de\inea
=i surse occidentale. Sf. Augustin, de pild[, pe care-l citeaz[,
era complet necunoscut lumii arabe.80 Imperiul Otoman
func\iona, la începutul secolului al XVIII-lea, ca un agent de
schimb între Orient =i Occident. În acest context nu pare deloc
ciudat c[ Dimitrie Cantemir s-a ocupat, de pild[, de rela\ia
dintre arab[ =i ebraic[ aproximativ în acela=i timp cu Leibniz,
care s-a referit la corela\ia ebraic[-arab[ în Nouveaux essais
sur lentendement humain scris[ în 1703, dar publicat[ abia în
1765. La fel, nu pare s[ fie deloc întâmpl[toare alegerea lui
Wissowatius =i Van Helmont (Tocilescu îi consider[ minori) în
formularea unor teorii cantemiriene =i combaterea altora.
Ambii oglindeau în fond un întreg mod de a pune problema
rolului filosofiei în cultura occidental[, chiar dac[ nu erau
originali în afirma\iile lor. Dar, a=a cum recuno=team în
Metafizica lui Cantemir teoria lui Van Helmont despre un
element primordial, aierul, nu putem s[ nu recunoa=tem în
teoriile lui Van Helmont marea disput[ care fusese a secolului
al XVII-lea european: între ra\ionalismul cartezian =i monado-
logia lui Leibniz. Mai aproape de Leibniz cel din Système
nouveau de la nature et de la communication des substances,
aussi bien que de lunion quil y a entre lâme et le corps (1695),
Fizica lui Van Helmont a rezonat cu gândirea cantemirian[
format[ în spirit religios =i bizantin, cu certe influen\e ale
filosofiei antice grece=ti, a=a cum se define=te ea în Divanul
publicat la sfâr=itul secolului al XVII-lea (inspirat =i de Wisso-
watius, din care copiaz[ practic toat[ ultima parte). De altfel,
în trecere fie spus, problema dualit[\ii suflet/corp sau lume
fizic[/lume spiritual[ era caracteristic[ atât Orientului ortodox,
cât =i Occidentului catolic (=i cre=tin în general), fiind o mo=tenire
a Evului Mediu. A=a se face c[, la mai bine de o jum[tate de
secol distan\[, Cantemir propune în Divanul aceea=i solu\ie
!#
pe care Jan Amos Komenski o propusese la 1631 în Labyrinth

Sveta i Raj srdèe (Labirintul lumii =i raiul inimii): renun\area
la binefacerile lumii în favoarea supravie\uirii spirituale.
Interesul strict lingvistic transcende în activitatea lui Cantemir
spre filosofie =i storiografie. Arta de a folosi cuvântul n-a fost
o art[ în sine, ci me=te=ugul prin care umanistul se rostea
despre lumea în care tr[ia =i despre sinele s[u în confruntare
cu ea. Ceea ce omul politic nu reu=ise s[ fac[ pe calea armelor,
omul de cultur[ a f[cut folosind drept arm[ cuvântul. Aseme-
nea altor spirite luminate ale veacului s[u apar\inând poporului
român ori altor popoare situate în zona interferen\ei dintre
Orient =i Occident Nicolae Milescu, Constantin Duca, Constantin
Cantacuzino Stolnicul, Alexandru Mavrocordat Exaporitul, Jan
Comenius =.a., Dimitrie Cantemir a =tiut c[ aceea era clipa cea
mai favorabil[ când un popor mic numeric dar mare prin
spiritul s[u se poate impune în ochii unei lumi avid[ s[ desco-
pere valori care s-o salveze. Iar spiritul european care se definea
atunci pe sine, ie=ind din magma conflictelor religioase =i
politice, ridica pilonii mereu mai siguri ai culturii în fa\a oric[ror
vânturi contrarii. Nu altfel a f[cut Dimitrie Cantemir, de departe
cel mai însemnat personaj românesc al acelui început de veac.
DIMITRIE CANTEMIR
!#
M ESAJUL ARTELOR
oordonate generale: muzica =i arta plastic[ Exist[ uneori,

C în activitatea de ansamblu a unei personalit[\i creatoare,
demersuri care marcheaz[ începuturile, coline singuratice
p[r[site apoi de pa=ii celui pornit în marea aventur[ a cunoa=-
terii. Acesta este cazul muzicii în existen\a creatoare a lui
Dimitrie Cantemir. Sau mai pot fi tentative nefinalizate, neurmate
în toate posibilit[\ile lor de dezvoltare, c[rora le recunoa=tem
semnele ici-colo pe parcursul unei vie\i marcat[ în principal
de alte repere. Acesta este, în cazul lui Dimitrie Cantemir, locul
artelor plastice.
Muzica =i arta plastic[ nu constituie totu=i, dat[ fiind pozi\ia
pe care le-am fixat-o mai sus, deocamdat[ ipotetic, cantit[\i
neglijabile ale personalit[\ii culturale cantemiriene. R[mâne
înc[ de demonstrat în ce m[sur[ prima dintre ele, atestând
interesul pentru aceast[ art[, sap[ în con=tiin\a înv[\atului o
cale tipic[ =i pentru alte forme de cultur[ la care va avea acces,
iar cea de-a doua va înso\i gândirea sa în toate punctele-cheie,
f[când s[ \â=neasc[ la suprafa\[, din adâncurile con=tiin\ei,
imaginea vizual[. În ambele aceste cazuri e vorba de sensi-
bilitatea care a modelat permanent inteligen\a =i prezentarea
lucid[ a informa\iei.
Muzicianul Dimitrie Cantemir teoreticianul =i compo-
zitorul s-a format, dup[ cum m[rturise=te singur într-una
din notele Istoriei Imperiului Otoman, în atmosfera muzical[ a
Constantinopolului =i dup[ regulile muzicii orientale, studiind
vreme de cincisprezece ani cu doi profesori de tanbur
instrument de coarde la care se cânta prin ciupire cu un plectru
anume Kiemani Ahmed, un renegat, =i Angeli, ortodox.1
Cantemir a pornit la drum, pe lâng[ datele naturale o bun[
ureche muzical[, mâini =i degete lungi, cunoscând de acas[
!#
muzica popular[ româneasc[ =i, în chip mai mult întâmpl[tor,

muzica european[. A=a, de pild[, odat[ cu trecerea spre Poart[
a lui Raphael Leszczynski, care s-a oprit la curtea lui Antioh,
fratele mai tân[r, adic[ Dimitrie, face considera\ii pertinente
cu privire la concertul prezentat de instrumenti=tii solului
polon. Cuno=tea de asemenea muzica religioas[ de tip ortodox,
adic[ grecesc, bizantin. În capitala Imperiului curiozitatea sa
atât de vie îl va fi f[cut s[ se interezese nu numai de istoria
muzicii orientale, ci =i de muzica european[, date fiind rela\iile
pe care le stabilise cu diver=i ambasadori europeni. Sinteza
muzical[ pe care a executat-o Dimitrie Cantemir se resimte
de variatele sale cuno=tin\e =i atest[ o orientare a demersului
muzical care va caracteriza apoi =i orientarea tuturor celorlalte
demersuri ale sale în zona culturii.
În total, Dimitrie Cantemir a practicat muzica peste dou[-
zeci de ani, la începutul carierei sale, =i n-a revenit la ea decât
în ultimii ani de via\[, când a inventat un instrument pentru
m[surarea optic[ a duratei =i în[l\imii sunetelor. El însu=i =i-a
apreciat, c[tre sfâr=itul vie\ii, activitatea de muzician în ace=ti
termeni lucizi: Multe într-adev[r a= fi putut scrie =i ar[ta despre
muzica \[rilor orientale, care poate c[ nu le este cunoscut
acestor \[ri (s[ nu mi se socoteasc[ acest lucru ca o slav[
de=art[), pentru c[ m-am ostenit mai mult de dou[zeci de ani
în muzica oriental[ practic[ =i teoretic[, dar cum mi-am pus
în gând nu s[ înv[\, ci s[ spun ce li se pred[ =i ce înva\[ ei, voi
ar[ta lucrul pe scurt.2 +i mai departe: Când eram la Constan-
tinopol am alc[tuit, ducând-o precum n[d[jduiam la bun
sfâr=it, o carte (pe care am închinat-o actualului sultan Ahmed,
care se desfat[ foarte mult cu muzica =i e foarte priceput în
ea), scris[ în limba turc[, supunând în ea indica\iile teoretice
ale întregii muzici la anumite reguli =i canoane sigure, iar notele
le-am redat cu caractere arabe pentru o mai lesnicioas[ între-
buin\are =i practic[ ar[tând (dup[ cum sper) mai clar teoria,
a=a c[ acum în=i=i turcii spun c[ =i muzica practic[ =i cea
teoretic[ a devenit mult mai u=oar[ =i mai limpede. Iar la Moscova
am inventat =i un instrument matematic pe care =i prealuminata
sa maiestate împ[r[teasc[ a binevoit a-l vedea =i n-a îng[duit
DIMITRIE CANTEMIR
!#!
s[ fie hulit (c[ci el însu=i este foarte sârguitor =i priceput în

muzica bisericeasc[), în care ar[tam locurile mecanice =i mate-
matice =i intervalurile tonurilor naturale, artificiale =i simple,
compuse, ale semitonurilor =i altele, pân[ la punctul numit de
obicei indivizibil, cu care instrument pot fi ar[tate vizibil, f[r[
eroare =i f[r[ nici un ajutor al coardei aplicate, ci numai prin
compas, locurile de la care trebuie s[ provin[ tonurile pline =i
semitonurile etc. 3 Aprecierile la adresa lui Ahmed al III-lea =i
ale lui Petru cel Mare nu numai c[ sunt f[cute de pe pozi\ia
maestrului, dar =i din perspectiva unor contacte directe.
Trebuie amintit c[, la numirea sa ca domn al Moldovei,
prezentându-se în fa\a sultanului, Cantemir a cântat o compo-
zi\ie proprie, un semâ-î, iar sultanul apreciind în mod deosebit
acest lucru autorul lui era usta, mare maestru al muzicii
turce=ti i-a d[ruit un caftan clasa Fakiré, ceea ce echivala cu
titlul de pa=[ cu trei tuiuri, când domnii principatelor, ca =i
ambasadorii cre=tini la Poart[ nu dep[=eau rangul de pa=[ cu
dou[ tuiuri (coresponzând unui caftan clasa Chilat). Era un
ascendent la care Cantemir avea s[ renun\e peste câteva luni
cu inima u=oar[, considerând c[ pentru Moldova a sosit clipa
cea mare a eliber[rii de otomani. În ce-l prive=te pe Petru I, e de
presupus c[ discu\iile nu se refereau doar la muzica biseri-
ceasc[. Ivan Ilinski, secretarul personal al lui Cantemir, noteaz[
în jurnalul s[u personal c[ împ[ratul a primit, într-o vizit[ la
Cantemir, traducerea din Agapit, executat[ chiar de Ilinski.
Discu\ia respectiv[ a avut loc în ajunul preg[tirii campaniei
de la Marea Caspic[. În afara autoaprecierilor de mai sus cu
privire la condi\ia sa de muzician, Cantemir a mai l[sat poste-
rit[\ii înc[ una, în care execut[ un adev[rat tur de for\[ cu
privire la istoria muzicii orientale =i locul s[u propriu în acest
complex: Husein Mecena muzican\ilor orientali. El a avut
în foarte mare stim[ pe Hodgea Musîkâr, orfeul per=ilor, =i pe
=colarul acestuia, Gulam arabul. Toat[ Turcia =i Persia se delecta
în melodiile =i cântecele lor pân[ în timpul lui Mahomed
sultanul când arta muzicii, uitat[ mai cu totul, nu numai a
reînviat, dar înc[ s-a ridicat la cea mai mare perfec\iune prin
Osman Effendi, nobil din Constantinopole. Acesta a l[sat dup[
!#"
sine mai mul\i =colari arti=ti atât în muzica vocal[ cât =i în cea
instrumental[. Anume în cea vocal[ a fost renumit unul Chafiss,
supranumit Kiomur (C[rbune), apoi Buhurdji Ogli, Memish
Aga, Kiuciuk Muesin =i Despihci Emir; iar în cea instrumental[
au excelat doi greci, Kiemani Ahmed, un renegat, =i Angeli
ortodox. (...) apoi un evreu cu numele Celebico; între turci,
mai renumi\i au fost Dervish Osman =i Kurshungi Ogli, elevul
s[u, =i al\i doi cu numele Tastei Ogli Sinik Mehmed =i Bardaci
Mehmed Celebi; ace=ti doi din urm[ au avut instructor pe un
anume Camboso Mehmed Aga =i dup[ aceea împreun[ cu
Ralakri Eupragiotul, nobil grec din Constantinopol, i-am instruit
eu în unele p[r\i ale muzicii, mai ales teoretice =i într-un metod
nou inventat de mine pentru a exprima cântecele =i doinele
prin note, inven\iune necunoscut[ mai înainte turcilor. Am
mai avut în afar[ de ace=tia =colari pe cari i-am înv[\at muzica
teoretic[ =i practic[, pe Davul Ismail Effendi, mare trezorier
al Imperiului =i pe Latif Celebi, chasinedarul s[u. Invitat de
ace=tia am compus o carte mic[ în limba turceasc[ despre arta
muzicii =i am dedicat-o lui Ahmed III, sultanului acum domnitor.
Precum am în\eles, amatorii de muzic[ se servesc pân[ în ziua
de ast[zi de regulile puse de mine în acea c[rticic[. (...) +i pe
temeiul adev[rului pot s[ afirm c[ muzica turceasc[ încât prin
ritm =i propor\iunea cuvintelor este cu mult mai perfect[ decât
multe lucruri europene; cu toate acestea trebuie s[ m[rturisesc
c[ ea este foarte greu de în\eles; încât, în vasta cetate a
Constantinopolului (...) abia vei g[si vreo trei ori patru cari s[
cunoasc[ perfect fundamentele acestei arte. Dar cauz[ c[
muzicienii perfec\i sunt aici atât de rari provine din dificultatea
de a putea cuprinde toate acele p[rticele de sonuri ce arabii le
numesc terküb, despre cari Hodgea Musîkâr, pe urma lui Ptolemeu,
zice c[ sunt infinite =i f[r[ num[r. (...); voi trata despre aceast[
art[ într-un op separat dup[ sistema =i opiniunea lumei
orientale.4 Sugestia din finalul acestui citat, referitoare probabil
la aceea=i lucrare nefinalizat[, Despre guvernarea otoman[, este
important[, deoarece, f[când-o la 1717, autorul anun\[ =i
Sistemul pe care avea s[-l publice la 1722. În Sistem el se refer[,
dup[ cum am v[zut mai sus, din nou la muzic[ =i anun\[ c[ va
DIMITRIE CANTEMIR
!##
trata acest subiect în lucrarea viitoare, al[turi de arhitectura

civil[ =i naval[. Avea de gând deci s[ acorde artelor un spa\iu
mai întins. În sfâr=it, este interesant în citatul de mai sus, pe
lâng[ încadrarea pe care =i-o face In muzica instrumental[
turceasc[ în calitate de elev =i profesor renumit, =i faptul c[ el
compar[ tot timpul aceast[ muzic[ pe care o practicase cu
aceea european[, de care avea deci idee. De altfel fiii s[i, mai
ales fetele, cântau la clavecin. Despre Maria au r[mas însemn[ri
în acest sens.8 Acest lucru este cu atât mai important cu cât
marii muzicieni europeni ai momentului Bach e cel mai impor-
tant (16851750) =i-au alc[tuit sistemele f[r[ raportare la
alt tip de muzic[ decât cea pe care o practicau ei în=i=i, deci
f[r[ o voca\ie sintetic[ de natur[ s[ dep[=easc[ grani\a
european[ a domeniului. Bach =i-a alc[tuit sistemul pentru
un instrument clavecinul =i pentru un gen muzical fuga 6
Dimitrie Cantemir l-a alc[tuit pentru tanbur, dar a indicat =i
felul cum poate fi valorificat în concertul vocal-instrumental.
De altfel Dervish Osman pe care-l citeaz[ mai sus inventase =i
el o nota\ie pentru muzica vocal[, dar Cantemir nu se refer[
explicit la ea, fiind el însu=i compozitor de muzic[ vocal[ =i
instrumental[. În tratatul s[u, pe lâng[ nota\ia =i sistemul
valabil pentru tanbur, precizeaz[ c[, prin compara\ie, un concert
vocal-instrumental e omofonicmodal (evident, folose=te
perifraze care trimit la ace=ti termeni). De asemenea, Cantemir
se refer[ în tratatul s[u la ansamblul orchestrei, adic[ la alte
tipuri de tanbur (el =i-a scris sistemul pentru un tanbur cu dou[
corzi duble =i una simpl[) =i la alte instrumente (ney etc). Mai
târziu, în Istoria Imperiului Otoman, problema instrumentelor
muzicale va fi reluat[ pe larg, f[cându-se distinc\ie între cele
folosite în muzica numit[ cult[ =i cele ce apar\ineau muzicii
militare: Musîkâr a cântat la Siesdar (instrument muzical
numit în ar[be=te Zabur, în grece=te Psalterion) (...).
Instrumentul de muzic[ numit siesdar seam[n[ foarte mult
cu harpa =i aci se =i nume=te siesadar sau Ezac¨rdon. Este cel
mai minunat instrument de muzic[ =i se crede c[ însu=i David
l-a inventat; dar ast[zi pu\ini sunt cari s[ =tie cânta bine cu
el. 7 Pentru muzica militar[ se folosea tobulhanaua, care avea
!#$
o compozi\ie diferit[ de la un rang militar la altul. Iat[ tobul-

hanaua (de la tobl ¡ tob[) unui vizir: st[ în nou[ tobe; nou[
zurnazeni sau care cânt[ în zurna, adic[ fluier; =apte boruxeni
sau trompetari; patru zillzani, care bat în zil, o specie de discuri
de aram[ cari b[tându-le unul de altul dau un sunet clar =i
acut. ..)8 Cantemir face distinc\ie din punctul de vedere al
armoniei între muzica de concert =i cea militar[, ale c[ror
principii erau diferite. În ce prive=te muzica militar[, precizeaz[
c[ ea nu era neap[rat de victorie, ci de mar=. Avea menirea s[
între\in[ ritmul armatei aflat[ în mers. În sfâr=it, în spiritul
aceleia=i voca\ii sintetice, Cantemir se refer[ la muzica reli-
gioas[ oriental[ =i cre=tin[, la muzica popular[, f[când cuvenitele
distinc\ii =i apropieri. Astfel, în timp ce în Moldova În col\ul
din dreapta al l[ca=ului este corul psal\ilor moldoveni, iar în
cel din stânga al celor greci, care cânt[ cânt[rile biserice=ti cu
rândul în amîndou[ limbile9, în Imperiul Otoman musulmanii
erau adu=i la ascultare în alt chip: Este un cânt[re\, muezin,
care din în[l\imea turnului geamiei numit Menare invit[ poporul
la rug[ciuni de cinci ori pe zi. Vinerea este =i un al =aselea
Ezan, numit Selat, care se cânt[ dou[ ore înainte de Nemazul
sau rug[ciunea de jum[tatea zilei ((...); a=a e =i cu Temgidul,
care se cânt[ înainte de rug[ciunile de diminea\[ (.. .);
amândou[ sunt doxologie sau cântece întru lauda lui Dumne-
zeu (.. .)10. În ambele biserici e vorba de muzic[ vocal[, dar
caracteristicile ei difer[, a=a cum e clar din citatele de mai sus
=i cum precizeaz[ Cantemir în continuare pe parcursul descri-
erilor sale, l[sând s[ se vad[ c[ în ambele cazuri, pe lâng[
substratul popular specific, e vorba =i de influen\e culte diferite:
cea greaceasc[ =i a muzicii modale în cazul muzicii de cult din
Moldova; cea oriental[, mai ales persan[ =i arab[, în cazul
muzicii turce=ti. Substratul popular atest[ în cazul muzicii din
Moldova originea latin[ a poporului (ora\ia de nunt[) sau chiar
substratul dacic (c[lu=arii), iar în cazul celei turce=ti substratul
magic oriental: Turcii =i persanii, adaptând întreaga muzic[
mi=c[rii cere=ti, o împart în =apte glasuri (care corespund celor
=apte zile ale s[pt[mânii); aceste =apte glasuri (sunete sau
tonuri) iar[=i le împart în 12 mekdam (case sau l[ca=uri), cores-
DIMITRIE CANTEMIR
!#%
punzând celor 12 luni =i zodiacuri; iar casele acestea le împart

în 365 de terkîb, adic[ m[suri, dup[ num[rul zilelor anului
întreg =i din toate acestea adun[ principalele =obe, adic[
intervale socotite drept cele patru anotimpuri =i drept acela=i
num[r de elemente din care, dup[ cum transmit vechii
naturali=ti, este alc[tuit[ lumea fizic[.11 Pre\uirea pentru
muzic[ a lumii orientale o dep[=e=te cu mult, la nivel mediu
vorbind, pe aceea a europenilor. Cantemir precizeaz[ c[
absolut to\i copiii, fete sau b[ie\i, înv[\au la =coal[ muzica.
Este interesant de observat c[ Dimitrie Cantemir, punând în
pagin[ caracteristicile de substrat ale muzicii române=ti =i
turce=ti, constat[ c[ în timp ce substratul primeia trimitea la
nemijlocite experien\e de ordin istoric =i social, al celei de-a
doua trimitea la o înc[rc[tur[ c[rtur[reasc[. Moldova era deci
destinat[ s[ apar\in[, =i prin aceste date muzicale, Europei, în
timp ce Imperiul Otoman apar\inea Orientului. A=a stând
lucrurile este cu atât mai important de v[zut în ce sens a fost
îndreptat demersul teoretic =i sistematic al lui Cantemir în
muzica turceasc[, ce linii considera c[ trebuie s[ p[streze =i
ce înnoiri s[ produc[ în aceast[ zon[ spiritual[ atât de
important[ pentru \inuta cultural[ a marelui imperiu.
În sfâr=it, socotim c[ nu este cu totul lipsit[ de importan\[
men\ionarea din nou a legendei pe care Cantemir o consider[
începutul absolut al muzicii: Pe când executa ordinul uciderii
celor 30 000 de per=i, îi vine rândul =i unui muzician. Acesta a
cerut s[ fie dus în fa\a sultanului. Nu doresc eu via\a pentru
mine ca om, dar ca înv[\[tor al muzicii, ale c[rei mistere înc[
nu le-am putut p[trunde pe toate, v[ rog s[-mi l[sa\i înc[
vreo câtva timp ca s[ m[ pot mai bine perfec\iona în aceast[
art[ divin[, care dac[ voi ajunge s[ fiu perfect în ea, n-o voi
da nici pentru tot imperiul vostru. Dup[ aceea a fost îndemnat
s[ dea o prob[ despre =tiin\a sa. (.. .) Impresionat, Murad,
chiar din considera\iune c[tre acest muzicant, a dat ordin ca
acei captivi cari mai erau în via\[, nu numai s[ nu fie uci=i, ci
s[ se lase cu to\ii în libertate. Dup[ aceea Murad a luat pre
lâng[ sine pe acest muzicant =i ducându-l la Constantinopol
l-a \inut în mult[ stim[. +i într-adev[r, acele opere persane de
!#&
muzic[, cari p[reau a fi îngropate sub ruinele murilor Bagdadului,

au reînviat prin el în toat[ Turcia.12 Parabola e foarte veche,
de origine chinez[, cunoscut[ îndeob=te, a=a cum am mai
amintit, cu referire la pictor. Din ambele parabole rezult[ c[
per=ii au r[spândit în lumea barbar[ a Orientului propria lor
cultur[. Pictura =i muzica au supravie\uit în marele imperiu
ca mo=tenire persan[, dar =i ca o continuare a artei bizantine,
urma=[, la rândul ei, a celei greco-latine antice. Astfel, dup[
ce men\ioneaz[ faptul c[ mai exist[ pe malul m[rii un palat
cu splendide picturi murale, r[mas de pe vremea romanilor =i
p[r[sit de turci din motive religioase (pictura mural[ era
interzis[ de Coran), Cantemir \ine s[ aduc[ în discu\ie faptul
c[ unul dintre sultani, poreclit Mest (Be\ivul) reu=ise s[-=i
picteze în întregime pere\ii interiori ai palatului cu scene de
vân[toare, de petrecere =i cotidiene în stil clasic. Aceast[ art[
a antichit[\ii o preluaser[ zice Cantemir în chip str[lucit,
conferindu-i o mare originalitate. El face o paralel[ între arta
picturii la per=i =i la turci, remarcând câteva lucruri interesante:
Arta picturii care se nume=te în general Naks, iar zugr[virea
icoanelor Tasvir =i întrebuin\area ei este interzis[ la turci,
dar la persani vechiul obicei de a picta icoane =i oricare chipuri
de pere\ii caselor, pentru împodobire, n-a putut fi nimicit nici
de puterea =i t[ria Coranului 14 De altfel, turcii în=i=i cunosc excep-
\ii în arta portretului: Cu toate acestea la curtea sultanului =i
aceast[ slujb[ î=i are dreg[torul ei care este Musewir ba=i (mai
marele pictorilor). El n-are alt[ sarcin[ decât s[ picteze chipul
sultanului nou urcat pe tron =i s[-l pun[ spre p[strare în
biblioteca seraiului. +i astfel biblioteca dinl[untrul palatului
are =i acum chipurile tuturor sultanilor, de la Othman, primul
sultan turc, pân[ la actualul Ahmed, pictate In culori (pe cât
au putut) naturale, pe care am ob\inut s[ le copiem pe toate
dup[ originale, cu ajutorul prietenilor, cu mult[ sârguin\[, dar
=i cu mult[ cheltuial[ (c[ci greu =i foarte rar se g[se=te la turci
un binef[c[tor, doar de va fi atras de daruri). Nu se vede în ele
nici un fel de art[, îns[ asem[narea e cu adev[rat uimitoare.14.
În leg[tur[ cu aceste portrete copiate se =tie c[ o parte s-au
tip[rit în alb-negru =i nu la dimensiunile reale în edi\ia englez[
DIMITRIE CANTEMIR
!#'
a Istoriei Imperiului Otoman din 1734, dup[ manuscrisul dus

acolo de Antioh Cantemir, odat[ cu harta Constantinopolului
=i probabil cu desenele color ale sultanilor. Pictorul seraiului
era pe vremea lui Cantemir Levni (care executase probabil =i
copiile disp[rute ast[zi). Cantemir a fost el însu=i preocupat
pân[ târziu nu numai de pictur[ (a practicat desenul =i acuare-
la), dar =i de problema coloran\ilor. La Dimitrovka, men\ioneaz[
Ivan Ilinski în jurnalul s[u, prin\ul descoperise =i voia s[
exploateze pe scar[ larg[ un colorant natural din piatr[ pentru
culoarea negru (probabil grafit). În Istoria Imperiului Otoman
autorul aminte=te la un moment dat despre faptul c[ t[tarii
din Crimeea erau vesti\i din pricina artei de a scoate din pietre
culori naturale. Pentru desenele Istoriei ieroglifice Cantemir a
folosit praf de aur =i de aram[ (auriu =i ro=u). Aprecierea pe
care-o face în citatul de mai sus cu privire la lipsa de art[ a
portretisticii, în ciuda asem[n[rii, se refer[ f[r[ îndoial[ la
faptul c[, spre deosebire de pictura greco-latin[, legile
propor\iei corpului, mi=carea, draparea ve=mântului erau
chestiuni care nu-l preocupau pe pictor. El se orienta, în virtutea
simbolismului care subzista în arta oriental[, mai ales persan[,
dup[ gradul de importan\[, pictând capul mai mare =i mai
minu\ios =i a=ezând personajul astfel încât, chiar =i f[r[ legend[,
privitorul s[ poat[ deduce despre cine e vorba. Soliman I de
pild[ e înf[\i=at cu celebrul cod de legi, Kânun nâme, în mân[.
În ce prive=te asem[narea, Cantemir era în m[sur[ s-o aprecieze
dup[ ultimele patru portrete, c[ci locuise la Constantinopol
sub ultimii patru sultani =i-i v[zuse: Soliman al II-lea (1687-l691);
Ahmed al II-lea (169l-l695); Mustafa al II-lea (1695-l703) =i
Ahmed al III-lea (1703-l730).
Ceea ce pierduse în arta portretului, Cantemir recunoa=te
plasticii otomane în alte domenii, dintre care consider[ a fi de
vârf pe urm[toarele: arta de a picta flori (pictorul astfel speciali-
zat se numea nakkas; arta leg[turii de carte (care-l va influen\a
pe Cantemir, cel mai bun exemplu fiind Istoria ieroglific[);
arta de a scrie artistic pe pere\ii interiori ai moscheilor; arta
de a s[pa arabescuri pe pere\ii lor exteriori =i, în sfâr=it, ca
domeniu separat dar aflat în leg[tur[ cu acestea, arhitectura
!$
civil[ =i naval[. Pe lâng[ arta c[r\ii, Cantemir a pictat în stil

persan flori, în chip de chenar al unor desene, altele beneficiind
de chenare în stil european, dup[ cum caracteristicile desenului
în ansamblul s[u sunt mai curând europene decât orientale.
În ambele situa\ii faptul este explicabil prin existen\a modelelor
orientale (în prima parte a vie\ii) =i apoi occidentale (în ultima
parte).
Dimitrie Cantemir muzicianul. Unicul exemplar manuscris

al tratatului de muzic[ scris de Dimitrie Cantemir în limba
turc[ este o copie a originalului, executat[ în epoca sa =i se
p[streaz[ la Biblioteca Arel a Institutului de Turcologie din
Istambul sub titlul Mecum asî Kantemiroglu. El este intitulat
Kit`bu ilmi musikî (Cartea =tiin\ei muzicii). În secolul trecut
au mai circulat înc[ =i alte copii manuscrise, lucrarea a avut
foarte mare vog[, una dintre copii fiind semnalat[ de posesorul
însu=i, muzicologul Rauf Yekta Bey. Avea titlul Tarifa ilmi
musikî ala ve\ki mahsus (Explica\ia =tiin\ei muzicii într-un chip
mai am[nun\it). Traducerea în limba român[ s-a f[cut dup[
exemplarul din biblioteca Arel, în 1973, cu titlul Cartea =tiin\ei
muzicii dup[ felul literelor. În afara tratatului cantemirian ea
cuprinde o anex[ cu o selec\ie de melodii, unele compuse de
Cantemir (în transcriere european[), selec\ie a autorului. Din
sutele de melodii proprii pu\ine s-au mai p[strat la timp. Unele
au fost reperate de Rauf Yekta la începutul secolului trecut ca
melodii intrate în folclor, iar despre altele =tim din culegeri
fran\uze=ti de melodii f[cute chiar în epoca lui Cantemir1S (una
probabil a furnizat-o chiar el în timpul refugiului la Ambasada
Fran\ei din perioada 17031705) ori din culegerea lui Hampar-
sum, cel care a dat nota\ia modern[ a muzicii turce=ti =i a folosit
tratatul =i compozi\iile lui Cantemir drept surs[.
Tratatul cuprinde o serie de probleme la care ne vom referi
pe rând, comparând rezolvarea propus[ de Cantemir cu aceea
din muzica oriental[ mai veche Musîkâr =i Al Farabi =i din
muzica european[ contemporan[ lui Bach. Prima =i cea mai
important[ opera\ie este aceea a decodific[rii terminologice
prin echivalare cu codul muzical european de ast[zi pentru ca
DIMITRIE CANTEMIR
!$
p[trunderea în structurile cantemiriene s[ poat[ fi inteligibil[.

Unii termeni folosi\i de el au acela=i sens ca în muzica european[.
Astfel, spune m[sur[, ritm, melodie, structur[ melodic[, ton,
jum[tate de ton, mod, motiv, compozi\ie. Al\i termeni au o
form[ identic[ cu cei europeni, dar alte accep\ii. Cantemir nume=te
armonie lan\ul tonurilor care, venind unul dup[ celelalt, alc[-
tuiesc armonia asem[n[toare cu a corpurilor cere=ti. În muzica
european[ armonia define=te sec\iunea pe vertical[ a muzicii,
rezultat[ din convergen\a sunetelor c[tre un centru tonal. Ea
se caracterizeaz[ prin tonalitate, polifonie =i contrapunct. În
perioada lui Cantemir muzica european[ se afla într-o perioad[
de început a procedeelor armonice =i ale tonalit[\ii diatonice
(la Bach mai supravie\uiesc influen\e modale). O serie de
termeni cantemirieni au accep\ie echivalent[ cu unii termeni
europeni, de=i sunt folosite alte cuvinte. Astfel el spune repaus
sau oprire pentru pauz[; voce pentru în[l\imea sunetului;
glasul tonurilor pentru tonalitatea dominant[ (implicit nota
care-o red[); înrudire pentru consonan\[; potrivnica nepotri-
vire pentru disonan\[; taksim pentru tehnica armoniz[rii modurilor,
practic pentru legile armoniei.
Prima în ordinea urgen\ei =i cea mai important[ problem[
pe care a rezolvat-o Cantemir a fost aceea a nota\iei muzicale.
Pân[ la el muzica turceasc[ n-a avut nota\ie proprie, lucrând
cu nota\ia arab[ a lui Al Farabi, sau alte nota\ii arabe (Cantemir
îl citeaz[ pe Gulam). Un contemporan al s[u, pe care de
asemenea îl citeaz[ (Devish Osman) inventase un sistem de
nota\ie valabil numai pentru muzica vocal[, sistem despre care
probabil nu =tia, deoarece nu-l pomene=te. Prin sistemul s[u
Cantemir a intrat în istoria muzicii turce=ti ca întemeietor al
nota\iei =i p[rinte al muzicii culte, fiind citat ca atare =i ast[zi,
sub numele Kantemiroglu (fiul lui Cantemir). El a folosit valoa-
rea cifric[ a literelor alfabetului, valoare la origine magic[, dup[
cum am ar[tat. De asemenea sugestionat de faptul c[ muzica
îns[=i era pentru orientali un teritoriu magic, de leg[tur[ a
omului cu cosmosul, literele alfabetului arab i se vor fi p[rut
de dou[ ori potrivite pentru a indica sunetele muzicale. Spre
deosebire de valoarea cifric[, literele nu se repet[ în cazul
!$
nota\iei muzicale cantemiriene atunci când se repet[, cu

modific[ri, un anumit sunet. El e considerat alt sunet =i l-a
redat prin alt[ liter[. Dac[, de pild[, cifra 2 se scria în arab[ ___
atunci 20 se scrie ___ iar 200 . În sistemul de nota\ie muzical[,
îns[ re este notat cu , iar re de sus cu . Cantemir a folosit
33 de semne pentru a indica sunetele care în nota\ia european[
actual[ se cuprind în dou[ octave cromatice, dup[ cum
urmeaz[: la p. 271. Prin urmare Cantemir în=ir[ tonurile =i
semitonurile f[r[ indicarea duratelor =i a pauzelor. Mai târziu,
în Rusia, inventând instrumentul de indicare a locului de unde,
vizual, din compas, dup[ calcul matematic, apar toate aceste
sunete, se va fi gândit la indicarea deosebirii dintre tonuri =i
semitonuri. În tabelul ce mai jos tonurile se afl[ în pozi\iile l,
2, 4, 6, 8, 10, 12, 15, 18, 20, 22, 24, 26, 28, 31, 33 =i semi-
tonurile în celelalte pozi\ii. Intervalele nu sunt indicate în nici
un fel, de=i în cuprinsul tratatului e pomenit[ de pild[ cvarta.
Nu deosebe=te comma (diez de o com[ mai sus ; bemol de o
com[ mai jos come mai jos ) =i apotonul (diez de cinci
come mai sus ; bemol de cinci come mai jos ). Cantemir nu
sesizeaz[ nici distinc\ia major/minor, care va constitui axul
gândirii lui J. S. Bach. Acesta din urm[, procedând la reduc\ia
echivalen\elor, face ca din cele 15 posibilit[\i teoretice ale
gamei majore sau minore s[ r[mân[ 12. Clavecinul bine
temperat cuprinde toate cele 24 de tonalit[\i majore =i minore
ale unei singure game, ca =i toate posibilit[\ile m[surii bazate
pe 4/4. A redat tonul prin ___ =i semitonul prin ___. A notat
m[sura cu cifre arabe la cheie. Nici una din formele de notare
n-a fost inven\ia sa. Ceea ce a f[cut, lucrând cu un sistem de
nota\ie preexistent, a fost s[ epuizeze posibilit[\ile de expresie
ale instrumentului pentru ni=te condi\ii date. Cantemir s-a
gândit la acela=i lucru, dar mai înainte a propus sistemul de
lucru, adic[ nota\ia. Apoi a urmat o cale u=or diferit[, ca rezul-
tat al tipului diferit de muzic[ =i de instrument. Bog[\ia mai
mare a gamei cantemiriene exprim[ în fond, în acest punct,
un minus de sistematizare. Chiar folosirea a dou[ game în loc
de una, în linia tradi\iei orientale, exprim[ acela=i lucru. Practic,
teoria tonalit[\ii este în sistemul cantemirian mult mai pu\in
DIMITRIE CANTEMIR
!$!
!$"
pus[ la punct decât altele, s[ spunem a modurilor =i ritmului.

Totu=i Cantemir indic[ în sistemul s[u de nota\ie m[sura. El
folose=te cifrele arabe de la l la 8 al[turate semnului notelor.
Conform teoriei cantemiriene a m[surii exist[ trei tipuri de
m[suri: mare, mic[ =i foarte mic[. Ele sunt valabile atât pentru
m[sura statornic[ prin asta se desemneaz[ octava natural[
cât =i pentru m[sura schimb[toare octava în care sunetele
se pot fragmenta dup[ multiplu de 2 sau 3. Pentru varia\ia
m[surii mari folose=te cifrele de la l la 4, pentru cea mic[ de
la l la 8, iar pentru cea foarte mic[ din nou de la l la 4, numai
c[ cifra fiind a=ezat[ între dou[ semne indicând acela=i sunet,
simbolizeaz[ reducerea la jum[tate a valorii sale. Prin urmare
8 indic[ nota întreag[, 7 nu se folose=te, 6 înseamn[ doime cu
punct, 5 nu se folose=te; 4 doimea: 3 p[trimea cu punct; 2
p[trimea; l optimea. De pild[, 525 înseamn[ dou[ optimi
din mi în m[sura foarte mic[, în timp ce 5 înseamn[ o p[trime
din mi pentru m[sura mare. Faptul c[ cifrele 5 =i 7, f[r[ so\,
nu se pot folosi, v[de=te posibilit[\i de fragmentare sonor[ ca
=i în muzica european[, unde sistemul de fragmentare este de
asemenea multiplu de doi sau trei. Ca =i europenii, Cantemir
utilizeaz[ pentru m[sur[ valori sonore de la not[ întreag[ la
=aisprezecime.
Spre deosebire de Bach, care folosea, cum am ar[tat, cele
24 de posibilit[\i majore =i minore ale unei octave =i, epuizând
posibilit[\ile m[surii, ajungea la 48 de modalit[\i de exprimare
muzical[, Cantemir, lucrând cu dou[ octave cromatice, folosind
cele 16 tonuri =i 16 semitonuri pe care le cuprind, plus tonul
de acordaj al instrumentului, ca =i varia\ia m[surii, ob\ine 49
de moduri pentru tanburul s[u, ale c[rui corzi (dou[ duble =i
una simpl[) le considera asem[n[toare cu vocea uman[ (de
unde =i concertul vocal-instrumental la care-=i extinde
considera\iile). Iat[ cum apreciaz[ el însu=i sistemul s[u fa\[
de muzica oriental[, greceasc[ =i european[: Grecii de
asemenea au scris muzica cu litere, îns[ ei nu au cunoscut
m[sura =i ritmul, de aceea muzica este chioar[ =i =chioap[.
Europenii =i ru=ii au luat de la greci =i cânt[ dup[ note, îns[ ei
nu au cunoscut alte ritmuri în afar[ de semâî =i sofyan, de
DIMITRIE CANTEMIR
!$#
aceea ei nu pot cânta în m[sur[ pe=revurile =i bestelele care

sunt compuse în alte ritmuri; a=adar =i la ei muzica este
imperfect[. Din aceast[ pricin[ ne-am dat mult[ osteneal[ a
aduce spre îndreptare gre=elile (...)16. Prin urmare ceea ce
ambi\iona s[ ob\in[ Cantemir era un sistem perfect, care s[
îmbine virtu\ile celui oriental bazat pe cel grecesc, cu ale celui
european. Semnele pe care le-a folosit pentru nota\ia sa au
atât valoare de exprimare a notei europene, cât =i a m[surii
(cu ajutorul celor opt cifre arabe) =i a ritmului, aceast[ din
urm[ teorie fiind foarte atent tratat[ de Cantemir. Punctul de
plecare al sistemului cantemirian este cel utilizat de Al Farabi,
care nota sunetele naturale din dou[ octave: (vezi tabelul de
mai jos).
J. S. Bach a plecat tot de la modurile grece=ti, dar a=a cum
deveniser[ ele în Evul Mediu european, prin ad[ugarea celor
bizantine. Iat[ modurile care stau la baza sistemului lui Bach
!$$
(în parantez[ indic[m tonica dup[ nota\ia european[, cu

alfabet latin (A = la), majuscule pentru major, minuscule pentru
minor sau minuscule cu apostrof pentru alte octave decât ale
sunetelor naturale): eolian (A a), devenit la Bach A; hipe-
reolian (locrian B-b), devenit la Bach B; hiperfrigian (F-f),
devenit la Bach tot B; ionic (C-c), devenit la Bach C; hipoionic
(G-g), devenit la Bach tot C. Celelalte provin din modurile
diatonice grece=ti: frigian (D), doric (E), hipolidian (F),
hipofrigian (G). Dar, în timp ce Bach a preluat din modurile
grece=ti =i sugestia contrapunctului liniar, ceea ce i-a permis
s[ rotunjeasc[, dup[ principii absolut logice, sistemul polifonic,
Cantemir cedeaz[ sugestiilor omofonice orientale, definind
astfel dominantele modurilor: vocea special[ se na=te din
vocea total[, a=a cum ordinea universal[ ia fiin\[ din mi=c[rile
felurite ale corpurilor cere=ti; astfel melodia se produce din
desf[=urarea în fel =i chipuri a vocii speciale, adic[ se rupe din
vocea total[ în buc[\i, buc[\i, ca ni=te puncte provenite din
vocea total[ =i le împ[r\im sunetelor dup[ cerin\e (...) potrivind
num[rul ritmului dup[ m[sura timpului =i cânt[m dup[
regulile compozi\iei17. Aici Cantemir dezvolt[ partea cea mai
interesant[ a sistemului s[u, precizând legile armoniei pentru
muzica oriental[. El define=te astfel consonan\a: înrudirea
este atunci când se amestec[ tonurile, modurile =i structurile
=i nu se arat[ între ele împotrivire =i ostilitate.18 Consonante
sunt, de pild[, sunete aflate la interval de octav[, cvart[, cvint[,
ter\[, ca =i toate tonurile perfecte. Disonan\a, numit[ de el
a=a cum am ar[tat =i mai sus potrivnica nepotrivire, este
atunci când nu se amestec[ tonurile cu structurile =i modurile.
Cantemir exclude posibilitatea ca disonan\a s[ aib[ valoare
muzical[. Armonia este pentru Cantemir asem[n[toare
decalogului din teologie: Taksimul din =tiin\a muzicii a fost
comparat cu prefa\a teologiei; de aceea este îng[duit
muzicienilor care sunt în putere s[ cânte într-un mod toate
modurile, îns[ cu condi\ia ca, intrând sau ie=ind dintr-un mod
într-altul, s[ nu arate nici un fel de nepotrivire =i s[ aduc[
tonurile =i modurile care sunt ostile prin calea perfectei armonii
=i dup[ regulile muzicii. În continuare Cantemir se ocup[ de
DIMITRIE CANTEMIR
!$%
regulile transpozi\iei modurilor în linia oriental[ mo=tenit[

de la Musîkâr. Aceast[ concis[ teorie a armoniei este bazat[,
ca =i la Bach, pe aspectul linear al modurilor grece=ti. Dar
ideea de contrapunct îi e necunoscut[. Vorbind, de pild[,
despre cele patru p[r\i ale pe=revului (gen instrumental),
precizeaz[ c[ nu este deosebire între taksimul cânt[re\ilor =i
taksimul muzican\ilor. Era deci vorba de omofonie. Cantemir
a lucrat numai în zona muzicii cromatice cu baz[ tonal[, în
timp ce Bach =i toat[ muzica baroc[ au folosit contrapunctul
linear, dominant în epoca polifoniei secolelor al XVII-lea =i al
XVIII-lea european. Abia ast[zi o parte a muzicienilor
redescoper[ valen\ele neexplorate ale muzicii cromatice.
Hindemith, de pild[, a postulat o teorie a armoniei =i tonalit[\ii
bazat[ pe scala celor 12 semitonuri, fiecare not[ fiind
rela\ionat[ în grade diferite cu o singur[ generatoare de ton19.
Ori Cantemir î=i bazase =i el fiecare mod tot pe o singur[
generatoare de ton, prelucrând sistemul lui Al Farabi, influen\at
de modurile pitagoreice, a=a cum se vede în tabelul de mai
sus. La rândul s[u, Al Farabi n-a f[cut decât s[ ofere o nota\ie
sistemului lui Musîkâr, întemeietorul sistematismului muzical.
Musîkâr considera c[ exist[ 12 moduri (dup[ num[rul zodiilor),
le ad[uga 7 glasuri (tonuri)) dup[ num[rul planetelor =i înc[
4 sec\iuni ale m[surii, dup[ num[rul anotimpurilor anului.
Acestea alc[tuiau 23 de modalit[\i de exprimare muzical[,
f[r[ a socoti infinitele lor posibilit[\i combinatorii (c[ci infinit[
e compozi\ia p[r\ilor, ne spune Cantemir în Sistemul religiei...
bazat pe teoria lui Ptolemeu). Lor le ad[uga Musîkâr 24 de
structuri melodice, dup[ num[rul celor 24 de ore ale zilei, ob\inând
în final 47 de moduri. În compara\ie cu cele 48 ale lui Bach =i
cele 49 ale lui Cantemir, fiecare folosind alte principii, varia\ia
nu este totu=i prea mare. Iat[ criteriile lui Cantemir de
structurare a modurilor (deci teoria modurilor): moduri ale
tonurilor grave ale sunetelor perfecte (sunt 7): irak, rast,
dügiah, segiah, cargiah (tonul de acordaj al tanburului, el d[
al 49-lea mod), nevâ, hüseynî; moduri ale tonurilor din octava
acut[ (sunt 3): evè, gerdaniye, mukhayyer; moduri ale
jum[t[\ilor de ton care merg de la acut la grav (sunt 5): enhaz,
!$&
hisar, uzzal, büselik, zengüle: moduri ale jum[t[\ilor de ton

care merg de la grav la acut (sunt 4): kürdi, sabâ, bâyatî,
adjem; moduri închipuite (un mod care intr[ în înf[\i=area
altui mod (...); nu se deosebesc prin voce, ci din instrument;
(sunt 2): bestenigian, efkend; moduri compuse (sunt 5):
siinbule, mâhur, penSgiah, nikriz, ni=abur; moduri cunoscute
cu numele, dar necunoscute aievea (are nume, dar nu are
ton anumit, a=a c[ se deosebe=te numai în mi=carea vocii.
Glasul neavând un loc anumit, al lui, sau un motiv, trece asupra
altui mod. Prin urmare acestor moduri Cantemir nu le distinge
o dominant[, cu locul ei anume)20. E de fapt vorba de un singur
astfel de mod: rehavî. În afara lor, consider[ c[ exist[ 22 de
structuri uzitate cu numele de mod (nu se mai conduce dup[
criterii magice, ci dup[ posibilit[\ile instrumentului s[u. Musîkâr
=i Al Farabi lucraser[ cu ud-ul arab, care avea mai pu\ine
coarde): ifahan, büziirk, hidjaz, gevet, selmek, maye, adjem-
asîrânî, büselik asîrânâ, hüzzam, nihavend, nühüft, khorasani,
hüseynî, hizzi, büselik, rahatelewah, ruy irak, mekhalif irak,
sultani irak, baba tahir, arzbar, küèek, muberka, kargèar.
Dispunerea modurilor se face dup[ tonalitatea dominant[
(axul cercului, zice Cantemir, ca în teoria tonalit[\ii din muzica
european[). Nu sunt practic analizate unele moduri compuse
=i majoritatea structurilor, posibile teoretic, dar neuzitate (a=a
cum unele tonalit[\i indicate de Bach nu mai fuseser[ folosite
niciodat[ se pild[, A bemol major, B minor, C diez major, F
diez major). Cantemir adaug[ sc[rii sistematiste a lui Musîkâr
pe re de sus cu bemol patru comme mai jos, mi de sus cu
bemol patru comme mai jos =i re acut cu bemol patru comme
mai jos. Aceste prezen\e sunt dictate de necesit[\ile instru-
mentului, dar =i de în=iruirea logic[ a sunetelor. Cele 33 de
semne ale nota\iei cantemiriene indic[ dominantele (=i nu
tonicele) a 33 dintre moduri (primul tabel a indicat numele
lor, care coincide cu al modurilor.
O acolad[ necesar[ în acest punct se refer[ la faptul c[ Gr.
Tocilescu, investigând arhivele cantemiriene din Rusia a g[sit
o foaie pe care era notat[ transcrierea european[ a modurilor
cantemiriene dup[ dominant[. Probabil ea nu apar\inea lui
DIMITRIE CANTEMIR
!$'
Cantemir. Oricum, a f[cut-o cineva din anturajul s[u deoarece

în aceast[ transcriere figureaz[ =i modurile ad[ugate de
Cantemir sc[rii sistematiste, cum ar fi, de pild[, uzzal. Dar, fie
transcrierea e f[cut[ pentru alt instrument, fie e f[cut[
mecanic, f[r[ cunoa=terea valorilor exacte folosite de Cantemir.
Cel mai probabil e s[ fi fost f[cut[ de Antioh, care se refer[,
într-o scrisoare c[tre Voltaire 21, la faptul c[ posed[ o culegere
de melodii scrise de tat[l lui într-o nota\ie asem[n[toare cu
cea greceasc[, dar pe care el n-a reu=it s-o descifreze. Iat[
con\inutul acelei foi a=a cum a reprodus-o Tocilescu.
Nu coment[m aceast[ încercare de transpunere, cititorul
poate confrunta singur cele dou[ tabele, deoarece distan\ele
sunt suficient de mari, începând chiar cu redarea gre=it[ a
primei note a octavei pentru ca autorul s[ fie exclus din
aceast[ întreprindere.
!%
În Sistemul religiei muhammedane, la mai bine de un

deceniu de la scrierea tratatului, Cantemir se refer[ în ace=ti
termeni la teoria m[surii (usul): În ce prive=te m[sura, muzica
oriental[ o dep[=e=te cu mult pe cea apusean[. C[ci are 24 de
feluri sau genuri de m[suri (...) cu care m[soar[ mersul sau
oprirea timpului. 22 Cantemir nu cuno=tea prea bine posibi-
lit[\ile muzicii europene, ele înc[ nici nu fuseser[ investigate
în profunzime, dar azi e cert c[ putea folosi m[suri la fel de fine.
În Clavecinul bine temperat (Partea I, Preludiu =i fug[ nr. 15 în
G major), care a fost scris, ce-i drept, la mai bine de dou[ decenii
dup[ sistemul lui Cantemir, se folose=te m[sura 24/16.
Teoria cantemirian[ a modurilor nu poate fi bine în\eleas[
decât în strâns[ leg[tur[ cu aceea a ritmului, pe care autorul
îl consider[, al[turi de m[sur[, cheia de bolt[ a muzicii
orientale. El consemneaz[ patru tipuri de b[t[i ale ritmului,
pe care le noteaz[ astfel: O düm (tare); tek (slab); teke
⊃
⊃
(jum[tate tare); teke-teke (jum[tate tare, dar ornamentat).
⊃
⊃
Sunt puse în pagin[ 27 de ritmuri cu precizarea b[t[ilor =i

timpilor fiec[rei b[t[i (adic[ al num[rului de picioare din
metrica poeziei grece=ti antice, preluat[ de muzica modal[
greceasc[). Este de remarcat, în privin\a teoriei ritmului,
preocuparea mai accentuat logic[ a lui Cantemir (el trebuie
c[ =i-a scris tratatul în timp, =i nu dintr-o dat[), deoarece a
îmbun[t[\it teoria tradi\ional[ persan[ a ritmului, care
cuprindea 24 de ritmuri, cu înc[ 3: hezdej (14 b[t[i, 22 timpi),
khorezan (6 b[t[i, 14 timpi) =i yek-darb (pe care nu-l putem
deduce, deoarece manuscrisul tratatului are pagini lips[ =i
con\ine doar analiza a 16 ritmuri, f[cut[ dup[ acest model
ritmul düyek:.
Cantemir consider[ c[ dintre toate ritmurile orientale
muzica european[ folose=te, am mai amintit acest lucru, doar
sofyan =i semât. Poate nu întâmpl[tor compozi\ia sa dedicat[
lui Ahmed al III-lea atunci când a fost numit domn al Moldovei
era un semâî. Iat[ ritmurile analizate de Cantemir cu preci-
zarea b[t[ilor =i timpilor: sofyan- 2 b[t[i, 4 timpi sem[î 5
b[t[i, 6 timpi; semâîilenk 5 b[t[i, 6 timpi; düyek 5 b[t[i,
8 timpi; evfer 5 b[t[i, 9 timpi; fekhte 5 b[t[i, 10 timpi;
DIMITRIE CANTEMIR
!%
frenkèin (trebuie s[ fie o transcriere deficitar[ Cantemir însu=i

spune c[ limba turc[ nu admitea grup consonantic la ini\ial[)
5 b[t[i, 12 timpi; mim-devri: 6 b[t[i, 9 timpi; devri revan: 6 b[t[i,
14 timpi; khorezan: 6 b[t[i, 14 timpi; devrikebîr: 10 b[t[i, 14
timpi; fermuhammes: 10 b[t[i, 16 timpi; evsat: 10 b[t[i, 26
timpi; berefan: 12 b[t[i, 16 timpi: hezedj: 15 b[t[i, 22 timpi;
darb-i fetih: 54 b[t[i, 88 timpi. Cantemir mai analizeaz[ =i
dou[ timpuri compuse: zad jir, format din cinci ritmuri (düyek,
fakhte, cinber, devr-i kebîr, berefsan) =i derbeyn (din turki darb
=i evfer). Pe baza analizei individuale a ritmurilor Cantemir
alc[tuie=te un tabel sintetic metrico-ritmic valabil pentru toate
situa\iile muzicii turce=ti, indicând timpii pentru m[sura
statornic[ (mare, mic[ =i foarte mic[). În tabel apar ritmurile
pe care, prin absen\a paginilor, analiza nu le-a cuprins, dar
lipsesc sofyan =i semâî (cu varianta semâî-i lenk), f[r[ îndoial[
din pricina c[ pentru orientali erau foarte simple, iar pentru
europeni cunoscute. Lipsesc de asemenea =i dou[ din ritmurile
ad[ugate de Cantemir sistemului tradi\ional, anume khorezan
=i yek-darb, f[r[ îndoial[ pentru c[ le considera foarte rare.
Cantemir însu=i a compus, experimental, în ritmul yek-darb,
a=a cum se vede în culegerea de melodii de la sfâr=itul tratatului,
culegerea apar\inând a diver=i autori (doar 14 melodii sunt
ale sale) =i pe baza c[reia =i-a formulat teoria. Este posibil
chiar ca aceast[ culegere s[ fi dus-o cu sine în Rusia, =i nu una
a tuturor compozi\iilor proprii. Supozi\ia se bazeaz[ pe afir-
ma\ia lui Cantemir f[cut[ cu diverse prilejuri, c[ are de gând
!%
s[ reia problema muzicii orientale, ca =i pe afirma\ia fiului

s[u Antioh c[ de\ine melodii în nota\ia tat[lui s[u. Ori în acest
scop respectiva culegere alc[tuia un punct de referin\[ necesar.
În sfâr=it, în tabelul ritmurilor nu figureaz[ cele compuse. Ceea
ce rezult[ îns[ cu claritate este logica intern[, matematic[ a
dispunerii timpilor:
m[sura
numele ritmului m[sura mare m[sura mic[ foarte mic[
darb-i fetih 88 176 352

havi 32 64 128
sakil 48 96 192
cinber 24 48 96
remel 28 56 112
harîf 16 32 64
nam-sakil 24 48 94
muhammes 16 32 64
fer muhammes 16 32 64
berefsan 16 32 64
devr-i kebîr 14 28 56
nim-devri 9 18 36
evsat - 36 72
devr-i revan 7 14 28
fakhte 10 20 40
durek 8 16 32
fenkcin 16 32 64
evfer 9 20 40
semâî-i rakks - 10 20
semâî-i harbî - 12 24
hezedj 22 44 88
Tabelul exprim[ totalitatea posibilit[\ilor ritmului dup[

valoarea magic[ a cifrelor, ca =i dup[ posibilit[\ile b[t[ii
(m[surii europene), care urma matricea greco-bizantin[, unde
existau picioare bisilabice (troheu, iamb, spondeu, piric),
trisilabice (dactil, anapest, amfibrah, bahic, antibahic, cretic,
tribrahic, molos) =i compuse (tetrasilabice, pentasilabice)23.
DIMITRIE CANTEMIR
!%!
Voca\ia lui sintetic[ în teoria muzicii a mers a=adar în direc\ia

asambl[rii logice, plauzibile a teoriilor cunoscute =i nu a
inov[rii pe baza unor noi principii. Fiecare parte a teoriei are
valoare în sine, ca în toat[ muzica oriental[, =i nu prin situarea
ei în context, ca în cea european[. Cantemir recunoa=te totu=i
c[ nu se poate cânta dup[ regulile compozi\iei decât folosind
împreun[ regulile care rezult[ din teoria ritmului, m[surii,
modurilor etc. A=a, de pild[, spune: Potrivind num[rul
ritmului dup[ m[sura timpului 24, deci numai indicând
valoarea notei pe unitatea de timp în ritmul respectiv se poate
cânta dup[ regulile compozi\iei.
Aceste reguli ale compozi\iei sunt asem[nate de Cantemir
cu acelea ale compunerii cuvintelor unei limbi din literele
alfabetului =i ale familiilor de limbi dintr-o limb[ de baz[:
A=a cum limbile tuturor popoarelor s-au format din cele
dou[zeci =i patru de litere =i din acele silabe s-au alc[tuit
vocabularele limbilor, =i din vocabularele compuse s-au n[scut
limbile tuturor popoarelor, ebraic =i arab =i grec =i latin =i italian
=i slav =i celelalte, tot astfel din cele treizeci =i trei de sunete se
nasc structurile melodice însemnate =i nem[rginite, ca limbile
tuturor popoarelor care cuprind orice se vorbe=te =i fiecare
popor are vorbirea dup[ limba proprie. 25 Acesta este punctul
cel mai original al tratatului cantemirian, partea sa de
contribu\ie personal[ la teoria muzicii. Nimeni în muzica
oriental[ sau occidental[ n-a lucrat în virtutea acestui principiu
de situare în paralel a dou[ tipuri de limbaj uman: vorbirea =i
muzica. Recunoscând astfel nu numai calitatea de limbaj a
muzicii, dar =i posibilitatea unei structuri perfecte =i maleabile,
care s[ poat[ cuprinde orice nuan\[, Cantemir o raporteaz[ la
o posibil[ unitate originar[, a=a cum f[cuse =i cu limbile
popoarelor raportându-le la modelul unic de dinainte de turnul
Babel. Ideea acestei armonii, care are drept substrat con=tiin\a
unit[\ii originare a lumii =i limbajelor sale, ar trebui s[ aib[ ca
efect, dup[ Cantemir, câ=tigul =i în muzic[ a ceea ce se pierduse:
posibilitatea tuturor oamenilor de a se în\elege între ei. Un
astfel de sistem a vrut el s[ alc[tuiasc[. De aceea invoc[ teoriile
muzicale orientale, grece=ti =i europene deopotriv[. Alfabetul
!%"
muzical, adic[ fonetica muzicii cuprindea în fond tot atâtea

litere cât alfabetul slavon adaptat limbii române, îl considera
deci capabil s[ cuprind[ tipuri diferite de sensibilitate. Vorbind
despre limbile popoarelor care s-au n[scut din una singur[ =i
dintr-un alfabet ini\ial, Cantemir nu le situeaz[ foarte exact
pe familii lingvistice, ceea ce totu=i =tia, cum se vede din alte
lucr[ri. Este semnul c[ valoarea acestui exemplu a fost doar
aceea de a ilustra posibilit[\ile unei structuri alfabetice de a
cuprinde p[r\ile întregului, indiferent de apartenen\a lor. O
astfel de paralel[ f[cut[ de autor este important[ deoarece
indic[ o anvergur[ a gândirii umaniste f[r[ îndoial[ superioar[
aceleia a lui Bach, care era în mai mare m[sur[ tehnician. Ea
indic[, de asemenea, un mod de structurare a gândirii care va
fi propriu tuturor domeniilor sale de cercetare, pretutindeni
fiind vizibil[, într-un veritabil spirit rinascentist, voca\ia de a
cuprinde întregul. În muzic[, la fel ca în celelalte =tiin\e (pentru
el muzica era, dup[ sistemul antic =i bizantin de înv[\[mânt,
o =tiin\[, mai ales întrucât se raporta =i la matematic[). Dimitrie
Cantemir judeca întregul =i p[r\ile care-l alc[tuiau. Stabilea
raportul p[r\ilor între ele =i fa\[ de întreg. Dac[ în sistemul
muzical acest lucru n-a fost împins pân[ la ultimele consecin\e
logice, de vin[ era marea complexitate a materiei, ceea ce autorul
recunoa=te. Imaginea lui despre întreg a fost par\ial întunecat[
=i de sistemele prestabilite care l-au condi\ionat. Dincolo de
ceea ce numeam fonetica muzical[, Cantemir î=i structureaz[
tratatul dup[ ideea general[ a unei gramatici, vorbind despre
morfologia =i sintaxa muzicii: este necesar s[ descriem expli-
carea muzicii dup[ nume =i genuri, apoi, ar[tând explicarea
tonului, a glasului, a motivului, a structurii =i a modului, s[ facem
analiza modurilor =i s[ deosebim structurile melodice.26 Prin
urmare fonetica muzical[ cuprindea alfabetul, adic[ sistemul
de nota\ie, morfologia cuprindea analiza modurilor =i struc-
turilor gramaticale ale muzicii, iar sintaxa legile armoniei, ritmului
=i compozi\iei. Sinteza muzical[ pe care reu=e=te s-o execute
pe baza acestui principiu în fond str[in esen\ei muzicii, este
remarcabil[. O chestiune de mare fine\e ca aceea a transpozi\iei
modurilor, de pild[, despre care am mai pomenit, evalueaz[
DIMITRIE CANTEMIR
!%#
exact ambitusul modurilor, lucru de care Bach, nefiind un

teoretician, nici nu s-a ocupat. Iat[, de pild[, ambitusul modului
rast: Întinderea lui rast este: iese din tonul s[u, cu tonurile
perfecte, pân[ la hüseynî; de aici se întoarce din nou pe acel
drum, coboar[ pân[ la tonul yegiah, apoi, suind din nou, face
oprire =i repaus în tonul propriu. 27. Iat[-l figurat:
În privin\a sintaxei muzicale, adic[ în principal a compo-

zi\iei, Cantemir are în minte modelul pe=revului. De altfel
culegerea final[ este alc[tuit[ în principal din pe=revuri. Acesta
este miezul suitei instrumentale de concert. Autorul face
distinc\ie între concertul persan =i cel turcesc: Dac[ pe=revul
este compozi\ia cânt[re\ilor turci, fiind creat în acest ritm,
pe=revul are patru p[r\i, m[rindu-se cu o parte care se nume=te
zeyl; dac[ este compozi\ia cânt[re\ilor persani, având trei p[r\i
=i fiind f[r[ zeyl, se cânt[ perioada de trei ori (...) În compozi\ia
turceasc[ perioada se repet[ de opt ori, iar în compozi\ia
persan[ de =ase ori. 28 De obicei modul primei p[r\i a pe=re-
vului îi d[ numele. P[r\ile a doua =i a treia se cânt[ în registru
modulat acut, iar partea final[ în registru grav. Pe=revul persan
poate avea fie un refren diferit de cele trei p[r\i, fie chiar prima
parte se constituie ca refren al celorlalte. Pe=revul de tip turcesc
poate avea =i o coda pe lâng[ cele patru p[r\i, dup[ modelele:
AB, CD, DB, EB sau AB, CD, DB, EB, FB (coda). Este evident
substratul magic care prilejuise ad[ugarea celei de-a patra p[r\i
la pe=revul sunnit fa\[ de cel =iit: cifra 4 exprima în concep\ia
!%$
otoman[ perfec\iunea. De aceea =i intervalul de cvart[ era

considerat perfect. Cantemir a compus =i pe=revuri în stil
persan, ritmurile sale preferate fiind darb-i fetih (inventat de
el), sakil, muhammes, berefan, devr-i kebîr, düyek. În afar[ de
pe=revuri a compus =i semâ-î-uri (nume al unei p[r\i din suita
de concert, nu numai al unui ritm). De=i tratatul este alc[tuit
dup[ posibilit[\ile tanburului =i având ca model mai ales
pe=revul, Cantemir \ine s[ fac[, în cuprinsul tratatului, trimi-
terile la întregul gramaticii compozi\iei. El se refer[ la posi-
bilit[\ile instrumentului kemanèe (tot un instrument cu coarde)
=i enumer[ genurile muzicale obi=nuite într-un concert: Sunt
cinci genuri ale suitei vocale: taksim, beste, naki, kiar, semâ-î29.
(Aici taksim înseamn[ preludiu, dar indic[ în fond principiile
armoniei dup[ care se ghideaz[ întreaga suit[.) +i \ine s[ preci-
zeze: Nu este deosebire între taksimul cânt[re\ilor =i taksimul
muzican\ilor 30. Am mai amintit despre faptul c[ muzica
oriental[ era omofonic[. Detaliem considera\iile cantemiriene
asupra p[r\ilor concertului vocal, deoarece el însu=i a compus
muzic[ vocal-instrumental[, dup[ cum atest[ câteva melodii
care s-au p[strat =i ale c[ror cuvinte le vom reproduce mai
jos. Beste avea patru p[r\i, ca =i pe=revul din suita instrumen-
tal[, fiecare parte fiind alc[tuit[ dintr-un ghazel (dou[ distihuri,
al doilea repetabil la refren). Kiar-ul avea trei p[r\i alc[tuite
prima dintr-un ghazel cu refren silabic, a doua din trei distihuri
f[r[ refren, a treia din trei distihuri cu un refren pe post de
coda. Naki era o form[ combinat[ între beste =i kiar, cuprinzând
partea a doua a kiar=ului, prima parte a beste=i, apoi partea
ini\ial[ a kiar=ului. Ceea ce dicta asem[narea cu beste sau
kiar=ului erau modul =i ritmul. Suita vocal[ sfâr=ea cu semâ-î,
care avea fie form[ de beste, fie de kiar. Ceea ce s-a p[strat din
textele cantemiriene a fost semnalat de T. T. Burada (se cânta
înc[ în Turcia la începutul secolului XX) dup[ Rauf Yekta31:
Dac[ ochii t[i ar putea vorbi, ar fi mai expresivi decât limba,/
O, luna mea! privirile tale sunt interpre\ii ochilor t[i,/ Sprân-
cenele tale înseamn[ câteodat[ îndurarea, / O, luna mea! ochii
t[i omoar[ f[r[ mil[ adoratorii t[i. Burada reproduce =i un
alt text cunoscut tot dup[ Rauf Yekta: Aceea care-mi atrage
DIMITRIE CANTEMIR
!%%
inima e vesel[, elegant[ =i ingenioas[, / Chiparosul meu!

Cocheta mea! Vin[ iubita mea, vin[ secretul inimii mele! Cu
ochii s[i ea î=i poate exprima secretele inimii sale, /F[r[ scris
=i f[r[ vreun cuvânt32. În ambele cazuri e vorba de traducerea
dup[ francez[ a unui text turcesc. Marja de eroare trebuie s[
fie destul de mare, dar în ambele texte se observ[ o înclina\ie
pentru aspectul psihologic ale sentimentului. Privirea e cea
care vorbe=te cel mai mult. Trebuie s[ fi fost vorba, inevitabil
=i de o art[ a compozi\iei textului propriu-zis, pentru c[, de
pild[, referindu-se la traducerea f[cut[ de Gentius dup[ Saadi,
Cantemir vorbea tocmai despre marea pierdere în registrul
fine\ii =i farmecului. Suita instrumental[, la care se refer[ de
asemenea Cantemir în tratatul s[u, cuprindea doar trei p[r\i:
taksimul, pe=revul =i semâ-î-ul. Iar suita vocal-instrumental[
cuprindea taksimul, unul sau dou[ pe=revuri (parte a orches-
trei), apoi partea vocal[ (beste, nakis, kiar, semâ-î). În sfâr=it,
orchestra \ine tonurile de armonie, dup[ care se încheia cu
taksimul vocal33; ceea ce ofer[ unitate armonic[ întregului
concert este respectarea aceluia=i mod. În rest, chiar
compozitorii puteau fi diferi\i. Cantemir încheie aceast[ parte
de sintax[ muzical[ descriind compozi\ia orchestrei =i pozi\ia
instrumentelor soliste (ney =i tanbur). Deci instrumentul, la
care se specializase Cantemir avea în orchestra turceasc[ rolul
viorii a II-a din orchestra european[ 34.
Tratatul muzical al lui Dimitrie Cantemir a fost folosit în
Turcia pân[ la nota\ia modern[ a lui Hamparsum. În unele
locuri izolate el a continuat s[ fie folosit =i dup[ aceea. La
începutul secolului trecut el era înc[ utilizat la m[n[stirea
mevlevî de la Yeng Kapu, lucru explicabil, deoarece Cantemir
compusese o arie a dervi=ilor mevlevî (în Istoria Imperiului
Otoman =i în Sistemul religiei... acord[ un loc aparte acestei
secte de învârtitori, numi\i astfel dup[ un dans foarte rapid
care caracteriza acest cult). O serie de tratate muzicale
turce=ti, care i-au urmat acestuia, inclusiv al lui Hamparsum,
dar =i al lui Hîzîr Aga, Numirile modurilor în crearea melodiilor,
din secolul al XVII-lea, al lui Abdul Baki Dede (17651821)
sau Hasim Bey de la sfâr=itul secolului al XIX-lea se inspir[ din
!%&
tratatul cantemirian35. În ce prive=te valoarea =i r[spândirea

melodiilor compuse de Cantemir, putem spune c[ multe din
acestea au intrat în folclorul turcesc =i se cântau ca melodii
populare, a=a cum am ar[tat, pân[ în secolul nostru.
Activitatea de plastician a lui Dimitrie Cantemir cuprinde o
serie de desene cu caracter simbolic sau doar artistic, ca =i
înluminuri f[cute pentru ilustrarea c[r\ilor sau h[r\ilor sale.
Prima lucrare, Divanul sau Gâlceava În\eleptului cu Lumea, publi-
cat[ în române=te =i grece=te de autor la Ia=i în 1698, con\ine
dou[ desene: stema Moldovei =i reprezentarea Lumii =i a
În\eleptului.
Stema e încadrat[ într-un dreptunghi cu latura lung[ pe
orizontal[, dreptunghi alc[tuit din mici motive geometrice
(dou[ cercule\e =i un oval înl[n\uite prin repetare), pe liniile
orizontale motivul fiind dublat la exterior de alt motiv miniatu-
ral: flori stilizate geometric. În acest chenar stema se afl[ în
centru, cu o încadrare proprie de forma aproximativ[ a unui
cerc. În centrul stemei este capul de zimbru, desenat frontal,
f[r[ umbre, cu botul mai alungit decât de obicei, având între
coarne o stea =i sprijinit[ de coarne o coroan[ regal[ cu crucea
ortodox[ la mijloc. Sub capul zimbrului se afl[ dou[ spade
încruci=ate, una cu vârful în sus, cealalt[ cu mânerul în form[
de cruce ortodox[. În punctul lor de încruci=are se afl[ un
desen gen arabesc, ca o fund[ de leg[tur[. Acest desen central
e înconjurat de literele:
I
ß Ë
Á Á
Ü Ã
Ç Ì
Spa\iul r[mas liber în interiorul cercului central e umplut
cu patru desene identice, alc[tuite dup[ sistemul în oglind[,
al axelor vertical[ =i orizontal[. Sunt desene f[r[ semnifica\ie
heraldic[, la fel ca =i cele dou[ mici motive florale geometrice
aflate la capetele diametrului orizontal al cercului. În exterior,
în dreptunghi, în col\ul din stânga sus e scris ñò¿xupú öúp@ii,
DIMITRIE CANTEMIR
!%'
text precedat de o mic[ cruce cu bra\e egale. Acesta este titlul

versurilor cantemiriene aflate în fruntea lucr[rii =i dedicate
stemei. În dreapta sus e scris[ dedica\ia: Ïpg xgpáuë cò¿úç. În
col\ul din dreapta jos e desenat soarele ca o fa\[ uman[ v[zut[
frontal =i înconjurat[ de raze egale, între care sunt intercalate
s[ge\i cu contur dublu. Sub acest desen, în semicerc, e scris:
ñîàpëg êu ëuíà ïpg ÷gp¿u ëu÷#mg, text precedat de o cruce cu
bra\e egale. Trebuie s[ men\ion[m c[ obsesia acestei cruci a
cutreierat =i textele, nu numai desenele lui Cantemir. Vorbind
despre o stem[ a Moldovei de pe zidurile cet[\ii Suceava, care
avea aceast[ cruce, autorul consider[ c[ fusese gravat[ în
perioada restaur[rii cet[\ii de dup[ al doilea desc[lecat. Crucea
cu bra\e egale o identific[ în mod expres pe monede consi-
derate de el romane =i asem[nate constandelor36. În dreapta
jos se afl[, într-un cerc mic, luna, v[zut[ ca o fa\[ uman[ din
profil, orientat[ spre soare. E înconjurat[ de raze în partea
dinspre soare =i de s[ge\i cu contur dublu în partea opus[. Pe
semicerc, în josul ei, e scris IÄgê@íòî ëîvë ñëúâíòú òpú#mú.
Întregul ansamblu seam[n[ cu un drapel, idee subliniat[ =i de
faptul c[ în stânga sus, ca =i la mijloc, motivul floral-geomet-
rizat al orizontalei e supradimensionat. Ceea ce putem remarca
privind ansamblul acestui prim desen cantemirian este tenta
lui simbolic[. Pe de o parte, stemei îns[=i i se adaug[ elemente
menite s[ plaseze aceast[ Moldov[ simbolic[ într-un context
cosmic =i sugerând apartenen\a ei la latinitate. Desenele aflate
în interiorul cercului stemei, ca ni=te aripi înv[luind-o =i ie=ind
din suluri ca de papirus, ca =i motivele florale în volute de la capetele
diametrului orizontal v[desc o cunoa=tere a stilului medieval
european al desenului =i indic[ de asemenea voin\a desena-
torului de a încadra stema Moldovei într-o ambian\[ care s[
ilustreze apartenen\a ei european[. Sunt idei care \â=nesc la
suprafa\a crea\iei cantemiriene deocamdat[ prin intermediul
imaginii, dar vor fi afirmate ap[sat pe tot parcursul istorio-
grafiei. Am[nuntul lumin[ri lunii de c[tre soare, faptul c[ stema
=i cei doi a=tri se afl[ înscri=i în cercuri, atest[ o cunoa=tere =i o
situare astronomic[ a raportului soare-lun[ p[mânt (acesta
din urm[ fiind Moldova simbolizat[ prin stema ei).
!&
Cel[lalt desen care ilustreaz[ edi\ia princeps a Divanului

are inten\ia s[ simbolizeze însu=i conflictul fundamental al
c[r\ii, acela dintre în\elept =i lume. Desenul cuprinde o întreag[
pagin[ de carte =i chenarului e alc[tuit din dou[ linii duble
între care sunt înscrise, în române=te =i grece=te, versete
considerate de autor ilustrative pentru simbolistica desenului:
Ce este omul c[ l-ai pomenit sau fiul omului c[ l-ai cercetat ;
Mic=uratu-l-ai cu pu\in oarece decât îngerii, cu slav[ =i cinste
l-ai încorunat, a=ezatu-l-ai peste lucrurile mânulor tale. Toate
ai supus supt picioarele lui, oile =i boii, înc[ =i dobitoacele
câmpului, paserile ceriului =i pe=tii m[rii. Autorul nu indic[
sursa, reconstituit[ de Virgil Gândea în studiul introductiv al
Divanului, ed. 1974, ca fiind David, psalmul 8. Urmeaz[ trei
citate cu indicarea surselor scrise cu liter[ mai mic[: Nepriia-
tenii omului c[sa=ii lui Miheia, 3, 7 (corect 7,6 cf. Oct. Ghibu);
În\elepciunea c[rnii moarte Rom. 3,8 (corect 8, 6) Ucide
sufletele carile nu mor Iezechiel 3, 13.37 Textul psalmului
se afl[ la marginea interioar[ a chenarului, începând de la
jum[tatea liniei de sus =i mergând spre dreapta, în jurul desenu-
lui. Textul e precedat de un mic desen floral-geometric, identic
cu cel ce dubleaz[ orizontalele liniei de chenar a stemei. Citatele
sunt date în continuare. Sub linia exterioar[ a chenarului dublu
se afl[ textul grecesc (identic cu cel românesc). La sfâr=itul
fiec[rui citat sunt câte dou[ puncte. Acest mod de aten\ionare
va fi folosit =i în Istoria ieroglific[ pentru a indica trimiterile la
scara tâlcuitoare. Figurile umane se afl[ situate, fiecare, sub
câte un arc romanic sprijinit de coloane (dou[ arce =i trei
coloane). Fiecare coloan[ e mai groas[ jos =i mai sub\ire sus,
cele laterale fiind lipite de linia chenarului. Jos au toate o
baz[ trapezoidal[ cu motiv corintic, iar sus la fel, dup[ princi-
piul în oglind[, urmând mediana orizontal[ a desenului. Sus
fiecare coloan[ se încheie cu ceea ce spa\ial ar putea fi trei
sec\iuni de trunchi de con, figurate prin trei paralele echidis-
tante de lungime inegal[. Arcele bol\ilor sunt desenate prin
câte opt semicercuri concentrice. Cele dou[ semicercuri de la
interior pleac[ de la partea de sus a coloanelor =i între ele se
afl[ ha=uri duble. Urm[toarele trei pleac[ de la desenele în
DIMITRIE CANTEMIR
!&
form[ de lance aflate în continuarea coloanelor =i între ele

sunt ha=uri în form[ de nervuri, care merg în continuare pe
deasupra ambelor arce, f[r[ a respecta simetria medianei
verticale. Între a patra =i a cincea linie e un spa\iu alb. Între a
cincea =i a opta linie, care se îmbin[ de la un arc la altul f[r[
desen de mijloc, se afl[ diverse motive alc[tuite din linii =i
puncte grupate diferit, dar care respect[ simetria în oglind[ a
arcelor. La col\urile de sus =i la mijloc sunt arabescuri care
întregesc desenul pân[ la linia textului de chenar. Pe partea
interioar[ a fiec[rui arc se afl[ o band[ ca de hârtie (cu capetele
fluturând) pe care e scris câte un text, numai în române=te. În
stânga: Ägñôpû|íàòà ëuìg ñàu ñuôëgòuëú, iar în dreapta
WÌUË ¤Ögëgïò ñàu ñuôëgòuëú. Trebuie s[ remarc[m, înc[
din aceast[ prim[ lucrare cantemirian[, ceea ce atest[ =i
inscrip\iile: autorul amesteca litere grece=ti în alfabetul slavon.
El nu scrie o, ci ω. Este, cum am v[zut, o chestiune de doctrin[.
Reprezentarea prin figuri umane a trupului =i a sufletului se
resimte de tehnica bizantin[ a icoanelor. În ambele cazuri
pliurile ve=mintelor, ca =i pozi\ia în\epenit[ a mâinilor =i
picioarelor, amintesc de hieratismul bizantin. Unele sugestii
de umbrire a faldurilor, indic[ totu=i tendin\a de a îmblânzi
aceast[ fixitate, de a indica volumul, spa\ialitatea corpurilor.
Ve=mântul Lumii este mai neîngrijit =i atârn[ cu un col\. Cel al
Sufletului are pe poale un chenar dublu, la fel unul în talie.
De asemenea personajul poart[ o mantie imperial[ cu multe
falduri. Lumea e reprezentat[ printr-un b[rbat cu barb[ lung[,
neagr[ =i neîngrijit[, cu pungi sub ochi =i riduri pe frunte, cu
p[rul ciufulit. El \ine în mâna dreapt[ o sabie cu vârful îndrep-
tat, ca o amenin\are, c[tre cel[lalt personaj. Sufletul e înf[\i=at
printr-un b[rbat tân[r, cu plete lungi ca ale lui F[t Frumos, cu
o coroan[ regeasc[ pe cap, asem[n[toare celei din stema
Moldovei. Cu degetul ar[t[tor al mâinii drepte sufletul arat[
spre aceast[ coroan[, ceea ce constituie un fel de r[spuns la
gestul Trupului, deoarece capul celui de-al doilea personaj e
u=or aplecat în direc\ia celui dintâi =i c[tre sabie. Prin aceast[
rela\ie dintre personaje desenul lui Cantemir dep[=e=te
canoanele bizantine, resim\indu-se de influen\a desenului
!&
oriental, a=a cum se poate vedea în portretele sultanilor din

Istoria Imperiului Otoman, desene f[r[ umbre, dar unde simbo-
listica avea un scop concret de informare. Arabescurile =i
migala execu\iei indic[ de asemenea o bun[ cunoa=tere a artei
turce=ti =i persane. În spatele Trupului, ca =i sub picioarele Sufletului,
se afl[ un cerc (sugerând o sfer[, adic[ împ[r[\ia p[mânteasc[
=i cereasc[) plin cu diverse imagini. Ele se v[d bine în dreapta,
fiind par\ial acoperite de corpul personajului în stânga. Con\i-
nutul lor e îns[ identic, în partea dreapt[ sus a sferei se afl[
soarele, v[zut frontal, ca o fa\[ omeneasc[, la fel ca în desenul
stemei Moldovei. În stânga sus e luna, ca o fa\[ omeneasc[
v[zut[ din profil =i privind spre soare. Ea are raze numai în
partea opus[ soarelui. În tot restul p[r\ii de sus sunt desenate
stele mai mari =i mai mici. Acest cer e separat de p[mânt printr-o
band[ lat[ de nori v[l[tuci\i, a=eza\i orizontal. Pe p[mânt sunt
figurate, ca în psalmul lui David citat în chenarul desenului,
p[s[ri zburând. În stânga se v[d dou[ animale, în prim plan e
v[zut din profil, dar cu capul din fa\[, un bour cu coarnele
desenate ca în stema Moldovei. În spatele lor, în planul doi,
acoperi=ul \uguiat al unei case. În dreapta se afl[ un castel cu
creneluri, dup[ tipic medieval, cu turnuri =i al c[rui zid din fa\[
e sc[ldat la temelie de valurile m[rii, ca la zidul palatului lui
Cantemir de pe Bosfor figurat în harta Constantinopolului. La
data execut[rii acestui desen palatul respectiv înc[ nu-l avea,
dar mediul acvatic era obi=nuit în Constantinopol, fapt care
explic[ alegerea lui drept simbol al prim-planului de jos al
acestui desen din cercul de jos. În mijloc, la malul m[rii, se
afl[ un b[rbat =i o femeie mân[ în mân[, probabil Adam =i
Eva, dat fiind faptul c[ e vorba de nuduri. Dup[ a=ezarea celor
dou[ cercuri trebuie s[ deducem c[ Trupul d[ la spate, descon-
sider[ acest univers rotund al vie\ii cere=ti =i p[mânte=ti (e
interesant c[ cerul nu e înf[\i=at biblic, ci astronomic), în
timp ce Sufletul îl st[pâne=te, se ridic[ deasupra. Celelalte
trei citate aflate în chenarul desenului sunt concluzii în leg[tur[
cu via\a dus[ numai din perspectiva Trupului, concluzii ce
apar\in f[r[ îndoial[ Sufletului: s[ se lase locuit de pl[ceri
trupe=ti înseamn[ pentru om s[ convie\uiasc[ cu nepriiateni,
DIMITRIE CANTEMIR
!&!
ceea ce ar fi o în\elepciune a c[rnii generatoare de moarte.

Între cele dou[ desene ale Divanului exist[ o rela\ie minim[
dar vizibil[. Sunt sugestii care vizeaz[, dincolo de unitatea de
viziune, o putere de simbolizare ce ne trimite cu gândul la
ideile tân[rului Cantemir, fost de-acum domn al Moldovei.
Con=tiin\a =i personalitatea sa cre=teau cu inten\ia de a câ=tiga
tronul fortificându-=i în primul rând mijloacele spirituale. În
ce prive=te concep\ia plastic[, ea este deopotriv[ îndatorat[,
în aceast[ faz[ de început, manierei bizantine de referire la
Biblie =i celei turce=ti de concepere a personajelor. Se simte
îns[ =i o inten\ie combinatorie, simbolizant[, care este original[.
O putere de a contopi aceste influen\e într-un univers distinct
=i de a-l exprima cu mijloace plastice de asemenea sintetice.
Desenele executate în perioada asimil[rii de c[tre Cantemir
a Fizicii lui van Helmont atest[ =i o serie de revela\ii pe care
le-a avut sub aspect plastic. El ia cuno=tin\[ cu desenul occiden-
tal, intuie=te caracteristicile lui fa\[ de cel oriental, mai ales în
privin\a a ceea ce a însemnat în arta desenului Evul Mediu. Pe
fondul bine fixat al plasticii cantemiriene, care este îndatorat
mai ales în\elegerii valorii simbolice a artei, p[trunde acest
nou curent occidental, prevalent în perioada van Helmont.
Cele dou[ desene alc[tuite în momentul cunoa=terii lucr[rilor
acestuia n-au pierdut pe deplin leg[tura cu concep\ia filosofic[
de pân[ atunci a autorului =i ca urmare exist[ înc[, =i la nivel
de imagine, atest[ri ale acestei reminiscen\e de viziune. Din
p[cate, cunoscând aceste desene numai în versiunea tip[rit[
de Tocilescu, n-am avut acces nici la culoare, nici la dimen-
siunile reale ale desenelor care ar fi permis, poate, o mai bun[
lectur[ a inscrip\iilor latine=ti aflate în cuprinsul lor. Aceste
desene au fost comentate de profesorul Virgil Gândea, care
îns[ n-a stabilit =i rela\ia lor cu restul activit[\ii plastice a lui
Cantemir. Primul dintre aceste dou[ desene are form[ circular[
=i este încadrat într-un chenar format din câte dou[ linii între
care se afl[ un spa\iu mai mare, alb. Liniile duble erau o obi=nu-
in\[ =i a primelor desene cantemiriene. În centru, cam pe linia
diametrului vertical al cercului, se afl[ desenat din profil un
leu ridicat în dou[ labe, una din acestea fiind pus[ pe un disc
!&"
alc[tuit din linii concentrice mai groase m[rginite fiecare de

câte dou[ linii mai sub\iri. În centrul discului e scris de mân[
fons sapientiae in finibus.. Cu una din labele din spate leul
se sprijin[ pe v[l[tuci de nori, cu cealalt[ p[=e=te spre baza
unei coloane. Pe capul leului se sprijin[ un personaj foarte
asem[n[tor celui din desenul Divalului (Sufletul), îmbr[cat
aproximativ la fel, încoronat (dar coroana nu are în vârf cruce)
=i îmbr[cat într-un ve=mânt la fel drapat, dar f[r[ mantie. N-
ar fi exclus ca aceast[ imagine s[ sugereze chiar autoportretul
lui Cantemir la acea vârst[. Personajul se sprijin[ de o coloan[,
ca =i în cel[lalt desen, dar o coloan[ liber[, care are la baz[ o
construc\ie cu mai multe nivele, iar sus un ornament stilizat.
În jurul capului personajului e scris[ cu caractere latine, dar
cu litere aruncate pe deasupra ca în slavon[ =i cu m final indicat
prin tild[, o inscrip\ie a=ezat[ în cerc, pe care n-am putut-o
descifra în întregime: Pulcherrima virtus preateristam (?) (?)
vitae. În lungul trupului, în fa\a personajului, e scris Non
movetur. În mâna dreapt[ personajul \ine un =arpe (e f[r[
îndoial[ simbolul biblic al cunoa=terii) care se afl[ orientat
spre un mic stativ pe care se afl[ o carte deschis[. Pe paginile
c[r\ii e scris[ o sentin\[. Am distins ars (?)-rii et (?) (?) (?)
(?) sophia (?) Cu mâna stâng[ personajul arat[ spre lan\ul
unei fântâni cu cump[n[ (am[nuntul e din punct de vedere
plastic interesant pentru amintirea peisajului moldovenesc).
Ea are în fa\[ discul \inut de leu, a c[rui inscrip\ie am reprodus-o.
Cump[na are în chip de contragreutate o carte =i un compas
u=or desf[cut, în lungul bra\elor c[rora scrie capax mensurae.
În spatele fântânii, spre marginea din dreapta a cercului, se
afl[ un palat c[ruia i se v[d doar ferestrele, dispuse pe dou[
nivele, =i nici o intrare. El este frumos ornamentat în partea
de jos =i de sus, are acoperi=ul în patru ape =i deasupra cinci
tije a=ezate patru în col\uri =i una la mijloc, purtând deasupra
chivoturi, cel din centru fiind dublu. E f[r[ îndoial[ un palat
simbolic, care ignor[ voit am[nunte arhitectonice necesare,
mai ales c[ sub le se vede ceata preaferici\ilor, a=eza\i în profil,
privind extatic în sus, unii chiar ridicând mâinile spre cer =i
intonând cântece de slav[, dac[ e s[ ne lu[m dup[ razele care
DIMITRIE CANTEMIR
!&#
le \â=nesc din gur[. Ei Sunt înve=mânta\i cu haine lungi, ca

ale personajului de lâng[ coloan[. Unii stau în genunchi, al\ii
în picioare =i to\i Sunt a=eza\i cu spatele la centrul imaginii,
sprijinindu-se, ca =i leul, pe v[l[tuci de nori. Sub aceste
personaje (în num[r de =ase), în dreapta jos se afl[ o corabie
cu pânze umflate de vânt (cum trebuie c[ erau destule în
porturile Constantinopolului, a=a cum a figurat autorul mai
târziu =i într-o imagine lateral[ de pe harta Constantinopolului,
în versiunea Zubov). Corabia are prora c[tre privitor, bogat
ornamentat[, ceea ce iese din canoanele simbolisticii desenului
=i indic[ o preocupare pe care Cantemir va p[stra-o vie pân[
târziu, în Sistemul religiei, pomenind despre faptul c[ are
inten\ia s[ trateze, într-o lucrare separat[, despre arhitectura
naval[. E o corabie mare, cu dou[ rânduri de vâsle =i trei arbori
pentru velatur[, mai curând în stil vene\ian. De altfel, cum
spune în Istoria Imperiului Otoman, organizatorul flotei turce=ti
fusese un vene\ian pe nume Mezzomorto. E probabil corabia
care duce în Paradis cetele credincio=ilor. Dar sugestia biblic[
se pierde aproape în detaliile artistice ale desenului. În partea
stâng[ a cercului, cu trunchiul paralel cu coloana central[, se
afl[ un copac. Este desenat în stil persan, cu frunze mari, pal-
mate =i fructe decorative, cu ramuri gra\ios =i simetric arcuite.
De o parte =i de alta coroana este m[rginit[ de inscrip\ia fructus
dulcissimus. În lungul trunchiului e scris radix amara. La
baza acestui pom al cunoa=terii, în stânga, e scris[ o sentin\[
latin[ pe dou[ rânduri, al c[rui prim cuvânt pare s[ fie Cognos-
citur. Pomul e înfipt într-o movil[ pe care cresc smocuri de
iarb[ =i flori, se vede o intrare ca de pe=ter[, iar în stânga =i
deasupra ei e scris un cuvânt latinesc pe care îns[ nu l-am
putut descifra. Cu vârful acest pom atinge stativul unde se
afl[ cartea despre care am pomenit. La baza trunchiului e scris
ex justitia (?). Solul pe care se sprijin[ copacul are la baz[
nori în v[l[tuci. Ei separ[, în acest desen, ca =i în cel din Divan,
lumea de dincolo (mai mult în sens spiritual decât religios) de
cea p[mânteasc[. Sub ace=ti nori, în extrema stânga jos e
desenat un cap ca de înger, buc[lat =i cu p[rul negru, din gura
c[ruia se sugereaz[ c[ ies cuvintele scrise pe desenul aflat în
!&$
continuare pu\in mai jos. E vorba de o scar[ dubl[, simbolizând

vârstele omului pe decade. Pân[ la 50 scara urc[, apoi pân[ la
100 coboar[, exact cum afl[m din textul Divanului. La începutul
sc[rii e un N =i la sfâr=it un M (na=terea =i moartea). În unghiul
sc[rii, sub cifra 50, e scris gradus incertus. Nu putem s[ nu
constat[m c[ a fost vârsta la care a murit Cantemir însu=i. Pe
partea urc[toare a sc[rii e scris nascitur, pe cea coborâtoare
moritur. Deasupra sc[rii e un paralelogram indicat cu linie
dubl[ (o vag[ sugestie de privire în perspectiv[ dinspre capul
de înger ne face s[ credem c[ autorul se gândea la un
dreptunghi) în interior având inscrip\ia ars humana brevitus
e(st) \ (?) infinitae. Chiar în vârful sc[rii st[ o pas[re care
cânt[ citó, citó. Între scar[ =i corabie este figurat[ coasa
mor\ii, simbol biblic, dar redat în stil foarte realist, cu vârful
îndreptat spre scar[. În unghiul dintre lam[ =i tij[ e scris mori
no(n) tardo bir. Din punct de vedere al simbolisticii leg[tura
cu primul desen este neîndoielnic[. Chiar faptul c[ autorul
încearc[ s[ se ajute cu texte explicative este revelator. În ce
prive=te tehnica desenului, trebuie s[ remarc[m foarte realista
execu\ie a leului, cor[biei =i altor am[nunte. De=i lumina nu
cade dintr-o anumit[ surs[, umbrele fiind în consecin\[ puse
(mai ales în ce prive=te leul) a=a cum i se p[rea desenatorului
bine pentru reliefarea musculaturii, îns[=i prezen\a lor este o
noutate care atest[ modificarea stilului. Axele desenului
continu[ s[ fie verticala =i orizontala care se întretaie în centru.
Este interesant, în aceast[ alegorie, c[ leul e desenat ca în
stema Moldovei pe care-o va descrie Cantemir de mai multe
ori (în Descrierea Moldovei, Istoria Imperiului Otoman afirm[
a fi fost descoperit[ pe zidurile Sucevei =i apar\inând celui
dintâi desc[lecat).
Al doilea desen cantemirian al perioadei Van Helmont este
în mai mare m[sur[ european ca viziune, de=i rela\iile cu
desenele precedente se p[streaz[, atât în ce prive=te tehnica
de lucru, cât =i simbolistica. În cadrul dreptunghiular al unei
pagini de carte se afl[ desenat în chip de medalion un cerc
care ocup[ centrul jum[t[\ii de sus a imaginii. Axa orizontal[
a paginii e demarcat[ de un chenar alc[tuit din câte dou[ linii
DIMITRIE CANTEMIR
!&%
duble (dou[ linii duble alc[tuiesc =i chenarul paginii) între care

e scris Ioan Demetrius Constan. Vayvo. pinxit. Cercul de sus
are un chenar lat, lips[ în partea de jos =i atingând în dreapta
chenarul paginii. O linie mai groas[ de contur e urmat[ de un
spa\iu unde sunt desenate grupuri de câte dou[ paralele separa-
te printr-un punct. Urmeaz[ trei linii concentrice foarte apropiate,
apoi, înscris[ în lungimea cercului, inscrip\ia Homo est
creatura vivens in corpore. Per animam immortalem ad honore
Dei, secundum lumen, et ad imaginem Verbi Primi exemplari
omnium causarum sigillata. Dup[ o alt[ linie mai groas[
urmeaz[ alt[ inscrip\ie pe toat[ lungimea cercului, începând
de asemenea de la dreapta jos =i continuând spre stânga:
Initium sapientiae timor Domini sui incipita meditatione
mortis et vitae aeternae Finis ultimus Sapientiae et vitae
nostrae brabiu (?) cursus est charitas. Dup[ cum se vede din
texte, ideile Divanului nu-l p[r[siser[, în virtutea lor se producea
aceast[ nou[ asimilare intelectual[ care era Van Helmont.
Textul în chenar aminte=te clar de tehnica desenului din
Divanul. Dar limba latin[ atest[ tentativa autorului de asimilare
a unui standard european. Chenarul interior al medalionului
este alc[tuit din motive florale stilizate cuprinse în câte dou[
linii duble =i dispuse dup[ metoda în oglind[, urmând diamet-
rul vertical al cercului. În centrul medalionului se afl[ capul
lui van Helmont, ca un fald al gulerului a=ezat pe un triunghi
echilateral cu baza de sus conturat cu o linie dubl[ la exterior
=i una simpl[ la interior, între ele fiind înscris, de la dreapta
spre stânga, Ioannes Baptista Van Helmont. E un desen
executat în cel mai realist stil occidental, cu umbre indicând
obrajii tra=i, linia ferm[ a gurii, cu col\urile buzelor u=or l[sate
în jos. Linia nasului e dreapt[, p[rul tuns scurt, lumina cade
dinspre stânga. Pe jum[tate acoperit de acesta se afl[ un al
doilea cap, ceva mai mare ca el (deci nerespectând legile
perspectivei). E un om mai tân[r ca primul, cu p[rul lung,
ondulat la fel ca acela din portretul de van Mour executat lui
Cantemir însu=i în tinere\e. Linia mai senzual[ a buzelor,
obrazul cu mai pu\ine umbre, nasul drept, cu n[rile umflate,
privirea scrut[toare indic[ fie pe Van Helmont la o vârst[ mai
!&&
tân[r[, fie chiar pe autorul desenului. Acest al doilea cap se

sprijin[ pe un cerc care are înscrise într-un spa\iu l[sat de
dou[ rânduri de linii duble, concentrice, ,,ranos. merc. Van
Hel- Trebuie s[ remarc[m, în aceast[ parte de sus a paginii,
renun\area relativ[ la prezentarea desenului dup[ legile
simetriei axiale. Pe de o parte, cercul este asimetric a=ezat, pe
de alta, personajele din medalion sparg aceast[ simetrie =i, în
plus ceea ce se afl[ pe lâng[ medalion dezechilibreaz[ =i mai
mult imaginea. În col\ul din stânga sus se afl[ doar un sfert de
cerc indicat prin trei linii concentrice între care sunt ha=uri
simple la exterior =i duble la interior, o corol[ ca de floare în
afar[ =i raze ca ale soarelui. În acest sfert de cerc e scris probabil
cu caractere ebraice: În partea din dreapta, în spatele
cercului, pân[ aproape de centrul imaginii se vede o cl[dire
cu dou[ ferestre cu arc romanic =i grilaj de fier, ca al palatelor
medievale, o cupol[ cu frunze de acant în partea de jos =i
ferestre mici cu acela=i tip de arc. Un zid crenelat în spatele
cupolei =i zidul de c[r[mid[ sunt foarte clar desenate în stânga
cupolei, unde e sugerat a fi unghiul cl[dirii. Partea de jos a
paginii, aflat[ sub numele autorului, are desenul cuprins între
dou[ arce de cerc alc[tuind forma unui ochi. În spa\iul r[mas
în cele patru col\uri se afl[ motive florale u=or stilizate, dispuse
dup[ tehnica în oglind[ a axelor vertical[ =i orizontal[ a acestei
a doua p[r\i a desenului. Stilul acestor motive este mai curând
oriental, de miniatur[ persan[ ori de fronton de titlu la înce-
putul unei c[r\i. Desenul central e m[rginit de un chenar format
din câte dou[ linii duble, în spa\iul din mijlocul lor fiind scris
cu litere aruncate pe deasupra, ca =i în inscrip\iile din prima
parte a desenului =i ca în primul desen al perioadei Van Helmont:
Natura est inversus Dei quo(d) resestid (?) qtiod est e (?)
agit quod agere iussa est etc. Pe semicercul de jos, tot de la
stânga la dreapta e scris Ex sola aqua et ferment, cunctaquae
creduntur mista. În interiorul desenului nu e scris nimic, la
fel ca în cel din Divanul. El înf[\i=eaz[ varietatea vie\ii pe
p[mânt, ca =i principiul cre=terii prin fermenta\ie, principiu al
alchimi=tilor occidentali din Evul Mediu. În partea dreapt[ a
desenului se afl[ în picioare, cu fa\a spre privitor =i spre centrul
DIMITRIE CANTEMIR
!&'
imaginii, înv[\atul. E îmbr[cat in ve=mânt lung, european =i

nu bizantin, poart[ o scufie de tip germanic, ca în imaginile
lui Memling, de pild[, \ine in dreapta un bol cu gâtul lung =i
cu stânga îl arat[, având ar[t[torul ridicat spre aten\ionare.
În stânga lui, jos, sunt dou[ retorte, iar în spatele lor o coloan[
cu o bar[ orizontal[ deasupra. De aceasta sunt atârnate dou[
vase în stil de ceainic =i jos, între ele, un uria= alambic. Aceast[
ambian\[ de laborator unde se experimenteaz[ principiul vital
al fermenta\iei e transpus[ în natur[ în restul desenului. Pe
cer se vede soarele, principiul vital ca în vechile filosofii
orientale, înf[\i=at ca o fa\[ uman[ =i înconjurat de raze lungi,
care ajung la coroana copacului aflat în centrul imaginii. În
stânga lui e luna, aflat[ la primul p[trar =i înf[\i=at[ strict
astronomic. Copacul este realist înf[\i=at =i trunchiul s[u se
înfige în sol la malul apei aflate în spatele s[u. În ap[ se v[d,
de o parte =i de alta a trunchiului, doi pe=ti uria=i, cu gurile
c[scate. Valurile apei, care pare s[ fie un râu, deoarece dincolo
de ea sunt alte imagini de uscat, sunt desenate în mod ciudat,
prin linii =erpuind pe orizontal[ =i nu în sensul presupus de
curgere. Cantemir a indicat doar faptul c[ e vorba de ap[. În
prim plan, dincoace de râu, vedem diverse plante cu tulpini,
frunze =i flori crescând din sol. Legea propor\iilor desenului
nu e respectat[, elementele lui p[strându-=i m[rimea dup[
gradul de importan\[ simbolic[. În partea din stânga a
desenului este figurat un deal t[iat în sec\iune în interiorul
c[ruia, într-un coridor de min[ indicat cu negru, doi oameni în
picioare, îmbr[ca\i cu c[ma=[ vârât[ în pantaloni, unul cu
spatele =i altul cu fa\a, muncesc cu ciocanul =i dalta. La poalele
dealului, pe dinafar[, un al treilea, cu tichie pe cap, car[ o roab[
pe jum[tate plin[, iar în fa\a lui se târ[=te un =arpe. Deasupra
acestui deal se vede un copac stilizat, ca o floare simetric[ în
stil oriental. În fundul, în stânga este o mare catedral[ sau
biseric[, deasupra c[reia zboar[ p[s[ri. În fa\a ei un bou, (ori
bour!) privind spre orizontul îndep[rtat, a c[rui linie este
indicat[ prin semne de vegeta\ie (copaci). Observ[m c[ în al
doilea desen puterea de concentrare a simbolurilor e mai mare
ca în celelalte, simetria imaginilor se raporteaz[ la axe diferite,
!'
care sparg monotonia ansamblului, legile perspectivei sunt

relativ respectate, mi=carea bine redat[, tehnica umbrelor =i
luminilor mai bine aprofundat[. Ceea ce continu[ s[ prevaleze
este concep\ia c[ desenul nu transmite prin sine însu=i un
mesaj, ci el trebuie înscris chiar în desen sau, dac[ nu, desenul
se constituie ca ilustrare a unui mesaj scris sau ca ilustrare a
unei concep\ii exprimabil[ în cuvinte. În toate aceste desene
ale perioadei de început e vizibil[ tentativa de sintez[ a mijloa-
celor desenului oriental =i occidental, sintez[ operat[ pe marginea
unor idei filosofice pentru care Biblia a fost începutul, iar
=tiin\ele naturii urmarea.
Celelalte desene cantemiriene sunt ilustra\ii ale unora din
c[r\ile sau h[r\ile sale, mai precis legate de con\inutul acestora
decât de activitatea de ansamblu a autorului, de modul lui de
a gândi problemele generale, de a-=i ilustra op\iunile, sistemul
valoric etc. Pentru Istoria ieroglific[ exist[ un singur desen, pe
care Tocilescu l-a reprodus color. El a mai reprodus, alb-negru,
pagina de titlu a c[r\ii, ca =i începutul ei. De asemenea, a
reprodus semn[tura cu caractere slavone a tuturor personajelor,
pasiri, dobitoace, =i jiganii, ca =i semn[tura personajelor-
principi: Leul =i Vulturul. E interesant c[ principele Moldovei
e Leul =i nu Bourul, cum ar fi fost normal dup[ stem[. Ne vom
referi la toate acestea deoarece atest[, considerate împreun[,
o anumit[ concep\ie despre arta c[r\ii. Desenul din Istorie
simbolizeaz[ Constantinopolul a=a cum apare el în carte (scara
tâlcuitoare), ca o cetate a desfrâului =i pierzaniei. Reminiscen\a
desenelor =i ideilor anterioare se p[streaz[ prin aceea c[
tenta\iile ora=ului sunt considerate aduc[toare de pierzanie
pentru spirit, dând prioritate pl[cerilor trupului. Titlul desenu-
lui, sus în centru, scris cu auriu, este ×ÅÒÀÒÚ ÅÏIQÓÌIÍÍ
(Cetatea Epithymiei, cu q grecesc). În centru, pe axa vertical[
a desenului care acoper[ o pagin[ de carte, se afl[ figurat
golful Cheraton ca un canal drept, v[zându-se v[rsarea celor
dou[ râuri care fac unghi la cap[tul s[u nordic (exact ca pe o
hart[). Apa e indicat[ prin linii ondulate, continue =i paralele,
care urmeaz[ linia malurilor ca în desenul precedent, fiind
ici-colo întrerupte de mici vârtejuri spiralate. Aceea=i tehnic[
DIMITRIE CANTEMIR
!'
va fi folosit[ în harta Constantinopolului. De o parte =i de alta

a canalului se afl[ dou[ chenare înguste cu mici motive în
triunghi pe alb-negru. Dincolo de acest chenar, pân[ la linia
de margine a desenului, sunt, de o parte =i de alta, dou[ benzi
late umplute cu flori cu contur negru =i cu auriu în loc de umbre.
Ele sunt lucrate foarte fin, nu exist[ dou[ flori la fel, iar stilul
aminte=te barocul miniaturilor persane. Nu exist[ paralelism
între partea dreapt[ =i cea stâng[ a chenarului floral. În centrul
imaginii, în lungul canalului, e figurat un caic turcesc v[zut
de sus, cu câte 21 de vâsle de fiecare parte. Conturul cor[biei
=i vâslele sunt desenate cu negru. În centrul ei se afl[ un palat
v[zut în perspectiv[, cu intrarea în partea dinspre privitor, cu
un turn central înconjurat la cele patru col\uri de turnuri
(patrulater, semn al perfec\iunii în islamism). Poarta de intrate,
spre care duc câteva trepte, e =i ea m[rginit[, de fiecare parte,
de câte dou[ turnuri. În fa\a palatului e o pia\[, în spatele s[u
este un foi=or înalt, sprijinit pe patru stâlpi, având un acoperi=
plat =i peste el unul arcuit ca al construc\iilor chineze=ti (pagode)
sau indiene. Deasupra acestui acoperi= e o turl[ ascu\it[ cu
profil cilindric =i cu dou[ ferestre înguste. În afara acestui foi=or
palatul e conceput pe =apte-opt nivele suprapuse, cel mai mare
num[r de ferestre aflate al[turi fiind 5. Cantemir trebuie s[ fi
v[zut în Constantinopol asemenea palate, chiar dac[ nu era
vorba chiar de serai. Ceea ce semnal[m ca fiind important
este faptul c[ în acest desen sunt luate în considera\ie legile
perspectivei. Acoperi=ul palatului, ca =i toate acoperi=ele
cl[dirilor din jurul lui, o aglomerare f[r[ discontinuit[\i, în
perspectiv[ ca în pictura lui Giotto, sunt ro=u închis, cu ha=uri
simple sau duble în partea umbrit[. În general lumina vine
din dreapta (de la apus, dac[, respect[m sugestia de hart[),
dar nu exist[ o regul[ strict[, ideea fiind în motivele florale,
ca =i la acoperi=e, c[ umbrele trebuie astfel puse încât s[ dea
spa\ialitate desenului, iluzia de volum. Ferestrele (cele mai
multe cl[diri au mai multe etaje) sunt figurate cu bronz auriu.
Unele cl[diri au cupole, altele acoperi=uri în dou[ sau patru
ape, ele însele fiind de form[ p[trat[ sau dreptunghiular[.
Toate cl[dirile au deasupra, ca =i palatul, câte un glob. Numai
!'
palatul are creneluri de incint[ în partea din spate. Corabia

are la prora =i la pupa (convex[ =i respectiv concav[), alte trei
orificii de scurgere a apei. Deci pe fondul alb al foii Cantemir
pune numai trei culori: negru, auriu, ro=u, toate în culori naturale:
praf de c[rbune, de aur, de aram[, nedegradabile în timp.
Facsimilarea de c[tre Tocilescu a paginii de titlu n-a fost
întâmpl[toare. Din p[cate, în absen\a culorii, nu putem vorbi
despre unitatea c[r\ii sub aspect coloristic. Dar, pentru c[ =i
celelalte c[r\i ap[rute în timpul vie\ii autorului =i sub îngrijirea
sa aveau desene e vorba de Divanul =i Sistemul religiei...
putem emite considera\ii despre ceea ce considera Cantemir
c[ trebuie s[ fie o carte. Divanul are pagina de titlu m[rginit[
de un chenar format dintr-o linie dubl[38, la col\urile de sus,
în exteriorul ei fiind acelea=i mici desene floral-geometrice ca
=i în cazul stemei sau desenului cu personaje (motivul care
separ[ începutul de sfâr=itul textului din chenar). În partea
de sus, atât Divanul cât =i Istoria ieroglific[ au o band[ orizon-
tal[ cu chenar. În timp ce în prima lucrare acest motiv se afla
deasupra titlului, având în centru crucea cre=tin[, în a doua
primul cuvânt al titlului e înglobat chiar în motivul floral.
Ambele pagini respect[ ideea simetriei în scrierea titlului,
numelui autorului etc. Ini\ialele cuvintelor sunt scrise cu o
liter[ mai înflorit[. În cazul Istoriei ieroglifice un motiv floral
în arabesc, mai simplu ca cel descris mai sus, se repet[ în cazul
cifrelor arabe care decodific[ numele autorului, închizând
astfel pagina în partea de jos. Pagina de titlu a Divanului se
închide =i ea cu un motiv geometric mai subliniat în partea de
jos. Spre deosebire de acestea, Sistemul religiei, a c[rui publicare
a provocat atâtea dispute, a ap[rut cu pagina de titlu simpl[,
f[r[ nici o înfloritur[. De altfel autorul era atunci în expedi\ia
Caspic[. Este cert îns[ c[ el acorda în continuare mare
importan\[ titlurilor. Facsimilul paginii de titlu a textului In
compendiolo universae logices institutionis. Proemiolum, aflat
în manuscris pân[ la edi\ia Tocilescu, indic[ aceea=i grij[.
Pagina de deschidere a textului propriu-zis al lucr[rilor era
iar[=i considerat[ de Cantemir foarte important[. Atât Divanul,
cât =i Istoria ieroglific[ atest[ acest fapt. Desenul de frontispiciu
DIMITRIE CANTEMIR
!'!
al Divanului aminte=te de cel care încadreaz[ stema Moldovei,

iar cel al Istoriei este un vas cu flori, din el ie=ind în stânga =i
în dreapta lujeri înflori\i desena\i cu migal[, ca =i florile din
chenarul Cet[\ii Epitihymiei. Este limpede în\elegerea de
c[tre Cantemir a unit[\ii de prezentare a c[r\ii sub aspectul
ilustra\iei. El nu folosea în aceea=i carte stiluri care s[ se
contrazic[, de la un desen la altul. Fiecare început de capitol
avea prima liter[ scris[ mai mare =i înflorit, încadrat[ într-un
motiv floral care, de obicei, respecta caracteristicile literei,
urmând linia ei de contur =i fiind alc[tuit din forme mai curbe
dac[ era vorba de o liter[ cu bucle, sau din forme mai
unghiulare dac[ litera avea linii frânte. A-cesta e cazul tuturor
celor trei lucr[ri publicate în timpul vie\ii autorului. În cazul
Sistemului, atunci când se repet[ aceea=i liter[ e folosit acela=i
motiv. În general motivele florale ale Istoriei ieroglifice le
amintesc pe cele din al doilea desen al perioadei Van Helmont.
Toate desenele de ilustrare a c[r\ilor sunt stilizate, lipsite de
umbre, plane, f[r[ volum. În cazul Istoriei ieroglifice nu poate
fi lipsit de importan\[ s[ remarc[m faptul c[ pe pagina de
titlu e scris ICTOP¯A cu I ini\ial latin. De asemenea, semn[turile
tuturor personajelor sunt considerate opere de art[ în sine.
Fiecare nume e scris în slavona cu litere aruncate pe deasupra,
foarte concentrat, încadrabil într-un dreptunghi, adic[ având
literele ordonat în=iruite, cu linie ferm[ =i continu[,
asem[n[toare hieroglifelor. Ideea trimite la originile magice
ale scrierii =i la caracterul ei emblematic. Numele celor doi
monarhi e scris în acela=i fel, cu litere mai mari, înso\ite chiar
de mici arabescuri. Pentru Cantemir acestea nu erau doar
numele personajelor, ci amprenta caracterului lor. Este
interesant de observat c[ semn[tura îns[=i, în clar, a lui Dimitrie
Cantemir, cu alfabet slavon, respecta acelea=i reguli, spre
deosebire de cea cu caractere latine, mult mai modern[,
european[. Ambele exist[ în finalul edi\iei tip[rite de Tocilescu
din Encomium authorem la Fizica lui Van Helmont.
Toate celelalte desene cantemiriene sunt reflexul preocu-
p[rilor sale istoriografice, ilustrând fie problema româneasc[,
fie pe cea otoman[. Le vom aborda în ordinea în care este de
!'"
presupus c[ au fost desenate, dat[ fiind necesitatea de a ilustra

o lucrare sau alta. Harta Moldovei, alc[tuit[ la data scrierii
lucr[rii despre Moldova, are în col\ul din stânga jos scris titlul
Principatus Moldaviae nova § accurata Descriptio delineate
Principe Demetrio Cantemirio pe frontonul a ceea ce s-ar
putea numi un c[min monumental, în stil european (englez).
Deasupra c[minului (în latin[ acela=i cuvânt însemna c[minul
=i patria) se afl[ doi îngeri, desena\i tot în stilul european baroc
cunoscut, care sus\in o coroan[ princiar[ cu cruce la mijloc
(ca în desenul stemei Moldovei din Divan). Sub coroan[ e un
ecuson oval =i gol (în limbaj heraldic simboliza principe care
=i-a pierdut tronul). În dreapta titlului, în acela=i chenar format
din linii paralele, se afl[ un personaj cu mantie regal[, a=ezat,
purtând aceea=i coroan[ ca =i cea de deasupra ecusonului gol.
Iorga credea c[ e vorba de simbolul Moldovei. Dat fiind îns[
faptul c[ el n-a observat identitatea celor dou[ coroane, credem
mai curând c[ e vorba chiar de principele care a pierdut tronul
Moldovei. Mai ales c[ personajul \ine în mân[ un sceptru =i e
vegheat, din spate, de un centurion roman (semn al aparte-
nen\ei \[rii la spa\iul latin) cu armur[ =i steag. În spatele personajului
a=ezat se afl[ un caduceu. Caduceul era semnul p[cii =i în
acela=i timp al lui Hermes, purt[torul de ve=ti. Prin el probabil
Cantemir înf[\i=a însu=i scopul desenului, dar =i al h[r\ii: acela
de a vesti lumii despre soarta Moldovei =i a principelui ei.
Lâng[ caduceu se afl[ o coroan[ spart[ la jum[tate =i deasupra
ei o inim[ care lumineaz[, pentru c[ în jurul ei se v[d raze.
Inima e desenat[ cu ro=u, a=a cum mai sunt pe hart[ doar
punctul numit Stanilesty, unde se afl[ o cruce culcat[ desenat[
tot cu ro=u =i sub ea inscrip\ia: Hic Russi pugnarunt cum Turcia
A°. 1711. Numai valul lui Traian mai e desenat pe hart[ cu
ro=u. Aceast[ unitate coloristic[ vorbe=te cu discre\ie despre
cel mai dramatic moment din via\a autorului =i, dincolo de
momentul respectiv, încearc[ s[ comunice lumii europene un
mesaj al speran\ei. Estetica de ansamblu a h[r\ii, ca =i aceea a
c[r\ii constituiau pentru Cantemir o problem[ important[.
În afara acestui desen din stânga jos se mai afl[, în dreapta
jos, încadrat într-un bogat chenar cu flori =i fructe (semn de
DIMITRIE CANTEMIR
!'#
frumuse\e =i rod) dou[ sc[ri pentru m[surarea distan\elor pe

hart[. Textul Descrierii Moldovei l[mure=te semnifica\ia acestor
sc[ri f[r[ legend[. În cap. II Cantemir se refer[ la m[sur[toarea
în mile italiene =i ceasuri turce=ti. Este important de observat,
în ordinea tehnicii desenului, c[ Dimitrie Cantemir p[streaz[
caracterul simbolic, dar schimb[ maniera de prezentare.
Canoanele desenului sunt cele occidentale, f[r[ îns[ a se folosi
de umbre =i de ceea ce ar indica volumele, perspectiva etc.
Harta Constantinopolului, alc[tuit[ pentru a ilustra marea
Istorie a Imperiului Otoman, pe lâng[ faptul c[ ea îns[=i con\ine
am[nunte de desen artistic =i simbolic, a avut, în versiunea
gravat[ din 1720, dou[ desene, unul în stânga sus, cel cunoscut
sub numele de palatul lui Cantemir de pe Bosfor, al doilea la
mijlocul laturii din dreapta a h[r\ii, înf[\i=ând o vedere a
portului mare din Constantinopol. Cel de-al doilea desen a
r[mas pân[ acum inedit, harta fiind descoperit[ de Paul
Cernovodeanu în 1986 =i publicat[ în Magazin istoric 2/1989.
Primul desen, al palatului, a fost preluat în harta tip[rit[ în
edi\ia englez[ a Istoriei Imperiului Otoman =i merit[ o privire
mai atent[, deoarece înf[\i=eaz[ o cert[ înnoire a mijloacelor
plastice cantemiriene. Harta Constantinopolului în ansamblul
ei prezint[ câteva am[nunte cu importan\[ plastic[. E vorba
de faptul c[ cele mai importante cl[diri sunt figurate
miniatural, dar exact. De asemenea pâlcurile de copaci cu
semnifica\ie cât de cât strategic[ sunt desenate foarte atent,
zidurile de incint[ ale cet[\ii sunt figurate cu linii paralele =i
pentru por\i l[sate spa\ii libere. Harta avea un cert scop
strategic, ceea ce se vede =i din am[nuntul surprinz[tor c[
absolut pe toate obiectivele h[r\ii, inclusiv coroanele copacilor,
lumina vine din stânga, adic[ dinspre Occident. La fel se
întâmpl[ =i cu desenul palatului =i al portului. Roza vânturilor
care indic[ vestul are la vârf o mic[ cruce, în timp ce nordul e
indicat cu o mic[ floare stilizat[. A=adar cre=tin[tatea occiden-
tal[, Europa, trebuia s[ lumineze acest spa\iu al fostului Bizan\.
De asemenea pe hart[ e indicat[ în[l\imea =i caracterul abrupt
al malurilor, diferen\a între apele joase de la \[rm =i cele de
adâncime; delimiteaz[ prin ha=uri diferite cotele de nivel,
!'$
indic[ localit[\ile cele mai apropiate de ora=, aflate de jur

împrejur. Ba chiar deasupra rozei vânturilor e scris c[ din acel
punct pân[ la intrarea în Marea Marmara sunt 1025 de mile
engeleze (în versiunea rus[ distan\ele sunt în verste). S-ar
putea ca acest lucru s[ fie ad[ugat doar în versiunea englez[
a h[r\ii, deoarece Cantemir a lucrat în geografia sa cu mile
italiene. Desenul palatului fiind în sine lipsit de substrat sim-
bolic, valoarea lui simbolic[ e doar aceea de a indica faptul c[
în inima Constantinopolului se afl[ un loc unde europenii ar fi
fost primi\i cu prietenie. De aceea autorul a folosit stilul european.
E un desen unde putem analiza tr[s[turile sale plastice mai
mult decât la oricare altul. Perspectiva privitorului este mai
ales frontal[. Toate liniile prim-planului se unesc în vârful turlei
centrale din planul secund, aflat[ deasupra intr[rii spre curtea
interioar[ a palatului. Prim-planul ocup[ jum[tatea de jos a
desenului, planul secund jum[tatea de sus. Centrul de perspec-
tiv[ a planului secund se afl[ în afara desenului, pe axul care
continu[ linia drumului aflat în dreapta sus. E de presupus
deci c[ autorul a realizat imaginea de ansamblu a palatului
nu din memorie, ci privind din diverse unghiuri, de pe mare,
din curte, de pe drumul care ducea spre palat, apropiindu-se
progresiv de el. Obiectivele cele mai importante ale desenului
se afl[ în planul secund. E vorba de drumul m[rginit de o
parte =i de alta de un gard înalt, dup[ toate probabilit[\ile din
lemn, deoarece se vede lan\ul indicat cu linie dubl[ care taie
sus =i jos fiecare stinghie ascu\it[ la vârf. Palatul propriu-zis e
înconjurat cu gard de c[r[mid[, îngrijit desenat, ca în desenul
palatului din perioada Van Helmont aflat în spatele medali-
onului rotund cu chipul celor dou[ personaje bust. C[r[mizile
din prim-plan sunt mai mari ca cele din planul secund. În prim-
plan se vede =i grilajul care str[juie=te în partea de sus zidul
înconjur[tor al incintei. În partea dreapt[ sus a desenului (spre
nord-est, desenul fiind orientat ca situare geografic[ îi
corespunde pe hart[ pct. 101) e str[juit de copaci înal\i, cu
coroana ca a plopilor. Palatul din dreapta, care acoper[ o parte
a zidului de incint[ din fundal =i probabil intrarea dinspre drum,
e construit cu coloane =i arce în stil romanic la parter. Temelia
DIMITRIE CANTEMIR
!'%
e chiar pe malul m[rii, dou[ ie=iri practicate în zid, una cu

trepte =i una f[r[, ducând direct la ap[. Deasupra acestor
coloane ce delimiteaz[ parterul cl[dirii, mai înalt în stânga,
unde se profileaz[ patru arce mai largi ca celelalte opt aflate
în continuare, se afl[ alte etaje. În stânga sunt dou[ etaje,
având câte patru ferestre pe fiecare latur[ din cele dou[
vizibile, etajul al doilea, cu podeaua mai lat[ ca plafonul celui
de sub ei. Deasupra se afl[ un acoperi= în patru ape, fiecare
latur[ fiind în form[ de triunghi echilateral, dup[ cum se vede
cea din fa\[, cealalt[ fiind deformat[ în virtutea legilor
perspectivei. Aripa central[ a palatului din dreapta are un
singur nivel, situat îns[ la jum[tatea în[l\imii între etajul I =i
II al aripii din stânga. Pa fa\ad[ sunt vizibile tot patru ferestre
=i acoperi=ul e de acela=i tip ca în stânga. Partea dreapt[ are
forma unui donjon dup[ toate probabilit[\ile hexagonal,
deoarece se v[d trei laturi. Nu are nici fereastr[, dar e de presu-
pus c[ existau deschideri de observa\ie. În extrema dreapt[
palatul se continu[ cu o îngr[dire suplimentar[, indicat[ cu
ha=uri duble =i care pleac[ chiar de la zidul acestuia, având
între sine =i mare, chiar deasupra ie=irii f[r[ trepte c[tre ap[,
o construc\ie numai parter, din ea fiind vizibil[ doar o fereastr[
=i o parte de acoperi= triunghiular. În spatele acestui palat se
v[d, probabil încastrate în zidul exterior al incintei, de o parte
=i de alta a intr[rii, câte dou[ turnuri sub\iri ca de minaret, cu
acoperi=ul conic. Palatul aflat în plan secund în partea stâng[
a desenului este situat mai departe pe linia median[ orizontal[
a desenului ca cel din dreapta, ceea ce de altfel reiese =i din
faptul c[ în dreptul palatului deja descris se afl[, spre stânga,
un alt gard, cu o poart[ de intrare care are deasupra o construc-
\ie probabil din lemn, în form[ de fronton grecesc =i, lâng[ ea,
în interiorul cur\ii palatului din dreapta, cât \ine în[l\imea
zidului, o construc\ie cu acoperi= plat =i doar doi pere\i (al
treilea fiind gardul însu=i, cu o u=[, o fereastr[ în dreapta =i
trei în stânga. Umbra por\ii ajunge practic pân[ la zidul
palatului din dreapta. E interesant de observat ce func\ie
important[ în delimitarea dimensiunilor cap[t[ umbrele în
acest desen. Dac[ admitem în[l\imea stâlpului acestei por\i,
!'&
aflat pe verticala desenului, drept unitate de m[sur[ a lungimii,

ea este echivalent[, fiind în acela=i plan, cu în[l\imea patru-
laterului mai somptuos, al palatului din dreapta. De asemenea,
respectând propor\iile perspectivei, care sunt determinabile,
are cam tot atât cât lungimea c[su\ei portarului (cea) cu doi
pere\i) =i se cuprinde cam de patru ori în linia care une=te
cap[tul de nord al cur\ii cu zidul gr[dinii din prim-planul
desenului. Palatul din stânga, de=i aflat mai spre fundal decât
cel din dreapta, pare mai îngust, construc\ia sfâr=ind într-un
plan mai apropiat de privitor decât a celuilalt. În afara intr[rii
care-l une=te cu palatul din dreapta, el mai are, spre nord, o
intrare proprie, prin care nu puteau îns[ intra echipaje, ci doar
oamenii care veneau din curtea mare a domeniului, m[rginit[
în dreapta de un gard cu pomi (paralel cu drumul din dreapta
sus), iar în stânga de o ap[ curg[toare cu direc\ia nord-sud. În
incinta domeniului, între gard =i drum, în dreapta, se vede o
construc\ie paralelipipedic[, locuin\a slugilor sau grajduri.
Dincolo de drum, în col\ul din dreapta sus al desenului, se v[d
alte garduri, construc\ii mai mici, c[r[ri =i pomi. Poarta dinspre
curtea domeniului, a palatului din stânga, se afl[ chiar în
centrul desenului. Ea are un acoperi= în form[ de cupol[, cu
marginea de jos dantelat[ în stil italian. Coloanele pe care se
sprijin[ au capitel identic sus si jos. Dincoace de poart[ =i
probabil lipit[ de ea (privitorul nu poate distinge clar) se afl[
o alt[ c[su\[ a portarului, cu u=a la mijloc =i câte o fereastr[
de o parte =i de alta, cu un horn în stânga, pe acoperi=ul în
dou[ ape, fiecare de form[ dreptunghiular[. Palatul are trei
aripi în form[ de careu, aripile laterale fiind pe sfert lungi fa\[
de cea frontal[. În fa\[ parterul are =apte arce romanice
sprijinite de coloane înalte, ca =i cele ale parterului mai
somptuos din palatul cel[lalt. P[r\ile laterale au la capete câte
dou[ arce romanice =i la fel pe latura interioar[. Coloanele
sfâr=esc, sus =i jos, cu capiteluri de form[ trapezoidal[, dup[
toate probabilit[\ile cu ornamente corintice ca ale acoperi=ului
în form[ de cupol[ ale por\ii din centrul desenului (ea amintind
de unul din desenele perioadei Van Helmont). Este interesant
de observat c[ acest al doilea palat se supune propriilor sale
DIMITRIE CANTEMIR
!''
legi de perspectiv[, el fiind probabil desenat din incinta cur\ii

pe care o are în fa\[, de undeva de pe lâng[ bazin. Acest lucru
este valabil pentru unghiul aripilor laterale ale palatului, dar
nu =i pentru acoperi=ul lor sau al p[r\ii din spate a palatului,
construit[ probabil mai târziu ca partea din fa\[, dup[ cum
pare lipit[ de ea. Cele trei perspective diferite cu care lucreaz[
autorul creeaz[ o mare iluzie de adâncime în spa\iu, din cauz[
c[ punctele de perspectiv[ însele se afl[ dispuse mereu mai în
adâncime, pe ni=te orizontale imaginare, prima spre privitor,
în afara desenului, a doua aproape de planul lui median, iar a
treia dincolo de linia median[. Veridicitatea schematic[ a
acestor perspective diferite e îndulcit[ de regularitatea cu
care cad umbrele. Construc\ia palatului din dreapta e armo-
nioas[, ideea de arc romanic se repet[, deoarece ferestrele
celui de-al doilea etaj sunt încadrate în arce false, ob\inute
din stucatur[ =i delimitând pe vertical[ ferestrele aflate la
primul =i al doilea etaj. Fiecare din p[r\ile laterale ale palatului
are câte un horn, iar partea din fa\[ are =i ea, la fiecare cap[t,
câte un horn. Partea ad[ugat[ palatului în spate e mai înalt[.
Se vede ceea ce s-ar putea numi al treilea nivel. E de asemenea
vizibil[ linia rotunjit[ a acoperi=ului =i burlanul de colectare a
apei. Observ[m =apte ferestre, ca =i la cele dou[ etaje ale aripii
centrale a palatului. În extrema stâng[ mai e o fereastr[, mai
lat[, aflat[ între stâlpii de sus\inere ai pridvorului, în col\ul
din stânga în spate se afl[ un turn identic cu turnurile de la
intrarea în primul palat. Zidul din stânga, cel de incint[, are
în el o poart[ joas[, vizibil[ doar gra\ie luminii care, intrând
prin ea, proiecteaz[ pe p[mânt un oval. Aceast[ poart[ duce
la pârâu. Tot prim-planul desenului este ocupat de curtea din
fa\a palatului din stânga, de un bazin m[rginit de zid, de o
gr[din[ în stil fran\uzesc aflat[ în centru, în gr[din[ se ajunge
din curte, trecând printr-o poart[ de form[ de arc romanic,
sprijinit[ de dou[ coloane care sus\in un acoperi= ce aminte=te
de arhitectura italieneasc[. Spre gr[din[ coboar[ dou[ trepte
ce m[rginesc o mic[ platform[ de form[ hexagonal[. De o
parte =i de alta a intr[rii se afl[ un grilaj din fier, pe latura
dinspre curte, în rest, spre bazin, fiind un zid din c[r[mid[.
"
Acesta merge pân[ la linia de jos a desenului pe lungime de

dou[ treimi, o treime fiind bazinul =i o treime gr[dina. Pe cea
de-a treia treime a liniei de jos se afl[ deschiderea spre mare.
Dup[ desen ne putem da seama aproximativ exact cum ar[ta
palatul în realitate. Marea armonie a cl[dirilor, formele care-
=i corespundeau la distan\[, indic[ gustul rafinat al celui ce-l
locuia. Acesta este palatul în care se desf[=oar[ o parte a
ac\iunii din Istoria ieroglific[, pentru c[ autorul vorbe=te acolo
despre faptul c[ era a=ezat pe Bosfor (la marginea gârlelor)
=i c[, fiind c[utat de bostangii, a sc[pat fugind pe mare. În
acest palat a avut loc întâlnirea secret[ cu +oimul (Toma
Cantacuzino), unchiul so\iei sale, capuchehaie a lui
Brâncoveanu =i viitor aliat în r[zboiul din 1711. Probabil
gr[dina era chiar realizarea lui Cantemir, deoarece în Istoria
Imperiului Otoman o pomene=te cu mândrie, dup[ cum
pomene=te =i ce s-a întâmplat cu palatul dup[ plecarea sa din
Constantinopol. El a ajuns în mâna lui Ion Mavrocordat,
împreun[ cu biblioteca =i colec\ia de rarit[\i arheologice pe
care-o ad[postea. Apoi acesta a d[ruit palatul unei fiice a
sultanului Ahmed al III-lea, cu prilejul c[s[toriei. Desenul
palatului se afl[ pe harta Constantinopolului în partea din
stânga sus, m[rginind legenda h[r\ii, în timp ce în partea
dreapt[ a legendei, dep[=ind axul vertical al h[r\ii se afl[ un
spa\iu dreptunghiular, m[rginit de falduri ca ale unei cortine.
În interiorul acestui spa\iu e scris în rus[ (versiunea Zubov)
titlul h[r\ii. Desenul palatului =i acela încadrând titlul au
dimensiunile 10,5 x 8 cm. Pe desenul palatului, =i anume pe
zidul din prim plan al gr[dinii, gravorul a scris: Ãðûäî Àëåξ·è
Çuáîâú âñå è ~ Áuðõå. Titlul h[r\ii în versiunea sa este
urm[torul: Ïëàíú Êîíñòàíòèíîïîëÿ ¿ëè Öaðÿãðàäà iiæå
Ïðhæäh íàðèöàøåñ" Âóçàíò¿à äðéïëåæåì ëhòà Òäèñ#
1453, ìöñà ìà¿ïh 29 äå íàð¿ñîáàííû Êíçåìú Äèìèò-
ðèåìú Êàíòåìèðîìú. În sfâr=it, desenul portului aflat în
partea dreapt[ a h[r\ii (în versiune Zubov, inexistent în versiune
european[, unde, în locul s[u e completat[ harta, palatul fiind
situat în dreapta jos), are dimensiunile 25 x 13 cm =i se afl[
a=ezat cu orizontala de sus cam la dou[ treimi din în[l\imea
DIMITRIE CANTEMIR
"
h[r\ii. În partea dreapt[ jos a acestui desen e scris Ãðû. Àëå.

Çuáîâú: 1720. Desenul e ghidat dup[ mediana orizontal[.
Pe linia ei, în fundal, se v[d siluete de cl[diri cu minarete.
Cerul ocup[ jum[tatea de sus a desenului cu v[l[tuci de nori
a=a cum ne-au obi=nuit =i alte desene cantemiriene, dar figura\i
mai realist, cu umbre ob\inute în gravur[ prin ha=uri foarte
fine. Jum[tatea de jos cuprinde suprafa\a m[rii. Noutatea
acestui desen este, între altele, =i aceea a felului cum sunt
figurate valurile. Tehnica e =i aici realist[, legile perspectivei
sunt respectate. În prim plan, de la centru (mediana vertical[)
spre dreapta se afl[ un caic turcesc cu =apte personaje, unele
având turban, altele fes. Totul e desenat cu mult[ acurate\e,
pozi\ia trupurilor în mi=care sau în repaus cât se poate de
fireasc[, umbrele puse exact acolo unde trebuie, de=i, la o privire
atent[, e limpede c[ în acest desen nu exist[ o unic[ surs[ de
lumin[. Tot în prim plan se afl[, în stânga si în dreapta verticalei
mediane, câte o caravel[ cu velatura stins[ pe toate cele trei
catarge, cu drapelele de form[ triunghiular[, fâlfâind în vânt.
+i ele sunt foarte atent desenate, se v[d frânghiile velaturii,
prora împodobit[ cu ciocul ridicat spre stânga =i respectiv spre
dreapta, dup[ cum corabia e a=ezat[ oblic în stânga sau în
dreapta imaginii. În planul secund, cam la un sfert din
în[l\imea total[ a desenului, numai în jum[tatea de stânga,
mai sunt dou[ caravele, cea din extrema stânga a=ezat[ din
profil, cea aflat[ spre centrul imaginii v[zut[ din fa\[. În sfâr=it,
în planul al treilea se disting alte dou[ caravele, ambele în
jum[tatea din dreapta a tabloului =i v[zute frontal. Între planul
trei =i fundal se mai pot distinge patru ambarca\iuni mici, una
în jum[tatea de stânga =i trei în cea dreapt[. Orizontala de
sus a acestui desen e împ[r\it[ în trei p[r\i, câte un sfert la
capete =i jum[tate la mijloc. Ghirlande de flori stilizate atârn[
formând deasupra norilor dou[ convexit[\i mai mici spre
margini =i dou[ la centru, unde e circumscris[ aproape o jum[-
tate de cerc în interiorul c[ruia se scrie: Ïðîñïåêòú Ïîëóäåíí¿è.
Florile geometrizate cu patru petale amintesc de perioada Van
Helmont, iar cele dou[ aripi care m[rginesc acest titlu în partea
de sus amintesc de primul desen cantemirian, cel al stemei
"
Moldovei din Divanul... În sfâr=it, linia dubl[ a chenarului,

m[rginit[ la interior de acela=i desen cu cercule\e =i ovale mici
înl[n\uite tr[deaz[ stilul propriu lui Cantemir. În sfâr=it, pe
lâng[ acest desen, în partea din stânga jos a h[r\ii, se afl[
scala, deasupra c[reia, pe toat[ lungimea, e un desen în arabesc
f[cut dup[ tehnica în oglind[ respectând mediana vertical[.
La capetele scalei sunt mici coloane de sus\inere ale acestui
arabesc. În stânga scalei e scris: Èæå äðåâëå Âåðèê¿èñêîå
ìîðå íàðèöàøåñ".
Un alt desen care ilustreaz[ istoriografia cantemirian[ a
fost f[cut pentru Sistemul sau întocmirea religiei muhamme-
dane. E vorba tot de un desen alegoric, foarte bine executat
din punctul de vedere al mi=c[rii corpurilor =i model[rii
ve=mintelor în compara\ie cu celelalte desene executate de
Cantemir în perioada sa constantinopolitan[. Desenul e de
form[ dreptunghiular[, cu chenarul alc[tuit din câte dou[ linii
duble între care se afl[ un motiv repetabil în frunz[ de acant
cu vârful spre exterior. Latura lung[ este verticala desenului.
Culcat în prim plan, cu fa\a în sus, cu picioarele u=or arcuite,
cu mâna dreapt[ atârnând liber, degetele bine desenate, cu
plete, barb[ =i must[\i, acoperit cu un ve=mânt sumar în dreptul
=oldurilor, un b[rbat doarme profund. Pe pântecul lui se v[d
=apte capete de =erpi, care aparent îl sug. Cozile =erpilor sunt
împletite în sus, alc[tuind un trunchi ca de copac. Coroana
copacului are ramuri de asemenea din trupuri de =erpi. Cape-
tele lor r[s[rind din frunzi= sunt fructele copacului. Frunzele
Sunt mari, dantelate. Desenul e astfel conceput încât nu se
poate vorbi de o singur[ surs[ de lumin[. La picioarele
personajului, îndreptate spre dreapta, ca =i în col\ul din stânga
jos al desenului, se afl[ ierburi =i flori, de asemenea foarte
veridic redate, numai c[, dup[ legile perspectivei, prin rela\ie
cu corpul uman, sunt foarte mari, ca =i în desenele perioadei
Van Helmont. Tufi=ul din dreapta a mai umbrit ca cel din stânga.
În spatele trunchiului de copac, în semicerc, sunt a=ezate trei
personaje feminine, în picioare, îmbr[cate dup[ moda
european[ contemporan[ lui Cantemir. Toate sunt personaje
încoronate cu coroane circulare, cu vârfuri de în[l\ime egal[
DIMITRIE CANTEMIR
"!
(primele de acest tip în desenele cantemiriene). Cele de pe

margini arat[ fiecare cu mâna stâng[ spre coroana pomului,
dar numai personajul din stânga are capul ridicat spre ea,
celelalte dou[ îl privesc pe omul adormit. Deasupra capetelor
lor scrie, de la stânga la dreapta: Asia, Africa, Europa. Alegoria
a fost de mult decodificat[, chiar autorul o poveste=te în Istoria
Imperiului Otoman. Cel adormit e Othman I, întemeietorul
Imperiului Otoman, iar personajele feminine sunt cele trei
continente amenin\ate de întinderea periculoas[ (ca a
viperelor) a Imperiului. În fundal, cam în dreptul taliei persona-
jelor feminine, se afl[ sugerat[ o p[dure (aglomerare de
trunchiuri =i coroane de copaci) iar în zare silueta unui ora=
cu palate =i minarete. Planul fundalului nu dep[=e=te capetele
celor trei personaje, în timp ce copacul simbolic nu intr[ cu
coroana decât pe jum[tate în cadrul tabloului, alc[tuit dup[
regula simpl[ a simetriei verticale. Tehnica desenului dovede=te
o studiere atent[ a anatomiei umane, o viziune rinascentist[
asupra ansamblului (fundalul mai ales) ca =i a manierei de
prezentare a personajelor, inclusiv a drap[rii ve=tmintelor. În
sfâr=it, în acest grup de desene în manier[ european[ ar mai
trebui men\ionat unul care nu mai exist[. El a stat la baza
unei tapiserii pe care Gr. Tocilescu a v[zut-o, dar de la el încoace
n-a mai fost identificat[. Iat[ descrierea dup[ Tocilescu:
Contele Uwarow posed[ (...) o singur[ stof[ bogat \esut[,
care reprezint[ România (adic[ |ara Româneasc[ n.n. E.|.)
=i Moldova prin dou[ suplicante înaintea lui Petru cel Mare,
c[lare, care le-ntinde mâna, c[lcând în picioare steagul
semilunei. Compozi\iunea este a lui Cantemir. Mi-a promis a-
mi da un desemn dup[ aceast[ reprezenta\iune gigantesc[.39
Desenul =i tapiseria trebuie s[ fi fost executate înainte de 1718
(c[derea Belgradului, când Cantemir, pierzându-=i speran\a
c[ statele occidentale sau Rusia vor ajuta \[rile române, a
aderat la politica statului rus), ba chiar înainte de 1714, interval
în care a continuat s[ acorde cea mai mare miz[ politic[, dintre
\[rile cre=tine, Rusiei.
Ultimul grup de desene apar\ine celui din urm[ an al vie\ii
lui Cantemir. El con\ine schi\ele de lucru din expedi\ia caucazian[
""
=i harta zidului caucazian, descoperit[ în 1987 =i r[mas[ ca =i

inedit[. Un singur fragment al h[r\ii a fost publicat, în alb-
negru, în edi\ia princeps a lucr[rii lui Bayer De muro Caucaseo.
Fragmentul con\ine doar un bra\ al rozei vânturilor de pe harta
original[. Vom analiza schi\ele de lucru pe baza c[rora =i-a
schi\at Cantemir harta. Ele au fost publicate de Tocilescu pentru
ilustrarea textelor din Collectanea orientalia care se =i
constituie, în bun[ parte, ca explica\ii ale desenelor. Aceste
desene se grupeaz[ în câteva categorii distincte. Exist[ =ase
desene care cuprind schi\e arhitectonice sau aflate în leg[tur[
cu arhitectura. Dou[ dintre acestea con\in imaginea unor
obiective arhitectonice v[zute frontal: un turn de observa\ie
descoperit de Cantemir în mun\i (dup[ cum reiese din jurnalul
s[u a =i dormit acolo o noapte) 40 =i un templu musulman v[zut
din fa\[, f[r[ minaret =i semilun[ deasupra, templu în interiorul
c[ruia autorul intrase, deoarece vorbe=te în texte despre altarul
=i coloanele lui în ace=ti termeni: 13. In medio altaris in pariete
meridionali est concavitas quam illi vocant Mihrast, signum
quod in illam partem debent adspicere cum orant. 14. Cum
mediae habeant inter se maius spatium testudines quoque,
quae fulciuntur super illis columnas altiores41. Imaginea
turnului ne indic[ la baz[ o intrare cu arc romanic =i inscrip\ii
în arab[ (copiate de autor) de o parte =i de alta a u=ii. Turnul
e din c[r[mid[, indicat[ prin linii duble verticale a=ezate între
linii orizontale simple. În desenul palatului de pe harta Con-
stantinopolului tehnica desen[rii zidului e aceea=i. Turnul are,
la intervale egale în în[l\ime, patru brâie de piatr[ =i, între
ultimul =i penultimul brâu, ornamente florale în form[ de
rozet[. Acoperi=ul are forma unei emisfere conice, terminat[
la vârf cu o mic[ sfer[ cu vârf ascu\it, ca a turnului por\ii
centrale din desenul palatului lui Cantemir. Schi\a templului
cuprinde poarta de intrare, de form[ dreptunghiular[,
deasupra c[reia se afl[ o arcad[ specific oriental[ s[pat[ în
planul frontal al turnului cu profil p[trat. Între limitele ei,
încadrat[ în dreptunghiuri, e indicat prin puncte locul unei
inscrip\ii. Deasupra acesteia, încadrat în alt dreptunghi, e
indicat locul altei inscrip\ii. De o parte =i de alta a zidurilor
DIMITRIE CANTEMIR
"#
laterale ale acestui turn al por\ii sunt desenate dou[ contra-

forturi de form[ triunghiular[ care fac trecerea de la profilul
p[trat al turnului la cel circular al cupolei. De o parte =i alta a
por\ii sunt desenate, mai am[nun\it în stânga, mai sumar în
dreapta, dat[ fiind simetria desenului =i caracterul de schi\[
de lucru, câte o intrare arcuit[ =i o poart[ dubl[. Al[turi o alt[
intrare cu arc oriental deasupra. În stânga, aflate la nivelul
superior acestuia sunt a=ezate pe o linie orizontal[ opt ferestre
cu arc romanic. Deasupra lor dou[ linii duble, peste care e
pus un acoperi= plat, sugerat prin ha=uri, a=a cum a procedat
întotdeauna Cantemir când a desenat acoperi=uri. Alte dou[
desene se refer[ la coloanele acestui templu. Ele erau în bun[
m[sur[ distruse de trecerea timpului =i Cantemir calculeaz[
în[l\imea, grosimea =i distan\a dintre ele în func\ie de reperele
dimensionale pe care le are, cel mai important fiind turnul
por\ii. Ceea ce n-a apucat s[ deseneze descrie în cuvinte care
i-ar fi amintit, în cazul unui desen finalizat, ce trebuie s[ fac[.
De pild[, cu referire la ferestre, precizeaz[: Craticula in
fenestris sunt ex latere in modum servum memi (...). Cât
despre turnul por\ii, iat[ dimensiunile lui: Alta cub. 22, lata
cub. 7, quad. l, in cuius basi sunt ab utraque parte pedestali
latitud. l, cub. quad. 2 longit. cub. 3. De asemenea, în descri-
erea general[ a templului, face toate m[sur[torile necesare:
Templi longitudo est 92 cubitorum, latitudo 24, quod fulcitur
supra quatuor series columnarum. 42 Aceast[ precizie a
m[sur[rii indic[ preocuparea lui Cantemir de a-=i finaliza
descoperirile într-o hart[ final[, cu desene reduse la scar[,
fapt pentru care trebuiau cunoscute dimensiunile obiectivelor.
Modul de lucru indic[ în plus o obi=nuin\[ nu numai de a
desena dup[ natur[, ci =i de a lucra cu obiective arhitectonice
=i de a face constat[ri arheologice (la nivelul epocii, evident).
Exist[ dou[ desene ale coloanelor Cantemir însu=i trimite la
ele reliquae reliquarum columnarum depressiores, uno
cubito, ut in figura. 43 În primul desen ele apar cu imaginea
contemporan[ lui Cantemir, care schi\eaz[ adâncimea gropilor
dintre ele, nivelul apei (sau molozului) ca =i în[l\imea coloa-
nelor r[mase la suprafa\[. Autorul indic[, de asemenea, cât
"$
din lungime ar putea fi acoperit de moloz =i cum s-ar fi putut

continua coloanele, apreciind acest lucru dup[ criterii pe care
textul nu le explic[, dar care par a fi legate de legea propor\iilor,
a=a cum o =tia bine Cantemir. Un al doilea desen indic[ recon-
stituirea ansamblului de coloane al templului cu situarea lui
în spa\iul geografic, într-o schi\[ de hart[. Mun\ii apar în partea
de jos a desenului (sudul), având contur asem[n[tor celor din
profilele Caucazului g[site de G. Vâlsan la Paris \i cu cele
indicate de autor pe harta zidului (Mur auprès du Derbent),
la dreapta sunt indicate aglomer[ri de pietri=, iar la stânga e
figurat felul cum se continu[, plecând de la templu, zidul care
merge în unghi drept (nord-sud, apoi est-vest). Desenul
coloanelor indic[ doar un fragment al jum[t[\ii din dreapta,
cea din stânga fiind doar u=or sugerat[. Coloanele au o baz[
dubl[ fa\[ de capitel =i dou[ brâie care le împart în mod inegal
în[l\imea, 1/4 jos, 2/4 la mijloc, 1/4 sus. Ceea ce nu este clar
din desen, textul l[mure=te astfel: In qualibet serie sunt columnae
20 summa omnium 60, verumtamen columnae, quae sunt ad
parietem excurrunt ex pariete saltem dimidia parte.44 Coloanele,
laturile lor, spa\iul dintre ele sunt m[surate: 4) Ab ianua templi
in latus ad primam columnarum seriem, spatium est sex
cubitorum, quadr. l dig. 3, in latumi 5) c. l dig. 3. At his ad tertiam
seriem spatium 9 cubit. absque 5 digitis. A tertia serie ad
quartam similiter ut in priori; 6) Spatium inter columnas in
longum 3 cubit. 2 quad. absque 2 digit. 7) Columnae omnes
sunt quadratae, cuius latus l cub. quad. 2 dig. 4; 8) Ianua exterioris
ingressus lata 2 cub. quad. 3 alta 4, cub. quadr. l, dig; 7.45 Cu
astfel de explica\ii al doilea desen al coloanelor devine mai
limpede. Cantemir le indic[ în desen în sec\iunea funda-
mentului cl[dirii, spa\iate între ele =i dispuse în serii. El a
întreprins =i cercet[ri în leg[tur[ cu arhitectul constructor,
folosindu-se de inscrip\iile pe care le-a g[sit, ca =i de alte surse
scrise, deci nu de argumente arheologice propriu-zise, care
s[-i dateze obiectivele: quod quando fundatum et a quo nulla
notitia neque signum, restauratum tamen a Rege Persiae ...
(loc gol în text) A.H. 770. Cuius architectus fuit Tadziaddin et
supra templi fores cuius nomen Arabicis litteris in nitido lapide
DIMITRIE CANTEMIR
"%
insculptum clare legitur.46 Urmeaz[ inscrip\ia arab[, pe care

autorul o explic[ a fi numele arhitectului, la fel de clar scris
cum fusese =i numele poporului persan (cum fuisse hominem
Persicae nationis, nominis cui etymon significat Corona legis.).
El stabile=te pozi\ia acestui templu fa\[ de râu =i, de asemenea,
faptul c[ exist[ dou[ stadii de vechime a construc\iei: Hic
loci quinque incolae Vezy de nomine inibi in mare confluentis
rivuli dicebant, secundum delineationem apparebant. 47
Analiza sa merge mai în profunzime chiar când nu e ilustrat[
cu desene. El g[se=te un pod peste râu, pe care-l consider[
nou, dar =i alte vestigii ale zidului, în afara templului, ca, de
pild[, arce de poart[ =i resturi ale structurii zidului: Pons vero
erat novae et recentissimae structurae. Altitudo collis extolleba-
tur ad 40 circiter orgyas, sed parte, qua ad mare spectabat,
potendebatur in declive. În montis cacumine videtur fuisse
arx, ut est delineatum. Sex in locis apparebat muri structura.
Fundamenti latitudinem ipsa sua Majestas dimensa est, ad 4
orgyas. Arcis vero circiter 25. Murus totus irregularis erat, quia
reductus erat secundum collis obliquitatem. Par urbis, quae
spectabat ad orientem, distabat a mari orgyis 30",48 Din acest
text se vede c[ aprecierile de vechime erau subiective. E invocat
chiar Petru I care ar fi f[cut m[sur[tori la Derbent, importan\a
strategic[ a zidului în trecut, iar pentru r[zboiul ruso-persan,
importan\a lui ca argument în favoarea cre=tinilor. Desenul =i
textele lui Cantemir par s[ fi alc[tuit un raport al s[u c[tre
împ[rat, alc[tuind esen\a misiunii autorului la marea Caspic[
(în rest a avut sarcini de propagand[). Un alt desen din grupul
de =ase desene arhitectonice înf[\i=eaz[ fundamentul celui de-al
=aptelea turn, aflat spre mare, al zidului Derbentului (unii
cercet[tori îl confund[ cu zidul caucazian din cauza lucr[rii
lui Bayer alc[tuit[ pe baza notelor lui Cantemir, de=i nu este
deloc acela=i lucru. Cantemir însu=i nu confund[ cele dou[
ziduri). Dimensiunile =i profilul sunt indicate în text. La fel
pozi\ia în func\ie de punctele cardinale =i de Derbent: Lapis
in muro urbis Derbendi ad plagam meridiem spectans, in
quadam turri, quadrata, altus ad 4 ulnas a fundamento. Longus
duorum cubitorum latus unius absque l /8 mari haec turris
"&
numeratur septima.49 Fundamentul turnului are form[ dreptun-

ghiular[, m[rginit[ pe laturile mici de câte un profil trapezoidal,
cu paralela mai scurt[ spre latura dreptunghiului. O linie dubl[
(atât de caracteristic[ desenelor cantemiriene) m[rgine=te
întregul profil, alt[ linie dubl[ m[rgine=te fiecare din cele trei
profile componente. De asemenea baza stâlpilor e, ca =i
fundamentul zidului interior, asem[n[toare unei hieroglife.
Lui Cantemir îi pare c[ e vorba de o parte antic[ a zidului:
Haec apparentia urbia antiquae fundamenta visebam in loco
in colis Bitly Baluk dicto.50 O parte dintre intui\iile cantemiriene
s-au verificat în timp. Despre vechea arhitectur[ a zonei din
jurul Caucazului Colhida, Albania, Iberia-Kartli =i regatele
armene, în intervalul secolelor IVI î.e.n., apoi în primele secole
ale erei noastre, cuprinzând deci intervalul de la cuceririle lui
Alexandru Macedon la cele romane, când au p[truns în zon[
influen\e elenistice =i cre=tine, cultura de tip roman, =tim ast[zi,
din cercet[ri ulterioare acelora ale lui Cantemir, c[ una din
formele caracteristice ale arhitecturii colhidiene (era)
construc\ia în form[ de turn, cu baza lat[ cu patru (sau mai
multe) laturi =i îngustându-se treptat c[tre vârful deschis (...)51
Ori Cantemir a g[sit turnuri, mai noi evident, pentru c[ erau
din c[r[mid[, dar unde formele vechi înc[ subzistau. În ce
prive=te zidul, pe care el îl consider[ a fi edificat pentru prima
oar[ de Alexandru Macedon, s[p[turi arheologice ulterioare
au dovedit c[ fiecare cetate era înconjurat[ de dou[ rânduri
de ziduri, groase de 3 m, împrejmuite în exterior de un val de
p[mânt; fiecare deal, înzestrat cu câte o citadel[, avea câte un
zid de incint[ propriu înc[ de pe vremea lui Artaxias. Cita-
delele de pe dealuri comunicau între ele prin coridoare speciale,
care f[ceau leg[tura atât cu citadela principal[, cât =i cu valea
Araxului, care trebuia ap[rat[ ca o posibil[ cale de acces.
Punctul central al ora=ului era ap[rat de un sistem de ziduri
cu contur triunghiular, înt[rite cu contraforturi =i turnuri puter-
nice (,..)52 Credem c[ zidul descoperit de Cantemir va fi f[cut
parte din acest sistem de fortifica\ii, mai ales c[ el g[se=te
contraforturi =i turnuri încastrate în zid. Cantemir nu de\inea
atunci date, de pild[, despre cre=tinarea timpurie a Armeniei,
DIMITRIE CANTEMIR
"'
dar intui\ia l-a f[cut s[ considere, bazându-se pe descoperirile

sale în teren, c[ acolo exist[ influen\e romane (deseneaz[
schi\e de cl[diri cu arc romanic) =i grece=ti (înc[ ale lui
Alexandru cel Mare) care atest[ anumite priorit[\i fa\[ de
persanii veni\i mai târziu. În sfâr=it, ultimele dou[ din aceste
desene indic[ detalii arhitectonice care se refer[ la tehnica de
construc\ie, ceea ce i se pare un criteriu important pentru
datarea obiectivelor =i stabilirea apartenen\ei lor la cultura
greceasc[ sau persan[. Vorbind despre o serie de monumente
funerare, asem[n[toare între ele, g[site la Derbent, dup[
analiza inscrip\iilor pe care le cuprindeau, scrise cu caractere
Nesh (le reproduce) se refer[ la cele dou[ metode de a=ezare
a pietrelor funerare (=i deseneaz[). Dup[ prima metod[ piatra
vertical[, mai lat[, rotunjit[ sus, se sprijin[ pe cea orizontal[
printr-o pies[ trapezoidal[. Dup[ a doua metod[ piatra
vertical[, mai îngust[, tot rotunjit[ sus (un tumulus) se sprijin[
de cea orizontal[ printr-un contrafort lateral, tot din piatr[.
Cantemir nu le m[soar[, considerându-le mai curând m[rturii
de apartenen\[ geografic[, decât de vechime cultural[ =i a
civiliza\iei. Caracterele Nesh formau scrierea turceasc[ obi=-
nuit[ în vremea sa. Cel de-al doilea din aceste ultime desene
arhitectonice indic[ îns[ ceea ce Cantemir consider[ a fi existat
în trecut, anume baza unor foste coloane ale por\ii Kyrclar:
ab inferioris liminis basi fuisse columnas arectas in hunc
modum53 =i deseneaz[ o coloan[ cu diametru identic de sus
pân[ jos, f[r[ capitel sau baz[, detaliind din ea un fragment
prin linii paralele între care se afl[ linii punctate, probabil cu
desene geometrice. Un al doilea tip de coloan[ e de form[
piramidal[, cu vârful îngust în jos (sau poate în form[ de
trunchi de con), alc[tuit[ din sec\iuni f[r[ continuitate una
cu alta. La partea de sus aceste coloane sfâr=eau cu capete de
animale antropomorfe, dup[ cum detaliaz[ Cantemir în partea
dreapt[ a desenului.
Un al doilea grup de desene cantemiriene executate în
expedi\ia de la Marea Caspic[ reproduce pictur[ mural[
înso\it[ sau nu de inscrip\ii uneori cu explica\iile autorului în
latin[. Figurile pe care le reproduce sunt considerate de Cantemir
"
fie hieroglifice, fie totemice. Iat[ explica\ia dat[ de Cantemir

unui grup de desene: Inter 14 et 15 turrim in muro aperte vide-
batur duae figurae animalium Hieroglyphicae formae, sed ad
modum ruditer insculptorum, et ut coniiciebam, illi lapidas
erant ex antiquis ruderibus, in recentiori structura adaptati.
Erant autem figura versus occidentem rescipientes ita.54
Desenul arat[ un fel de animale-tip, esen\ializate, mai ales cai.
La fel reproduce o pas[re cu dou[ capete =i arat[ ne=tiin\a în
a decodifica imaginea: nihil tamen hanc figuram repraesen-
tabat.55 Cercet[ri arheologice ulterioare au atestat vechimea
imaginilor pe care Cantemir le desprindea atunci din negura
veacurilor, =tiind c[ e vorba de lucruri foarte vechi. Iat[ m[rturia
contemporaneit[\ii noastre despre trecutul acelei zone:
Popoarele caucaziene, asemenea altora din preajm[, sci\ii,
per=ii, sarma\ii au manifestat un ata=ament deosebit fa\[ de
acest animal, înso\itor fidei al omului în r[zboaie, la vân[toare
=i în munca pa=nic[; calul era considerat un animal sacru (...)56
În ce prive=te figura cu dou[ capete, ea pare s[ fie =i mai veche,
deoarece întâlnim printre considera\iile arheologiei mai noi:
Figurinele zoomorfe (...) reprezint[ fie animalul ca atare, fie
dou[ animale adosate =i cu trunchiul comun, procedeu ce
fusese curent în arta pre-urartu =i urartu, în culturile protoira-
niene =i în arta ahemenid[, men\inut în aceast[ parte a regiunii
transcaucaziene, sau introdus prin influen\ele sudice. 57 În
leg[tur[ cu alte desene pe care le reproduce, Cantemir
consider[ a fi hieroglife =i mai vechi, dar, ne=tiind istoria zonei,
crede c[ e vorba de hieroglife de pe vremea grecilor =i egip-
tenilor. Format în spiritul culturii grece=ti, el reafirma ideea
dup[ care grecii, odat[ cu preluarea de la egipteni a alfabetului,
au transmis, prin propria lor cultur[, valorile vechiului alfabet
egiptean hieroglific. Apoi romanii, mo=tenitori ai culturii
grece=ti, au asigurat comunicarea mai departe în timp a sursei
ini\iale: Babul-Kiam h.e. porta extremi indicii (...) revera
hieroglyphica adparent sculpturae, quae tempore antiquo Graeci
ab Aegyptis erant mutati, ut in multis Romae Constantinopi in
allisque obeliscis et columnis videre est.58 Alteori Cantemir
reproduce al[turi de inscrip\ii pe care nu le poate descifra =i
DIMITRIE CANTEMIR
"
desene considerate de el magice, de la interpretarea c[rora se

ab\ine. Astfel, în leg[tur[ cu dou[ animale ale c[ror coarne
devin raze solare, sau altele care au în spate discul solar,
înf[\i=at ca o fa\[ uman[, spune: In inferiori vero lapide
exprimebantur figurae talium animalium cum talii illegibili
subscriptione. În alt loc descoper[ clare inscrip\ii grece=ti.
Oricum figurile =i literele împreun[ au fost explicate de
cercet[tori mai târzii f[r[ ca vreunul s[ fi =tiut de cercet[rile
lui Cantemir, inedite =i azi pentru arheologii zonei respective
astfel: Introducerea cultului lui Apollo, de pild[, întâlnind
vechile culte solare din regiunea caucazian[, cu simbolistica
respectiv[, d[ na=tere unor reprezent[ri în care se al[tur[
concep\iile =i modul de redare ale celor dou[ lumi. Una din
cele mai importante reprezent[ri ale acestui cult pentru
perioada respectiv[ este cerbul, redat cu coarnele bogat
ramificate în linii =erpuitoare, simbolizând razele soarelui în
concep\ia local[, în timp ce trunchiul este înf[\i=at destul de
realist =i cu o marcat[ sugerare a volumului (.. .).89 În acest
fel, aparent f[r[ nici o inten\ie, Cantemir justific[ r[zboiul
ruso-persan, considerând c[ Petru I venea ca ap[r[tor al unor
vechi civiliza\ii, ce se cereau salvate de cuceritorii lor mai noi,
în numele apartenen\ei lor la un bazin cultural comun cu acela
al cre=tin[t[\ii. Era o idee cantemirian[ care, f[r[ a-=i v[di
juste\ea în timp, atest[ totu=i marea unitate a gândirii sale.
Cazania cre=tin[ în limba persan[, alc[tuit[ de Cantemir, din
care se p[streaz[ prima coal[, r[spândit[ în rândul popula\iilor
locale, era în fapt ilustrarea aceleia=i idei. Autorul reproduce,
de pild[, dou[ desene unde vechile simboluri magice sunt
preluate de musulmani =i devin însemne distinctive ale
imamilor. E vorba de un leu cu capul spre stânga imaginii, v[zut
din profil, simbol obsesiv la Cantemir în leg[tur[ cu roma-
nitatea, în spatele lui se vede discul solar, a=a cum am spus
ceva mai sus, înf[\i=at ca un chip uman. Sub desene Cantemir
scrie Insignia larbassiorum. La Tarku =i Derbent descoper[
alte asemenea insigne (insemne de imam).
Al treilea grup de desene reproduce imagini musulmane,
încercând s[ deta=eze ascendentul =ii\ilor (per=ii) în zon[
"
asupra sunni\ilor (otomani), deci oricum faptul c[ Imperiul

Otoman n-ar fi putut revendica, sub aspect religios, prioritatea
asupra zonei. O insign[ de imam reprodus[ în dou[ desene,
are în centru o inscrip\ie arab[ (pe fiecare desen alta dup[
cum e vorba de avers sau revers) =i explica\ia autorului mai
jos: Duo sunt talia signa, unum ferreum aliud aeneum: in
utriusque medio inscriptia vedentur nomina Dei Muhammedi
et Ali in superiore parte tres radios habet, aeneum verso est
deauratum. 60 În continuare, desenând sabia cu dou[ vârfuri
a lui Ali, figurat[ pe alemul =iit, Cantemir readuce în discu\ie
figura leului, de aceast[ dat[ cu semiluna în gur[: Argenteum
triangulare cum sphaera deaurata in marginibus cui inscrip-
videntur preces quaedam ex Corano, at in medio eiusdem ex
una parte leo, inscriptus est, cuius tergo adhaeret semiluna
alba cum radiis circumcirca leonis adsunt nomina Dei Muhammedi
et Ali: ex altera parte in medio videtur bini mucronis talis.61
Cantemir deseneaz[ sabia, detaliind alemul cu semnul
distinctiv al imamului, o sabie =iit[, cu vârful despicat în dou[.
Chiar pe desen Cantemir a scris în latin[: Signum bellicum
Imamorum Derbendiensium. Obiectul a fost =i m[surat,
deoarece în lungul desenului e scris Longitudo Arschin. 2 =i
lâng[ tij[, tot în lungul ei, Latitudo versch. 2. Pe ovalul aflat
sub alem autorul a scris în latul desenului Latitudo Io versch.
\i în lungul lui Longitudo Archin. ¼. Sub ovalul pe care se
sprijin[ alemul se afl[ leg[tura lui, în form[ de bil[, cu tija
inferioar[ a sceptrului. Între aceast[ bil[ =i cea aflat[ mai jos
autorul scrie în lung: Long. 3/4 Arch. Sunt unit[\ile de m[sur[
ruse=ti, ar=inul =i ver=ocul. Al[turi, legenda desenului ne spune
c[ era vorba de un sceptru absolut contemporan lui Cantemir,
apar\inând =amanului Sefer =i amintind de supunerea lui
puterii imamului: Signum hoc ferreum est, longitudo eius 4
Archin fabricatum est Ao. H. 1116 (A. Christo 1704) fecit id
Ragim Schamachens Schamachensis eius dominus vocabatur
Sefer (..,)62
Acesta este grupul de schi\e din expedi\ia caspic[ în posesia
c[ruia ne afl[m. Pe baza textului explicativ ar putea fi recon-
stituit desenul am[nun\it al unor mari obiective cu valoare
DIMITRIE CANTEMIR
"!
arhitectonic[ =i arheologic[, unele disp[rute între timp. Aceste

texte cantemiriene n-au fost niciodat[ traduse în limba român[.
+i totu=i ele con\in un reper cu totul deosebit al activit[\ii
savantului: definitivarea pe baz[ de date concrete, de teren,
nu numai a unei teorii asupra geografiei =i istoriei locului,
teorie a c[rei amploare aminte=te de Descrierea Moldovei, ci =i
definitivarea unei \inute riguros =tiin\ifice, în care teoria era
rezultatul abstractiz[rii =i generaliz[rii unor informa\ii de
natur[ practic[. Între primele desene cantemiriene, simbolice
=i alegorice, ori cu valoare strict artistic[, =i acestea din urm[
sunt mari distan\e, traversarea unui drum spectaculos, de la
conceperea artei ca ilustrare a unor idei, la aceea a artei ca
semn al unei realit[\i. Este un drum la fel de lung ca cel pe
care istoriograful sau geograful Cantemir l-a str[b[tut de la
primele tentative de a ilustra prin scris sau h[r\i teorii preexis-
tente, pân[ la =tiin\a de a argumenta =i generaliza faptele
istorice =i geografice astfel încât, pe baza lor s[ fie extrase
legit[\ile care ghideaz[ realitatea =i prin cunoa=terea c[rora
omul î=i poate modifica viitorul. De altfel, pe baza acestor
pre\ioase cercet[ri cantemiriene geograful G. F. Miller a =i
alc[tuit harta Derbentului =i a zidului caucazian aflat[ în vol.
al III-lea al albumului de h[r\i, schi\e, desene =i planuri din
Cabinetul lui Petru 163. Aceast[ hart[, lung[ de 142 cm =i lat[
de 32,12 cm în stânga =i 35,2 cm în dreapta, este lucrat[ în
acuarel[ cu mult[ aten\ie, zidul cu galben, râul cu verde,
acoperi=urile caselor cu ro=u (ca =i bra\ele rozei vânturilor).
Toate nuan\ele sunt palide. Pe spatele acestei h[r\i e scris
Derbent Nr. 80 cu creionul. Zidul Derbentului, cu turnurile
=i c[r[mizile desenate atent, aminte=te descrierile cantemiriene
din Collectanea orientalia. Detaliile arheologice, de art[ =i
etnografie, inscrip\iile n-au fost luate în considera\ie. Probabil
Miller a avut la dispozi\ie =i alte surse de informare decât
cercet[rile cantemiriene. În stânga sus, sub scala care poart[
grada\ii de la 50 la 200, f[r[ nici o explica\ie, este scris în rus[
c[ planul apar\ine ora=ului rusesc Derbent. Ori Derbentul a
devenit rusesc din 1725. În dreapta jos e o alt[ scal[, cu cifre
de la 50 la 500. În dreapta ei, în rus[, ni se indic[ faptul c[
""
unit[\ile de m[rime sunt ruse=ti. Deasupra acestei scale pro-

babil Scumacher, care a înregistrat harta, a scris cu creion
Derbent in Bersien No. 80. Roza vânturilor are urm[toarele
litere: S
O W
N
Deci nordul e în partea de jos, iar ini\ialele trimit la denu-
mirea german[ a punctelor cardinale. Marea Caspic[ e figurat[
în extrema stâng[ a h[r\ii, unde zidul Derbentului se pierde
în nisip. Harta lui Cantemir Mur auprès du Derbent e reprodus[
identic în jum[tatea stâng[ a acestei h[r\i. Ea e simplificat[ în
sensul c[ nu sunt precizate, pe por\iunile de zid, lungimile lor.
Cele =ase toponime latine=ti sunt traduse în rus[ (fiind
singurele de pe întreaga hart[ a lui Miller), dar traduse cu
u=oare modific[ri. A=a Pirdemysky devine Ïèðäåìèñê¿é;
fl. Otai este Peêà Eaï; fl. Suludere et Otai este peêà
Ñóëóäåðå-Åa¿, Kiosis devine Qèîñú iar Kimach
Qèìàõú. N-am f[cut decât, prin descrierea acestor
preocup[ri ale ultimului an de via\[ al lui Dimitrie Cantemir,
preluate de geografi =i intrate în fondul de informare al lui
Petru I, s[ atragem aten\ia o dat[ în plus asupra muta\iilor
profunde pe care le suferise omul de cultur[ =i creatorul.
Locul muzicii =i artei plastice în activitatea lui Cantemir

Problemele cele mai importante pe care le-au pus, dintotdea-
una, muzica =i arta plastic[ au fost acelea de rezolvare spiritual[
=i emo\ional[ ale sugestiilor spa\iului =i timpului, de r[spuns
uman dat acestor dou[ dimensiuni care-l transced. Marile
stiluri ale culturii au avut înf[\i=[ri diferite unul de altul pe
de o parte în muzic[, pe de alta în plastic[ =i din pricina
modalit[\ilor diferite în care solu\ionau chestiunea rela\iei
dintre om pe de o parte, spa\iu =i timp, pe de alta 64. Privind
din aceast[ perspectiv[ activitatea de muzician =i de plastician
a lui Cantemir, complement al întregii sale activit[\i creatoare,
socotim c[ putem extrage concluzii care \in atât de apartenen\a
DIMITRIE CANTEMIR
"#
lui la un stil cultural, cât =i de coordonatele însele, specifice,

ale spiritului s[u creator, coordonate capabile s[ indice unitatea
profund[ a fiin\ei interioare care a fost Dimitrie Cantemir.
Atât muzica, la nivel teoretic, adic[ sistemul de nota\ie,
cât =i practic, deci compozi\iile, =i nu mai pu\in desenul
practicat de Cantemir atest[ o matrice formativ[ comun[: în
fa\a spiritului cercet[tor al autorului se punea problema marii
frontiere OrientOccident, frontier[ temporal[ =i spa\ial[ pe
deasupra c[reia trebuia s[ practice o cale de acces în ambele
sensuri, dar, dincolo de aceast[ cale necesar[ supravie\uirii,
trebuia s[ aleag[, s[ opteze pentru una dintre cele dou[
formule înc[ prea net separate spre a convie\ui armonios
în[untrul fiin\ei umane. Din acest punct de vedere tentativa
muzical[ a lui Cantemir trebuie înregistrat[ ca primul efort
sus\inut de sintez[ armonioas[ a mijloacelor sonore în jurul
axului central al timpului interior. Concluziile pe care le-a tras
autorul prin des[vâr=irea acestei sinteze l-au dus c[tre
perceperea duratei ca timp istoric. Func\ia simbolic[ a timpului
tr[it de un oriental, perceput[ de Cantemir ca diferit[ =i
superioar[ func\iei simbolice a timpului tr[it de occidental, l-
a f[cut s[ opteze pentru durata în care se înscria spiritul
Orientului. Vechi cosmogonii, mitologii =i filosofii asigurau
emo\iei produse prin muzic[ o rafinare a nuan\elor pe care,
considera autorul, un occidental nici n-o poate b[nui. Aceast[
valorificare logic complet[ a timpului emo\ional a generat nu
numai op\iunea muzical[ a lui Cantemir, fiindc[ el propune
Europei un sistem complet, unitar =i armonios de valorificare
a posibilit[\ilor Orientului la nivel sonor ci a =i consolidat, în
bun[ m[sur[, matricea formativ[ a spiritului s[u, pe care o
redescoperim în marile preocup[ri ale istoriografiei. Func\ia
simbolic[ principal[ a timpului emo\ional al muzicii a fost
pentru Cantemir aceea de a-i releva logica =i armonia lumii pe
care-o avea de str[b[tut, de descoperit =i de cunoscut. A
încercat s[ rezolve, pe aceea=i cale a muzicii, o parte din
metodologia de acces c[tre aceast[ lume. Cercetând sistemul
s[u muzical nu facem decât s[ p[trundem progresiv în inima
acestei metodologii axat[ pe logic[ =i ra\iune. La orizontul
"$
superior al muzicii preconizate de Cantemir se ive=te un Orient

ordonat dup[ ra\iunea antichit[\ii grece=ti, cea care subordona
sufletul spiritului, în marea lumin[ numit[ mai târziu apolinic[,
dar =i spiritul sufletului în infinitele nuan\e baroc-dionisiace
ale acestei lumini. O astfel de metodologie a spiritului cante-
mirian, de esen\[ ra\ional[, comun[ cu metodologia general[
a spiritului european, mo=tenitor =i el al antichit[\ii grece=ti,
i-a =i asigurat calea de acces cea mai larg[ spre Europa acelui
veac, când unitatea culturii occidentale î=i desprindea înc[
traseele fundamentale din magma unor lupte politice =i religioase.
Plasticianul Dimitrie Cantemir =i-a fost lui însu=i mai pu\in
vizibil decât muzicianul. O cuno=tin\[ de sine inegal[ a ghidat
cele dou[ demersuri. În timp ce muzicianul s-a autoanalizat
prin teoria sa muzical[, =i-a g[sit traseele spirituale =i emo-
\ionale, a intrat în rezonan\[ cu lumea, plasticianul s-a considerat,
pân[ aproape de sfâr=itul carierei, un auxiliar al creatorului.
Abia ultimele desene îi dezv[luie posibilitatea de a inova, pe
aceast[ cale pân[ atunci insuficient explorat[, o pist[ nou[
c[tre întregul crea\iei sale. În mod paradoxal, într-o civiliza\ie
bazat[ pe cultura imaginii, cum este civiliza\ia omeneasc[,
Dimitrie Cantemir s-a comportat mai ales ca un auditiv =i a
intuit târziu importan\a primordial[ a semnalului vizual. Ar fi
de analizat întreaga sa atitudine, inclusiv istoriografic[, din
aceast[ perspectiv[. Din pricina acestui comportament desenul
a =i fost pentru Cantemir în cea mai mare parte a vie\ii o
problem[ de interpretare spiritual[, de vizualizare printr-un
spa\iu filosofic a spa\iului real ecranat de acesta. Abia târziu ,
spre sfâr=itul vie\ii, dup[ ce toate celelalte experien\e legate
de problema .spa\iului inclusiv experien\a politic[ fuseser[
traversate, Cantemir a f[cut marea descoperire asupra felului
cum trebuie raportat omul la acest obiectiv. A proiectat un
drum de leg[tur[, de la spa\iul simbolic al artei plastice ca
semn al realit[\ii la spa\iul geografic real =i de la el la timpul
istoric. Reg[sirea acestei dimensiuni fundamentale a spiritului
cantemirian timpul pe coordonatele spa\iului real r[mâne
marele câ=tig al desenului cantemirian. Odat[ cu reg[sirea
acestui timp istoric Cantemir a parcurs rapid drumul spre timpul
DIMITRIE CANTEMIR
"%
interior, unde existau imaginea Greciei =i a Romei, apoi a Bizan-

\ului. A ref[cut drumul de la Orient spre Occident, adic[ =i-a
reconstituit pe alte coordonate propria sa matrice formativ[.
Ar mai r[mâne de abordat, în ce prive=te muzica, dar =i
arta plastic[, o chestiune care a ocupat mult loc în crea\ia cante-
mirian[, atât în aceste domenii, cât =i în celelalte. Este vorba
despre religie. Dimitrie Cantemir nu era un religios în sensul
de credincios practicant, ci un doctrinar al religiilor cre=tin[ =i
islamic[. Atât sistemul muzical cât =i desenele atest[ o faz[
mai de început în tratarea de c[tre autor a problemelor religioase.
În ambele demersuri e vizibil impactul universului bizantin
(în plastic[ în faza ei de început), adic[ tentativa de a impune
lumii ideea despre valoarea spa\iului spiritual din care f[ceau
parte =i principatele române. Cantemir exprim[, la sfâr=itul
secolului al XVII-lea =i începutul celui de-al XVIII-lea, prima
sintez[ fundamental[ prin care se define=te în cultura român[
op\iunea european[ în defavoarea celei orientale. A fost o
op\iune bazat[ pe o mare sintez[ între cele dou[ spa\ii spirituale.
De asemenea, nivelul emo\ional =i cel logic =i-au spus deopot-
riv[ cuvântul în a afirma faptul c[ se apropie momentul istoric
când cultura statelor mici se poate impune în fa\a Orientului
=i Occidentului deopotriv[.
"&
C ONCLUZII
on=tiin\a modern[ a \â=nit din matricea miturilor ce

C amintesc preistoria =i deopotriv[ din metafizica
medieval[, cu întreaga ei înc[rc[tur[ de eresuri, dar =i de
intui\ii profunde, generatoare de mari forme simbolice ale
acestei con=tiin\e: artele, religiile, =tiin\ele. Aceast[ con=tiin\[
a elaborat, la începutul veacului al XVIII-lea, un nou concept
de cunoa=tere ce atest[ maturizarea ra\ionalismului: de la
Descartes =i Leibniz la Kant =i Hegel e f[cut pasul spre conceptul
modern al =tiin\elor, mai ales al istoriei. Trecutul =i prezentul
sunt a=ezate astfel fa\[ în fa\[ dintr-un unghi nea=teptat: al
judec[\ii trecutului de c[tre prezent sub aspectul procesului
de formare a con=tiin\ei, adic[ în ultim[ instan\[ a ceea ce
numeam mai sus, în descenden\[ Cassirer, a formelor ei
simbolice.1
Dimitrie Cantemir a apar\inut acelui veac de început în
aventura form[rii con=tiin\ei moderne. Prin urmare morfologia
spiritului cantemirian concentreaz[ formele simbolice prin care
el a în\eles lumea, a transmis contemporanilor =i posterit[\ii
un mesaj despre înf[\i=[rile ei. Aceste forme în fapt zonele
cunoa=terii pe care le-a abordat i-au permis lui Cantemir s[
se implanteze cu propriul spirit în lumea veacului s[u gra\ie
unor metodologii diversificate pentru fiecare domeniu de care
s-a ocupat, al artei ori al =tiin\ei. Dac[ ne raport[m la aceste
metodologii, încercând s[ extragem fundamentele unit[\ii lor
subtextuale, atunci o astfel de critic[ a ra\iunii aplicat[ fiec[rui
domeniu devine, prin lectura unitar[ a universului cantemirian,
o critic[ a culturii al c[rei ultim resort ar fi dezv[luirea îns[=i
a con=tiin\ei auctoriale. Plecând de asemenea de la meto-
dologia =tiin\elor =i artelor în viziunea (sau versiunea) lui
Cantemir se poate reconstitui, prin confruntare cu alte demersuri
DIMITRIE CANTEMIR
"'
de epoc[, o teorie general[ a formelor de expresie ale culturii

române, adic[ morfologia ei în acel moment de început al
epocii moderne române=ti care ne-a creat, peste trei veacuri,
pe noi în=ine.
Dimitrie Cantemir a procedat concentric în privin\a atingerii
unui anumit standard al cunoa=terii. Nu se poate vorbi, în
acest sens, decât în linii mari de o progresie temporal[ de la
simplu la compus, de la unitatea unui domeniu abordat la
unitatea personalit[\ii creatoare. Ceea ce ni se pare cert este
faptul c[ umanismul de tip bizantin i-a oferit în aceast[ privin\[
cel mai larg cadru de ac\iune, educa\ia ra\ionalist[ cea mai
sigur[ metod[ de pertinen\[ în structurile cognoscibilului, iar
rezultanta vizibil[ cu ochiul liber pân[ ast[zi a fost enciclo-
pedismul s[u aplicat la rela\ia OrientOccident. Putem consi-
dera toate aceste chestiuni ca fiind tran=ate =i unanim
recunoscute în urma celor aproape trei veacuri de cercetare a
întreprinderii cantemiriene. Ceea ce ne intereseaz[ acum, în
pragul încheierii mileniului doi, este în ce m[sur[ demersul
lui, situat mai la începuturile culturii române=ti, ne apar\ine
înc[ =i merit[ s[ fie comunicat viitorului ca parte integrant[ a
spiritualit[\ii acestui popor. Ne intereseaz[ prin urmare, în
primul rând, o critic[ a ra\iunii cantemiriene în sens kantian,
adic[ stabilirea unit[\ii metodologice a demersului s[u
întreprins în diversele sfere ale cunoa=terii. Zona cea mai
îndep[rtat[ în timp la care a apelat Cantemir a fost aceea a
magiei =i miturilor, cunoscute fie pe cale livresc[, fie prin
anchete personale (pe care azi le numim etnografice), adic[
prin integrarea a ceea ce folclorul =i obiceiurile mai p[strau
(=i putea fi detectat) din acest strat de profunzime al cunoa=-
terii omene=ti. Concluziile pe care le-a desprins pe baza acestei
duble investig[ri au fost de natur[ s[-l conving[ c[ atât lumea
Orientului cât =i cea a Occidentului au înglobat în structura
culturii lor din veacul al XVII-lea acest strat al cunoa=terii
magice =i mitologice. +i dac[ exist[, evident, din acest punct
de vedere, frontiere care le separ[ (Cantemir considera, de
pild[, c[ magia literal[ =i a cifrelor e mai ales un dat al culturii
orientale contemporane lui =i mult mai pu\in al celei occidentale),
"
exist[ =i un fundament comun care le apropie: cel pe care l-a

concentrat Biblia, baza religiilor islamic[ =i cre=tin[. Aceast[
baz[ a oferit repere culturale asem[n[toare, de pild, pentru
evolu\ia limbilor, idee pe care Cantemir a folosit-o din plin în
formularea propriei sale teorii asupra evolu\iei acestora. În ce
prive=te problema miturilor, autorul e convins c[ ele separ[
net Orientul de Europa =i c[, din acest punct de vedere,
teritoriul vechii Dacii, locuit în vremea sa de români (=i accentul
cade în mod firesc asupra Moldovei unde cuno=tea mai bine
situa\ia) apar\ine f[r[ putin\[ de t[gad[ Europei. Explica\ia
pe care a g[sit-o pentru aceast[ stare de lucruri a fost aceea
c[, în timp ce Dacia era parte, ca =i Europa occidental[, a
Imperiului Roman =i apoi a zonei de influen\[ bizantine, stepele
Asiei n-au intrat niciodat[ pe deplin sub controlul romanit[\ii,
au r[mas în afara unei influen\e culturale sistematice, traduc-
tibil[ prin no\iunea de romanizare. Concluziile care s-au impus
cu necesitate spiritului cantemirian, numai dac[ privim aceast[
form[ simbolic[ a culturii sale rezumat[ la cunoa=terea magico-
mitic[, l-au dus în mai multe direc\ii: teoria limbilor, exegeza
religiilor, istorie. În ce prive=te teoria limbilor Cantemir a folosit
ca =i în cazul mitologiei =i magiei comparatismul, f[r[ îndoial[
cea mai solid[ dintre metodele sale de lucru. A ajuns astfel la
concluzia c[ poporul de pe teritoriul fostei Dacii vorbe=te
aceea=i limb[ cu alte popoare europene, o limb[ de origine
romanic[, fapt ce verifica ideea apartenen\ei sale la Occident.
Referirile autorului la alte familii de limbi, egale cu limbile
romanice prin expresivitate =i poten\ial creator, atest[ credin\a
sa în =ansa teoretic egal[ a fiec[rei limbi de a afirma o mare
cultur[. El încearc[ în concluzie, folosind modelele înainta=ilor
(Homer =i Cicero sunt cele mai pregnante) s[ fac[ proba puterii
limbii române de a-=i afirma poten\ialul creator. Aceast[ cale
l-a dus spre literatur[. Baza religioas[ de construc\ie a teoriei
unitare a limbilor (ideea originii lor în Turnul Babel) afirm[,
în ordinea con=tiin\ei, un moment premerg[tor aceluia al
în\elegerii deosebirilor profunde dintre Orient =i Occident în
probleme propriu-zise religioase. O teorie cantemirian[ a
religiilor atest[ primul mare moment al în\elegerii urm[rilor
DIMITRIE CANTEMIR
"
produse în cultura român[ din cauza divergen\elor dintre cele

dou[ blocuri spirituale. Ar fi gre=it s[ consider[m c[ el iden-
tific[ în toate punctele aceste divergen\e ca fiind acelea dintre
islamism =i cre=tinism. Pe de o parte, autorul a în\eles c[ marea
suprafa\[ geografic[ pe care o acoper[ fiecare din aceste religii
a avut ca urmare imposibilitatea de a fi \inute sub un control
centralizat, ceea ce a permis diversificarea lor intern[. În acest
punct Cantemir afirm[ nu numai principalele divergen\e
interne ale islamismului (=ii\i/sunni\i) =i cre=tinismului
(ortodoc=i/catolici) ci =i pulverizarea în secte mai mult sau
mai pu\in marginale a fiec[reia dintre ele. Pe de alt[ parte, el
a în\eles c[ =i boomul ini\ial reprezentat în ambele religii de
folosirea Bibliei s-a concretizat prin tentative diferite: în timp
ce islamismul a încercat s[ armonizeze atât de diversele
credin\e ale Orientului oferind, pe baza Bibliei, o nou[ sintez[
textual[ Coranul cre=tinismul a lucrat chiar cu textele
biblice, încercând s[ Ie acordeze în permanen\[ cu realit[\ile
istorice (evident cu implicite mi=c[ri de progres =i de recul. El
citeaz[, de pild[, pe Luther, hugheno\ii). +i din acest punct de
vedere vechea Dacie (=i în spe\[ Moldova, judeca autorul în
parametrii statelor feudale române=ti) apar\ine Europei, calea
sa fiind aceea a dep[=irii statutului teoretic, textual al religiei
spre implicarea ei în fenomenul istoric. Din aceast[ cauz[
puterea religioas[ trebuia subordonat[ celei laice, domnului.
Cele dou[ atitudini op\ional diferite ale Orientului =i Occiden-
tului în probleme religioase i-au prilejuit lui Cantemir marile
deschideri spre filosofie =i istorie. Prin urmare, al[turi de mitologie
=i magie ca forme simbolice ale con=tiin\ei, religia este cea de-a
treia care-i permite lui Cantemir accesul spre în\elegerea =tiin\ei
istorice. Cât despre filosofie, ea a constituit în formula spiritului
cantemirian un punct de con=tientizare a propriului s[u demers
=i de implicare a lui în marile orizonturi culturale. Fie =i numai
prin acest fapt =i Cantemir se prezint[, spiritual, ca o con=tiin\[
modern[. Nu este de aceea întâmpl[tor faptul c[, în ordine
cronologic[, filosofia constituie începutul preocup[rilor
cantemiriene, locul geometric de unde se desfac toate celelalte
c[i de acces spre inima cognoscibilului. Interesul lui Cantemir
"
pentru ceea ce ast[zi numim ontologie =i epistemologie a fost

într-un sens critica propriei sale ra\iuni =i ar fi un subiect
interesant: acela al dezbaterii acestei auto-critici în compa-
ra\ie cu ceea ce înregistreaz[ cititorul de ast[zi drept unitatea
metodologic[ a formelor simbolice ale con=tiin\ei cantemiriene,
adic[ unitatea spiritului s[u sub aspectul esen\ei (în sens
fenomenologic). Nu mi se pare iar[=i deloc întâmpl[tor faptul
c[ dup[ filosofie, tot în ordine cronologic[, au urmat literatura
=i celelalte arte. Era afirmarea liniei orientale =i formaliste a
forma\iei sale aceea a primatului textului asupra realit[\ii =i
afirmarea principial-umanist[ a egalit[\ii spirituale a oamenilor
=i deci a egalit[\ii capacit[\ii lor expresive. Aceast[ egalitate
era argumentat[ cu ajutorul celor mai vechi sfere ale cunoa=-
terii: magia =i mitologia. Faptul c[ tratatul cantemirian de muzico-
logie are la baz[ sistemul alfabetic ne las[ s[ în\elegem c[ autorul
intuise (chiar teoretizeaz[ în acest sens) originea comun[,
spiritual[, a limbajelor culturale. În ce prive=te arta plastic[,
tot o descoperire timpurie a lui Cantemir, ea a tradus mai mult
decât o preocupare mimetic[: o incitare a logicii formale =i
spiritului analitic al autorului. C[ile de unificare metodologic[
sunt îns[, în compara\ie cu restul formelor simbolice ale con=ti-
in\ei sale, de natur[ diferit[, atestând totu=i traversarea aceleia=i
experien\e filosofice. Aceste c[i nu se raporteaz[ la unitatea
ra\ional[ a spiritului cantemirian, ci la îns[=i matricea sa
formativ[. Unitatea logic[ se arat[ a fi în fond determinat[ de
aceea formativ[, vizualizând aceast[ matrice în arta plastic[,
deci procedând prin completarea spa\iilor libere într-un posibil
tablou al sistemului artelor (sonore =i vizuale). Astfel, al[turi
de literatur[ =i muzic[ a fost ad[ugat desenul. Faptul c[ sistemul
artelor era o descoperire cantemirian[ timpurie nu-l scute=te
de intui\ia a ceea ce a devenit mai târziu pentru el calea regal[:
=tiin\a istoriei. Toate formele simbolice ale con=tiin\ei sale care
corespund artelor sunt impregnate de substan\a istoriei datorit[
faptului c[ autorul procedeaz[ prin înglobarea progresiv[ a
plusului de cunoa=tere dobândit pe parcurs într-un întreg care
se l[rge=te continuu, de la sfera magiei =i mitologiei la aceea a
religiei =i artelor, apoi la a =tiin\elor, categorie în care intr[
DIMITRIE CANTEMIR
" !
istoria cu toate auxiliarele ei (în versiune cantemirian[): numis-

matica, heraldica, geografia, arheologia (cu aspectul ei modern
arhitectura). Evident, astfel prezentat, sistemul =tiin\elor este
la rândul s[u incomplet, înf[\i=ându-ne doar principala linie
de interes a autorului. Dar ra\ionalismul s[u funciar, bazat pe
logica aristotelic[, l-a f[cut s[ încerce o acoperire a întregii
suprafe\e a =tiin\elor a=a cum existau ele în cultura epocii.
Interesul lui Cantemir pentru ceea ce numea generic, în spirit
aristotelic, fizica, adic[ =tiin\ele naturii, mergea de la
matematic[ la =tiin\ele aplicative: medicina, =tiin\ele naturale,
finan\ele, jurispruden\a, construc\iile (poduri, nave, cl[diri),
diografia (adic[ geografia plus geodezia ) etc. El s-a construit
astfel rotund mai curând în sens occidental decât oriental, din
moment ce remarc[ toate caren\ele studiului =tiin\elor în
Imperiul Otoman. În plus, procesul de trecere de la în\elegerea
formalist[ a formelor con=tiin\ei la în\elegerea lor substan-
\ialist[ (ca produse ale realului) atest[ un drum al gândirii
cantemiriene de natur[ s[-l proiecteze din Orientul în care se
formase în mijlocul unei Europe aflat[ în plin[ tornad[
spiritual[ impus[ de cea mai fierbinte realitate: aceea politic[.
Dincolo de determinismele care stau la baza politicii =i care
nu mai intr[ în calculul acestor concluzii, ghicim acest ultim
sens politic al construc\iei de sine a lui Cantemir. El n-a fost
prin voca\ie un om politic, ci pentru c[ a încercat un r[spuns
în ordinea spiritului la o stare real[. Era, dintr-un punct de
vedere, prin tentativa sa politic[, un fel de a se exprima ca
european în peisajul Imperiului Otoman =i în sens mai larg al
Orientului. Sistemul artelor =i al =tiin\elor, accesul la zona
religiilor au fost pentru Cantemir nu doar forme simbolice în
sine ale con=tiin\ei, ci forme orientate spre cuprinderea
politicului. Acesta a reprezentat punctul de racordare al
spiritului la realitate, al omului la lumea în care tr[ia. Faptul
c[ a venit spre universul politic din sfera culturii =i apoi s-a
întors din nou la ea, nu numai c[ atest[ voca\ia lui real[ de
om de cultur[, dar a =i permis posterit[\ii s[-l recepteze gra\ie
crea\iei culturale, operând astfel corec\iile necesare într-un
demers politic mai greu de explicat în absen\a acestei opere.
""
Pasul urm[tor al acestor concluzii, dup[ circumscrierea

amplitudinii con=tiin\ei culturale cantemiriene, se refer[ la
situarea ei al[turi de alte demersuri similare ale începutului
de secol optsprezece. Acest pas e determinat de dorin\a de a
în\elege atât semnifica\ia pe care-o acorda autorul con=tiin\ei
culturale cât =i pe aceea pe care-o intuim ast[zi, dup[ trecerea
a trei veacuri. Condeele de prim[ m[rime ale Europei timpului
dialogau în principal în continuarea lui Descartes pe tema
priorit[\ii ra\ionalismului sau empirismului (ambele cu
numeroase nuan\[ri de la autor la autor) ca metod[ funda-
mental[ a spiritului uman. În func\ie de aceast[ metod[ era
dezb[tut[ o alt[ chestiune nu mai pu\in important[: a liberului
arbitru, adic[ a posibilit[\ilor voin\ei omene=ti de a afirma un
punct de vedere în fa\a divinit[\ii. Strict problematic Cantemir
n-a fost absent la dezbaterea nici uneia din aceste mari teme,
de=i forma\ia sa preponderent bizantin[ l-a f[cut s[ recepteze
ra\ionalismul sub forma aristotelismului scolastic, iar problema
liberului arbitru prin confruntarea doctrinelor islamic[ =i orto-
dox[. Unghiul de abordare al religiei de c[tre Europa occidental[
focalizeaz[ atât pe adep\ii liberului arbitru cât =i pe adversarii
s[i alc[tuind îns[ numai rama plin[ de culoare a unui tablou
variat, în interiorul c[ruia se cuprind o serie de alte mari probleme:
împ[r\irea cre=tinismului occidental în mai multe confesiuni,
supunerea ori nesupunerea fa\[ de papalitate ori rege =.a. +i
aici Cantemir, a fost prezent, intuind esen\a problemei =i
tratând-o din nou adecvat la zona care-l interesa: islamism/
ortodoxie. Pe aceast[ cale a religiei se face în Occident, în cel
mai direct sens, leg[tura cu problemele acute ale istoriei. Ele
nu sunt, în Europa vremii, probleme ale stabilirii continuit[\ii
=i unit[\ii popoarelor cu propriul lor trecut, cât probleme ale
prezentului, adic[ ale discernerii, din mul\imea de evenimente,
a celor semnificative pentru definirea conduitei optime, care
s[ asigure supravie\uirea =i avansul politic al for\elor angrenate
într-un sistem de rela\ii bazate pe conflict. Exemplific[m:
Gianbattista Vico, spirit istorist, anticartezian, a scris deopotriv[
De nostri temporis ratione, referindu-se la rela\ia antic/modern
în probleme de înv[\[mânt, La scienza nuova, unde-=i define=te
DIMITRIE CANTEMIR
"#
metoda istorist[ bazat[ pe studiul miturilor, monumentelor =i

limbilor ca p[str[toare de m[rturii (Cantemir nu preconiza
alt[ metod[ decât aceasta) =i, în sfâr=it, De rebus gestis Antonii
Caraphaei, dedicat[ lui Antonio Carafa, o figur[ marcant[ a
Ligii de la Augsburg, comisar general al armatei habsburgice.
Locke, la rândul s[u, a l[sat =i el m[rturii în aceste principale
orient[ri ale culturii europene scriind Reasonableness of
Christianity as delivered in Scripture, unde ap[r[ noble\ea fiin\ei
umane în fa\a acuzelor teologice care afirmau corup\ia ei (dup[
Adam) deschizând astfel calea unor erezii ce vor rodi nea=tep-
tat, mai ales pe p[mânt englez, pân[ la apropiatul de noi De
ce nu sunt cre=tin al lui Bertrand Russell. Împotriva cartezienilor
de la Cambridge Locke a scris Essay on concerning Human
Understanding, oferind solu\ia empirismului, gra\ie c[reia nu
exist[ adev[ruri înn[scute, fie ele teoretice ori practice. Cât
despre problemele momentului istoric, el propune teza contrac-
tului social în Two Treatisess of Government. În acela=i interval
de timp Leibniz îi dedic[ lui Eugeniu de Savoia celebra sa La
Monadologie unde afirm[ existen\a unei substan\e simple =i
indivizibile care st[ la baza alc[tuirii universului fizic =i spiritual.
Cantemir sus\ine =i el, în continuarea, ce-i drept, a lui Van
Helmont (care l-a impresionat tocmai în calitatea lui de model
european) existen\a unei astfel de substan\e (c[utarea ei era
un bun comun al Europei), pe care-o nume=te gas. Dar
problemele istoriei =i ale religiei se afl[ puse în rela\ie la Cantemir
în cu totul alt fel decât o f[ceau autorii europeni. Sesizând
problema, el îi ofer[ tratarea =i rezolv[rile adecvate spa\iului
de jonc\iune Orient-Occident c[ruia apar\inea Moldova. Ori,
pentru acest spa\iu, problema cea mai acut[ din punct de
vedere istoric era, în acel moment, mai mult a supravie\uirii
decât a avansului. În acest sens trebuie în\eleas[ tentativa
cantemirian[ de a demonstra unitatea =i continuitatea popo-
rului român pe teritoriul fostei Dacii. În Europa occidental[
alte voci se adaug[ celor men\ionate, cu nuan\[ri de pozi\ii
ori introducerea unor teme noi, aflate îns[ în leg[tur[ cu cele
de mai sus. Malebranche scrie dialogurile între discipol =i
divinitate, o tem[ comun[ Orientului =i Occidentului cre=tin
"$
(la Cantemir, în Sacrosanctae Scientiae... întâlnim dialogul

înv[\[celului cu Caritatea trimis[ de divinitate), intitulate
Méditations chrétiennes et metaphysiques, dialoguri unde
ra\ionalismul cartezian e implantat pe terenul jansenist al Port-
Royalului, fiind considerat o cale de cunoa=tere egal[ cu aceea
a credin\ei. Curajului lui Malebranche de a fi supus analizei
conceptele-tabu ale cre=tinismului i s-a datorat punerea la
index a lucr[rii sale Traité de la nature et de la grâce. Aflat într-o
situa\ie mai bun[ decât el, Bossuet n-a contribuit totu=i mai
pu\in la subminarea autorit[\ii religiei prin recunoa=terea
faptului c[ =i papalitatea e supus[ erorii ca orice putere laic[
(Sur lunité de lEglise). Nu revenim asupra felului complex în
care Cantemir abordeaz[ problemele cre=tinismului ortodox,
punându-l adesea în rela\ie cu cel catolic =i nici problemele
islamismului. Dar este de remarcat faptul c[ el trata astfel
chestiuni care erau la ordinea zilei în Occident, era orientat
deci dup[ luminile lui atunci când le-a luat în discu\ie. Nu
putem face abstrac\ie, fire=te, de forma\ia sa, care era clar
circumscris[ spa\iului post-bizantin =i oriental, =i care i-a
condi\ionat net aspira\ia european[. De pild[, dialogul Sufletului
cu Trupul din Divanul... aminte=te de tema atât de frecvent[
în Orient. Pe la 1700 a fost scris[ Jivanandana, o dram[
alegoric[ a indianului Ânandâraya-makhin, unde sufletul v[zut
ca un rege (precum în desenul cantemirian din Divanul...) lupt[
cu armata bolilor. Dar important este s[ relev[m tocmai aceast[
aspira\ie occidental[ a umanistului român.
Faptul c[ spa\iul cultural european se define=te folosindu-
se de Orient ca de o substan\[ fotografic[ revelatoare a propri-
ului s[u specific devine din ce în ce mai pregnant la începutul
veacului al XVIII-lea. În 1720 apare Lettres persanes a lui
Montesquieu, relatând impresiile a doi persani afla\i la Paris
între 1711 1720 (adic[ de la r[zboiul de la Prut la terminarea
r[zboiului nordului =i preg[tirea campaniei ruso-persane). Era
numai debutul unei ac\iuni pe care Voltaire va amplifica-o
miraculos, aducând în mediu european nu numai pe Zadig
(care traversând Babilonul, Asiria, Egiptul, Arabia =.a. e salvat,
în chip semnificativ, de ru=i), dar =i impresii ale huronilor din
DIMITRIE CANTEMIR
" %
America, ba chiar ale unui locuitor de pe planeta Sirius. La rândul

s[u, Orientul încearc[ s[ fixeze în lentila sa dep[rtat[ imaginile
în=el[toare ale necunoscutului Occident. Arai Hakuseki scrie
despre judecarea unui misionar catolic venit în Japonia p[strând,
dincolo de refuzul religios, semnele unei reale simpatii umane.
În acest perimetru al interesului cultural în primul rând al
Occidentului pentru Orient trebuie situat[ din nou problema
antic/modern care a f[cut epoc[ la vremea respectiv[ în cultura
european[. Amplul proces al asimil[rii autorilor greco-latini,
valabil altminteri =i în culturile care urmau formula Bizan\ului,
este îns[ dublat în Europa de formarea spiritului critic =i
enciclopedic, datorat[ în bun[ m[sur[ tot ra\ionalismului, spirit
care e responsabil, în ultim[ instan\[, de ini\ierea unei formule
culturale ce desprinde Europa de modelul greco-latin =i permite
prefigurarea modelelor culturale moderne, diferite de la popor
la popor. De pild[, Boileau se inspir[ din Juvenal în Satirele
sale, dar creeaz[ o Art[ poetic[ specific[ pentru spiritul francez:
ra\iunea, fortificat[ prin studiul anticilor, este criteriul naturalului.
Dryden opteaz[ =i el pentru regula antic[ a unit[\ii de timp, loc
=i spa\iu, dar o pune în slujba istoriei contemporane. În Essay
on Dramatic Poesy momentul e acela al b[t[liei anglo-olandeze
de la 3 iunie 1665. Metastasio se inspir[ din Eneida (=i nu e
singurul) pentru Didona abbandonata, Fénelon din Homer (=i
iar[=i nu e singurul) pentru Aventurile lui Telemac, Jacoppo Martello
din Euripide (tem[ la fel de activ[ ca =i celelalte) pentru Ifigenia
în Taurida. Dup[ Racine, alte subiecte provenite de la autorii
antici (Andromaca, Atalia) ori v[dind interesul pentru Orient
(Baiazid) încep s[ fie tratate frecvent. În sfâr=it, înc[ o tem[
major[ pentru autorii primei jum[t[\i a veacului al XVIII-lea
(de la care Cantemir nu va absenta) este epoca lui Alexandru
cel Mare, =i el cuceritor al Orientului. Pe acest fond tematic sfera
literaturii se define=te din ce în ce mai pregnant prin genurile
ei de rezisten\[ pân[ ast[zi: teatrul, romanul, poezia (mai ales
epic[) =i critica (unde se cuprindeau eseul, dar =i ceea ce azi numim
teoria =i estetica literaturii). Un loc aparte 7îl ocup[ studiul
limbilor. Apar dic\ionare, enciclopedii, tratate. Dimitrie Cantemir
s-a manifestat prin crea\ia sa ca afirmând o anume linie cultural[
"&
datorat[ profesorilor lui forma\i în Europa. A procedat, de

asemenea dup[ regula comunic[rii optime a mesajului pentru
contemporanii s[i, deci informându-se el însu=i în leg[tur[ cu
ceea ce constituia pentru ace=tia cel mai mare interes. Din
aceste motive, care nu \in de esen\a îns[=i a mesajului el
fiind unul fundamental patriotic ci de contextul cultural =i
istoric, Dimitrie Cantemir a concentrat în crea\ia sa literar[,
filosofic[, istoriografic[ etc. modalit[\ile optime care-l fac
comunicabil. Construindu-=i propriul spirit, el a vrut s[
construiasc[ spiritul însu=i al culturii române. N-a fost original
în afirmarea a ceea ce numeam mai sus esen\a patriotic[ a
mesajului. Chiar temele principale ale istoriografiei, ba chiar
ale literaturii =i filosofiei române=ti fuseser[ puse de înainta=i
ori contemporani. Dar Cantemir a fost f[r[ putin\[ de t[gad[
primul care a stabilit locul acestei problematici într-un ansamblu
mai larg, de propor\ii continentale =i a stabilit-o prin raportare
la fluxul cultural dintre Europa =i Asia, eviden\iat din cele mai
vechi timpuri pân[ în vremea sa. +i a f[cut acest lucru sesizând
c[ apartenen\a european[ (intuit[ =i de Miron Costin, Stolnicul
Cantacuzino =i al\ii) devenise o chestiune nu numai de situare
cultural[, ci =i de existen\[ independent[ a culturii poporului
s[u. Era un moment bine în\eles, de=i demersul s[u politic a
dovedit un calcul gre=it al vitezei proceselor. Abia +coala Ardelean[,
abia 1848, abia r[zboiul de independen\[ vor dovedi pe deplin
juste\ea intui\iilor sale de om de cultur[ =i în primul rând de
istoric. Nici muzica european[ a vremii nu f[cea, în cea mai
mare parte, excep\ie de la regula prelucr[rii motivelor antice.
Antonio Caldara scrie Andromaca =i Ifigenia în Aulida (opere),
Haendel Athalia (oratoriu). Nu este mai pu\in adev[rat c[ aceea
a fost deopotriv[ epoca lui J. S. Bach =i a primului tratat de
muzic[ european care sintetiza experien\a muzicii grece=ti (a=a
cum a f[cut =i Cantemir în tratatul s[u): G. A. Angelini-Bontempi
LHistoire de la musique dans laquelle sont rassemblés toutes Ies
connaissances sur la théorie et la pratique de la musique harmo-
nique selon la doctrine des Grecs, 1695. Ambi\ia sintetic[ nu i-a
lipsit nici lui Cantemir. El a folosit experien\a greceasc[ a
muzicii spre a organiza într-un sistem muzica oriental[ =i, în
DIMITRIE CANTEMIR
"'
ciuda tuturor caracteristicilor inerente obiectului tratat, demersul

muzical cantemirian se înscrie în aria celor europene prin
voin\a de a valorifica sintetic trecutul grecesc =i oriental
deopotriv[. Modernizarea muzicii orientale în versiune
Cantemir atest[ nu numai tentativa sa de a-i europeniza prin
sistematizare procedurile, ci =i pe aceea de a prezenta Europei
un fenomen infinit mai complex decât cel de care dispunea ea
îns[=i, un adev[rat model de perfec\iune. O spune chiar
autorul, în mai multe rânduri.
În sfâr=it, dac[ privim acum de la distan\a pe care ne-o
impune analiza operei lui Cantemir întreprins[ gra\ie unor
termeni de contrast ori de asem[nare, de natur[ diferit[, dup[
domeniul aflat în discu\ie, putem observa c[ unicitatea lui
pentru cultura român[ nu rezult[ din aceea c[ s-a afirmat în
principal în alte spa\ii culturale decât cel românesc, cât din
aceea c[ a supus fenomenul românesc unui foc concentric, venind
spre el cu o înc[rc[tur[ spiritual[ de care poate au dispus unii
cona\ionali, dar nici unul n-a vizat drept obiect de cercetare
tocmai acest fenomen. Cantemir a pus temelia con=tiin\ei de
sine a culturii române în calitate de cultur[ european[. Într-o
vreme când Occidentul î=i definea el însu=i acest spirit european,
Dimitrie Cantemir a traversat experien\a unei sinteze personale
între cele dou[ spa\ii culturale oriental =i occidental =i a intuit
în profunzime caracteristica european[ a culturii poporului s[u.
Acesta este meritul lui cel mai mare, pe care urma=ii îns[,
necunoscându-i opera, nu l-au luat în considerare. Cât despre
unitatea spiritual[ a Europei, ea a r[mas o problem[ activ[
pân[ ast[zi. Cu destul de pu\in[ vreme în urm[ +tefan Zweig
spunea, referindu-se la coresponden\a lui cu Romain Rolland
în timpul celui de-al doilea r[zboi mondial, c[ spiritul european
va supravie\ui cataclismului politic prin unitatea lui cultural[2.
Or aceast[ unitate se f[urea atunci, pe vremea lui Cantemir.
El a contribuit la con=tientizarea apartenen\ei spa\iului românesc
la aceast[ unitate. Îi dator[m faptul de a fi deschis peste timp
arcul de cerc care ne situeaz[ în plin[ lumin[ european[ =i ne
permite s[ p[str[m activ spiritul critic al culturii române,
consolidat[ pe linia median[ dintre Orient =i Occident.
"!
ANEXA
>
Sursele stiintifice folosite de Dimitrie Cantemir
Gândirea =tiin\ific[ a lui Dimitrie Cantemir a progresat în

timp. În paginile de tinere\e Divanul, Istoria ieroglific[,
filosofia sursele sunt folosite implicit, fie cu citarea numelui
autorului, fie chiar f[r[ o astfel de citare. A=a, de exemplu,
solzii Cameleonului, personaj al Istoriei ieroglifice, î=i pot
modifica înf[\i=area dup[ culorile spectrului solar (Cantemir
insist[ asupra culorilor primare), semn al cunoa=terii celor mai
noi descoperiri în domeniu. Newton demonstrase descom-
punerea luminii în deceniul =apte al secolului al XVII-lea, iar
Cacavela, care studiase la Oxford, trebuie s[ fi fost în cuno=tin\[
de cauz[. Trebuie s[ observ[m îns[ c[, pe m[sura trecerii
timpului, cit[rile devin mai exacte. Cam din 1714 întâlnim în
Monarchiarum... men\ionat autorul, titlul, paragraful. Bog[\ia
de informa\ie culmineaz[ în Hronic, rev[zut probabil dup[
acuza\iile la adresa surselor Sistemului religiei formulate de
Sf. Sinod. Totu=i pentru Cantemir n-a fost niciodat[ clar[
deosebirea dintre sursele de ordinul întâi =i cele preluate prin
intermediul acestora. A=a, de pild[, îl citeaz[ în Historia Moldo-
Vlachica pe Aurelius Victor f[r[ a-i informa pe cititori c[ preia
aceast[ surs[ de la Petavius. Îl citeaz[ de asemenea pe
Sambucus, editorul lui Bonfinius, la egalitate cu acesta, ca =i
pe Abraham Backsachay, care figura în apendicele edi\iei
Sambucus din Bonfinius. Putem reconstitui pu\ine edi\ii de
baz[ din cele cu care a lucrat Cantemir, în special dup[ lista
editorilor epocii (unii men\iona\i de Cantemir, al\ii îns[ nu).
Opera\ia de depistare a surselor cantemiriene a fost
îngreunat[ =i de al\i factori. Pentru lucr[rile scrise în limba
român[ e vorba de românizarea numelor proprii prin
transcriere fonetic[ =i modificarea termina\iilor în stilul graiului
epocii. A=a, de pild[, dac[ în cazul lui Iosif Iudeul (Sistemul
DIMITRIE CANTEMIR
"!
religiei) e clar c[ trebuie s[ fie vorba de Flavius Josephus, iar

Triverie (Hronic) poate fi Trithemius, n-am depistat cine pot fi
Chirie, Crav\ius =.a. =i nici ce înseamn[ letopise\ul le=esc,
fran\uzesc etc. Un alt factor produc[tor de confuzie vine din
aceea c[ Dimitrie Cantemir însu=i n-a receptat corect o serie
de personaje =i numele lor. A=a, de pild[, el vorbe=te despre
Agesilau sau Teodoric ca istorici, când ei au fost regi. Confund[
uneori sursele bizantine cu cele latine, ceea ce este un indiciu
al faptului c[ a preluat informa\ia din edi\ii medievale occiden-
tale, publicate în latin[ chiar când originalele erau grece=ti. O
confruntare a dic\ionarului de surse alc[tuit de Cantemir însu=i
pentru Hronic cu cel aflat mai jos sper[m s[ fie edificatoare în
acest sens.
În sfâr=it, câteva cuvinte despre dic\ionarul de surse
cantemiriene prezentat aici. O tentativ[ de acest tip nu s-a
mai f[cut. Ea nu este exhaustiv[ din pricina greut[\ilor uneori
insurmontabile de identificare a numelui corect, a unor
informa\ii corecte în leg[tur[ cu unele nume sau a caracterului
redundant al preocup[rilor unor autori în raport cu al\ii (surse
de mâna a doua sau a treia). A=a cum se prezint[, acest
dic\ionar ilustreaz[ forma\ia lui Cantemir ca personaj de
leg[tur[ între spiritualitatea Orientului =i a Occidentului prin
folosirea informa\iilor oferite de întreaga sa crea\ie. Vom indica
pentru fiecare autor perioada în care a tr[it, ansamblul oferind
un indiciu despre evantaiul temporal al surselor cantimiriene,
principalele lucr[ri ale autorilor, ca indiciu al ariei de preocu-
p[ri =tiin\ifice la care era racordat umanistul român de la
începutul veacului al XVIII-lea =i, când e posibil, vom indica =i
edi\ia cu care a lucrat autorul. În sfâr=it, vom preciza în ce
lucrare se refer[ Cantemir la autorul respectiv ca indiciu al
frecven\ei unor surse în dauna altora. Pentru volumele ap[rute
de curând în edi\iile de Opere de la Editura Minerva =i Editura
Academiei, profesorul Virgil Gândea =i Dan Slu=anski au avut
în vedere =i acest aspect al problemei, oferindu-ne adev[rate
piste de acces spre sursologia cantemirian[.
Siglele lucr[rilor cantemiriene a=a cum apar în acest
dic\ionar sunt urm[toarele: D (Divanul); C (Cartea =tiin\ei muzicii);
"!
L (Logica); M (Metafizica); Mh. (Monarchiarum); P (Panegy-

ricum); I.i. (Istoria ieroglific[); Sc. (Scrisoarea despre con=tiin\[).;
D.M. (Descrierea Moldovei); L.O. (Loca obscura); HMV (Historia
Moldo-Vlachica); D.a. (De antiquis et hodiernis nominibus
Moldaviae); H (Hronicul); I.I.O. (Istoria Imperiului Otoman);
S.R. (Sistemul religiei); C.O. (Collectanea orientalia); M.C. (De
muro Caucaseo tip[rit[ de Bayer dup[ textele lui Cantemir;
hr. (h[r\ile cantemiriene); J. (Jurnal).
Abrahamus Ecchelensis (sec. XVII) sirian, profesor la Roma;

Chronica Orientalis (MC)
Abul Suûd Muhammed al Amidï (sec. XVI) jurist de origine
kurd[, autor al codului de legi al lui Soliman Magnificul, numit
Kanun-nâme (IIO, SR)
Acrasius (Awabi Aqtai) (sec. XVIXVII) istoric persan Derbent-
nâme (CO, MC)
Aemilianus, Q. (sec. XV) Encomiasticon ad Friedericum imp. et
Maximilianum I regem Romanorum Libri quibus praecipue electio
praedicati regis resque eorum gestae Brugas Fladrorum a. 1488
celebrantur (H)
Agapit II (sec. X) pap[; Epustula ad Gerardum Laureaconsem
arhiepiscopum. Dissidium ecclesiarum Laureacensis (hoc est
Pataviensis) et Salisburgensis componit. Salisburgensi occidentalem
Panoniam attribut, Laureacensi, utpote antiquiori, benedictionis
et sedis honorem, orientalem Pannoniam, regiones Avarorum,
Moravorum, Sclavorum, potestatem libere praedicandi per omnes
Sclavorum terras, episcopos ibi ordinandi omniaque auctoritate
apostolica constituendi (J)
Agathias Scholasticus Myrinaeus (sec. VI) istoric grec; De
bello Gothorum (Hr.)
Aimoinus monachus Floriacensis (sec. XI) c[lug[r francez;
Historia Francorum seu Libri V de gestis Francorum (H)
Albertus abbas Standensis (sec. XIII) c[lug[r benedictin:
Chronicon ab initio mundi usque ad a. 1256 (seu Chrocnicon
Danorum sive rerum Danicarum ab. a. 1214-1252) (MC)
DIMITRIE CANTEMIR
"!!
Alfragranus, Mohammed (sec. XIV) Vocabuario italiano-
turchesco (MC)
Alfarabius (sec.X) filosof arab; comentarii la Aristotel; Ih=â al-
ulûm (Num[r[toarea =tiin\elor) (C)
Ammianus, Marcellinus (330400) Rerum gestarum libri XXXI
(continu[ istoriile lui Tacit) (HMV, D. a, H)
*** Annales Posonienses a. 9971203 (H)
*** Annales Sicula. 1027-1282 (H)
Anonymi Belae regis notarii Cesta Hungarorum (sec. XIV) (H)
Appianus ( § 100 § 161) Rwmaicai ¯stor¯ai (Istorie roman[)
(H, M, M.C).
Apollonios din Rhodos (sec. III î.e.n.) Argonautc¡
(Argonauticele) (H)
Arhimede (sec. III î.e.n.) KÌklon m¸trdiV (M[sura cercului); Peri
sjairaV cul¯ndron (Despre sfer[ =i cilindru) (S.R.)
Aristobulus din Cassandria (sec. IV î.e.n.) istoric grec
contemporan cu Alexandru cel Mare. Nu s-a p[strat nimic. E sursa
lui Arrianus (M.C.)
Aristotel (sec. IV î.e.n.) Per¯ yucÖV (Despre suflet), T¡ met¢ ta
jusic¡ (Metafizica), Organ©n (Organon), Fusica Ù juVicÖV
acro¡sewV (Fizica) =.a. (Mh, L, SR, M, H)
Arrianus, Flavius (sec. II) An¡banis Alez¡ndrod (Anabasis),
Peripolo¯V P¨nqou Euze¯non (Periplus Ponti Euxini) (H)
Augustin, Sf. (Aurelius Augustinus) (354-430) Confessiores,
De doctrina christiana, De libero arbitrio, De Musica libri (D, S.R., H)
Aurelius Victor, Sextus (sec. IV) Liber de Caesaribus (HMV, H)
Ausonius, Decimus Magnus Burdigalensis (sec. IV)
Eglogarum liber? Epistoale (H)
Autissiodorensis Robertus Canonicus S. Mariani (Robert de
Nevers) arhiepiscop Chronicon Autissiodorense sive Anonymi
(Roberti) monachi S. Mariani Autissiodorensis Chronoogia (D.a., H)
Avicenna (Ibn Sina) (980-1037) Al Qânûn fit-Tibb (Canonul
medicinei); Risala fi n-nafs (Scrisoarea despre suflet) (S.R.)
Baksachay, Abraham (sec. XVII) Chronologia de regibus Hungaricis,

apendice la Bonfinius, ed. Sambucus Basileae, 1568; (HMV, D.a., H)
Baronius, Cesare (15381607) Annales ecclsiastici (H)
"!"
Bellarminus, Roberto (sec. XVI) Disputationes de controversiis
christianae fidei adversus huius temporis haereticos (H)
Bieiski, Jan (1540-1599) Kronika Polska, ed. II 1597 preluat prin
Grigore Ureche (HMV, D.a., H)
Birghevî, Mehemmed (15221573) a întemeiat un ordin religios;
Vasiyet nâme (Cartea Testamentului) (S.R.)
Bonfinius Ausculanus, Antonius (§ 1434-1503) Reruum Hun-
garicarum decades libris XLV comprehense ab origine gentis ad annum
1495, ed. Sambucus Baiseae, 1598 (a II-a) (HMV, D.a., H).
Bongars, Jacques (15541612) diplomat, editor; Cesta Dei per Francos,
a editat: Justinus, Pompeius, Trogus, Collectio Rerum Hunga-
ricarum scriptorum (HMV)
Busbequius (Busbeq, Augier Ghislain de) (1522-1592)
ambasador al Fran\ei la Poart[; Legationis Turcicae epistolae
quatuor (S.R.], H)
Cacavela, Ieremia (1643 ?) Institutio logices ad mentem

neotheoricum philosopharum: Pragmate¯a peri tÊn p¸nte
diajorÊn per¯ Ên Õ tÓn rwma·cÒn (Cercetare asupra celor cinci
deosebiri dintre biserica greac[ =i cea roman[), Oxford, 1667;
EcqesiV per¯ tÊn tÖV anatolicÖV ¼cclnhs¯aV dogmatwn
(Expunere asupra dogmelor bisericii orientale) (IIO, DM, I.i., M)
Caesar, Octavianus (sec. I) De bello gallico (HMV)
Callimachus, Experiens (Philipuus Buonacursius sau
Buonacorsi) (sec. XV) Historia de his quae a Venetis tentata
sunt, Persis ac Tartar s contra Turcas movendis; Historia rerum
gestarum in Hungaria et contra Turcos per Vladislaum Poloniae et
Hungariae regem; Vita Attilae seu de gestis Attilae (anex[ la ed.
din 1690 a lui Bonfinius) (HMB, D.a., H)
Calvin (15091564) Institution de la religion chrétienne (LO)
Calvisius, Sethus (sec. XVII) Opus chronologicorum ad annum
MDCLXXXV, (HMV, D.a., IIO, SR, H)
Cantacuzino, Stolnicul Constantin (1650-1716) Indice topo-
grafico del Principate di Valachia (hr.); Istoria |[rii Române=ti (H)
Cantemir, Dimitrie (1673 1723) Descrierea Moldovei, Hronicul
(S.R., I.I.O.)
DIMITRIE CANTEMIR
"!#
Cassiodorus, Aurelius Magnus (sec. V-VI) Libri XII de rebus

gestis Gothorum seu De origine actuque Getarum (Pierdut[);
Chronicon (H)
Cedrenos, Giorgios (sec. XI-XII) SunoyiV ´storiÊn (trad. de
Fabrotus în latin[ =i prefa\at[ Chronicon a creatione mundi usque
ad a. 1057) (HMV, D.a., S.R, H)
Chalcocondylas, Laonikos (1430-1480) Ap¨deixeiV ´dtoriÊn
(Istoria decaden\ei imperiului grec) De rebus Turcicis (12981462),
ed. II, 1690 cu titlul Historiae, trad. Conrad Clauser (ed. I, 1650,
trad. lat.) (HMV, D.a., H)
Choniates, Nicetas (? 1213) CronicÒ diÒghViV (Byzantina
historia annorum 88 11181206) ed. C. An. Fabrotus, 1647.
Citat prin Petavius
Cicero, Marcus Tullius (10643 î.e.n.) Catilinarae orationem;
De Republica etc. (D.a., I.i., SR, H)
Claudianus, Claudius (sec. IV î.e.n.) Carmen apologeticum (MC, H)
Cluverius, Philippus (1580-1623) geograf german; Introductio
in universam geographicam tam veteram quam novam (ed.
Johannes Buno, 1683, cu harta Daciarum Moesiarumque Vetus
Descriptio); Descriptione Universae Scitiae (trad. =i edit. de Johannes
Buno, 1697) (HMD, D.a., H)
Copernic, Nicolaus (1473 1543) De revolutionibus coelestium
libri (SR)
*** Coranul (I.I.O., LO, SR)
Costin, Miron (1633 1691) De neamul moldovenilor; Letopise\ul
|[rii Moldovei (I.I.O., SR, H)
Costin, Nicolae (16601712) Letopise\ul |[rii Moldovei de la
zidirea lumii pân[ la 1601 (DM, D.a., H)
*** Cronica modo-rus[ (versiune a cronicii scrise la curtea lui +tefan
cel Mare) (H)
*** Cronica munteneasc[ anonim[ (probabil a lui Radu Greceanu (H)
*** Cronica munteneasc[ scris[ grece=te de +erban logof[tul
(probabil a lui +erban Greceanu) (H)
Curopalata, Georgio Codinus (de fapt sub acest nume o compila\ie
anonim[ Xr¨nica(Cronica de la Facerea Lumii la c[derea
Constantinopolului); P¡tria (tratat despre Alexie Comnenul)
(D.a., H)
Cuspinianus, Johannes (Spiesshaymsr, Johann) (14731529)
Historia Monarchiorum, ducum et archiducum Austriae; De Caesaribus
atque Imperatoribus Romanis opus insigne (D.a., HMV, H)
"!$
D
De la Coix, Sieur (?1704) secretar al ambasadei Fran\ei la

Constantinopol Memoires du Sieur de La Coix, contenans diverses
relations trés curieuses de lEmpire Othoman (1684) (IIO)
del Chiaro, Antonio Maria (sec. XVII) Storia delle moderne
rivouzioni della Valachia con la descrizione del paese, natura,
costumi, riti e religione degli abitanti, 1718 (DM)
Democrit (sec. VIV î.e.n.) M½gaV di¡codmoV (atribuit Marea
cosmologie) (SR)
Dexippus, Atheniensis (sec. III e.n.) Chronicon universalis (MC)
Diodorus, Siculis (§ 9020 î.e.n.) BiblioqÒch ´storicÒ
(Biblioteca istoric[) (MC)
Dion Cassius, Cocceianus (§ 155235) Rwma·ch ´sop¯a
(Istoria roman[) citat prin Petavius (HMV, D.a., H)
Dionysius, Halicarnassensis (? ?) Rwma·ch arcaiolog¯¡
(Antichit[\i romane) surs[ pentru Appianus =i Plutarch (H)
Dionysios, Periegetul (sec. II) Oicoum¸nhV periÒghsiV (Orbis
descriptio) (HMV, D.a., H, MC)
Dlugosz, Jan (sec. XV) Historiae Polonicae libri XII ab antiquissimi
temporibus (HMV, D.a., H)
Dubravius (sec. XVII) Historia Bohemica 1687 (D.a., H) Duns
Scotus, John (1265 1308) De rerum principio (H)
Ephraemos (sec. XIII) Cronica(Cronica pân[ la 1261) (H)

Empedocles (sec.V) Per° jusewV (Despre natur[); (M, I.i.)
Epictet (§ 50138) Egceirdion (Manual) (S.R.)
*** Esrar-i Cefr-i Rúmúz (Apocalipsul musulman) (S.R.)
Euclid (III î.e.n.) Stoiceµa (Elementele) (S.R.)
Eusebius din Cesareea (265340) EcclhsiaticÒ ´stor¯a
(Historia ecclesiastica); PantodapÒ istor¯a (Chronographia);
Vita Constantini Magni imperatoris Grecae Libri IV (D.a., H)
Eusthatius din Tessalonic (sec. XII) comentarii la Dionisie
Periegetul; L¨goV ¼iV t¨n cratai©n ca° £ghon basil¸a, cÌrian
ManouÒl (Allocutio I ad imperatorem Manuelem Comnenum)
(D.a., H, MC)
DIMITRIE CANTEMIR
"!%
Eutropius (sec. IV) Breviarum ab Urbe condita (preluat prin intermediul
lui Petavius) (H) Evagrius Scholasticus (sec. VI) Historiae
ecclesiasticae libri VI, ed. 1673 (trad. din greac[) (HMV, SR, H)
*** Evanghelia (SR, LO)
*** Evanghelia copil[riei lui Isus (aprocrif) (SR)
Ewlija Èelebi (sec. XVII) +ijahet-name (Istorie comparativ[ cu
cele europene) (IIO)
Filon din Alexandria (20 î.e.n. 54 e.n.) UpomnÕmata tÊn

b¯bloV (Comentarii la legea sfânt[) (H)
Flavius, Josephus (§ 3797) Iouda·cÓ ¦rcaiologia (Antichit[\i
iudaice) (D.a., SR, H, MC)
Galenus (§ 122199)De naturalibus facultatibus; Per° cratewn

(Despre temperamente) (SR)
Gentius, Georg (16181687) a tradus =i editat Saadi Gulistan,
Olanda, 1651 (SR)
Gervasius, Tilberiensis (Gervaise de Tilbery) (sec. XIII) Otia
imperialia seu Liber de mirabilibus mundi seu Descriptio totius
orbis per 3 decisiones dicta (MC)
Giggaeus, Antonius (?1632) orientalist lombard; Thesaurus
linguae arabicae, 1632 (MC)
Glikas, Michail (sec. XII) BiblV cronicÒ (Annales a creatione
mundi usque ad a. 1118) (H)
Godefridus, Viterbiensis (sec. XII) Speculum regum seu de
genealogia regum et imperatorum o diluvii tempore ad Henricum
VI imperatorem libri II script. c.a. 1183 (H)
Gregoras, Nicephor (12951360) RwmaicÒ ¯stor¯a (Istorie bizantin[);
Istor¯a twn Antocrat¨rwn MicaÒl ca¯ Andron¯cou (Istoria
împ[ra\ilor Mihail =i Andronic), editat[ în latin[ în 1666. (IIO, D.a., H)
Gregorius din Tours (538954) Historia ecclesiastica Francorum
(ca apendice la Bonfinius, edi\ia 1690) (HMV, H)
Gregorius I Magnius (435?604) pap[; Moralium libri; Dialogarum
libri (H)
"!&
H
Hafiz (Chams ed-Din Muhammad) (§1320-1389) Dïwän (I.I.O.,

SR)
Hegesippus (sec. II UpomnÒmata (Comentarii) (H)
Heliodor (sec. III). AiqiopicÊn (Etiopicele) (I.i.)
Hellanicos (sec. V î.e.n.) fragment dintr-o lucrare despre
obiceiurile barbarilor (H)
Heraclit din Efes (sec. VIV î.e.n.) PeVi jÌsewV (Despre natur[)
(SR)
Herbelot, Barthelemy d (sec. X VII- XVIII) La Bibliothèque
orientale, 1697 (SR)
Herodot (§484-425 î.e.n.) Istor¯ai (Istorii) (H, MC)
Hesiod (sec. VIIIVII î.e.n.) Qeogon¯a (Theogonia), Erga ca
Hmerai (Munci =i zile) (H)
Hezarfenn, Husejn (sec.XVII) Ôenqîh-i tewarîch-i mulûk (Istoria
lumii) (I.I.O., D.a.. H)
Hippocrat (sec. VIV î.e.n.) Ajorismo¯ (Aforisme) (SR)
*** Historia miscellanea (anex[ la Historia Romana de Paulus
Diaconus) (HMV)
Homer (sec.VIII î.e.n.) OdÌsseia (Odiseea): Il¯aV (Iliada);
Batracomuomacia (Batrahomiomahia) (I.i., SR, H)
Horatius, Flaccus Quintus (658 î.e.n.) Satirae; Ars poetica;
Carmen secularae (I.i., I.I.O., SR)
*** Humajun-nâme (Istoria =ahului persan Humajun) (I.I.O.)
Husejn. Ali (sec. XVII) Ta rîch-t umûmi (Istoria lumii) (H)
Hydatius. Lemnicensis (sec. V) Cronic¨n (Chronicon) (HMV, H)
Hyeronimus, Eusebius (Ieronim, Sf.) (344-420) Commentarii
in Vulgata; De viris illustribus (H)
Ilias, Miniatis (1669-1714) Predici (IIO)

Ioan, Damaschenul (sec. VIIVIII) L¨goi treµV `pologhtico°
Êr¨V toÌV deab¡llouiaV t¡V ¦g¯aV ic¨naV (Contra icono-
cla=tilor) (LO)
Ioan, Hrisostomul (Ioan Gur[ de Aur) (345/47507) Liturghia:
Ecfonisul dup[ a treia aducere (DM, SR, Sc.)
DIMITRIE CANTEMIR
"!'
Iordane (n) Sc. sec. VI) episcop de Ravenna; De orgine actibusque
Getarum sive Gothorum (folose=te ca surse pe Dion Chrysostomos,
Cassiodorus, Eutropius Hyeronimus) (HMV, H)
Isidorus, Hispalensis (Isidor din Sevilla) (570636) Historia de
rebus Gothorum, Vandalorum et Suevorum ab. a Chr. 176628;
Etimoogiae; De scriptoribus ecclesiasticis (HMV, H)
*** Iskandar-nâme distihuri despre Alexandru Macedon inspirate
de Alexandria lui Pseudo-Callisthenes (S R)
Isocrate (436 338 î.e.n.) Panaqhnaic¨V (Panatenaice);
PanahguricoV (Panegirice) (P, H)
Iulian Apostatul (331 363) Misopwgwn Ù Antiocin¨V
(Misopogon) (HMV)
Justinus (100§163/167) sfânt; L¨goh treµV apologhtico° Êr¨V

toÌV deab¡llouiaV t¡V ¦g¯aV ic¨naV (Apologia Senatului roman
în favoarea cre=tinilor) Surs[ a lui Pompeius Trogus. (HMV, H, MC)
Justinian (sec. VI)împ[rat roman; Corpus Juris Civilis (IIO, SR, H, MC)
Juvenalis Decimus Junius (§55135) Satirae (SR, H)
Kantakuzenos, Ioannis (sec. XIV) Istor¯ai (Historiarum libri seu

De rebus ab Andronico Paleologo iun. necnon a se gestis libri IV a.
1320 1357); Cronic¨n (Chronicon ab Adamo usque ad annum
519); Historia Gothorum vel De rebus Geticis (HMV, D.a., H, IIO, SR)
*** Êíèãà ñòåïåííàÿ (öàðñêîãî ðîäîñëîâèè è å¸ çíà÷åíèå))
(din sec.XVI) (D.a.)
Kodlubek, Vincentius (sec. XIIXIII) Historia Polonica (H)
Lazius, Wolfgang (sec. XVI) Hungariae tabula (în Theatrum orbis

terrarum, care cuprinde 87 de autori prelucra\i de Ortelius) (D.a.)
*** Letopise\ul cantacuzinesc (D.a., H)
""
Leunclavius, Johannes (Löwenklau, Hans) (sec. XVI) Annales
Sultanorum Othmanidum a Turcis in lingua scripti (H)
Libanius (314-393) Epistulae (SR, H)
Liudprand (Luitprand) (920972) episcop de Cremona;
Antopodoseos seu Rerum per Europam gestarum libri VI (H)
Lonicer, Philippus (sec. XVI) Chronicon Turcicorum (IIO)
Lucretius Carus, Titus (98 55 î.e.n.) De rerum natura (SR)
Luther, Martin (14831546) De vita christiana; Se servo arbitrio
(SR, LO)
Macrobius Ambrosius, Theodosius (sec. V e.n.) Saturnalia (H)

Maimbourg, Louis (1610 1686) istoric; Histoire de lArianisme;
Histoire de grand schisme de lOccident (citat prin Moreri) (HMV, H)
Manasses, Constantin (sec. XII), mitropolit, poet; SunoyiV
´storich (Breviarium historiarum a creatione mundi usque ad a.
1081); Carmen politicum in Justinum Magnum imperatorem (H)
Marinus, Sanutus Junior (sec. XVI) Historia de regno di Romania
sive regno di Morea (H)
Mavrocordat Exaporitul, Alexandru (16411709) Commen-
tarii in Aristotel ; Pneumaticum instrumentum circulandi sanguinis
sive de natu usu pulmonum (I.i., IIO)
Mela, Pomponius (sec. I) De chronographia seu De orbis situ
libri (surs[ a lui Pliniu cel B[trân pentru Historia naturalis) (H)
Melanchton (14971560) Chronicon Carionis (completat de
Kaspar Peucer, preluat prin Toppeltin) (HMV)
Meninski, Franciscus à Mesgnien (sec. XVII) Thesaurus de
linguarum orientalium turcicae, arabicae et persicae, I IV (IIO, SR)
Mercator (Kremer), Gerhard (15121594) Tabulae geogra-
phicae ad mentem Ptolemaei; Atlas minor (CO, hr.)
Michalo, Lituanus (sec. XVI) O íðàâàõ òàòàðëèòîâöeâ è
ìîñêâèòÿí (I.I.O.)
Miechowius, Adam (sec. XVI) Chronica Polonorum a Lecho usque
ad. a. 1506 Libri IV (H)
Mirkvand sau Mîrhond (Muhammad ibn Khawând Shâh)
(14431498) iranian; Ravizat al-=afa (Istorisiri) (H)
Misail, C[lug[rul (??) interpolator în cronica lui Gr. Ureche
(DM, D.a.)
DIMITRIE CANTEMIR
""
Morery, Louis (16431680) Le Crand dictionnaire historique ou
Melange curieux de lhistoire profane et sacrée (HMV, D.a., H, DM)
Movil[, Petru (Eusebie Pimen) (l5961647) mitropolit al
Kievului; M[rturisirea ortodox[ (LO)
Nauclerus, Johannes (sec. XIII) Cronic©n (Chronicon) (e sursa

lui Petavius) (D.a., H, SR)
Negri, Domenico Maria (sec. XVI) Cosmographiae commenta-
riorum (Geografia) (D.a.)
Newton, Isac (16421727) Philosophia naturalis principia
mathematica (I.i.)
Nimentullah ben Ahmed (sec. XVI) a tradus din persan[ în
turc[ istoria lui Timurlenk (IIO)
Nottaras, Hrysanthos (sec. XVIIXVIII) IVag¨ge ¯V ta geograjÌca
ca° sj¡irica (Introducere în cele geografice =i sferice) (IIO)
Olahus, Nicolaus (14931568) Hungaria sive de originibus gentis,

regionis, situ, divisionis, habitu atque opportunitatibus (fragm.
Attila în anexa lui Bonfinius, ed. 1690) (HMV, D.a., H, I.I.O.)
Onesikritus (sec. IV î.e.n.); nu s-a p[strat; a fost sursa lui Pausanias
=i a lui Plutarh, Diodor Siculis. (MC)
Orbini, Mauro (sec. XVII) Il regno degli Slavi (H)
Orichovius (sec. XVII) annales, 1712 (HMV, D.a., H)
Origenes (185255) Kat¡ kelson (Contra lui Celsus); WrigenouV
twn en ta Q¼iaV GrajaV ¸xhghicÊn £panta (Comentarii asupra
Sf. Scripturi) (SR)
Orosius, Paulus (sec. IV) Historiae adversus paganos libri septem,
1500 (HMV, H)
Ortelius, Abrahamus (15271598) editor la Anvers; Theatrum
de orbis terrarum; Thesaurus geographicus; Synonimia geographica
(HMV, D.a., H)
Otfried (sec. IX) Liber Evangeliorum (LO, SR)
Ovidius Naso, Publius (43 î.e.n. 18 e.n.) Epistulae ex Ponto;
Tristia; Metamorphoses (IIO, HMV, D.a., DM, SR, H)
""
P
Pachymeris, Georgios (1242§ 1310) Sugrajica ´stor¯ai

AndrÐnicoV PalaiologoV (Istorii compuse despre faptele lui
Andronic Paleologul (Tip[rit[ de du Cange =i Jean Boivin) (D.a., H)
Pahomie logof[tul (sec. XV) Pyccêèé õðîíîãðàôú (HMV, D.a.)
Palamas, Gregoras (12961359) QeojanhV Ù per° QeothtoV cai
toÐ cat aÏtÒn ¡meqectou te cai meqectoÐ (Theophanes) (DM)
Paulus, Diaconus (Paolo Varnefride) (sec. VIII) Historia
Longobardorum; Historia Romana (HMV, H)
Pausanias, Periegetul (sec. II) PeriÒghdi tÖV Ell¡doV
(Periegeza sau descrierea Greciei) (H)
Petavius, Dionysius (Denis Petan) (15831652) Rationarium
temporum; De libero arbitrio (HMV, D.a.)
Peucer, Kaspar (15251602) Elementa doctrinae de circulis
coelestibus et primo motu (HMV, H)
Philon din Alexandria ( §20 î.e.n. §54 e.n.)comentarii la Legea
sfânt[ (H)
Phrantzes, Georgios (1401 1477) Cronuc¨n (Chronicon maius
libri IV) (IIO, D.a., H)
Piccolomini, Aeneas Sylvius (14051464) papa Pius al II-lea;
Germania in qua continentur gravamina Germanicae nationis;
Historia Bohemica seu De Bohemorum origine ac gestis historia;
Historia de Europa;De Lithuania; Libellus de ortu et authoritate
imperii Romani =.a. (HMV, D.a., H, DM)
Platon (428-437) î.e.n.) T¨ sump¨sion (Banchetul); Krit¯aV Ù
Atlantic¨V (Legile) (HMV, H, SR)
Plinius cel B[trân (28-79) Naturalis historia libri XXXVI (HMV,
D.a., H, MC)
Plinius cel Tân[r (62 § 114) Panegyricus Trajano dictus (D.a., H, P)
Plutarh (46-120) B¯ou par¡llhloV (Vie\ile paralele) (HMV, D.a.,
H, MC)
Polybios (201-120 î.e.n.) Istor¯ai (Istorii) (H, MC)
Pontanus, Jacques (sec. XVII) Chronicon; l-a editat în latin[ pe
Ioannis Kantakuzenos (HMV)
Porphyrios (234305) Kata cristianÊn (Contra cre=tinilor)
(L, SR, I.i.)
*** Ïîâåñòü âðåìåííûõú ëåòú (sec. XII) (H)
Probus, Marcus Valerius (sec. I) Scholia in Virgilium (H)
Procopius din Cesareea (sec. VIVII) Istor¯c¨n (Istoria
r[zboaielor lui Justinian) (HMV, D.a., H, MC)
DIMITRIE CANTEMIR
""!
Prokopovici Teofan (16811736) Cëîâî î âëàñòè è ÷åñòè
öàðñêîé; Ïðàâà âîëè ìîíàðøåé (LO)
Prosperus din Aquitania (403463) Epitome chronicon; De
providentia divina (H)
***- Psaltirea (DM)
Pseudo Dionysios Areopagita (sec. I) Per° tÖV ecclhsiasticÖV
ierarc¯aV (Despre ierarhia religioas[) (SR)
Ptolemeus, Claudius ( § 90168) GewgrajicÓ ÌrÒghsiV
(Îndreptar geografic) (IIO, SR, A, MC)
Pyrrhon din Elis (365275 î.e.n.) filosof sceptic grec interesat
de epistemologie (SR)
Pythagora (sec. VI î.e.n.) MetemyÌcwdiV (Metempsihoza); Crusa
eph (atribuit) (Versuri de aur) (IIO, L, SR, P)
Quintus Curtius, Rufus (sec. I) Historiae Alexandri Magni (D.a., H)
Riccioli, Johannes Baptistus (sec. XVI) Chronicon magnum

(citat prin intermediari) (HMV, H)
Rufinus, Tyrannius (395408) Historia ecclesiatica Eusebii
conversa et duobus libris aucta (HMV, H, MC)
Rycaut, Paul (sec. XVII) The present State of the Othman Empire
(tradus[ în rus[, din polon[, de A. P. Tolstoi, cu titlul Moíàðõèÿ
òóðåöêà, dar tip[rit[ abia în 1741; tradus[ în italian[ în 1672 cu
titlul Storia dello stato presente dellImperio Ottomano) (IIO, SR)
Sabbelicus (Sabbelico, Marco Antonio) (sec. XIV) Carmen

genethliacum Venetae seu Rerum Venetarum panegyricus.
(Cunoscut prin Calvisius) (HMV, D.a., H)
Sabbelius (sec. III) teolog cre=tin de origine libian[. L-a influen\at
pe Origen (H)
"""
Sad ed-Dîn (Mehmed Esad) (1536-1599) Tág ûl- tewârïch
(Cununa istoriilor) (SR, H)
Sadi Efendi din Larissa (sec. XVII) Idjmal al tewârïch (Synopsis
historiarum) (I.I.O., H)
Sadi Muslih al-Dïn (Musladinus Saadi) (11841290?)
Gulistan (SR)
Sambuccius, Ioannes (Sambucus) (15311584) Transylvania
(hart[ în atlasul lui Ortelius; anex[ la Bonfinius). (HMV, D.a., H)
Sansovino, Francesco (1521 1583) Annali Turcheschi (I.I.O.)
Sarnièki, Stanislas (Sarnitius) (15301593) Annales sive de
origine et rebus Polonorum et Lithuanorum (HMV, D.a., H)
Scaligero, Giuseppe Giusto (15401609) a reconstituit
Chronicon al lui Eusebius de Cesareea; De emendatione temporum
(despre sistemul lui Copernic); Thesaurus temporum (H)
*** Scriptores Historiae Augustae (coautori: Iulius Capitolinus,
Spartianus, Vulcacius Gallicanus, Aelius Lampridius, Trebellius
Pollio, Flavius Vopiscus) (HMV, D.a., H)
*** Scriptura (H)
Seneca, Lucius Annaeus (4 î.e.n.65 e.n.) Naturales questiones
(H)
Sidonius Apollinaris, Caius Modestus (430487) Epistolae;
Carmina (H)
Sigebert de Gembloux (§10301112) De viris illustribus; Liber
de scriptoribus ecclesiasticis; Chronographia (H)
Sigonius, Carolus (sec. XVI) Historiae de Occidentali Imperii (D.a.,
H) Simion Dasc[lul interpolator al cronicii lui Grigore Ureche
(D.a., H)
Sinnich, John (Sinnikios) (sec. XVII) canonic la Bruges; In
eminenti (s-a opus Bulei lui Urban VIII) (H)
Skylitzes, Johannes (sec. XI) Epitomh ´storiÊn (Breviarium
historiarum a. 811-1057) (D.a.)
Socrate (§ 380 § 450) Historia ecclesiastica (r[mas prin Platon)
(SR, H)
Solinus, Caius Iulius (sec. III) Collectanea Rerum Memorabilium (H)
Sozomenuso Parisiensis (sec. XV) Chronicon universale a
creatione mundi ad sua usque tempora (H)
*** Cmenåííàÿ êíèãà-ïàìÿòíèê ðóññêîé èñòîðè÷åñêîé
ëèòåðàòóðû (H)
Stephanus Byzantinus (sec. VI) Etcnic¨n (Etnica) (D.a., HMV)
Strabo (63 î.e.n.19 e.n.) Geograjic¡ (Geografia) (HMV, D.a.,
SR, H, MC)
DIMITRIE CANTEMIR
""#
Strijkovski, Maciej Osostewicius (sec. XVI) Chronica Polska
Litewska (H)
Suetonius, Caius Silentius Tranquillus (§75150) De
gramaticis et rhetoribus; De viris illustribus (HMV, D.a.)
Suidas (sec. X) Ëåîé÷üí (Lexicon) (HMV)
Szamosközy, Istvan (Stephanus Zamosius) (sec. XVI)
Analecta lapidum vetustorum et nonnularum in Dacia antiquitatum
(HMV, D.a., H)
Symocattes, Aegyptius Theophylactus (sec. VII) Éóôïñßá
ïV÷ïõìåíéêç (Chronicon universale) (SR, H)
Syncellus, Georgius (sec. IX) Chronologia ab Adamo usque ad
Diocletianum (MC)
*** Shanshun-nâme (Istoria lui Samson)
***- Sehadi (sec. XV) Ðach nâme (IIO)
*** Tabula Iliaca Capitolina (t[bli\e cu basoreliefuri reprezentând

scene din poemele homerice) (H)
Tacitus, Cornelius P. (§55§ 120) Annales; De origine et situ
Germanorum Historiae (HMV, D.a.)
Tertu11ianus, Quintus Septimius (155/60230) Ad nationes;
Praescriptione haereticorum (H)
***- Tewarich-i bin-i Aya Sofia (Istoria zidirii Sf. Sofii) (IIO, SR)
Thales din Milet (624547 î.e.n.) TÖV ebblisiasticÖV ´stor¯aV
(Istorii ecleziastice) (S R)
Theodoret al Cyrului (§386458) Historia ecclesiastica 325427
Libri V (HMV, D.a.)
Theophanes Confessor (752817) Cronograj¯a (Cronografia)
(A fost continuat de Cedrenos) (MHV, SR, H)
Theopomp (378 304 î.e.n.) EllÒnica (Istorii elenice);
Fill¯ppica (Filipice) (H)
Thököly, Imre (16571705) h[r\ile sale unde e cuprins[ =i
Transilvania (I.I.O., H)
Timaios (§ 356 260 î.e.n.) Itnlica ca° Sicelic¡ (Italica) (H)
Titus Livius (69/59 î.e.n. 17 en) Ab Urbe condita libri (D.a., H)
Toppeltin (de Media=) Laurentius (Töppelt) (16411670)
Origines et occasus Transylvanorum (D.a., HMV, H)
*** Tora (SR)
""$
Trithemius, Johannes (Heidenber Johann) (14621516)
De luminaribus sive De viris illustribus Germaniae (H)
Trogus, Pompeius (sec. I) Fillippic¡ (Filipica) (D.a., H, MC)
Tucidide (§ 460 § 402) SuggrajÒV o Istoriwn (Istoria r[zboiu-
lui peloponeziac) (H)
Ureche, Grigore (§ 1590-1647) -Letopise\ul |[rii Moldovei (1359-

1594) (DM, D.a., H)
van Helmont, Jean Baptiste (15771644) Ortus medicinae id

est initia phisicae inaudita (M)
Varinus Favorinus Camers (sec. XVI) Lexicon (Lexicon) (LO)
Vasile cel Mare (329379) Per¯ t©n Ag¯on PneÌmatoV, proV
ton en af¯oiV Amjil¨con ep¯scopon Iconiou (Tratate despre
Duhul Sfânt) (DM)
Vergilius Maro, Publius (7019 î.e.n.) Aneis; Bucolicae; Georgicae (H)
*** Vulgata (traducerea latin[ a Septuagintei f[cut[ de Sf. Ieronim
(SR, Sc, D, LO, Mh.)
Vitechindus Corbeiensis (Widukindo) (sec. X) Rerum gestarum
Saxonicarum (H)
Vitsenius, Nicolaus (sec. XVII) Tattariae descriptione (MC)
Wissowatius, Andreas (sec. XVII) predicator unitarian polonez.

Stimuli virtutum, fraena peccatorum (1682) (D)
Xenophon din Atena (§427§355 î.e.n.) AnabasiV (Anabasis);

Ellhnic¡ (Elenicele) W (H, MC)
Xiphilinus, Johannes Trapezuntinus (sec. XI) Ecl¨gai
(Historia Romana Dionis Casii) (H)
DIMITRIE CANTEMIR
""%
Y
Yazidji Oghlu Mehmed (sec. XIV) Risâle-i Muhammedije (SR, IIO)
Zacutus Lusitanus, Abrahamus (? ?) citat prin Calvisius (SR, H)

Zonaras, Ioannes (sec. XIXII) Cronic¨n (Compendium
historiarum a creatione mundi usque ad orbitum Alexii Comneni
Libri) (HMV, D.a., H)
Zosimus (sec. V) Historia Romana sive Historiae novae libri VI
(D.a., H)
""&
. COMENTARII
NOTE SI
Prolegomene
1
Descrierea apar\ine lui Philippe Dupont, secretarul regelui Poloniei
Ioan Sobieski, cel care a luptat în Moldova cu Constantin Cantemir la 1686.
Cf. Ion Minea, Ia=ii în vremea Cantemire=tilor, în Via\a româneasc[, Ia=i, f.a.;
C[l[tori str[ini despre \[rile române, vol. VII, Bucure=ti 1983.
2
Descrierea apar\ine lui Raphael Leszczynski, tat[l viitorului rege
Stanislav al Poloniei. Cf. Ion Minea, lucr. cit.
3
Ion Neculce în Letopise\ul |[rii Moldovei, ca =i Dimitrie Cantemir în
Vita Constantini Cantemiri... afirm[ acest lucru.
4
Ieremia Cacavela era preot grec, originar din insula Creta. A studiat la
Lipsca având profesor pe elenistul Ioan Olearius (16391713), apoi la Viena
(=i la Cambridge). A scris în greaca bizantin[ Cercetare asupra celor cinci
deosebiri între biserica greceasc[ =i cea roman[ (Oxford, 1667). A stat la
curtea lui +erban Cantacuzino, viitorul socru al lui Dimitrie Cantemir, apoi
la Sibiu =i F[g[ra=. Din 1690 a fost corector al tipografiei din Ia=i pentru
c[r\ile în limba greac[. Cantemir a copiat în întregime lucrarea lui Cacavela
Institutio logices ad mentem neotheoricum philosophorum (Doctrina logicii
în spiritul filosofilor neotheorici). Cam toate lucr[rile lui Cantemir de pân[
la 1700 se resimt de influen\a lui Cacavela, nestudiat[ înc[ în toat[ amploarea
ei. Scrisoarea lui Cantemir c[tre dasc[l, pus[ în fa\a lucr[rii Sacrosanctae
scientiae... este edificatoare în acest sens. Cacavela a f[cut parte din seria
de înv[\a\i greci care a p[truns în principate dup[ marea reform[ a lui
Coridaleu cu inten\ia de a contracara influen\a catolicismului (intrat[ mai
ales prin iezui\ii polonezi), orientând politica Balcanilor în sens anti-otoman
=i filo-ortodox. Castriot, cel ce a condus tratativele precedând r[zboiul de la
St[nile=ti ca trimis al lui Brâncoveanu, Condoidi, profesorul copiilor lui
Dimitrie Cantemir, care l-a urmat pe acesta în Rusia, Policala, medicul care
transmitea informa\ii prietenilor din Constantinopol, fac parte din aceea=i
serie. Vezi =i Ariadna Camariano-Cioran Jérémie Cacavela et ses relations
avec les Principautés roumaines, în Revue des études sud-est européennes,
t. III, l 2/1965 =i Paul Cernovodeanu. Jérémie Cacavela et le protestantisme
în Revue des études sud-est européennes t. XVIII, 2/1980.
5
Ana Banta=, mama lui Dimitrie =i Antioh Cantemir, era a treia so\ie a
lui Constantin Cantemir =i nepoata Anastasiei, so\ia lui Gheorghe Duca, al
c[rui fiu, Constantin, fusese educat el însu=i la Academia Patriarhiei din
Constantinopol. Cf. P. P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir, Via\a =i opera, ed.
Academiei RPR, 1959.
DIMITRIE CANTEMIR
""'
6
Cf. Dimitrie Cantemir, Vita Constantini Cantemiri, ed. Minerva, 1973.
7
Dasc[lii de la Academia Patriarhiei din Constantinopol erau educa\i cu
prec[dere în apus, mai ales în Italia, unde se aflau, la Padova =i Vene\ia,
centre puternice de cultur[ de origine bizantin[ (iradiere produs[ odat[ cu
c[derea Bizan\ului). Unitatea dintre Orient =i Occident, care primise o lovi-
tur[ serioas[ prin schisma religioas[, se reface astfel în plan cultural având
cel pu\in un pretext religios comun: nevoia de a se ap[ra de islamism. Pentru
c[ toate cuceririle Imperiului Otoman erau f[cute în numele religiei maho-
medane, care trebuia s[ câ=tige teren. Cf. Charles Diehl Byzance. Grandeur
et decadence, Flammarion, 1919
8
Mihai Racovi\[ fusese c[s[torit cu Safta, sor[ numai de tat[ cu Dimitrie
Cantemir. Apoi s-a c[s[torit cu Ana, fiica lui Dediu Codreanu, pârc[lab de
Gala\i, adic[ Helge din Istoria ieroglific[. Dimitrie Cantemir a iubit-o.
9
Toma Cantacuzino era v[r cu Casandra, so\ia lui Cantemir. Ea era fiica
lui +erban Cantacuzino, domnul |[rii Române=ti (16781688), iar Toma
fiul lui Mihai. Fiii stolnicului au fost +erban, Mihai =i +tefan, acesta din
urm[ domn al |[rii Române=ti între 17141716, ucis împreun[ cu tat[l s[u
la Constantinopol. Toma a dorit s[ ajung[ domn al Moldovei, motiv pentru
care s-a aliat cu ru=ii în conflictul de la Prut din 1711. În caz de victorie
deplin[ a Rusiei (luarea Constantinopolului) i s-a f[g[duit tronul Bizan\ului.
A emigrat în Rusia, unde a murit în 1721 în satul Truhmov cu gradul de general
în armata rus[. Cantemir a fost la înmormântarea lui =i a avut grij[ de fiul
s[u. Prietenia lor data din 1703, de la Constantinopol, când au loc eveni-
mentele relatate în Istoria ieroglific[, unde Toma apare cu numele +oimul.
10
Domnii Principatelor române erau asimila\i în armata otoman[ rangului
de pa=[ cu dou[ tuiuri, arma ieniceri (infanterie). Numai Dimitrie Cantemir
a primit rangul de pa=[ cu trei tuiuri, ca r[splat[ pentru buna lui specializare
muzical[. La urcarea pe tron, prezentându-se sultanului Ahmed al III-lea,
mare amator de muzic[, i-a cântat o compozi\ie proprie.
11
Alexandru Mavrocordat (16411709) a fost mare dragoman (prim
translator) al Por\ii. Grec educat în Italia, contemporan cu Harvey, a scris
un tratat despre circula\ia sangvin[ periferic[ la om. A fost profesor la
Academia Patriarhiei din Constantinopol unde a fost elev, între al\ii, Dimitrie
Cantemir. Alexandru Mavrocordat preda filosofia, gramatica =i retorica.
Alexandru era fiul lui Panteli, nobil grec sc[p[tat, =i al Ruxandrei, fosta
so\ie a domnului muntean Alexandru Cuconul. A studiat la Padova de la 12
la 26 de ani. A fost doctor în medicin[ =i filosofie. A practicat medicina =i a
scris un tratat despre circula\ia sângelui în spiritul lui Harvey. Ca dragoman
a mediat tratativele de la Carlowitz, unde, fiind acuzat de filo-cre=tinism, s-
a refugiat la Viena, reîntorcându-se dup[ câ\iva ani, iertat, la Constantinopol.
Fiul s[u Nicolae a fost domn al Moldovei înainte =i dup[ Dimitrie Cantemir,
apoi domn al |[rii Române=ti dup[ +tefan Cantacuzino. Cu el încep domniile
fanariote în Principate. Ion, cel[lalt fiu, a fost dragoman al Por\ii. Acesta a
intrat în posesia averii lui Cantemir de la Constantinopol (al c[rei inventar
"#
e dat în Istoria Imperiului Otoman). Deoarece cei doi fra\i au folosit consecutiv
acela=i medic, care, dup[ moartea lui Nicolae, a vândut bunurile acestuia
lui Louis XV, s-ar putea ca o parte din ceea ce apar\inuse lui Cantemir s[ fi
ajuns în Fran\a. În sfâr=it, ultima inciden\[ pare s[ fie cea dintre Vanderbech,
aflat la curtea lui Nicolae Mavrocordat =i care, ulterior, ajuns în Rusia ca
medic al fiilor lui Cantemir, s-a oferit s[ traduc[ în latin[, pentru Academia
din Berlin, cu modific[ri proprii, versiunea româneasc[ probabil a Hronicului
lui Cantemir cu titlul De Dacia. Traducerea nu s-a realizat. Cf. Paul
Cernovodeanu Alexandros Mavrokordatos Ex Aporiton în Diploma\i ilu=tri,
Bucure=ti, Editura Politic[, 1983 =i Paul Cernovodeanu =i N. V[t[manu Un
médicin princier moins connu de la période phanariote: Michel Schendos Van
der Bech (1691env. 1736) în Balkan Studies v. 18, Tessaloniki, 1/1977.
12
În 1684 s-a înfiin\at, sub egida Papei, Liga sfânt[. Au f[cut parte:
Austria, Polonia, Vene\ia. I s-a al[turat în 1686 Rusia. Scopul ei era
combaterea expansiunii otomane în Europa. În acela=i timp, Liga de la
Augsburg, din care f[ceau parte Imperiul Habsburgic, Suedia =i s-au al[turat
apoi Anglia =i Olanda, a luptat contra suprema\iei Fran\ei (principala aliat[
la un moment dat a Imperiului Otoman) în Europa. Fran\a a pierdut în
urma b[t[liilor din perioada 16881697 cea mai însemnat[ parte a
prestigiului s[u politic european. Cf. Constantin Rezachevici Constantin
Brâncoveanu, Bucure=ti, Editura Militar[, 1989.
13
Marele r[zboi nordic (17001720) s-a purtat între Rusia, aliat[ cu
Danemarca, Saxonia =i Polonia, împotriva Suediei. La un moment dat Carol
al XII-lea al Suediei s-a refugiat în Buceag, apoi la Târgovi=te (în 1711).
Dup[ moartea lui, în 1718, a venit pe tron Ulrike Eleonora. Preg[tirea p[cii
a fost ultimul ei act politic în leg[tur[ cu acest r[zboi. Rusia a ob\inut ie=ire
la Marea Baltic[, primind Estonia, Livonia, Ingemarland =i o parte a Careliei.
Ducatul de Schleswig-Holstein a revenit Danemarcei. Suedia a luat o parte
a Finlandei. Rusia a început preg[tirile pentru campania caspic[ înc[ înainte
de încheierea p[cii (30 august 1721), a=a cum reiese din jurnalele lui
Cantemir =i Ivan Ilinski, secretarul s[u particular. Vezi Ecaterina |ar[lung[
în Manuscriptum 2/1987 =i Constantin +erban în Studii. Revist[ de istorie,
VIII, 56/1955
14
Cernî=ev, Grigori Petrovici (16721742). A participat la luptele de la
Poltava (1709), Vîborg (1710), St[nile=ti (1711 era comandant de brigad[),
campania finlandez[ (17131714). Din 1718 a fost membru al Colegiului
Amiralit[\ii, apoi coleg de Senat cu Dimitrie Cantemir.
15
Istoria Imperiului Otoman scris[ de Cantemir se încheie în chip
semnificativ la 1711. Într-una din cele mai ample note scris[ spre sfâr=itul
ei e descris r[zboiul de la Prut, b[t[lia decisiv[ de la St[nile=ti, avantajele
otomanilor în ce prive=te num[rul, tactica de atac =i principiile religioase
care-i ghidau. El trage concluziile folositoare europenilor a=a cum i se
impuneau la 1717, anul scrierii Istoriei, cu pu\in înainte deci de r[zboiul
din 1718.
DIMITRIE CANTEMIR
"#
16
Tratatul de la Lu\k, conceput sub forma unei diplome a \arului c[tre
Dimitrie Cantemir, are originalul în limba rus[, urmat de traducerea latin[.
Originalul se afl[ la Biblioteca Saltîkov-Scedrin din Leningrad =i a fost tradus
în limba român[ în 1973 în Studii. Revist[ de istorie t. 26, nr. 5 de c[tre
Maria Holban =i L. Demény. Diploma cuprinde =aptesprezece puncte, adic[
mai multe decât men\ioneaz[ Ion Neculce în Letopise\ul s[u. Prin urmare
Cantemir i-a în=tiin\at pe boieri doar rezumativ în leg[tur[ cu tratatul.
Preambulul Diplomei precizeaz[ astfel motivul alian\ei: am poruncit o=tilor
noastre s[ intre pe teritoriul st[pânit de turci sub comanda noastr[ proprie,
n[d[jduind c[ cel prea înalt ne va da biruin\[ împotriva acestui perfid
c[lc[tor de jur[mânt =i du=man comun, nu numai al nostru, ci al întregii
cre=tin[t[\i, =i nu ne va izb[vi numai de gândurile lui cele rele îndreptate
contra noastr[, dar va binevoi ca prin armele noastre cre=tine s[ elibereze
=i alte multe popoare cre=tine care gem sub jugul s[u barbar. De aceea noi,
ca monarh cre=tin =i drept credincios, am hot[rât s[ lu[m asupra noastr[
aceast[ str[danie, necru\ând nici propria noastr[ fiin\[ pentru salvarea
numelui Domnului. +i când a v[zut apropierea o=tilor noastre, prea str[lucitul
domn =i principe al \[rii Moldovei, Dimitrie Cantemir, ca un cre=tin drept
credincios =i lupt[tor pentru Isus Hristos la aceast[ chemare a mântuitorului
nostru, a socotit c[ este bine s[ preia al[turi de noi aceast[ str[danie pentru
eliberarea neamului moldovenesc afl[tor sub înalta sa cârmuire (...). În
continuare sunt expuse punctele tratatului: jur[mântul de credin\[ al dom-
nului, boierilor =i poporului fa\[ de protec\ia rus[ în vederea luptei împotriva
du=manului comun: ac\iunea unit[ a trupelor ruse =i moldovene sub
conducerea =i cu stipendiul \arului în cazul r[zboiului de la Prut; recunoa=-
terea domniei ereditare a Cantemire=tilor; înt[rirea punctului de mai sus;
abrogarea altor promisiuni ce contravin punctului de mai sus; cârmuirea
treburilor \[rii o face domnul Moldovei; veniturile ora=elor intr[ în vistieria
personal[ a domnului Moldovei; boierii =i ceilal\i supu=i ai Principatului
Moldovei se supun domnului Moldovei; Teritoriul Moldovei, cuprins între
Nistru, Cameni\a, Bender cu tot \inutul Bugeacului, Dun[rea, grani\ele
\[rii Muntene=ti =i ale Transilvaniei =i marginile Poloniei s[ fie sub st[pânirea
domnului Moldovei; legisla\ia =i judecarea pricinilor se fac dup[ vechiul
tipic al \[rii; cet[\ile sunt prev[zute cu garnizoane domne=ti =i, numai cu
voia domnului, în caz de primejdie, pot interveni trupele \ariste; în cazul
unui tratat ruso-turc, Rusia promite s[ cear[ Imperiului Otoman desprinderea
Moldovei de Poart[ =i protejarea ei de c[tre \ar; în caz de pierdere a
r[zboiului domnul se putea refugia în Rusia, unde urma s[ primeasc[ echi-
valentul bunurilor pierdute; domnul moldovean urma s[ primeasc[ în
Rusia, prin refugiu, palate ca cele l[sate la Constantinopol; |arul promite
respectarea tratatului pentru sine =i urma=ii s[i \arul promite s[-l apere
pe domnul =i poporul Moldovei de du=manii s[i =i s[ nu-l p[r[seasc[
niciodat[. Deoarece descrierea manuscrisului acestui tratat nu s-a f[cut
niciodat[, o facem mai jos. Coperta este din piele ro=ie (23,3 X 35,5 cm) cu
"#
o linie aurie la 0,5 cm spre interior. La col\uri =i pe cele dou[ laturi lungi
sunt mici flori aurii. Paginile au dimensiunile 22,5 X 34,5 cm. Dup[ pagina
de titlu, scris[ ulterior, probabil la donarea de c[tre poetul Derjavin, urmeaz[
textul rus al diplomei (paginile 18) încheiat cu parafa în cear[ ro=ie a lui
Petru I =i semn[tura sa. Paginile nu sunt numerotate, fiecare articol e indicat
prin cifr[ arab[ pus[ la jum[tatea rândului. Urmeaz[ (pp. 913, fa\[ =i
verso, ca =i versiunea rus[) textul latin al tratatului, semnat de copist, cu
litere de tipar, PETRUS, iar pu\in mai jos, e isc[lit probabil traduc[torul
Comes Golowkin. Punctele tratatului sunt scrise unul dup[ altul, fiind
separate între ele doar de cifra latin[ care le numeroteaz[. Deoarece în
traducerea româneasc[ punctul al XVII-lea al tratatului nu e indicat, îl
men\ion[m ca atare: XVII. Idem Ius Iurandum et puncta, manu Propria
Subscripta ad Nostram Csaream Majestatem transmiserit, Iuxta...
17
Gr. Tocilescu a descoperit reprodus[ în Jurnalul lui Petru I o scrisoare
a lui Nicolae Mavrocordat c[tre sultan datat[ 3 septembrie 1711, din care
traduce un fragment : dar a fost (Cantemir n.n. E.|) a=a de de=tept =i de
cu minte încât =i pe muscali i-a vârât în bucluc, =i pe când gândea c[ are s[
fac[ mare r[u turcilor, i-a f[cut s[ biruiasc[ pe du=manii lor, iar pe muscali,
pe care trebuia s[-i potoleasc[, i-a f[cut s[-ncheie o pace ru=inoas[. A=a
ajungând lucrurile, tr[darea lui (Cantemir) s-a dus la fund, iar nevinov[\ia
=i corectitudinea noastr[ s-a f[cut cunoscut[ împ[ratului. Probabil scrisoarea
fusese scris[ spre a fi interceptat[ de partea rus[ în vederea unei eventuale
extr[d[ri. Se contureaz[, înc[ din perioada contemporan[ lui Cantemir, o
puternic[ atitudine denigratoare fa\[ de demersul s[u politic, umbrind
motiva\iile de profunzime ale gestului. P[strându-l, \arul a intuit valoarea
umanistului moldovean =i nu i-a îng[duit c[l[torii în Europa nici mai târziu,
când acesta i-a cerut-o în mod expres.
18
Ion Neculce, mare hatman al Moldovei, s-a refugiat =i el în Rusia, la
Harkov, împreun[ cu patru mii de o=teni. A reu=it s[ se repartizeze, dup[ un
stagiu polonez =i, în Letopise\ul s[u, vorbind despre îngr[direa libert[\ilor
în Rusia vremii, deplânge soarta celor r[ma=i f[r[ de \ar[. Cf. Ion Neculce,
Opere, Minerva, 1982.
19
Copia Hronicului vechimii a romano-moldo-vlahilor care se afla la
Constantin, fiul cel mai mare al lui Dimitrie, s-a vândut la licita\ie odat[ cu
bunurile acestuia, decedat f[r[ urma=i. Astfel a ajuns la un negustor vienez
care a revândut manuscrisul lui Ioan Inocen\iu Clain. Acesta l-a donat
Bibliotecii Seminarului din Blaj, unde a fost cartea de c[p[tâi a tuturor
viitorilor reprezentan\i ai +colii Ardelene. Pu\ini =tiu c[ =i Ion Budai-Deleanu
a scris o istorie, inspirat[ de acela=i text cantemirian. Ea este înc[ inedit[ =i
se afl[, fragmentar, la Biblioteca Academiei Române, ms. lat. 114, cu titlul
Historia de Valachorum Origine, 159 file. Virgil Cândea, care a stabilit cum a
ajuns la Blaj manuscrisul cantemirian (în La diffusion de loeuvre de D. C. en
Europe du Sud-Est et au Proche Orient, în Revue des études sud-est eutropéennes,
2/1972, t. X), nu se refer[ decât la Samuil Micu Clain Brevis historica
DIMITRIE CANTEMIR
"#!
notitia originis et progressu nationis dacoromaniae. Aceea=i versiune a
Hronicului a stat la baza edi\iei române=ti de la Ia=i din 1837. Mai târziu, în
edi\ia de Opere a Societ[\ii Academice, Hronicul s-a editat prin confruntarea
edi\iei din 1837 cu copia de mân[ adus[ de Tocilescu în 1878. Edi\ia aceea,
din 1901, este ultima de care beneficiem. Manuscrisul original a fost descris
de Tamara Ursu în lucrarea Limba Hronicului lui Dimitrie Cantemir, Editura
+tiin\a, Chi=in[u, 1973. Cota actual[ ÖÃÀÄÀ (Arhiva de Stat pentru Acte
vechi a URSS) este Ô 181 N° 1420 1° Muzeul Literaturii Române de\ine o
copie fotografic[ a manuscrisului.
20
Gr. G. Tocilescu (18501909) a fost delegat prin scrisoarea Societ[\ii
Academice din 4 octombrie 1877, în timpul r[zboiului de independen\[, s[
mearg[ în Rusia acordul acesteia fusese ob\inut pentru a face investig[ri
în leg[tur[ cu manuscrisele cantemiriene =i a copia orice document despre
istoria \arilor române din secolele al XV-lea, al XVI-lea, al XVII-lea. Vreme
de aproape patru luni Tocilescu, lucrând cu zece copi=ti, mergând în mai
multe locuri, a desf[=urat un volum de munc[ impresionant. Ceea ce se
refer[ la Cantemir a fost sintetizat de el însu=i în cunoscutul Raport asupra
misiunii în Rusia adresat Academiei =i tip[rit în 1878. În afara lui exist[
îns[, la Biblioteca Academiei, o arhiv[ de manuscrise cu privire la Cantemir,
intitulat[ Dimitrie Cantemir. Note =i încerc[ri de studiu, I, II, 1548. Ea este
important[ pentru cercet[tori deoarece indic[ îndreptarea studiului asupra
unui anumit scop: scrierea unei monografii despre Cantemir. Tocilescu a
c[utat deci o serie de argumente cu privire la unitatea personalit[\ii acestuia,
necon\inute în raport. Implicit, aceste argumente sunt replici la alte puncte
de vedere cu privire la Cantemir. Vom face men\iuni la ele atunci când o
chestiune sau alta intervin în discu\ie. Informa\ii în leg[tur[ cu Cantemir se
g[sesc îns[ =i în alte arhive ale lui Tocilescu (referitoare la activitatea acestuia,
evenimentele din perimetrul epocii sale =i legate de el, coresponden\[ în
leg[tur[ cu el), dup[ cum urmeaz[: mss. rom. 5151, arh. Tocilescu II varia
3, III varia 1 =i III varia 2. Descrierea pe pagini a acestor arhive s-a f[cut de
c[tre subsemnata în Revue roumaine dhistoire, 9/1989, ca =i în revista
Transilvania, nr. 6, 7, 8/1988.
21
Cf. Virgil Cândea, vezi nota nr. 19.
22
Discu\iile aprinse în jurul dic\ionarului Academiei, care au adus câ=tig
de cauz[ adep\ilor scrierii etimologizante, au provocat, între altele, =i demisia
din Academie a lui Titu Maiorescu, adept al fonetismului. Aceast[ direc\ie a
avut îns[ =i aspecte pozitive. Unul dintre ele a fost chiar delegarea lui
Tocilescu pentru investig[ri istoriografice. Ea f[cea parte dintr-un ansamblu
mai larg de preocup[ri, care s-a soldat cu publicarea Documentelor Hurmuzachi.
23
Vezi =i nota nr. 4. Manuscrisul a fost g[sit de Tocilescu în biblioteca
Academiei teologale din Moscova, copiat de mâna lui Cantemir. Totu=i,
neapar\inându-i Tocilescu nu l-a copiat. Nu posed[m indicii despre pozi\ia
actual[ în arhivele sovietice a acestui manuscris sau a altora copiate de
Cantemir dup[ Cacavela, Van Helmont, Wissowatius.
"#"
24
Jean Baptiste van Helmont (15771644) chimist =i fizician belgian.
Teolog. Dimitrie Cantemir a fost influen\at, gra\ie lui Cacavela =i profesorilor
s[i de la Constantinopol, de fizica acestuia, mai ales în Sacrosanctae
scientiae... În ansamblul manuscriselor cantemiriene cele scrise de mâna lui
Cantemir au fost distinse de Tocilescu dup[ felul cum erau legate, coper\i
de piele cu stema Moldovei pe prima din ele, imprimat[ în aur. Cu privire la
lucrarea men\ionat[ mai sus Tocilescu afirm[: Prostiile acestea le-a copiat
dup[ Fisica lui van Helmont care explic[ natura, înjurând pe Aristotel, prin
trei elemente terra, aqua, aer; mai cunoa=te =i progymnasmele meteorilor,
gasul apei, blasul meteorilor, chipul dospirei drept causa formelor mijlocind
magnum oportet =i chiar un Blas Humanum (mss. rom. 5148, p. 450).
Aceste c[ut[ri ale fizicii europene au influen\at gândirea logic[ a lui Cantemir,
au avut reminescen\e =i în desenele sale.
25
Scrisoarea lui Cantemir pus[ în fruntea lucr[rii men\ionate e indicat[
de Tocilescu în raportul s[u cu ambele titluri cu care figura în arhiva
Academiei teologale din Moscova: al versiunii latine =i al celei române=ti,
ambele apar\inând lui Cantemir: Encomium in authorem doctrinae eius
Laud[ c[tr[ izvoditoriu =i c[tr[ virtutea înv[\[turii lui. În afara acestor texte,
a mai existat o scrisoare de dedicare c[tre Cacavela, r[mas[ inedit[. O
reproducem în traducerea lui Tocilescu (parafrazat[): Îi aduce aminte
frumoasele momente petrecute împreun[ supt ochii veghetori ai tat[lui s[u,
plin de o iubire mai mult ca patern[. Din nefericire îns[, dânsul i-a fost
r[pit prea de timpuriu =i l-a l[sat pe el, un alt Iosif, nu în paza fra\ilor, dar
înconjurat de perfidia amicilor de la Bosfor, cari nu sunt mai prejos decât
robia egiptean[. Consecin\a natural[ a fost c[ se g[se=te f[r[ fra\i =i surori,
f[r[ bunuri =i slugi =i, ce(e)a ce este mai ap[s[tor, f[r[ Cacavela ca (sic)
conduc[tor într-un timp unde mai nu intrase în pubertate. Numai D-zeu va
judeca de ce-1 persecut[ pe dânsul o astfel de nefericire care îns[, mul\umit[
lui D-zeu, acum trei ani s-a schimbat, c[ci cinstea p[rinteasc[ a fost
redobândit[, fratele s[u a fost pus în dreptul s[u, adic[ de principe =i aceasta
îi înlesne=te reîntoarcerea dorit[ în patria iubit[, precum =i dobândirea
bunurilor pierdute. (...) Dar nici acel timp n-a fost lipsit de griji =i necazuri,
pentru c[ pentru iubitul s[u frate a trebuit s[ stea mult[ vreme la Înalta
Poart[ =i s[ se ocupe cu treburi milit[re=ti, astfel încât nu a putut face nimic
pentru amicii s[i =i sufletul s[u a fost totdeauna nelini=tit. Dup[ ce ispr[vise
atâtea lucr[ri =i astfel de mari, iat[ c[ nici acum nu este l[sat liber înc[, pentru
c[ s-a însurat =i de capul s[u se \in noi griji pentru între\inerea casei. În sfâr=it
îns[, vrea s[-=i aduc[ aminte despre înv[\[turile dobândite de la înv[\[torul
s[u, voe=te s[ scrie despre adev[rul simplu =i unic, cu toate c[ în\elege c[-i
lipse=te mult în privin\a logicei, fizicei =i chiar a gramaticei, din care punct
se compar[ cu un latin vorbind (cu) barbarisme =i solecisme pentru c[ tr[ie=te
în exil între sci\i. M[rturise=te c[ nu are idei prea deslu=ite, ci fantasii =i
imagina\iuni, dar[ totu=i, r[sfoind volumurile acoperite cu praf ale înv[\a\ilor
p[gâni, g[se=te c[ dân=ii laud[ într-adev[r numele =tiin\ei, dar[ =tiin\a nu
DIMITRIE CANTEMIR
"##
o posed[ ei, operele lor fiind pline de minciuni =i contradic\iuni. Mirat de
aceia, nu =tia dintâi ce s[ fac[. Dar în urma urmelor, sedus de un fel de
îndr[zneal[, el, care nu poate s[ trag[ bine o semilinea, atât este de str[in
picturei, se hot[r[=te s[ zugr[veasc[ icoana adev[rului care este de
nezugr[vit. Prin ce mijloace îns[? Nicidecum prin cuno=tin\e fisice, nici
intelectuale (poate metafisice?) care toate sunt în=el[toare =i parc[ ablative
(?!) ale min\ii iluminate; de aceea nu va urma decât =tiin\a sfânt[ înaintea
c[reia s-a(r) îngenunchea, reducând rezultatele teologice =i ale fisicei la
adev[rul cel mai simplu. Aceasta voie=te =i de aceea îi trimete lui volumul
întâi, cuprinzând principiile =tiin\ei sacre, iar în finele scrisorii întrebuin\eaz[
compositele verbului mitto: tomum praemitto, legas... aemitto, iudices
submitto, sententiam feras permitto, quod tibi idem mihi satis fore promitto,
quod omitto, demitto =i . . errorem comitto, dimitte et correctum remitte
atque transmitte (pp. 443445). Pozi\ia actual[ în arhivele sovietice a
lucr[rii =i scrisorii nu ne sunt cunoscute.
26
În leg[tur[ cu preocup[rile muzicale ale lui Dimitrie Cantemir, fiul
s[u Antioh scria într-o epistol[ c[tre Voltaire de pe vremea când era
ambasador al Rusiei la Paris: Les notes que mon père inventa pour la
musique turque sont plustôt ressemblantes aux greques qua celles dont on
se sert en France. Jai à Moscou un livre entier de pièces de musique ecrites
en de pareilles notes et composées par mon père, mais par malheur je ne
suis pas capable den donner la clef. Acest pasaj e reprodus de Gr. Tocilescu
dup[ Sbornic, St. Petersburg, 1903, v. l, p. 38. Reproducerea se afl[ la p.
217 a arhivei sale în leg[tur[ cu Cantemir (mss. rom. 5148). Culegerea
men\ionat[ în textul de mai sus n-a fost înc[ g[sit[. O parte a compozi\iilor
cantemiriene s-a reconstituit dup[ melodiile copiate în secolul trecut în Turcia
din surse orale, deoarece se aflau înc[ în circula\ie. În România s-a reprodus
o selec\ie a compozi\iilor cantemiriene în anexa tratatului muzical tip[rit în
1973 la Editura muzical[. Ea cuprinde îns[ melodii strânse chiar de Cantemir
în vederea ilustr[rii tratatului s[u.
27
Trebuie s[ remarc[m faptul c[ Dimitrie Cantemir a semnat tot timpul
Äèìèòðèå Êàíòåìèð, iar în latin[ Demetrius Cantemir. În timpul vie\ii
autorului al\i autori care se refer[ la el îl numesc tot Äèìèòðèå Êàíòåìèð.
Ulterior, pe teritoriul URSS s-a impus scrierea Äèìèòðèé Êàíòåìèð, a
c[rei explica\ie n-o discernem.
28
Vezi nota nr. 16.
29
La Biblioteca Academiei din Leningrad sec\ia manuscrise cota ÏIÁ N.
150 se afl[ manuscrisul autograf, format 29,8 x 19,8 cm. În stânga sus e
lipit[ o inimioar[ de hârtie (6,5 × 5 cm) în interiorul c[reia e scris[ în rus[,
cu tu= negru dedica\ia lui +erban Cantemir, cneaz, aflat în deta=amentul
Preobrajenski (avea =apte ani) c[tre \arul Petru Alexeevici. Urmeaz[, cu
prima pagin[ de interior, scris fa\[-verso, textul grecesc al Panegiricului.
Manuscrisul e complet, scris de mâna lui Cantemir, fiecare pagin[ încadrat[
într-un chenar tras cu tu= negru (29,3 × 19,5 cm). Textul începe la pag. 2
"#$
(pe dreapta =i se termin[ la p.10 verso, unde e desenul cu globul =i explica\ia
în grece=te. La pagina 11 e desenul cu globul =i explica\ia în limba rus[
(pagin[ de dreapta). Pagina 11 verso e liber[. La pagina 12 începe textul
latin al lucr[rii Monarchiarum phisica examinatio, scris tot de mâna lui
Cantemir, cu acela=i tu= negru, în acela=i chenar. Ca în toate scrierile latine
ale lui Cantemir sunt litere aruncate pe deasupra. Ex.: desolation½ =
desolationes. Ca =i în cazul textului grec, primul cuvânt al fiec[rei pagini e
scris în dreapta jos, în afara chenarului, pe pagina precedent[ (numerotarea
apar\ine înregistr[rii în bibliotec[). În afara chenarului, în stânga la pagini
de stânga =i în dreapta la pagini de dreapta, sunt scrise trimiterile biblio-
grafice implicate în textul lucr[rii; indica\ia se face prin diverse semne: o
cruce cu bra\e egale, trei puncte, o cruce cu bra\e inegale, o cruce cu capetele
barate. Deoarece lucrarea n-a beneficiat de nici o edi\ie =tiin\ific[, ne
consider[m datori s[ ne referim la aceste note cantemiriene care ofer[ o
imagine asupra referin\elor sale filosofice la 1714. Astfel, la pag. 12 sunt
dou[ indica\ii: Daniel c. f; Daniel c. 11. Cuvântul scris jos =i care se va
repeta pe pagina urm[toare este post; pag. 12 v. is (?) eriam; cuv. repetabil
designat; pag. 13 Histor. Tadzittevarich, cuv. repetabil merae; pag. 13
v la primul rând, la cuv. ¡ ubrationes sunt puse trei puncte (...), iar în
afara chenarului repetate =i scris: parefacut cuv. repetabil hoc, dup[ care
pe pagina urm[toare urmeaz[ infaillibile axioma, omnia quae... ; p. 14
nici o indica\ie; cuv. repetabil charus; pag. 14 v la mijlocul paginii: cruce
care se afl[ în text la cuv. Aphricani (¢) Arabice aspirativa (în rest
textul e tradus în rus[); cuv. repetabil in qua; pag. 15 indica\ia la cuv.
pars e dat[ în josul paginii: dexterum enim unius cuius que dicimus unde
principium est eius qui secundus locum fit motus; circulationis autem coeli
principium est, unde astroÊ (?) ortus sunt: quare hoc origo (?) erit (?)
dextÊ ubi autem occasus, sinistrÊ. De Coelo, Libr. 2, tex. 15 ; cuv. repetabil
occidetem; pag. 15 v o not[ e pe stânga, dat[ la cuv. dilatando: Hircus
ante CaprarÊ (?) (... £?¤ inferius interpretatur Prim Regem Gra...(?) id est
AlexandrÊ MagnÊ macedone). De uno autem ex eis egressum est cornu
unum modicÊ, et (?) est grando contra meridiem, et cõtra Oriente et cõtra
fortitudinem (ubi obscur[di Aquilonis nullÊ fieri metionem) Dan. c. 8.
Parantezele apar\in lui Cantemir. La cuv, progredi nota e dat[ în josul
paginii (fiind de fapt prima not[ a paginii): Cõfirmatur hac Ieremia ex
Sacris biseri(ci)s qua pertinent Deu creasse hominem et paradisum, in quo
eu collocaverat, in plaga Orientali (?) ex descriptione ex... (?) fluminÊ, ex
fluvio paradisi in 4 (?) divisorÊ. Gen. c. 2 et cap. (?)Benedixi... (?) illis
Deus et (?) Crescire et multiplicamini et replere terra et subiicite eam unde
clarescir ab oriente primum incepisce morus Domini in aias mundi partes;
cuv. repetabil moru; pag. 16 not[ la cuv. Asia: quidem; cuv. repetabil
natura ¡ (prin semnul egal Cantemir indic[ desp[r\irile în silabe) pe pagina
urm[toare cuv. este naturalibus; 16 v not[ la cuv. crescitur: Huius
Regni tyr[nici ort, prob½ potest intelligi ex code Daniele c 11 ver. 37, cuv.
DIMITRIE CANTEMIR
"#%
repetabil HarÊ; pag. 17 autorul a uitat s[ repete Har =i l-a scris în
afara chenarului, stânga sus, astfel: Har ¡ averna; în dreptul rândurilor
patru =i cinci de jos e scris Actus Apost. c. l; cuv. repetabil esse. Toate s-
urile sunt redate prin Ê. La pag. 17 verso e dat[ not[ la paragraful care
sfâr=e=te cu forse: Huic cõclusioni fa... et vaticinium eius Danielis. c. 11
ferit totus et praecipe, ver. 15 (?) et compariabit aggerem et capi... urbes
munitissimas et brachia Austri (?) nõ sustinebutet cõsurgent electi eius
resistendÊ et nõ erit fortitudo. Er. ver: 40. Et in tempore praefinito
praeliabitur adversus cum rex Austri et quasi tempesius veniet (?) cõtrailla
(?) Rex Aquilonis in currubus (?) et in classe magna ingredietur terras et
per... sebit et... troibis verrÊ gloriosam (id est Ierusale) et ver. 42. Et mittet
manÊ suå in terras et terra Agypti nõ effugiet. et. ver. 43 et dominabitur
thesaurÊ auri et argeti et in omnibus pretiosis Agypti, per Lybiam quo... et
Aethiopy[ transibit et ver. 44. Et fama turbavit eum ab Oriente et ab Aquilone
et (?) in multitudine magna. Ut conterat (?) et interficiat plurimos. Ver. 45.
Et figer tabernaculum suum Agadno (?) inter maria super montem inclus et
sanctum; cuv. repetabil ¡ teres (de la veteres); pag. 18 în dreptul
penultimului rând, pe stânga e scris (sal. 84, iar la cuvântul augurandur
din text e pus semnul... =i în josul paginii, în dreptul aceluia=i semn, e scris[
nota: In huius Aquilona... is monarchiae fine, ex vaticinis, eiusdem Danielis
aperti (?) secudÊ Domine Iesu Christi intelligitur. In tempore inquit illo
consurget (?) Michael Princeps magnus, qui pro filius populi tui, et veniet
tempus quale no fuit ab eo ex quo generes esse cùgerunt usque ad tempus
illud, et in ternpore illo saluabitur populus tuus, omnis qui inu½tus fuerit
scriptus in libro. Et multi de his, qui dormiût in verrae, evigilabunt (?) alii
in vit[ aetern½ et alia in opprobrium ut videunt tempe... Qui aut½ docti
fuerint fulgebunt quasi splendor firmameri et qui ad justitia erudiunt multos,
quasi stellae (?) in perpetuas aeternitates. c. 12, ver. 1,2, 3 et tand½ finem
suae Prophetiae ponit.; cuv. repetabil: ¡ bitur de la sculabitur; pag. 18 v
=i ultima a textului latin are chenarul desenat în acela=i fel ca la textul grec
al Panegiricului, dar f[r[ glob. Nici o not[. Paginile 19 =i 19v sunt libere. De
la pagina 20 începe versiunea slavon[ a lucr[rii, f[r[ chenar tras în tu=,
de=i textul se încadreaz[ perfect într-un posibil chenar. Notele se afl[ pe
margini, traduse de asemenea din latin[. La fel primul cuvânt al paginii e
scris în dreapta jos pe pagina precedent[.
30
Versiunea latin[ se afl[ în Studii =i cercet[ri de bibliologie, ed. Academiei
RSR, V/1963, iar traducerea româneasc[ în Studii, V, nr. 1/1951, ambele
f[r[ aparat critic =i indicarea depozitului de origine al manuscrisului.
31
În ce prive=te primirea lui Cantemir în Academia din Berlin, interesele
sale erau diferite de acelea ale conducerii Academiei. Astfel, în procesul
verbal al =edin\ei din 31 mai 1714 al clasei literatur[-orientalistic[,
prezidat[ de D. Jablonski, se face precizarea: hospodarul exilat al Valahiei
ar dori s[ fie primit în Societate =i se ofer[ s[ pun[ la îndemân[ =tiri orientale
pe care le posed[. El ar avea o istorie complet[ a împ[ra\ilor turci cu
"#&
portretele lor, pe care tradus[ în latine=te ar vrea s-o editeze cu observa\ii
scurte. Ulterior, în =edin\a Consiliului Academiei din 11 iulie 1714, spre
sfâr=itul procesului verbal, se men\ioneaz[ urm[toarele: Secretarul relateaz[
din scrisorile sosite de la baronul von Huyssen cum hospodarul valah solicit[
s[ fie primit în Societate. Dup[ citirea acestor scrisori, al[turi de care se
afl[ =i aceea a Hospodarului c[tre baronul Huyssen, se hot[r[=te c[ de=i
atât în general, cât =i în privin\a titlului solicitat nu exist[ nici o rezerv[,
totu=i ar trebui aflat[ p[rerea domnului Protector în aceast[ chestiune. În
perioada respectiv[ Protector, adic[ reprezentantul personal al lui Friedrich I,
era baronul Marquard Ludwig Printzen. Von Huyssen se afla în anturajul lui
Petru I. În timp ce Cantemir dorea s[ comunice Europei un set de informa\ii
care s[ sprijine ac\iunea antiotoman[, Friedrich avea un dublu scop: s[-i
\in[ la respect pe otomani =i s[-i p[streze suprema\ia în Europa, evident =i
în fa\a Rusiei. Von Huyssen era prieten cu Jablonski. Men\iunea o face M.
Schendo Vanderbech în biografia dedicat[ lui Von Huyssen. În 19 oct. 1725
von Huyssen trimite Academiei =tiri despre traducerea de c[tre Vanderbech
a Daciei (Hronicul) Cf. Emil Pop, în Studii Revist[ de istorie, t. 22/1969, nr. 5.
Dimitri Maximovici Kneajevici scrie în 1771 în Âûïèñêè î ðóêîïèñè
Äìèòðèÿ Êîíñòàíòèíîâè÷ÿ Êàíòåìèðà «Äðåâíÿÿ è íîâàÿ èñòîðèÿ
î Äàêèè» c[ textul latin al lucr[rii s-a pierdut în naufragiul de pe Caspica.
32
Acela=i lucru s-a spus =i despre Hronic. Lucr[rile pe care Cantemir le-
a promis Academiei au fost, în ordine: o traducere în latin[ a unei lucr[ri
despre istoria poporului român. El n-o nume=te, dar contextul permite s[
ne gândim la De neamul moldovenilor al lui Miron Costin. Gr. Tocilescu a =i
g[sit în timpul misiunii sale textul acestei lucr[ri adnotat de mâna lui
Cantemir. Ulterior, dându-=i seama c[ problema trebuie mai bine argumentat[
=i circumscris[ în parametri mai largi, Cantemir a scris propria sa lucrare:
Descriptio Moldaviae; o istorie a Imperiului Otoman (vezi nota nr. 31),
Hronicul... cu titlul De Dacia.
33
A. P. Volînski a fost guvernatorul Astrahanului în timpul r[zboiului
ruso-persan (1721 1723). A l[sat un jurnal de campanie. V. P. Lîs\ov, în
foarte serioasa analiz[ pe care-o face campaniei caspice, intitulat[ Campania
persan[ a lui Petru I (Ïåðñèäñêèé ïîõîä Ïåòðà I-oão)), editat de Univer-
sitatea din Moscova în 1951, citeaz[ din acest jurnal în leg[tur[ cu capitolul
Ap[rarea intereselor negustorimii ruse.
34
Cf. Virgil Cândea, Life Story of a Manuscript în Revista de studii sud-est
europene XXIII 4/1985; originalul se afl[ la Harvard University Houghton Library.
35
S-a vorbit despre o edi\ie rus[ restrâns[, pentru uzul lui Petru I, f[cut[
de Dmitri Gozin, deoarece afirma\ia a fost f[cut[ în epoc[ de c[tre Weber,
rezidentul de Saxa pe lâng[ Petru I, în jurnalul s[u. Cf. P. P. Panaitescu în
Revue des études slaves, VI, 1 2/1926, art. LePrince Demetre Cantemir et
le mouvement intellectuel russe sous Pierre le Grand.
36
Alexei P. Zubov era gravorul cur\ii lui Petru I. El a gravat =i alte h[r\i
ale M[rii Caspice executate în aceea=i perioad[ de timp cu campania persan[
DIMITRIE CANTEMIR
"#'
=i aflate în albumele cabinetului lui Petru I. Toate desenele lui Cantemir au
fost gravate de el. A avut un frate, tot gravor, V. P. Zubov.
37
Vezi nota nr. 32.
38
Vezi nota nr. 19.
39
Actual manuscrisul original se afl[ în arhiva Institutului de
orientalistic[ din Leningrad (înfiin\at în 1931, prescurtare prin ini\iale
ËÎÈÂ).
40
Fondul Nicolae N. Bantî=-Kamenski se afl[ la ÖÃÀÄÀ,, Ô 181, N° 1329.
Acesta era nepotul dup[ mam[ al domnului, orientalist de marc[ al Rusiei;
a lucrat la Arhivele Ministerului de Externe Rus, c[ruia i-a =i donat un
însemnat fond de manuscrise cantemiriene.
41
În Revue des études Roumaines 1/1953, Paris Gr. Nandri=, Rumanian
Exiles in 18-th Century Russia.
42
Cf. +t. Ciobanu, Dimitrie Cantemir în Rusia, Cultura Na\ional[,
Bucure=ti, 1925, cap. I. Acolo se precizeaz[ c[ Moldova a participat la r[zboi
cu trei regimente: al lui Nicula, Abaze, Cârje. Între schi\ele de b[t[lii din
Cabinetul lui Petru I se afl[ =i planul luptei de la St[nile=ti (inedit, lucrat
probabil de Miller, cu scrierea în german[ cota Ô 266, nr. 3, pag. 42,
planul nr. 168). Acolo se vede exact locul marginal ocupat de moldoveni în
ansamblu. Neculce. În Letopise\ul s[u, vorbind despre episodul exodului, se
refer[ la +eremetev care i-a în=elat a=tept[rile nerespectând clauzele
acordului. Acesta avea, cf. Gr. Tocilescu, arhiva Cantemir, un fiu prizonier
la turci pe care spera s[-l recapete f[când (cât se putea) jocul acestora.
Astfel, s-a opus intr[rii lui Cantemir în arena politic[ rus[ pretextând c[
turcii ar rupe alian\a cu Rusia. Fiul s[u a fost repatriat, dar a murit în drum
spre Moscova.
43
La pag. 160 a arhivei Cantemir Tocilescu d[ inventarul manuscriselor,
facsimilelor =i c[r\ilor depuse de el la Biblioteca Academiei: A. Hronicul; 2
vol., 2 facsimile; B. Compendiolum un facsimil; C. Loca obscura un facsimil;
D. Ioannis Baptistae un facsimil; E. Sacrosanctae un facsimil; F. Vita
Constantini ; G. Collectanea orientalia; H. Documente istorice din Arhiva
Ministerului de externe din Moscova; I. Documente din Arhiva Senatului; J.
Documente din Arhiva Sf. Sinod; K. Slovar slavo-român; L. Panegyricum;
Manuscris rus O Moëäàâèè; N O foaie de pergament; O. Æóðíàëü Ïåòðà
Âåëèêîãî, 2 vol., Petersburg, 1770; P. Kíèãà ñèñòèìà èëè ñîñòîÿíèå
ìóõàììåäàíñêèõ ðåëèãèè Petersburg, 1722; R. T. patru lucr[ri în limba
rus[ ale c[ror titluri sunt greu descifrabile.
44
Ivan Ilinski a fost secretarul particular al lui Dimitrie Cantemir în
Rusia. A l[sat un jurnal, intitulat Notationes quotidianae, important pentru
ultima parte a vie\ii lui Cantemir. Arhiva Ivan Ilinski, în totalitatea ei, n-a
fost îns[ niciodat[ studiat[ din perspectiva lui Cantemir. Ea se afl[ depus[
la ÖÃÀÄÀ. Vezi =i nota nr. 13.
45
Antioh Cantemir, fiul domnitorului, îi scria lui Voltaire în 1739, pe
când era la Paris: Mon père avoit reçu du grand Seigneur deux diplomes
"$
(dont jai encore à Peterbourg les originaux) pour les Principautés de
Moldavie et Valachie, mais il nest jamais entré en possesion de cette dernière,
ayant été obligé de se sauver avec lempereur Pierre le Grand après le traité
de 1711. Acest text a fost g[sit de Tocilescu în Cáîðíèêü, St. Petersburg,
1903, p. 138 (acesta fiind probabil unul din cele patru titluri men\ionate în
nota precedent[ ca fiind greu descifrabile, dintre cele depuse de Tocilescu
la Biblioteca Academiei Române). Cantemir însu=i pomene=te în Notele
Istoriei Imperiului Otoman de aceste diplome. G. F. Miller, a c[rui arhiv[ se
afl[ la ÖÃÀÄÀ, Ô 199 N° 149, r. 3,N° 5, afirm[ c[ traducerea în latin[ a
lucr[rii a f[cut-o Ilinski, Groznîi a tradus-o apoi în rus[, iar Bayer a preg[tit-o
pentru tipar. Astfel preg[tit[ a luat-o Antioh în Anglia, în leg[tur[ cu cele
dou[ diplome care prefigurau unirea principatelor, urma=ii lui Cantemir au
sperat s[ fie respectat acel punct din tratatul de la Lu\k care prevedea domnia
ereditar[ a Cantemire=tilor. Dar în 1739, intrând în Ia=i cu armatele ruse,
Dumitra=cu =i Constantin, nepo\ii de frate ai lui Dimitrie Cantemir, n-au
primit învestitura.
48
Memoriul prin care Cantemir cere \arului acest lucru a fost adresat în
1718. Spicuim din ei (traducere +t. Ciobanu, lucr., cit.) cred c[ este foarte
necesar s[ plec în Polonia în prim[vara aceasta, de unde a= putea anun\a
acest popor (...). Polonia este o republic[ liber[ =i ori=icine poate intra =i
ie=i din ea liber, ceea ce este cunoscut tuturor. Noi avem familia noastr[
(rubedenia) în Transilvania =i ar trebui s[ avem din partea Maiest[\ii Sale
Imperiale pa=aport cum c[ noi am avea nevoie s[ mergem din Polonia în
Transilvania; =i mai cu seam[ c[ avem acolo o soacr[, care are aproape
=aptezeci de ani =i care cere prezen\a mea acolo pentru facerea unui
testament. (...) În afar[ de aceasta noi avem o sum[ de bani comun[, parte
din care se g[se=te cu isc[litur[ la Cesarul Leopold, parte la so\ia lui
Brâncoveanu luat[ de mine fostul(ui) domnitor al Munteniei (...) (pag.
136). Soacra sa, so\ia lui +erban Cantacuzino, î=i pierduse bunurile proprii
în urma refugiului în Transilvania (prin venirea lui Brâncoveanu). Ea ceruse
sultanului Mustafa al II-lea, în 1697, rec[p[tarea bunurilor, dar fusese
condi\ionat[ de stabilirea la Constantinopol. (Cf. Tahsil Gemil Rela\iile
\[rilor române cu Poarta Otoman[ în documente turce=ti, Dir. Gen. a Arhivelor
Statului, Bucure=ti, 1984, p. 443). So\ia lui +erban se afla acolo împreun[
cu un b[iat =i dou[ fete (una din ele fiind Casandra, viitoarea so\ie a lui
Cantemir) =i a preferat s[ tr[iasc[ din ceea ce primea de la Leopold =i din
ceea ce ob\inuse Cantemir, în urma c[s[toriei, de la Brâncoveanu (ac\iune
relatat[ în Istoria ieroglific[).
47
Dimitrie Cantemir a cerut \arului permisiunea de a se c[s[tori cu
Anastasia Trube\kaia în ace=ti termeni: Un filosof oarecare arab a fost
întrebat de la cine a înv[\at filosofia. A r[spuns c[ de la orbi. Fiind întrebat
din nou: dar cum ai c[p[tat =tiin\[ atât de des[vâr=it[ a lucrurilor naturale
de la cei care n-au ochi? A zis c[ imitându-i pe orbi niciodat[ n-am c[lcat cu
piciorul înainte de a cerceta cu cârja drumul! Asemenea exemplu =i eu,
DIMITRIE CANTEMIR
"$
robul Maiest[\ii Voastre, am urmat aproape =ase ani în c[utarea cunoa=terii
lucrurilor naturale. Apoi Dumnezeu cum cred, care a îndreptat calea mea,
cu permisiunea preamilostiv[ a Maiest[\ii Voastre a pus cap[t acestui
exemplu de bojb[ial[ =i din trei fete ale prealuminatului principe Trube\koi
cu consim\[mântul p[rin\ilor =i al îns[=i miresei, am ales-o pe cea mai mic[
de la na=tere, principesa Anastasia (...) (Cf. +t. Ciobanu, lucr. cit.)
48
În aceea=i Anex[ a lucr[rii lui +t. Ciobanu ca =i scrisoarea de mai sus
exist[ reprodus[ în traducere =i cererea lui Cantemir adresat[ \arului în
februarie 1721, din care reproducem: Al zecelea an de când eu, aflându-
m[ sub protec\iunea Maiest[\ii Voastre monarhale, îmi petrec via\a f[r[
nici un rost, f[r[ nici un serviciu recunoscut. Trebuie s[ preciz[m c[ la 21
ianuarie 1721 Cantemir primise învestitura de senator =i consilier intim al
împ[ratului.
49
Motivele pentru care Sf. Sinod nu voia s[ accepte publicarea lucr[rii
(autorul nu da sursele exacte ale afirma\iilor sale; lucrarea nu era prev[zut[
cu prefa\[ explicativ[), ca =i replica lui Cantemir (Coranul ca surs[ e indicat
în text, precum =i explica\iile de orice fel) sunt men\ionate de Gr. Tocilescu
în arhiva Cantemir nr. 5148, pp. 211-212.
50
Traducerea apar\ine Pr. Prof. Teodor Bodoge =i se afl[ în Biserica
ortodox[ român[ nr. 910/1973. În leg[tur[ cu temerile lui Cantemir
referitoare la ac\iunea lui Teofan Prokopovici de alunecare spre catolicism
(fie =i ca metodologie a educa\iei) se pare c[ ele nu erau complet nejustificate.
Gr. Tocilescu a g[sit în Jurnalul lui Petru I o însemnare despre împ[carea
bisericii ruse cu cea apusean[ (p. 605 v a arhivei Cantemir).
51
André Miquel în lucrarea LIslam et la civilisation, VII-eXX-e siècle,
Librairie Armand Collin, 1968, afirm[ c[ aspectul religios s-a impregnat în
principiile de organizare a statului, în arm[tura raporturilor dintre putere
=i popor, în codul tranzac\iilor comerciale, în art[ =i comportamentul cotidian.
Acest caracter religios d[, în ciuda diferen\elor de epoc[ =i teritoriu, unitatea
civiliza\iei de tip islamic. În perioada pe care a traversat-o Dimitrie Cantemir
zona sa de influen\[ se întindea de la hotarul Chinei la Marea Caspic[,
\[rile române, Viena, Spania, nordul Africii, Maroc, Iran =i Afganistan. Gra\ie
marilor descoperiri geografice din secolul al XVI-lea, cre=tinismul se întindea
pân[ în Americi =i încerca s[ câ=tige pozi\ii în Extremul Orient.
52
A se vedea în acest sens =i comunicarea lui Sebastian Mariner La
difusion del christianismo como factor de latinización în volumul Assimilation
et resistence à la culture la gréco-romaine dans le monde ancien. Travaux du
VI-e Congrès International dEtudes Classiques, Madrid, 1974, care explic[
din ce motiv popoarele occidentale cre=tine au adoptat latina, iar cele
orientale =i-au p[strat limba respectiv[ (georgienii, armenii, cop\ii): pentru
c[, în timp ce Orientul avea o cultur[ superioar[ Imperiului Roman,
Occidentul n-o avea. Din acest punct de vedere Dacia apar\inea Occidentului.
53
V. F. Gnuceva în Ãåîãðàôè÷åñêèé Äåïàðòàìåíò À.Í. XVIII-ão
âåêà, À.Í.Ñ.Ñ.Ñ.Ð., 1946, men\ioneaz[ la nr. 165 ca intrat[ în Arhiva
"$
Academiei de +tiin\e (=i nu a Bibliotecii Academiei) din Leningrad lucrarea
Tractus Orientalis Caucasi cum vestigiis muri veteris in eo ducti, descriptus
a Celsissimo Principe Demetrio Cantemiro. Ar putea fi denumirea actual[
a lucr[rii Collectanea orientalia. În subsol apare indica\ia Th. S. Bayer De
muro Caucaseo commentarii; ar putea fi vorba =i de textul cunoscut al acestui
autor. Totu=i, Bayer =i-a publicat textul în 1726, iar acest text e datat 1728.
54
În vol. al III-lea al Albumului de schi\e, h[r\i, desene =i gravuri provenite
din Cabinetul lui Petru I, Aflat la Biblioteca Academiei de +tiin\e din
Leningrad, F 266, se afl[ planul Derbentului (1420 x 352 mm la un cap[t =i
321 mm la cel[lalt). El cuprinde zidul de incint[ al Derbentului, Derbentul
însu=i, ca =i zidul caucazian aflat între mun\i =i mare. Harta color (acuarel[)
a fost executat[ probabil de G. F. Miller titlul (în limba rus[), referindu-se la
ora=ul rusesc Derbent. Aceast[ hart[ e alc[tuit[ pe baza unei sinteze de
informa\ie între Collectanea Orientalia (textele cantemiriene despre zona
caucazian[) =i harta lui Cantemir numit[ de Delisle, care a primit-o în setul
dat de Schumacher (=eful cabinetului de h[r\i al lui Petru I), Mur auprès du
Derbent. Harta lui Cantemir, cu toponimele scrise în latin[, a fost tradus[ de
Miller în rus[, f[r[ nici o alt[ ad[ugire. Zidul Derbentului e alc[tuit dup[
descrierea cantemirian[ =i probabil v[zând schi\ele l[sate de acesta. George
Vâlsan a publicat versiunea Delisle a h[r\ii, identic[ originalului.
55
În afara tratatului de muzic[ oriental[ toate celelalte manuscrise
cantemiriene s-au aflat în Rusia, fie pentru c[ au fost luate de domn în exil,
fie au fost scrise chiar acolo. Dintre acestea, o parte au ajuns în afara
grani\elor Rusiei (în copii de epoc[) fie gra\ie Academiei din Berlin, al c[rei
membru fusese Cantemir =i care a continuat s[ se intereseze de crea\ia sa =i
dup[ 1723 (von Huyssen =i Vanderbech au fost Principalii furnizori de
informa\ii), fie datorit[ lui Antioh fiul, care a luat cu sine manuscrise =i
h[r\i ale tat[lui atunci când a plecat în misiune la Londra =i Paris. Alte
copii, aflate, în posesia lui Constantin, fiul cel mare, decedat f[r[ urma=i, s-
au vândut la licita\ie la moartea sa =i unele au ajuns iar[=i în afara grani\elor
Rusiei. În sfâr=it, cele din Rusia au r[mas în posesia lui Nicolae Bantî=-
Kamenski (cele care fuseser[ la Antioh), a lui Th. S. Bayer (în principal de
la Constantin), a Mariei =i a lui +erban Cantemir, a lui Ivan Ilinski, secretarul
lui Cantemir. Bantî=-Kamenski =i-a donat fondul în 1783 Arhivelor principale
ale ministerului de externe din Moscova (azi Arhiva Central[ de Stat pentru
Acte vechi a URSS de pe lâng[ Consiliul de Mini=tri). În afara lor, fondul
Bantî=-Kamenski însu=i se afl[ la aceea=i arhiv[ (ini\ialele în rus[ sunt
ÖÃÀÄÀ) Arhiva F. G. Miller con\ine indicii despre devenirea manuscriselor
duse de Antioh în Anglia =i vândute !a licita\ie la moartea acestuia în 1744.
N-am depistat unde se afl[ fondul Bayer, fondul Maria Cantemir. În schimb
am depistat faptul c[ fondul +erban Cantemir (manuscrise care au apar\inut
tat[lui s[u) se afl[ la ÖÃÀÄÀ, Ô 181, No 1363. În acela=i fond, dar la nr.
1419, l se afl[ originalul Istoriei ieroglifice. Fondul Ivan Ilinski l-am mai
men\ionat în note, se afl[ tot la ÖÃÀÄÀ. În afara acestor filiere, Arhiva Sf.
DIMITRIE CANTEMIR
"$!
Sinod a de\inut, al[turi de arhiva Academiei teologale din Moscova,
principalele lucr[ri cu subiect religios sau filosofic. Mai trebuie men\ionat[
aici o cale de ie=ire a manuscriselor cantemiriene spre Occident: e vorba de
rela\iile sale cu pieti=tii din Halle, favorizate de Nausios, un grec cunoscut
de Cantemir de pe vremea Academiei Patriarhiei din Constantinopol =i ajuns
în Rusia. Pozi\ia actual[ în arhivele sovietice a manuscriselor cantemiriene,
f[r[ a fi determinat exact toate cotele =i f[r[ a fi identificat titlu cu titlu, este
urm[toarea: Moscova Arhiva Central[ de Stat pentru Acte Vechi, Biblioteca
V. I. Lenin, Institutul de cercet[ri literare al Academiei de =tiin\e, numit =i
Casa Pu=kin (a colectat =i exponatele muzeului Dimitrovka); Leningrad:
Arhiva Academiei de +tiin\e (documente ale Cancelariei =i ale depar-
tamentului de geografie), arhiva Bibliotecii Academiei de +tiin\e (sec\ia
manuscrise =i cartografie), Arhiva flotei (documente din campania caspic[),
Arhiva Institutului de orientalistic[, arhiva Institutului de istorie (documente
de istorie =i geografie), arhiva Bibliotecii publice Saltîkov-Scedrin, arhiva
Muzeului de art[ al Academiei de +tiin\e, arhiva Muzeului de stat de istorie,
galeria Petrovsk =i departamentul de geografie, ambele de la Ermitaj. Au
mai fost semnalate diverse depozite la Irku\k, Kazan =i Harkov, dar n-am
avut acces la nici o informa\ie cert[ în aceast[ privin\[. Men\ionez
principalele fonduri pe care le-am putut depista (=i n-au fost semnalate mai
sus): la Moscova Institutul de cercet[ri literare Ô 366 op. 12, 15, 33, 34, 41
arhiva M. E. Saltîkov-Scedrin =i colec\ia I. A. +leapkin: Biblioteca Lenin
Loca obscura... a lui Dimitrie Cantemir, N. 277; ÖÃÀÄÀ copia Descrierii
Moldovei facut[ pentru Ecaterina a II-a Ô 199 nr. 143 5; tot la ÖÃÀÄÀ
o copie dup[ lucrarea lui Cantemir, intitulat[ De vita et rebus gestis Constantini
Cantemiri, apoi la cota ∅ 181 N 1363 1, versiunea italian[ a Istoriei
Imperiului Otoman tradus[ de Antioh Cantemir (originalul figureaz[ în ***
Hacëåäèå Äìèòðèÿ Êàíòåìèðà è ñîâðåìåííîñòü, Chi=in[u, 1976 ca
aflându-se la Institutul de orientalistic[ din Leningrad). De precizat c[ tot
la ÖÃÀÄÀ se afl[ =i manuscrisele lui Nicolae Milescu Sp[tarul, la cotele: Ô
62 on.1, eg. xp. 1. 16,74; Ô 68, on. 1, 1679, eg. xp. 1 ; Ô 89 on. 1, 1677-
1681; Ô 1167, on. l, 7188/180. eg. xp. 2037 Oïèñü; Ô 1343 on. 29, eg.
xp. 5907; Ô 138, 1699, eg. xp. 12; Ô 9 omg. 2, êí 1. La Leningrad, la
Arhiva Academiei de +tiin\e, la cotele Ô 3 on. 1 N.° 4 =i Ô 3 on. 1 N.° 2330
se afl[ opisurile Arhivei Academiei la 1725, 1728; la Ô 3 on. 10 N.° 2/1, 2/2
se afl[ Catalogul Delisle, la Ô 3 on. 10 N. 4 =i Ô 3 on. 10 N. 171 este
inventarul h[r\ilor trimise lui Delisle de Schumacher =i apoi de urma=ul s[u
în func\ie. Schwartz; la cota Ô 751 on. 1 N. 2 este Catalogul manuscriselor
Arhivei Academiei întocmit de N. M. Karataev în 1927; la ðàçä. IV, on, l 10,
N. 439 se afl[ manuscrise inedite; Ô 142 on. 3 N. 19 F. A. Jili, cu sodele
Ermitajului, opiseaz[ biblioteca de c[r\i a lui Petru I; Ô 158 on. l N. 216
con\ine Catalogul c[r\ilor aduse de Petru I din c[l[toria în Fran\a =i Olanda
(1716-1717); F. 138 on. 1 N. 216 Catalogul c[r\ilor intrate în Biblioteca
Academiei imperiale în 1725; F. 103139 Corpus Historiae Byzantinae; Ô
"$"
158 on. l, N. 211 Catalogul c[r\ilor intrate în Biblioteca Academiei imperiale
în 1717. La arhiva Flotei se afl[ fondul Apraxin, la nr. 246, =i alte gravuri
manuscrise. La Biblioteca Academiei de +tiin\e, cota F. 266, se afl[ h[r\ile,
planurile, schi\ele, desenele =i gravurile Cabinetului lui Petru I, opt volume
(o alt[ parte a colec\iei e la Ermitaj, arhiva flotei, Muzeul de art[ al Academiei
din Leningrad, Muzeul de stat de istorie din Leningrad). Tot la Biblioteca
Academiei de +tiin\e se afl[ dou[ exemplare gravate ale h[r\ii Constan-
tinopolului executate de Cantemir cote V. P. K/46 =i V.P.K/47; la cota pyê.
om. N. 73813 se afl[ harta lui Cantemir cu titlul dat de Delisle: Mur
auprès de Derbent par Prince Cantemir La cota F. 354 este catalogul
manuscriselor în limbi str[ine; Lucrarea lui P.A.Tolstoi Èñòîðèÿ óïðàâ-
ëåíèÿ Èìïåðèè Îòòîìàíñêîé se afl[ la Nr. 34.5. 28, (probabil de
inventar); la nr. 23 se afl[ Kaìåðíûé êàòàëîã (e vorba de catalogul Cabinetului
lui Petru I alc[tuit la 1742); la N. 158 se afl[ catalogul manuscriselor întocmit
în 1768. Tot la Biblioteca Academiei de +tiin\e se afl[, la sec\ia manuscrise,
nr. 44, Teofan Prokopovici Kðàòêèå ñêàçàíèÿ. La Institutul de orien-
talistic[ din Leningrad se afl[ manuscrisul autograf al Descrierii Moldovei,
Ô 25 on. l, N. l 9 (edi\ia rus[ a lucr[rii este la Muzeul C[r\ii din cadrul
Bibliotecii Lenin) =i manuscrisul Vie\ii lui Constantin Cantemir. Conform
Catalogului Camerei din 1742, manuscrisul Istoriei Imperiului Otoman a
apar\inut Bibliotecii Academiei de +tiin\e. El a fost predat în 1930 Institutului
de orientalistic[, dup[ cum acolo au fost depuse =i manuscrisele v[zute de
Tocilescu la Muzeul Asiatic, dup[ cum o parte a arhivei Sf. Sinod se afl[ azi
la Biblioteca Lenin. Tot acolo se afl[ fondul S. F. Uvarov, cota Ô 519, N.
744 17, 912. În lucrarea Èñòîðèÿ Ãîñóäàðñòâåííîé Áèáëèîòåêè
Ñ.Ñ.Ñ.Ð. Â.È.Ëåíèíà, 1962 am g[sit indicat un fond Cantemir la È.Í.À.
C.C.C.P. cota Ô 25, 9 eg. xp. íà÷. XVIII [o âåêà. La Biblioteca Academiei
de +tiin\e din Leningrad se mai afl[: la N. 142, Jurnalul lui Petru I perioada
caspic[ (manuscrisul) ; N. 303 =i 404 culegerea copiilor, ucazurilor =i
actelor de instruc\ie din perimetrul anilor 17101725. De la aceast[ bibliotec[
au plecat în 1932 la Ermitaj o seam[ de acte care privesc r[zboiul de la Prut
(numerele 100, 107, 116). La aceea=i bibliotec[, la cota F 275 se afl[ Cáîðíèê
ðóêîïèñè ïîñòóïèëà â ÁÀÍ â 1941 ã. La Biblioteca public[ Saltîkov-
Scedrin se afl[ fondul M.M. Speranski (N. 731), cuprinzînd o sum[ de
documente române=ti din secolele XVI XIX. La nr. 2222 al acestui fond se
afl[ scrisoarea lui Jean Compiniano (Ion Câmpineanu) trimis[ în 1836 din
Bucure=ti lui Speranski în leg[tur[ cu testamentul ultimului Cantemir din
Rusia (tot Dimitrie). La cota Ô 247 N. 60 a sec\iei de manuscrise a acestei
biblioteci se afl[ originalul =i traducerea latin[ (f[cut[ de contele Golovkin)
a tratatului de la Lu\k. În sfâr=it, trebuie men\ionate dou[ opisuri care indic[
multe documente Cantemir, de=i ele sunt mai vechi =i n-am descoperit pozi\ia
actual[ a acestor documente în arhivele sovietice: Onucaíèÿ äëú
Ìîðñêîãî Ìèíèñòåðñòâà çà âðåìÿ ñú ïîëîâèíû XVII äî íà÷àëà
XIX cmoëòïÿ, tip[rit în 1877, cuprinzând documente din perimetrul
DIMITRIE CANTEMIR
"$#
anilor 1711 1715 =i 1720 1722 =i Onuñü äîêóìåíòîâú è äëú
õðàíÿùèõñÿ âú ñåíàòñêîìú àðõèâ, Ñm. Ïemepáóðãú, p. 2, 1909,
con\inând documentele semnate de Dimitrie Cantemir în calitate de senator.
56
Tolstoi, Piotr Andreevici (16451729) om de stat rus, diplomat,
conte. I-a ridicat pe streli\i contra lui Petru I. Dup[ c[derea Sofiei Alexeevna,
sora acestuia, a trecut de partea lui, f[r[ a se bucura de prea mult[ încredere.
A participat la a doua campanie a Azovului (1696). A studiat doi ani în
Italia arta maritim[. Între 17021714, ambasador la Constantinopol. De
dou[ ori închis la +apte Turnuri, o dat[ în ajunul r[zboiului din 1711. E de
presupus c[ rela\iei cu el i-a datorat Cantemir op\iunea de a se alia cu
Rusia. De altfel, contele Tolstoi avea misiunea de a apropia de Rusia cre=tinii
din Imperiul Otoman. În 1714 a devenit senator. Între 17161717 l-a înso\it
pe Petru I în c[l[toria prin Europa, ceea ce lui Dimitrie Cantemir nu i s-a
admis. A ob\inut readucerea din exil a lui Alexei Petrovici, fiul \arului =i
adept al întoarcerii Rusiei la via\a religioas[ tradi\ional[ de dinaintea
reformelor tat[lui s[u. În 1718 a condus anchetarea acestuia (ucis), ceea ce
i-a câ=tigat încrederea \arului. Între 17161726 a condus Cancelaria secret[.
În 1725 a sprijinit ridicarea pe tron a Ecaterinei I, f[când parte din echipa
Men=ikov. A fost deportat sub Petru al II-lea. A murit c[lug[r. Antioh Cantemir,
fiul lui Dimitrie, a sprijinit partida advers[ lui Men=ikov, care a adus-o pe
tron pe Anna Ivanovna, nepoata lui Petru I. Aceasta l-a r[spl[tit trimi\ându-
l ambasador în Anglia.
57
Apraxin, Feodor Matveevici (16611728) amiral rus, din 1708
colaborator apropiat al lui Petru I. Frate al împ[r[tesei Maria, so\ia \arului
Feodor Alexeevici, fratele lui Petru I. Conte din 1709. A comandat un corp
de armat[ în Finlanda. Între 17121728 a administrat Estlandia (Estonia),
Karelia =.a. Din 1714 a comandat flotila de galere care s-a distins în b[t[lia
de la Gangut cu suedezii. Din 1718 pre=edinte al Colegiului Amiralit[\ii. În
timpul campaniei persane a comandat flotila de Caspica =i a r[spuns de
partea militar[ a expedi\iei. Între 1723 1727 a comandat flota baltic[.
58
Delisle a dus în Fran\a aceast[ schi\[ de hart[. De altfel Fran\a începuse
de aproape un secol cartografierea sistematic[ a lumii. Cât despre dorin\a
lui Cantemir de a-l înso\i pe \ar în Europa, vizibil[ în coresponden\a sa, ea
l-a f[cut =i s[ men\ioneze Olanda al[turi de Fran\a. Cuno=tea calitatea tip[-
riturilor olandeze =i faptul c[, în acei ani, \ara câ=tigase foarte mult prestigiu
politic, devenind o putere de prim ordin. Cantemir nu sesizeaz[ importan\a
coloniilor în acest ansamblu de cauze =i efecte. Mai târziu, trecând spre
Londra, fiul s[u Antioh s-a oprit în Olanda unde probabil a dat la tip[rit
harta Moldovei realizat[ de tat[l s[u. Gravura executat[ astfel se afl[ în
prezent tot în Fran\a, achizi\ionat[ de geograful DAnville, cel care a alc[tuit
primul atlas complet al Europei. Un exemplu perfect conservat se afl[ la
British Library, Map Roum. K 113.73 CXIII 164 cu titlul Principatus
Moldaviae nova § accurata Descriptio Delineate Principe Demetrio Cantemirio,
Amsterdam, 1737, chez François Changuion (cf. Paul Cernovodeanu).
"$$
59
Gr. Tocilescu a tradus o scrisoare a lui Cantemir c[tre \ar datat[ 14
iulie 1722, trimis[ din Astrahan. Iat[ un fragment edificator: S[ binevoie=ti
a da de =tire împ[r[te=tii M[riri a Sale: manifestul care acuma se tip[re=te
pe limba turceasc[ fi-va isc[lit de mâna cuiva sau nemica din acestea nu
trebuie? Asemenea ce lun[ =i zi =i locul unde s-au tip[rit s[ însemn[m într-
însul? Jum[tate de manifest pe o parte de coal[ s-a(u) tip[rit pân[ acuma
pân[ la vreo mie, iar[ ast[zi =i cea alb[ jum[tate se va tip[ri pe cea alb[
parte de coal[. Pentru aceea voi s[ =tiu: tocmai o mie trebuie tip[rit(e) sau
mai mult(e), ca pân[ mâine s[ fie totul gata (Cabinetul II, nr. 60, p. 13
Arhiva Petru I) arh. Tocilescu nr. 5148, p. 200.
60
Cf. facsimilului publicat de Gr. Nandri=, lucr. cit., dup[ pagina aflat[
la Hunterian Museum Library din Glasgow (care a stat probabil la baza
reconstituirii caracterelor de liter[ ale tipografiei lui Cantemir) Nandri=
opineaz[ c[ respectiva pagin[ fusese trimis[ la aviz Sfântului Sinod Rus =i
afirm[ c[ Tocilescu ar men\iona-o în Raportul s[u, ceea ce este fals. De
asemenea men\ioneaz[, iar[=i gre=it, c[ respectivul Raport s-a publicat în
edi\ia de Opere a Societ[\ii Academice. Ceea ce este îns[ adev[rat, e faptul
c[ Tocilescu nu era str[in de existen\a unui alfabet cu caractere orientale.
El l-a g[sit într-un manuscris legat în piele =i care con\inea: Notationes
Quotidianae a lui Ivan Ilinski; un manuscris al lui Antioh; un manuscris de
Georgio Gentium Teatrum de Persico, Amstelodami, 1561; o list[ de titluri
cantemiriene, în num[r de =ase (Ex libello Principis); caracterele de liter[
ale tipografiei orientale (cf. Arh. Tocilesccu 5148, p. 179).
61
E vorba în principal de Büsching Magazin din Berlin, un fel de gazet[
monden[, dar cuprinzând =i =tiri politice, unde se afl[ informa\ii din perioada
preg[titoare a campaniei (balul de adio unde Cantemir s-a costumat în vizir),
jurnalul maiorului von Klugenann, participant la expedi\ie, jurnal scris în
1722 =i publicat apoi, acte de cancelarie ruse=ti g[site =i traduse de Tocilescu
în arhiva sa. Cât despre Bantî=-Kamenski, acesta nu era deloc un amator în
problem[, specialitatea sa fiind rela\iile Rusiei cu popoarele orientale. Între
altele, consilierul aulic Bantî=-Kamenski a scris Cëîâàðü äîñòîïàìÿòíûõú
ëþäåé Ðóññêîé çåìëè unde, la pp. 3442, e vorba despre Dimitrie Cantemir.
Probabil acesta e titlul neidentificat în lista lui Tocilescu de lucr[ri aduse
pentru Biblioteca Academiei (vezi nota 43). Fiul orientalistului N. N. Bantî=-
Kamenski, D. N. Bantî=-Kamenski, a scris Äåÿíèå çíàìåíèòûõú Ïàëêîâîäöåâ
è Ìèíèñòðîâ ñëóæèâùèõú î Öàðñòâîâàíèå Ãîñóäàðÿ Èìïåðàòîðà
Ïåòðà Âåëèêîãî Moscova, 1812, unde se afl[, în vol. II, o biografie a lui
Dimitrie Cantemir.
62
Constantin +erban Contribu\ii la repertoriul coresponden\ei lui Dimitrie
Cantemir în Studii. Revist[ de istorie, t. 26, nr. 5/1975.
63
Articolul IV al testamentului lui Cantemir sun[ astfel: Din veniturile
satelor mele, din alte întreprinderi =i din salariul Maiest[\ii Voastre (dac[
va mai r[mâne) s[ se dea trei mii de ruble pe an pentru instruc\ia copiilor,
fa\[ de care s[ ar[ta\i mila M[riei Voastre =i s[-i trimite\i în alte \[ri, unde
DIMITRIE CANTEMIR
"$%
va crede M[ria Voastr[ (...) (Cf. +t. Ciobanu, lucr. cit., p. 139). La 25 mai
1724 Antioh, în vârst[ de 16 ani, cerea \arului respectarea acestui aliniat:
Prealuminate, atotputernice împ[rate =i autocrat a toat[ Rusia, Petru cel
Mare, p[rintele patriei, st[pâne prea milostiv, am mare dorin\[ de a studia
=i simt înclinarea de a c[p[ta =tiin\[ prin limba latin[, =i anume =tiin\a
istoriei celei vechi =i nou[, geografia, dreptul =i ceea ce are leg[tur[ cu
politica statului. Nu pu\ine înclin[ri am =i c[tre matematic[ între altele
c[tre miniatur[. Dar întrucât sus numitele =tiin\e se cap[t[ mai u=or =i cu
mai mult succes în academiile celebre din \[rile vecine, se cere =i =edere de
mai mul\i ani acolo =i între\inere b[neasc[ (...) De aceea prea supus rog s[
ordone st[pânirea voastr[ s[ mi se dea drumul mie preaplecatului în \[rile
vecine pentru a-mi însu=i =tiin\ele sus amintite (...) (+t. Ciobanu, lucr. cit.,
p. 130). În 1724 s-a înfiin\at Academia din Petersburg, în urma unei
coresponden\e dintre \ar =i Leibniz, Academie unde a studiat Antioh.
64
În leg[tur[ cu planul lucr[rii noastre se cuvine s[ recunoa=tem c[
impulsul originar a fost furnizat de Gr. Tocilescu. Iat[ planul lucr[rii a=a cum
o vedea el: 1. Biografia lui Cantemir copil[ria =i tinere\ea lui; 2. Cant(emir)
domn =i tragedia de la Prut; 3. Politica lui Cantemir în compara\ie cu a
înainta=ilor =i contimporanilor lui. Rusia în fa\a popoarelor cre=tine din
Orient; 4. Cantemir în Rusia; activitatea =i rolul lui. Însemn[tatea ce o are
acolo pe toate domeniile; societatea unde tr[ia. C[s[toria, familia sa.
Rezumatul vie\ii sale: iubire de patrie, neatârnarea ei de jugul otoman. C[tre
aceasta deschid o parte din operele sale. Trecem acum la scrierile sale. 1. scrieri
filosofico-morale, religioase, theologico-didactice (Divanul lumii, Theologo-
phisica, Catehismul, cele pierdute scrieri mici). 2. geografice, topografice,
antiquaria (Descrierea Moldovei, Collectanea orietalia). 3. istorice: a moldovenilor,
a turcilor Alchoranul. 4. literare-sociale (Ieroglyfica). 5. muzicale, artistice;
instrumentul descoperit de el, nota\iunile muzicale. Apoi s[ vorbim de fiecare
în parte. 6. Philosophice: care este doctrina filosofic[ a lui? (...) Tocilescu
n-a apucat s[ finalizeze acest plan. În sfâr=it, se cuvine ca cititorul s[ cunoasc[
=i principalele coordonate ale activit[\ii lui Grigore G. Tocilescu (1850
1909). Str[nepot al lui Nicolae B[lcescu (cf. Paul Cernovodeanu, Documente
privitoare la înainta=ii lui Nicolae B[lcescu în Caietele B[lcescu, IXX, B[lce=ti
pe Topolog, 1984. A studiat la Viena =i Praga. A fost licen\iat în drept =i doctor
în filosofie. În 1878 a cercetat în Rusia arhivele cantemiriene vreme de
aproape patru luni, c[utând =i orice alte documente referitoare la \[rile române.
+tia slavon[, rus[, latin[, polon[, greac[, francez[, italian[. A fost epigrafist
=i arheolog. În 1880 a publicat Dacia înainte de romani. +i-a adus o contribu\ie
însemnat[ la alc[tuirea volumelor cunoscute sub numele Documentele Hur-
muzachi. Din 1881 a fost profesor de istorie antic[ =i epigrafie la Universitatea
Bucure=ti. Din 1890 a fost membru al Academiei Române. A fost director al
Muzeului de Antichit[\i din Bucure=ti, inspector general în Ministerul
Instruc\iunii. A fost director al Marelui dic\ionar geografic al României. A
întemeiat Revista pentru istorie, arheologie =i filologie. A fost membru al
Academiei ruse, al Academiei franceze =.a.
"$&
Cadru general
1
Mai târziu Guyana olandez[ în America de Sud.
2
Aflat la nord-estul Americii de Sud, ca =i Surinam.
3
Cu începere din 1714 Irlanda intr[ în componen\a Comomnwealth-
ului în formula uniune personal[.
4
Spaniolii au p[truns în istmul Panama în 1513, în perioada marilor
descoperiri geografice. De la triburile locale au aflat despre existen\a, în
sud, a imperiului inca=ilor.
5
Dup[ modelul Angliei, care înfiin\ase în 1600 Compania Indiilor
Orientale. Acela=i tip de companie e înfiin\at[ în secolul al XVII-lea =i de
c[tre Olanda, devenit[ mare putere maritim[.
6
Imperiul Otoman se întinsese înc[ din secolul al XVI-lea în tot nordul
Africii. Tendin\a Angliei este de a bloca întinderea lui spre sudul
continentului, unde are, deopotriv[, de rezistat fa\[ de expansiunea zonei
de influen\[ a altor \[ri europene, în principal Portugalia, Spania, Fran\a.
7
Dimitrie Cantemir descrie, într-o not[ aflat[ spre sfâr=itul Istoriei
Imperiului Otoman, situa\ia acestei zone imediat dup[ r[zboiul ruso-turc de
la Prut din 1711, când Rusia pierde posesiunile de la Marea de Azov, dar
nu-1 extr[deaz[ pe Cantemir. Conflictul Azovului data îns[ de la începutul
secolului al XVI-lea, când hanatul Crimeii se desparte de Hoarda de aur
cum era numit imperiul lui Gingis Han =i-=i stabile=te capitala la Astrahan.
T[tarii (musulmani mongolitici) de Crimeea sunt supu=i Rusiei de c[tre
Ivan cel Groaznic (15331585). În Vita Constantini Cantemiri... e descris[
situa\ia Crimeii la 1687. Cu prilejul expedi\iei ruse de la Marea Caspic[, din
17221723, la care a participat =i Dimitrie Cantemir, acesta surprinde în
jurnalul s[u, ca =i în investig[rile de teren, situa\ia conflictual[ a momentului.
Oricum, Astrahanul nu mai intra în discu\ie, fiind adjudecat Rusiei.
8
Dimitrie Cantemir reproduce, în Vita Consantini Cantemiri..., Câteva
versuri, din câte =tim primele cuvinte române=ti scrise cu alfabet latin. Ele
sunt: Constantine/Fudze bine/Niczi ai casa,/Niczi massa,/Niczi draga
dzupiniasa (Ed. Minerva, col. Scriitori români, 1973, p. 118).
9
Dimitrie Cantemir l-a cunoscut pe Imre Thököly în exilul constan-
tinopolitan al acestuia (unde a =i murit). În Istoria Imperiului Otoman
reproduce, într-o not[ extins[, cuvintele lui Thököly dintr-o discu\ie avut[
cu Cantemir: Ce putem face frate? A pl[cut lui Dumnezeu ca s[ ne supunem
unui domn care prin faptele sale se arat[ c[ seam[n[ foarte mult cu emblema
sa, adic[ cu semiluna. Falsul lor profet s-a în=elat în mai toate punctele
doctrinei sale; dar eu cred c[ un spirit adev[rat profetic a vorbit din el
atunci când a dat sectan\ilor s[i luna de emblem[ a armelor lor. (lucr. cit.,
S.A.R., 1876, p. 445). Radu Popescu, în Istoriile sale, cât =i alte cronici
muntene=ti, îl men\ioneaz[ pe Thököly în contextul alian\elor lui Brânco-
veanu cu Habsburgii, dar nu sesizeaz[ exact sensul demersului s[u de
eliberare a Ungariei de coroana habsburgic[. Thököly considera, evident,
DIMITRIE CANTEMIR
"$'
Transilvania ca apar\inând Ungariei, în timp ce Cantemir afirm[ apartenen\a
ei la spa\iul vechii Dacii cucerite de romani, leag[n al form[rii =i d[inuirii
neîntrerupte a poporului român. Faptul c[ au circulat în Transilvania =i
puncte de vedere care sus\ineau unirea ei cu Habsburgii (cum a fost, de
pild[, cel al lui Ioan Maiorescu) se explic[ atât în contextul luptei antioto-
mane care i-a apropiat în final =i pe Cantemir de Thököly, cât =i în acela mai
special al Transilvaniei, care dorea s[-=i p[streze independen\a fa\[ de
Ungaria. Vezi Paul Cernovodeanu Imre Thököly el ses lieus avec les Pays
Roumaines în Revue roumaine dhistoire, XXI, 1/1982.
10
Vezi Prolegomene, nota nr. 12.
11
Cre=tinismul a ie=it din limitele mediteraneene =i europene la sfâr=itul
secolului al XV-lea prin misiunile catolice din Etiopia =i Asia mongolic[.
Succesele islamismului în Africa =i Asia central[ (hanatele turco-mongole)
=i în Europa (califatele din Spania) nu par îngrijor[toare, cel pu\in în secolul
al XVI-lea, când cre=tinismul cucere=te Americile. Atunci începe îns[ =i criza
în sânul bisericii cre=tine înse=i. Luther face s[ izbucneasc[ o revolt[ (1517)
contra bisericii romane. Prin Calvin reformismul câ=tig[ teren. Dup[ Conciliul
de la Trenta (15351563), catolicismul de tip roman î=i define=te dezacordul
fa\[ de protestan\i. +i cum problema religioas[ era =i una de stat, sfâr=itul
secolului al XVI-lea este marcat de lupta pentru refacerea echilibrului politic
=i religios al Europei, dar sub domina\ia uneia dintre puteri. Astfel se explic[
în principal diviziunea germanilor, lupta Fran\ei cu Habsburgii =i cu Anglia,
a Suediei cu Danemarca, Brandenburgul =i Rusia. În sfâr=it, dup[ r[zboaiele
nordului, pare s[ câ=tige teren, în politica european[, principiul laic al
echilibrului de for\e.
12
Acest aspect reiese =i din Letopise\ul |[rii Moldovei al lui Ion Neculce.
13
14
Dinastia Ming, care a st[pânit China de la mijlocul secolului al XIV-lea,
a r[sturnat de la putere pe mongoli. Ea a trebuit s[ fac[ fa\[, din secolul al
XVI-lea, navigatorilor europeni =i misionarilor iezui\i. În 1644 pe tronul
Chinei vine o dinastie manciurian[ care-=i întinde protectoratul =i asupra
Mongoliei. Dimitrie Cantemir nu pomene=te în lucr[rile sale despre China.
Singurul loc unde apare men\ionat[ este De muro Caucaseo, dar probabil
era vorba despre o rela\ie stabilit[ de Bayer între zidul caucazian =i cel
chinezesc.
15
Radu Popescu în Istoriile domnilor |[rii Române=ti acord[ un spa\iu
întins relat[rilor privitoare la Heissler. El discut[ evenimentele legate de
intrarea acestuia în Muntenia pe fondul conflictului dintre Brâncoveanu =i
partida B[lenilor: B[lean Costandin aga, ginerile lui +[rban Vod[, fiind
lâng[ Heizeler, multe zavistii punea împotriva domnului =i a \[rii, îndem-
nându-l totdeauna ca s[ s[ pogoare cu o=tile s[ ia \ara, (în Cronicari munteni,
vol. I, EPL, 1961, p. 468). De teama deci a revenirii la putere a partidei lui
+erban Cantacuzino, socrul lui Dimitrie Cantemir, ca =i de teama c[ Habsbur-
gii vor supune \ara, Constantin Brâncoveanu s-au unit cu Tiukili grof care
"%
avea cât[va seam[ de o=ti de unguri din \ara de sus =i amândoi ace=ti domni
au cerut de la împ[ratu turcescu o=ti turce=ti =i t[t[r[=ti s[ mearg[ în Ardeal
s[ bat[ pe nem\i. (ed. cit. p. 471). Într-adev[r, Thököly iese victorios, iar
Heissler e prins. Thököly se încoroneaz[ principe al Transilvaniei în satul
Cristian de lâng[ Sibiu. Pentru scurt[ vreme îns[ deoarece markgraful Ludwig
de Baden intr[ cu armata =i-1 alung[. De remarcat în citatul de mai sus c[
Transilvania e numit[ de Radu Popescu \ara de sus, în timp ce Muntenia
era \ara de jos. Acest lucru denot[ con=tiin\a desc[lec[rii =i a unit[\ii
celor dou[ \inuturi. Vezi =i Constantin Rezachevici Constantin Br[ncoveanu,
Bucure=ti, Editura Militar[, 1989.
16
Cf. Dimitrie Cantemir Vita Constantini Cantemiri...
17
În toate lucr[rile lui Cantemir vom întâlni, mai mult sau mai pu\in
explicit, acest aliniat al necesit[\ii alegerii domnului de c[tre boierii \[rii,
a=a cum fusesse pe vremea glorioas[ a lui +tefan cel Mare. Chiar tratatul de
la Lu\k consfin\e=te acest deziderat. (Vezi Prolegomene, nota nr. 29).
18
Dimitrie Cantemir a fost trimis de c[tre tat[l s[u s[ stea martor la
uciderea lui Miron Costin. Domnul se temea c[ acesta, printr-o politic[ filo-
polon[ (era naturalizat nobil polon) =i filo-cre=tin[ în general, va reu=i s[-l
detroneze, deoarece era suspus turc. Totu=i Dimitrie Cantemir, care era atunci
adolescent, n-a recunoscut ai apoi niciodat[ acest episod relatat de Ion
Neculce. În Vita Constantini Cantemiri... el încearc[ s[ explice gestul tat[lui
s[u ca fiind dictat de necesit[\ile politicii interne a Moldovei. În plan cultural
Miron Costin a fost pentru Dimitrie Cantemir cel mai bun istoriograf al \[rii.
19
De fapt Imperiul Habsburgic. Vezi Prolegomene, nota nr. 59, în leg[tur[
cu p[rerea lui Dimitrie Cantemir despre aceste c[l[torii.
20
În mai multe note ale Istoriei Imperiului Otoman Cantemir vorbe=te
despre istoricii turci care i-au furnizat informa\ii pentru lucrarea sa =i despre
\inuta istoriografiei turce=ti care pronun\[ adev[rul, cel pu\in cea destinat[
bibliotecii seraiului. Cantemir a considerat-o în acest sens un model pentru
el însu=i în opera de edificare a continuit[\ii spirituale a poporului s[u. De
istoriografia turceasc[ s-a ocupat Franz Babinger în Originea =i fazele isto-
riografiei otomane (Revista Funda\iilor Regale din 4 aprilie 1938). Mul\i
cercet[tori au încercat, de-a lungul timpului, s[ r[spund[ acuza\iei pronun-
\ate de J. de Hammer în Journal asiatique, t. IV, Paris, 1824, la adresa Istoriei
Imperiului Otoman a lui Cantemir. Autorul sus\ine c[ multe din numele de
istoriografi turci pronun\ate de Cantemir, între care =i Esad Efendi, sunt
inventate. Ion Matei a încercat s[ r[spund[ special acestei ultime probleme
în articolul Le maître de langue turque de Dimitrie Cantemir Es-ad Efendi
(Revue des études européennes, t. X, nr. 2/1972). În De muro Caucaseo,
neluat[ în considera\ie de Ion Matei, Bayer vorbe=te despre Tadj Altavalich
Saadi Efendi, evident o preluare deficitar[ de la Tadj-el Tevarich (Coroana
istoriilor) a lui Hodja Sad ed-din.
21
Cantemir scrie o not[ copioas[ în Istoria Imperiului Otoman în leg[tur[
cu revolu\ia rela\iilor comerciale produs[ pentru Poart[ prin folosirea
DIMITRIE CANTEMIR
"%
scrisorilor de credit. Era vorba, în primul rând, de perceperea tributului
individual, dar =i, în anumite situa\ii, a celui public. De altfel problema
sistemului monetar se bucur[ în lucrarea lui Cantemir de cea mai atent[
cercetare. El vorbe=te despre organizarea monet[riilor, în ce locuri, cine =i
în ce condi\ii putea bate moned[, ce materie prim[ se putea folosi, cum
ar[tau monedele, ce valori aveau în compara\ie cu alte monede folosite pe
teritoriul românesc. F[r[ îndoial[ multe informa\ii proveneau de la elevii
s[i întru arta muzicii, haznedari ai Imperiului. Cantemir a participat la lupta
de la Zenta =i a descris-o în Istoria Imperiului Otoman.
22
Istoria lui Hammer con\ine un plan al b[t[liei de la Zenta.
23
Port în golful Bengal, aflat pe coasta de sud-est a Indiei.
24
25
Dimitrie Cantemir îl pomene=te de mai multe ori, în notele Istoriei
Imperiului Otoman, pe Rami Reis Efendi. Astfel, la p. 603, ed. cit., se refer[
la faptul c[ Mehmed Pa=a supranumit Rami =i-a datorat faima, în foarte
mare m[sur[ lui Nefi Oglu (=fiul exilatului), fiu al cunoscutului Kioprülü
Ahmed Pa=a, foarte versat în diploma\ie. Mai departe, între notele capitolului
urm[tor, al III-lea din cartea a V-a, Cantemir precizeaz[ c[ Mehmed Pa=a a
primit supranumele Rami din partea Academiei poe\ilor, deoarece f[cuse
=coal[ în acest domeniu. Iar Husein Pa=a l-a f[cut Reis Efendi, rang
diplomatic. Cantemir consider[ c[, în ce prive=te pacea de la Carlowitz, ca
=i alte situa\ii politice unde Rami trebuia s[ decid[, el n-a f[cut decât s[
exprime punctul de vedere al interpretului s[u, Alexandru Mavrocordat,
care, fiind =i cre=tin, n-avea dreptul s[ se exprime public. Rami Reis Efendi
a fost pa=[ în Egipt =i =i-a sfâr=it zilele exilat în insula Cipru.
26
A se vedea la Ilustra\ii harta Europei la 1715.
27
Pe harta men\ionat[ în nota precedent[ ora=ele de barier[.
28
Radu Popescu în Istoriile sale relateaz[ despre suplimentul de tribut
pl[tit de Muntenia din cauza r[zboiului cu per=ii =i despre în\elegerea dintre
Rusia =i Poart[: =i au r[mas o=tile moschice=ti în Persia cu \ariul lor =i o=tile
turce=ti cu pa=ii lor ce s-au rânduit =i moscalii s[ fiie d[ ajutor, +ahtamaz
împotriva Meruveizului =i câte locuri vor dobândi d[spre hotariul Împ[r[\iii
turce=ti. (ed. cit., p. 542). Radu Popescu g[se=te =i prilejul de a aminti în
acest context de Dimitrie Cantemir =i Toma Cantacuzino. În leg[tur[ cu
primul conchide: dar s-au în=[lat prea r[u, c[ =-au pierdut =i cinstea domniii
=i mila împ[r[teasc[ =i patriia lui =i mai pre urm[ =i sufletul =-au pierdut, c[
din pricina lui mult[ robiie =i mult sânge s-au n[scut în Moldova =i el au
murit în strein[tate... (ed. cit, p. 543).
29
În secolul al XVII-lea a fost strâns[ ca într-un cle=te de atacurile
concentrice ale Suediei, Brandenburgului, Prusiei =i Rusiei. Ea încearc[
alian\a cu Fran\a, îndeosebi pe cale direct[. Totu=i nu va reu=i s[ reziste
dezmembr[rii decât pân[ în a doua jum[tate a secolului al XVIII-lea.
30
Ion Neculce descrie în Letopise\ul s[u refugiul la Bender al lui Carol al
XII-lea al Suediei, blocat acolo dup[ b[t[lia de la Poltava din 1709. O alt[
"%
surs[ de informa\ii important[ a acestui moment o constituie scrisorile
bailului vene\ian la Constantinopol. Deoarece \[rile române î=i reglau
problemele b[ne=ti fa\[ de Poart[ prin b[ncile din Vene\ia, aceasta era
interesat[ direct în urm[rirea situa\iei politice a zonei. Vezi Ecaterina |ar[-
lung[ în Manuscriptum nr. 2/1988, prezentare =i reproducerea scrisorilor.
31
Vezi Prolegomene nota nr. 2. De asemenea C[l[tori str[ini în \[rile
române vol. VIII, Bucure=ti, 1983, p. 172-184
32
În Notationes quotidianae a lui Ivan Ilinski, întâlnim la data de 17
iulie 1721 (traducerea lui Tocilescu): Her\ogul de Gol=tinia cu to\i mini=trii
s[i a prânzit la noi =i a(u) dan\at =i a(u) cinat. Vezi Manuscriptum 2/1987.
33
Vezi Prolegomene. Titlul de Dominus s-a dat împ[ra\ilor romani numai
dup[ Tiberiu. În grece=te echivalentul e cel care s-a încet[\enit în Rusia:
34
La ziua de 5 sept. 1722 g[sim însemnat în jurnalul lui Cantemir:
Andreevnii, (cazaci) a(u) trimis oameni la suveran prin care exprim[ dorin\a
de a primi protec\ie ruseasc[. Iar la 6 sept.: Naipul Derbentului a descoperit
Suveranului rus inten\iunea a opt oameni de a-l ucide, La 27 sept..: Armata
a sosit la tran=amentul din Astrahan. Acolo s-a primit =tiin\a c[ Zurkai cu
10.000 de osta=i a sosit la râul Rubas. Ai no=tri îns[ s-au ap[rat voinice=te,
a(u) ucis 700 inamici, pe mul\i a(u) r[nit =i a(u) luat stindarde. Vezi Manu-
scriptum 2/1987
35
În notele Istoriei Imperiului Otoman Cantemir întreprinde o analiz[
extrem de am[nun\it[ a armatei turce=ti: istoricul form[rii ei înc[ de la
primii sultani =i îmbun[t[\irile aduse pe parcurs, corpurile de armat[ cu
ierarhiile ost[=e=ti respective, c[rora li se dau echivalen\ele în termeni
europeni; principiile teoretice dup[ care se conducea armata (înnoirea
cadrelor, avansarea, plata =i hrana osta=ilor etc.); tactica =i strategia de lupt[;
comportamentul înainte, în timpul =i dup[ atac, fie el sfâr=it cu o înfrângere,
fie cu o victorie; doctrina militar[; principalele aglomer[ri militare pe întinsul
Constantinopolului =i în împrejurimi (caz[rmi, pulber[rii, fortifica\ii =.a.).
Pe harta Constantinopolului executat[ de Cantemir se indic[, pe lâng[
obiectivele strategice, =i curen\ii marini de pe Bosfor. Vezi =i Constantin
Rezachevici Constantin Brâncoveanu, ed. cit.
36
Cea de-a doua jum[tate a secolului nostru a deschis perspective noi
cercet[rii Evului Mediu. Ideea c[ el a fost perioada întunecat[ a civiliza\iei
omene=ti, care a neutralizat pentru urma=i o bun[ parte din câ=tigurile
Rena=terii este ast[zi amendat[ prin recunoa=terea faptului c[ atunci s-au
produs principalele inven\ii =i descoperiri care au stat la baza sistemelor
economice =i =tiin\ifice ale lumii moderne. Dac[ arta n-a avut de câ=tigat în
mod deosebit, civiliza\ia în ansamblul ei a f[cut în Evul Mediu neîndoielnici
pa=i înainte. Trimitem pentru argument[rile foarte la obiect ale acestor idei
la lucr[rile lui Fernand Braudel Jocurile schimbului, (trad. Meridiane, 1985,
2 vol.) =i Jacques la Goff Pentru un alt ev Mediu (trad. Meridiane, 1986, 2 vol.).
Descoperirea circula\iei sangvine la om de c[tre Harvey =i a celei capilare
de c[tre Malpighi fac parte din seria despre care spuneam mai sus c[ a stat
DIMITRIE CANTEMIR
"%!
la baza sistemelor =tiin\ifice ale lumii moderne. Alexandru Mavrocordat =i
Constantin Duca au scris pe acest subiect.
37
Dimitrie Cantemir înregistreaz[, în leg[tur[ cu educa\ia la turci, faptul
c[ sistemul =tiin\elor era acela=i cu al antichit[\ii grece=ti, care =edea =i la
baza educa\iei medievale europene. În ceea ce prive=te propria sa forma\ie,
trebuie s[ remarc[m faptul c[ spiritul =tiin\ific s-a exprimat printr-o bun[
cunoa=tere a matematicii (el însu=i men\ioneaz[ acest fapt într-o not[ a
Istoriei Imperiului Otoman), topografiei, geografiei =i istoriei, prin cercet[ri
lingvistice, etnografice, etnologice =i de folclor, prin investig[ri arheologice.
În acest sens van Helmont, prin opera sa, a fost doar punctul de pornire al
unui drum lung, pe parcursul c[ruia distingem o serie de viraje ce l-au apro-
piat de Cantemir de spiritul =tiin\ific european.
38
Dimitrie Cantemir s-a format în spiritul logicii aristotelice =i al
comentariilor ortodoxiei grece=ti cu privire la ea. Aceast[ îmbinare a alc[tuit
fundamentul primelor sale lucr[ri =i baza deasupra c[reia se vor stratifica
rezultatele propriei sale experien\e în munca =tiin\ific[, în via\a politic[ =i
cultural[ a epocii. Chipul de maturitate al lui Cantemir, din ultimele lucr[ri,
difer[ substan\ial de acela al logicianului primelor lucr[ri =i r[mâne unul
din dezideratele acestui studiu de a proba aceast[ evolu\ie.
39
Dimitrie Cantemir a executat desene artistice al c[ror sens metaforic
sau emblematic este evident. Ele îmbin[ tehnica miniaturii orientale cu
tematica vârstelor atât de caracteristic[ Evului Mediu european. În ce prive=te
preocup[rile muzicale, exist[ indicii despre faptul c[ autorul a fost interesat
s[ compare muzica oriental[ cu cea european[.
40
Cf. Th. Dimaras, Istoria literaturii neogrece=ti, ELU, 1968.
41
Vezi în acest sens Virgil Cândea Sources byzantines et orientales
concernant les Romains în Revue des etudes sud-est européennes, t. XVI, 2/
1978; Une politique culturelle commune roumaino-arabe în Bulletin AIESEE
III, 1/1965; Echos de la culture roumaine chez les slaves du Moyen Âge în
Bulletin AIESEE III 2/1965.
42
Ariadna Camariano-Cioran, sur Ies relations roumaino-crétoises, AÈINAI,
1968 =i Jérémie Cacavela în Revue des etudes sud-est européennes t. III, l2/
1965 =i Paul Cernovodeanu Jérémie Cacavela et le protestantisme în Revue
des etudes sud-est européennes, t. XVIII, 2/1980.
43
Mihail Guboglu, Lhistoriographie ottomane des XV-e XVIII-e siècles.
Bref aperçu în Revue des etudes sud-est européennes, t. III, 1 2/1965.
44
Dimitrie Cantemir n-a apucat s[ scrie, a=a cum anun\[ în finalul
Hronicului, istoria unitar[ a principatelor Moldova =i |ara Româneasc[ de
la formarea poporului român pân[ în vremurile contemporane lui. Dorin\a
de a împlini istoriografic ceea ce începuser[ predecesorii =i contemporanii
lui din ambele principate este evident[ în afirmarea acestei inten\ii de sintez[.
O parte din acest deziderat este împlinit prin bogatul registru de note al
Istoriei Imperiului Otoman, ale c[rui evenimente sunt relatate pân[ la r[zboiul
ruso-turc din 1711.
"%"
45
Radu Popescu acord[ o mare importan\[ domniei lui Mircea,
considerându-l cel mai de seam[ domn din trecutul \[rii, un model pentru
urma=i.
46
Peste ani, Nicolae BÎlcescu va analiza în urm[torii termeni fapta lui
Mircea: La 1393 p[rin\ii no=tri, dup[ ce luptar[ mai multe veacuri pentru
independen\a lor, cu atâtea potoape de na\ii barbare ce se v[rsar[ pe
p[mântul nostru, v[zându-se slabi =i amenin\a\i totodat[ de unguri =i de
turci, se învoir[ cu Mircea cel B[trân, domnul lor cel vestit =i împreun[
închinar[ \ara turcilor cu f[g[duin\[ ca s[-i ajute în r[zboiul ce aveau cu
ungurii Iat[: Hati Humaiun din anul 1393 ce le dete sultanul Baiazet poreclit
Ilderim: 1. Prin înalta noastr[ milostivire noi ne învoim ca \ara de curând
supus[ prin puterea noastr[ nebiruit[ s[ se cârmuiasc[ dup[ însu= legile
sale =i c[ domnul |[rii Române=ti s[ aib[ dreptul de a face r[zboi sau pace
=i acela de via\[ =i de moarte asupra supu=ilor s[i. (...) 4. Domnii cre=tini se
vor alege de mitropolit =i boieri (...) În schimb tributul prevedea 3000 de
bani ro=ii de \ar[ anual. Concluzia lui B[lcescu era urm[toarea: Acest
tratat prin care \ara î=i p[streaz[ dreptul de a se guverna cu legile sale,
dreptul de a face r[zboi sau pace, dreptul de a-=i alege pe Capul Na\iei
îndatorindu-se numai la un u=or tribut nu poate fi privit dup[ dreptul gintelor
(neamurilor) altfel decât ca un tractat de protec\ie. (Cf. Convorbiri literare
12/1883, pp. 10281029). Inten\ia lui B[lcescu era aceea de a demonstra,
pe fondul luptei de independen\[ promovate de pa=opti=ti, c[ otomanii nu
aveau drepturi teritoriale asupra \[rii. Cu mul\i ani înainte, referindu-se la
raporturile lui +tefan cel Mare cu Poarta, Dimitrie Cantemir sus\ine acela=i
lucru. De altfel prin tratatul de la Lu\k el a încercat s[ reediteze condi\iile
tratatului lui +tefan cu Poarta, ob\inând în plus de la Rusia, fa\[ de condi\iile
predecesorului, protectorat f[r[ plata nici unui tribut. Vezi Prolegomene,
nota nr. 16.
47
Radu Popescu descrie în Istoriile sale revenirea lui Ieremia Movil[ în
Moldova =i venirea lui Simion Movil[ în Muntenia cu ajutor polon. În aceast[
situa\ie Mihai Viteazul a fost împins spre Transilvania, unde sfâr=itul pe
care i-l preg[tea Basta este astfel motivat: De toate p[r\ile munciia în tot
chipul, ca doar s-ar mântui s[ nu le fie crai un rumân, precum le era. (lucr. cit.,
vol. I, p. 329).
48
Trebuie adus[ aici din nou în discu\ie lupta de independen\[ a ungurilor
fa\[ de Habsburgi, r[mas[ una din liniile de for\[ ale politicii regatului ungar
pân[ în vremurile contemporane lui Dimitrie Cantemir. Vezi mai sus nota nr. 9
49
Fran\a îns[=i a practicat sistemul de alian\e cu Poarta pentru a rezista
adversarilor s[i europeni. Cât despre Transilvania, dorin\a ei de a-=i p[stra
independen\a s-a manifestat prin alian\e alternative cu regatul ungar, cu
turcii sau cu austriecii.
50
Dimitrie Cantemir considera c[ Bogdan îl precede în timp pe Drago=,
ba chiar c[-i era tat[. În Hronic, ap[rând originea nobil[ a românilor, vorbe=te
astfel despre al II-lea desc[lecat: cu Domnii s[i, iar[ nu cu strânsur[ de
DIMITRIE CANTEMIR
"%#
p[stori, precum m[zacii pomenesc, s-au întrunat la locurile sale cele de
mo=ie; adec[ Drago= Vod[ ficiorul lui Bogdan Vod[, cu o parte în Moldova,
iar[ Radul Vod[ Negrul sau frate, sau v[r lui Drago= Vod[, cu alta în \ara
Munteneasc[. (lucr. cit., p. 475). În continuare Cantemir combate p[rerea
lui Nicolae Costin, care se raliase aceleia a lui Bonfinius, ambii situându-l
pe Bogdan mai târziu în timp fa\[ de Drago=. Adev[rul stabilit de istoricii
contemporani este c[ Bogdan a venit în Moldova dup[ Balc, care-1 urmase
pe Drago=. În ce-l prive=te pe Radu Popescu, acesta î=i începe Istoriile
afirmând c[ Radu Negru a venit de la F[g[ra= în Muntenia. El nu face nici
o leg[tur[ cu originea comun[ =i maramure=ean[ a românilor din cele dou[
principate dun[rene. În compara\ie cu el ne apare evident[ tentativa lui
Cantemir de a construi o teorie unitar[, plauzibil[ =i argumentat[ despre
originea, formarea =i continuitatea poporului român între grani\ele vechii
Dacii. De aici rezult[ c[ o serie de afirma\ii polemice fa\[ de mai mul\i
istorici str[ini =i români ai epocii.
51
Dimitrie Cantemir îl apreciaz[ pe +tefan cel Mare în ace=ti termeni:
domnia lui a fost epoca norocoas[ a Moldovei =i punctul cel mai de sus al
în[l\[rii ei, dup[ care încet, încet a început s[ dea înapoi, pân[ ce a ajuns la
aceast[ stare de s[r[cie în care este acum. (Descrierea Moldovei, Ed.
Academiei, 1973, p. 125).
52
Faptul c[ trei Movile=ti Ieremia, Simion =i Alexandru au fost recunos-
cu\i, ba chiar impu=i domni fie în Moldova, fie în |ara Româneasc[ atest[
din partea polonezilor sau otomanilor con=tiin\a faptului c[ era vorba de
un singur popor. Mai târziu acest precedent, ca =i altele, vor fi folosite pentru
sus\inerea drepturilor la domnie în virtutea apartenen\ei la acela=i popor.
Dimitrie Cantemir însu=i, pretinzând tronul Munteniei pentru sine, în timp
ce Antioh l-ar fi avut pe al Moldovei, se înscria în aceast[ linie. Vezi Prolego-
mene, nota nr. 45.
53
Radu Popescu descrie, în Istoriile sale, în capitolul referitor la a doua
domnie a lui Grigore Ghica vod[, izbucnirea conflictului dintre Cantacuzini
=i B[leni.
54
Nicolae Iorga în lucrarea Despre Cantacuzini. Studii istorice basate în
parte pe documentele inedite din arhiva d-lui G. Gr. Cantacuzino, 1902, aduce
preciz[ri însemnate nu numai în leg[tur[ cu genealogia familiei Cantacuzino,
care a domnit în ambele principate dun[rene, ci =i în leg[tur[ cu uciderea
postelnicului Cantacuzino, ceea ce a dus la declan=area conflictului dintre
B[leni =i Cantacuzini (20 dec. 1663). Grigore Ghica apar\inea unei familii
albaneze la origine, care a dat mul\i domnitori Principatelor: în Muntenia:
Gheorghe Ghica (16591660); Grigore I Ghica (1660-1664; 1672-1673);
Grigore II Ghica (1733-1735; 1748-1752); Matei Ghica (1752-1753); Scarlat
Ghica (1758-1761; 1765-1766); Alexandru Scarlat Ghica (I) (1768); Grigore
III Ghica (1769-1769), Grigore IV Ghica (1822-1828), Alexandru Ghica
(1834-1842). În Moldova Gheorghe Ghica (1658-1659), Grigore II Ghica
(1726-1733; 1735-1739; 1739-1741; 1747-1748), Matei Ghica (1753-1756),
"%$
Scarlat Ghica (1757-1758), Grigore III Ghica (1764-1767; 1774-1777),
Grigore Alexandru Ghica (1849-1854; 1854-1856). Administra\ia militar[
rus[ din 1739 =i 1853 în Moldova =i 17691774 =i 18281834 în Muntenia
a g[sit pe tron, de fiecare dat[, câte un Ghica. Unirea principatelor a pus
cap[t acestei dinastii.
55
Dumitra=cu Cantacuzino, domn al Moldovei (1673; 16841685) a fost
na=ul lui Dimitrie Cantemir, d[ruindu-i finului s[u la botez câteva sate pe
valea Iliei. Constantin Cantemir era la na=terea fiului mare clucer =i avea 59
de ani.
56
Familia Cantacuzino, greceasc[ la origine (familie domnitoare a
Bizan\ului) a dat principatelor române mai mul\i domni, dup[ cum urmeaz[:
în Muntenia: +erban Cantacuzino (1678-1688), +tefan Cantacuzino (1714-1716);
în Moldova: Dumitra=cu Cantacuzino: (1673; 16841685). Trebuie amintit
=i c[ lui Toma Cantacuzino i s-a promis în schimbul alian\ei cu Rusia la
1711, în caz de victorie definitiv[, tronul Bizan\ului (vezi Prolegomane, nota
nr. 28). Constantin Brâncoveanu, fiul lui Papa =i al Stanc[i din Brâncoveni,
fusese =i el f[cut principe al Imperiului Rus (cf. Gr. Tocilescu, arh. 5148, p.
203). Diploma acordat[ de Petru I în ianuarie 1701 lui Constantin Brân-
coveanu prevedea refugiul acestuia, la caz de nevoie, în Ucraina. A fost
publicat[ în Èñòîðè÷åñêèå ñâÿçè íàðîäîâ ÑÑÑÐ è Ðóìûíèè â XV-íà÷àëå
XVIII ââ., t. III (16731711), Moscova, 1970. Prin înrudirea cu Cantacuzinii
gra\ie c[s[toriei, Dimitrie Cantemir viza =i o alian\[ politic[ de natur[ s[
ofere propriei sale familii prerogativele unei dinastii.
57
Familia Duca, =i ea greceasc[ la origine (din Rumelia), dup[ cum
precizeaz[ Cantemir însu=i în notele Istoriei Imperiului Otoman, a dat
principatelor române urm[torii domni: în Muntenia: Gheorghe Duca (1673
1673); în Moldova: Gheorghe Duca (1665-1666; 1668-1672; 1678-1683),
Constantin Duca (1693-1695; 1700-1703). Este interesant de amintit c[
Antioh Cantemir, fratele mai mare al lui Dimitrie, a fost logodit cu Maria,
sora lui Constantin Duca, dar ea a murit înainte de c[s[torie. Ceea ce nu s-a
întâmplat cu o alt[ fiic[ a acestuia, devenit[ so\ia lui Nicolae Costin (Cf. Ion
Neculce Letopise\ul...).
58
Familia Cantemir era la origine r[ze=easc[, ridicat[ la ranguri boiere=ti
datorit[ meritelor ost[=e=ti. Jocul complicat al politicii l-a f[cut pe Dimitrie
s[ atribuie o origine nobil[ =i t[tar[ familiei sale, probabil în urma faptului
c[ hanul t[tar l-a sprijinit pentru a lua domnia. Primul domnitor al familiei
a fost tat[l s[u Constantin (16851693). Antioh, fratele mai mare al lui
Dimitrie, a fost domnul Moldovei în dou[ rânduri (1695 -1700; 1705 -1707),
iar Dimitrie a fost ultimul domn al familiei (1693-martieaprilie; oct. 1710
iulie 1711).
59
Conform Istoriei ieroglifice, Mihai Racovi\[ a fost impus domn al
Moldovei (1703-1705; 1707-1709) de c[tre Brâncoveanu pentru c[-i era
rud[ prin Cantacuzini. Acela=i Racovi\[ fusese =i cumnatul lui Dimitrie
Cantemir prin c[s[toria cu sora acestuia dup[ tat[ (Dimitrie =i Antioh erau
DIMITRIE CANTEMIR
"%%
fra\i =i de mam[: fiii Anei Banta=). Neîn\elegerea dintre Cantemire=ti =i
Brâncoveanu îl face s[ afirme în leg[tur[ cu una din cronicile muntene
(probabil cea anonim[ despre Brâncoveanu ori a lui Radu Greceanu): +tiu
eu prea bine c[ este o carte întreag[ =i foarte voluminoas[ în care se cuprinde
via\a =i genealogia sa scris[ la ordinul s[u de unii înv[\a\i pe cari îi \inea în
sold[ cu mari speze (Istoria Imperiului Otoman, ed. cit., p. 264). În finalul
notei respective, vorbind despre uciderea lui Brâncoveanu =i a fiilor s[i,
Cantemir d[ drept pozitiv[, =tirea c[ mai tr[ie=te un nepot al acestuia, care
deci poate mo=teni averea depus[ la b[ncile din Viena =i Vene\ia, ca =i tronul
Munteniei. În ce-1 prive=te pe Mihail Racovi\[, în Descrierea Moldovei, cap.
II precizeaz[ c[, venit domn dup[ Nicolae Mavrocordat, între 1715 1726,
=i ast[zi încearc[ s[ men\in[ cât de cât în ascultare Moldova izbit[ =i c[lcat[
den toate p[r\ile.
60
Pe vremea lui Cantemir, dup[ cum spune în Descrierea Moldovei, tributul
\[rii era de 65 000 de galbeni. În plus se pl[teau mucarerul mare (o dat[ la
trei ani pentru reconfirmarea în domnie) =i mucarerul mic (anual),
numeroase pe=che=uri la s[rb[torile oficiale sultanului, sultanei valide =i
înal\ilor demnitari ai Por\ii.
61
Vezi Prolegomene, nota nr. 11 în leg[tur[ cu familia Mavrocordat =i cu
domniile fanariote.
62
Iat[ un fragment din scrisoarea lui Cantemir c[tre Petru I din ianuarie
1718: Prea puternice =i preamilostive st[pâne împ[rat (...) 1. Fratele meu
cel mare dup[ na=tere împreun[ cu întreaga sa familie se g[se=te înc[ în
via\[ la Constantinopol, dar pe zi ce merge parc[ moare, fiindc[ dup[ ce a
fost amendat cu o sum[ mare de bani, i s-a ordonat s[ nu se arate niciodat[
pe str[zi sau s[ ias[ din cas[ (...) =i toate acestea din cauza mea (...); 3. iar
eu rog pe maiestatea voastr[ imperial[ s[ mi se îng[duie s[-1 fur de la
|arigrad dac[ se va putea pe fratele meu împreun[ cu familia lui =i s[-l
aduc sub protec\ia maiest[\ii sale imperiale. De asemenea =i doi fii ai surorii
mele, cari au r[mas în \ara român[, temându-m[ s[ nu fie fura\i de c[tre
p[gâni, s[ mi se permit[ a-i aduce din Moldova (Cf. +t. Ciobanu, lucr. cit.,
p. 102). Pân[ la urm[ au ajuns în Rusia fiii lui Antioh =i nepotul dup[ mam[
(Bantî=), venit din Moldova. Antioh a primit pân[ la moarte 6000 de ruble
anual din averea fratelui s[u Dimitrie (conform testamentului). O alt[
scrisoare a lui Cantemir din ianuarie 1718, edificatoare pentru momentul
de prag psihologic al autorului ei, se refer[ la dorin\a de a fi ajutat[ Moldova
în situa\ia în care se declan=ase r[zboiul turco-austriac: 3. (...) iar anul
trecut au fost lua\i în robie 80.000 de suflete =i au fost stricate bisericile =i
sfintele m[n[stiri incendiate =i arse =i în special m[n[stirea noastr[, punându-
i-se min[, a fost distrus[ =i osemintele p[rintelui nostru scoase =i profanate.
4. Începându-se r[zboiul între Cezar =i Sultan, foarte mul\i din bie\ii
moldoveni se omoar[ =i se ruineaz[ în fiecare zi cât din partea Cesarilor
(austriecilor), atât =i din partea turcilor =i a t[tarilor, astfel c[ to\i au ajuns
o ruin[ de nesuferit. Poporul moldovenesc ajungând la o a=a mare nenorocire,
"%&
câteva luni în urm[ mitropolitul a trimis s[ cear[ (ajutor) pe un arhimandrit,
iar acum a sosit la Kiev arhiepiscopul de Roman, dup[ cum am fost
încon=tiin\at de c[tre el printr-o scrisoare. Boierul de prim rang Sturza a
trimis aici pe doi fii ai s[i, iar ceilal\i boieri refugia\i unii în Transilvania, iar
al\ii în Polonia =i în alte \[ri, îmi scriu =i roag[ mila maiest[\ii voastre
imperiale s[ nu l[sa\i acest popor (...) (Cf. +t. Ciobanu, lucr. cit., p. 103).
Rusia era îns[ ocupat[ cu finalizarea r[zboiului nordului. Dup[ 1718
Cantemir a f[cut, aparent, o întoarcere de 180°: s-a c[s[torit cu Anastasia
Trube\kaia =i a intrat în politica statului rus.
63
Ultimul dintre Cantemirii care a tr[it în Rusia, pe nume tot Dimitrie,
a murit în 1819, considerându-se domn al Moldovei. El era fiul unui
Constantin Cantemir =i al Sofiei Bogdanovna n[scut[ Passek. care era dup[
mam[ o Cantacuzin[. La moartea acestuia bunurile sale au revenit
Cantemirilor care mai tr[iau la Constantinopol, executor testamentar fiind
desemnat Jean Compiniano (Ion Câmpineanu), boier muntean. Acesta îi
scria în 1836 lui M. M. Speranski, de la Bucure=ti, în leg[tur[ cu execu\ia
testamentului. Cf. Çàïèñêà ïî äëó î èìíïè Êíÿçà Êàíòåìèðà,
Ìîñêâà, Òèï. Í. Ñòåïàíîâà, 1835 =i Ion Câmpineanu Ïðèëîæåíèå
çàïèñêà î äåëå ïî äóõîâíîìó çàâåùàíèþ êí. Êàíòåìèðà, biblioteca
Saltîkov-Scedrin, Leningrad, sec\ia manuscrise, fondul M. M. Speranski,
Nr. 731 2222.
64
În capitolul al VII-lea din partea I a Descrierii Moldovei, Cantemir ofer[
o descriere exact[ a situa\iei contemporane a Moldovei (dec[derea
economic[, militar[ etc.). Are o remarc[ amar[ despre faptul c[ pân[ =i
denumirea corpului ofi\eresc era calchiat[ dup[ denumirile otomane.
65
În Descrierea Moldovei Cantemir enum[r[ =i define=te atribu\iile a
peste =aptezeci de ranguri boiere=ti. Sensul demersului autorului în aceast[
privin\[ este acela de a dovedi c[ s-a pierdut gloria trecut[ a boierimii
p[mântene, al c[rei statut preexista celui de-al doilea desc[lecat. Pe lâng[
faptul c[ func\iile publice presupuneau în acela=i timp =i atribu\ii la Curtea
domneasc[, ceea ce era caracteristic Evului Mediu european, organizarea
(adesea =i denumirea) func\iilor Divanului, ca =i sistemul de promovare
erau calchiate dup[ cel otoman.
66
Antim Ivireanul (16601716) a fost adus în Muntenia ca tipograf =i a
devenit, c[lug[rindu-se, promotor al ortodoxiei grece=ti în lupt[ cu infiltrarea
catolicismului =i protestantismului, ca =i a influen\ei islamice. A atins astfel
cel mai mare rang bisericesc: mitropolit al |[rii Române=ti. Radu Popescu
relateaz[ în Istoriile sale despre implicarea lui Antim în r[zboiul ruso-turc
din 1711 al[turi de Toma Cantacuzino (ceea ce l-a f[cut s[-=i piard[ via\a).
În ce-l prive=te pe Dosoftei (16241693), mitropolitul Moldovei, în conflictul
polono-turc din 1686 a optat pentru poloni. El s-a retras odat[ cu Sobieski,
ducând cu sine arhiva Mitropoliei =i moa=tele Sf. Ioan Nou. Arhiva s-a pierdut,
moa=tele n-au fost returnate, iar Dosoftei a murit în semicaptivitate la poloni.
Cantemir pomene=te în Istoria Imperiului Otoman despre acest fapt. Atât
DIMITRIE CANTEMIR
"%'
Antim cât =i Dosoftei au avut deci o activitate politic[ ce viza independen\a
principatelor fa\[ de Imperiul Otoman.
67
Exist[ o diferen\[ sesizabil[ între cele dou[ biografii de epoc[ a lui
Ion Neculce =i a lui Dimitrie Cantemir f[cute domnitorului Constantin
Cantemir. Viziunea fiului, idealizat[, avea un scop politic: sprijinirea propriei
sale ascensiuni.
68
În leg[tur[ cu Ieremia Cacavela vezi Prolegomene, nota nr. 4. În Istoria
Imperiului Otoman Cantemir acord[ o mare importan\[ insulei Creta, nu
doar pentru c[ acolo se n[scuse Cacavela. Autorul face o descriere a insulei
asem[n[toare ca schem[ cu aceea a Moldovei, de=i, evident, mai restrâns[.
El insist[ asupra importan\ei insulei în bazinul Mediteranei pentru c[ furniza
Por\ii inteligen\e =i pentru c[ acolo erau deporta\i indezirabilii. Dimitrie
Cantemir relateaz[ în Istoria ieroglific[ despre faptul c[ Iui însu=i i se
preg[tea, în ajunul primei domnii a lui Mihai Racovi\[, o deportare în Chios.
De altfel, insula Creta n-a fost singura care a prezentat importan\[ pentru
Poart[ =i pentru principatele dun[rene care-i erau supuse. Vezi Mihai Berza,
Rellations culturelles entre les îles Ioniennes et les Pays Roumains în vol. Pentru
o istorie a vechii culturi române=ti, Ed. Eminescu, 1985.
69
În \[rile române umanismul n-a putut intra în formula Rena=terii
occidentale deoarece lipsea baza or[=eneasc[ =i ideologia religioas[ a aceleia.
El a p[truns prin formele feudale gra\ie contactelor boierimii cu diverse
=coli culturale ale Europei centrale =i r[s[ritene. Coordonata sa principal[
a fost înclina\ia c[tre studiile clasice.
70
Cf. Rapporti culturali italiano-romeni nel settecento în Mihai Berza,
lucr. cit.
71
Vezi Prolegomene, nota nr. 25
72
Dimitrie Cantemir a stat la Constantinopol ca ostatic al tat[lui s[u
(16881693), capuchehaie a fratelui s[u Antioh (1695-1700; 1705-1707)
=i pretendent la tronul Moldovei (1693-1695; 1700-1705; 1707-1710).
73
Patriarhia din Constantinopol s-a reorganizat la 1624, sub Chiril
Lukaris, patriarh care i-a dat conducerea ei lui Teophil Coridaleu. Acesta
apar\inea celei de-a doua perioade de deschidere OrientOccident (1600
1760), aceea a umanismului =i trecerii spre epoca modern[. Chiril Lukaris
însu=i era originar din Creta (vezi nota nr. 68), una din coloniile cele mai
puternice ale refugia\ilor bizantini, a doua ca importan\[ dup[ Vene\ia. De
altfel, mul\i cretani au studiat la Padova, care era universitatea oficial[ a
republicii vene\iene. Cantemir observ[ în Istoria Imperiului Otoman =i
fenomenul invers: Chiosul era o colonie vene\ian[. Coridaleu a avut la Padova
profesor pe Cremonini. Reorganizarea de c[tre el a Academiei Patriarhiei
din Constantinopol, ca =i a înv[\[mântului în Orientul ortodox, a dus la
acuzarea sa de c[tre Meletios Syrigos pentru pactizare cu calvinismul. Chiril
Lukaris l-a sus\inut atunci, dar a pl[tit cu via\a tentativele de înnoire ale
bisericii orientale. Vasile Lupu n-a fost str[in de acest lucru, încercând o
mi=care de eliberare de spiritul grecesc al bisericii =i de punere pe baze
"&
laice a înv[\[mântului na\ional. Dar vreme de înc[ dou[ secole înv[\[mântul
în Orient s-a desf[=urat dup[ programul stabilit de Coridaleu (Cf. Cléobule
Tsourkas, Le Débuts de lenseignement philosophique et de la libre pensée dans
les Balkans. La vie et loeuvre de Théophile Coryidalée (1563-1646) Bucure=ti,
Imprimeria Na\ional[, 1948.
74
75
La Academia Patriarhiei se studiau: filosofie, gramatic[, fizic[,
medicin[, literatur[ universal[, scolastic[, poetic[, limba greac[ =i latin[
etc. Cât despre sistemul =tiin\elor în înv[\[mântul turcesc el era urm[torul:
oratorie (Ilmi Kielam), logic[ (Ilmi Mantik), gramatic[ (Ilmi Sarf), sintax[
(Ilmi Nahum), filosofie (Ilmi Nadjiam). matematic[ (Ilmi Hendese), geografie
(Ilmi Ikografie), aritmetic[ (Ilmi Rakam), poezie (Ilmi Shir) etc. Ambele
sisteme sunt descrise de Cantemir în Istoria Imperiului Otoman. El însu=i
fusese educat în spiritul amândurora.
76
În privin\a afirm[rii ideii de romanitate a poporului român, trebuie s[
remarc[m cât de îndatorat îi este Cantemir lui Miron Costin. Tratarea
problemei române=ti în ansamblul s[u se resimte de aceast[ influen\[.
77
Cf. Paul Cernovodeanu Dimitrie Cantemir vu par ses contemporaines
în Revue des etudes sudest européennes, t. XI, 4/1973.
78
Dup[ P. P. Panaitescu Dimitrie Cantemir. Via\a =i opera. Editura
Academiei RPR, 1958, prima =edere la Constantinopol a lui Cantemir a fost
între 1688 1691 =i nu între 16881693 cum afirm[ Cantemir însu=i în
Sistemul religiei muhammedane.
79
Ion Neculce descrie =i apreciaz[, în Letopise\ul s[u, prima domnie a
lui Dimitrie Cantemir în ace=ti termeni: Atunce au spus a tot n[rodul c-au
murit Cantemit vod[. Ce slujitorii au =i-nceput a striga c[ altul nu le trebuie
s[ fie domnu, f[r[ cât Dumitrasco bez[dé, ficiorul lui Cantemir vod[. Ce
boierii =i \ara nu cutedza s[ dzicâ într-alt chip, c[ s[ temé de slujitori, ce
numai le c[uta s[ priimasc[ =i s[ dzic[ cum dzic slujitorii. (...) Dup[ ce-au
îngropat pe Cantemir vod[ au =edzut în scaonul domnescu fii-s[u Dumitra=co
beziadé de au domnit 3 s[pt[mâni. +-au vinit un capegiu de la Poart[ de-u
luat pe Dumitra=co-vod[ beizadé. (...) Ce, dup[ ce l-au dus la Poart[, st[tut-au
muntenii =i cu Constantin Duca-vodâ cu multe pricini asupra ficiorilor lui
Cantemir-vod[, de le ceré mult[ som[ de bani. Ce nemic[ nu le-au putut
strica, c[ s-au pus tare acel capegiu-ba= pentru dân=ii. (ed. cit., p. 189 190).
80
Cronica anonim[ despre Brâncoveanu relateaz[ astfel subtextul pierderii
primei domnii de c[tre Dimitrie Cantemir: dând =i rug[ciunea domnului în
=tire, care s[ ruga pentru Constantin beizadea, feciorul Duc[i vod[ s[-l fac[
domn, pentru ca va s[-l fac[ ginere =i cheltuielele domniii s-au f[g[duit c[
le va da domnul Constantin vod[ Brâncoveanul. +i mergând caimacamul la
vizirul au nevoit =i au f[cut treaba dup[ cum au vrut domnul Constantin
vod[ =i au trimis turc, ag[, de au luat pe feciorul lui Cantemir vod[, p[ Dumit-
ra=co, de-1 duser[ la Poart[ (...) (Cronicari munteni, vol. III, ed. cit., p. 304)
81
Vezi mai sus nota nr. 18.
DIMITRIE CANTEMIR
"&
82
Ov. Densusianu a descoperit, tip[rit[ în Neuer Bucher Saal der gelehrten
Welt, Leipzig, 1714, t. IV, pp. 377-378, o scrisoare adresat[ de Dimitrie
Cantemir Academiei din Berlin, pu\in înainte de alegerea sa în prestigiosul
for. Aceast[ scrisoare a fost reprodus[ în Revista critic[ literar[, Ia=i, 1894,
nr. 1, p. 63. În aceea=i scrisoare sunt men\ionate, ca o datorie de con=tiin\[,
lucr[rile despre poporul român =i informarea europenilor despre dec[derea
Imperiului Otoman: De origine gentis., de colonis videlicet a Traiano Rom.
Imperatore in Dacia locatis, vernacula lingua apud nos libellus extat, qui
tempore opportuno in sermonem latinum translatus (...) Aceast[ fraz[ se
refer[ probabil la versiunile de lucru ale Hronicului, scrise în latin[.
83
Historia Moldo-Vlachia =i De antiquis et hodiernis nominibus Moldaviae
sunt primele schi\e ale lucr[rii. În Hronic îns[ îi informeaz[ pe cititori în
leg[tur[ cu proiectul de ansamblu privitor la istoria na\ional[: Fost-au dar[
gândul =i nevoin\a noastr[ ca tot trupul Hronicului acestuia în dou[ tomuri
(adec[ mari c[r\i) s[-l împ[r\im. Deci tomul dintâi (pre carile în ceast[
dat[ vi-l d[ruim) s[ s[ numasc[ Hronicul a vechimii Roamno-Moldovlahiii.
Carile începînd de la desc[lecatul Dachiii cu romani, adec[ de la Traian
marele împ[rat =i de la anul domnului =i mântuitorului nostru lui Is. Hr.
107, cursul istorii pân[ dup[ prada lui Batie hanul t[t[r[sc =i pân[ la
înturnaré lui Drago= în \ara Moldovii =i lui Radul Vod[ Negrul în \ara
Munteneasc[, care s-au tâmplat pre la anul de la Hs. 1274 duce; iar[ al
doilé tom s[ înceap[ de când cur[\indu-s[ locurile aceste de t[tari =i de
toate n[p[zile altor varvari =i precum zis[m pomeni\ii domni întorcându-s[
pre la locurile lor din bejeniile Ardialului, cu deos[bite tituluri a domnilor
de Moldova =i a domnilor muntene=ti, a s[ vesti au început; =i s[ trag[
rândul anilor =i poveste domnilor pân[ la vremile noastre. (lucr. cit., p. 50)
84
Paul Cernovodeanu, împreun[ cu Alvina Lazea =i Mihai Carata=u au
publicat în Studii. Revist[ de istorie t. 26 5/1973 mai multe scrisori inedite
ale lui Dimitrie Cantemir. Cea din 6 februarie 1696 scris[ în limba greac[ e
adresat[ lui Ralachi Cariofil, mare retor al Patriarhiei din Constantinopol,
f[cându-i cunoscut[ restituirea a 500 de galbeni din suma datorat[ de Antioh,
fratele s[u, prin mijlocirea lui Scarlatache Ruset, mare hartofilax al Patriar-
hiei, nu altul decât Cameleonul din Istoria ieroglific[. O alta, din 4 mai 1706,
în turce=te, e adresat[ chiar lui Scarlatache. În ea Cantemir vorbe=te despre
preg[tirile de r[zboi ale hanului t[tar din Crimeea =i încerc[rile de a-i atrage
pe turci într-un r[zboi contra Rusiei. În continuare îl roag[ s[ transmit[
vizirului daruri din partea sa personal. Cantemir deci nu numai c[ urm[rea
marea politic[, dar î=i =i f[cea rela\ii pe cont propriu.
85
Damad Ibrahim a fost în perioada 17131730 sfetnicul sultanului
Ahmed al III-lea (17031730). Era c[s[torit cu o fiic[ a sultanului =i a avut
drept re=edin\[ palatul de pe malul Bosforului construit de Dimitrie Cantemir
(par\ial) =i figurat pe harta sa a Constantinopolului. Înaintea lui Ibrahim
Pa=a palatul a apar\inut lui Ion Mavrocordat, fiul Exaporitului =i fratele lui
Nicolae. E de presupus c[ el fusese d[ruit fiicei sultanului la nunt[, pentru
"&
a ob\ine favoruri politice, deoarece în 1714 tronul muntenesc se anun\a
vacant. Totu=i Ion Mavrocordat a ajuns pe tron abia dup[ lichidarea
Cantacuzinilor =i dup[ un an de domnie a fratelui s[u Nicolae. E de presupus
c[ Ion Mavrocordat nu renun\ase =i la bunurile din palatul lui Cantemir
(c[r\i, piese arheologice). La moartea lui o parte au intrat în posesia lui
Eugeniu de Savoia, altele au fost vândute la licita\ie de c[tre medicul s[u
lui Ludovic al XV-lea al Fran\ei. Cantemir d[ inventarul bunurilor sale din
acel palat în Istoria Imperiului Otoman.
86
Devlet Ghirai al II-lea, han t[tar (17041713). Dimitrie Cantemir avea
motive s[-i fie recunosc[tor deoarece sprijinise pe lâng[ sultan candidatura
sa la tronul Moldovei. Fiul p[stra astfel un tip de rela\ie pe care-o folosise =i
tat[l: Constantin Cantemir fusese ajutat s[ se impun[ domn de hanul Selim
Ghirai I (16701677; 1684-1691; 17021704). Se explic[, în acest context,
ascenden\a t[tar[ =i nobil[ pe care-o f[ure=te Dimitrie Cantemir pentru
familia sa în Vita Constantini Cantemiri... Probabil nu este întâmpl[tor c[
Devlet Ghirai =i-a pierdut tronul odat[ cu venirea lui Damad Ibrahim în
func\ia de mare vizir. Acesta va fi =tiut de la Ion Mavrocordat istoria venirii
pe tron a tr[d[torului Dimitrie Cantemir. Vezi mai sus nota nr. 85
87
Vezi mai departe capitolul despre arta plastic[ executat[ de Cantemir.
88
+erban Cantacuzino, socrul lui Dimitrie Cantemir sus\ine acesta ar
fi fost mazilit din cauza alian\ei cu Habsburgii în lupta antiotoman[. N-a
apucat s[ plece în deportare în arhipelagul grecesc, fiind otr[vit de fratele
s[u, Constantin Cantacuzino stolnicul =i nepotul lor Constantin Brâncoveanu.
Afirma\ia lui Cantemir este neverificabil[, dar ne apare mai clar pe fondul
acestor antecedente, de ce el a optat politic pentru alian\a cu Rusia =i nu cu
Habsburgii.
89
În leg[tur[ cu p[rerea lui Cantemir despre Rami Reis Efendi (Rami
însemnând rangul suprem pentru poe\i, iar Reis func\ia de mare cancelar al
Por\ii), vezi mai sus nota nr. 25. Comparativ cu aceast[ p[rere, Radu Popescu
informeaz[ concis: Iar la leat 7207, a g[sit împ[ratu pe Reiz-efendi =i pe
preasl[vitu Alixandrul marele dragoman, de i-au trimis s[ fac[ pace cu
nem\ii, carii strângându-se =i despre partea nem\ilor =i despre partea turcilor,
la Carelove\i =[zându, în cât[va vreme au a=[zat pace în 25 de ani. (Cronicari
munteni, vol. I, ed. cit., p. 477)
90
Într-o not[ substan\ial[ a Istoriei Imperiului Otoman Dimitrie Cantemir
se refer[ la extravagan\ele lui Ferriol care nesocotea protocolul Por\ii în
virtutea faptului c[ era ambasadorul Regelui Soare. În ciuda acestui fapt
îns[, Cantemir l-a pre\uit pentru ajutorul pe care i l-a dat în timpul eveni-
mentelor relatate în Istoria ieroglific[. În nota respectiv[ ac\iunea romanului
e relatat[ în clar: Pe când eram în Constantinopol perpetuul meu inamic,
Constantin Brâncoveanu, exprincipele |[rii Române=ti, corupsese cu mari
daruri pe vizirul Damad Hasan Pa=a ca s[ m[ trimit[ în exil la insula Chios.
Un bun amic al meu, defterdarul Firari Hasan Pa=a, m[ avizase din vreme
spre a preveni pe Bostangi Ba=i care trei zile în urm[ primise ordin de a-mi
DIMITRIE CANTEMIR
"&!
înconjura a treia noapte casa cu bostangiii s[i. Eu m-am regufiat în ospelul
ambasadorului Ferriol care m-a primit cu toat[ polite\ea posibil[. Vizirul
în\elegând c[ sunt aici a trimis pe un aga al s[u la Ferriol pentru a m[
extr[da. Acesta îns[-r[spunse: Eu n-am nici un Bogdangi-beizadé în casa
mea; =i când l-a= avea înc[ nu l-a= extr[da; c[ci nu vreau a macula onoarea
regelui, domnului meu, printr-o crim[ atât de la=[. R[spuns =i mai aspru
primi capuchihaia principelui Brâncoveanu care veni din partea acestuia cu
o scrisoare c[tre Ferriol în care îl rug[ s[ nu \in[ ascuns pe inamicul s[u
declarat =i s[ nu-l scuteasc[ contra justei sentin\e a vizirului. M[ surprinde
zise Ferriol cu ce frunte poate Brâncoveanu s[ cear[ acest lucru de la mine
când =tie prea bine c[ =ed în casa regelui Fran\ei =i nu a mea; când =tie c[
regele, domnul meu, are inima atât de îndur[toare, c[tre cei asupri\i, mai
ales ace=tia cre=tini fiind, încât nu mi-a= face nici un scrupul de a-i da =i lui
azil când ar ajunge nefericirea de a fi scos din principatul s[u =i de a-l lua
sub protec\iunea sa =i de a-l scuti contra mâniei =i indigna\iunii vizirului =i
a sultanului. Este dar în contra interesului s[u =i tare gre=e=te când vrea a
viola drepturile =i privilegiile unei case ce poate odat[ s[-i serveasc[ =i lui
de azil. În Istoria ieroglific[ Ferriol e numit Coco=ul galic.
91
În arhiva lui Gr. Tocilescu intitulat[ Note =i documente istorice, B.A.R.,
nr. 5151, e indicat[ la p. 332 cronica român[ a lui Basil C[m[ra=, desco-
perit[ în conspect în Registrul I al c[r\ilor =i afacerilor din timpurile cele
mai vechi ale Moldovei =i Valahiei de la an. 1643 1700 f[cut[ de Consiliarul
Cancelariei Nicolae Bantîsch Kamenski, 1790 (deci în Arhivele principale
ale Ministerului de Externe din Moscova, ceea ce înseamn[ c[ azi ar fi la
Arhiva central[ de Stat pentru acte vechi a URSS). În respectiva cronic[,
intitulat[ Historia |erilor Române=ti =i Moldovei extras[ din diferite jurnale
de Basil Camara= (traducerea din rus[ a titlului apar\ine lui Tocilescu) la p. 339
v, la anul 1701, informa\ia nr. 1: Trimiterea a) unei scrisori a împ[ratului
Petru I c[tre principele muntean Constantin Brâncoveanu =i la cei doi unchi
ai s[i Cantacuzini; le dedea un certificat pentru serviciile ce adusese(r[)
Rusiei =i le promitea ajutor contra Por\ii la caz de necesitate =i refugii în
Mica Rusie; b) scrisorile c[tre Hospodar ale boiarului Golovin. Cei doi
Cantacuzini erau probabil Constantin =i Mihai. Tocilescu a copiat din
registrele indicate pân[ la p. 344 v, unde întâlnim indicii despre scrisoarea
lui Cantemir din 2 ianuarie 1722 trimis[ lui de Chateauneuf la Paris,
repetându-i cuno=tin\a lui veche =i anun\ându-i dorin\a lui da trimite pe
fiul s[u Constantin în Fran\a. Pe margine, cu creion ro=u, Tocilescu scrie
copiat. Textul nu exist[ în arhiva sa. Deoarece o parte din textele indicate
astfel de Tocilescu au fost publicate de +t. Ciobanu în lucrarea sa, s-ar putea
ca între manuscrisele acestuia din urm[ s[ fie =i documente r[mase nepublicate.
În leg[tur[ cu diploma c[tre Brâncoveanu vezi mai sus nota nr. 56.
92
93
94
"&"
95
Gr. Tocilescu a consemnat, în arhiva aflat[ la sec\ia manuscrise a B.A.R.
sub nr. 1515, faptul c[ a g[sit informa\ii despre emiterea de c[tre Petru I a
unei diplome destinat[ lui Constantin Brâncoveanu. Vezi =i notele nr. 56 =i
91. Facem aceast[ precizate deoarece în recentul dic\ionar cronologic intitulat
Politica extern[ a României, Ed. +tiin\ific[ =i Enciclopedic[, 1986, aceast[
diplom[ este dat[ ca incert[. Ori ea s-a publicat în 1970.
96
97
Ion Neculce, în Letopise\ul |[rii Moldovei, la domnia întâi a lui Antioh
Cantemir, descrie astfel momentul când Dimitrie a cerut mâna Casandrei
Cantacuzino: Logodise Dumitra=co beiz[dé cu o fat-a lui +erban-vod[ din
\ara Ungureasc[, cu tain[. +i prins[s[ muntenii de veste =i-i sta pedic[ despre
nem\i, c[ nu l[sa pe doamna lui +erban-vod[ s[ i-o de. +i-nc[ mai mare
vrajb[ dintr-acee s[ facé. (lucr. cit., ESPLA, 1955, p. 206).
98
99
Antioh Cantemir fiul se refer[ într-o scrisoare c[tre Voltaire la faptul
c[ de\ine diplomele sultanului în leg[tur[ cu cele dou[ principate dun[rene
a c[ror conducere fusese oferit[ tat[lui s[u. Vezi Prolegomene, nota nr. 45.
100
101
Prima academie din Europa s-a înfiin\at înc[ în 1635 la Paris. Academia
din Berlin s-a înfiin\at în 1700, dup[ model francez, cu denumirea Societas
Scientiarum Brandenburgica (Societatea brandenburgic[ a =tiin\elor) gra\ie
str[daniei lui G. W. Leibniz. Academia din Pelersburg s-a înfiin\at în 1726,
în urma unei coresponden\e a lui Petru I cu Leibniz. La Arhiva de manuscrise
a Bibliotecii Academiei de +tiin\e din Leningrad se p[streaz[ o scrisoare
trimis[ de c[tre Leibniz lui P. K. Areskin din Hanovra în 1716, dup[ c[l[toria
\arului în Fran\a =i Olanda, când Leibniz îl înso\ise pe acesta o parte din
drum. (AAH. CCCP Ø 1 on. 3, g. 4). În afar[ de Dimitrie Cantemir au mai
fost membri ai Academiei berlineze =i alte persoane din anturajul lui Petru
I: Heinrich Huyssen, care l-a =i recomandat Academiei pe Cantemir, Mihail
Skendo Vanderbech, fostul medic al lui Nicolae Mavrocordat, care promisese
s[ traduc[ în latin[ Hronicul cu titlul De Dacia, f. S. Bayer, care a prelucrat
în al s[u De muro Caucaseo informa\ia culeas[ de Cantemir în expedi\ia
caspic[. Vanderbech a devenit membru al Academiei în 1726, iar Bayer în
1730, dup[ ce se f[cuser[ cunoscu\i prin prelucrarea informa\iei provenite
de la Cantemir. Vezi =i Emil Pop, Dimitrie Cantemir =i Academia din Berlin, în
Studii. Revist[ de istorie, t. 22/1969, nr. 5 =i Paul Cernovodeanu et N.
V[t[maru Un médicin princier moins connu... , articolul citat în Prolegomene,
nota nr. 11.
102
103
Cf. G. Vâlsan Opera geografic[ a principelui Dimitrie Cantemir în
Lucr[rile Institutului de geografie al Universit[\ii din Cluj, vol. II, 1925. N. I.
Delisle împreun[ cu J. G. Lubernois =i D. Bernoulli au primit la 9 ianuarie
1733 de la Schumacher, cel ce înregistrase cu începere din 1717, titlurile
intrate în cabinetul de h[r\i al lui Petru I, un set de h[r\i menite s[ contribuie
DIMITRIE CANTEMIR
"&#
Ia alc[tuirea de c[tre geografii francezi a atlasului Europei. În
Èñòîðè÷åñêèé î÷åðê è îáçîð ôîíäîâ ðóêîïèñíîãî îòäåëà Áèáëèî-
òåêè Àêàäåìèè Íàóê, Âûïóñê (XIII [o âåêà) Moscova Leningrad,
1956 se men\ioneaz[ (p.14) c[ toate h[r\ile trimise astfel în copie se
p[streaz[ în Registrele publicate ale materialelor cartografice din intervalul
17191734 (AAH Ô 3 on. l Nr. 2330) sigla DL (Delisle). Harta zidului
caucazian a lui Cantemir, r[mas[ cvasi necunoscut[ =i descoperit[ în 1986
de Paul Cernovodeanu, are pe dos, scris de mâna lui Delisle Mur auprés
du Derbent par Prince Cantemir. Ea se afl[ la Biblioteca Academiei de
+tiin\e din Leningrad, cota 73813 (sec\ia manuscrise). A =i fost folosit[ în
epoc[, fiind înglobat[ într-o alt[ hart[ manuscris[ a Cabinetului Iui Petru I.
Ea exist[ în vol. 3 al Albumului de planuri, schi\e, desene, h[r\i =i gravuri (AH
F. 266), planul nr. 179).
104
105
106
Men=ikov, Alexandr Danilovici (16731729) om de stat =i militar
rus. Conte din 1702, prin\ din 1707, generalissim din 1727. fiu al unui
gr[jdar de curte, ordonan\a lui Petru I din 1686. În vremea r[zboiului
nordului (17001721) a comandat unit[\i de infanterie =i cavalerie. Între
17181724 pre=edinte al colegiului militar. Dup[ moartea lui Petru I a urcat-
o pe tron pe Ecaterina I, so\ia \arului, devenind practic cârmuitorul Rusiei.
În 1727 a vrut s[-=i c[s[toreasc[ fiica, pe Maria, cu Petru al II-lea, nepotul
\arului. Camarila acestuia, dup[ moartea lui Petru al II-lea, l-a deportat pe
Men=ikov la Beriozov (unde a murit c[lug[r), aducând-o pe Anna Ivanovna,
fiica lui Ivan al V-lea, nepoata lui Petru I. Antioh, fiul lui Cantemir, a fost
amestecat al[turi de contele Trube\koi, fostul socru al tat[lui s[u, în aducerea
pe tron a Annei. Astfel a c[p[tat rangul de ambasador al Rusiei la Londra,
mergând în Occident, unde a =i murit la 44 de ani (la Paris). Gra\ie lui
Antioh s-au tip[rit singurele lucr[ri pe care le-au cunoscut europenii
contemporani lui Cantemir: Descriptio Moldaviae (=i harta Moldovei), Historia
incrementorum atque decrementorum Aulae Ottomanicae. Ele i-au asigurat
lui Cantemir pentru totdeauna, în ochii europenilor, faima de savant.
107
108
Au existat dou[ persoane cu acest nume. Agapit I, pap[ între 535
536. A murit la Constantinopol, fiind adus =i îngropat la Sf. Petru din Roma.
A scris lucr[ri prin care a reglat afacerile ecleziastice în diverse p[r\i ale
lumii. Putea fi vorba despre informa\ii de acest tip pe care \arul le-a ob\inut
prin Cantemir ca o justificare necesar[ a r[zboiului ruso-persan. Sau Agapit
al II-lea, pap[. A tr[it în sec. X =i a scris despre Panonia, regiunile avarilor,
moravilor, sclavonilor. Aceste lucr[ri i-ar fi putut fi prezentate de Cantemir
\arului ca argumente ale drepturilor Daciei pe fondul mai larg al problemelor
de care s-a ocupat în Hronic.
109
În Monarchiarum Phisica examinatio Cantemir formuleaz[ o teorie a
na=terii, cre=terii, îmb[trânirii =i mor\ii imperiilor (asemenea organismelor
"&$
vii). În plus, ele descriu în timp o mi=care planetar[ a perioadelor de înflorire
de la sud spre nord.
110
Ideea este demonstrat[ de Cantemir în Hronic.
Dimitrie Cantemir istoriograf

1
Hronicul a vechimii romano moldovlahilor în Operele Principelui Demetrim
Cantemirm, t. VIII, Bucure=ti, 1901, p. 171. Am corectat tacit scrierea
etimologizant[ a epocii.
2
Vezi Prolegomene, nota nr. 46. În afar[ de aceasta, orientarea spre
Europa a lui Cantemir se vede =i dintr-o serie de alte documente. Spicuim
din scrisoarea adresat[ \arului =i datat[ februarie 1721 urm[toarea plângere
(e vorba de Condoidi, dasc[lul fiilor s[i): Profesorul pe care l-am adus din
Moldova pentru a-mi instrui copiii în limba greceasc[, latineasc[ =i
italieneasc[, ast[zi în urma ordinului Majest[\ii Voastre e luat la Ministerul
de Culte. (Cf. +t. Ciobanu, lucr, cit., p. 109). În arhiva Gr. Tocilescu mss.
rom. nr. 5151 de la Biblioteca Academiei, p. 344v, se afl[ men\ionat[
scrisoarea din 2 ianuarie 1722 adresat[ de Cantemir lui Chateauneuf la
Paris cu rug[mintea de a-l primi în Fran\a pe fiul s[u Constantin pentru
studii. Tocilescu indic[ marginal copiat[. N-am g[sit-o. Vezi Prolegomene,
nota nr. 63.
3
André Malraux, La téntation de loccident, Bernard Grasset, 1926, Paris.
4
Okakura Kakuzo, The Book of Tea. Duffield § Co., New York, 1906.
5
Orientalist a fost considerat Cantemir în principal pentru c[ a devenit
membru al Academiei din Berlin la clasa literatur[-orientalistic[. Ea era, în
dezvoltarea de atunci a Academiei, cea mai adecvat[. Celelalte sec\ii erau:
fizic[, medicin[, chimie; matematic[, astronomie, mecanic[; limb[ german[,
(cf. Emil Pop, Dimitrie Cantemir =i Academia din Berlin în Studii. Revist[ de
istorie, t. 22/1969, nr. 5).
6
Gianbattista Vico, La Sienza n(u)ova (1725-1744).
7
Louys Morery (1643 1680), Grand dictionnaire historique ou Mélange
de lhistoire profane et sacrée, 1674. Cantemir a folosit o versiune italieneasc[.
8
Dimitrie Cantemir a folosit în mod cert Tadj el tevarich (Coroana
istoriilor) a lui Hodja Sad ed-din, cronica lui Ali Efendi din Philipopole,
istoria anonim[ numit[ Muhammediye, alte surse arabe =i persane, unele
r[mase neidentificate, lucr[rile celebrului Husein Hezarfenn (cf. Franz
Babinger Izvoarele turce=ti ale lui Dimitrie Cantemir în Arhiva româneasc[
t. VII, 1941 =i Minai Guboglu, Lhistorio-graphie ottomane des XV-eXVIII-e
siècles. Bref aperçu în Revue des etudes sud-est européennes, t. III, 12/1965).
Faptul c[ Hammer în Journal asiatique îi contest[ lui Cantemir (în t. IV,
Paris, 1824), exactitatea =tiin\ific[, nu-l împiedic[ totu=i s[-l foloseasc[ f[r[
a-l cita totdeauna, construindu-=i în fond lucrarea în replica fa\[ de a
predecesorului. Atunci când e vorba despre Moldova folose=te direct
DIMITRIE CANTEMIR
"&%
informa\ia provenit[ de la Cantemir. Treisprezece din cele 18 volume ale
Istoriei Imperiului Otoman a lui Hammer (edi\ia francez[) care cuprind
perioada tratat[ de Cantemir în Istoria sa, au surprinz[tor de mult[ infor-
ma\ie cu privire la Moldova. Autorul român este chiar citat pentru domnia
lui Constantin Cantemir (vol. 12, 1838, p. 188) cu inexactit[\i evidente:
Demetrius Cantemir lui-même chef de parti comme son grand-père (...).
9
Dimitrie Cantemir citeaz[ Letopise\ul lui Gr. Ureche cu interpol[rile lui
Simion Dasc[lul =i Axinte Uricariul, De neamul moldovenilor a lui Miron
Costin, Letopise\ul lui Nicolae Costin, cronica despre Cantacuzini (f[r[ a
preciza vreun autor). Evident, istoriografia privitoare la problema
româneasc[ era mult mai bogat[. Fie =i citarea rapid[ =i este edificatoare:
cronica lui +tefan cel Mare, cea a lui Macarie, Azarie, Eftimie, apoi Ion
Neculce, stolnicul Constantin Cantacuzino, anonimul cantacuzinesc, Radu
Popescu, Radu Greceanu, anonimul brâncovenesc, cronica Ghicule=tilor,
Muste, Pseudo-Muste, Alexandru Amiras, Mitrofan Gregoras, Nicolae
Chiparissa, poema lui Palamed =.a.
10
Cantemir echivaleaz[ pe Aladin I din istoriile turce=ti cu Azatines I,
împ[rat de Iconium (cf. Nicephor Gregoras). Trebuie s[ preciz[m c[, în
mod sus\inut, Istoria lui Cantemir, inspirat[ de surse turce=ti, procedeaz[
prin compararea cu cele europene, bizantine, antice pentru echivalarea
denumirilor din punct de vedere lingvistic, geografic =i istoric. Procedând
în acest fel Cantemir nu f[cea decât s[ se înscrie în linia preocup[rilor
istoricilor europeni contemporani care defri=au astfel întinse zone ale
cunoa=terii trecutului =i planetei. Vezi la sfâr=itul acestei lucr[ri Dic\ionarul
surselor =tiin\ifice cantemiriene.
11
Lucr. cit., p. 39.
12
Sclavonia era denumit spa\iul care cuprindea teritoriul locuit de slavii
de sud.
13
Lucr. cit., p. 28.
14
idem, p. 62.
15
În Descrierea Moldovei =i Hronic, ca =i în lucr[rile de istoriografie de
mai mic[ întindere, problema domniei lui +tefan cel Mare e atins[ ca o
justificare pentru ac\iunea antiotoman[ pe care contemporanii s[u aveau
datoria s-o continue. În Manifestul c[tre popor din 1711 Cantemir =i-a
justificat propria sa ac\iune cu acela=i argument: sub ejus dominium ejusque
Prophetae Mahometis previo juramento ipsi praestito Dominus Magnificus
Bogdan Palatinus filius Stephani Palatini plenarius possesor et circa
conditiones pacis tractavit (cf. Documente privitoare la istoria românilor,
vol. I (15181780) culese de la Paris de Gr. G. Tocilescu =i Al. Odobescu,
sau numit[ =i Documentele Hurmuzachi, Bucure=ti, 1886, p. 936). Vezi =i
Prolegomene, nota nr. 21.
16
În fapt remarca e f[cut[ de Miron Costin în De neamul moldovenilor,
ceea ce Cantemir nu precizeaz[. Este important de amintit c[ pentru Cantemir
Miron Costin a fost un model istoriografic. Vezi Prolegomene, nota nr. 32.
"&&
17
În expedi\ia pe care a întreprins-o la Derbent în 1721, cercetând zidul
caucazian, poarta de trecere între nordul =i sudul continentului, Cantemir a
continuat s[ se ocupe de aceast[ problem[. Astfel, el a desenat sabia cu dou[
vârfuri, simbolul lui Ali, afirmând deci c[ zona apar\inea =ii\ilor (per=ilor)
=i nu suni\ilor (turci).
18
Vezi documentele aflate la Arhivele Statului: 18 dec. 1710 (nr. 141-28):
Dimitrie Cantemir înnoie=te =i înt[re=te mila ce au preo\ii, diaconii =i \ârcov-
nicii care sunt la toate bisericile din târgul Ia=i ca s[ fie în pace de dajdia
împ[r[teasc[, domneasc[, vl[diceasc[, de colacii vl[dice=ti =i de orice d[ri
=i angarii. 27 dec. 1710 (nr. 13224) Dimitrie Cantemir împuternice=te pe
+tefan Luca biv treti logof[t a-=i c[uta \iganii oriunde-i va g[si =i a-i aduce
la casa lui. l ian. 1711 (nr. 47, 48, 49CDXXVI) Dimitrie Cantemir înt[re=te
lui Ion Abaza fost al doilea paharnic st[pânirea asupra Sili=tei Borze=ti pe
Jijia =i Codrenii din \inutul Dorohoi, cu mori =i hele=teu în Iub[neasa, parte
din mo=ia Filipe=ti, \in. Suceava =i un loc de cas[ în Suceava, lâng[ biserica
Voivodenie danii ale acestuia de la vara sa Maria Niculescu serd[reas[,
fata lui Dumitru Nacu fost mare paharnic =i de la Isaia Nacu, c[lug[ri, unchiul
lui Ion Abaza. 5 ian. 1711 (nr. 65227) Dimitrie Cantemir pentru scutirea
breslei mi=eilor calici din târgul Romanului de cai de olac, de podvode =i
altele. 9 ian. 1711 (nr. 47214) Dimitrie Cantemir scrie lui Luca
paharnicul =i lui Alexandru c[pitan de F[lciu s[ mearg[ la b[l\ile de la
Luciul =i s[ aleag[ pe ale m[n[stirii Solca de ale paharnicului Constantin.
12 ian 1711 (nr. 70189) Dimitrie Cantemir împuternice=te pe Sandu
Vârnav pârc[labul de Orhei, pe Pavel Vârnav =i pe Apostol Dabija a opri pe
seama lor o moar[ de la Secueni. 16 ian. 1711 (nr. 28 A =i BCLXXXIX)
Dimitrie Cantemir porunce=te lui +tefan Catargiul vel clucer s[ cerceteze
pricina lui Ioanichi c[lug[rul =i a fratelui s[u Lupa=co, nepo\ii lui +tefan
c[pitan ce au cu ni=te r[ze=i de Dimiiani care le calc[ hotarul mo=iei lor
S[ne=ti. 30 ian. 1711 (nr. 8654) Cartea lui Dimitrie Cantemir prin care
scute=te de d[jdii pe preotul, diaconul =i pe \ârcovnicul de la biserica din
satul Tome=ti de la \in. Tutovei. 7 febr. 1711 (nr. CCCLV14) Dimitrie
Cantemir înt[re=te vel vornicului Ion Sturza st[pânirea peste bucata de loc
din Târgul Baia d[ruit[ de Mihai Vod[. 13 febr. 1711 (nr. CCCLV15)
Dimitrie Cantemir red[ lui Ion Sturza vel vornic de |ara de Sus mo=ia din
cuprinsul Târgului Baia pierdut[ în timpul domniei lui Nicolae Voievod. 8
martie 1711 (nr. 106) Dimitrie Cantemir împuternice=te pe jupâneasa
Alexandra =i Maria a-=i c[uta ni=te \igani. 18 mai 1711 (85CLXI) Dimitrie
Cantemir porunce=te lui Dumitra=co Racovi\[ biv hatman ca s[ nu-l mai
trag[ la vecin[tate pe +tefan =i s[-i dea înapoi vitele ce i le-a luat. Toate
aceste documente, ca =i altele, indic[ orientarea politicii interne cantemiriene
în raport cu mica =i marea boierime, cu r[ze=ii =i \iganii sclavi, cu proprietatea
bisericeasc[.
19
În edi\ia englez[ a Istoriei Imperiului Otoman a lui Cantemir, din 1734, exist[
portretul lui Soliman Canuni înf[\i=at cu o carte în mân[: codul s[u de legi.
DIMITRIE CANTEMIR
"&'
20
Arnaudia se numea teritoriul actual al Epirului =i Albaniei.
21
Lucr. cit., p. 273.
22
Idem, p. 275. Se vede de aici cât de mult[ importan\[ acorda Cantemir
p[str[rii m[rturiilor despre trecutul istoric pentru afirmarea drepturilor \[rii
în lumea contemporan[ lui.
23
Nici unul din articolele tratatului de la Lu\k nu se refer[ la eventuale
rela\ii b[ne=ti între cele dou[ \[ri. Dar armata moldovean[ a fost pl[tit[, în
timpul r[zboiului din 1711, de c[tre \ar (art. II al tratatului). În rest, toate
libert[\ile \[rii r[mân neatinse. Exemplific[m: XI P[mânturile principatului
Moldovei vor fi sub st[pânirea domnului potrivit cu vechea hot[rnicie a
Moldovei, care este cuprins[ între râul Nistru, Cameni\a, Bender cu tot \inutul
Bugeacului, Dun[rea, grani\ele \[rii Muntene=ti =i ale Transilvaniei =i
marginile Poloniei, dup[ delimitarea f[cut[ cu acele \[ri; XII Cet[\ile
principatului Moldovei =i ora=ele =i orice alte locuri înt[rite s[ fie p[zite =i
prev[zute cu garnizoane domne=ti sau, cu învoirea domnului, dup[ nevoie,
de ale maiest[\ii noastre \ariene (Cf. Studii. Revist[ de istorie t. 26/1973,
nr. 5. Trad. de Maria Holban =i L, Démény). Originalul tratatului se afl[ la
Biblioteca public[ Saltîkov-Scedrin din Leningrad, Ô 247 N. 60, cu titlul în
original ad[ugat pe o foaie de hârtie în fa\a textului Ïîäëèííûé Äèïëîìú
äàííûé Ãîñóäàðåìú Èìïåðàòîðîìú Ïåòðîìú Âåëèêîìú (âî âðåìÿ
ïðåäûâàíïé åãî âú Ãîðîäú Ëóöêú) 13 Àïðåëÿ 1711 ãîäà, Âîëîññêîìó
Ãîñïîäàðþ Êíÿçþ Äèìèòðèþ Êàíòåìèðó, íà ïðèíÿòïå åãî ñî âñåìú
Âîëîñêèìú Êíÿæåñòâîìú ïîäú ïîêðîâèòåëúñòâîìú Ðîññ¿è; ïðè
ñåìú íàõîäèòñÿ è Ëàòèíñêîé ïåðåâîäú ñú ñåãî Äèïëîìà». Textul a
fost d[ruit bibliotecii în decembrie 1813 de poetul Gavril Romanovici
Derjavin. Vezi Prolegomene, nota nr. 16. Biblioteca nu posed[ un text al
tratatului semnat de Dimitrie Cantemir. Contele Golovkin era un personaj
cultivat, care a între\inut apoi cu Dimitrie Cantemir coresponden\[ filosofic[.
Acestuia i-a trimis înv[\atul principe cunoscuta scrisoare despre cuno=tiin\[,
scris[ în latin[ =i a c[rei dat[ nu e precizat[, dar denot[ o spiritual[ =i
îndelungat[ comunicare între cancelar =i principe. Revenind Ia Tratatul de
la Lu\k, se cuvine s[ remarc[m faptul c[, pe lâng[ pozi\ia exprimat[ de el =i
reflectând inten\iile Rusiei (preambul, art. I, II), exist[ manifestul c[tre
armat[ =i popor semnat de Cantemir (în limba român[ =i latin[). Versiunea
latin[ se afl[ în Documentele Hurmzachi vol. I, a=a cum am mai men\ionat la
nota nr. 15 a acestui capitol. În manifest Cantemir compar[ situa\ia glorioas[
din vremea lui +tefan cel Mare cu aceea de dec[dere din vremea sa, a=a
cum va face =i în Descrierea Moldovei =i notele Istoriei Imperiului Otoman,
pentru a motiva alian\a prin con=tiin\a faptului c[ numai o mare putere se
poate opune unei mari puteri.
24
Lucr. cit., p. 279.
25
Idem, p. 297.
26
Obsesia domniei ereditare a lui Dimitrie Cantemir, finalizat[ conform
art. III =i IV din tratatul de la Lu\k, î=i caut[ argumente =i în domnia tat[lui
"'
s[u. Faptul este istorice=te nedovedit. De asemenea a r[mas nedovedit[
afirma\ia lui Antioh fiul c[ lui Dimitrie Cantemir sultanul îi oferise principatul
Moldovei, în timp ce lui Antioh i-l oferise pe al Munteniei.
27
La b[t[lia de la Zenta a participat Dimitrie Cantemir însu=i, motiv
pentru care supraliciteaz[ importan\a ei.
28
Vezi Prolegomene, nota nr. 2 =i Cadru general, nota nr. 31.
29
Gr. Tocilescu face (arh. II varia 3 pp. 215221) inventarul documentelor
ruse=ti copiate de el din Arhiva Ministerului de Externe din Moscova, Arhiva
Senatului, Arhiva Ministerului de externe din Petersburg =i Arhiva imperial[
din Moscova; inventarul copiilor fotografice (xilografii) executate de el în
Arhiva imperial[ din Moscova, ca =i inventarul copiilor de documente
române=ti publicat în Catalogul .manuscriptelor române=ti, vol. II con\inând
documentele aduse de Tocilescu din misiunea sa în Rusia. De=i n-am g[sit
aceste documente inventariate în special scrisori simpla citire a listelor
(secolele XIVXVIII) ne las[ s[ vedem cu claritate rolul lui Mazeppa în acest
conflict (cf. Ecaterina |ar[lung[, Dimitrie Cantemir în arhivele Gr. Tocilescu,
în Transilvania 6, 7, 8/1988).
30
31
Pe lâng[ pierderea Azovului, Rusia a fost obligat[ s[ distrug[ forti-
fica\iile din zon[. În plus, pierderea de vie\i omene=ti a fost mare. Dup[
cum reiese din Opisul sotniei Konotop din anul 1711, tip[rit de A. Lazarevsk
la Cernigov în 1892, arhivele militare respective au peregrinat de la Cernigov
la biblioteca din Kiev a comisiei arheologice =i apoi la arhiva colegiului
militar al Ucrainei din Harkov. Unit[\ile armate ruse=ti implicate în r[zboiul
de la Prut au fost canalizate spre Ucraina deoarece erau în general ucrainene.
În vol. VI al Documentelor Hurmuzachi (17001750), Socec, 1878, la p. 99,
planul b[t[liei de la St[nile=ti indic[ în stânga sus: Rex Sveciae cum Voivoda
Kyowsky et Cosaccis. A=a se explic[ nu numai peregrinarea arhivelor, ci =i
de ce oastea moldoveneasc[ în retragere s-a îndreptat tot spre Ucraina, iar
primul domiciliu rusesc al lui Cantemir a fost Harkov (17111714). Acolo,
conform arhivei cu nr. Ô 248 on. 58 n. 8, pp. 671005 aflat[ la Arhiva Central[
de Stat pentru acte vechi a URSS din Moscova, a primit mai multe sate.
Men\ion[m Bulatnikov, care va fi botezat Antiohia =i Ciornaia Greazi, care
va fi botezat Constantia, dup[ numele celui mai mic =i celui mai mare dintre
fii. În 1712 Cantemir a c[l[torit la Petersburg (prin Moscova) spre a participa
la o recep\ie dat[ de cneazul Cerkaski (cf. Cáîðíèê ðóññêîãî èñòîðè÷åñêîãî
îáùåñòâà, LXI, p. 176). Acolo se afla, ca din întâmplare, ambasadorul
englez. C[l[toria a durat din 7 febr. 1712 pân[ la sfâr=itul lui iulie acela=i
an. Dac[ drumul de la Harkov spre capital[ a fost înso\it de rapoarte foarte
dese semnate de Makulov, care informau despre etapele c[l[toriei, compor-
tarea suitei (cam o sut[ de persoane) etc, la întoarcere Cantemir însu=i
scrie, dup[ ce ob\inuse s[ primeasc[ un stipendiu de 6000 de ruble anual =i
s[ se mute la Moscova. Contele Golovkin l-a ajutat în acest sens (p. 179 a
arhivei citate). Casandra Cantemir s-a îmboln[vit în urma acestei c[l[torii,
DIMITRIE CANTEMIR
"'
în toamna lui 1712. A decedat în 1713. Arhiva comentat[ mai sus a fost inves-
tigat[ de Elena lonescu, iar rezultatele publicate în Muzeul Na\ional, I/1974.
32
În arhiva Tocilescu II varia 3 aflat[ la BAR sunt copiate mai multe
scrisori ale bailului Vene\iei la Constantinopol trimise dogelui în intervalul
18 oct. 1670 febr. 1760. Ele au fost copiate cu ajutorul unui copist, în
perioada când Tocilescu, implicat în alc[tuirea colec\iei Hurmuzachi, s-a
întors de la Paris oprindu-se pentru s[p[turi arheologice pe insula Torcello
de lâng[ Vene\ia. În leg[tur[ cu uciderea lui Brâncoveanu descoperim c[
antecedentele erau create înc[ din 1703, de pe vremea evenimentelor relatate
de Cantemir în Istoria ieroglific[. Acesta din urm[, descriind întâlnirea
moldovenilor cu muntenii (animale =i p[s[ri) îl a=az[ pe Brâncoveanu între
boierii de rangul doi. Scrisorile vene\iene motiveaz[ astfel respectiva
c[l[torie: Il Bassarabachi passera in Valachia. Ebbe ludienza dal Primo
Visir avendo esibito di accrescer 120 borse alle 273 che corrispondeva
annualmente quella Provincia. (p. 190 v.) Iar sfâr=itul lui Brâncoveanu: Il
vecchio Principe di Valacchia fu decapitate con tutti i suoi figliuoli maschi
alla presenza del Gran Signore. (...) Furono fatte tradure le carte che furono
portate dalla Valacchia per quello riguarda i depositi che aveva quel Principe
sopra i banchi di Venezia. Amintim, în acest context, c[ principatele dun[-
rene î=i pl[teau tributul c[tre Poart[ prin b[ncile vene\iene. De aceea r[zboiul
de la Prut =i domnia lui Cantemir au intrat de asemenea în vizorul Vene\iei
(cf. Ecaterina |ar[lung[ în Manuscriptum 2/1988).
33
E probabil ca Dimitrie Cantemir s[ fi cunoscut Poema lui Palamed. Pe
Ioan Cariofil îl citeaz[ în Istoria Imperiului Otoman. N-ar fi iar[=i exclus s[
fi auzit de Mitrofan Gregoras aflat în proaste rela\ii cu Nicolae Mavrocordat
=i care a scris Cronica |[rii Române=ti (17141716). E pu\in probabil s[ fi
auzit de Alexandru Amiras =i Nicolae Chiparissa. Cât despre m[rturiile orale
ale unor munteni, ele sunt men\ionate în Hronic =i se refer[ la ruinele podului
lui Traian de la Dun[re.
34
Vezi cap. Cadru general, paragr. Occidentul =i Orientul.
35
La Biblioteca Academiei de +tiin\e din Leningrad, F. 266 se afl[
Albumele cu schi\e, h[r\i, planuri, desene =i gravuri ale Cabinetului lui Petru
cel Mare. Ele indic[ exact deschiderile Rusiei la momentul respectiv. Iat[
con\inutul pe scurt al celor opt volume: schi\e arhitectonice =i de fortifica\ii
defensive cu explica\ii în francez[ =i german[, unele traduse în rus[. Ex.
Methode nouvelle, universelle et facile de fortifier toutes les sortes de places
tant regulières quirregulières sur le côté extérieur ou sur lintérieur. E
interesant un tabel al echivalen\elor unit[\ilor de m[sur[ pentru lungime
care cuprinde Fran\a, Anglia, Italia, Portugalia, Spania, |[rile de Jos,
Germania, Danemarca, Rusia, dar nu =i Imperiul Otoman. G[sim schi\e de
nave de lupt[ cu insisten\[ asupra tehnicii de stabilizare pe ap[. Informa\ia
preponderent[ e în limbile englez[ =i rus[, schi\e arhitectonice (fa\ade, sc[ri,
corni=e, apartamente cu amplasarea optim[ a mobilierului, palate, gr[dini,
detalieri pe etaje). Informa\ia e dat[ în german[ (=eful cabinetului era între
"'
17171730 Schumacher), italian[, danez[, francez[ =i rus[. Se insist[ asupra
calculului de rezisten\[, întâlnim apoi bastioane, planuri de cet[\i fortificate,
citadele (Tours, Grave, Charleroy, Bonn, Mainz, Mittau, Schlüsselburg etc.)
cu informa\ia în francez[, danez[, german[, rus[; planurile unor b[t[lii
celebre (ex. 12 iulie 1695-Namur; 27 apr. 1709-Narva; 27 sept. 1703 Limbourg;
11 febr. 1695 Copenhaga =.a.), unele din acestea f[când parte din grupul
de h[r\i date de Schumacher lui Delisle. Trebuie s[ men\ion[m c[ în acest
album se afl[ =i planul b[t[liei de la St[nile=ti, inedit pân[ ast[zi, cu textul
explicativ în limba german[. Pe el se poate vedea pozi\ia ocupat[ de
moldoveni în ansamblul b[t[liei. Sunt desenate modele de armament: tunuri,
bombardiere etc. În sfâr=it, albumele Cabinetului con\in harta v[rs[rii în
mare a unor fluvii, cu informa\ia în francez[, german[, rus[ =i danez[.
Delisle a studiat =i o parte din aceste h[r\i. A=a cum rezult[ deci, orientarea
Rusiei era net european[ =i nu, cum crezuse Cantemir, axat[ pe conflictul
religios cu Imperiul Otoman. De altfel, în calitatea sa de senator el va lua
cuno=tin\[ de acest fapt. În Onucaíèå äëú àðõèâà Ìîðñêîãî Ìèíèñ-
òåðñòâà çà âðåìÿ ñú ïîëîâèíû XVII äî íà÷àëà XIX, cmoëòïÿ, t. 1,
Petersburg, 1877, întâlnim al[turi de documente referitoare la anul 1711 =i
la =ederea lui Cantemir la Harkov (pp. 26, 30, 518, 535, 609, 613, 621,
627, 628, 629), altele care ilustreaz[ activitatea sa de senator, în special în
preg[tirea expedi\iei caspice. În\elegerea real[ a deschiderilor europene
ale Rusiei =i-a spus cuvântul inclusiv în crea\ia lui Cantemir, în special în
registrul de note al Istoriei Imperiului Otoman, dar =i în adresabilitatea Descri-
erii Moldovei =i a versiunilor latine ale Hronicului.
36
Un fapt necunoscut de Cantemir era diploma primit[ în 1701 de
Brâncoveanu din partea Rusiei. Vezi Cadru general, nota 56. Trebuie s[
remarc[m, dac[ a=a au stat lucrurile, politica identic[ desf[=urat[ de Rusia
fa\[ de ambele principate române. Documentele originale n-au fost g[site
pân[ azi.
37
În arhiva 5148 II a lui Gr. Tocilescu aflat[ la BAR, p. 606 e reprodus în
traducere un fragment din scrisoarea trimis[ sultanului de c[tre Nicolae
Mavrocordat la 3 sept. 1711 =i referitoare la Cantemir: dar a fost a=a de
de=tept =i de cu minte încât =i pe muscali i-a vârât în bucluc (...) Vezi
Prolegomene, nota nr. 17.
38
Cf. Gheorghe Bevziconi C[l[tori ru=i în Moldova =i Muntenia, Institutul
de istorie na\ional[ din Bucure=ti, 1947. Mai trebuie de asemenea remarcate,
în acest context, al[turi de jurnalul lui del Chiaro, însemn[rile lui Philippe
le Masson du Pont, inginer militar al lui Ioan Sobieski =i De la Croix, secretarul
marchizului de Nointel la Ambasada Fran\ei din Constantinopol. Primul
vorbe=te cu detalii despre campania din Moldova din 1686, de pe vremea
lui Constantin Cantemir, al doilea descrie ceremonialul instal[rii domnilor
=i func\iile boiere=ti în Moldova în stilul de mai târziu al Descrierii Moldovei.
Vezi C[l[tori str[ini în \[rile române, vol. VII, Ed. +t. =i enciclopedic[, 1980.
În ce-l prive=te pe al doilea autor, s-ar putea ca Dimitrie Cantemir s[-l fi
DIMITRIE CANTEMIR
"'!
cunoscut personal în perioada refugiului la ambasada francez[. Respectivul
a decedat probabil în 1704.
39
Cantemir citeaz[ în Hronic (dic\ionarul de nume =i text) aceste surse
cu care polemizeaz[: interpol[rile lui Simion Dasc[lul =i Misail C[lug[rul
din Letopise\ul lui Ureche, Bielski, Kovaczoczy Fárkas, Dlugosz, hronograful
bulg[resc, hronicul slovenesc, Kíèãà ñòåïåííàÿ (öàðñêîãî ðîäîñëîâèè è
å¸ çíà÷åíèå), letopise\ul cantacuzinesc, Mauro Orbini, Orichovici, Pahomie
logof[tul cu Pyccêèé õðîíîãðàôú, Sarnièki, Strijkovski, Cronica munte-
neasc[ scris[ grece=te de logof[tul +erban.
40
E vorba despre Cartea genealogic[ a Rusiei (Pyccêàÿ ðîäîñëîâèÿ
êíèãà). Familia Cantemir a fost trecut[ în aceast[ carte (cf. ed. a II-a, 1895).
41
Vezi Prolegomene, nota nr. 47; Ecaterina |ar[lung[, Le rôle de la mer
Méditeranée dans lhistoriographie de Dimitrie Cantemir în Travaux du VI
Congrès international des etudes sudest européennes, Sofia, 1989.
42
43
Gibbon The History of the decime and fale of the Roman Empire e o
lucrare construit[ ca =i Istoria lui Cantemir dup[ ideea cre=terii =i descre=terii.
În textul men\ionat mai sus în nota nr. 8 din Journal asiatique =i intitulat
Sur lhistoire-ottomane du Prince Cantemir, Hammer se refer[ =i la punctul
de vedere al lui Gibbon despre Istoria lui Cantemir luându-=i-l ca aliat =i
încercând s[ replice, pe aceast[ baz[, orientalistului englez Sir William Jones,
care spunea despre Cantemir: He was educated at Constantinople and
acquainted from his earliest youth, with the genius and manners of the
Turcs, and as he was eminently skilles in the Arabic, Persian and Turkish
languages, he was enabled to draw its knowledge of their affairs from the
fountainhead; nothing is asserted in it that has the apparence of falshood,
nor any essential thing omitted that has the least collur of truth. (Prefatatory
discourse to an essay on the history of the Turks, Appendice A to the memoirs
of the life. writings and correspondence of S. W. Jones by L. Teignomouth,
London, 1806, pp. 495 498).
44
E vorba de Abraham Ecchelensis, bibliotecar al Vaticanului în secolul
al XVII-lea, alc[tuitor al Catalogului de surse orientale al bibliotecii
Vaticanului valabil =i ast[zi. Vezi dic\ionarul de surse de la sfâr=itul acestei
lucr[ri.
45
Vezi Cadru general, nota nr. 68.
46
Reproducem considera\iile lui Gr. Tocilescu în leg[tur[ cu caracterele
de liter[ =i manifestele tip[rite la Astrahan: Din noti\ele lui Ilinski
traduc[torul, fost secretar particular la Prin\ul Cantemir, se vede c[ la 14
aprilie anul 1722 prin\ul a fost la Preobrajenski =i tot atunci a fost porunc[
s[ fac[ model pentru literele turce=ti. În expedi\ii (contra per=ilor) s-au fost
trimis literele pentru a se tip[ri pe Volga manifesturile. Greu de gândit ca
aceste manifesturi s[ se p[streze pân[ acuma în original; dar pentru tip[rirea
lor s-a p[strat o scrisoare a prin\ului Cantemir c[tre secretarul Cabinetului
Makarov datat[ 14 iulie 1722. Vezi Prolegomene, nota nr. 59. Toate caracterele
"'"
de liter[ ale tipografiei se afl[ ast[zi la Hunterian Museum Library Glasgow
sub titlul de înregistrare Alphabetum Arabicum ex typographia Demetrii
Cantemiri Principis Moldaviae. Titlul rus al alfabetului indic[ data de 9 ian.
1723. Tot la Hunterian Museum Library, N. 2111 Fasciculus ms. orientalium
se afl[ prima pagin[ a catehismului. E bilingv[, cu caractere arabe =i ruse,
fiind probabil exemplarul trimis spre aprobare Sf. Sinod. Are titlul de înregis-
trare Demetrii Cantemiri Principis Moldaviae intium Catechisi Turcici et Russici
(cf. Gr. Nandri= Rumanian Exiles in 18-th Century Russia, în Revue des
études roumaines 1/1953).
47
Afl[m din jurnalul cantemirian pe 1722 c[ autorul a naufragiat în
octombrie aflându-se pe corabia lui A. P. Volînski, guvernatorul Astrahanului,
care a l[sat un jurnal asupra expedi\iei caspice intitulat, ca al lui Petru cel Mare,
Ïîõîäíûé æóðíàëú. Cantemir a murit de diabet.
48
Texte publicate în Manuscriptum, 2/1987, de Ecaterina |ar[lung[.
49
V. P. Lîs\ov Campania persan[ a lui Petru I (17221723), Consiliul
Universit[\ii din Moscova, 1951.
50
Lucr. cit., p. 118. Vezi mai sus =i nota nr. 46. Lîs\ov spune iunie în loc
de iulie, f[r[ a-1 pomeni deloc pe Cantemir.
51
Idem, p. 119
52
Ibid., p. 123
53
Actele de la Arhivele Statului din Bucure=ti =i Ia=i cu privire la danii
de mo=ii, .acte semnate de Cantemir în calitate de domn. Vezi =i nota nr. 18.
54
Cf. Onucú äîêóìåíòîâú è äëú õðàíÿùèõñÿ âú ñåíàòñêîìú àðõèâ,
omg. I, t. I, St. Petersburg, Tipografia Senatului, 1909, con\ine inventarul
documentelor Senatului din perioada 17211722 semnate =i de Dimitrie
Cantemir. Sunt 29 de documente, dou[zeci din 1721 (începând cu 3 martie,
restul din 1722, sfâr=ind cu 2/3 mai). Primul document, nr. 462, e semnat
de Men=ikov, Golovin, Matveev, +afirov, Tolstoi, Apraxin =i Cantemir =i se
refer[ la o dispozi\ie în leg[tur[ cu plata trupelor generalului Volkov în
vederea plec[rii la Novgorod. Ultimul document, nr. 539, se refer[ la un ucaz
imperial citit de Alexei Makarov în vederea deplas[rii \arului de la Moscova la
Kolomna. Semneaz[ Golovkin, Dolgoruki, Tolstoi, +afirov, Cantemir, Matveev.
Probleme de geografie
1
În Arhiva Academiei de +tiin\e din Leningrad, paçä. II on. 1 N. 126 se
afl[ în manuscris lucrarea lui Ï.È. Ðû÷êîâ Êðàòêèå èçâåñòèå î òàòàðàõ
è î íûíåøíåì ñîñòîÿíèè òåõ íàðîäîâ êîòîðîå â Åâðîïå ïîä èìåí
òàòàð ðàçóìåþòñÿ.. Ea ofer[ indicii de pre\ despre accep\iile imprecise
ale numirii de t[tar în viziunea europenilor. Din acest punct de vedere
Dimitrie Cantemir se comport[ ca un european. Extremul Orient nu-i era
cunoscut în profunzime. Calit[\ile sale de orientalist trebuie raportate la
lumea otoman[ =i contextul form[rii sale în aceast[ lume.
DIMITRIE CANTEMIR
"'#
2
Manuscrisul ne-a parvenit în copia executat[ de Costea Dasc[l de la
biserica din Schei între 16931703. A fost descris =i comentat de M. Popescu-
Spineni în studiul Un manuscris românesc de geografie din secolul al XVII-lea,
publicat în Studii =i cercet[ri de bibliografie, V, f.a.
3
4
O surs[ de epoc[ ne informeaz[ c[ lucrarea a fost tradus[ în limba
rus[ pentru Petru I de c[tre Ivan Groznîi, dar n-a fost tip[rit[. Versiunea
aceasta nu s-a g[sit. Afirma\ia o face G. F. Miller, care se refer[ =i la faptul
c[ manuscrisul original al Istoriei Imperiului Otoman a fost cump[rat la
licita\ie dup[ moartea lui Antioh Cantemir de c[tre contele Thompson. (Cf.
Ô 199 N. 149 r. 3 N. 5 arhiva G. F. Miller, ÖÃÀÄÀ, Moscova).
5
La ÁAH exist[ dou[ exemplare ale h[r\ii Constantinopolului (V. P. K/
46 =i V.P. K/47), ambele în versiune A. P. Zubov. Paul Cernovodeanu le-a
identificat în cursul c[l[toriei în URSS din 1986 (Vezi Revista de istorie
nr. 6/1987 =i Magazin istoric 2/1989). Dimensiunile planului gravat sunt
59,5 x 82,5 cm. La sec\ia etnografie a ÁAH exist[ indiciul c[ harta care are
prima din cotele men\ionate mai sus provine din Arhiva Sf. Sinod. Putem
presupune c[ ea a ajuns acolo odat[ cu Kíèãà ñèñòèìà, înso\ind avatarurile
tip[ririi acesteia, mai ales c[ Zubov î=i dateaz[ lucrarea. Pe desenul palatului
cantemirian aflat pe hart[, în stânga sus, el scrie Ãðûäî Àëåx¿è Çóáîâú
è Áuðõå, iar pe desenul portului aflat la jum[tatea laturii din dreapta a
h[r\ii (12,5x24,5 cm) scrie Ãðû. Àëå. Çuáîâú: 1720. Anul coincide cu
acela al termin[rii Sistemului sau întocmirii religiei muhammedane.
6
Desenele simbolice aflate pe hart[ vor fi comentate în capitolul referitor
la activitatea de plastician a lui Dimitrie Cantemir.
7
Titlul cu care figureaz[ în biblioteci harta stolnicului Cantacuzino,
tip[rit[ la Pavia în 1700, este Indice topografico del Principato di Valachia...
secondo lesatissima descrizione che ne dieda il fu conte Constantin Cantacuzino
al celeberrimo medico e filosofo Giovanni Constantino Brancovani Principe di
Valachia. (Cf. Marin Popescu-Spineni, Rumäniens anteil in der Kartographie
în Buletinul SRR de Geografie, LV, 1937).
8
GeorgeVâlsan Harta Moldovei de Dimitrie Cantemir, în Academia
Român[, Memoriile Sec\iunii Istorice, seria III, t. VI, 1927, Bucure=ti.
9
Monumenta cartographica... a fost d[ruit[ B.A.R. de c[tre Nicolae Titulescu
=i con\ine cele mai vechi h[r\i de care dispune pân[ ast[zi Biblioteca Academiei.
10
George Vâlsan a descoperit un exemplar al acestei h[r\i la Bibliothèque
Nationale la Paris, iar Paul Cernovodeanu înc[ dou[ la Londra la British
Library. Vezi Prolegomene, nota nr. 58.
11
Vezi C[l[tori str[ini în \[rile române, vol. VIII, Ed. +tiin\ific[ =i
Enciclopedic[, Jacques Moreau de Brasey £Campania de la Prut din 1711¤
12
Idem, Erasmas Heinrich Weissmantel £Jurnalul de campanie. În anii
1710-1711¤
13
În leg[tur[ cu harta Moldovei executat[ de Dimitrie Cantemir consi-
der[m necesar s[ oferim cititorului câteva informa\ii suplimentare. În 1915,
"'$
bibliotecarul principal Isnard de la Bibliothèque Nationale din Paris a publicat
primul studiu asupra acestei h[r\i, aducând în discu\ie referirile lui Delisle
la ea =i felul cum fusese achizi\ionat[ de acela. Se =tie c[ N. I. Delisle, J. G.
Lubernois =i D. Bernoulli au primit din ordinul Senatului, de la =eful departa-
mentului geografic al lui Petru I, o serie de h[r\i în vederea alc[tuirii atlasului
lumii. Harta Moldovei nu se afla acolo. Delisle scrie în notele sale (portefeuille 11,
article 96) c[ avea la copie de quelques mémoires du Prince Demetrius
Cantemir, dernier hospodar de la Moldavie, qui mont été communiquéz à
Peterbourg par M. Gross, par lordre du Prince Cantemir, lun des fils de
Demetrius Cantemir, le 20 juillet 1726. E vorba desigur de Antioh Cantemir.
Mai departe Delisle spune: ,,la copie du commencement de la description
de la Moldavie, composée en latin par le prince Demetrius Cantemir, quil
avoit intitulé Dacia vetus et nova. Ce livre mavoit été communiqué à
Peterbourg en 1726, par lordre de son fils, avec une grande carte faite à la
main, mais je neus pas le temps de prendre une copie de lun ni de lautre
mais seulement du commencement du livre. (...) Depuis ce temps, jai reçu
dHollande une reduction gravée de la Carte de Moldavie (...) Cette carte
est datée de lannée 1737. Dimensiunile h[r\ii gravate, cf. George Vâlsan,
sunt 510X 385mm. Titlul originalului trebuie s[ fi fost cel al Descrierii
Moldovei. În 1761, alc[tuind atlasul Europei, geograful francez dAnville se
refer[ la teritoriul locuit de poporul român în ace=ti termeni: Une grande
carte manuscripte de la Transilvanie, dressé dans le pays, mayant été commu-
niquée, jai eu loisir den faire une réduction qui renferme ce que loriginal
contenait dessentiel et de plus intéressant pour notre curiosité. Jai connu
par ce moyen que dans la grande carte de Hongrie par Muller, il y avait
beaucoup a redire sur la Transilvanie. Il existe une carte particulière de la
Valakie dont lauteur port le nom de Cantacuzène et qui est dediée a un
Comnène, archevèque de Drista. Enfin, il ma été permis par le prince
Antiochus Cantemir, ambassadeur de Russie auprès du Roi, de copier en
entier la carte de Moldavie dressée par Demetrius Cantemir son père, dans
le temps quil gouvernait cette province en qualité de Hospodar ou de Voïvode.
Comme ces morceaux, ainsi que beaucoup dautres ne sont pas assujétis a
une rigueur géometrique, jai senti quon ne pouvait les allier, pour me
composer un tout assez régulier sans y employer du travail et de lintelligence
(...) et en représentant dans un coin de la carte les mêmes contrées réduites
a ce quon connaît de position dans lantiquité, cette carte pourrait être
intitulée Dacia vetus et nova. Numele e prin urmare acela=i cu cel v[zut de
Delisle în urm[ cu o jum[tate de secol, iar con=tiin\a unit[\ii poporului
român în virtutea locuirii sale pe teritoriul Daciei =i apartenen\ei la romani-
tate începea s[ se impun[ în Europa. Trebuie precizat îns[ c[ harta lui
dAnville nu folose=te decât 200 din cele 800 toponime ale h[r\ii lui Cantemir.
Iar în edi\ia a doua a atlasului, din 1779, el renun\[ la harta lui Cantemir în
favoarea aceleia mai noi a lui Schmidius (Schmidt). Detaliile geografice
sunt astfel mai corecte, dar denumirile nu. Schmidt era, de fapt, urma=ul lui
DIMITRIE CANTEMIR
"'%
Schumacher în func\ia de =ef al sec\iei de cartografie a cabinetului \arului.
H[r\ile Moldovei =i Munteniei fuseser[ cartografiate pân[ în 1739, deoarece
Muntenia e înf[\i=at[ cu hotarul pe Olt. George Vâlsan conchide, comparând
edi\iile atlasului dAnville, c[ dimensiunile h[r\ii Moldovei a lui Cantemir
trebuie s[ fi fost 850 x 650 mm, deci comparabil[ cu a Constantinopolului.
În URSS nu exist[ copii dup[ harta lui Cantemir =i, evident, nici originalul.
Iat[ ce spune V.F.Gnuceva în lucrarea Departamentul geografic al Academiei
de +tiin\e în secolul al XVIII-lea, ap[rut[ la Leningrad în 1946: Printre destul
de numeroasele sale lucr[ri istoriografice se afla Descrierea istorico-geografic[
a Moldovei editat[ de Büsching numai în 1789 în traducere german[. Evident
=i N. I. Delisle o are în vedere în materialele sale geografice (p. 120).
14
Identificarea lui Vâlsan s-a f[cut pe baza desenelor publicate de
Tocilescu în cuprinsul lucr[rii Collectanea orientalia. El consider[ c[ Tocilescu
a publicat în vol. VII de Opere, sec\iunea numit[ mai sus, aceea=i schi\[ pe
care Delisle o de\inea înso\it[ de urm[torul text în dreptul ora=ului: Aulae
dicuntur esse 800. Iar sub aceste cuvinte: Urbis Tarku Rudera ubi funda-
menta urbis ab oppido bodierno versus orientem usque ad mare Caspium in
recta linea in figura quadrata hinc inde apparent in longum ad miile circiter
orgyias, in latum ad dimidum fere ejusdem magnitudinis in annalibus eorum
antiquitus Semender fuisse apellata perhibent. În josul paginii: Mare
Caspium, iar în lungul liniei \[rmului: arenosa. Deasupra notei despre
Tarku e scris: pars orientalis, iar în dreapta figurii: pars septentrionalis.
În leg[tur[ cu aceast[ hart[, ale c[rei dimensiuni sunt 62×58 cm, Delisle
nota: Partie ou restes danciens murs et tours dans les montagnes auprez
de Derbend observez et mesurez par le Prince Demetrius Cantemir lorsquil
y etait avec le Czar Pierre I, lan... Mr. Gross qui me lavoit communiqué le
20 juillet 1726 lavait intitulé ainsi: Charta major continens delineationem
muri illius vasti in dorso Caucasi protensi. Delisle mai de\inea, de asemenea
de la Gross, o vedere panoramic[ a Caucazului executat[ de Cantemir de pe
mare =i intitulat[ de Gross Longa quaeda fascia legionis ad urbem Tarku
conspectum exhibens.
15
Originalul h[r\ii publicate de Vâlsan se afl[ la ÁAH, cota N. ¡ 73813.
Dimensiuni: 632 x 512 mm. N-are chenar marginal. A fost descoperit[ de
Paul Cernovodeanu. Pe hart[ conturele mun\ilor sunt desenate cu tu= negru,
restul cu acuarel[: cenu=iu pentru umbrele mun\ilor =i ape, bej pentru zidul
caucazian =i roz-mov pal pentru cercul rozei vânturilor. Dincolo de zid, în partea
de sus a h[r\ii, conturele mun\ilor sunt schi\ate direct cu pensula cu acuarel[
(cenu=iu). În dreapta jos se afl[ scala, în latin[, deasupra c[reia e scris în
creion Derbent in Bersien. Pe hart[ sunt =ase toponime în limba latin[.
Prin confruntare rezult[ c[ Bayer a reprodus în De muro Caucaseo o sec\iune
a acestei h[r\i cuprinzând un segment din roza vânturilor. Pe dos e scris,
probabil de Delisle: Mur auprès du Derbent. Trebuie s[ remarc[m totu=i
c[ Delisle spunea auprez =i Demetrius, Derbend nu auprès, Dmetré,
Derbent. Pe hart[ e figurat amplasamentul trupelor ruse=ti. Pe roza vânturilor
"'&
nu sunt notate punctele cardinale. Tot la ÁAH, în vol. III al albumelor
Cabinetului de h[r\i al lui Petru I, F. 266, la nr. 179, p. 53 se afl[ un plan al
Derbentului. Are lungimea de 142 cm, iar l[\imea este, în stânga, de 32,1 cm
=i în dreapta de 35,2 cm. Partea mai lat[ \ine în lungime 24,4 cm din lungimea
total[. Aceast[ parte mai lat[ reproduce, redus[ la scar[, harta lui Cantemir
men\ionat[ mai sus. Toponimele sunt acelea=i, dar traduse în rus[. În afar[
de aceast[ reproducere e figurat[ incinta Derbentului cu zidul de incint[.
Desenul e color, conturele cu tu= negru, zidul cu acuarel[ verde-galben,
acoperi=urile caselor cu ro=u etc. Pe roza vânturilor punctele cardinale sunt
în german[ (ini\ialele), în stânga sus titlul e dat în rus[ =i afl[m c[ e vorba
de harta ora=ului rusesc Derbent (ori el a devenit rusesc în 1725). În
dreapta jos scala e tot în limba rus[. E probabil ca ansamblul s[ fi fost
executat pe baza informa\iilor provenite din Collectanea orientalia, dar
nu executat de Cantemir. În perioada respectiv[ =eful Cabinetului de h[r\i
era Schumacher (între 17171730), care putea auzi Bersien în loc de
Persien. Deasupra h[r\ii ora=ului =i zidului caucazian e figurat planul lor,
cu o linie de contur dubl[. Surse ulterioare indic[ drept autor al acestei
h[r\i pe G. F. Miller. Arhiva acestuia ar trebui cercetat[ pentru mai multe
informa\ii referitoare la activitatea istoriografic[ =i de geograf a lui Cantemir.
16
Aceste dou[ texte au fost g[site de Tocilescu în 1878 cu titlul pe care
l-am mai men\ionat, Collectanea orientalia. De atunci textul n-a mai putut
fi identificat în arhivele sovietice. În opisul departamentului de geografie al
Academiei de +tiin\e din Leningrad figureaz[, la nr. 165, anul 1728: Tractus
Orientali Caucasi cum vestigiis muri veteris in eo ducti, descriptus a
celsissimo Principe Demetrio Cantemiro. Sunt date dimensiunile h[r\ii,
21×16,5 cm, =i num[rul paginilor de text: 425 463. Cu liter[ mai mic[ e
scris Th. S. Bayer De muro Caucaseo commentarii (cf. V. F. Gnuceva,
lucr. cit.). Acesta este sau un text (=i o hart[) inedit([) sau titlul actual al
ansamblului Collectanea orientalia. Bayer î=i publicase De muro Caucaseo
în 1726. Edi\ia din 1770 a acestei lucr[ri, ap[rut[ la Halle, are 30 de pagini.
Textul lui Tocilescu are cu pu\in peste 30 de pagini. Ar putea fi vorba de
diferen\a dintre un text scris de mân[ =i unul tip[rit. Acest titlu men\ionat
de Gnuceva a fost pomenit incomplet de M. Popescu-Spineni în 1937 (vezi
nota nr. 7) ca existând la Petersburg (f[r[ precizarea dac[ =i unde anume l-a
v[zut). Titlul pe care-l d[: Tractus orientali Caucasi cum vestigiis muri
veteris in eo ducti descriptus.
17
Aceast[ informa\ie coincide cu indica\ia arenosa de pe harta
panoramic[ a lui Delisle.
18
Aceste indicii puteau sta la baza h[r\ii Derbentului din volumul III al
albumului de h[r\i, planuri, schi\e =i desene provenind din Cabinetul lui
Petru I (vezi nota nr. 15).
19
Jurnalul lui Volînski, ca =i al maiorului von Klugenann, participant la
expedi\ie. Vezi nota nr. 47 la cap. Dimitrie Cantemir istoriograf.
20
Vezi =i Marin Popescu-Spineni, România în izvoare geografice =i
cartografice, Editura +tiin\ific[ =i Enciclopedic[, 1978.
DIMITRIE CANTEMIR
"''
De la istorie la cultura
>
1
Dimitrie Cantemir, Operele Principelui..., Ed. S.A.R., vol. VIII, 1901
(Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor) p. 161 162, apoi Operele
Principelui..., Ed. S.A.R., 1876, vol. III-IV (Istoria Imperiului Otoman), p. 274.
2
Hronicul, ed. cit., p. 161
3
Istoria Imperiului Otoman, ed. cit., pp. 145, 264.
4
Dimitrie Cantemir, Operele Principelui... Ed. S.A.R., vol. VII, 1883
(Collectanea orientalia) p. 29 =i urm.
5
Hronicul, ed. cit., p. 249 =i Istoria Imperiului Otoman, ed. cit., p. 274.
6
Hronicul, ed. cit., p. 249.
7
Istoria Imperiului Otoman, ed. cit., p. 419.
8
Aceast[ eviden\iere a meritelor numai ale unei ramuri din familia
Cantacuzino nu era lipsit[ de un substrat direct legat de condi\iile exilului
cantemirian. Autorul considera c[ Toma Cantacuzino, ca =i el însu=i, continu[
în spirit politica lui +erban Cantacuzino de eliberare a principatelor de sub
jugul otoman. P[stra, în acest fel, ideea unit[\ii de ac\iune a pretenden\ilor
p[mânteni la tronul principatelor. De altfel, ultimul Cantemir care a tr[it în
Rusia în prima jum[tate a secolului al XIX-lea era un Cantacuzino în linie
matern[ =i se numea tot Dimitrie. Vezi Cadru general, nota nr. 63.
9
Vita Constantini Cantemiri, Editura Minerva, 1973; Istoria Imperiului
Otoman, ed. cit, p. 539.
10
Istoria Imperiului Otoman, ed. cit., p. 141 145.
11
Giorgio Vasari, Vie\ile pictorilor, sculptorilor =i arhitec\ilor, 3 vol., Ed.
Meridiane, 1968.
12
Vezi Adrian Fochi, Dimitrie Cantemir etnograf =i folclorist în Revista de
etnografie =i folclor 1/1964.
13
Editura Minerva, B.P.T., 1980, 5 vol.
14
Descrierea Moldovei, Ed. Academiei RSR, 1973, p. 345.
15
Vezi Cartea celor o mie =i una de nop\i, Ed. Minerva, vol. IXIV, 19661976.
16
Afirma\ia e f[cut[ în Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane,
ed. cit., p. 191.
17
Descrierea Moldovei, ed. cit., p. 321.
18
Idem, p. 333.
19
20
Hronicul..., ed. cit., p. 7.
21
Historia Moldo-Vlachica, în Opere, vol. IX, partea I, Ed. Academiei
RSR, 1983, p. 197.
22
Hronicul..., ed. cit., p. 23 =i urm.
23
Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane, ed. cit., p. 28.
24
Idem, p. 455-456.
25
Descrierea Moldovei, p. 373
26
Idem.
#
27
Istoria Imperiului Otoman, ed. cit., p. 292. În leg[tur[ cu p[trunderea
lui Cantemir în universul medicine vezi N. V[t[manu, Dimitrie Cantemir
iatrofilosoful în Viata medical[ XXI, 2/1974.
28
Descrierea Moldovei, ed. cit., cap. Despre literele moldovenilor.
29
Cf. Virgil Cândea, Une politique culturelle comune roumaino-arabe dans
la première moitié du XVIII-e siècle, în Bulletin AIESEE, III, l /1965.
30
În Biblioteca Seminarului din Blaj se afla înc[ la 1850 un manuscris
intitulat Historia sau res gestae nationis Valachiae, care reprezenta o copie a
Hronicului lui Cantemir, dup[ cum atesta însemnarea bibliotecarului:
Fragment dein Istoria lui Cantemir. Pagina\ia începea la pag. 7 =i se termina
la 608. Aceast[ copie fusese achizi\ionat[ la Viena de Ioan Clain de la un
negustor care o cump[rase la Moscova, la licita\ia averii lui Constantin
Cantemir, fiul cel mare al lui Dimitrie, decedat f[r[ urma=i. Vezi =i
Prolegomene nota nr. 19.
Constiinta
. . filosofica
>
1
Lévi Eliphas, Histoire de la magie, Librairie Félix Alcan, Paris, 1922.
2
René Berthelot, La pensée de lAsie et lastrobiologie, Payot, Paris, 1938.
3
Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane, ed. cit., pp. 446448.
4
Lévi Eliphas, lucr. cit.
5
Filosofia greac[ pân[ la Platon, vol. I, Partea a II-a, Ed. +tiin\ific[ =i
Enciclopedic[, 1979.
6
Ovidiu, Metamorfoze, Editura Academiei RPR, 1959.
7
Mihai Eminescu, Scrisoarea a V-a. Obiec\ia f[cut[ de Sf. Sinod Rus, în
frunte cu Teofan Prokopovici, fa\[ de Sistemul sau întocmirea religiei
muhammedane, a fost aceea c[ face cunoscut[ înv[\[tura Coranului, folose=te
pe alocuri un ton licen\ios, iar autorul nu citeaz[ sursele de informare.
Cantemir a protestat men\ionând ca sursele sunt citate în text, iar lucrarea
combate doctrina islamic[ folosind argumente interne. Toate acestea n-ar fi
dus probabil la apari\ia lucr[rii în timpul vie\ii autorului dac[ ea n-ar fi
interesat expedi\ia lui Petru I la Marea Caspic[. Gr. Tocilescu a g[sit în
Arhiva Sf. Sinod din Petersburg (Prokopovici fusese desemnat de \ar în 1716
s[ reformeze biserica rus[) scrisoarea prin care Petru I solicita informa\iile
cuprinse în aceast[ lucrare cantemirian[, al[turi de traducerea dup[ Mauro
Orbini Il Regno degli Slavi (autor cu care Cantemir polemizeaz[ în Hronic).
Reproducem în traducerea lui Tocilescu scrisoarea lui Petru I =i r[spunsul
Sf. Sinod: Prea Sunte Sinod, Cartea pe care a tradus-o Sava Raguzinski despre
poporul slav din limba italian[, alta pe care a tradus-o prin\ul Cantemir
despre legea lui Mahomet, dac[ sunt tip[rite, trimite\i-le încoace neîntârziat;
dar dac[ nu sunt gata, ordona\i s[ se tip[reasc[ =i s[ mi se trimit[. Din
Astrahan, 1722, iulie 18. Petru. Confuzia în leg[tur[ cu traducerea lui
Cantemir provine din aceea c[ Sava Raguzinski traducea în italian[ Istoria
DIMITRIE CANTEMIR
#
Imperiului Otoman a contelui A. P. Tolstoi (tip[rit[ îns[ chiar în rus[ mult
mai târziu). Cât despre Istoria Imperiului Otoman a lui Cantemir, =i ea a fost
tradus[ mai târziu în italian[ de c[tre Antioh Cantemir, dar nu s-a tip[rit
înc[. Manuscrisul exist[ la ÖÃÀÄÀ, 181 N. 1363, l . Sf. Sinod r[spunde în
leg[tur[ cu cererile \arului printr-o scrisoare datat[ 7 august 1722 (de=i
aprobarea pentru tip[rirea Sistemului sau întocmirii religiei muhammedane
s-a dat în 13 august). Aceast[ scrisoare este semnat[ de Teofan, arhiepiscop
de Pskov, Gabriel, arhimandrit la m[n[stirea Serghievna Lavra, Teofilact,
arhimandrit la m[n[stirea Ciudov, Athanasie, arhimandrit la m[n[stirea
Limonov, Varlaam, egumen la m[n[stirea Tolga. (Cf. Gr. G. Tocilescu mss.
rom. 5148 BAR, pp. 211-212).
8
Descrierea Moldovei, ed. cit.
9
Prima traducere a Coranului s-a f[cut în timpul lui Petru I de c[tre
Piotr Postnikov (Cf. Cáîðíèê ñòàòåé ÷èòàííûõú âú îòäëåí¿è ðóññêîãî
ÿçûêà è ñëîâåñíîñòè Èìïåðàòîðñêîé Àêàäåìèè Íàèõú, t. IV, Cm.
Ïem., 1868.
10
11
Lucr. cit., în Operele Principelui..., vol. VI, Ed. S.A.R., 1883, p. 424.
12
Metafizica, ed. Ancora, f.a., trad. de Nicodim Locusteanu, p. 31. Prefa\a
lui C. Grigora= e datat[ 1928.
13
Idem, p. 39.
14
Ibid., p. 47.
15
Ibid., p. 47.
16
Ibid., p. 59.
17
Ibid., p. 61.
18
Ibid., p. 63.
19
The Study of Time Papers from the Fourth Conference of the International
Society for the Study of Time, Springer Verlag, Berlin, 1981.
20
Metafizica, ed. cit., p. 70.
21
Idem, p. 73.
22
Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane, ed. cit., p. 242. Vezi =i
dic\ionarul surselor bibliografice cantemiriene de la sfâr=it.
23
24
Jaqcues le Goff, Pentru un alt Ev Mediu, 2 vol., trad. Editura Meridiane, 1986.
25
Vezi mai sus cap. De la istorie la cultur[, nota nr. 35.
26
Atlas général Larousse, Librairie Larousse, 1959, p. 20, harta intitulat[
Expansion du catolicisme dans le monde du XVI-e siècle.
27
Aceast[ inten\ie a autorului m[rturise=te faptul c[ a în\eles contextul
în care se afla plasat el însu=i în Rusia lui Petru cel Mare. Vezi cap. Dimitrie
Cantemir istoriograf, nota nr. 35.
28
Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane, ed. cit., prefa\a lui
Virgil Cândea.
29
Catehismul tip[rit de Dimitrie Cantemir la Astrahan este subtextual o
replic[ la al lui Prokopovici, desemnat de Petru I, în 1716, s[ se ocupe de
#
reforma bisericii ruse. Gr. Tocilescu vorbe=te în arhiva sa despre un c[l[tor
român al epocii care, mergând prin Rusia, înregistreaz[ =i pozi\ii filo-catolice.
De altfel Cantemir n-a fost singurul care a polemizat cu Prokopovici de pe
pozi\ia p[str[rii purit[\ii ortodoxismului în aria cre=tin[. +tefan Iavorski,
mitropolitul Riazanului =i Teofilact Lopatinski, arhiepiscopul Tverului, au
fost de asemenea adversari ai lui Prokopovici, obiectându-i înclina\ia spre
protestantism. Teofan Prokopovici, educat în Italia într-o atmosfer[ catolic[,
sesizând erorile tactice =i doctrinare ale iezuitismului, a încercat s[ formuleze
pentru ortodoxie un sistem de fortificare a ei bazat în primul rând pe
înv[\[mânt. (arh. Tocilescu, nr. 5148, pp. 412430).
30
Înainte de a fi desemnat de \ar ca reformator al bisericii ruse, Teofan
Prokopovici condusese Academia kievo-moghilian[. Cantemir considera
probabil c[ spiritul înv[\[turii lui Petru Movil[ fusese modificat =i se considera
obligat s[ intervin[ în sprijinul înv[\[mântului tradi\ional.
31
Loca obscura..., trad. Prof. Teodor Bodogae în Biserica ortodox[ român[,
nr. 9-10/1973, p. 1098.
32
Gr. Tocilescu, arh. nr. 5148, p. 433. Vezi =i Prolegomene, nota nr. 25.
33
Metafizica, ed. cit., pp. 20-23.
34
Fiul s[u Antioh, despre care afl[m din testamentul lui Dimitrie
Cantemir c[ era adev[ratul s[u urma= spiritual, solicitând \arului s[ fie
trimis la studii în Occident, invoc[, la loc de cinste, cunoa=terea matematicii
deprins[ de la dasc[lul s[u Condoidi în stilul lui Mihail Psellos =i nu în cel
european, de pild[, al lui Melanchton (De dialectica). Aceast[ deosebire era
vizibil[ =i în felul de tratare de c[tre Dimitrie Cantemir a figurilor silogisticii.
Modelul lui era tot Mihail Psellos.
35
36
Compenaiolum Universae Logices Institutionis, ed. cit., p. 412.
37
Idem, p. 415.
38
Ibid,. p. 430.
39
Teophil Coridaleu (15651646) a studiat la Padova cu Cesare
Cremonini. În conflictul dintre ortodoxie =i catolicism a fost reprezentantul
tendin\ei tradi\ionale. I s-a al[turat elevul s[u Ioan Cariofil. A fost numit
director al Academiei Patriarhiei (16251640) de c[tre Chiril Lukaris,
patriarhul Constantinopolului. A \inut acolo un ciclu complet de cursuri
despre filosofia lui Aristotel, stabilind astfel una din cele mai solide piste de
contact între Orient =i Occident. Deplasarea spre Orient a teatrului de lupt[
între catolicism =i reforma înc[ din secolul al XVI-lea a f[cut din grecii
Imperiului Otoman educa\i în Europa agen\i de schimb cultural între Orient
=i Occident. Scrisorile lui Melanchton c[tre patriarhul Ioasaf al II-lea, de
pild[, atest[ încercarea protestan\ilor de a se apropia de ortodoxie. Coridaleu
a echilibrat în plan cultural disputele religioase. Deosebirea f[cut[ de
europeni între filosofie =i religie p[trunde astfel în Orientul ortodox odat[
cu fisicismul lui Aristotel, resuscitat atât de filosofiile orientale cât =i de cele
occidentale (în dauna scolasticii oficiale a catolicismului sus\inut[ de
DIMITRIE CANTEMIR
#!
Inchizi\ie). Teophil Coridaleu a fost organizatorul înv[\[mântului modern
pe baze religioase în Balcani. Dimitrie Cantemir, educat de dasc[li greci, a
apar\inut =colii lui Coridaleu. (Cf. Cléobule Tsourkas Les premières influences
occidentales dans lOrient ortodoxe, în Balcania VI/1944).
40
41
Versiunea latin[ s-a publicat în Studii =i cercet[ri de bibliologie V/1963,
iar traducerea în Studii, IV, 1/1951.
42
Monarchiarum Phisica examinatio, ed. lat., p. 271.
43
Examinarea fizic[ a monarhiilor, ed. cit., p. 274.
44
45
Arthur Toynbee Hellenism, the history of a civilization, London, Oxford
Press, 1960.
46
Vezi cap. De la istorie la cultur[, nota nr. 47.
Arta de a folosi cuvantul

>
1
Istoria ieroglific[, 2 vol., Editura Minerva, vol. I, p. 83
2
3
Idem, cap. 37, Despre =tiin\ele rekkam, hendise s.a.
4
Fr. a Mesgnien Meniski, Thesaurus de linguarum orientalium turcicae
arabicae et persicae, IIV, Viennae, 1680-1687.
5
Descrierea Moldovei, ed. cit., cap. III =i IV.
6
Idem, p. 367.
7
Ibid.
8
Ibid, p. 371.
9
Ibid., p. 373. E important de amintit, în acest context, c[ Vasile Lupu
contribuise la înl[turarea lui Chiril Lukaris de la conducerea Patriarhiei
acuzându-l de înclina\ii protestante.
10
Ibid., p. 363. Polemica vizeaz[ teoria lui Aeneas Silvio Piccolomini.
11
Ibid., p. 367.
12
Loca obscura..., ed. cit., p. 1109.
13
Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane, ed. cit., prefa\a, cap. IV.
14
Idem, ed. cit., p. 467.
14
Idem, ed. cit., p. 467.
15
Prin vânz[ri repetate la licita\ie ale averii urma=ilor s[i, e de presupus
c[ biblioteca lui Dimitrie Cantemir s-a împr[=tiat. Gr. Tocilescu, =tiind c[ A.
S. Norov a fost unul dintre cei pasiona\i de achizi\ionarea lucr[rilor vechi =i
rare, inclusiv apar\inând urma=ilor lui Cantemir, a considerat c[ o parte a
bibliotecii savantului (în Hronic el afirm[ c[ a strâns o serie de c[r\i rare) a
intrat în posesia sa. Men\ion[m titlurile din opisul bibliotecii A. S. Norov
citate =i de Cantemir în lucr[rile sale, urmând ca cercet[torii de mai târziu
s[ verifice dac[ nu cumva ele au apar\inut ini\ial bibliotecii cantemiriene:
Busbequii, A. Gusl. Omnia quae extant, Lugd. Batav. Elzev ir 1633, in 16 ;
#"
Calvinus, J., Christianae religionis institutio, 1559, in folio; Dionisii
Areopagite, Opera quae extant (Crace) in eadem Maximi Scholla Georg.
Pachymerae paraphr. M. Singelii Encomium, Parisiis, ap. Guil. Morelium, 1562,
in 8 , 3 t.; Vita beatissimi Stanislai Cracoviensis Episcopi, Nec nan legende
sanctorum Poloniae, Hungariae, Bohemiae, Moravie, Prussie et Silessie
patronorum, in Lombardica Historia non contente (authore Jo. Dlugosz),
Impres. Cracovie in edibus Joan. Halles, 1511, pet. in 4 ; Eughesippus (sive
Fretellus), De distantiis locorum Terrae Sanctae (în vol. Lioniis Allatii Sunuixta
sive Opusculorum Graecorum et Latinorum vetustiorum ac recentiorum libri
duo, Edente, nonnulis additis Bartoldo Nihusio, Colon. Agr., 1653, in 8;
Onomasticon urbium et locorum Sacrae Scripturae seu liber de locis Hebraicis,
Grecae primum ab Eusebio Caesariensi deinde Latine scriptus ab Hieroniymo
(circa A.D.339390) variis additamentis auctus, notisq. et tabula Judeae
illustratus, opera Jacobi Bonfrerii, Amstelod., 1707; Historiae Musulmanae,
Turcorum, de monumentis ipsorum excriptae, libri XVIII. Opus Jo. Leunclavii.
Accessere comentarii duo, libitinarius index Osmanidarum, quo fides historiae
gentelicii sethecix, ac titulis eorum funebribus, adstruitur. Francof. ap. haer.
A. Wecheli, 1591 in folio; Miscellanea Bibl. et Ecclesiasg. 1) De cellis sacris
veterum Christianorum, dissertat M. Christiani Heinr. Bromels. fc. Longo-
Solissae, 1710; 2)*** Keconiam¸noi sive dissertat philol. de sepulcris
calcenotatis §c. Matth. XXIII corum. 27 institutae auct. Tobia Henr. Assmann
et Ephr Praetorius; 3) De poculo S. Jannis quod vulgo appellant S. Johanis
Trinck, auct. Jo. Adam Fibigerus. Lipsiae, 1675; 4) De Dyonisio Areopagita
scriptisq. eidem suppositis contra Godofr. Arnoldum Auct. Salom. Aeyer
Gryphiswaldiae. 1708; 5) Georgii Henr. Goetzii de Monica, matre Augustini,
dissert. hist. theolog.. Lubecae. 1712; 6) Caroli Arndii Oral. inaugural de
dignissimo pariter at utiliss, scientiae. Literariae et in theolog. Catechetica et
in philolog. atq. antiquit. Hebraica adversarios impugnantes §c. Rostochii,
1711, in 4 ; Defensorem pacis, quod quaestionem illam iam olim controversam,
De potestate Papae et Imperatoris execussisime tractet scriptum quid ante ann.
duecentos, ad Ludovicum Caesarem ex III Bavariae duc. familia progenitum,
at nunc in lucem primum aeditum auth. Marsilius Patavius, 1552. in folio;
Historia Hebraeorum ex elegantissimus Marci Antonii Sabellici Enneadibus
excerpta. ejus gentis ritus, leges et gesta ab orbe, conditio ad Christi tempora
per Joh. Kusthuert Veissentrattensem, 1515, in folio (cf. Áèáëèîòåêà À.Ñ.
Íîðîâà, ÷ I, Ñàíêïåòåðáóðãú, 1868).
16
17
Idem. p. 461.
18
Ibid., p. 462 463.
19
Vezi cap. De la istorie la cultur[, nota nr. 43.
20
Tàìàðà Óðñó Ëèìáà õðîíèêóëóé ëóé Äèìèòðèå Êàíòåìèð,
«Åäèòóðà Øòèèíöà», Êèøèíýó, 1973, p. 82.
21
22
Idem, Praefatio. p. 29.
DIMITRIE CANTEMIR
##
23
Ibid., p. 5.
24
Opere, vol. IX, Partea I. Editura Academiei RSR, Prefa\a de Virgil
Cândea.
25
26
Idem. p. 31.
27
Ioannis Baptistae Van. Helmont toparchae in merode Royerborch Oarshat,
Pellines etc. Phisices Universalis Doctrina... Encomium in authorem... =i
traducerea Lauda c[tr[ izvoditoriu... în Operele...
28
Etimologiile apar în numeroase note din Istoria Imperiului Otoman.
29
Descrierea Moldovei, ed. cit., cap. Despre limba moldovenilor.
30
31
Hronicul... ed. cit., p. 71.
32
Istoria ieroglific[, v. I., ed. cit., p. 174176.
33
Idem, vol. I, ed. cit., p. 122
34
În leg[tur[ cu concep\ia lui Empedocle vezi D. OBrien Empedocles
Cosmic Cycle. A reconstruction from the fragments and secondary sources,
Cambridge, University Press, 1969.
35
Istoria ieroglific[, vol. I, ed. cit., p. 200.
36
Idem, vol. l, p. 252.
37
Ibid., vol. I. p. 91
38
Ibid. vol. II, p. 14.
39
Ibid. vol. I, p. 173.
40
Ibid., vol. II, pp. 174-177.
41
Ibid.
42
Ibid.
43
Ibid., vol. II, p. 72.
44
45
Ibid., vol. I, p. 252.
46
47
48
49
50
51
52
53
Cf. Manuscriptum 2/1988. Vezi =i cap. Dimitrie Cantemir istoriograf,
nota nr. 32.
54
Idem.
55
La 4 mai 1706 Cantemir îi scria din Adrianopol lui Scarlat Ruset,
mare hartofilax al Patriarhiei din Constantinopol, trimi\ându-i ve=ti despre
preg[tirile de r[zboi ale hanului t[tarilor din Crimeea =i încerc[rile acestuia
de a-i atrage pe turci s[ dezl[n\uie un r[zboi contra ru=ilor. Îl în=tiin\eaz[
despre rela\iile reci cu fratele s[u Antioh din pricini c[ acesta îi datoreaz[
bani. Despre daruri destinate vizirului (cf. Paul Cernovodeanu, Alvina Lazea
#$
=i Mihai Carata=u, Din coresponden\a inedit[ a lui Dimitrie Cantemir în Studii.
Revist[ de istorie 5/1973.
56
57
Idem, vol. I, p. 230.
58
59
Conform Pseudo Nicolae Costin Letopise\ul în Mihail Kog[lniceanu
Cronicele, t. II, p. 51.
60
61
Vezi cap. Dimitrie Cantemir istoriograf, nota nr. 18.
62
Istoria ieroglific[, vol. II, ed. cit., p. 137.
63
Idem, vol. II, p. 138.
64
P. P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir. Via\a =i opera, Editura Academiei
RSR, 1958.
65
Amita Bhose, Reflexions of the Panchatantra in the Hierogliphic History
în Dacoromania 2/1974.
66
Cf. Virgil Cândea, Une politique culturelle roumaino-arabe dans la
première moitié du XVIII siècle, în Bulletin AIESEE, III, 1/1965 =i La diffusion
de loeuvre de Démètre Cantemir en Europe du sudest et au Proche Orient în
Revue des études sudest europeénnes, t. X, 2/1972.
67
68
Idem., vol. I, p. 63.
69
70
71
72
73
74
75
76
77
+t. Giosu Dimitrie Cantemir studiu lingvistic, Ed. +tiin\ific[, 1973
78
Vezi cap. Con=tiin\a filosofic[, nota nr. 38.
79
80
Cf. Cléobule Tsourkas, Les prèmières influences occidentales dans lOrient
orthodoxe, în Balcania VI/l944.
Mesajul artelor
1
2
3
Idem, p. 465.
4
5
L. N. Maikov, Prin\esa Maria Cantemir în Pyccêàÿ cmapuía I/1897.
6
Johann Sebastian Bach (16871750), Clavecinul bine temperat (17221744)
=i Arta fugii (1749).
DIMITRIE CANTEMIR
#%
7
8
Idem, p. 13.
9
Descrierea Moldovei, ed. cit., p. 229.
10
11
12
13
14
Idem, p. 466.
15
Teodor T. Burada, Scrierile muzicale ale lui Dimitrie Cantemir domnitorul
Moldovei în Analele Academiei Române. Memoriile sec\iunii literare, seria II,
t. XXXII, 1909-1910.
16
Cartea =tiin\ei muzicii, Editura muzical[, 1973, p. 200.
17
Idem, p. 201.
18
Ibid., p. 242.
19
Paul Hindemith (1895-1963), Die Harmonie der Welt (1957).
20
Cartea =tiin\ei muzicii, ed. cit., p. 214.
21
Scrisoarea dateaz[ din 1739: Les notes que mon père inventa pour
la musique turque sont plustôt ressemblantes aux greques quà celles dont
on se sert en France. Jai à Moscu un livre entier de pièces de musique
ècrites en de pareilles notes et composées par mon père, mais, par malheur,
je ne suis pas capable den donner la clef. (cf. Cáîðíèêú, Ñò. Ïåòåðáóðãú,
1903, p. 138). Gr. Tocilescu a reprodus în Collectanea orientalia o foaie
con\inând încercarea, probabil a lui Antioh, de transpunere în sistem
european a nota\iei cantemiriene.
22
23
Groves Dictionary of Music and Musicians, Macmillan § Co., London, 1954.
24
25
Idem. p. 210.
26
Ibid., p. 211.
27
Ibid., p. 217.
28
Ibid., p. 256.
29
Ibid. p. 258.
30
Ibid., p. 263.
31
Vezi nota nr. 15.
32
Idem.
33
Cartea =tiin\ei muzicii, ed. cit. p. 265.
34
Idem.
35
Cartea =tiin\ei muzicii, ed. cit., prefa\a.
36
Alteori acest tip de cruce a=ezat la sfâr=itul unui cuvânt în textul
cantemirian indic[ trimiterea la not[. Ex. Monarchiarum Phisica examinatio.
37
Octavian Ghibu, Copia lui Picu P[tru\ dup[ Divanul lui Dimitrie
Cantemir în BOR, CV, Nr. 5-6/1987.
38
Trebuie s[ amintim faptul c[ atât Panegiricul cât =i Monarchiarum... au textul
încadrat într-un chenar (e vorba de originale). Vezi Prolegomene, nota nr. 29.
#&
39
Textul lui Gr. Tocilescu a fost publicat în revista Manuscriptum 2/
1988, P- 162. Cât prive=te arhiva contelui Uvarov, ea ar trebui înc[ cercetat[
din perspectiva informa\iilor privitoare la Dimitrie Cantemir. Semnal[m în
acest scop =i Pyêîïèñè ãðàôà À.Ñ. Óâàðîâà, 2t, Caíêòïåòåðáóðãú,
Tèï. AK. Hayêú, 1858.
40
Manuscriptum 2/1987. =i Manuscriptum 3/1989.
41
Collectanea orientalia, ed. cit., p. 27.
42
Idem.
43
Vezi cap. Probleme de geografie, nota nr. 15.
44
45
Idem.
46
Ibid.
47
Ibid, p. 29.
48
Ibid.
49
Ibid., p. 20
50
Ibid.
51
Meliné Paladian Ghenea, Arta preistoric[ =i antic[ din regiunea
caucazian[, Editura Meridiane, 1988, p. 455.
53
Idem, p. 462.
53
54
Idem.
55
Ibid., p. 15.
56
Meliné Paladian Ghenea, lucr. cit., p. 458.
57
Idem, p. 487.
58
59
Meliné Paladian Ghenea, lucr. cit., p. 457.
60
61
Idem.
62
Ibid, p. 25.
63
*** Èñòîðè÷åñêèé î÷åðê è îáçîð ôîíäîâ ðóêîïèñíîãî îòäåëà
Áèáëèîòåêè Àêàäåìèè Íàóê. Êàðòû, ïëàíû, ÷åðòåæè, ðèñóíêè è ãðàâþðû
Ñîáðàíèÿ Ïåòðà I-îãî, Èçäàòåëüñòâî Àêàäåìèè Íàóê ÑÑÑÐ, 1961.
Concluzii
1
Ernst Cassirer, Essai sur lhomme, Editions de Minuit, 1975.
2
+tefan Zweig, Lumea de ieri, Editura Univers, 1988.
DIMITRIE CANTEMIR
#'
BIBLIOGRAFIE
Prolegomene
Andronic, Alexandru În leg[tur[ cu o lucrare inedita atribuit[ lui

Dimitrie Cantemir în Muzeul Na\ional, 6/1982
Áàëàòîâà Ë.Ï., Áóìèíà Ê.È. Ãàèî÷êî Ë.Â. è äð.- Îòäåë
ðóêîïèñåé Ãîñóäàðñòâåííîé áèáëèîòåêè ÑÑÑÐ èì. Â.È.
Ëåíèíà. Âîñïîìèíàíèÿ è äíåâíèêè XVIIIXX ââ. Óêàç
ðóêîïèñåé. Ìîñêâà, Ãîñóäàðñòâåííàÿ áèáëèîòåêà èì. Â.È.
Ëåíèíà, 1976.
Bantî=-Kamenski, D., Dimitrie Cantemir domnul Moldovei trad. de Victor
C. Gervescu, Bucure=ti, Institutul de arte grafice Carol Göbl, 1902.
ÁàíòûøÊàìåíñêèé Ä.Í. Äÿíïÿ çíàìåíèòûõú ïîëêî-
âîäöåâú è ìèíèñòðîâú ñëóæèâøèõú âú öàðñòâîâàíèå
ãîñóäàðÿ èìïåðàòîðà Ïåòðà Âåëèêîãî, ÷àñòü I-a II-a âú
òèïîãðàô¿¿ ñ Ñåëèâàíñêîãî, 1821
Bayer, Th. S., De muro Caucaseo. Halle, Opuscula ad Historiam
antiquam, 1770
Bevziconi, Gheorghe G., C[l[tori ru=i în Moldova =i Muntenia, Insti-
tutul de istorie na\ional[ din Bucure=ti, 1947.
Cantemir, Dimitrie, Divanul sau Gâlceava În\eleptului cu Lumea sau
Giude\ul Sufletului cu Trupul, Bucure=ti, EPL, 1965.
Cantemir, Dimitrie, Divanul... în Operele Principelui Demetrii
Cantemiri, t.V, Bucure=ti, Societatea Academic[ Român[, 1878.
Cantemir, Dimitrie, Istoria ieroglific[, Bucure=ti, EPL, 1965.
Cantemir, Dimitrie, Istoria ieroglific[ în Operele Principelui... t.VI,
Bucure=ti, Tipografia Academiei Române, 1883.
Cantemir, Dimitrie, Cartea =tiin\ei muzicii, Bucure=ti, Editura
muzical[, 1973.
Cantemir, Dimitrie, Encomium in J.B. van Helmont et virtutem
phisices Universalis Doctrinae eius, în Operele Principelui... t. VI,
Bucure=ti, Tipografia Academiei Române, 1883.
Cantemir, Dimitrie, Compendiolum Universae Logices Institutionis,
în Operele Principelui..., t. VI, ed. cit.
Cantemir, Dimitrie, Metafizica, Bucure=ti, Editura Ancora, f.a.
Cantemir, Dimitrie, Ïîäëèííûé Äèïëîìú äàííûé Ãîñóäàðîìú
Èìïåðàòîðîìú Âåêîìúîìú (âî âðåìÿ ïpåáûâàíïè åãî âú
#
Ãîðîäú úËóöêú) 13 Àïðëÿ 171100 ãîäà Ëåíèíãðàä, ÃÏÁ
îòä. Ðóê., Ô 247, N. 60.
Cantemir, Dimitrie, Scrisoarea despre con=tiin\[ în Revista de
filozofie, XVII, 1/1970.
Cantemir, Dimitrie, Vita Constantini Cantemyrii cognomento senis
Moldaviae Principis în Operele Principelui..., t. VII, Bucure=ti,
Tipografia Academiei Române, 1883.
Cantemir, Dimitrie, Via\a lui Constantin Cantemir, Bucure=ti, Editura
Minerva, 1973.
Cantemir, Dimitrie, Evenimentele Cantacuzinilor =i Brâncovenilor în
Operele Principelui... t. V, Bucure=ti, Societatea Academic[
Român[, 1878.
Cantemir, Dimitrie, Monarchiarum Phisica examinatio, în Studii =i
cercet[ri de bibliologie V, 1963.
Cantemir, Dimitrie, Monarchiarum..., Leningrad, Bibl. Ac. de +t,
sec\. mss. ÏÁI, 150.
Cantemir, Dimitrie, Examinarea fizic[ a monarhilor în Studii, IV,
1/1951.
Cantemir, Dimitrie,... PanhgÒrikoV... Leningrad, Biblioteca
Academiei de +tiin\e, sec\ia manuscrise, ÏÁI 150.
Cantemir, Dimitrie, Descrip\io Moldaviae Descrierea Moldovei,
Bucure=ti, Editura Academiei RSR, 1973.
Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei, Bucure=ti, Editura Cartea
Româneasc[, 1942.
Cantemir, Dimitrie, Descriptio Moldaviae în Operele Principelui...
t. I, Societatea Academic[ Român[, 1872.
Cantemir, Dimitrie, De antiquis et hodiernis nominibus Moldaviae,
în Opere, vol. IX, Partea I, trad. Dan Slu=anski, Bucure=ti, Editura
Academiei RSR, 1983.
Cantemir, Dimitrie, Historia Moldo-Vlachica, în Opere, vol. IX, Partea
I, ed. cit.
Cantemir, Dimitrie, Hronicul a vechimei romano-moldovlahilor, în
Operele Principelui..., t. VIII, Bucure=ti, Institutul de arte grafice
Carol Cöbl, 1901.
Cantemir, Dimitrie, Ïëàíú Êîíñòàíòèíîïîëÿ èëè Öàðèãðàäà,
Leningrad, Biblioteca Academiei de +tiin\e, sec\ia geografie, VP ***.
Cantemir, Dimitrie, Istoria Imperiului Otoman. Cre=terea =i sc[derea
lui cu note foarte instructive de Demetrii Cantemiri Principe de
Moldavia, în Operele Principelui..., t. IIIIV, Bucure=ti, Editura
Societ[\ii Academice Române, 1876.
DIMITRIE CANTEMIR
#
Cantemir, Demetrius, The History of the Crowth and Decay of the

Othman Empire, London, Printed for James, John and Paul
Knapton, 1734.
Cantemir, Dimitrie, Locuri obscure în Catehismul tip[rit în slavone=te
de un autor anonim sub titlul Prima înv[\[tur[ pentru prunci,
iar acum clarificate de principele Dimitrie Cantemir, trad. de Prof.
Teodor Bodogae în Biserica Ortodox[ Român[, 9-10/1973.
Cantemir, Dimitrie, Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane.
Bucure=ti, Editura Minerva, 1977.
Cantemir, Dimitrie, Collectanea orientalia, în Operele Principelui...,
t. VII, Bucure=ti, Tipografia Academiei Române, 1883.
Cantemir, Dimitrie Jurnal persan, trad. de Gr. Tocilescu (fragment)
în Manuscriptum 2/1987.
Cantemir, Dimitrie, Mur auprès du Derbent, Leningrad, Biblioteca
Academiei de +tiin\e sec\ia manuscrise, Nr. 738.
***, Cantemir, Dimitrie, Bibliografie întocmit[ cu ocazia s[rb[toririi
a 300 de ani de la na=terea lui Dimitrie Cantemir, Ia=i, BCU, 1973.
Cândea, Virgil, Life Story of a Manuscript: Dimitrie Cantemirs History
of the Othman Empire în Revue des etudes sud est européennes
XXIII, 4/1985.
Cernovodeanu, Paul, Documente privitoare la înainta=ii lui Nicolae
B[lcescu, Caietele B[lcescu, IX X, 1984.
Ãàíñòð Å.Ý., Ëèõà÷åâ Ä.Ñ., Îïèñàíèå ðóññêèõ è ñëàâÿíñêèõ
ïåðãàìåííûõ ðóêîïèñåé. Ðóêîïèñè ðóññêèå, áîëãàðñêèå,
ìîëäîâëàõñêèå, ñåðáñêèå, Ëåíèíãðàä. Îòä. Ðóê., 1953.
Holban Maria, Alexandrescu-Dersca Bulgaru MM., Cernovodeanu
Paul, C[l[tori str[ini în \[rile române, vol. VIII, Bucure=ti, Editura
+tiin\ific[ =i Enciclopedic[, 1980.
Holban Maria =i Demény, L, Originalul =i traducerea latin[ a Diplomei
lui Petru I dat[ lui Dimitrie Cantemir cuprinzând condi\iile tratatului
moldo-rus din 1711, în Studii, Revist[ de istorie, t. 26, 5/1973.
*** Ëè÷íûå àðõèâíûå ôîíäû â ãîñóäàðñòâåííûõ õðàíèëèùàõ
ÑÑÑÐ, Óêàçàòåëü. Ò 1-3 Ìîñêâà, Ãîñóäàðñòâåííàÿ
áèáëèîòåêà ÑÑÑÐ èì. Â.È.Ëåíèíà ÀÀÍ ÑÑÑÐ, 1962.
Minea, Ion, Ia=ii în vremea Cantemire=tilor, Ia=i, Editura Via\a
româneasc[ SA, f.a.
***, Pyêîïèñè ãðàôà À.Ñ. Óâàðîâà, Ò 1-2, Ñàíêòïåòåðáóðãú,
Òèï. Èìï. À.Í. 1858.
+erban, Constantin Jurnalul lui Ivan Ilinski (17211730) în
Studii. Revist[ de istorie, VIII, 5-6/1955.
#
Tocilescu, Grigore G., Dimitrie Cantemir: Note =i încerc[ri de studiu,t.
I-II, BAR mss. rom., Nr. 5148 I, II.
Tocilescu, Grigore G., Plan de lucru =i conferin\[: Dimitrie Cantemir,
în Manuscriptum, 2/1987. Prezentare de Ecaterina |ar[lung[.
Toêìàíîâ È.Ô., Êàòàëîã ðóêîïèñÿìú îòíîñÿùèìñÿ äî
Ìîñêâû, Ìîñêîâñêîé ãóáåðíèè èõú öåðêâåé è ìîíàñòåðåé,
Ìîñêâà, Òèï. Ì.Ï. Öåïêèíà, 18791880.
*** 300 de ani de la na=terea lui Dimitrie Cantemir. Sesiune
=tiin\ific[ 1973, Bucure=ti, Editura Academiei RSR, 1974.
|ar[lung[, Ecaterina, Dimitrie Cantemir în arhivele Grigore Tocilescu,
în Transilvania 6, 7, 8/1988.
Cadru general
*** Aêòóàëüíûå çàäà÷è èçó÷åíèÿ Ðóññêîé ëèòåðàòóðû XI

XVII âåêîâ. Òðóäû îòäåëà äðåâíåðóññêîé ëèòåðàòóðû
XX, Mocêâà, Ëåíèí[ðàä, Èçäàòåëüñòâî Íàóêà, 1964.
*** Aôòîãðàôû ó÷åíûõ â Àðõèâå Àêàäåìèè Íàóê, Ëåíèí-
ãðàä, Íàóêà, 1978.
Boissier, Gaston, La Fin du paganisme, Paris, Librairie Hachette, 1891.
Braudel, Fernand, Jocurile schimbului, 2 vol., Bucure=ti, Editura
Meridiane, 1985.
Cernovodeanu, Paul, Démètre Cantemir vu par ses contemporaines,
în Revue des études sudest européennes 4/1973.
Cernovodeanu, Paul, Les oeuvres de Démètre Cantemir presentés par
Acta eruditorum de Leipzig (17141738), în Revue des études sud-
est européennes, XII, 4/1974.
Cernovodeanu, Paul, Alexandros Mavrocordatos Ex Aporiton în
Diploma\i ilu=tri, v. IV, Bucure=ti, Editura Politic[, 1983.
Cernovodeanu Paul, Jérémie Cacavela et le protestantisme în ,,Revue
des études sudest européennes, XVIII, 2/1980
Cernovodeanu, Paul et N. V[t[manu. Un médicin princier moins
connu de la période phanariote: Michel Schendos Van der Bech
(1691 env. 1736) în Balkan Studies v. 18, Tessaloniki, 1 /1987.
Compiniano, Jean, Ïðèëîæåíèå çàïèñêà î äåëå ïî äóõîâ-
íîìó çàâåùàíèþ êí. Êàíòåìèðà, Leningrad, ÃÏÁ îòä. póê.,
Ô 731, N. 2222.
Densusianu O v., Noti\e asupra lui Dimitrie Cantemir, în Revista critic[
literar[, Ia=i, II, 1/1894.
Diehl, Charles, Byzance-grandeur et decadence, Paris, Ernest
Flammarion éditeur, 1914.
DIMITRIE CANTEMIR
#!
Dimaras Th. Istoria literaturii neogrece=ti, Bucure=ti, ELU, 1968
***, Istoria lumii în date, Bucure=ti, Editura Enciclopedic[, 1972.
***, Þáèëåé 16721872. Ïåòðú I Âåëèêèé è åãî äÿòåëè.
Èñòîðè÷åñêèé àëüáîìú ñîñòàâëåííûé À.Ì. Ëóøåâûìú,
Ñ. Ïåòåðáóðãú, Òèï. À.Ì. Êîòîìèíà, Íåâñê. 1872.
Minea, Ion, Despre Dimitrie Cantemir. Omul, scriitorul, domnitorul,
Ia=i, Institutul de Arte Grafice =i Editura Via\a româneasc[, 1926.
Matei, Ion, Le maître de langue turque de Démètre Cantemir: Esad
Efendi în Revue des études sud est européennes, t. X, 2/1972.
Pop, Emil, Dimitrie Cantemir =i Academia din Berlin în Studii. Revist[
de istorie, t. 22, 5/1969.
***, Cáîðíèêú âûïèñîêú èçú àðõèâíûõú áóìàãú î Ïåòð
Âåëèêîìú, Ò I II, Mocêâà Âú Óíèâåðñèòåòñêîé òèïîãðàô¿è,
1872.
***, 3anucêà ïî äuó î èìíïè êíÿçà Êàíòåìèðà, Ìîñêâà,
Âú òèïîãðàô¿è Íèêîëàÿ Ñòåïàíîâà, 1835.
Dimitrie Cantemir istoriograf
***, Actes du XIV-e Congrés international des études byzantines,

Bucure=ti, 1971 Bucure=ti, Editura Academiei, 1976.
Alexandrescu-Dersca Bulgaru, M.M., Dimitrie Cantemir istoric al
Imperiului Otoman în Studii. Revist[ de istorie, t. 26, 5/1973.
Arrianas, Flavius, Expedi\ia lui Alexandru cel Mare în Asia, Bucure=ti,
Editura +tiin\ific[, 1970.
Babinger, Franz, Die Geschichtsschreibgr der Osmmischen und ihre
Werke Leipzig, f.ed., 1926.
Babinger, Franz, Izvoarele turce=ti ale lui Dimitrie Cantemir, în Arhiva
româneasc[, VII, 1941.
Babinger, Franz, Originea =i fazele dezvolt[rii istoriografiei otomane,
în Revista Funda\iilor Regale 4/1938.
Berza, Mihai, Pentru o istorie a vechii culturi române=ti, Bucure=ti,
Editura Eminescu, 1985.
Áîáðîâà Å.È., Áèáëèîòåêà Ïåòðà I-oãî. Óêàçàòåëü. Ñïðàâî÷-
íèê, Ëåíèíãðàä, ÁÀÍ, îòä. póê., 1978.
Boroianu C, Les sources de lHistoire de Del Chiaro, în Revue des études
sud-est européennes, t. 10, 2/1972.
Bréhier, Louis. Le monde byzantin. La civilisation byzantine, Paris,
Librairie Albin Michel, 1970.
Budai-Deleanu, Ion, Historia de Valachorum Origine, Bucure=ti, BAR,
mss. lat., Nr. 114 (inedit).
#"
Camariano-Cioran, Ariadna, Sur les relations roumaino-crétoises,
AQÈNAI, 1968.
***, C[l[tori str[ini despre \[rile române, vol. VII, VIII, Bucure=ti,
Cândea, Virgil, Sources byzantims et orientales concernant Ies
Roumains în Revue des études sud-est européennes, 2/1978.
Cândea, Virgil, Echos de la culture roumaine chez Ies slaves du Moyen
Âge, în Bulletin AIESEE, III, 2/1965.
Cernovodeanu Paul, Lazea Alvina =i Carata=u Mihail, Din corespon-
den\a inedit[ a lui Dimitrie Cantemir, în Studii. Revist[ de istorie,
t. 26, 5/1973.
Ciachir, Nicolae, Cu privire la activitatea politic[ desf[=urat[ de Dimitrie
Cantemir în Rusia (1711 1723), în Revista arhivelor, 3/1973.
Ciobanu, +tefan, Dimitrie Cantemir în Rusia, Bucure=ti, Cultura
na\ional[, 1927.
Ciobanu, Veniamin, Raporturile turco-poloneze =i Moldova de la pacea
de la Carlowitz pân[ la 1714, în Anuarul Institutului de istorie =i
arheologie A. D. Xenopol, Ia=i, X, 1973.
Ciobanu, Veniamin La situation internationale el lorientation
politique de la Moldavie à lepoque de Démètre Cantemir în
Dacoromania 2/1974.
Constantin Gh. I. La réactualisation de lhistoire de lEmpire Ottoman
de Démètre Cantemir. A loccasion de la commémoration du 300-
ème anniversaire de la naissance de lauteur, Ankara, Cultura
turcica, VVII, 1968 1970.
Constantin Gh. I. lEpisode du Cheich Bedr Ed-Din daprès Démètre
Cantemir în Dacoromania, 2/1974.
Costin, Miron Opere, 2 vol., Bucure=ti, EPL, 1965.
Costin, Nicolae Opere, Ia=i, Junimea, 1976.
Com=a, Nicolae Manuscrisele române=ti din Biblioteca central[ de
la Blaj, Tipografia Lumina, 1944.
Cristian, Vasile Loeuvre historique de Démètre Cantemir et la
géneration de 1848 în Dacoromania, 2/1974.
*** Cronicari munteni, 2 vol., Bucure=ti, EPL, 1961.
Demény L. Tradi\ie =i continuitate în Hronicul lui Dimitrie
Cantemir. Contribu\ii în Studii Revist[ de istorie, t. 26, 5/1973.
*** Documente privitoare la Istoria Românilor culese din diferite
publica\iuni =i din Biblioteca Na\ional[ din Paris de Grigore Tocilescu,
din Arhivele Ministerului Afacerilor Str[ine din Paris de A. I. Odobescu,
vol. I, 15181780, Bucure=ti, Stabilimentul grafic V. I. Socec, 1886.
DIMITRIE CANTEMIR
##
*** idem, culese de Eudoxiu de Hurmuzaki, vol. VI, 17001750,

Bucure=ti, Socec, Sander § Teclu, 1878.
*** idem, culese dup[ originale, copiile Academiei Române =i
tip[rituri de Nicolae Iorga, vol. XIV, Partea I, 13201718,
Bucure=ti, Libr[riile Socec § Co, C. Sfetea, Pavel, Suru, 1915.
*** idem, 16031824, vol. XVI. Coresponden\[ diplomatic[ =i rapoarte
consulare franceze publicate dup[ copiile Academiei Române de Nerva
Hodo=, Bucure=ti, Institutul de arte grafice Carol Cöbl, 1912.
Epìóðàòñêèé Â.Í. Oáùåñòâåííî-ïîëèòè÷åñêèå âçãëÿäû
Äìèòðèÿ Êàíòåìèðà, Êèøèí¸â, Ãîñóäàðñòâåííîå
èçäàòåëüñòâî Ìîëäàâèè, 1956.
Gemil, Tahsin Rela\iile \[rilor române cu Poarta Otoman[ în
documente turce=ti (1601 1712), Bucure=ti, Serviciul publica\ii
=i documentare, 1984.
Gordon Childe-V. De la preistorie la istorie Bucure=ti, Editura
+tiin\ific[, 1967.
Guboglu, Mihai Démètre Cantemir orientaliste extras din Studia
et acta orientalia, Bucure=ti, Editura Meridiane, 19611962.
Guboglu, Mihai LHistoriographie ottomane des XV-eXVIII-e siècles.
Bref aperçu în Revue des études sud-est européennes, 12/1965.
Hammer-Purgstall, J. von Sur lHistoire ottomane du Prince
Cantemir în Journal asiatique, t. IV, Paris, Dondey-Dupré Père
et Fsil, 1824
Hammer-Purgstall, J. von Histoire de lEmpire Ottoman depuis
son origine jusqua nos jours, t. I XVIII, Paris, Bellizard-Barthès
Dufour et Lowell, 1935.
Ilinski, Ivan Notationes quotidianae, trad. Gr. Tocilescu în
Manuscriptum, 2/1987.
Ionescu, Elena Documente privitoare la Dimitrie Cantemir în
Muzeul Na\ional, 6/1982.
Iorga, Nicolae Despre Cantacuzini. Studii istorice basate în parte
pe documentele inedite din arhiva d-lui G. Gr. Cantacuzino,
Bucure=ti, Institutul de arte grafice =i editur[ Minerva, 1902.
Iorga, Nicolae Despre Dimitrie Cantemir, V[lenii de Munte,
A=ez[mântul tipografic Datina româneasc[, 1935.
Iorga, Nicolae Documentele privitoare la Constantin Vod[ Brânco-
veanu, Bucure=ti, Institutul de arte grafice =i editur[ Minerva, 1901.
*** Kaìåðíûé êàòàëîã, Ëåíèíãðàä, ÁÀÍ îòä. ðóê, 1742.
*** Êàòàëîã ôîíäà Ì.Ì. Ñïåðàíñêîãî, Ëåíèíãðàä, Ã.Ï.Á.
îòä. ðóê, 1962.
#$
Kíÿæåâè÷ Äìèòðèé Ìàêñèìîâè÷ Âûïèñêè î ðóêîïèñè
Äìèòðèÿ Êîíñòàíòèíîâè÷à Êàíòåìèðà: «Äðåâíÿÿ è íîâàÿ
èñòîðèÿ î Äàêèè» è áèáëèîãðàôè÷åñêàÿ çàìåòêà î Êàíòåìèðå,
Ëåíèíãðàä, Ã.Ï.Á. îòä. ðóê., Ô 588, îï. III, åä. õð. 261.
Kopáó X., ×îáàíó Ë. Hacëåäèå Äìèòðèÿ Êàíòåìèðà è
ñîâðåìåííîñòü, Êèøèí¸â, Êàðòÿ Ìîëäîâåíÿñêý, 1976.
Ëàçàðåâñêèé À. Îïèñü êîíîòîèñêîé ñîòíè 1711-oãî ãîäà,
×åðíèãîâú, Òèïîãðàô¿ÿ Ãóáåðíñêîãî Ïðàâëåíïÿ, 1892.
Ëûñöîâ, Â.Ï. Ïåðñèäñêèé ïîõîä Ïåòðà I (17221723).
Peäàêöèîííî èçäàòåëüñòâî ñîâåòà Ìîñêîâñêîãî Óíèâåð-
ñèòåòà, 1951.
Maior, Petru Scrieri, 2 vol., Bucure=ti, Editura Minerva, 1976\
Malraux, André La tentation de lOccident, Paris, Bernard Grasset,
1926.
Minea, Ion Letopise\ele moldovene=ti scrise slavone=te, Ia=i, Institutul
Modern de Arte Grafice N. V. +tefaniu § D. +taierman, 1925.
Moltke, Helmuth von Opere, 7 vol., recenzie în Convorbiri literare
XXVII, 1/1893.
Mommsen, Theodor Istoria roman[, t. I, Bucure=ti, Editura
+tiin\ific[ =i Enciclcopedic[, 1987.
Nandri=, Grigore Rumanian Exiles in 18-th Century Russia în
Revue des études roumaines, Paris, I, 1953.
Neculce, Ion Letopise\ul |[rii Moldovei, Bucure=ti, Minerva, 1982.
*** Onucaíèÿ äëú àðõèâà Ìîðñêîãî Ìèíèñòåðñòâà çà
âðåìÿ ñú ïîëîâèíû XVII äî íà÷àëà XIX cmoëòïÿ,
Caíêòïåòåðáóðãú, 1877.
*** Onucaíèå ðóññêîãî îòäåëà ÁÀÍ ÑÑÑÐ. Èñòîðè÷åñêèå
ñáîðíèêè XVIIIXIX-o âåêîâ, Ëåíèíãðàä, Èçäàòåëñòâî
Íàóêà, 1971.
*** Onucü äîêóìåíòîâú è äëú õðàíÿùèõñÿ âú ñåíàòñêîìú
àðõèâ, Ñ. Ïåòåðáóðãú, Ñåíàòñêàÿ òèï., 1909
Panait, P. P., Ionescu +t. Constantin Brâncoveanu, Bucure=ti, Editura
+tiin\ific[, 1969
Panaitescu, P. P. +tefan Ciobanu Dimitrie Cantemir în Rusia
recenzie în Dacoromania, IV, 1927.
Panaitescu, P. P. Le prince Démètre Cantemir et le mouvement
intellectuel russe sous Pierre le Grand în Revue des études slaves,
VI, 12/1926.
Rezachevici, Constantin Constantin Brâncoveanu. Z[rne=ti, 1960,
Bucure=ti, Editura Militar[, 1989.
DIMITRIE CANTEMIR
#%
Simonescu, Dan Activitatea lui Dimitrie Cantemir în Rusia în
Arhiva româneasc[ ,VII, 1941
+tef[nescu, +tefan Originea, continuitatea =i unitatea poporului
român în concep\ia lui Dimitrie Cantemir în Studii. Revist[ de
istorie, t. 26, 5/1973.
Tocilescu, Grigore G. Polemici, rapoarte academice etc., Bucure=ti,
BAR mss. rom., Nr. 5158
Tocilescu, Grigore G. Diverse note =.a., Bucure=ti, BAR mss. rom.,
Nr. 5171
Tocilescu, Grigore G. Originale =i copii de documente diverse,
Bucure=ti, BAR mss. rom., Nr. II varia 3.
Tocilescu, Grigore G. Coresponden\[, l 4, Bucure=ti, BAR, mss.
rom, Nr. III, varia l, 2, 3, 4.
Tocilescu, Grigore G. Coresponden\[ etc., 2 t. Bucure=ti, BAR mss.
rom., Nr. IV, varia l, 2.
Tocilescu, Grigore G. Manuscrise diverse, Bucure=ti, BAR mss. rom.,
Nr. 5165
Tocilescu, Grigore G. Raport asupra cercet[rilor istorice f[cute în
bibliotecile din Rusia, Bucure=ti, Imprimeriile Statului, 1878.
Tocilescu, Grigore G. Note =i documente istorice, Bucure=ti, BAR,
mss. rom., N. 5151.
Tocilescu, Grigore G. Documente istorice. Copii =i traduceri,
Bucure=ti, BAR mss. rom., N. 5152.
Tocilescu, Grigore G. Scrisori c[tre Alexandru Odobescu în leg[tur[
cu Dimitrie Cantemir în Manuscriptum 2/1988.
|ar[lung[, Ecaterina Dimitrie Cantemir însemn[ri despre o
lucrare uitat[ în Via\a româneasc[ 1/1988.
Ureche, Grigore Letopise\ul |[rii Moldovei, Bucure=ti, ESPLA, 1955.
Zub, Alexandru Sur la causalité historique dans loeuvre de Démètre
Cantemir în Dacoromania 2/1974.
Probleme de geografie
*** Atlas général Larousse, Paris, Librairie Larousse, 1959.

Bârsan, A. Mic atlas geografic, Bucure=ti, Editura +tiin\ific[ =i
Enciclopedic[, 1978.
Cernovodeanu, Paul Le Plan de Constantinopole par Démètre
Cantemir, în Revue des études sud-est européennes, 12/1989
Cernovodeanu, Paul C[l[toria de studii în URSS în Revista de
istorie 6/1987.
#&
Dinescu, Viorica La contribution de Démètre Cantemir à la
paremiologie turque în Dacoromania 2/1974.
Ãíó÷åâà Â.Ô. Ãåîãðàôè÷åñêèé Äåïàðòàìåíò À.Í. XVII-o
âåêà, Ëåíèíãðàä, Èçä. ÀÍ ÑÑÑÐ, 1946.
*** Èñòîðè÷åñêèé î÷åðê è îáçîð ôîíäîâ ðóêîïèñíîãî îòäåëà
Áèáëèîòåêè Àêàäåìèè Íàóê. Êàðòû, ïëàíû, ÷åðòåæè,
ðèñóíêè è ãðàâþðû. Ñîáðàíèÿ Ïåòðà I-oão, Mocêâà
Ëåíèíãðàä, Èçä. ÀÍ. ÑÑÑÐ, 1956.
*** Kapmû, ïëàíû, ÷åðòåæè, ðèñóíêè è ãðàâþðû. Ñîáðàíèÿ
Ïåòðà Âåëèêîãî T, Ëåíèíãðàä, ÁÀÍ îòä. ðóê, Ô 266.
Popescu Spineni, Marin Din istoria geografiei =i cartografiei în
Buletinul SRRG, Bucure=ti, Atelierele grafice Socec § Co. S. A., IV,
1937.
Popescu-Spineni, Marin Un manuscris românesc de geografie din
secolul al XVII-lea în Studii =i cercet[ri de bibliologie V, f.a.
Popescu-Spineni, Marin România în izvoare geografice =i
cartografice. Din antichitate pân[ în pragul veacului nostru,
Bucure=ti, Editura +tiin\ific[ =i Enciclopedic[, 1978.
Popescu-Spineni, Marin Primele manuale de geografie în =coala
româneasc[ Bucure=ti, Revista general[ a Înv[\[mântului, 1931
Ruffini, Mario Demetrio Cantemiro geografo Milano, Rivista di
Geografia e Cultura Geografica, Società Anonima Editrice Dante
Alighieri, XI 1932
|ar[lung[, Ecaterina Dimitrie Cantemir geograf în Revista
muzeelor =i monumentelor, 10/1988
|ar[lung[, Ecaterina Le rôle de la Mer Meditéranée dans lhistorio-
graphie de Démètre Cantemir în Travaux du VI-e Congrès
inernational des études sud-est européennes, Sofia, 1989
Vâlsan, George Opera geografic[ a Principelui Dimitrie Cantemir
în Lucr[rile Institutului de Geografie al Universit[\ii din Cluj (1924
1925), Tipografia Ardealul, 1926
Vâlsan, George Harta Moldovei de Dimitrie Cantemir în Academia
Român[. Memoriile sec\iunii istorice seria III, Bucure=ti, Cultura
na\ional[, 1927.
De la istorie la cultura
Balcâm Livia =i Dr[gan Corneliu Liviu Biblioteca unui umanist

român: Constantin Cantacuzino Stolnicul (1640 1714), Catalog,
Bucure=ti, BAR, 1966.
DIMITRIE CANTEMIR
#'
*** Áèáëèîòåêà Àâðàìà Ñåðaáâè÷à Íîðîâà, Ñàíêò-
ïåòåðáóðãú, Òèï. èìï. Àêàäåìèè Íàóêú, 1868
CamarianoCioran, Ariadna Jérémie Cacavela et ses relations avec
les Principautés Roumaines în Revue des études sud-est
européennes, 1-2 1965.
Caraman, Petru LEtnographe Cantemir et le folclore du Proche
Orient în Dacoromania 2/1974.
Fochi, Adrian Dimitrie Cantemir etnograf =i folclorist în Revista
de etnografie =i folclor, 1 2/1964.
Frazer, I. G. Creanga de aur, 5 vol., Bucure=ti, Editura Meridiane, 1980.
Gostar, Bicolae Les antiquités de la Moldavie dans lOeuvre du Prince
Démètre Cantemir în Dacoromania 2/1974.
Sachelarie, Ovid Dimitrie Cantemir istoric al dreptului =i al
institu\iilor juridice în Studii. Revist[ de istorie, 5/1973.
Tsourkas, Cléobule Les Débuts de lenseignement philosophique et
de la libre pensée dans Ies Balkans. La vie et lOeuvre de Théophile
Corydalée (15631646), Bucure=ti, Imprimeria na\ional[, 1948.
V[t[manu, Nicolae Dimitrie Cantemir istoriograful în Via\a
medical[ XXI, 2/1974.
Constiinta filosofica
B[d[r[u, Dan Filosofia lui Dimitrie Cantemir, Bucure=ti, Editura

Academiei RPR, 1964.
Berthelot, René La pensée de lAsie et lastrobiologie, Paris, Payot,
1938
Camariano, Ariadna Spiritul filosofic =i revolu\ionar francez
comb[tut de Patriarhia ecumenic[ =i Sublima Poart[, în Cercet[ri
literare, Bucure=ti, IV, 1941.
*** Cartea celor o mie =i una de nop\i, t. IXIV, Bucure=ti, Editura
Minerva, 1966-1976.
Cândea, Virgil Quelques notes sur la pensée de Démètre Cantemir în
Dacoromania, 2/1974.
Cândea, Virgil Cantemir et la civilisation islamique în Romano-
arabica, 2/1977.
Cândea, Virgil Ra\iunea dominant[, Cluj-Napoca, Editura Dacia,
1979
Eliphas, Lévi Histoire de la Magie, Paris, Félix Alean, 1922
*** Filosofia greac[ pân[ la Platon, v. I, partea III, v. 2, partea I
II, Bucure=ti, Editura +tiin\ific[ =i Enciclopedic[, 19791984.
#
Iliescu, Victor Demeter Cantemir as a problem of the Romanian
spirituality în Dacoromania 2/1974.
Ilie=, Aurora; Adam, Marieta Date noi despre circula\ia =i cititorii
operei lui Dimitrie Cantemir. Divanul sau Gâlceava În\eleptului
cu Lumea în Studii. Revist[ de istorie t. 26, 5/1973.
Kant, Immanuel Critica facult[\ii de judecare, Bucure=ti, Editura
+tiin\ific[ =i Enciclopedic[, 1981.
Lozovan, E. Le Panégyrique de Pierre le Grand în Romansk Institut
Kobenhavns Universitet, dec./l981.
Mali\a, Mircea Kantemir und Leibniz în Dacoromania 2/19741.
Vaida, Petru Cantemir =i aristotelismul în Revista de filosofie t.
13, 5/1966.
Arta de a folosi cuvântul
Anghelescu, Mircea La Rhétorique de la persuasion dans l Histoire

hiéroglyphique în Dacoromania 2/1974
Bhose, Amita Reflections of the Panchatantra in the Hieroglyphic
History în Dacoromania 2/1974.
Cândea, Virgil Une politique culturelle comune roumaino-arabe dans
la première moitié du XVIII-e siècle în Bulletin AIESEE III, 1/1965
Cândea, Virgil La culture roumaine et le Proche Orient. Corapports,
Bucarest, Published by Office of Information and Documentation
in Social and Political Sciences, 1974.
Giosu, +tefan Dimitrie Cantemir. Studiu lingvistic, Bucure=ti,
Iliescu, Ion Geneza ideilor estetice în cultura româneasc[ (secolele
XVIXIX), Timi=oara, Editura Facla, 1972.
Moldoveanu, Drago= Lèsoterisme baroque dans la composition de
lHistoire hièroglyphique în Dacoromania, 2/1974.
Moraru, Mihai Formules oraculaires et leur rôle dans la technique
narative de Cantemir în Dacoromania 2/1974.
Ovidiu Metamorfoze, Bucure=ti, Editura Academiei, 1959.
Paratore, Ettore Letteratura latina, Firenze, Sansoni, 1961.
Óðñó Òàìàðà Ëèìáà Õðîíèêólèé ëóé Äèìèòðèå
Êàíòåìèð, Êèøèíýó, Åäèòóðà Øòèèíöà, 1973.
DIMITRIE CANTEMIR
#
Mesajul artelor
Burada, Teodor T. Scrierile muzicale ale lui Dimitrie Cantemir,

domnitorul Moldovei în Analele Academiei Române. Memoriile
sec\iunii literare, seria II, t. XXXI, 1909-1910, Bucure=ti, Libr[riile
C. Sfetea § Co =i Libr[ria Na\ional[, 1911
Burada, Teodor T. Un prince moldave musicien în Revue de
Roumanie, I 1/1910
Cosma, Octavian Laz[r Hronicul muzicii române=ti, Epoca str[veche,
veche =i medieval[; vol. I, Bucure=ti, Editura muzical[, 1973
Cosma, Viorel Personalitatea muzical[ a lui Dimitrie Cantemir în
contextul culturii europene din secolele 1819 în Studii. Revist[
de istorie t. 26, 5/1973
Cosma, Viorel Le musicien Démètre Cantemir dans la littérature
européenne de XVIII-e siècle în Revue des études sud-est
européennes 4/1974.
Diaconu, Adrian Teoria superioar[ a muzicii, Ia=i, Conservatorul
Gh. Dima, 1978
Faure, Elie Istoria artei, 5 vol. Bucure=ti, Editura Meridiane, 1970
Giuleanu, Victor Principii fundamentale în teoria muzicii, Bucure=ti,
Editura +tiin\ific[, 1973
Hughe, René LArt et lâme, 2 t., Paris, Flammarion, 1960
Lipps, Th. Estetica. Bazele esteticii, 2 v., Bucure=ti, Editura
Meridiane, 1987
Paladian-Ghenea, Meliné Arta preistoric[ =i antic[ din regiunea
caucazian[, Bucure=ti, Editura Meridiane, 1988
Ecaterina, |ar[lung[ Dimitrie Cantemir în Manuscriptum 3/1989.
Concluzii
*** Assimilation et résistence à la culture gréco-romaine dans le

monde ancien. Travaux du VI-e Congrès international des études
classiques, Madrid 1974 Bucure=ti, Editura Academiei, 1976
Cassirer, Ernst La Philosophiie des formes symboliques, Paris,
Editions de Minuit, 1972
Cândea, Virgil Les intellectuels du sud-est européenn au XVII siécle
în Revue des études sud-est européennes, 2/1970
Cândea, Virgil Dialogul Orient-Occident, tradi\ie-inova\ie în
Divanul lui Dimitrie Cantemir în Buletinul Comisiei Na\ionale
a R.P. Române pentru UNESCO 1-2/1964.
#
Cândea, Virgil La diffusion de lOeuvre de Démètre Cantemir en
Europe du sud-est et au proche-Orient în Revue des études sud-est
européennes, t. 10, 2/1972
Denbigh, Keneth Three Concepts of Time, Berlin, Springer Verlag,
1981
Du\u, Alexandru Démètre Cantemir et lImage de la civilisation
europeénne în Dacoromania, 2/1974.
Goff, Jacques le Civiliza\ia occidentului medieval, Bucure=ti, Editura
+tiin\ific[, 1970
Horovitz, Dr. Filip Influen\a elenismului asupra lumii traco-dacice
=i traco-romane pân[ la retragerea legiunilor din Dacia în
Cercet[ri istorice, II-III, 1926-1927
Iorga, Nicolae Bizan\ dup[ Bizan\, Bucure=ti, Editura Enciclopedic[
român[, 1972
Miquel, André LIslam et sa civilisation, VII-eXX-e siècle, Paris,
Librairie Armand Colin, 1968
Panaitescu, P. P. Dimitrie Cantemir. Via\a =i opera, Bucure=ti, Editura
Academiei, 1958
Russo, D. Studii istorice greco-române, 2 v., Bucure=ti, Funda\ia
pentru literatur[ =i art[ Regele Carol II, 1939
Russo, D. Elenismul în România. Epoca bizantin[ =i fanariot[,
Bucure=ti, Institutul de arte grafice Carol Göbl, 1912
+erban, Constantin, Contribu\ii la repertoriul coresponden\ei lui
Dimitrie Cantemir în Studii. Revist[ de istorie, t. 26, 5/1973
*** The Study of Time, IV, Berlin, Springer-Verlag, 1981
Toynbee, Arnold J. Hellenism. The History of a civilisation, London,
Oxford University Press, 1960
Tsourkas, Cléobule Les premières influences occidentales dans
lOrient orthodoxe în Balcania, VI, 1944
Vaida, Petru Dimitrie Cantemir =i umanismul, Bucure=ti, Editura
Minerva, 1972
Vasari, Georgio Vie\ile pictorilor, sculptorilor =i arhitec\ilor, 3 v.,
Bucure=ti, Meridiane, 1968
Zweig, +tefan Lumea de ieri, Bucure=ti, Editura Univers, 1988.
Anexa
*** Áîëüøàÿ Ñîâåòñêàÿ Ýíöèêëîïåäèÿ, Ò.I II Ìîñêâà,

Ãîñóäàðñòâåííîå íàó÷íîå èçäàòåëüñòâî «Áîëüøàÿ
Ñîâåòñêàÿ Ýíöèêëîïåäèÿ», 1949-1960
DIMITRIE CANTEMIR
#!
*** Der Grosse Brockhaus, I-XXI B., Leipzig, 1928-1935
Dictionaire des oeuvres de tous les temps et de tous les pays.
Litterature. Philosophie. Musique. Sciences, 5 t., Paris, Société
dEdition de dictionnaires et encyclopédies, 1953 1968
Dic\ionarul literaturii române de la origini pân[ la 1900, Bucure=ti,
Editura Academiei, 1979
Enciclopedia italiana di scienze, lettree ed arti, v. IXLI, Roma, Istituto
della Enciclopedia Italiana, 1938-1960
Enciclopaedia Britannica, 24 t., London, Encyclopaedia Britannica
Inc, 1951
Gombos, Albinus Franciscus Catalogus Fontium Histoirae Hungariae,
3 t., Budapestini, 1937-1938
*** La Grande Encyclopédie, t. IXXI, Paris, Librairie Larousse, 1971
1978
*** Groves Dictionary of Music and Muzicians, t. IXI, London,
Macmillan § Co LTD, 1954
Hunger, Herbert Die Hochsprache Profane Literatur, der Byzantiner,
2 B., München, Verlag C. H. Beck, 1970, 1978
*** Minerva. Enciclopedie român[, Cluj, f.-ed., 1930
Potthast, August Werweiser durch die Geschichtswerke des
Europäischen Mittelalters bis 1500, I-II B., Berlin, W. Weber, 1906
Predescu, Lucian Enciclopedia Cugetarea, Bucure=ti, Cugetarea
Georgescu-Delagras, f.a.
*** Coâåòñêàÿ èñòîðè÷åñêàÿ ýíöèêëîïåäèÿ, Ìîñêâà, Ò. I
XVI, «Ñîâåòñêàÿ ýíöèêëîïåäèÿ» VII, 1941.

Cantemir Taralunga

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Cantemir Taralunga

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

DIMITRIE CANTEMIR

solu\ii spirituale în mai multe domenii ale cunoa=terii. Aceste

dr.Ion Matei, K.È.H. L. Egorova-Semionova, prof. dr. doc.

uncte de pornire În zorii veacului al XVIII-lea Ia=ul se

=indril[ =i împrejmuite cu garduri de nuiele, misiuni menite 

de ani. S-a, =colit la Academia Patriarhiei din Constantinopol

ei. În final el pronun\[ câteva cuvinte în limba polon[. Raphael

române în sensul pe care =i-l propusese de mult  instaurarea

de armate. Exemplul lui Cernî=ev14, a c[rui coresponden\[ e

Cantemir, care se gr[bise crezând c[ împline=te astfel un destin

sinuozit[\i, ne sim\im pe deplin r[spl[ti\i. Din negura celor

Lucr[rile lui Dimitrie Cantemir Prima clarificare de care

de limba român[ =i greac[, circulând în copii manuscrise, tot

conjug[ bine cu inten\iile educativ-religioase ale ortodoxiei

De altfel, prima lucrare în întregime original[ din acest grup

atque decrementorum... Acesta nu s-a p[strat. Cât despre

în tain[ la domnie =i ac\iona în acest sens. Suferea înfrângeri

1883. Dup[ facsimile f[cute ulterior s-a publicat la EPL, edi\ia

Cu aceasta prima perioad[ a activit[\ii lui Cantemir ia

parte poate fi împ[r\it[ în dou[ perioade distincte. Prima

Sanctae Metamorphoseos miles necnon Sacri Rossiaci Imperii

el însu=i deschidere spre Europa. +i-o dorise de mult, cores-

care am pomenit mai sus, a unui instrument de m[surare optic[

l-a descoperit =i facsimilat pe cel original. Prima edi\ie a lucr[rii

traducere, editura Academiei RSR). Existen\a acestui

însu=i, prin confruntare cu copia edi\iei scoas[ la Ia=i în 1837

noble\ii propriei sale familii (Vita Constantini Cantemirii chiar

textul cantemirian. Tocilescu a =i adus în \ar[ un exemplar al

reformatoare a lui Teofan Prokopovici, primul în ierarhia

otomane, nu i-a r[mas str[in[ lui Cantemir. El a încercat deci

de autor, ar fi avut drept obiect substratul religios al regimului

destul de aproximativ[. În afara ei mai exist[ dou[ texte:

pentru partea civil[ (ca =ef al Cancelariei) al[turi de contele

=i rus[ (trimis[, sus\in cercet[torii, spre aviz Sfântului Sinod).60

fericit[ =i nu în baza testamentului tat[lui s[u.63 El a contribuit

Structura acestui studiu Ceea ce ne intereseaz[ în principal

istoriograful, geograful, filosoful. Sunt perspective ce ne fac

ccidentul =i Orientul Vreme de un secol, de la jum[tatea

Ucraina apusean[ în favoarea Por\ii. R[zboiul îns[ continu[ =i

otomanii =i Habsburgii, ci, a=a cum era de a=teptat, iradiaz[

pe Papa Inocen\iu al Xl-lea s[ ini\ieze o alian\[ continental[

Augsburg (16871697)13, din care fac parte Habsburgii, Spania,

Tentativa Orientului islamic de a cuceri centrul Europei

echilibrat printr-un al doilea centru, cel de la Moscova. Ori

de la intermediari. De altfel, el va fi primul =ef de stat european

românii ortodoc=i din Transilvania se unesc cu catolicii. Era o

Între 1701 - 1714 se desf[=oar[ r[zboiul de succesiune la

întreprind ac\iuni similare. Prin Pragmatica sanc\iune se

alt tratat la Constantinopol =i, în sfâr=it, în 1724, ultimul tratat

asigure suprema\ia în fa\a ei. Moartea sa, în 1718, gr[be=te

grani\elor. Dup[ r[zboiul nordului, urma grani\a r[s[ritean[

de noi teritorii sau cel pu\in de ascendent politic în zona de

Fizicianul francez Edmé Mariotte descoper[ legea comprim[rii

Literatura european[ produs[ în intervalul cuprins între

Spa\iul românesc al sfâr=itului de secol =aptesprezece =i

de mult în spa\iul arabofan. A=a de exemplu C[l[toria

Moldova, Cacavela însu=i st[tuse la curtea lui +erban Canta-

al XVII-lea =i al XVIII-lea aceast[ cultur[ producea de mult pe

|[rile Române Dac[ pornim de la ipoteza  care urmeaz[ a

Mitropolia de la Curtea de Arge=. Ea e conceput[ ca sprijin

interna\ionale  de întrajutorare. Acela=i lucru s-a întâmplat

Bathory la +elimb[r =i intrase triumfal în Alba Iulia, intr[ =i în

otomane. El a devenit în 1446 guvernator al Ungariei. La 1452,

ca =i dorin\a, repetat exprimat[, de a impune domni atât în

=indril[ =i împrejmuite cu garduri de nuiele, misiuni menite

române în sensul pe care =i-l propusese de mult instaurarea

Augsburg (16871697)13, din care fac parte Habsburgii, Spania,

întreprind ac\iuni similare. Prin Pragmatica sanc\iune se

|[rile Române Dac[ pornim de la ipoteza care urmeaz[ a

Mitropolia de la Curtea de Arge=. Ea e conceput[ ca sprijin

interna\ionale de întrajutorare. Acela=i lucru s-a întâmplat

perioade (16951700), rolul lui era în principal de a face

rege al Ungariei, nerecunoscut de \[rile europene în principal

D IMITRIE CANTEMIR ISTORIOGRAF

vizau însu=i fundamentul islamic. Dou[ dintre acestea