METODA OBSERVATIEI IN PSIHOLOGIE Observatorul este spectatorul fenomenului pe care-1 con semneaza, dar nu-l provoaca. Nu este obligatoriu ca obser- vatia sa fie pasiva Cantitatea de date obfinute prin observatie, poate fi re- dusi de anumite aspecte: — de caracterul intimplitor, fragmentar sub care se prezinta fenomenul observat: — de imperfectiile sursei de informatis — de scdderea momentand a capacitatii de concentra- re a observatorului; — de desfagurarea prea rapid’ a fenomenului Pentru a inlétura aceste obstacole trebuie si facem ob- setvatia pe baza unui plan, a unei fise si s& cdutém si 0 evaludm cit mai obiectiv. Metoda observafiei nu se confundi cu observajia empi- ric, ea este o metoda stiinfificd psihologica, Pentru: ineeput, ca tipuri de observatie utile delimitim: — 0 observatie integral, urmarind global toate mani festarile subiectului; — 0 observatie selectiv’, centrindu-ne atentia _asupra unui singur sau a mai multor obiective (mers, migcare, limba ete.); Observatia trebuie sa fie sistematicd, permanenta, sa aibi un scop bine definit, si fie dinamicd, si se adapteze Ja schimbarile survenite la subiect. © schema (model) de observatie poate fi aledtuitaé in felul urmator: — aspecttil exterior al subiectului (de la par pina la pantofi); — aspectul fizic al subiectul gras—slab): expresia fejei si @ ochilor; — pantomimica; — aspectul general (obosit — odihnit, dispus — indis. — se cerceteaz mersul: — coordonarea migcari — se observa vorbirea (sub toate aspectele); — se cerceteaz raporturile cu insotitorul (docil, supus, instabil, irascibil ete.);— se cetceteaz orientarea in mediul inconjurator (in cabinet sau laborator) si modul cum stabileste singur con- ‘actul ew mediul ambiant. Aceastti observatie de contact, care poate dura pind la 5 minute, ne poate oferi un prim «portret» al subiectului. Observatia — in cadrul examina) psihologice (in timpul aplicérit probelor si testelor) ‘Trebuie si notim urmitoarele caracteristici principale: = atitudinea subiectului in momentul inceperii exami- nari (opozitie, adeziune, entuziasm, bund sau rea vointa); — atiludinea subiectilui in cursul examinarii (spontan, pune intrebiri, neribdator, iritabil, interesat de probe, ag- resiv, neinerezitor, banuitor, timid, fricos, anxios, este prea politicos sau numai cordial, distrat, perseverent'sau suge- stibil ete); — cum’ da raspunsurile la instructaj (dacd raspunsuri le sint rapide, lente, serioase, temeinice, neglijente, impul- sive, gindite, logice, nepotrivite sau la intimplare): = daca utilizeazd metoda incercarilor si erorilor sau da- ca are un plan anterior dezvoltarii lui — activitatea motorie (daci este agitat, pa curi, migedri parazite, tremurdturi); — dacé se intereseaza de rezultatele obfinute (maniles- tA spirit de competitie, doreste si facd mai bine, este indi- ferent de toate acestea); — se urmareste expresia verbal (daci_sint tulburari de vorbire: sigmatism, rotacism, lambdacism, bradilalic, bradipsihie ete,). Deci, observatia, in contextul clinic psihologic, este par- te componenté a examinarii psihologice, dar ea’ poate {i realizata gi in alte situafii in care este implicat subiectul (diferite activitati ergoterapeutice, art-terapia, — consumul timpului pe perioada internérii, zilele de vizita ale fami ici etc.) Observatia poate fi si ea evaluata; sint mai multe metode de evaluare a observatici: calitativa (adjectival), gralic’, statistic’. In metoda ealitativa se evalueaz& rezultatul ob: servatiei tm raport cu experienta examinatorului utilizindu- se niste adjective, in trei, patru sau cine’ gradiente (note). De exemplu dacd are ti. 103 5 0 buna | potrivité | nesat. | proasta ee ieee ne | i ca Dispozitia subiectului Raportarea pas | | Sociabilita- | | | | | tea ! Calificativul acordat (la scalele de evaluare a observatiei) {ine foarte mult de experienja noasira, iar limitele depind de impresionismul nostru care joacd un rol foarte impor- tant. In concluzie: — observatia clinica trebuie facut pe baza unui (observatie pasiva si directa gi mai pufin indirecta si activa); — observatia trebuie evaluaté chiar daci este impre gnala de subicctivitatea examinatorului. Observatia psihologicé este necesara in orice fel de psi hodiagnoza. Ea include, deci, mai mult dectt 0 simpla inre gistrare a actelor de conduita, Sint doud modalitati de a utiliza observatia: — in functie de obiectiv; — in funefie de mod sau tehnica. In funcfie de obiectiv se poste vorbi de observatie di- recta si observatie indirecta. Observatia directa are loc cu ajutorul organelor de simf sau cu ajutorul aparatelor care amplificd capacitatea acestora: magnetofoane, peliculd, camera de luat vederi, cronometre, cinematografie, fotografie, ciclogratie, crono- ciclografie (inregistrarea ‘migcérilor) ‘etc. Caracteristicile fundamentale ale observatiei directe nu sint modificate de folosirea acestor instrumente, ci doar optimizate Observatia indirect a se deosebeste de cea directa prin faptul c& are in obiectiv caracteristict si trasdturi psihice ce mu se pot analiza prin exprimrile lor disecte: problemele stilului invajarii, a gradelor de dezvoltare, caracteristi- cile motivatiei ascunse si osctlatiile periormantelor, trasi- turilor de caracter, interesele si preocuparile, aspirafiile ete,Acestea constituie domeniul variabilelor dependente spe- cifice domeniului procesualit3{ii personalitajii umane, Ob- servatia care le sondeazd se incadreazd in subordinea unor ipoteze. In aceste cazuri, observatia trebuie si-si extraga materialul din situatii complexe in care este angajaté con- duita umanda si in care aceste trasaturi se exprim Cereetarea psihologic& (sau psihosociala) ne ofer observatie: — ansamblul conditiilor anturajului si mediulut in care trdieste si in care se manifesta conduita si relafiile subiec- tuliti considerats — incidentele critice si aspectele particulare in care conditiile obiective —_ psihodiagnozei diferentiale, deoarece permite psihologului s& claseze infor- matiile care-i parvin prin conduita subiectului, ew ansamblul informatiilor si experientei_psihodiagnostice’ de care _dis- pune. Implicit, el elaboreaza un vast _clasament, confrun- tari cu alte date de observatie, evaluiri aproximative fala de etaloanele eu care lucreaza de obicei Aceasta tehnica este uneori impusd de insusi domeniul in care se desfasoard observatia, de exemplu: preocuparile studentilor in timpul pauzelor, ponderea si aspectele pe care le au diferitele tipuri de ocupatii ca jocul, repetarea lecti- ei, discufii libere ete. In aceste cazuri sinter delimitati ca 2 referindu-ne“ durata a observatici de timpul de reactie, adicd de timp ‘eare se desfagoara in mod concentrat tipul de activitati pe “care vrem si-l studiem. Existé si observafii in esantioane de timp, care se ca- racterizeazd prin faptul ci se realizeazi prin esantioane de ‘observajii de scurtd durati, constante si la intimplare sau intr-o anumitd ordine. Astfel A. ANASTASI a efectuat cite 24 de observalii de cite 5 minute de subiect gia ajuns la convingerea ca o astiel de metoda este satisfacatoare (ca vo lum de observatie). Compararea esantioanelor de timp per- mite 0 evaluare si 0 analiza psihologic& bogata. Observatia poate sa se efectueze in: © mediul deschis (in general — mediul scolar; — mediul experimental et @mediul inchis (resirins), legat de anumite ore sau_as pecte de conduit’ la anumite ore (pregatirea lectiilor, interesele si atenfia la orele de psihodiagnostic etc.). Tehinica observatiilor necesit’ reguli si onganizare. Caracteristica fundamentalé a observafici consté in faptul c cel ce o efectueazi nu intervine in decursul desfasurarii actului de observat. OBSERVATIA—caracteristicile notatiei in timpul acesteia, Orice bun observator (psiholog) isi organizeazd un sistem de notatie, un cod si o schema sau fia care-i faciliteaza munca de’notafie, viteza de Iucru si creeazd posibilitatea de a face cit mai pufine omisiuni Este dificil de a da modele sau de a le alege. In genere, daca subiectul rezolva corect problema, se pune semnul + (plus), iar dacé rezolva gresit, semnul — (minus), dack nu incearc’ —se face semnul @, daca are ezitari — semnul ~ (minus ondulat sau linie’ serpuita), dacd nu infelege—semnele !?, dacd intreaba —semnul ?, daca ma- nifestd uimire—semnul mirdrii !!; cind se consemneazd eacfii variate, se utilizeaz grafice de observatie. Deplasa- rile se noteazi cu sigeti. Sint foi topografice amanuntite care conjin toate am&nuntele cu privire la mobilierul din camera. SISTEME de consemnare a observatie! Scirile de apreciere sint foarte diverse, se mai numese si seliri de evaluare calitativis anumite insusiri ca sir guin{a, atenfia, participarea 1a seminarii ete., pot fi notate 13pe o dreapt ce are segmente de evaluare. De exemplu ne intereseazd gradul de atentie la orele de psihodiagnostic: 12 3 4 56 6 7 8 9 10 x x foarte slab Ia atentie: joarte bun la atentie. ‘Metoda introduce anumite diferenfieri in raspunsurile subiectului, dupa intensitatea cu care-si exprima opiniile sau pareriie in legatura eu fenomenele ce constituie obiec- tul cunoasterii. Dupa unii autori, aceasté metoda este o varianté a me- todei chestionarului’ cu tntrebiri inchise sau precodificate, © alta varianté de alcdtuire a scalei de apreciere: | Alegerea unui raspuns din sea- 1a se face prin introducerea sem- (P. LAFON). ‘Comands 130 7 4Observafia este utilizati in examencle _psihotehnice, vizind comportamentul in cursul execufiei testelor, in cur sul activitatilor provocate (care nu servese decit ‘la pune- rea in evidenta a comportamentelor naturale), in metoda clinicd (unde se face apel mai mult la conversafie sau la interogatorii mai mult sau mai putin sistematizate, fara interventia metodei experimentale) Dupa mijloacele folosite, observatia poate fi — ancheta, fige — scale — observarea psihologica directa sau indirect’; — analize biografice sau statistice. In funcfie de loc, observajia poate fi realizati tn: — mediu deschi — mediu specific (familial, scolar, profesional) ; — institutii specializate (spitale, centre de ‘recupera- re ete.). Cu ajutorul observatiei se ob — interrelajia organism-mediu; — schimbarile determinate de relatia organism-mediu; — conduita exterioard, comunicarea; — experienta trait, — modificairi somatice obiective; = produsele activitatii. In psihologie, observajia pune problema semnificajiilor subiective ale comportamentului exterior, in pedagogie este © metod& ce const in punerea elevului in contact direct cu obiectul cuinoasterii, in psihiatrie constituie un element de baz pentru diagnostic. Dupa P. POPESCU-NEVEANU, observatia este o acti tate perceptiva autoreglata si constientizata. Este m: deschisi si mai apropiaté de percepfie, dar se destiyoar pe baza planurilor mintale, de unde si selectivitatea ca expresie a autoorganizérii subjectului (ceea ce unii observa, altii nu pot). Se mentioneazd specializarea profesionalé observatiei si constituirea ei la nivel superior, la nivelul expertizei gi cercetarii st Aptitudinea corespunzatoare observatici este spiritul de observatie. METODA apreciet tive a personalitifii a fost elaboraté de Gh. ZAPAN, Se realizeaza cu. concursul celor ale cror triséturi vrem’ sé le cunoastem (grupa de stu- denti). Aria de cuprindere a metodei se poate extinde ast pra tuturor componentelor — personalitajii: _aptitudini inteligenf’, temperament, caracter etc. Datele mecesare sint 18 ormatii privind:- de ta studenti prin aprecierile pe care sint solici- faci asupra propriilor colegi. Ipoteza ce sti le odei este aceea ci aprecierile pe care le fac oame- pra semenilor lor includ diferite informajii_reale personalitate. Aprecierea este un act pur subiectiv, supuinind 0 serie intreaga de date reale privitoare alitatea celui apreciat. Cu cit oamenii conviefulesc ult impreund, cu atit se cunosc mai bine si ca atare ile vor fi mai objective. sti mefodi este un’ instrument util — stimulind tea de apreciere a semenilor, amplificind simul de lere in formarea judecdjilor de valoare. Se realizea- el 0 sensibilizare valoricé prin activarea unor opinit fe si 0 constientizare axiologica a preferinjelor. Insusiri de evaluare: cinste, modestie, sinceritate, poli- prietenie, ambitie, respect etc. Se iau de obicei 5—9 probe; pentru fiecare insusire se culeg urmitoare- ecier aprecierea profesorului; = aprecierea grupei (insumarea + sau —, rang); ~ autoaprecierea studentului. _ Se poate realiza o fig grupala de apreciere: Tasugirile Cinsie Numete si] —— ——" = prenumele| Suma ‘Apre-| Auto- | Ect. algeb- | Rang | cierea |apreci- | rica rofesor.| ere