INTRODUCERE

Evoluţia sectorului financiar-bancar pe parcursul ultimelor decade a fost marcată de

schimbări majore ale mediului de afaceri, datorate în principal privatizării, diminuării restricţiilor
legislative şi modificărilor tehnologice survenite în cadrul acestui sector economic, în multe ţări
europene, inclusive în România.
Schimbările apărute în cadrul ofertei de produse şi servicii financiar-bancare au fost
stimulate de modificările coordonatelor cererii, constând în creşterea veniturilor şi a puterii de
cumpărare a consumatorilor, precum şi de un nivel îmbunătăţit de informare a consumatorilor cu
privire la noile instituţii financiare intrate pe piaţă şi oferta acestora. Aceste aspecte au suferit însă
modificări drastice datorita urmărilor atât de mediatizatei crize economice.
Lucrarea de faţă, intitulată „Gestionarea riscului de creditare la Banca Comercială
Română S.A.”,
S.A.” abordează problematica complexă a riscului bancar, mai exact a riscului de
creditare, care însoţeşte ca o umbră dezvoltarea şi prosperitatea băncilor, în contextul dinamic şi
diversificat al mecanismelor economiei de piaţă. Creditul bancar, principalul produs al societăţilor
bancare, reprezintă modalitatea esenţială de evidenţiere a strategiilor, profesionalismului şi a
dorinţei de participare a acestora la dezvoltarea şi echilibrul economiei reale. Pornind de la
etimologia cuvântului credit, activitatea de creditare are la bază încrederea şi cunoaşterea
reciprocă între parteneri, respectiv client şi bancă. Acest lucru nu elimină însa riscul ce stă la baza
activităţii de creditare.
Este adevărat că cine nu riscă nu câştigă, dar tot atât de adevărat este că asumarea
superficială sau parţială a riscului nu înseamnă întotdeauna garanţia câştigului aşteptat.
Incertitudinea şi riscul însoţesc orice activitate. De aceea singura alternativă realistă pentru
indivizi şi societate este de consolidare a abilităţii de a accepta şi a înfrunta realitatea riscurilor.
Principalul obiectiv strategic al BCR în anul 2008 este finalizarea cu succes a Programului de
Integrare şi Dezvoltare (IDP), a cărui filozofie este de a continua eforturile de dezvoltare ale BCR
din ultimii ani, beneficiind de integrarea în structurile Grupului Erste Bank. IDP a fost conceput
pentru a sprijini alinierea BCR la standardele Erste Bank şi la cele mai bune practici
internaţionale, creând o bază solidă pentru creşterea eficienţei băncii şi a gradului de satisfacţie a
clienţilor. În cadrul IDP au fost lansate 42 de proiecte, în scopul optimizării modelului de afaceri,
de management al riscurilor (adoptarea cerinţelor Basel II), precum şi a structurilor,
funcţiunilor şi proceselor, pentru a transforma BCR într-o bancă mai competitivă, mai flexibilă şi
orientată către client.

1
 1. Gestionarea riscurilor bancare

1.1.Definirea riscurilor bancare

În activitatea pe care o desfăşoară orice bancă într-o economie de piaţă, aceasta se

confruntă cu probleme de risc şi incertitudine. Scopul activităţii băncilor, ca societăţi comerciale,
este maximizarea profitului în condiţiile minimizării riscurilor. Cum relaţia risc-profit este
indisociabilă, trebuie ca băncile să-şi asume o doză oarecare de risc, cu condiţia ca mărimea
acestuia să fie menţinută în limite controlabile. Riscul există permanent, el insoţeşte ca o umbră
toate operaţiunile băncii şi se produce sau nu în funcţie de condiţiile care i se oferă.
Riscul bancar este probabilitatea ca într-o tranzacţie să nu se obţină profitul aşteptat şi
chiar să apară o pierdere. Noţiunea de risc poate fi definită şi ca un angajament care poartă o
incertitudine datorită probabilităţii de câştig sau pierdere1. Francezii Michael Rouch şi Gerard
Naullen, în cartea lor “Le control de gestion bancaire et financiere”, definesc riscul ca un
angajament purtând o incertitudine dată, cu o probabilitate de câştig sau prejudicii, fie acestea din
urmă degradare sau pierdere.
Riscul bancar are două componente2:
♦ Incertitudinea privind producerea unui eveniment în viitor;
♦ Expunerea la pierdere.
Dacă nu se manifestă ambele componente, nu putem vorbi despre risc. De exemplu, o
bancă ce acordă un împrumut se confruntă cu incertitudinea rambursării la scadenţă, chiar dacă
există garanţia, datorită posibilităţii reducerii valorii acesteia în timp şi/sau a mărimii costurilor de
execuţie a acesteia. Banca îşi asumă riscul deoarece este expusă la incertitudine. Putem afirma că
riscul descrie situaţiile prin care factorii externi sau interni băncii acţionează de o manieră
imprevizibilă asupra valorii de piaţă a acesteia.
În activitatea de conducere şi supraveghere a riscului bancar, se recomandă folosirea unei
metodologii care utilizează o procedură în patru etape: identificarea şi analiza riscului, controlul
sau eliminarea riscului, asumarea riscului şi transferul riscului. Această metodologie pleacă de la
ideea că riscul este un fenomen care poate apărea pe întregul parcurs al derulării operaţiunilor
bancare şi poate provoca efecte negative asupra activităţilor, prin deteriorarea calităţii afacerilor,
diminuarea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi şi afectarea funcţionalităţii băncii.
Managementul riscului trebuie să ţină seama că acesta poate fi provocat atât în interiorul băncii,
de către clienţi, cât şi din cauza mediului concurenţial extern.
Managementul riscului se manifestă într-o anume proporţionalitate între volumul
profitului şi nivelul riscului. În acest sens există două strategii clasice. O bancă poate sa-şi asume
conştient riscuri mari atunci când are ca obiectiv pentru anul următor dublarea profiturilor. Acest
lucru se poate realiza prin creşterea marjei dobânzii şi prin creşterea depozitelor la vedere în
totalul resurselor. Există şi o a doua alternativă, in care o bancă poate să decidă realizarea unei
strategii de dezvoltare pornind de la scopul minimizării riscurilor, asigurându-şi, în consecinţă,
profituri mici, dar sigure.

1.2.Gestionarea sau managementul riscurilor bancare

Ştiinta managementului se bazează pe acumularea unei experienţe trecute şi pe necesitatea

stringenta a găsirii unor soluţii pentru o mai buna organizare şi conducere a proceselor din ce în ce
mai complexe care decurg din dezvoltarea impetuoasă a societăţii umane în ansamblul său.
Americanii Reece şi O’Grady definesc managementul ca fiind” procesul de coordonare a
resurselor umane, informaţionale, fizice şi financiare, în vederea realizării scopului organizării”.
Unul din pionierii care reuşesc să facă o sintetizare a proceselor de management şi care au şi

1
Maricica Stoica- Management bancar, Editura Economică, Bucureşti 1999, pag. 135
2
Vasile Dedu – Gestiune şi audit bancar, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 74

2
definit pentru, prima data 5 funcţii ale managementului (previziunea, organizarea, comanda,
conducerea şi controlul) este Henry Fayol. Managementul bancar se supune şi el legităţilor
generale ale ştiinţei managementului, dar are, în acelasi timp, sisteme, tehnici şi metode specifice,
precum şi modalităţi de conducere adecvate.
Activitatea bancară comportă un risc, ceea ce conferă, de asemenea, o anumită
specificitate procesului de management. În cazul băncilor, adoptarea deciziilor privind relaţia
rezultat-risc constituie un obiectiv central al managementului, care se consideră rezolvat în
măsura în care s-a atins un anumit grad de profitabilitate care poate permite dezvoltarea şi
consolidarea băncii.
Punând în discuţie structura managementului bancar, există cinci domenii ale
managementului băncii care redau esenţa activităţii bancare 3:

 Primele doua domenii, respectiv managementul activelor şi pasivelor bancare, redau de

fapt întreaga cuprindere a bilanţului băncii. Gestionarea activelor şi pasivelor bancare constă,
pentru o bancă, în determinarea unei situaţii ideale exprimate prin dimensiune şi structură, precum
şi în luarea deciziilor ce-i permit să atingă această situaţie ideală ;
 Managementul riscurilor bancare este foarte important pentru că orice operatiune bancară
are o doză de risc şi aceasta trebuie să intre obligatoriu în atenţia managerilor din activitatea
specifică ;
 Resursele umane reprezintă în bănci resursa cea mai importantă, care produce, prin
prestaţia proprie, valori şi profit ;
 Marketingul este indispensabil în bănci, pentru că pe această cale banca poate cunoaşte
cerinţele pieţei, respectiv ale clienţilor, şi poate organiza corespunzător procesul de vânzare a
produselor şi serviciilor proprii şi poate monitoriza concurenţa ;
 Managementul performanţelor proprii este un domeniu foarte important şi necesar oricărei
bănci, scopul final al acesteia fiind obţinerea de profit.

1.3.Abordări teoretice ale riscului de credit

Având în vedere că principala operaţiune efectuată de băncile comerciale este acordarea de

credite, riscul de credit este primul dintre riscurile bancare cu care se confruntă o instituţie
financiară.
Riscul de credit se defineşte prin pierderile suferite de un agent
economic datorită neîncasării la scadenţă a fluxului de venituri anticipat, ca
urmare a deteriorării calităţii de creditare al debitorului. Din această
perspectivă, riscul de credit are două coordonate4:
1. Dimensiunea riscului ce denotă mărimea pierderii suferite de creditor ca
urmare a imposibilităţii debitorului de a rambursa creditul
2. Calitatea riscului ce rezultă atât din posibilitatea ca neplata să aibă loc,
cât şi din garanţiile care pot reduce pierderea, în cazul neplăţii.
Neachitarea unei datorii reprezintă un eveniment nesigur. În plus,
expunerile viitoare nu sunt cunoscute cu certitudine decât la scadenţă
deoarece acordarea creditelor pe baza unor programe de rambursare stabilite
pe baze contractuale ferme sunt aplicabile numai într-un număr redus de
cazuri. Rambursarea anticipată a creditelor contractate prezintă un risc de
credit, deoarece în această situaţie banca trebuie să-şi asigure refinanţarea
venitului nerealizat şi să-şi acopere cheltuielile ocazionate de acordarea
împrumutului respectiv.
Incapacitatea de rambursare a creditului este cauzată de 5:
3
Ion Nitu – Managementul riscului bancar, Editura Expert, Bucureşti, , pag 26
4
www.ectap.ro/articole/114.pdf , Lavinia Vasile,“Unele aspecte privind gestionarea riscurilor bancare”,2005, pag.1
5
Cornel Nicolae Jucan- Managementul activelor şi pasivelor bancare, Editura AlmaMater, Sibiu 2009, pag 68

3
 • Mediul înconjurător al firmei debitoare (totalitatea factorilor de natură
economică, politică, socială, situaţia sectorului în care activează firma);
• Factori interni ai firmei : calitatea şi moralitatea managementului,
incapacitatea firmei de a se adapta cerinţelor pieţei ;
• Dereglări în activitatea firmei ca urmare a neîncasării creanţelor de la
beneficiari .

2. Supravegherea şi reglementarea bancară-condiţie esenţială pentru

prevenirea riscurilor
2.1. Reglementări bancare internaţionale - Acordul Basel II

Comitetul de la Basel de Supraveghere Bancară este un organism internaţional format din

reprezentanţii autorităţilor de supraveghere bancară şi ai băncilor centrale din principalele ţări
industrializate (grupul celor 10)6, care-şi desfăşoară activitatea prin întruniri periodice efectuate la
sediul Băncii Reglementelor Internaţionale de la Basel. Comitetul de la Basel a elaborat proiectul
unui nou Acord privind capitalul minim al societăţilor bancare ca fiind 5 milioane euro.
În plan macroeconomic, se doreşte o stabilitate a pieţei financiare internaţionale printr-un
management al riscului mai eficient. Faţă de Acordul Basel I, care lua în calcul doar riscul de
credit şi de piaţă, Basel II introduce criterii noi de abordare atât pentru riscul de credit, cât mai
ales pentru riscul operaţional pentru determinarea nivelului de capital adecvat. Astfel, Noul Acord
de la Basel se axează pe trei piloni: cerinţe privind capitalul minim, procesul de supraveghere
prudenţială şi disciplina de piaţă.

Pilonul 1 - Cerinte minime de capital

În Noul acord se menţine definiţia capitalului şi a necesarului minim de 8% din activele

ponderate la risc, calculate ţinând cont atât de riscul de credit, cât şi de riscul de piaţă şi cel
operaţional, însă se perfecţionează metodele de evaluare ale riscului. Astfel încât cerinţa de capital
va avea trei componente care se determină separat: cerinţa de capital pentru acoperirea riscului de
credit (CR), cerinţa de capital pentru acoperirea riscului de piaţă (MR) şi cerinţa de capital pentru
acoperirea riscului operaţional (OR)7. Această ecuaţie, care pare la prima vedere complicată, am
sintetizat-o schematic în figura nr. 1

Figura nr.1.

sursa : Revista BCR ” NR 1-2/2006

6
“Grupul celor 10” cuprinde: SUA, Anglia, Germania, Italia, Franţa, Japonia, Canada, Olanda, Belgia, Suedia
7
Revista BCR” NR 1-2/2006, pag 22

4
 Din figura anterioară se deduce că rata minimă de capital a băncii sau rata de adecvare a
capitalului se va calcula după formula :8

Aşa cum se poate observa din această formulă, pentru stabilirea ratei de adecvare a
capitalului este nevoie să se măsoare efectele fiecărei categorii de risc asupra capitalului, iar
pentru evaluarea fiecărei categorii de risc, noul Acord prevede mai multe variante:

 Pentru riscul de credit, Basel II pune la dispoziţia băncilor trei

abordări pentru calcularea capitalului minim necesar acoperirii riscului, şi
anume: abordarea standardizată (prin ratinguri, evaluări externe băncii),
abordarea de bază IRB (sistemul intern de rating al băncii-internal ratings-
based) şi abordarea avansată IRB (bazată, de asemenea, pe sistemul intern de
rating, dar într-o mai mare masură ca cea anterioară).
Abordarea standard este din punct de vedere conceptual aceeaşi ca şi în vechiul acord, dar
este mai sensibilă la risc: banca acordă un coeficient de risc fiecărui element de activ şi
elementelor extrabilanţiere şi însumează activele în funcţie de aceşti coeficienţi de risc. Aceştia
depind de categoria împrumutatului: state suverane, bănci, companii. Băncile vor putea utiliza
propriile estimări şi metode de evaluare privind credibilitatea debitorului. Sunt prevăzute metode
analitice distincte pentru diferitele tipuri de expunere la risc. Banca estimează credibilitatea
fiecărui debitor şi rezultatele sunt transformate în probabilităţi ale pierderilor viitoare, care
formează baza cerinţelor de capital minim. Gradele de risc pentru bănci vor fi stabilite pe baza a
două opţiuni aflate la dispoziţia autorităţii de supraveghere naţională. În conformitate cu prima
opţiune, băncile dintr-o anumită ţară vor primi un grad de risc inferior cu
o categorie celui atribuit ţării respective. Va exista o limită maximă de 100% a gradului de risc
aferent unei bănci, cu excepţia celor din ţări cu un rating sub “B-“, unde acesta va fi de 150%, aşa
cum se poate vedea în tabelul nr. 1.

Tabel 1

sursa : ”Revista BCR ” NR 1-2/2006

Cele două abordări IRB prevăd un tratament similar pentru expunerile faţă de agenţi
economici, bănci şi entităţi suverane, precum şi un cadru separat pentru expunerile retail,
finanţarea de proiecte şi participaţii. Elementul de bază al abordărilor pe baza ratingului intern
(IRB) este faptul că băncile posedă sisteme de rating intern care diferenţiază debitorii din
portofoliu în funcţie de riscurile fiecăruia. Pe lângă stabilirea riscului de neplată al debitorului, se
au în vedere şi caracteristicile tranzacţiei respective, care pot influenţa severitatea pierderii în
situaţia în care datoriile debitorului devin restante. De asemenea pentru fiecare clasă de expunere
(corporate, retail etc.) ponderile de risc sunt stabilite pe baza unei formule specifice.
Prin metodele de bază se estimează probabilitatea de nerambursare a fiecărui debitor, iar
autorităţile monetare vor furniza celelalte informaţii. Conform metodelor avansate, o bancă cu un
proces de alocare a capitalului suficient de dezvoltat va putea oferi alte informaţii necesare.
Sistemele de rating performante trebuie să aibă în vedere un set de minim 6 până la 9 grade de
rating pentru clienţii performanţi şi minim 2 grade pentru clienţi neperformanţi.

8
Revista BCR” NR 1-2/2006, pag 23

5
 Prin ambele metode coeficienţii de risc vor fi mai diversificaţi decât cei din abordarea
standard.
 pentru riscul de piaţă sunt prevazute 2 abordari: varianta standardizată prevede
calculul cotei de capital aferente riscului de piaţă prin aplicarea unor coeficienţi stabiliţi de
autoritatea de supraveghere la valoarea expunerii băncii la riscul de piaţă si cea pe baza modelelor
interne;
 riscul operaţional - reprezintă riscul unei pierderi directe sau indirecte rezultată din
procese interne, personal sau sisteme inadecvate care au căzut/eşuat/dat greş sau din cauza unor
evenimente externe. Pentru el sunt prevazute 3 abordari : abordarea de baza, cea standardizata si
cea determinata pe baza estimarilor interne ale bancilor.

Pilonul 2 - Procesul de supraveghere a activităţii bancare

Comitetul consideră că procesul de supraveghere este un element strâns legat de cerinţele

minime de capital şi disciplina de piaţă.
Noul Acord are în vedere patru principii9:
a) băncile trebuie să aibă procese şi proceduri interne pentru evaluarea capitalului total al
băncii, în conformitate cu profilul de risc al acesteia şi o strategie pentru menţinerea capitalului la
un nivel acoperitor;
b) autorităţile de supraveghere trebuie să evalueze procedurile interne ale băncilor
referitoare la adecvarea capitalului, strategiile aferente ca şi capacitatea acestora de a monitoriza şi
respecta cerinţele stabilirii ratelor de capital reglementate;
c) autorităţile de supraveghere trebuie să se aştepte ca băncile să-şi desfăşoare activitatea
peste ratele minime de capital reglementate şi trebuie să aibă abilitatea de a solicita băncilor să
dispună de capital superior valorii minime;
d) autorităţile de supraveghere trebuie să intervină din timp pentru a preveni scăderea
capitalului sub nivelurile minime solicitate pentru a acoperi caracteristicile de risc ale unei
anumite bănci şi trebuie să solicite acţiuni de remediere rapidă în condiţiile în care volumul
capitalului nu este menţinut corespunzător.

Pilonul 3 - Disciplina de piaţă

Comitetul de la Basel subliniază faptul că disciplina de piaţă reprezintă un element

important în promovarea siguranţei şi solidităţii băncilor şi a sistemului finaciar bancar în
ansamblu. În consecintă, publicarea anumitor informaţii de catre bănci va contribui la informarea
mai bună a participanţilor la piaţă, investitori, depunători şi va facilita realizarea unei discipline de
piaţă eficiente. Comitetul se aşteaptă ca toate băncile să dezvăluie informaţiile de bază, respectiv
acelea care transmit date esenţiale privind profilul de risc pentru toate instituţiile şi sunt
importante pentru o bună disciplină de piaţă. Noul Acord propune ca publicarea acestor informaţii
să se facă de doua ori pe an, iar anumite categorii de informaţii privind anumiţi indicatori care se
pot degrada rapid în timp, de exemplu, expunerea la risc, precum şi informaţiile privind băncile cu
activitate internaţională să fie publicate trimestrial.
Figura nr. 2

9
Revista BCR” NR 1-2/2006, pag 32

6
 sursa: ”Revista BCR” NR 1-2/2006, pag 21

3.Studiu de caz :
Gestionarea riscului de creditare la Banca Comercială Română S.A.

3.1. Activitatea de creditare a B.C.R.

Pârghie importanta în dezvoltarea consumului, creditul bancar a contribuit la realizarea

echilibrelor macroeconomice din ţara noastră. Lider al pieţei bancare româneşti, Grupul BCR şi-a
lăsat puternic amprenta asupra mediului de afaceri din România, dezvoltând în special cultura
creditului corporate, banca fiind recunoscută ca principal finanţator al economiei reale.
Linia funcţională Corporate Banking include toate activităţile legate de clienţii corporate:
creditarea, dezvoltarea produselor, finanţarea activităţilor de comerţ exterior, precum şi activităţi
suport cum ar fi studii sectoriale sau aspecte legate de protecţia mediului. Baza de clienţi
corporate a fost segmentată în conformitate cu realităţile economice, principalele segmente de
clienţi corporate fiind redefiniţi ca fiind "Blue chips" - clienţii strategici şi mari, IMM-uri şi
municipalităţi. Anul 2004 a fost anul consolidării relaţiilor deja tradiţionale cu clienţii blue chips
şi IMM-uri şi de dezvoltare a sprijinului oferit municipalităţilor. BCR şi-a reiterat dedicarea faţă
de administraţiile publice locale şi crezul său de a fi banca acestora. Grupul BCR este cel mai
important partener bancar al comunităţilor locale în procesul lor de dezvoltare socială şi
economică, cu o cotă de piaţă de 75% din creditarea către administraţiile publice locale, suma
totală a creditelor acordate acestui segment depăşind 6.000 miliarde lei în anul 2004. În anul
urmator, 2005, Creditul corporate a crescut cu 34% comparativ cu 2004, motorul acestei creşteri
fiind creditele pentru IMM-uri care au avansat cu 43%. Liniile de credit reprezintã 40% din totalul
creditelor corporate, creditele de investiţii fiind cele mai dinamice, cu o creştere de 49% în 2005.
Figura nr.4 Figura nr.5

sursa: Raport anual 2004, B.C.R, pag. 20 sursa : Raport anual 2005, B.C.R, pag.38

7
 Din graficul anterior putem observa o creştere a numărului de clienţi corporate cu
aproximativ 31,4 % din 1999 până în 2004, de la 227.467 de clienţi corporate la 298.899 în 2004.
De asemenea se observă o creştere a ponderii creditelor acordate companiilor private în total
credite acordate şi o scădere a celor către companii de stat şi guvern.
Beneficiind de o reţea extinsă de unităţi, oferind o gamă largă de produse, BCR s-a
orientat cu profesionalism şi spre zona retail, reuşind să domine o bună parte din piaţa de profil.
Linia funcţională Retail Banking coordonează toate activităţile asociate clienţilor retail, şi anume,
creditarea, emiterea cardurilor, dezvoltarea de produse şi activităţile suport, ca administrarea
reţelei de marketing şi vânzări. Pentru atingerea scopului său fundamental, satisfacţia clientului,
BCR dezvoltă în continuare principalul canal de distribuţie, reţeaua de sucursale, care la sfârşitul
anului 2004 a ajuns la 315 unităţi, fără a neglija însă dezvoltarea altor canale alternative de
distribuţie.
Creditul bancar, principalul produs al societăţilor bancare, reprezintă astfel modalitatea
esenţială de evidenţiere a strategiilor, profesionalismului şi a dorinţei de participare a acestora la
dezvoltarea şi echilibrul economiei reale. Actvitatea de creditare implică însă un risc. Riscul este
un fenomen care apare pe întregul parcurs al derulării operaţiunilor şi activităţiilor băncii şi care
poate provoca efecte negative care se răsfrâng asupra întregii activităţi, prin deteriorarea calităţii
afacerilor, diminuarea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi şi afectarea functionalităţii şi
imaginii băncii. Administrarea riscurilor se impune ca o activitate de prima importanţă în viaţa
băncii.

3.2. Administrarea riscului în cadrul B.C.R.

Riscurile sunt administrate printr-un proces de continua identificare, măsurare şi

monitorizare, supus limitelor de risc, autorităţilor, separării responsabilităţii şi altor controale.
Banca este expusa la riscul de credit, risc de lichiditate şi risc de piaţa, cât şi la risc operaţional10.
Consecvenţa administrării riscului este realizată printr-o abordare integrată şi coerenta din
punct de vedere metodologic, faţa de toate riscurile, împreună cu monitorizarea regulată ce
permite administrării riscului să gestioneze propriile portofolii într-o maniera proactivă şi, atunci
când este necesar, să acţioneze în timp util şi în sens corectiv.

3.2.1 Structura şi responsabilităţile administrării riscului

 Consiliul de Supraveghere
Consiliul de Supraveghere aproba şi revizuieşte profilul de risc al băncii şi strategia băncii
referitoare la administrarea riscului.
 Comitetul de Risc al Consiliului de Supraveghere
Comitetul de Risc al Comitetului de Supraveghere este responsabil de aprobarea
implementării principalelor politici de împrumut şi de risc, a procedurilor şi regulilor interne, de
aprobarea delegării autorităţilor de credit cât şi de aprobarea implementării aprobărilor din partea
Comitetului Director de acordare a creditelor cu o valoare ce depăşeşte autorităţile de credit
delegate.
 Comitetul Executiv
Comitetul Executiv este responsabil de implementarea strategiilor de risc aprobate de
Consiliul de Supraveghere, menţinerea unei raportări adecvate de expunere la risc, cât şi de
menţinerea limitelor de risc, inclusiv în cazul situaţiilor de criza.
 Comitetul de Risc al Comitetului Executiv
Comitetul de Risc al Comitetului Executiv dezvoltă politicile adecvate şi procedurile de
identificare, evaluare, monitorizare şi control al riscurilor semnificative, propune limitele de
expunere la risc conform complexităţii situaţiei financiare ale băncii, informează Consiliul de

10
Raport anual 2007, Banca Comercială Română, pag, 11

8
Supraveghere în legătura cu problemele şi direcţiile semnificative care pot apărea şi influenta
profilul de risc al bănci.
 Linia funcţionala de risc
Activităţile de administrare a riscului sunt consolidate sub linia funcţionala de risc, alcătuită
din 4 direcţii: Administrarea Riscului Persoane Fizice, Administrarea Riscului Persoane Juridice,
Workout şi Control Risc.
 Auditul Intern
Procesele de administrare a riscurilor în întreaga bancă sunt auditate anual de funcţia de audit
intern care examinează atât corectitudinea procedurilor, cât şi conformarea băncii cu procedurile.
Auditul intern discută despre rezultatele tuturor evaluărilor împreuna cu managementul şi
raportează observaţiile şi recomandările Comitetului de Audit.

3.2.2 Integrarea în standardele Erste Bank Group

În 2007, Banca a luat măsurile necesare pentru alinierea standardelor de administrare a

riscurilor la standardele Erste Bank Group (EBG) şi la Acordul Basel II, pe baza câtorva proiecte
începute în colaborare cu EBG11:
• Proiectul Basel II ce va asigura implementarea metodelor avansate reglementate de acest
acord internaţional în domeniul administrării riscului;
• Proiectul de administrare a riscului ce a dus la implementarea principiilor de administrare
a riscului la nivel de grup.
BCR a continuat şi în anul 2008 implementarea măsurilor necesare:
• Proiectele de implementare a ratingurilor KRIMI APS pentru persoane fizice şi clienţi
Corporate;
• Proiectul Default Data Base, pentru crearea şi administrarea la nivel BCR a unei baze de
date cu clienţi aflaţi în default;
• Demararea procesului de colectare a informaţiilor de risc într-o bază de date la nivelul
BCR, care va constitui sursa raportărilor prudenţiale de risc ale băncii.
Implementarea acestor standarde presupune consolidarea riscurilor de credit aferente
persoanelor fizice şi persoanelor juridice, riscurile de piaţa, riscurile operaţionale, riscurile de ţara
şi bancare cât şi evaluarea garanţiilor colaterale şi a workout-ului etc. de sub linia funcţionala de
risc şi financiară.
În aceste condiţii, specialiştii în administrarea riscurilor s-au delimitat în mod clar, din
punct de vedere organizaţional, de personalul cu responsabilităţi în domeniul dezvoltării
afacerilor. Aceasta delimitare clara de zona de Front Office a reprezentat fundamentul pentru
implementarea principiului de grup referitor la cele 2 voturi necesare pentru aprobarea expunerilor
faţă de clienţi (primul vot se acorda de personalul din Front Office, iar ce ce-al doilea este acordat
de personalul de la administrarea riscului); un nou sistem de autoritate a fost implementat în acest
scop.
Obiectivele principale ale acestor noi standarde ale grupului de administrare a riscurilor
sunt în număr de două: liniile de suport ale afacerilor trebuie să îşi atingă ţintele de business
prevăzute prin asigurarea luării unor decizii de creditare rapide şi eficiente şi protejarea băncii de
riscurile bancare prin utilizarea unor metode şi principii avansate de administrare a riscurilor.
Pentru evitarea concentrării riscului de credit pe un număr mic de clienţi, banca urmăreşte
dispersia echilibrată a riscului de credit pe categorii de clienţi, unităţi teritoriale, zone geografice,
sectoare de activitate şi produse bancare. Astfel, banca stabileşte, pe baza unor sisteme de analiză
de tip scoring, limitele de expunere la risc a portofoliului de plasamente pe sectoare de activitate
şi pentru principalii clienţi faţă de care înregistrează expunere. Banca stabileşte limite de
autoritate valorice/competenţe de aprobare care reprezintă limite maxime referitoare la aprobarea
de credite, acorduri de garantare, avaluri etc, competenţa de aprobare fiind în funcţie de totalul

11
Raport anual 2008, Banca Comercială Română, pag,7

9
expunerii/ client/ un singur debitor, precum şi limite de autoritate referitoare la aprobare în funcţie
de performanţa clientului.

3.3. Activitatea de creditare a Băncii Comerciale Române şi

gestionarea riscurilor aferente acesteia în perioada 2005-2008

În conformitate cu legea contabilităţii Nr.82/1991, o societate-mamă trebuie să

întocmească atat situaţii financiare individuale proprii cât şi situaţii financiare consolidate ale
grupului. Ordinul nr.5/2005 al Bancii Naţionale a României aduce clarificari suplimentare în
sensul că situaţiile financiare consolidate ale instituţiilor de credit trebuie intocmite în
conformitate cu Standardele Internationale de Raportare Financiară (IFRS). În consecinţă,
situaţiile financiare consolidate şi individuale ale Grupului BCR pentru anul încheiat la 31
Decembrie 2006, respectiv 2007 şi 2008 au fost întocmite în conformitate cu IFRS, respectându-
se în acelasi timp politicile contabile specifice de grup ale Grupului Erste Bank, din care face
parte.
Anexa nr.1 şi anexa nr.2 prezinta contul de profit şi pierdere al B.C.R. precum şi bilanţul
contabil pentru anul încheiat la 31 decembrie 2005, respectiv 31 decembrie 2006, Anexa nr.3 şi
anexa nr.4 prezinta contul de profit şi pierdere al B.C.R. precum şi bilanţul contabil pentru anul
încheiat la 31 decembrie 2006, respectiv 31 decembrie 2007, Anexa nr.5 şi anexa nr.6 prezinta
contul de profit şi pierdere al B.C.R. precum şi bilanţul contabil pentru anul încheiat la 31
decembrie 2007, respectiv 31 decembrie 2008.

3.3.1.Rezumatul activităţii Băncii Comerciale Române în perioada 2005-2008

Anul 2006 faţă de anul 2005

Din bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere întocmite pentru cei doi ani putem trage
mai multe concluzii referitoare la activitatea băncii :
• profitul net dupa impozitare şi interese minoritare a crescut cu 16,4% la 756,3 milioane lei
( 214,5 milioane euro), atingand nivelul cel mai înalt din istoria băncii până la acea vreme,
în pofida unor costuri de restructurare ;
• Principala forţă motrice a evoluţiei pozitive de mai sus a fost creşterea puternică a
creditelor acordate clienţilor. Acestea au crescut înainte de provizioane cu 56,5%,
generând o bună creştere a veniturilor nete din dobânzi, cu 20%. Ritmul de creştere mai
redus al dobânzilor, comparativ cu cel al creditelor, se datorează scăderii semnificative pe
piaţă a ratelor de dobandă la leu în anul 2006 ;
• Creditele şi avansurile acordate instituţiilor de credit au cunoscut şi acestea o uşoară
creştere de 16,3%, de la 3.877,6 milioane lei în 2005, la 4.509,1 milioane lei la sfarşitul
anului 2006 ;
• Cheltuiala cu provizioanele de risc la credite şi avansuri acordate clienţilor a crescut cu
54,1% la 157,6 milioane de lei, incluzând în principal o ajustare la standardele Grupului
Erste Bank de 56,7 milioane de lei. Excluzând această suma, provizioanele ramân aproape
neschimbate comparativ cu 2005 datorită îmbunătăţirii calităţii portofoliului de credite şi
creşterii sumelor recuperate din credite scoase anterior în afara bilanţului ;
• Activele totale au crescut cu 38,6%, de la 34.229,6 milioane lei (10.127,1 milioane euro)
în 2005, la 47.435,7 milioane lei (14.027,2 milioane euro) la sfârşitul anului 2006. Acesta
a inclus creşteri de 56,5% ale creditelor şi avansurilor acordate clienţilor şi de 26,8% ale
depozitelor atrase de la clienţi ;
• Pierderile aferente creditelor înregistrează o creştere de 54%, de la 102.325 milioane lei în
2005, la 157.595 milioane lei în 2006. Aceste valori ar putea sugera o mai slabă gestionare
a portofoliului de credite, însa nu trebuie sa uităm de creşterea cu 56,5% a creditelor şi
avansurilor acordate clientelei în 2006 faţă de 2005.

10
Anul 2007 faţa de anul 2006
Din bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere întocmite pentru cei doi ani putem trage
mai multe concluzii referitoare la activitatea băncii :
• Profitul net dupa impozitare şi interese minoritare a crescut cu 22,3% la 924,8 milioane lei
(276,5 milioane euro), atingând nivelul cel mai înalt din istoria băncii, în pofida unor
costuri atribuibile în mod direct reorganizării în urma privatizării. Profitul net, excluzand
costurile de restructurare, a crescut de fapt cu 35,1%, la 1.210,6 milioane lei ;
• Principala fortă motrice a acestei evoluţii pozitive a fost creşterea puternică a creditelor
acordate clienţilor. Acestea au crescut înainte de provizioane cu 50,3%, generând o bună
creştere a veniturilor nete din dobânzi cu 16,4% şi a veniturilor nete din comisioane cu
51,4%. Ritmul de creştere mai redus al dobânzilor, comparativ cu cel al creditelor, se
datorează scăderii marjei ratelor dobânzii de pe piaţa, împreuna cu nivelurile ridicate ale
rezervelor minime obligatorii la BNR. Creştera din 2007 a veniturilor nete din comisioane
cu 51,4% este semnificativ mai mare decat cea din anul trecut de doar 5,5% ;
• Cheltuiala cu provizioanele de risc la credite şi avansuri acordate clienţilor a crescut uşor,
cu 4,3 %, la 164,4 milioane lei (49,2 milioane euro), ce reflectă o bună calitate a
portofoliului de credite ;
• Activele totale au crescut cu 33,6% de la 47.436 milioane lei (14.020 milioane euro) în
2006 la 63.359 milioane lei (17.562 milioane euro) la sfarşitul anului 2007 ;
• Pierderile aferente creditelor înregistrează o creştere de 4,16%, de la 157.595 milioane lei
în 2006, la 164.444 milioane lei în 2007. Aceste valori ar putea sugera o mai slaba
gestionare a portofoliului de credite, însa nu trebuie sa uităm de creşterea cu 50,3% a
creditelor şi avansurilor acordate clientelei în 2006 faţă de 2007, ceea ce înseamnă o mult
mai buna gestionare a portofoliului de credite comparativ cu anii precedenţi.

Anul 2008 faţa de anul 2007

Din bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere întocmite pentru cei doi ani putem trage
mai multe concluzii referitoare la activitatea băncii :
• Profitul net dupa impozitare şi interese minoritare a crescut cu 119,8% de la 924,8
milioane lei (276,5 milioane euro) la 2.032,7 milioane lei (541.0 milioane euro), atingând
nivelul cel mai înalt din istoria băncii până în acest moment ;
• Creditele şi avansurile acordate clienţilor deşi au crescut uşor cu doar 21%, au
generat o foarte bună creştere a veniturilor nete din dobânzi cu 54,9%, de la 1.962,9 milioane
lei la 3.040,4 milioane lei şi o creştere mai uşoară a veniturilor nete din comisioane. Acestea
din urmă au crescut cu 6,7%, atingând valoarea de 915,2 milioane lei. Ritmul de creştere mai
ridicat al dobânzilor, comparativ cu cel al creditelor, se datorează creşterii marjei ratelor
dobânzii de pe piaţa ;
• Raportul cost-venituri s-a îmbunătăţit semnificativ de la 57.5% în 2007 la 41,4% în
2008 ;
• Activele totale au crescut cu 9,0% de la 63.358,8 milioane lei 31 decembrie 2007
la 69.080,6 milioane lei la 31 decembrie 2008.
• Cheltuielile din pierderi aferente creditelor înregistrează o creştere uriaşă de
282,36%, de la 164.444 milioane lei în 2007 la 628,6 milioane în 2008. Având în vedere
deteriorarea mediului macroeconomic din cursul ultimelor luni, BCR a decis în mod pro-activ
să majoreze provizioanele de risc pentru credite şi avansuri, în conformitate cu abordarea sa
conservatoare a managementului riscului;
• In întreg anul 2008 profitul operaţional a crescut cu 66,8%, susţinut de o diminuare
cu 1,4 % a cheltuielilor administrative generale şi de o excelentă creştere a veniturilor
operaţionale de aproape 37% faţă de anul precedent.

11
 Figura nr 6.

sursa: Raport anual 2008, B.C.R, pag. 6

3.3.2.Portofoliul de credite al Băncii Comerciale Române în perioada 2005-2008

3.3.2.1.Calitatea creditelor, analiza comparativă

pentru anii 2006-2007 şi 2007-2008

Clasificarea creditelor bilanţiere la 31 decembrie 2006, 31 decembrie 2007 şi 31

decembrie 2008 este prezentată în tabelul nr. 4 şi tabelul nr.5 din Anexa nr.7, respectiv în Anexa
nr.8. Datele respective au fost rezumate în tabelele de mai jos. Deoarece datele anului 2005
privind clasificarea creditelor nu este disponibila în raportul anual vom face o analiză comparata
doar pentru anii 2006-2008.

Tabel nr.2
pondere în
pondere în total total credite
Categoria de clasificare 2006 2007 modif % credite ptr 2006 ptr 2007
Risc scazut 12.949.539 17.529.210 26.13% 45,25% 40,94%
Atentie management 13.502.301 20.545.648 34.28% 47,19% 47,99%
Sub-standard 1.452.085 3.909.846 62.86% 5,07% 9,13%
Neperformant 711.428 830.346 14.32% 2,49% 1,94%
Total 28.615.353 42.815.050 33.17% 100% 100%

Se poate observa că din totalul creditelor acordate pe anul 2006 doar 2,49% se află în
categoria creditelor neperformante şi 5,07% în categoria sub-standard. Aceste valori sugerează o
buna gestionare a portofoliului de credite pe anul 2006.
În ceea ce priveste anul 2007, obervăm o scădere în ponderea creditelor din categoria
credite neperformante în total credite, acestea având o valoare de 1,94%, în timp ce creditele sub-
standard au o pondere de 9,13%.

Tabel nr.3

pondere în
pondere în total total credite
Categoria de clasificare 2007 2008 modif % credite ptr 2007 ptr 2008
Risc scazut 17.529.210 22.002.107 25,51% 40,94% 44,46%
Atentie management 20.545.648 22.046.061 7,30% 47,99% 44,55%
Sub-standard 3.909.846 4.307.938 10,00% 9,13% 8,70%
Neperformant 830.346 1.133.441 36,50% 1,94% 2,29%
Total 42.815.050 49.489.547 15,58% 100% 100%

12
 Din tabel se poate observa că în ceea ce priveşte anul 2008 faţă de situaţia anului 2007,
întâlnim o mică creştere în ponderea creditelor din categoria credite neperformante în total credite,
acestea având o valoare de 2,29%, în timp ce creditele sub-standard înregistrează o pondere uşor
mai mică de 8,70%.
Aceste valori sugerează o buna gestionare a portofoliului de credite atât pe anul 2007 cât şi
pe anul 2008.

3.3.2.2.Profilul de expunere la risc al băncii

Pentru protejarea intereselor acţionarilor, deponenţilor şi celorlalţi clienţi ai săi, BCR are
un profil mediu de expunere la risc, care este reflectat prin întreaga activitate defăşurată şi prin
obiectivele, politicile şi expunerea la fiecare risc semnificativ.
Ĩn ceea ce priveşte profilul de risc de credit al BCR, acesta este de asemenea mediu, fiind
bazat pe următoarele elemente12:
 Creşterea portofoliului de credite al băncii cu 21% la 31.12.2008 faţă de anul 2007, în
principal pentru persoane fizice (+ 24,9%)
 Majorarea ponderii creditelor acordate clientelei nebancare la cca. 66,5% din totalul
activelor bilanţiere la 31.12.2008 faţă de 59,7% la 31.12.2007
 Calitatea bună a portofoliului de credite, un portofoliu diversificat, cu un risc de
concentrare moderat
 Niveluri corespunzătoare ale colateralizării expunerilor
 Un sistem de avertizare timpurie şi de monitorizare a deprecierii performanţei economico-
financiare a clienţilor
 Eficienţa procesului de selecţie a clienţilor eligibili pentru contractarea de credite şi a
procesului de monitorizare a portofoliului de credite
 Determinarea şi analiza expunerilor consolidate atât la nivelul BCR cât şi pentru grupul
BCR.

Pe baza datelor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere se pot calcula următorii indicatori
privind riscul de credit:

1. Credite totale / total active*100

Anul 2005: 16.751.600/34.229.600*100= 49%

Indicatorul arată că din totalul activelor deţinute de bancă, 49% reprezintă credite acordate
clienţilor. Cu cât ponderea creditelor în totalul activelor este mai mare, cu atât activitatea băncii
este mai riscantă.
Anul 2006: 26.214.800/47.435.700 *100= 55,26%
Pentru anul 2006 indicatorul arată că din totalul activelor deţinute de bancă, 55,26%
reprezintă credite acordate clienţilor. Observăm o uşoară creştere a ponderii creditelor acordate
clienţilor în total active faţa de anul 2005 cu aproximativ 7 procente.
Anul 2007: 39.399.500/63.358.800*100= 62,18%
Pentru anul 2007 indicatorul arată că din totalul activelor deţinute de bancă, 62,18%
reprezintă credite acordate clienţilor. Observăm şi pentru acest an o uşoară creştere a ponderii
creditelor acordate clienţilor în total active faţă de anul 2006 tot cu aproximativ 7 procente.

Anul 2008: 45.521.600/69.080.600*100= 65,89%

12
sursa: Raport anual 2008, B.C.R, pag. 8

13
 Pentru anul 2008 indicatorul arată că din totalul activelor deţinute de bancă, 65,89%
reprezintă credite acordate clienţilor. Observăm şi pentru acest an o uşoară creştere a ponderii
creditelor acordate clienţilor în total active faţă de anul 2007.

2. Ponderea pierderilor din credite = pierderi din credite / total credite*100

Anul 2005: 102.325/16.751.600*100= 0,6%

Valoarea extrem de mică a indicatorului demonstrează că portofoliul de credite a fost
gestionat eficient din punct de vedere al riscului de creditare.
Anul 2006: 157.595 /26.214.800*100= 0,6%
Valoarea extrem de mică a indicatorului şi pentru anul 2006, fiind chiar aceeaşi cu cea de
pe 2005, demonstrează că portofoliul de credite a fost gestionat eficient din punct de vedere al
riscului de creditare.
Anul 2007: 164.444/39.399.500*100= 0,41%
Valoarea extrem de mică a indicatorului demonstrează şi pentru anul 2007 că portofoliul
de credite a fost gestionat eficient din punct de vedere al riscului de creditare. Mai mult
indicatorul pentru anul 2007 este mai mic decat cel pe 2006 aratând o îmbunătăţire a eficienţei cu
care a fost gestionat portofoliul de credite.
Anul 2008: 628.600/45.521.600*100= 1,38%
Faţă de anii precedenţi indicatorul înregistrează o creştere atingând valoarea de 1,38%.
Această valoare sugerează o mai slabă gestionare a portofoliului din punct de vedere al riscului de
creditare, pierderile din credite înregistrând o pondere mai mare în total credite în comparaţie cu
anii anteriori.

3. Profit net / pierderi din portofoliul de credite

Anul 2005: 649.900/102.325= 6,35

Profitul net, principala sursă de acoperire a pierderilor, dar care nu are ca destinaţie unică
acoperirea pierderilor, este suficient pentru a acoperi pierderile din credite.
Anul 2006: 756.300/157.595 = 4,8
Şi pentru anul 2006 profitul net, principala sursă de acoperire a pierderilor este suficient
pentru a acoperi pierderile din credite. Acesta înregistrează însă o uşoară scădere faţă de anul
2005.
Anul 2007: 924.800/164.444= 5,62
Şi pentru anul 2007 profitul net este suficient pentru a acoperi pierderile din credite,
înregistrând chiar o uşoară creştere faţă de anul 2006.
Anul 2008: 2.032.700/628.600= 3,23
Pentru anul 2008 profitul net utilizat pentru a acoperi pierderile din credite, înregistrând o
uşoară scădere faţă de anul 2007, indicând un mic regres al băncii din acest punct de vedere.
Analizând indicatorii calculaţi mai sus, se observă că portofoliul de credite este gestionat
eficient, banca fiind expusă unui risc de credit mic.

14
 CONCLUZII

Banca este o instituţie de credit definită ca ,,o entitate a cărei activitate constă în atragerea
de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public şi în acordarea de credite în cont
propriu”13. Activitatea bancară presupune înainte de toate, asumarea unor riscuri specifice. Orice
demers privind controlul şi/sau auditul intern trebuie să pornească de la aprecierea riscurilor şi a
modalităţilor de gestionare eficientă a acestora. Riscul este un fenomen care apare pe întregul
parcurs al derulării operaţiunilor şi activităţiilor băncii şi care poate provoca efecte negative care
se răsfrâng asupra întregii activităţi, prin deteriorarea calităţii afacerilor, diminuarea profitului sau
chiar înregistrarea de pierderi şi afectarea functionalităţii şi imaginii băncii. Administrarea
riscurilor se impune ca o activitate de primă importanţă în viaţa băncii. Un bun management
bancar poate evita acceptarea unor riscuri excesive şi poate obţine un profit rezonabil pentru
instituţia sa.
Riscul de creditare este considerat cea mai periculoasă categorie de risc bancar, cu un
potenţial de producere supradimensionat de evoluţiile financiare fluctuante ale societăţilor
comerciale. În vederea prevenirii riscurilor bancare, băncile trebuie să respecte o serie de
reglementări. În general, aceste reglementări privind desfăşurarea activităţii bancare au un mesaj
de protecţie faţă de risc cu rezonanţă multilaterală. Exemplificând, se protejează în fapt în
principal: băncile împotriva riscurilor determinate de calitatea clienţilor şi acţiunile lor potrivnice;
clienţii împotriva unui management bancar incompetent; interesele acţionarilor faţă de un
management defectuos al echipei de conducere a băncii; interesele societăţii faţă de instabilitea
băncilor decurgând dintr-un management neechilibrat şi cu un apetit foarte mare de risc. Astfel,
stabilitatea economiei privită în ansamblul său are ca principal pilon de susţinere stabilitatea
sistemului bancar, respectiv funcţionarea normală a băncilor în toate atribuţiile lor importante în
vederea evitării dereglărilor din activitatea unei bănci, care poate reprezenta un pericol de
contagiune şi pentru celelalte bănci care activează în cadrul economiei.
Creşterea continuă a riscurilor bancare în epoca contemporană, concomitent cu
intensificarea relaţiilor de colaborare a condus la internaţionalizarea reglementărilor în sensul
elaborării unor norme naţionale potrivit principiilor acceptate de mai multe ţări, de genul
grupurilor internaţionale de studii organizate de Banca Reglementelor Internaţionale de la Basel
sau aplicarea normelor comunitare, elaborate sub forma directivelor europene în sistemul Uniunii
Economice Europene.
În ceea ce priveşte Banca Comercială Română aceasta are o abordare integrată, la nivelul
întregului Grup, dedicată identificării, înţelegerii, evaluării şi administrării riscului de afaceri,
inclusiv a riscului de credit. Politica BCR privind riscurile este conceputã pentru creşterea
sistematică şi continuă a valorii corporaţiei şi îndeplinirea obiectivelor strategice în cadrul unui
management orientat către crearea de valoare. În plus, promovarea numelui şi reputaţiei, precum
13
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată, completată şi modificată prin
Legea nr. 227/2007

15
şi a brand-ului său reprezintă priorităţi cheie pentru BCR, a cărui conduită faţă de clienţi este
caracterizată prin corectitudine şi simţ de răspundere.
Riscurile sunt administrate printr-un proces de continuă identificare, măsurare şi
monitorizare, supus limitelor de risc, autorităţilor, separării responsabilităţii şi altor controale.
Banca este expusa la riscul de credit, risc de lichiditate şi risc de piaţa, cât şi la risc operaţional.
Consecvenţa administrării riscului este realizată, aşa cum am amintit şi mai sus, printr-o abordare
integrată şi coerenta din punct de vedere metodologic, faţa de toate riscurile, împreună cu
monitorizarea regulată ce permite administrării riscului să gestioneze propriile portofolii într-o
maniera proactivă şi, atunci când este necesar, să acţioneze în timp util şi în sens corectiv.
BCR stabileşte limitele de expunere la riscul de credit pentru instituţiile de credit.
Asemenea limite sunt calculate pe baza analizei aspectelor financiare şi nefinanciare ale acestor
instituţii. Noul sistem de punctare care utilizează un sistem de clasificare granulară este de
asemenea un model de rating previzional şi un instrument pentru evaluarea riscului de credit în
vederea realizării unui proces precis de luare a deciziilor. BCR foloseşe variabile cantitative,
calitative şi de risc de ţară, calculând un scor final (grad final de risc) pentru fiecare entitate
financiară.
Scopul analizelor bazate pe ratingul de credite este acela de a diferenţia nivelurile de risc
în cadrul portofoliului de imprumuturi al bancii, pentru :
1. evitarea unei concentrări a creditelor în categoriile cu risc major ;
2. determinarea unui trend al standingului financiar al clientelei, astfel încât să se întreprindă
din timp măsurile necesare pentru a evita deteriorarea calităţii portofoliului de
împrumuturi;
3. asigurarea managementului riscului de credite şi protecţia corespunzatoare a băncii şi
clienţilor faţă de riscurile specifice.
După cum am putut observa din documentele de evidenţă contabilă, BCR a înregistrat pe
toată perioada 2006-2008 o evolutie pozitivă a „Profitului net dupa impozitare şi interese
minoritare”, acesta cunoscând o creştere de 16,4% în 2006 faţă de anul 2005, 22,3% în 2007 faţă
de anul 2006, pentru a atinge in anul 2008 o creştere de 119,8% înregistrând nivelul cel mai înalt
din istoria băncii până în acest moment (însă această performanţă trebuie coroborată şi cu
pierderile aferente creditelor, care au înregistrat o creştere uriaşă de 282,36%, de la 164.444
milioane lei în 2007 la 628,6 milioane în 2008).
Din totalul creditelor acordate pe anul 2006 doar 2,49% se află în categoria creditelor
neperformante şi 5,07% în categoria sub-standard. Aceste valori sugerează o buna gestionare a
portofoliului de credite pe anul 2006. În ceea ce priveste anul 2007, obervăm o scădere în
ponderea creditelor din categoria credite neperformante în total credite, acestea având o valoare de
1,94%, în timp ce creditele sub-standard au o pondere de 9,13%. Din tabel se poate observa că în
ceea ce priveşte anul 2008 faţă de situaţia anului 2007, întâlnim o mică creştere în ponderea
creditelor din categoria credite neperformante în total credite, acestea având o valoare de 2,29%,
în timp ce creditele sub-standard înregistrează o pondere uşor mai mică de 8,70%.Aceste valori
sugerează o buna gestionare a portofoliului de credite atât pe anul 2007 cât şi pe anul 2008.
Pentru protejarea intereselor acţionarilor, deponenţilor şi celorlalţi clienţi ai săi, BCR are
un profil mediu de expunere la risc, care este reflectat prin întreaga activitate defăşurată şi prin
obiectivele, politicile şi expunerea la fiecare risc semnificativ.
De asemenea ca urmare a calculării şi interpretării unor indicatori privind riscul de credit, se
observă că portofoliul de credite este gestionat eficient, banca fiind expusă unui risc de credit mic.
Putem spune fără urmă de indoială că B.C.R deţine un management al riscurilor de o
calitate superioară, lucru demonstrat de rezultatele financiare foarte bune precum şi de menţinerea
în cotinuare a poziţiei de lider pe piaţa bancară românească.

16
 BIBLIOGRAFIE

1. Stoica, Maricica, „Management bancar, Editura Economică”, Bucureşti 1999

2. Dedu, Vasile, „Gestiune şi audit bancar, Editura Economică”, Bucureşti, 2003
3. Nitu, Ion, „Managementul riscului bancar”, Editura Expert, Bucureşti, 2000
4. Jucan, Cornel, Nicolae, „Managementul activelor şi pasivelor bancare”, Editura
AlmaMater, Sibiu 2009

Referinţe web:
1) www.bcr.ro
2) www.ectap.ro/articole/114.pdf (Lavinia Vasile,„Unele aspecte privind gestionarea
riscurilor bancare”, 2005)

Alte referinţe:
a) Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de
credit şi adecvarea capitalului aprobată, completată şi modificată prin Legea nr. 227/2007
b) Revista BCR NR 1-2/2006
c) Raport anual 2005, Banca Comercială Română
d) Raport anual 2006, Banca Comercială Română
e) Raport anual 2007, Banca Comercială Română
f) Raport anual 2008, Banca Comercială Română

17