You are on page 1of 25

CAPITOLUL 1

FONETICĂ ŞI FONOLOGIE

1. Fonetica este ramura lingvisticii care studiază producerea,


transmiterea, audiţia şi evoluţia sunetelor limbajului articulat.
2. Fonologia este o disciplină lingivistică autonomă; aşa-zisa fonetică
funcţională care studiază sunetele din punct de vedere funcţional, punând accent
pe relaţiile pe care acestea le contractează între ele.
3. Prin fonem înţelegem unitatea funcţională minimală a limbii
(neanalizabilă în unităţi inferioare şi succesive) care ajută la formarea
cuvintelor. De exemplu: cuvântul masă este format din fonemele [m], [a], [s],
[ă]. Fonemele nu au sens, dar ajută la distingerea semnificaţiei cuvintelor.
4. Prin sunete înţelegem cele mai mici unităţi ale limbii, materiale sau
concrete. Sunt pronunţate diferit de vorbitori în momente diferite şi sunt foarte
numeroase şi variate.

5. Sistemul fonologic al limbii române

Locul de articulare Vocale anterioare Vocale centrale Vocale posterioare


Gradul de
i,e a, ă, î o, u
deschidere a gurii
Închise i î u
Mijlocii e ă o
Deschise - a -

6. Consoanele sunt sunetele care se rostesc cu ajutorul unei vocale.


Sistemul consonantic cuprinde 22 de unităţi:[b], [k], [č], [kٰ], [d], [f], [g], [ğ], [g
′],[h], [j], [ l], [m], [n], [p], [r], [s], [ ş], [t], [ţ], [v], [z].
7. Vocale întregi/plenisone sunt vocalele care pot alcătui singure silabe:
[a], [ă], [î] sunt în orice împrejurare plenisone; [e], [i] şi [o], [u] pot fi vocale
plenisone.
8. Semivocalele nu pot alcătui singure silabe. Intră în componenţa
diftongilor şi a triftongilor. Sunt semivocale doar: [ě], [ĭ], [ŏ], [ŭ].
9. Sistemul consonantic

Tabloul consoanelor româneşti


Mod de Loc de Bilabiale Labio-dentale Dentale Prepalatale Palatale Postpalatale Laringale
articulare articulare Surd Sonor Surd Sonor Surd Sonor Surd Sonor Surd Sonor Surd Sonor Surd Sonor
N Oclusive p b t d ḱ ǵ k g
E (explozive)
Semiocluzive ţ č ğ

1
S (africate)
O Constrictive f v s z ş j h
N (fricative)
A
N
T
E
S Ocluzive m n
O (nazale)
N Lichide l
A (laterale)
Vibrante r
N
T
E

10. Litera este semnul grafic cu care se notează un sunet. Sonetelor


limbii le corespund, în general, literele respective.

LITERA a ă b c d e f g h i j k l m n o p q r s ş t ţ u v x y z
SEMNUL a | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
FONETIC ă b c d e f g h i j k l m n o p q r s ş t ţ u v x y z
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |

Grup de litere ce, ci ge, gi che, chi ghe, ghi


Semn fonetic č ğ ḱ ǵ
Exemple cerc, circ, ciclon ger, gir, Angela chel, chip, chior ghem, ghiol

11. Corespondenţa dintre litere şi sunete


1. Litere cu o singură valoare fonetică

Litera Exemplu Liter Exemplu


a
a ac, cap m mic, acum
ă măr, către n nuc, an
â român p pom, dop
b bine, ban r rac, car
d da, din s soc, usuc
f fin, foc ş şoşon
î în, îndoi t toc, ton
j joc, jar v vară
l loc, lin z zile

2. Litere cu valori fonetice multiple


A. Consoane cu valori fonetice multiple
Litera Sunetul Exemple
corespunzător
c 1. |k| cap, ac, actor, nuc, casă, curte
2. |ḱ| chem, chirie, chin, chelie, achită
3. |č| cer, cine, cinci, cere, acela
g 1. |g| gamă, dungă, galeş, agale
2. |ǵ′| ghimpe, gherghef, ghiol, unghi
3. |ğ| ger, ginere, geam, giuvaier, mergi

2
h 1. |h| hohot, hrană, zahăr
2. literă ajutătoare, chemare, ochi, ghemui, ghioc
fără valoare fonetică
x 1. |ks| ax, fix, lexic, text, prolix, hexagon
2. |gz| examen, exact, exerciţiu, exersa,
exil, există, exemplu

B. Vocale
1. Vocale cu o singură valoare fonetică
Literă Valoare fonetică, condiţii şi exemple
a vocală plenisonă, |á|, în orice cuvânt: an, am, ai, car, cap, manual
ă vocală plenisonă, |ă| în orice situaţie: dă, să, mă, către, lângă, după
â vocală plenisonă, |ấ|: român, România, cânt
î vocală plenisonă: |î́|: în, întâi, încât, coborî, pârî

2. Vocale cu valori fonetice multiple


Litera Sunetul Condiţii şi exemple
corespunzător
1. |i| vocală plenisonă • în silabă şi în diftongi: [mík], [bí-ne], [ví-o-ríǔ]
2. |ĭ| semivocală • în diftongi şi triftongi: [ĭar], [doĭ], [le-ŏaĭ-kă, ta-ĭe]
3. |į| scurt • un sunet vocalic mai scurt, care nu face parte
din diftongi sau triftongi: [pomį], [bunį], [orįče], [plopį]
4. literă ajutătoare, • în grupurile |č| (ci), |ğ| (gi), |ḱ| (chi), |ǵ| (ghi) când
fără valoare fonetică sunt urmate de o altă vocală
i ex.: ciur, ciocan, giuvaier, chior, ghiol
• sau când grupurile |č| (ci), |ğ| (gi), |ḱ| (chi), |ǵ| (ghi)
se află la sfârşitul cuvântului.
ex.: bici, ochi, unchi, unghi
5. literă ajutătoare, cu • în grupurile |č| (ci), | ğ | (gi), |ḱ| (chi), |ǵ| (ghi)
valoare fonetică de dacă formează silabă şi nu sunt urmate de o altă vocală.
vocală plenisonă ex.: circ, ginere, chip, ghid
1. |é| vocală plenisonă • în silabă şi în diftongi: [é-lév], [té-lé-vi-zor], [léǔ], [méǔ]
2. |ě| semivocală • în diftongi şi triftongi: [lěá-găn], [děál], [lěŏár-kă]
3. literă ajutătoare, • în grupurile |č| (ce), |ğ | (ge), |ḱ| (che), |ǵ| (ghe), dacă este
fără valoare fonetică, urmată de o altă vocală
deci sunet zero ex.: ceas, geam, cheamă, gheaţă.
e 4. literă ajutătoare, • în grupurile |č| (ce), |ğ | (ge), | ḱ (che), |ǵ| (ghe), dacă nu sunt
cu valoare fonetică urmate de o altă vocală în aceeaşi silabă.
de vocală plenisonă ex.: cer, ger, chel, gherghef.
5. |ĭe| • la începutul cuvintelor: eu [ĭeu], el [ĭel], ei [ĭeĭ], ele [ĭele], eşti [ĭeştį],
este [ĭeste], e [ĭe], eram [ĭeram].
6. |ĭ| • în pronumele ea [ĭa]
1. |o| vocală plenisonă • în silabe şi diftongi.
ex.: [om], [pom], [fi-lo-lóg], [plóĭ], [dóĭ], [nóĭ].
2|ŏ| semivocală • în diftongi şi triftongi.
o
ex.: [sŏáre], [ku-lŏá-re], [le-ŏáĭ -kă]
3. |ǔ| • dacă se află înainte de a, la început de cuvânt sau de silabă
ex.: oa-lă [ǔa-lă], oa-meni [ǔa-menį]
1. |u| vocală plenisonă • în silabă sau diftong
ex.: [bún], [lu-nă], [kon-ti-nu-u], [ĭu-li-e]
u
2. |ǔ| semivocală • în diftongi
ex.: [rău], [noǔ], [saǔ], [oǔ].

12. Simboluri:k′ che, chi;gٰ ghe,ghi; [č] ce,ci; [ğ] ge;gi.


3
13. Diftongii sunt grupul de două sunete – vocală + semivocală –
pronunţate în aceeaşi silabă.
1. Diftongi ascendenţi (urcători): semivocală + vocală: [ĭa], [ěa] în
cuvânte precum: iarnă, bea, mea.
2. Diftongii descendenţi (coborâtori): vocală + semivocală: [ou], [îu]
în cuvânte precum: ou, bou, râu.
14. Triftongii sunt grupul de trei sunete: semivocală + vocală +
semivocală, pronunţate în aceeaşi silabă eai] în vedeai, [ieiîn
miei,oai] în lupoaică.
15. Hiatul reprezintă grupul de două vocale alăturate, care fac parte din
silabe diferite: [e-e] în idee, [o-o] în alcool, [a-u] în aur, [e-a] în real, [o-a] în
coautor.
16. Litera este semnul grafic cu care se notează, în general, un sunet.
17. Transcirerea fonetică a literelor se face prin semne fonetice care apar
notate între bare // sau între paranteze drepte []: ciocan [cokan]; chior [k′or];
bici [bic]; ghid [gid].
18. Despărţirea cuvintelor în silabe şi la capăt de rând

1. Silaba este un segment fonic alcătuit din unul sau mai multe foneme
pronunţate printr-un singur efort respirator. Într-o silabă există obligatoriu o
vocală.18.1 Despărţirea grupurilor de cuvinte şi a abrevierilor:
1. nu se despart la sfârşit,ci se trec integral pe rândul următor:
- abrevierile: scrise legat: UNESCO sau despărţite prin
blancuri S N C F R, prin puncte(a.c), ori prin cratimă: N-V;
- derivatele scrise cu cratimă de la abrevieri: R.A.T.B-ist;
- numele propii de persoane: Popescu, Abd el-Kader;
- numeralele ordinale scrise cu cifre şi litere: 5-a;
2. se recomandă să nu se separe de la un rând la celălalt, ci să se
treacă împreună pe rândul următor:
- prenumele şi numele de familie:Ion Popescu;
- notaţiile care includ abrevieri: 10km, art.3.

18.2. Despărţirea în interiorul cuvintelor

Sunt posibile două modalităţi de despărţire a cuvintelor la capăt de rând:


pe baza pronunţării şi pe baza structurii morfologice a cuvintelor, pe care le
vom numi: despărţirea după pronunţare şi, respectiv, după structură. Regula
generală şi obligatorie a despărţirii cuvintelor la capăt de rând în limba română,
valabil pentru ambele modalităţi, este interdicţia de a se lăsa la sfârşit sau la
început de rând o secvenţă care nu este silabă. Normele actuale prevăd
despărţirea după pronunţare. Împrumuturilor din limbile moderne li se aplică,

4
ori de câte ori permite grafia, regulile de despărţire a cuvintelor din limba
română: ca-te-ring.

18.3 Despărţirea după pronunţare

La despărţirea la capăt de rând care implică litere-vocale trebuie să se


aibă în vedere că:
- literele e, i, o, u, w şi y notează atât sunete-vocale, cât şi semivocale;
- literele e şi i pot servi şi ca semne grafice, fără a nota sunete, după c, g,
ch şi gh, în aceste cazuri nu contează ca vocală: cea-ră cară, gea-muri,
giar-dia, chea-mă, chia-bur, ghea-ră, ghia-ur;
- litera i la finală de cuvânt sau în interiorul unor compuse, când notează
un i şoptit nu contează din punctul de vedere al despărţii la capăt de rând: flori,
pomi, urşi. În principiu, în cazul literelor-vocale:
- două litere-vocale alăturate care notează vocale propiu-zise se despart;
- când literele e, i, o, u, w sau y notează o semivocală, despărţirea se face
înaintea lor. Literele-vocale care notează diftongi şi triftongi nu se despart între
ele.
Succesiunile V-V
(V-V(S),V-VC(C))
(Două vocale alăturate se despart)

Două litere-vocale alăturate care notează vocale propiu-zise - cu alte


cuvinte, vocalele în hiat se despart. Cele două vocale pot fi:
- identice: a-alenian, ale-e, alco-ol, ambigu-ul;
- diferite: antia-erian, alca-ic, bacala-ureat, bore-al, de-ictic, le-ul, pompi-
er, cafegi-ul, cro-at, po-et, cro-itor, polu-are, du-et, afectu-os, hobby-uri.

Succesiunile V-S
( (S)V-SV,(S)V-SVS,V-SSV)
(Un diftong şi un triftong se despart de vocala sau de diftongul
precedente)

În succesiunile de litere-vocale în care e, i, o, u sau y notează o


semivocală, aceasta trece la secvenţa următoare când se află:
- după o vocală propiu-zisă, iar e, i, o, u sau y fac parte dintr-un:
- diftong ascendent: agre-ează, accentu-ează, mama-ia, su-ia, pro-iect, du-
ios, ro-iul, ro-ua, dubi-oasă;
- triftong: vo-iau, le-oaică, cre-ioane, tă-iai;
- după un diftong ascendent, iar e, i, o, u sau y fac parte dintr-un diftong;
ploa-ie, stea-ua, sau dintr-un triftong: dumnea-ei. Diftongii alăturaţi se despart
sau diftongii şi triftongii se despart de vocala sau de diftongul care le precedă.

5
Litere-consoane
Această despărţire se referă la consoanele aflate între vocale. La
despărţirea la capăt de rând se comportă ca o singură consoană:
- litera x;
- ch şi gh înainte de e, i;
- consoanele urmate de i şoptit;
- q+u când are valoare kv
- o consoană între litere-vocale trece la secvenţa următoare;
- în succesiunile de două-patru consoane,despărţirea se face după prima
consoană;
- în succesiunile de cinci consoane, despărţirea se face după a doua
consoană.

C
(V-CV,VS-CV,SVS-CV,V-CSV)
(O consoană între vocale trece la secvenţa următoare)

O consoană între litere-vocale trece la secvenţa următoare: re-ce, ve-cin,


le-ge, ira-kian, soa-re, ie-se, kilo-watt, ta-xi, ree-xamina, flo-rile, o-chi, po-mii.
La fel se comportă şi:
- ch, gh (+e, i) în cuvinte româneşti: ure-che, nea-chitat, le-ghe, li-
ghioane.
- qu kv: se-quoia

Succesiunile C-C(C)(C)

Două, trei sau patru consoane între vocale se despart după prima
consoană.

Succesiunea C-C
(VC-CV,VSC-CV,V-CSV)
(Două consoane între vocale se despart)

Două litere-consoane între litere-vocale se despart, a doua consoană


trecând la secvenţa următoare. Cele două consoane pot fi:
- identice: mil-lefiori, fortis-simo, wat-tul;
- diferite: ic-ni, tic-sit, ac-tiv, caf-tan, cal-cula, mul-te, lun-git, mun-te,
cer-ne, os-cior.
Excepţii

6
1.Trec împreună la secvenţa următoare succesiunile de consoane care au
ca al doilea element l sau r şi ca prim element b, c, d, f, g, h, p, t şi v, adică
grupurile:
bl: ca-blu;
br: neo-brăzat;
cl: pro-clama;
cr: nea-crit;
dl: Co-dlea;
dr: co-dru;
fl: nea-flat;
fr: pana-frican;
gl: nea-glutinat;
gr: nea-gricol;
hl: pe-hlivan;
hr: ne-hrănit;
pl: su-plu;
pr: cu-pru;
tl: ti-tlu;
tr: li-tru;
vl: nee-vlavios;
vr: de-vreme.

Succesiunea C-CC
(Trei consoane între vocale se despart după prima consoană.)

În succesiunile de trei consoane, despărţirea se face după prima consoană:


fil-tru, circum-spect, delin-cvent, lin-gvist, cin-ste, con-tra, cus-cru, as-pru, as-
tru, dez-gropa.
Excepţii:
În următoarele succesiuni de trei consoane, despărţirea se face după
primele două consoane:
lp-t: sculp-ta;
mp-t: somp-tuos;
mp-ţ: redemp-ţiune;
nc-ş: linc-şii;
nc-t: punc-ta;
nc- ţ: punc-ţie;
nd-v: sand-vici;
rc-t: arc-tic;
rt-f: jert-fă;
st-m: ast-mul.
Alte succesiuni de trei consoane care se despart după a doua consoană
(ltc, ldm, lpn, ndb, ndc, nsb, nsc, nsd, nsf, nsh, nsl, nsm, nsn, nsp, nss, nsv, ntl,
7
rgş, rtb, rtc, rth, rtj, rtm, rtp, rts, rtt, rtţ, rtv, stb, stc, std, stf, stg, stl, stn, stp, str,
sts, stt, stv), nu trebuie memorate, deoarece se întâlnesc în cuvinte formate,
cărora li se poate aplica despărţirea după structură. Este vorba de:
- compuse: alt|ceva, ast|fel, fiind|că, hand|bal;
- formaţii cu elemente de compunere, ca port-: port|bagaj, port|hart, port|
jartier, port|moneu, port|sabie, port|abac, port|vizit;
- derivate cu prefixe: post-: post|belic, post|comunism, post|decembrist,
post|liceal, post|natal, post|sincron, post|totalitar, post|verbal; trans-: trans|
borda, trans|carpatic, trans|cedental, trans|danubian, trans|lucid, trans|misibil,
trans|portal, trans|saharian, trans|vaza;
- derivate de la baze terminate în grupuri de consoane cu sufixe ca: -lâc
(savant|lâc), -nic (pust|nic,zavist|nic), - şor (târg|şor).

Succesiunea C-CCC
(Patru consoane între vocale se despart după prima consoană)

Patru consoane între vocale se despart după prima consoană: ab-stract,


con-structor, în-zdrăveni.
Excepţii:

1. Despărţirea CC-CC

În unele succesiuni de patru consoane, ca: rstv, rstn, în care nicio


segmentare fonetică nu se susţine, despărţirea se face după a doua consoană:
feld-spat, gang-ster, tung-sten. Alte succesiuni de patru consoane care se despart
după a doua consoană (nsfr, nsgr, nspl, rtdr, rtsc, rtst, stpr) nu trebuie memorate,
deoarece se se întâlnesc în cuvinte formate, cărora li se poate aplica despărţirea
după structură. Este vorba de:
- formaţii cu elementul de compunere port-: port|drapel, port|stindard;
-derivate cu prefixe:
post-: post|prandial, post|scenium, post|şcolar;
trans-: trans|frontalier, trans|gresa, trans|planta.

2. Despărţirea CCC-C
În unele succesiuni de patru consoane în care nicio segmentare fonetică
nu se susţine, despărţirea se face, după a treia consoană: dejurst-vă, vârst-nic.

Succesiunea CC-CCC
(Cinci consoane între vocale se despart după a doua consoană)

În succesiunile de cinci consoane, despărţirea se face după a doua


consoană: opt|sprezece.

8
Despărţirea după structură

Despărţirea după structură, este acceptată atunci când capătul rândului


coincide cu limita dintre componentele cuvintelor formate. Ea coincide, cu
despărţirea după pronunţare. Se pot despărţi după structură cuvintele:
- compuse: arterios-cleroză /arterio|scleroză, al-tundeva/alt|undeva, por-
avion/ port|avion, drep-unghi/drept|unghi;
- derivate cu prefixe: anor-ganic/an|organic, de-zechilibru/ dez|echilibru,
ine-gal/in|egal, nes-tabil/ne|stabil, su-blinia/sub|linia.
- dintre derivatele cu sufixe, numai cele formate cu sufixe care încep cu o
consoană de la teme terminate în grupuri de consoane: sa-vant- lâc, vârst-nic,
za-vist-nic.

19. Accentul

19.1. Definiţie: pronunţarea mai intensă sau pe un ton mai înalt a unei
silabe dintr-un cuvânt, a unui cuvânt dintr-o propoziţie.
Accentul în limba română este liber. Există trei tipuri de accent:
- accent oxiton – pe ultima silabă: popor, basma, vapor.
- accent paroxiton – pe silaba penultimă: clasă, masă, plasă,
scaun.
- accent proparoxiton – pe silaba antepenultimă: repede, linişte,
pepene,

19.2 Accentul tonic


1. În limba română,accentul este liber.
2. - a final este:
- accentuat în unele forme verbale (infinitiv, imperfect persoana a
3-a singular: tremura, în unele substantive feminine
nearticulate terminate în -a sau -ea: cafea, musaca şi în
unele adjective împrumutate: grena, lila;
- neaccentuat când este articol hotărât: casa, musacaua şi în
unele împrumuturi: tibia, widia, la care forma articulată şi
nearticulată se confundă: cariocă, leva/levă, nutrie; -i şi -u final
sunt accentuaţi în unele împrumuturi: substantive: colibri,
taxi, atu şi adjective: kaki;
- o final este:
- neaccentuat în majoritatea cuvintelor în care apare: in-folio,
radio;
- accentuat în substantive şi adjective mai recente: antihalo,
halo; bordo, indigo, maro.

9
3. Sufixele monosilabice sunt de cele mai multe ori accentuate (-al, -an,
-ar, -aş, -âş, -el, -esc, -et, -giu, -ior, -ism, -ist, -iş, -iu, -lâc, -oi, -os, -şag, -şor,
-şug, -tor, -ui), dar avem şi sufixe monosilabice neaccentuate (-bil, -nic).
4. Substantivele provenite din infinitive lungi ale verbelor în -ea trebuie
accentuate pe sufix: prevedere.
5. În funcţie de uzul literar actual,normele actuale recomandă o singură la
cuvinte precum: adică, aripă, avarie, caracter, călugăriţă,
doctoriţă, duminică, fenomen, ianuarie, lozincă, miros,
regizor, sever, şervet, unic.
La unele cuvinte mai vechi sau mai noi se admit variante accentuale
literare libere, cu unele deosebiri faţă de DOOM1: acatist/acatist,
anost/anost, antic/antic, gingaş/ gingaş, hatman/hatman,
intim/intim, jilav/jilav, penurie/ penurie, profesor/profesor,
trafic/trafic.
6.Se recomandă o singură accentuare la forme verbale ca:
- indicativul şi conjunctivul prezent persoana 1 şi a 2-a plural şi
imperativ persoana a 2-a plural-accentuate pe sufixul -e la
conjugarea a 2-a: tăceţi, respectiv la conjugarea a 3-a: bateţi;
- formele verbului a fi: suntem, sunteţi.
7. Avem accent mobil în timpul flexiunii la următoarele nume:
- substantivele: noră, g-d.sg: pl. nurori; soră, surori;
- la substantivele neutre terminate în -o intrate mai de mult în
limbă: radio, zero, la care accentul se deplasează pe o la forma
articulată hotărât radioul, zeroul şi la plural radiouri,
zerou4ri.
8. Cuvintele polisilabice pot avea, pe lângă accent principal şi un accent
secundar, mai slab: aerodinamic, anteroposterior, meglenoromân.
9.Trebuie evitată deplasarea accentului spre începutul cuvântului.

19.3Accentul grafic

1. În limba română, de regulă, nu se notează vocala accentuată.


2. Utilizarea accentului ascuţit, este permisă pentru a marca distincţia
dintre elemente omografe dar neomofone care diferă şi prin poziţia accentului,
când nenotarea accentului ar putea duce la confuzii, în cazul unor:
-cuvinte: acele substantiv/acele adjectiv pronominal,
comedie/comedie, companie/companie, copii/copii, era
substantiv/era verb, nodul s.articulat/nodul s.nearticulat, veselă
adj/veselă .s;
- forme gramaticale: încuie prezent/încuie perfect simplu;

10
- variante accentuale (neliterare) ale unor cuvinte: duşman/ duşman,
vultur/vultur.
3. Se păstrează accentul grafic din limba de origine în:
- unele neologisme: bouree, pieta;
- nume proprii străine: Bâle, Moliere, Valery.
4. La unele nume de locuri străine folosite în limba română nu se notează
accentul: Bogotabogota, Panamapanama, Peruperu, ceea
ce poate duce la accentuări greşite.

Capitolul 2

Ortografie şi ortoepie

1.Scrierea cu literă mică sau mare

1.1Scrierea cu literă mică

Se scriu, de regulă, cu litere mici:


- substantive comune; printre care cele care desemnează:
- tipuri omeneşti denumite după numele propriu al unor personaje: un
adonis, un apolo, un don juan, un harpagon, un păcală;
- obiecte denumite după creatorul lor sau după locul de provenienţă: o
havană, olandă, haţegana.
Numele proprii folosite numai ocazional pentru a desemna obiecte se
scriu cu literă mare:
- fiinţe mitice multiple: ciclop, elf, gigant, iele, muză, nimfă, sirenă, titan,
trol;
- funcţii şi calităţi; avocat, cancelar, deputat, domn, ministru, prefect,
premier, primar, rege, senator, voievod;
- sisteme economico-sociale: capitalism, feudalism;
- epoci geologice: mezozoic;
- perioade istorice: epoca modernă, paleolitic, perioada contemporană;
- războaie: războaiele balcanice.
Denumirile epocilor istorice de importanţă majoră se scriu cu literă mare.
- varietăţi de plante şi de animale, soiuri de vin, produse alimentare:
angora, astrahan, buldog, cabernet, caniş.
Pe etichete, numele unor produse se scriu cu literă mare.

11
- substantivele cu sens generic: băile Govora, bulevardul Nicolae
Bălcescu, fluviul Dunărea, munţi Carpaţi, parcul Herăstrău, pasul Bran,
republica Ucraina, vârful Ciucaş.
Pe tăbliţele indicatoare, în indicarea adresei, pe hărţi etc aceste
substantive se scriu cu literă mare;
- punctele cardinale: est;
- pronumele de politeţe: dumneata, dumneavoastră;
- abrevierile cuvintelor scrise cu literă mică: a.c. = anul curent; acad. =
academician, art. = articol, m = metru.

1.2.Scrierea cu literă mare

1. Persoane (prenume, patronime, nume de familie, supranume,


pseudonime): Delavrancea, Elvira Popescu, Hagi-Tudose, Lev Nicolaievici
Tolstoi, Rousseau, Jean de La Fontaine, Eugene O’Neill, Vincent Van Gogh;
- personaje religioase, mitologice, folclorice, literare: Atotputernicul,
Cenuşăreasa, Don Juan, Dumnezeu, Sfânta Maria, Isus Hristos, Venus, Zeus;
- animale: Azor, Bubico, Grivei, Joiana, Murgu, Zefir;
- entităţi geografice: Africa Centrală, America de Nord, Craiova, Franţa,
Marea Britanie, Orientul Mijlociu;
- aştri şi constelaţii: Cornul-Caprei, Marte, Saturn, Luna, Pământul,
Soarele;
- marile epoci istorice şi evenimentele istorice majore: Antichitatea, Evul
Mediu, Renaşterea, Reforma, Unirea Principatelor, Primul Război Mondial,
Războiul de Independenţă, Războiul de Secesiune;
- sărbători laice sau religioase: Anul Nou, Crăciun, 1 Decembrie, Paşte;
- instituţii: Camera Deputaţilor, Editura Univers Enciclopedic, Facultatea
de Litere, Institutul de Lingvistică, Organizaţia Naţiunilor Unite, Teatrul
Naţional; student la Litere, secretar de stat la Externe;
- clădiri publice şi monumente: Arcul de Triumf, Casa Academiei, Palatul
Parlamentului;
- mijloace de transport: Orient Expres, Titanicul;
- ordine de stat româneşti sau străine: Legiunea de Onoare, Ordinul
Naţional „Pentru Merit”.
Numele unor medalii sau premii, precum şi titlurile ştiinţifice şi onorifice
se scriu cu literă mică: doctor honoris causa, doctor în filologie, membru de
onoare al Academiei Române.
- soiuri de plante şi rase de animale: Aurora (soi de floarea-soarelui),
Marele Alb (rasă de porci), Bazna (rasă de porci);
- punctele cardinale, când au valoare de nume propriu, desemnând o
regiune: importat din Apus, din Orient, în Orientul Apropiat.
Când nu au această valoare se scriu cu literă mică: obiecte desemnate
ocazional prin numele creatorului lor: trei Grigoreşti „tablouri de Grigorescu”.
12
2. Numai primul element din numele proprii compuse din:
- denumirile organismelor de conducere şi ale compartimentelor din
instituţii: Catedra de limba română, Comisia de cultivare a limbii a Academiei
Române, Secretariatul, Secţia de filologie şi literatură, Serviciul de
Contabilitate;
- titluri de publicaţii periodice, opere literare, ştiinţifice, emisiuni radio-
TV, documente, nume de medalii sau premii: Amintiri din copilărie, Biblia,
Capitalul, Constituţia, Gramatica limbii române, Limba română (revista),
Proclamaţia de la Islaz;
- mărci de produse: Izvorul minunilor (apă minerală);
- nume ştiinţifice, latineşti de specii animale şi vegetale: Bacterium aceti,
Mustela nivalis, Gorilla beringuei.
3. Abrevierile se scriu:
- integral din litere mari când sunt alcătuite din iniţialele:
- cuvintelor componente ale unor nume proprii compuse scrise cu
literă mare la iniţială: MS = Maiestatea Sa, O.U = Ordonanţă de
Urgenţă, P.S.S = Preasfinţia Sa;
- numele unor noţiuni de specialitate: A = arie, amper: B = bor, C =
(grade) Celsius, L = lungime;
- prenumelor: I. L. Caragiale = Ion Luca Caragiale;
- altor cuvinte şi expresii: D.S = Dal Segno, N.B = nota bene, O.K
= all corect, P.S = post scriptum;
- cu literă mare pe primul loc când provin de la cuvinte scrise cu literă
mare: D-lui = Domnului, Sf. = Sfânta;
- cu literă mare pe a doua poziţie: dB = decibel, eV = electronvolt, pH =
puterea hidrogenului.

4.Pentru a sugera anumite atitudini sau sentimente:


- se scriu cu literă mare termenii de adresare: Domnului Director...;
Domnule Preşedinte...; Dumneavoastră...;
- se pot scrie cu literă mare unele cuvinte ;care,de obicei se scriu cu literă
mică: Soldatul Necunoscut; Libertate, Egalitate, Fraternitate, Patrie;
- pe etichete, plăcuţe indicatoare, în adrese, în titlurile coloanelor din
tabele: Cabernet, Aligote; Aleea Nucşoara.

22. Scrierea derivatelor, compuselor, locuţiunilor şi grupurilor de cuvinte


22.1 Scrierea derivatelor, prefixelor şi sufixelor
22.2. Prefixe şi derivate cu prefixe
1. Se scriu, de regulă, într-un cuvânt majoritatea derivatelor cu
prefixe: antemeridian, antipersonal, a dezvinovăţi, interregional,
nonviolenţă etc;
2. Se scriu cu cratimă între prefix şi cuvântul de bază anumite
derivate cu prefixe: -obligatoriu: -derivatele cu prefixul ex-: ex-
13
prim-ministru, ex-preşedinte. Derivatele cu prefixul ex- se scriu de
regulă, într-un cuvânt.
22.3. Sufixe şi derivate cu sufixe
1. Se scriu într-un cuvânt majoritatea derivatelor cu sufixe, chiar
dacă sunt formate de la cuvinte scrise cu cratimă: albaiulian,
târgujian, târgumureşean sau separat: antonpannesc,
camilpetrescian, newyorkez, sanmarinez.
2. Se scriu cu cratimă derivatele cu sufixe de la abrevieri literare:
R.A.T.B-ist, sau de la litere: X-ulescu.
2. Scrierea cuvintelor compuse
1.Substantive
Substantive comune
1.Se scriu într-un cuvânt substantivele compuse sudate, cu articulare şi cu
flexiune numai la ultimul element, formate din sau cu:
1. abrevieri: agromec, elinvar;
2. cuvinte care formează compuse cu unitate semantică şi gramaticală
mai mare decât a celor scrise cu cratimă, având structura:
- adjectiv + substantiv: dreptunghi, lungmetraj, scurtmetraj, triplusalt;
- adverb + substantiv: binefacere, binecuvântare, răufăcător, răuvoitor;
- prepoziţie + prepoziţie + substantiv: demâncare, deochi, subsol;
- substantiv + adjectiv: botgros, vinars;
- substantiv + substantiv în nominativ: blocstart, electronvolt, locţiitor,
omucidere;
3. cuvinte unite prin vocala de legătură o: anotimp, aurolac, citatomanie;
4. elemente de compunere neologice: aeroambulanţă, duroflex,
neocomunism, politolog, teleconferinţă;
5.elemente de compunere vechi + cuvinte inexistente ca atare în limba
română actuală: pravoslavnic, protopop.
6. compuse parasintetice: codobatură, gâtlegău.
7. tipuri izolate: atotputinţă, atotştiinţă, sinucidere, sinucigaş, untdelemn.

2. Se scriu cu cratimă substantivele compuse cu unitate semantică şi


gramaticală mai mică decât a celor scrise într-un cuvânt, având structura:
1. adjectiv + substantiv, şi anume: bun, rău: bună-creştere, bună-
cuviinţă, bună-dimineaţa, bun-gust, bun-plac, bun-simţ, rea-
credinţă, rea-voinţă; dublu, triplu: dublu-casetofon, dublu-
decalibru, triplu-sec, triplu-voal; prim, vice: prim-balerin, prim-
ministru, prim-plan, prim-procuror, prim-secretar, prim-solist,
viceprim-ministru.
2. interjecţie + interjecţie: un scârţa-scârţa;
3. numeral cardinal + substantiv: cinci-degete, trei-fraţi-pătaţi
(plantă), unsprezece-metri.
4. prepoziţia după + substantiv: după-amiază, după-masă.
14
5. substantiv + adjectiv: argint-viu, coate-goale, gură-spartă, sânge-
rece, vorbă-lungă.
6. substantiv + prepoziţie + substantiv: arbore-de-cacao, cal-de-
mare, floare-de-colţ, peşte-cu-spadă, viţă-de-vie.
7. substantiv + substantiv în nominativ: an-lumină, bloc-turn, cal-
putere, câine-lup, contabil-şef, cuvânt-cheie, decret-lege, formular-
tip, nord-est, situaţie-limită, zi-lumină, zi-muncă.
8. substantiv (articulat) + substantiv în genitiv: floarea-soarelui,
gura-leului, pasărea-paradisului, sângele-voinicului.
9. izolări de propoziţii/fraze: cască-gură, du-te-vino, lasă-mă-să-te-
las, nu-mă-uita, soare-apune, soare-răsare, ucigă-l-crucea, ucigă-l-
toaca, zgârie-nori.
10. elemente de compunere vechi + substantiv: baş-boier, treti-
logofăt, vel-armaş.
11. tipuri izolate: cuvânt-înainte, mai-mult-ca-perfect, trei-fraţi-
pătaţi.

Substantive propii

1. Se scriu într-un cuvânt substantivele proprii sudate cu structura:


- numeral cardinal + substantiv: nume de locuri: Saptesate, sau de familie:
Cincilei;
- prepoziţie sau articol + substantiv: nume de locuri: Subcetate, Subplai,
sau de familie: Celmare, Delavrancea, Dinvale;
- substantiv + adjectiv: nume de locuri: Câmpulung, Satulung sau de
familie: Boubătrân;
- substantiv + prepoziţie + substantiv: Capdebou;
- substantiv + substantiv cu formă de nominativ-acuzativ: nume de locuri:
Iacobdeal, Sândominic sau de familie: Hagiculea, Moşandrei;
- compuse cu abrevieri: Eurasia;
- compuse provenite din izolări de propoziţi şi fraze: nume de locuri:
Vaideei, sau de familie: Sparionoapte;
2.Se scriu cu cratimă:
1. nume de locuri (cu excepţia toponimelor urbane) cu structura:
- substantiv + substantiv cu formă de nominativ-acuzativ:
- formate din două nume proprii de loc: Cluj-Napoca, Bistriţa-
Năsăud, Caraş-Severin;
- cu structura nume propiu de loc + substantiv comun cu rol
distinctiv: Domneşti-Sat, Domneşti-Târg, Devcea-Est, Devcea-
Vest;
- cu structura substantiv compus + nume propriu de loc: Baia-
Sprie, Pârâul-Cărbuna;
2. nume de persoane reale şi de personaje, şi anume:
15
- prenume şi nume de familie compuse din două nume de persoane: Ana-
Maria, Ioan Piuariu-Molnar;
- nume de familie cu structura nume de persoană + nume geografic:
Niculescu-Buzău, Rădulescu-Motru;
- nume de personaje istorice, literare, religioase cu structura nume de
persoană + substantiv comun indicând un rang, un grad, o funcţie: Fărcaş-Aga,
Roşu-Împărat, Ali-Paşa, Negru-Vodă;
- nume de personaje cu structura:
- substantiv + substantiv cu formă de nominativ-acuzativ: Rilă-
Iepurilă;
- substantiv în nominativ-acuzativ + substantiv în genitiv:
Păunaşul-Codrilor, Zâna-Zânelor;
- substantiv + adjectiv: Barbă-Albastră, Făt-Frumos, Harap-Alb;
- substantiv + prepoziţie sau adverb + substantiv: Craiul-de-Rouă;
- adjectiv + ca + substantiv: Albă-ca-Zăpada;
- verb+substantiv: Strâmbă-Lemne;
- nume de personaje cu structură complexă: Statu-Palmă-Barbă-Cot,
Jumătate-de-Om-Călare-pe-Jumătate-de-Iepure-Schiop;
3. se scriu separat:
- numele proprii geografice sau administrativ-teritoriale, inclusiv din
toponimia urbană cu structura:
- prepoziţie+substantiv: Între Tarlale, La Om;
- substantiv + adjectiv: Baia Mare, Marea Neagră, Noua Zeelandă,
Peninsula Balcanică;
- substantiv + numeral: Bulevardul 1848, Trei Brazi (cabană), Zece
Mese (stradă);
- substantiv + prepoziţie + substantiv sau adverb: America de Nord,
Câmpia de Vest, Gara de Nord;
- substantiv + substantiv cu formă de nominativ-acuzativ:
Republica Mali, Sultanatul Oman;
- substantiv + substantiv în genitiv: Calea Victoriei, Delta Dunării,
Peştera Muierii, Piaţa Unirii;
- cu structură complexă: Cracul cu Doi Lupi (punct geografic),
Oceanul Îngheţat de Nord;
- nume de persoane reale şi de personaje cu structura:
- nume propiu de persoană + prepoziţie + nume propriu de loc:
Radu de la Afumaţi;
- prenume ± cel + adjectiv: Alexandru cel Bun, Mihai Viteazul,
Mircea cel Bătrân.

2.Adjective

1.Se scriu într-un cuvânt:


16
1. adjectivele sudate din cuvinte care există şi independente cu structura:
- adjectiv + adjectiv: rozalb;
- adjectiv + substantiv: pursânge;
- adverb+adjectiv: binecuvântat, binemeritat, binevoitor, preafericit,
clarvăzător;
- prepoziţia a + tot/toate + adjectiv: atotputernic, atoateştiutor;
- prepoziţie + substantiv sau adjectiv: cuminte, deplin;
- substantiv + adjectiv: binevoitor, binefăcător, răuvoitor, răufăcător;
- izolări de propoziţii: cumsecade;
2. adjective neologice care au în componenţă elemente de compunere:
electrocasnic, neoliberal, sociocultural, autocopiativ;
3. adjective cu structura adjectiv + vocală de legătură o + adjectiv:
cehoslovac „din fosta Cehoslovacie”;
4. adjectivele la forma negativă compuse cu adverbul mai intercalat între
prefixul ne- şi adjectiv: nemaipomenit.

2. Se scriu cu cratimă adjectivele compuse nesudate cu structura:


1. adjectiv + adjectiv, având flexiune numai la ultimul component: bun-
platnic, instructiv-educativ, literar-artistic, nou-nouţă, la ambele componente
(globuri albe) argintii, (mere) dulci-acrişoare, sau invariabile (televizoare) alb-
negru;
2. adjectiv invariabil (desemnând o culoare) + adverb (uneori provenit din
participiu) exprimând o nuanţă: bluză/bluze galben-închis, roşu-deschis;
3. adjectiv (printre care unele referitoare la etnii, limbi) ± vocala de
legătură o + adjectiv, având flexiune numai la ultimul component: chimico-
farmaceutic, economico-financiar, fizico-chimic, greco-catolic, ca şi alte
adjective asemănătoare împrumutate: anglo-normand, austro-ungar, franco-
italo-spaniol, indo-european, medico-legal;
4. adverb (invariabil) + adjectiv: aşa-zis „pretins”, bine-cunoscut
„celebru”, drept-credincios, propriu-zis, sus-numit;
5. substantiv denumind un punct cardinal + adjectiv: est-european, nord-
american, nord-vestic;
6. izolări de propoziţii/fraze (meşter) drege-strică.

3. Numeralul

1. Se scriu într-un cuvânt numeralele cu un grad avansat de sudură:


1. cardinale propiu-zise; seriile formate cu spre (unsprezece) şi
unele serii formate prin alăturare: douăzeci...;
2. colective şi distributive: amândoi, tustrei;
3. ordinale: dintâi, al unsprezecelea, al douăzecilea.
2. Se scriu în cuvinte separate unele serii de numerale mai puţin sudate:
17
1. adverbiale: seriile (câte) o dată;
2. cardinale: seriile douăzeci şi unu, două sute, o mie, două mii, o
mie unu;
3. colective şi distributive: seriile câte unu...;
4. fracţionare: seriile o doime, două treimi;
5. ordinale: al două sutelea, al o mielea, al o mie unulea.

4.Pronume şi adjective pronominale

1. Se scriu într-un cuvânt toate formele pronumelor şi adjectivelor


pronominale sudate, compuse la origine şi devenite în parte neanalizabile:
1.pronumele de întărire: seria lui însumi;
2. demonstrative: acelaşi, ălălalt, celălalt, cestălalt;
3. nehotărâte compuse cu:
-elementele iniţiale alt-, fie (şi)-, fite-, oare(şi)-, ori(şi)-,
vre-: altceva, fie (şi)care, fitecine, vreun, vreunul;
-elementul final –va: ceva, niscaiva;
4. negative: niciun, niciunul;
5. personale şi de politeţe: dumneata, dumnealui;
6. reflexive cu elementul final -şi: sieşi, sineşi;
2. Se scriu în cuvinte separate toate formele pronumelui relativ compus;
cel ce, ceea ce, care este interpretat, din cauza flexiunii lui cel şi ca pronume +
pronume.

5.Adverbe

1. Se scriu într-un cuvânt adverbele sudate compuse din: 1. Adjectiv


(calificativ sau pronominal) + substantiv: altădată, altfel, astfel astăzi, deseori,
rareori, uneori;
2. adverb + adverb sau numeral: bineânţeles, câteodată, nicicând, numai,
totodată, niciodată;
3. adverb + conjuncţie: aşadar;
4. adverb + element final -va: cândva;
5. adverb + element final -şi: iarăşi, totuşi;
6. adverb (şi adjectiv) provenit din participiu la forma negativă compus
cu adverbul mai: nemaipomenit;
7. articol/numeral + substantiv: odată (cândva);
8. conjuncţie + pronume: dar(ă)mite;
9. elementul iniţial fie(şi)-, oare(şi)-, ori(şi)- + adverb; fiecum, oare(şi)
cum, oricum;
10. prepoziţie ± prepoziţie + adverb: adesea, arar, deasupra, degeaba,
demult, deplin, desigur, dinadins, împotrivă, îndelung;
11. prepoziţie ± prepoziţie + numeral: deodată, împreună, întruna;
18
12. prepoziţie + prepoziţie + prepoziţie: dedesubt;
13. prepoziţie + pronume: laolaltă;
14. prepoziţie ± prepoziţie + substantiv: anume, aseară, defel, deloc,
deodată, departe, devreme, diseară;
15. verb + conjuncţie: parcă, cică;
16. tipuri izolate: pretutindeni, alaltăieri, întotdeauna.

2. Se scriu cu cratimă adverbele compuse:


1. parţial analizabile: azi-noapte, mâine-dimineaţă, azi- mâine;
2. rimate sau/şi rimate, formate din elemente care nu există independent:
ceac-pac, harcea-parcea, tam-nisam;
3. provenite din schimbarea categoriei gramaticale din substantive
compuse scrise cu cratimă: după-amiaza, după-amiază, după-masă;
4. în care cratima notează eliziunea: dintr-adins, dintr-odată, într-adins.

6. Prepoziţii

1. Se scriu într-un cuvânt prepoziţiile compuse sudate: deasupra,


dedesubtul, despre, dimprejurul, dinaintea, dinapoia, dinspre, dintre, dintru,
împotriva, împrejurul, înapoia, înaintea, printre, printru;
2. Se scriu în cuvinte separate prepoziţiile compuse din două sau trei
elemente nesudate: de dedesubtul, de la, de pe, de sub, în afara, în contra, până
pe sub, până pe la, până la, pe la.

7.Conjuncţie
1. Se scriu într-un cuvânt conjuncţiile compuse la origine, dar sudate:
deoarece, deşi, fiindcă, precum;
2. Se scriu în cuvinte separate conjuncţiile neanalizabile formate din două
elemente: ca să, cum că, cum şi, precum că, de să.

8.Interjecţie

1. Se scriu într-un cuvânt interjecţiile compuse sudate: behehe, heirup,


mehehe, tralala;
2. Se scriu cu cratimă interjecţiile compuse analizabile: cioc-boc, haida-
de, hodoronc-tronc, tic-tac, tranca-fleanca, tura-vura.

9.Verbe

1. Puţinele verbe compuse şi parasintetice sunt sudate şi se scriu, toate,


într-un cuvânt: a se autoacuza, a binedispune, a binevoi, a scurtcircuita, a se
sinucide, a multiplica, a legifera, a prescurta, a telecomanda.

19
2. Se scrie într-un cuvânt gerunziul negativ compus cu adverbele mai sau
prea intercalate între prefixul ne- şi verb: nemaiştiind, nepreaştiind.

10.Scrierea locuţiunilor

1. Locuţiunile se scriu, în general, în cuvinte separate:


1. adjectivale: altfel, astfel;
2. adverbiale: altă dată, cu bună ştiinţă, de alt fel, în jur, în jur de;
3. conjuncţionale: chit că, dat fiind că, odată ce;
4. interjecţionale: Doamne fereşte!;
5. prepoziţionale: de jur împrejurul, în ciuda, în jurul, în locul,
odată cu;
6. pronominale: Domnia Lui, Excelenţa Sa, Măria Ta;
7. substantivale: aducere aminte, alter ego, băgare de seamă;
8. verbale: a aduce aminte, a băga de seamă, a da năvală;

2. Se scriu cu cratimă unele locuţiuni adverbiale rimate sau/şi ritmate:


calea-valea, fuga-fuguţa, treacă-meargă, câine-câineşte.
3. Se despart prin virgulă grupurile componente ale unor locuţiuni
adverbiale cu structură simetrică, uneori rimate sau/şi ritmate: cu chiu, cu vai,
de bine, de voie, de nevoie.

11. Scrierea grupurilor de cuvinte

Grupurile relativ stabile se scriu în cuvinte separate. Exisă următoarea


structură:
1. adjectiv + substantiv: dublu ve, prim ajutor, prim amorez, triplu
exemplar.
Se scriu în schimb într-un cuvânt sau cu cratimă: dublu-casetofon, prim-
balerin, primadonă, prim-plan, triplu-sec;
2. adverb+adjectiv: bine crescut „dezvoltat bine”, bine cunoscut „ştiut
bine”, bine venit „sosit cu bine”;
3. adverb + adverb: nici odată „nici odinioară”;
4. adverb + articol: nici un;
5. adverb + numeral: câte o dată, nici o dată;
6. prepoziţie + adverb: de mult;
7. prepoziţie + substantiv sau verb la supin: de măncare, după masa de
prânz, după prânz;
8. substantiv + adjectiv sau adjectiv + substantiv: apă minerală, bună
creştere, bună stare, comisar principal, director general;
9. substantiv + prepoziţie + substantiv: unt de cacao.

20
20. Omofonele sunt cuvinte care sunt pronunţate la fel, dar care se scriu
diferit: sau/s-au, mai/m-ai, neam/ne-am.
21. Omografele sunt cuvinte care se scriu la fel, dar care se pronunţă
diferit: acele/acele; umbrele/umbrele; copii/copii;
companie/companie; torturi/ torturi; veselă/veselă; era/era;
haină/haină.

22.Reguli de scriere şi de pronunţare literară

1.Vocale şi semivocale

1.1. â şi î

Conform Hotărârii Academiei Române din anul 1993,sunetul î este


redat în două moduri, după criteriul poziţiei în cuvânt şi după criteriul
morfologic:
1. se scrie â în interiorul cuvintelor ,inclusiv în forme ale verbelor de
conjugarea a 4- a terminate la infinitiv în -î (coborâsem, coborâi, coborând) şi
în derivate cu sufixe de la cuvinte terminate în -î (chiorâş, hotărâtor, târâtor).
2. numele de familie se pot scrie în interior cu â sau î, în funcţie de
tradiţia familiei: Râpeanu şi Rîpeanu.

1.2. După ş şi j: a, e, i sau ea, ă, â

După ş şi j se scrie şi se pronunţă a, e, i sau, respectiv ea, ă, â, în funcţie


de structura morfologică a cuvântului, şi anume:
1. în rădăcina cuvâtului se scrie şi se pronunţă numai a, e, i (şi nu
ea, ă, â): aşază, deşartă, înşală, şade; jale, jar, tânjală; aşeza,
înşela; jecmăni, jeli; maşină, şir, jir.
2. în desinenţe, articol, sufixe se scriu şi se pronunţă vocale din
una din cele două serii, în funcţie de clasa morfologică şi
respectându-se identitatea vocalei desinenţelor, articolului sau
sufixelor după celelalte consoane, şi anume:
- substantivele şi adjectivele feminine cu tema terminată în ş,
j se scriu şi se pronunţă cu:
-ă (ca şi mamă, bună) la nominativ-acuzativ (fruntaşă,
tovarăşă; plajă, tijă) şi la vocativ singular nearticulat
(tovarăşă);
-a (ca şi mama, buna) la nominativ-acuzativ singular
articulat: fruntaşa, gureşa, tovarăşa; plaja, tija;
-e (ca şi în mame, bune), la genitiv-dativ singular
nearticulat şi la plural: fruntaşe, gureşe, tovarăşe; plaje,
tije.
21
- verbele de conjugarea 1 cu tema terminată în ş, j se scriu şi
se pronunţă cu:
-a (ca în lucra, lucram, lucrat, lucrare), la infinitiv şi în
formele şi cuvintele provenite de la acesta (imperfect,
participiu, imperativ negativ, infinitiv lung
substantivizat): înfăţişa, înfăţişam, înfăţişare; angaja,
angajat, angajare;
-ează la indicativ prezent persoana a 3-a: înfăţişează,
angajează;
- ă la indicativ prezent persoana 1 plural şi perfect
simplu persoana a 3-a singular: înfăţişăm, înfăţişă;
angajăm, angajă;
-e/-eze la conjunctiv prezent persoana a 3-a: să
îngraşe, să angajeze.
-verbele de conjugarea a 4-a cu tema terminată în ş, j se
scriu şi se pronunţă cu:
-i la infinitiv şi la indicativ prezent persoana 1 plural,
participiu, gerunziu, imperativ negativ persoana a 2-a
singular, infinitiv lung substantivizat): sfârşi, sfârşim,
sfârşind, sfârşit; îngriji, îngrijind, îngrijit;
-ea/-ească la indicativ imperfect, respectiv conjunctiv
prezent persoana a 3-a: sfârşea, îngrijea; să sfârşească,
să îngrijească.
-sufixele se scriu şi se pronunţă:
-ar: cenuşar, coşar, birjar;
-ământ: îngrăşământ;
-ăreasă/-ărie dacă sunt legate de -ar (cenuşăreasă,
gogoşărie, după cenuşăr, gogoşar) şi -ereasă, -erie dacă
sunt legate de -er (lenjereasă după lenjerie) sau
independente:
-ător: înfricoşător;
-eală: greşeală, oblojeală, tânjală;
-ean: ieşean, clujean;
-eaţă: roşeaţă;
-ească: vitejească, strămoşească.

1.2. e şi ie

La început de cuvânt şi de silabă după vocală se scriu e sau ie, în funcţie,


de pronunţarea literară şi de etimologie:
1. În majoritatea neologismelor, la început de cuvânt şi de silabă după
vocală se scrie e şi se pronunţă e: ecran, elev, examen; aerodrom, alee,
poem; agreez, creez, efectuez.
22
2. în pronumele personale şi în formele verbului a fi se scrie e, dar se
pronunţă ĭe: eu, el, ei, ele, este, e, eram, erai, era, erau;
3. se scrie ie şi se pronunţă ĭe în:
- cuvintele din fondul vechi: ied, iepure, ieftin; baie, cheie, femeie, voie;
- verbele neologice cu rădăcina terminată în -i: atribuie, constituie,
deraiez, bruiez;
- neologisme cu ie în etimon: proiect.

1.3. ea şi ia

1.La început de cuvânt şi de silabă după vocală:


- se scrie şi se pronunţă ia când alternează cu ie: iadă/ied,
iarnă/ierni, baia/baie, femeia/femeie, trebuia/trebuie,
trăiască/trăieşte, îndoială/îndoieli, sau cu i: joia/joi, treia/trei;
- se scrie ea, dar se pronunţă ĭa când alternează cu e; ea/el:
aleea/alee, creează/creez, efectuează/efectuez.
2. După t, d, s, z, ţ, l, n şi se pronunţă ea: deal, leac, neam, vinerea, seară,
zeamă.
3. Se scrie cea, gea când fac parte din aceeaşi silabă: ceapă, ceas, geam,
fugea, tăcea.
4. După p, b, f, v şi m se scrie şi se pronunţă:
-ea când alternează cu e: beată/beţi, stropeală/stropeli, veac/vecie;
-ia când alternează cu ie: biată/biet, fiare/fier, viaţă/vieţi.
5.După ch, gh se scrie:
-ea când alternează cu e: cheamă/chem, gheată/ghete, gheaţă/
gheţuri;
-ia când nu există forme alternante: chiar, chiabur, ghiaur, maghiar.

1.4. eai,eau şi iai,iau

1. Se scrie şi se pronunţă iai, iau la început de cuvânt şi la început de


silabă după vocală: îndoiai, îndoiau; suiai, suiau.
2. După consoană se scrie şi se pronunţă, ca la ea, ia:
-eai, eau: urecheau, vegheai, beau, şleau, vreau;
-iau: miau.

1.5. eo, io şi eoa, ioa

1. Se scrie io, ioa după [č], [ğ]: ciorchine, giol; cioară, gioarsă şi după ch,
gh k′, gٰ când fac parte din aceeaşi silabă: chior, chioşc; chioară,
şchiop.
2. După alte consoane se scrie şi se pronunţă eo: deodată, pleosc şi eoa:
leoarcă.
23
1.6 oa şi ua

1. La început de cuvânt se scrie oa: oare, oameni, oaste;


2. După consoană se scrie şi se pronunţă oa: coadă, doar, foarte, moară,
poartă, soare.
3. După vocală se scrie:
-oa când alternează cu o: cuvioasă/cuvios, respectuoasă/
respectuos;
-ua când nu alternează cu o (ci cu uă): a doua/două, piua/piuă,
roua/rouă, ziua/ziuă.

1.7 Vocale în hiat

1.Se scrie -ie (la forma nearticulată), respectiv -ia (la forma articulată)
pronunţate în două silabe - în substantive feminine ca i-e: bucuri-e, famili-e,
istori-e, vi-e; respectiv i-a: bucuri-a, famili-a, istori-a, vi-a.
2. În pronunţarea actuală se manifestă şi tendinţa reducerii hiatului, prin
pronunţarea ca diftong a unor vocale alăturate (ziar zĭar).

2.Consoane

2.1. Înainte de p şi b: m

Înainte de p şi b se scrie m (nu n), inclusiv în prefixe care înaintea altor


consoane se scriu cu n: amplasa, ambulanţă, combate, imbatabil, improviza,
îmbolnăvi, umbla. Excepţie: Istanbul.

2.2. s şi ş; x; z.

1. Se scrie şi se pronunţă ş în împrumuturi din germană (ştrand), dar s în


împrumuturi din alte limbi: spray, stat, stofă, strangula.
2. Se scrie şi se pronunţă ex numai în formaţiile în care acesta este prefix
(excava, excrescenţă), dar es în cuvinte ca: escalada, escroc.
3. În unele cuvinte, grupul de sunete ks este redat prin succesiunea
de litere cs: fucsie, rucsac (dar fux, ruxandră).
4. Înaintea anumitor consoane (sonore şi sonante) se scrie s sau z :
- înaintea consoanelor surde: p, t, c, ş, f şi se scrie şi se pronunţă s:
despacheta, desfigura, deshuma;
- înaintea consoanelor sonore b, d, g, j, v se scrie şi se pronunţă: zbor,
dezbate, brazdă, zgomot, izgoni, dezjuga, răzjudeca, zvânta.

Excepţii: se scriu cu s unele neologisme:


24
- derivate cu prefixul trans-: transborda, transdanubian, transversal;
- compuse împrumutate: aisberg, glasvand, glasbeton;
- alte cuvinte: disident, disertaţie, premisă, sesiune;
- nume proprii: Desdemona.
6. Înaintea consoanei sonore z se păstrează s în prefixele des-, răs-:
deszăpezi, răszice.
7. Înaintea sonantei r se scrie şi se pronunţă z: dezrobi;
8. Înaintea lui l, m, n sunt posibile ambele pronunţări, astfel că singurele
reguli particulare privesc:
-prefixul dez-: dezlega, dezminţi, deznoda;
- finalele -sm: marasm, pleonasm, sarcasm şi -smă în neologisme:
fantasmă, prismă;
- păstrarea consoanei finale a rădăcinii în cuvintele analizabile
formate cu sufixul -nic: casnic, josnic; dar groaznic, obraznic,
paznic;
- celelalte cuvinte se scriu, unele cu s (slab, desluşi, sminti, snoavă,
trosni), altele cu z (izlaz, zmeu, caznă, gleznă);
9. cvasi- se scrie şi se citeşte cu s (cvasitotalitate, cvasiunanimi), dar izo-
cu z (izoglosă, izofonă).

3.Litere duble
3.1 Vocale duble

1.Vocalele duble notează două sunete identice şi se pronunţă de regulă


amândouă, în silabe diferite: contra/amiral, lice/e, re/examina, fi/ind, alco/ol;
2.Vocalele duble se întâlnesc şi în unele nume proprii străine sau
româneşti scrise după model străin: Aachen, Aalto, Aaron, Varlaam.

3.2 Consoane duble

1. Consoanele duble notează, două sunete-consoane care se pronunţă


amândouă:
- consoane identice în:
- cuvinte compuse: ohmmetru, Sânnicolaul Mare;
- derivate cu prefixe: înnoda, înnopta, interregional, transsiberian,
posttotalitar;
- consoane diferite: k şi c notate cu aceeaşi literă c : accent,
occipital, succes, vaccina.
2. În unele neologisme şi în nume proprii scrise după model străin şi
derivate de la acestea, consoana dublă poate nota, un singur sunet: bourree,
fortissimo, kibbutz, loess, watt; Philippide, Rosetti.

25

You might also like