Introducere

Lucrarea de fata isi propune sa prezinte infractiunile si pedepsele in materia

insolventei, infractiuni si pedepse ce vizeaza si alte domenii decat cel juridic.

Scopul principal al lucrarii il constituie prezentarea sub mai multe aspecte

(economic, juridic, social si etimologic) a infractiunilor de: bancruta frauduloasa,
bancruta simpla, gestiune frauduloasa, delapidare, inregistrare a unei creante
inexistente sau de refuz al prezentarii unor date. Analiza priveste atat latura
civila, cat si pe cea penala a infractiunilor, data fiind complexitatea lor. Totodata
lucrarea, ca orice alta lucrare din domeniu, are menirea de a atrage atentia asupra
gradului sporit de periculozitate si implicit a pagubelor semnificative generate de
acestea.

La elaborarea lucrarii s-au folosit metode de cercetare calitative, de

interpretare si comparare a modului de savarsire, a pagubelor produse si a
masurilor punitive existente in legislatie.

Partea introductiva a lucrarii cuprinde delimitarile conceptuale ale notiunilor

de baza aferente temei tratate.

In cuprinsul lucrarii sunt prezentate cele cinci infractiuni in materia

insolventei, geneza lor, subiectii activi si pasivi, obiectul juridic, urmarea imediata,
formele de savarsire, precum si sanctiunile aferente.

In partea conclusiva atrag atentia asupra gradului de periculozitate al

acestora, a cauzelor si efectelor lor, sugerandu-se si unele masuri de prevenire.

Subiectul acestei lucrari mi-a fost inspirat de una din tematicile cursului de
Dreptul falimentului si procedura insolventei.

1
 I. 1.1. Notiuni generale privind materia insolventei

Insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza

prin insuficenta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.1

Definitia data de Legea 85/2006 cuprinde elementele definitorii ale insolventei

debitorului, si anume: insuficente fondurilor banesti disponibile si neplata
datoriilor scadente. Neplata datoriilor este determinata de lipsa, insuficenta
fondurilor banesti de care debitorul dispune imediat pentru plata datoriilor. Asadar
debitorul este in insolventa cand patrimoniul sau este lipsit de lichiditati ori acestea
sunt insuficente.2

Desi legea se refera la datorii in linii generale, in cazul insolventei este vorba
numai de datoriile banesti ale debitorului. Mai mult decat atat, starea de insolventa
a debitorului cere ca datoriile sa fie certe, lichide si exigibile. Datoriile sunt certe
cand existenta lor este neindoielnica, adica asupra lor nu exista un litigiu. 3 Datoriile
sunt lichide in cazul in care cunatumul lor este determinat. Datoriile care au ca
obiect sume de bani sunt intotdeauna lichide.4 Datoriile sunt exigibile cand ele au
ajuns la scadenta, putandu-se cere executarea lor imediata.5

Legea face distinctia intre doua forme de insolventa : insolventa vadita si

insolventa iminenta. Insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand
debitorul in cauza, dupa 30 de zile de la scadenta datoriei certe si lichide, nu
plateste datoria sa fata de unul sau mai multi creditori.6 Insolventa este iminenta

1
Legea 85/2006 privind insolventa, art. 3, pct. 1, publicata in Monitorul Oficial, Partea 1 din nr. 359 din
21 aprilie 2006
2
Dictionarul complet al economiei de piata – Information about business books, Bucuresti,
2004, pg. 203.
3
St. D. Carpenaru – Drept comercial, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2008, pg. 641.
4
Idem
5
Ibidem
6
Mihai Adrian Hotca & Maxim Dobritoiu – Elemente de drept al afacerilor, Ed. C. H. Beck, Bucuresti,
2009, pg. 165
2
atunci cand creditorii dovedesc ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile
exigibile angajate cu fonduri banesti disponibile la data scadentei.7

Procedura insolventei constituie un ansamblu de norme juridice, prin care se

urmareste obtinerea fondurilor banesti pentru plata datoriilor debitorului aflat
in insolventa fata de creditorii sai, in conditiile stabilite diferentiat pe categorii de
debitori, privind reorganizarea judiciara bazata pe un plan de reorganizare sau
de faliment.8

Legea nr. 85/2006 regelementeaza caile prin care se realizeaza scopul acesteia.
Caile de realizare sunt procedura generala si procedura simplificata.

Procedura generala presupune parcurgerea unei perioade de observatie de

catre debitor, in urma careia acesta din urma intra, succesiv sau separat, in
procedura de reorganizare judiciara (in cazul in care administratorul judiciar
considera ca societatea are sanse reale de redresare) sau direct in faliment (in cazul
in care redresarea financiara nu pare a fi posibila). 9 Ea se aplica urmatorilor
categorii de debitori aflati in stare de insolventa sau de insolventa iminenta:10

 Societatile comerciale;

 Societatile cooperative;

 Organizatiile cooperatiste;

 Societatile agricole;

 Grupurile de interes economic;

 Orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati

economice.

7
idem
8
St. D. Carpenaru – op.cit., pg. 629

9
Florentina Munteanu - Procedura de insolventa, intre riscuri si oportunitati – www.avocat.net
10
Ana Birchall – Procedura insolventei, Ed. Universul Juridic, editia a III a, Bucuresti, 2010, pg. 24
3
 Procedura simplificata reprezinta procedura prin care debitorul care
indeplineste conditiile prevazute la art. 1 alin. (2) 11 intra in direct in procedura
falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada
de observatie de maxim 60 de zile.12

Insolventa este cateodata determinata de cauze imputabile unor persoane fizice,

cauze care constituie atat delicte civile, cat si penale. Legea 85/2006 prevede ca
infractiuni in materia insolventei: bancruta (simpla si frauduloasa), gestiunea
frauduloasa, delapidarea, inregistrarea unei creante inexistente si refuzul
prezentarii unor date.

1.2. Angajarea raspunderii civile

Natura raspunderii civile este data de izvorul obligatiei incalcate, si anume:
raspundere civila delictuala pentru fapta proprie si raspunderea civila
contractuala.

11
Procedura simplificata prevazuta de prezenta lege se aplica debitorilor aflati in stare de insolventa, care
se incadreaza in una din urmatoarele categorii:
a) comercianti, persoane fizice, actionand individual;
b) asociatii familiale;
c) comercianti care fac parte din categoriile prevazute la alin.(1) si indeplinesc una din urmatoarele
conditii:
1. nu detin nici un bun in patrimoniul lor;
2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite;
3. administratorul nu poate fi gasit;
4. sediul nu mai exista sau nu corespunde adresei din registrul comertului.
d) debitori care fac parte din categoriile prevazute la alin.(1), care nu au prezentat documentele prevazute
la art.28 alin.(1) lit.b), c), e) si h), in termenul prevazut de lege;
e) societati comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive;
f) debitori care si-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare in faliment sau care nu sunt
indreptatiti sa beneficieze de procedura de reorganizare judiciara prevazuta de prezenta lege.
12
Ana Birchall, op.cit., pg. 24
4
 In art. 138 sunt prezentati subiectii raspunzatori, si anume:
 administratorii din conducerea societatilor comerciale, societatilor agricole,
cooperativiste si grupurilor de interes economic. Daca administrarea debitorului
este desfasurata de catre o alta persoana decat cea care figureaza in acte in mod
official, atunci va fi angajata raspunderea civila a administratorului de fapt.
 directorii debitorului (exceptie directroul general) adica acele persoane din
conducerea societatii care nu au calitatea de administrator, avand numai functii
executive;
 organele de supraveghere: cenzorii;
 alte persoane precum: actionarii, asociatii, sefii de departamente, contabilii.
Totodata in articolul 138 din legea anterior-mentionata sunt prezentati titularii
actiunii in raspundere civila, cat si aspecte de ordin procesual. Astfel au calitate
procesuala activa administratorul sau lichidatorul judiciar, iar in subsidiar
comitetul creditorilor daca administatorul/lichidatorul a omis sa indice in raportul
asupra cauzelor insolventei persoanele culpabile de aceasta stare. In caz de
pluralitate de faptuitori raspunderea persoanelor este solidara cu conditia ca
aparitia situatiei de insolventa sa fie contemporana sau anterioara perioadei de timp
in care si-au exercitat mandatul sau au detinut pozitii din care ar fi putut genera
starea de insolventa.13
Persoanele vizate de art. 138 pot raspunde pentru o parte din pasiv numai daca
sunt indeplinite si celelalte conditii necesare atragerii raspunderii civile: fapta
ilicita, vinovatia si raportul de cauzatitate. Raspunderea este solidara numai intre
ele, nu si fata de ceilalti, cu exceptia prevederilor derogatorii prevazute in Codul de
Procedura Fiscala.14
Faptele ce pot angaja raspunderea membrilor organelor de conducere sau de
supraveghere ale debitorului insolvent si a altor persoane care au determinat starea
de insolventa sunt enumerate in art. 138 din Lege. In concret, subiectii care au
savarsit faptele ilicite prin:

a) Folosirea bunurilor sau creditelor persoanelor juridice in folosul propriu

sau in cel al altei personae
13
A. M. Hotca – op. cit., pg. 40
14
V. Pasca – op.cit, pg. 146
5
 O prima conditie consta in stabilirea cu certitudine ca membrii organelor de
conducere/supraveghere au actionat in acest sens. Daca aceste fapte s-au petrecut,
atunci ele pot realiza si continutul infractiunii prevazute la art. 272 alin.1, p. 2 din
Legea 31/1990.15

Daca faptele ilicite se dovedesc a fi infractiuni atunci ele vor atrage atat
raspunderea civila cat si pe cea penala. Prin folosire se intelege intrebuintarea
temporara a unui bun din patrimonial debitorului si trecerea acestuia in patrimoniul
faptuitorului. Dupa folosire bunul in cauza pierde o parte din valoarea economica
sau se uzeaza fizic.16

b) Au facut acte de comert in interes propriu, sub acoperirea persoanei

juridice (prêt-nom)

In acest caz se realizeaza si continutul infractiunii prevazuta de art. 277 17 p.

1 sau 2 al Legii 31/1990, atragand si raspunderea penala.

15
2. foloseste, cu rea-credinta, bunuri sau creditul de care se bucura societatea, intr-un scop contrar
intereselor acesteia sau in folosul lui propriu ori pentru a favoriza o alta societate in care are interese
direct sau indirect;
16
I. Adam si C.N. Savu – Legea procedurii insolventei, ed. C. H. Beck, Bucuresti 2006, pg.787
17
Se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani persoana care a acceptat sau a pastrat insarcinarea de
cenzor, contrar dispozitiilor art. 161 alin. (2), sau persoana care a acceptat insarcinarea de expert, cu
incalcarea dispozitiilor art. 39.

161(2) Nu pot fi cenzori, iar daca au fost alesi, decad din mandatul lor:

a) rudele sau afinii pana la al patrulea grad inclusiv sau sotii administratorilor;

b) persoanele care primesc sub orice forma, pentru alte functii decat aceea de cenzor, un salariu sau o
remuneratie de la administratori sau de la societate sau ai caror angajatori sunt in raporturi contractuale
sau se afla in concurenta cu aceasta;

c) persoanele carora le este interzisa functia de membru al consiliului de administratie, respectiv al

consiliului de supraveghere si al directoratului, in temeiul art. 73.1;

d) persoanele care, pe durata exercitarii atributiilor conferite de aceasta calitate, au atributii de control in
cadrul Ministerului Finantelor Publice sau al altor institutii publice, cu exceptia situatiilor prevazute
expres de lege.

6
c) Au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in
mod vadit, persoana juridical la incetarea platii

In acest caz se realizeaza si continutul infractiunii de gestiune frauduloasa

ori a celei de abuz in serviciu ( art. 246 Cod Penal).

d) Au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente

contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea.

In acest caz nu este suficenta netinerea contabilitatii in conformitate cu legea,

ci este necesar ca prin acest fapta sa se fi produs starea de insolventa. Una dintre
neregulile tinerii contabilitatii in conformitate cu legea este si nedepunerea
bilantului sau a documentelor cerute de lege.

e) Au deturnat sau au ascuns o parte din activul sau persoanei juridice ori au
marit in mod fictiv pasivul acesteia
Prin deturnarea din active se schimba destinatia bunurilor unei persoane
juridice. Ascunderea din pasiv priveste dosirea unui bun sau drepturi patrimoniale
ale debitorului. Pasivul poate fi marit prin prezentarea unor obligatii patrimoniale
fictive: consemnarea in evidente unor sume de bani fara cauza legitima.18

II 2.1. Delimitari conceptuale ale notiunii de bancruta

Fiind o infractiune complexa de natura civila, cat si penala, definirea acesteia

se face din mai multe perspective, si anume: economica, juridica si etimologica.

Din punct de vedere etimologic, bancruta provine din termenul “banca rotta”
(banca rupta) din dreptul medieval italian, cand banca pe care comerciantul isi
expunea de obicei marfurile era rupta in mod simbolic, pentru a arata celorlalti ca
respectivul negustor era in imposibilitate de plata si, prin urmare, exclus din
comunitatea lor.19

18
V. Pasca – Bancruta frauduloasa, Ed. Lumina lex, Bucuresti, 2005, pg. 15
7
 Din punct de vedere economic, bancruta este o infractiune economica
constand in incorecta gestionare de catre agentul economic a patrimoniului sau,
aceasta fiind si cauza care il pune pe acesta in imposibilitatea de a-si onora platile
scadente fata de partenerii sai de afaceri.20

Din punct de vedere juridic bancruta este starea de insolventa comerciala

insotita de nereguli in dauna creditorilor.21

Lato sensu s-ar putea sustine ca bancruta si insolventa desemneaza acelasi

fenomen, avand in vedere ca bancruta presupune si ea o stare de incetare a platilor
determinate de lipsa de lichiditati, insa bancruta presupune o conditie in plus fata
de insolventa, si anume imposibilitatea platii datoriilor scadente sa fie cauzata de
anumite nereguli. In cazul insolventei conditia presupune imposibilitatea in care se
afla debitorul de a achita datoriile scadente cu lichiditati disponibile.22

Stricto sensu bancruta este infractiunea care are doua forme: simpla si
frauduloasa.

In dreptul roman conform Codului Comercial bancruta presupune existenta

unei activitati imputabile debitorului insolvent sau reprezentantilor acestuia, sub
forma intentiei sau a culpei.

Indiferent de natura civila sau penala trebuie sa indeplineasca cerinta conform

careia acesta sa fie determinata, in totalitate sau partial, aducand debitorul in
stare de insolventa.

In toate celelalte situatii in care falimentul este determinat de alte cauze decat
comiterea unor fapte ilicite nu se poate vorbi de bancruta.23

19
Sorin Corlateanu, Stefan Nae si Mihaela Rotaru- “ Bancruta frauduloasa –infractiune prevazuta in
Legea 85/2006 si in Codul Penal din 2009”, Revista de drept comercial, anul XX, nr 11/2009, ed.
Lumina Lex, Bucuresti ,2009, p.83
20
Iulia Ciolca – “Infractiuni economice”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2008
21
DEX, editia a 2-a, ed. Univers Encicloopedic, Bucuresti, 2008, pg. 84
22
Bankruptcy Code. Rules and forms , Ed. Thomson West, 2007;
23
Mihai Adrian Hotca – Bancruta frauduloasa, Ed. CH Beck, Bucuresti, 2008, pg 17
8
 2.2 Bancruta simpla
“Constituie infractiunea de bancruta simpla si se pedepseste cu inchisoare de
la 3 luni la un an si cu amenda neintroducerea sau introducerea tardiva, de catre
debitorul persoana fizica sau reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare,
a cererii de deschidere a procedurii in termen, care depaseste cu mai mult de sase
luni termenul prevazut de art. 27 (30 de zile).”24

Totodata bancruta simpla este situatia in care se afla un comerciant la incetarea

platilor si declararea starii de faliment daca a savarsit una din faptele:

 a realizat cheltuieli personale mai mari in raport cu starea sa economica;

 a pierdut o mare parte din patrimoniu in operatiuni de noroc sau de
imprudenta;

 a efectuat operatiuni de imprumut pentru a-si intarzia falimentul si nu a

reusit sa le inapoieze;

 nu a tinut in mod regulat sau deloc contabilitatea in conditiile prevazute de

lege;

 nu a efectuat corect inventarul patrimoniului sau inventarele efectuate nu

reflecta adevarata stare a activului si pasivului comerciantului.

Subiectul activ poate fi:

 debitorul persoana juridical;

 debitorul persoana fizica (persoana care are calitatea de comerciant);

 reprezentantul legal al persoanei juridice.

Persoana fizica pentru a avea calitatea de subiect activ trebuie sa fie comerciant
dupa conditiile impuse de lege si sa fie debitor. Reprezentantii legali sunt:
societatile comerciale, societatile agricole, grupurile de interes economic.
Diferenta in cazul subiectului activ al celor doua forme de bancrute este ca
persoanele juridice nu pot avea aceasta calitate in forma simpla.25

24
Legea 85/2006 privind insolventa, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 359 din 21 aprilie 2006
25
Hotca si Dobritoiu – op.cit., pg. 201
9
 Elementul material al acestei infractiuni este indeplinit atunci cand starea de
insolventa depaseste 30 de zile plus 6 luni.

Prin neintroducerea cererii de initiere a procedurii de insolventa se intelege

omiterea formularii cererii, iar introducerea tardiva presupune depunerea cererii
dupa expirarea termenului anterior-mentionat. In calcularea termenului de 30 de
zile nu se iau in considerare ziua de inceput si ea de expirare a termenului. 26
Termenul de 30 de zile este un termen de drept comercial, dar si penal dat fiind
faptul ca de curgerea sa complete depinde consumarea infractiunii.

Urmarea imediata se materializeaza in starea de pericol creata pentru valorile

sociale ocrotite. Aceasta se prezinta sub doua forme si anume: urmarea principala
ce constituie perturbarea activitatii din domeniul comercial si urmarea secundara
ce consta in starea de pericol la care sunt supuse interesele creditorului, fiecare zi
de intarziere agravand atat situatua creditorului, cat si pe cea de debitorului.

In ceea ce priveste vinovatia ea se manifesta sub forma culpei sau a intentiei27,

neavand importanta scopul pe care subiectul active il urmareste. Totodata trebuie
sa se stabileasca daca o cerere care nu respecta cerintele legii este introdusa sau
daca caracterului neoficial al acesteia atrage inexistenta sa. 28 Practica judiciara a a
aratat ca daca debitorul (persoana fizica sau reprezentant legal al persoanei
juridice) nu recunoaste cererea, aceasta va fi anulata si implicit nu va avea niciun
effect juridic. In literatura de specialitate se arata ca solutia sus-mentionata se
aplica si in cazul in care cererea a fost depunsa la un organ din afara sistemului
instantelor.

Tentativa nu este posibila. Actiunea penala se pune in miscare din oficiu, iar
competenta in prima instanta revine tribunalului. Pedeapsa este de la 3 luni la un
an sau amenda. 29

3.2. Bancruta frauduloasa in dreptul comparat

26
Legea 85/2006 privind insolventa, art. 3, pct. 1, publicata in Monitorul Oficial, Partea 1 din nr. 359 din
21 aprilie 2006
27
Art. 19, Cod penal, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2009, pg. 12
28
Art. 143 – Legea 85/2006

Ion Neagu si Mircea Damaschin – Cod de procedura penala,. Adnotat cu legislatie si jurisprudenta. Ed.
29

Universul Juridic , Bucuresti, 2009

10
 In dreptul european bancruta frauduloasa este incriminata sub denumiri
diverse si se intelege a fi “provocarea cu intentie a falimentului unui debitor
care actioneaza in campul afacerilor”. Incriminarea bancrutei frauduloase si a
altor fapte periculoase de natura economica are loc atat numai Codul Penal
(Germania, Franta, Suedia, Luxembourg), dar si in alte legi speciale precum in:
Romania (Legea privind procedura insolventei), Italia (Legge fallimentare) si
Marea Britanie (Insolvency Law)

In spatial extraeuropean, prin bancruta se intelege acele fapte ilicite prin care
debitrorii sunt falimentati in mod fraudulos. Aceasta este incriminata numai in
Codul Penal nu si in alte legi speciale.

In Codul Penal al Germaniei la art. 283 se mentioneaza ca bancruta

frauduloasa exista daca o persoana savarseste una din urmatoarele fapte30:

a) Indeparteaza sau ascunde anumite parti dintr-un patrimoniu care apartine masei
falimentare daca s-ar incepe procesul de faliment, precum si persoana care
distruge, deterioreaza sau adduce in stare de neintrebuintare astefl de parti, intr-un
mod in care se incalca cerintele economice legale;
b) Incheie afaceri pagubitoare sau speculative ori operatiuni finaciare pe baza de
diferenta a preturilor, cu marfuri sau hartii de valoare, intr-un mod in care se
incalca cerintele economice legale, precum si persoanele care – prin cheltuieli,
faceri sau speculatii neeconomice – cheltuie sume de excesiv de mari sau
acumuleaza datorii;
c) Procura marfuri sau hartii de valoare pe credit si apoi le vinde sau instraineaza,
sau lucrurile fabricate din aceste marfuri, cu mult sub valoarea lor reala, intr-un
mod prin care se incalca cerintele economice legale;
d)Incalca drepturile altei personae sau respecta drepturi false;
e)Neglijeaza sa tina registrele comerciale pe care legea il obliga sa le tina, sau le
tine ori la modifica in asa fel incat sa ingreuneze o estimare generala a situatiei
financiare;
f) Indeparteaza, ascunde, distruge sau deterioreaza, inainte de expirarea termenului
legal, registrele de comert sau documentele pe care un comerciant este obligat sa
le pastreze conform cerintelor economice legale;
g) Incalca normele de drept commercial.
30
W. Joecks , K. Miebach – Strafgesetzbuch, Band 4, Ed. CH Beck , 2006, pg. 810-811
11
 In dreptul nord-american bancruta frauduloasa este reglementata la
Sectiunile 151- 158 ale Titlului 18 al Codului falimentului. Bancruta frauduloasa
apare odata cu completarea unei cereri sau a oricarui alt document intr-un caz de
bancruta in scopul de a executa sau ascunde o schema sau artificiu in vederea
fraudarii. Bancruta frauduloasa presupune o reprezentare sau promisiune falsa ori
frauduloasa in legatura cu un caz de bancruta, fie inaintea sau dupa inceperea
cazului. Specifice dreptului nord-american sunt si acele acte ilicite privind
bancruta, clasificate drept activitati de racketeering (gangsterism). Orice persoana
care primeste venituri, care deriva direct sau indirect dintr-o activitate de
gangsterism (doua sau mai multe acte ilegale comise intr-un interval de 10 ani) si
care folosesc sau investesc o parte din aceste venituri spre achizitionarea,
infiintarea sau operarea oricarei intreprinderi implicate din comertul interstatal, va
fi pedepsita cu pana la 20 de ani de inchisoare. Infractiunile privind bancruta sunt
urmarite de catre procurorul federal.31

In dreptul francez exista cinci cazuri de bancruta frauduloasa prevazute de

Codul Comercial Francez:

a) Cumpararea de bunuri, cu intentia de a evita sau de a intarzia deschiderea

procedurii de redresare judiciara, in vederea unei vanzari ulterioare a acestora sub
valoarea lor, fie de a folosi mijloace falimentare pentru a procura fonduri ;
b) Deturnarea sau ascunderea in totalitate sau partial a activului de catre debitor;
c) Cresterea frauduloasa a pasivului debitorului;
d) Tinerea unei contabilitati fictive ori disparitia voluntara a documentelor
contabile ale firmei ori lipsa oricarei contabilitati potrivit legii;
e) Tinerea unei contabilitati vizibil incomplete sau contra dispozitiilor legale.32

In dreptul italian se face distinctia intre bancruta simpla si cea frauduloasa,

distinctie regasita la art. 216 si 217 din Legge Falimmentare. Tot in aceasta lege se
stipuleaza ca exista doua fapte privitoare la starea de insolventa care genereaza
31
Mihai Adrian Hotca – Bancruta frauduloasa, Ed. CH Beck, Bucuresti, 2008, pg. 233
32
idem
12
bancruta, si anume: folosirea abuziva a creditelor, respectiv anuntarea unor
creditori inexistenti. Legea italiana face distinctia intre bancruta simpla si
frauduloasa, cat si intre cea propriu-zisa sau quasi bancruta.33

4.2. Bancruta frauduloasa in dreptul roman

Legea 85/2006, al carei obiectiv principal este eficientizarea procedurii

reorganizarii juridiciare si a falimentului, prevede si acele fapte savarsite in
legatura cu procedura insolventei calificate drept infractiuni. Cea mai cunoscuta si
mai des intalnita dintre acestea este bancruta frauduloasa.

Legea sus-mentionata trateaza bancruta frauduloasa atat ca infractiune civila,

cat si ca infractiune penala, data fiind complexitatea acesteia. Astfel art. 79, 80 si
138 vizeaza aspectele de drept civil ale bancrutei frauduloase, iar art. 143 aspectele
de drept penal.

4.2.1. Aspecte de drept civil privind bancruta fruduloasa

Art. 138 din Legea 85/2006 prezinta acele fapte ce pot angaja raspunderea
membrilor organelor de conducere sau de supraveghere ale debitorului insolvent si
a altor persoane care au determinat starea de insolventa. In concret, subiectii care
au savarsit faptele ilicite prin:

a) Folosirea bunurilor sau creditelor persoanelor juridice in folosul propriu

sau in cel al altei personae

b) Au facut acte de comert in interes propriu, sub acoperirea persoanei

juridice (prêt-nom)

c) Au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in

mod vadit, persoana juridical la incetarea platii

d) Au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente

contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea.

e) Au deturnat sau au ascuns o parte din activul sau persoanei juridice ori au
marit in mod fictiv pasivul acesteia

33
Hotca apud. G. B. Ubaldo – La bancarotta e gli altri reati concursuali , Ed. Giuffe, 2006
13
f) Au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri in
scopul incetarii platii.
g) In luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus plati cu
preferinta unui creditor, in dauna altora.
Art. 79 din Legea 85/2006 releva regimul juridic al unor acte frauduloase
incheiate de debitor in ultimii trei ani ce au premers deschiderii procedurii
insolventei, precum si actele juridice neprezumate ca fiind frauduloase.
Art. 80 din Legea 85/2006 prezinta actele prezumate ca fiind frauduloase.
Conform acestui articol administratorul judiciar sau lichidatorul poate introduce la
judecatorul sindic actiuni pentru anularea constituirii sau transferului de drepturi
patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise
si a valorilor altor prestatii executate daca sunt in dauna creditorului.
Situatiile in care nu este prezenta bancruta frauduloasa sunt: inexistenta
starii de insolventa si faptul ca infractiunea a fost dezincriminata o perioada de
timp in cazul modificarilor legislative succesive.
Solutiile de absolvire sunt: achitarea34, scoaterea de sub urmarire penala sau
neinceperea urmaririi penale in cazul dezincriminarii.
4.2.2 Aspecte de drept penal privind bancruta frauduloasa

Potrivit art. 143 alin. 2 din Legea 85/2006 constituie infractiune bancruta
frauduloasa si se sanctioneaza cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani fapta persoanei
care:

a) Falsifica, sustrage sau distruge evidentele debitorului ori ascunde o parte din
activul averii acestuia
In acest caz sunt incriminate faptele prin care se urmareste crearea aparentei
scaderi a activelor debitorului.

34
I. Balaban – Infractiuni prevazute de legi special care reglementeaza domeniul comertului, Ed. Rosseti,
Bucuresti 2009, pg. 95 - Sentinta penala 1564/96, decizia 891/1998 Curtea de Apel Timisoara prevede
achitarea inculpatului pentru infractiunea de frauda. Inculpatul si-a insusit o parte din veniturile societatii
insolvente, al carui administrator era, prin decontari fictive de dividende si justificarea unor cheltuieli cu
chitante false. Acesta tinuse o evident contabila dubla, in care mentiona o parte din operatiunile ilicite,
evident pe care a distrus-o. Instanta a apreciat ca nu rezulta ca faptuitorul a urmarit sa fraudeze pe
creditorii sai, ci pe asociati.
14
 Falsificarea evidentelor societatii se poate realiza atat prin fals material cat
si intellectual. Falsul intelectual are drept scop prezentarea de datorii inexistente
ori diminuarea activelor societatii. Poate avea loc atat pe cale orala, cat si scrisa.
Sustragerea presupune insusirea prin viclenie a unui lucru strain, in cazul de
fata a evidentelor societatii.
Distrugerea presupune nimicirea, aducerea in stare de neintrebuintare a unui
lucru (evidentelor societatii). Distrugerea evidentei se poate face prin rupere,
ardere, turnarea unei substante peste evidente, pentru a le face ilizibile.
Evidentele societatii sunt acele registre obligatorii specificate in Codul
Comercial, si anume: registru jurnal, registru inventor, registru cartea mare, plus
alte documente justificative pentru actiunile patrimoniale ale societatii, bilanturi
periodice. 35
Obligativitatea pastrarii arhivelor contabile si documetelor justificative
revine administratorului, ordonatorului de credite sau a altor persoane. Acestea se
pot regasi la sediul commercial sau fiscal al societatii comerciale. Termenele de
pastrare a documentelor finaciar-contabile sunt36:
- state de salarii – 50 de ani;
- registrele si documentele justificative si contabile – 10 ani;
- facturi aferente bunurilor de capital si imobile care stau la baza
determinarii TVA- ului – 5 ani de la deducere pentru anumite persoane;
- documentele financiar-contabile care provenineta unor bunuri cu durata
de viata mai mare de 10 ani – perioada de utilizare a bunurilor.
Ascunderea este actiunea de a disimula, de a sustrage vederii; se presupune ca
debitorii sau conducatorii unei societati in dificultate priveaza creditorii societatii
de drepturile lor de gaj general asupra bunurilor sale. 37

Sorin Corlateanu, Stefan Nae si Mihaela Rotaru- “ Bancruta frauduloasa –infractiune prevazuta in
35

Legea 85/2006 si in Codul Penal din 2009”, Revista de drept comercial, anul XX, nr 11/2009, ed.
Lumina Lex, Bucuresti, 2009, p.83
36
Dan Drosu Saguna si D. Sova – Drept financiar public, Editia a 2 a, Editura C.H. Beck, Bucuresti,
2007, pg. 360
37
idem
15
 Ascunderea activelor societatii nu se poate realiza numai printr-o simpla
omitere din acte a unei parti din active, ci consta in fapte comisive de tainuire,
sustragere de la vedere a bunurilor.
Activul averii debitorului se constituie din elementele patrimoniale evidentiate
ca drepturi in registrul inventar al societatii si in bilanturile contabile intocmite
periodic (dreptul de proprietate, creanta etc.)38
Ascunderea unei parti din activul averii debitorului se poate realiza si prin
dosirea, sustragerea unei parti din active, fie doar o forma de neevidentiere.
Actiunea de ascundere nu implica scoaterea bunului din patrimoniu sau sfera de
dispozitie a societatii, ci numai dosirea acestora pentru a ingreuna identificarea si
includerea sa in masa gajului general al creditorilor. Infractiunea de bancruta este o
infractiune de rezultat.39

b) Infatiseaza datorii inexistente sau prezinta in registrele debitorului sau in alt

act sau in situatia financiara sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte
fiind savarsite in frauda creditorilor
Infatisarea unei datorii inexistente presupune prezentarea unei obligatii
patrimoniale fictive in fata autoritatilor competente de a lua masuri in legatura cu
aceste datorii: achitarea, diminuarea corespunzatoare beneficiului material,
diminuarea impozitului pe profit.40 Prezentarea poate fi orala sau scrisa in raportul
administratorului, directorilor sau cenzorilor si chiar al lichidatorului.
Prezentarea in registrele societatii de sume neexistente presupune inscrierea
falsa a unor datorii la pasivul societatii, adica savarsirea unei fapte de fals
intelesctual sau material. Consumarea infractiunii in acest mod are loc instant.

Sorin Corlateanu, Stefan Nae si Mihaela Rotaru- “ Bancruta frauduloasa –infractiune prevazuta in
38

Legea 85/2006 si in Codul Penal din 2009”, Revista de drept comercial, anul XX, nr 11/2009, ed.
Lumina Lex, Bucuresti, 2009, p.83

39
Sorin Corlateanu, Stefan Nae si Mihaela Rotaru- “ Bancruta frauduloasa –infractiune prevazuta in
Legea 85/2006 si in Codul Penal din 2009”, Revista de drept comercial, anul XX, nr 11/2009, ed.
Lumina Lex, Bucuresti, 2009, pg. 92
40
Idem, pg. 97
16
c) Instraineaza, in frauda creditorilor, in caz de insolventa a debitorului, o parte
din active.
Instrainarea trebuie sa afecteze o parte a activului in asa fel incat sa se
micsoreze posibilitatea de recuperare a creantelor tuturor creditorilor daca unii isi
acopera creantele in detrimental celorlalti. Aceasta actiune va atrage raspunderea
penala raportat la proportia bunurilor instrainate. Instrainarea de active duce la
obtinerea unor sume de bani, bani care pot lua trei directii:41
- intra in patrimoniul societatii;
- patrimoniul conducatorului, actionarului, asociatului;
- contul unor terti.
Obiectul juridic generic constituie protectia valorilor sociale existente in
domeniul afacerilor, iar cel specific protectia impotriva altor acte de conduita
necorespunzatoare precum spalarea banilor, evaziunea fiscala, contrabanda.
Subiectul este orice persoana si nu numai conducatorul agentului economic,
ce dispune falsificarea si semneaza situatiile financiare pentru ca firma sa apara
profitabila, folosind acte false de garantie a creditorilor. Subiectul activ este fie
persoana fizica care actioneaza in nume propriu sau ca reprezentant al persoanei
juridice, fie persoana juridica, fie persoana care conduce efectiv persoana juridica,
comerciant sau cel care tine evident financiar-contabila a societatii.42
Subiectul pasiv este in primul rand statul ca titular si garant al valorilor
sociale aparate prin normele de incriminare si in secundar creditorii, actionarii,
asociatii, detinatorii de obligatiuni.
Tentativa se pedepseste. Pedeapsa o constituie inchisoarea de la 6 luni la 5
ani.

III. Gestiunea frauduloasa

41
Stanciu Carpenaru – Drept comercial roman, editia a VII a, ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2008

42
M. A. Hotca si Maxim Dobrinoiu – Elemente de drept penal al afacerilor, editura C.H.Beck, Bucuresti,
2009, pg. 181
17
 Infractiunea de gestiune frauduloasa are atat caracter civil, fiind
reglementata de art. 144 din Legea 85/2006, cat si penal, redat de articolul. 214
alin. 1 Cod Penal.

Gestiunea frauduloasa consta in “pricinuirea de pagube unei persoane, cu

rea-credinta cu ocazia administrarii sau conservarii bunurilor acesteia, de catre
cel care ori are ori trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii acelor
bunuri.”43

“Infractiunea de gestiune frauduloasa se pedepseste cu inchisoare de la 3 la

8 ani, atunci cand este savarsita de administratorul judiciar ori lichidatorul averii
debitorului, precum si de orice reprezentant sau prepus al acestuia.”44

Elementele de diferentiere dintre cele doua incriminari tin de situatia

permisa si calificarea subiectului activ. 45

Situatia permisa se refera la faptul ca este necesar sa se constate starea de

insolventa in care a ajuns un comerciant sau o alta persoana din cele enumerate in
art. 1 din Legea 85/2006.46 Odata indeplinita aceasta conditie se mai pune insa si
problema pricinuirii unei pagube cu rea-credinta nu prin administrarea sau
conservarea bunurilor, ci printr-un act de dispozitie. Conform art. 144 intr-o
acceptiune mai larga a termenului administrare din dreptul insolventei, se poate
afirma ca si in acest caz s-a produs infractiunea de gestiune frauduloasa.

Obiectul juridic este complex, fiind avuta in vedere atat derularea corecta a
activitatii din cadrul procedurii insolventei, cat si protejarea intereselor
patrimoniale ale debitorului aflat in starea de insolventa.

43
Art. 214 alin. 1 Cod Penal , Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2009, pg. 98
44
Art. 144- Legea 85/2006 privind insolventa, publicata in Monitorul Oficial, Partea 1 din nr. 359 din 21
aprilie 2006
45
Veronica Stoica si Mirela Gorunescu - Varianta de specie a infractiunii de gestiune frauduloasa prevazuta in art.
144 din Legea 85/2006 privind inolventa – Revista de drept comercial, anul XVII, Nr. 9/2007, ed. Lumina Lex,
Bucuresti, 2007, pg. 66
46
Societatiile comerciale, organizatiile cooperatiste, societatile agricole, grupurile de interes economic si orice alta
persoana de drept privat care desfasoara si activitati economice.
18
 Conform Codului Penal subiectul activ este persoana care are indatorirea
si obligatia de a administra sau conserva bunurile ce apartin altei persoane.
Administrarea bunurilor presupune desfasurarea unor activitati gospodaresti,
corespunzatoare naturii si destinatiei bunurilor. Conservarea presupune luarea unor
masusi de baza, de ocrotire a bunurilor pentru a nu fi sustrase, distruse sau
degradate si orice alte activitati necesare a conserva patrimoniul in cauza.

Conform Legii 85/2006 subiectul activ este practicianul in insolventa,

administrator judiciar, persoana fizica sau juridica, autorizat in conditiile legii,
desemnat sa execute atributele prevazute de lege sau stabilite de instant de
judecat, in pocedura de insolventa, in perioada de observatie sip e durata
procesului de reorganizare.

Acei practicieni in insolventa interesati pot depune la dosar o oferta de

preluare a pozitiei de administrator judiciar in dosarul respective, la care se mai
anexeaza si certificatul de practician in insolent si o copie dupa polita de asigurare
profesionala. Daca nu exista o oferta judecatorul-sindic va desemna provizoriu un
practician in insolventa, ales aleatoriu.47

Sunt incompatibili cu calitatea de experti in insolventa urmatoarele

categorii de persoane:

-persoana fizica ce are calitatea de fondator, administrator, censor sau

reprezentant al unui comerciant persoana juridica48;

- executorii judecatoresti;

- persoanele fizice sau persoanele juridica avand calitatea de expert in

insolventa carora li se aplica prevederile art. 27 din Codul de Procedura Civila.49

In cazul in care se trece in faliment judecatorul sindic va desemna tot un

practician in insolventa, de data aceasta un lichidator. Lichidatorul este persoana
fizica sau juridica desemnata sa conduca activitatea debitorului in cadrul
47

Art. 19 – Legea 85/2006 privind insolventa, publicata in Monitorul Oficial, Partea 1 din nr. 359 din 21
aprilie 2006;
48
Art. 6 si 138 – Legea 31/1990 privind societatile comerciale republicata in Monitorul Oficial nr. 33 din
29 ianuarie 1998;
49
Este vorba de rudele, tutorii si afinii acestora.
19
procedurii de faliment, atat in cea generala, cat si in cea simplificata si sa
execute atributiile prevazute de lege50 sau stabilita de instanta judecatoreasca.51

Creditorii pot contesta pe motive de nelegalitate decizia de confirmare, in 3

zile, la judecatorul-sindic, care va solutiona, de urgent contestatia printr-o incheire
prin care va desemna administratorul judiciar sau lichidatorul propus de creditori,
sau daca nu exista contestatii va ramane acelasi.52

Nu in ultimul rand, subiectul activ poate fi si un prepus al practicianului in

insolventa(persoana fizica sau juridica). Elementul essential al relatiei prepus-
comitent este raportul de subordonare de prepusenie care creeaza drepturi si
obligatii corelative intre parti. Prepusii sunt persoanele fizice angajate pentru a
desfasura o activitate in beneficiul comitentului, persoana fizica sau juridica.53

De mentionat ca exista si posibilitatea ca o persoana juridica sa comita

infractiunea de gestiune frauduloasa. Este vorba de practicianul in insolventa
care poate fi angajat sau colaborator al unor societati de profil. Persoana juridical
poate fi trasa la raspundere penala pentru ca raspunderea penala a persoanei
juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice, care a contribuit, in orice
mod, la savarsirea aceleasi infractiuni. Situatia este identica si in cazul unui prepus
al practicianului in insolventa.54

Subiectul pasiv este nimeni altul decat debitorul caruia i s-au produs pagube
grave prin savarsirea infractiunii de gestiune frauduloasa.

Elementul material consta in orice actiune sau inactiune pagubitoare

pentru bunurile proprietarului si care face parte din atributiile dsate prin lege
administratorului judiciar sau lichidatorului. A administra bunuri presupune a
desfasura o activitate corespunzatoare naturii si destinatiei acestor bunuri, iar a
conserva presupune a lua masuri de paza si aparare a bunurilor respective pentru a

50
Art.3 pct. 28 din Legea 85/2006
51
Art. 3 – OUG 86/2006 din Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 944 din 22.11.2006 privind organizarea
activitatii practicienilor in insolventa
52
Alexandru Boroi – Drept penal al afacerilor, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2008, pg. 128
53
Idem.
54
Veronica Stoica si Mirela Gorunescu, op.cit., pg.69
20
nu fi distruse si degradate. Actele pagubitoare se produc atunci cand sunt depasite
limitele insarcinarilor trasate de lege.55

Urmarea imediata se materializeaza in crearea situatiei pagubitare pentru

debitorul aflat in insolventa, adica diminuarea patrimoniului subiectului pasiv in
urma unor actiuni ilicite de natura materiala, efectiva si certa.56

Forma de vinovatie specifica gestiunii frauduloase este intentia. Actele

pregatitoare pot consta si in acte omisive, caz in care forma de vinovatie ar putea fi
culpa.57

De asemenea savarsirea infractiunii de gestiune frauduloasa presupune

exitenta unui raport juridic si prin administrarea si conservarea bunurilor altuia
seamana cu abuzul de incredere, dat fiind faptul ca in ambele cazuri faptuitorul
careia i-au fost incredintate bunurile isi incalca obligatiile pe care le are cu privire
la bunuri, aducand proprietarului pagube. Se diferentiaza totusi de abuzul de
incredere prin faptul ca subiectului activ i se incredinteaza o universalitate de
bunuri, iar nu unul sau mai multe bunuri singularizate ca in cazul abuzului de
incredere.58

Tentativa este sanctionata. Gestiunea frauduloasa se poata savarsi prin acte

succesive. Savarsirea ei cu un scop material atrage forma agravanta. Se pedepseste
cu inchisoare de la 3-8 ani, iar in forma agravanta59 pedeapsa este intre 5-12 ani.60

IV. Delapidarea

Conform articolului 145 din Legea 85/2006: “insusirea, folosirea sau

traficarea de catre administratorul judiciar ori lichidatorul averii debitorului,
precum si de orice reprezentant sau prepus al acestuia de bani, valori ori alte
bunuri pe care la gestioneaza sau le administreaza constituie infractiunea de
55
Alexandru Boroi – Drept penal al afacerilor, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2008, pg. 128
56
Revista de drept penal – Anul VIII, Nr.4, Bucuresti, 2001, pg.40
57
Art. 19 alin 3- Cod penal, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2009, pg. 12
58
Ioan Lascu – Gestiunea frauduloasa si delapidarea – Revista Dreptul, Anul XV, Seria a III a, nr. 7/2004,
pg. 123
59
Art. 214 alin. 2: :”gestiunea frauduloasă savârşită în scopul de a dobândi un folos material...”
60
idem
21
delapidare si se pedepseste cu inchisoare de la 1-15 ani si interzicerea unor
drepturi.”

Ca si gestiunea frauduloasa, delapidarea face parte din infractiunile contra

patrimoniului. Legiuitorul a urmarit sa sanctioneze actele gestionarului sau
administratorului unor societati comerciale sau altor unitati de interes public sau
privat.

De-a lungul timpului a fost incriminata in art. 236 al Codului Penal din 1936
la capitolul “ Crime si delicte savarsite de functionarii publici” in care figurau si
alte infractiuni de serviciu, precum: nedrepte luari, neglijenta in serviciu, abuz in
serviciu. Existau si alte prevederi in Legea Contabilitatii Publice si Legea pentru
apararea patrimoniului public. Codul Penal din 1986 in art. 223 definea
deplapidarea ca insusire, folosire si trafic de catre un functionar sau alt salariat in
interesul sau sau pentru altul , de bani, valori sau alte bunuri din avutul obsesc pe
care le gestioneaza sau administreaza.61

Constitutia din 1991 aduce ca element de noutate al definitiei faptul ca bani,

valorile si bunurile sa formeze exclusiv obiectul proprietatii publice, pe care le
gestioneaza sau administreaza persoana responsabila.

Actualul text de lege nu distinge daca bunul face parte din avutul public sau
privat, importanta fiind numai calitatea de functionar cu atributii de administrare
sau gestionare.

Pentru a exista infractiunea de delapidare trebuie indeplinite cumulativ

anumite conditii:62

a) Fapta sa fie savarsita de catre un functionar

Subeictul activ este unul calificat si anume functionarul public (orice

persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost
investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu in serviciul unei unitati),
cat si orice alt salariat, care executa o insarcinare in serviciul unei alte persoane
juridice.

61
Gh. Mateut – Consideratii teoretice si practice privind continutul constitutive al infractiunii de
delapidare in actual reglementare, “ Dreptul”, nr. 10/2002, pg.95
62
Alexandru Boroi si Costica Voicu, op. cit 129
22
 In privinta salariatului se face referire numai la cei angajati cu contract de
munca nu si la persoanele care presteaza servicii in baza unei conventii civile.63

b)Functionarul sa gestioneze sau sa administreze bani, valori sau alte bunuri

Sunt avuti in vedere ca si functionari, persoanele angajate la societati pe

actiuni si societati cu raspundere limitata, regii autonome, scoli, unitati de transport
care au atributii de gestionari (administratorii, casierii, magazionerii, directorii).

Gestionarul este cel definit de art.1 alin.1 din Legea 22/1969 privind
angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu
gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice, ca
fiind functionarul care exercita ca atributii principale de serviciu primirea,
pastrarea si eliberarea de bunuri sau a oricarei alte persoane juridice, indifferent de
modul de dobandire si de locul in care se afla acestea.

In sens penal, s-a apreciat ca prin administrator trebuie sa se inteleaga acel

functionar care are bunuri in administrare, respectiv care are ca principale atributii
de serviciu efectuarea de acte de administrare cu privire la intreg patrimoniu al
unei unitati.64 Din categoria administratorilor fac parte directorii, contabilul-sef,
consilierii etc.

Potrivit Legii 85/2006, administratorul averii debitorului este administratorul

judiciar sau lichidatorul.

c) Sa aiba loc o sustragere definitiva sau temporara a unui bun din patrimoniul
unei persoane juridice in posesia, detentia careia se afla de catre un functionar
care il gestioneaza sau administreaza. Sustragerea se poate realize prin:

- Insusirea- scoaterea unui bun din posesia sau detentia unei persoane juridice si
trecerea lui, cu caracter defnitiv, instapanirea faptuitorului, care poate dispune de
el, adica sa-l consume, utilizeze sau instraineze.65Exemplu: sustragerea de catre
gestionar a unor bunuri care numai scriptic au fost scoase din gestiunea sa, in fapt
ele nefiind predate beneficiarului;66

63
M. Grigore – Notiunile de functionar public si functionar – Dreptul nr. 7/1997, pg.67
64
Art. 215 – Cod Penal, Ed. C.H. Beck , Bucuresti, 2009, pg. 100
65
Ioan Lascu- op.cit, pg. 125
66
idem
23
- Folosirea – sustragerea si intrebuintarea temporara a unui bun dintre cele pe care
faptuitorul le gsetioneaza sau administreaza. Ea presupune 2 acte successive:67

- act initial – luarea bunului, scoaterea lui din patrimoniul persoanei juridice;

- act subsecvent – intrebuintarea bunului sustras pentru care se obtine un folos

patrimonial.

Poate avea ca obiect orice bun – exemplu: delapidarea prin folosire: scoaterea
repetata a unor sume de bani din gestiune pentru acoperirea unor lipsuri anterioare.

-Traficarea – specularea sau exploatarea bunului pe care faptuitorul il are in

gestiunea sa. Aceasta presupune urmatoarele operatii successive:68

- scoaterea bunului din patrimoniul unitatii si trecerea in stapanirea faptuitorului;

- darea bunului in folosinta altei persoane in scopul obtinerii unui profit.

Traficarea se deosebeste de insusire si folosire deoarece bunurile sunt supuse

unor operatiuni speculative.

d) Sa se produca o paguba materiala ca urmare a actiunii de insusire,

folosire si traficare:69

-delapidarea prin insusire: valoarea pagubei de care se tine seamala

incadrarea juridical a faptei se calculeaza, avandu-se in vedere pretul bunului;

-delapidarea prin trafic si folosinta: valoarea pagubei este determinata de

uzura bunului pe perioada cat a fost scos din gestiune.

e) Faptuitorul sa actioneze cu intentie

Acesta trebuie sa-si fid at seama de caracterul illicit al faptei, sa prevada

rezultatul socialmente periculos al acesteia si sa-l urmareasca si sa-l accepte.
Delapidarea a avut loc chiar daca profitul nu a fost realizat.

67
idem
68
Gh. Mateut – op.cit., pg.101
69
Gh. Mateut – op.cit., pg.115
24
 Infractiunea este susceptibila de savarsire in oricare din formele de
participatie: coautorat (conducatorul si contabilul-sef al unitatii), instigare sau
complicitate (persoana care savarseste faptele de insusire, folosire si traficare, dar
nu are calitatea ceruta de lege (de functionar/gestionar).70

Tentativa se pedepseste. Savarsirea faptei in varianta simpla se pedepseste

cu inchisoare de la 1-15 ani, iar in forma agravanta de la 10-20 de ani si
interzicerea unor drepturi.71

V. Criterii de diferentiere intre gestiunea frauduloasa si delapidare

Obiectul juridic generic este comun celor doua infractiuni si consta in

relatiile sociale a caror formare, desfasurare si dezvoltare sunt realizate prin
apararea patrimoniului.72

Obiectul juridic al gestiunii frauduloase consta in acele relatii sociale

privitoare la patrimoniu care se stabilesc pe baza de increderii acordata unei
persoane, rapoturile implicand buna-credinta si increderea in indeplinirea sarcinilor
primate.

Obiectul juridic al delapidarii are un caracter complex, date fiind relatiile

sociale de administrare a patrimoniului care asigura mentinerea pozitiei de fapt a
bunurilor prin obisnuita si corecta lor gestionare sau administrare. Obiectul juridic
secundar consta in relatiile sociale privind normal si corecta sa desfasurare a
seviciului, pe care subiectul activ – functionarul public privat il presteaza pentru
persoanele juridice publice sau private.73

Delapidarea consta in bani, valori sau alte bunuri (exclusiv mobile) de la

data intrarii in fapt in gestionarea sau administrarea subiectului activ pana la data

70
Alexandru Boroi – op.cit., pg. 130
71
Mihai Hotca si Maxim Dobrinoiu – op.cit., pg. 205
72
D. Loghin si T. Toader – Drept penal roman, partea speciala, Ed. Sansa, Bucuresti, 2001
73
Toader Tudorel – Drept penal roman, partea speciala, Ed. Hamangiu, Bucuresti 2008, pg.?
25
iesirii din fapt, fara a conta daca sau cand s-au intocmit formalitatile de preluare a
gestionarii sau administrarii bunurilor.74

Practica judiciara a aratat ca plusurile in gestiune (create prin vanzare la

suprapret sau inselarea cumparatorilor la masuratoare) se pot materializa in
delapidare.75

Obiectul material al gestiunii frauduloase consta in pluralitatea de bunuri

(mobile sau imobile, fungibile sau nefungibile,consumptibile sau neconsumptibile,
drepturi reale) creantele bunurilor trebuie sa apartina altuia. Pot constitui obiect
material si bunurile asupra carora faptuitorul are un drept de coproprietate, atunci
cand proprietarul i-a incredintat acestuia administrarea sau conservarea intregii
universalitati de bunuri.76

Atat activitatea de administrare, cat si cea de conservare, atrag obligatia

administratorului de pastrare a valorii bunurilor si veniturilor acestora, cit si pe cea
a obtinerii unui venit suplimentar.

In ceea ce priveste subiectul activ al infractiunii de gestiune frauduloasa,

acesta poate fi orice persoana fizica responsabila penal, care a primit in
administrare sau conservare bunurile unei persoane sau care are obligatia
administrarii sau consevarii unor bunuri, indiferent daca are sau nu calitatea de
functionar. O conditie sine-qua-non pentru calitatea de faptuitor este aceea de a
stapani bunurile. Pe de alta parte, delapidarea este o infractiune proprie. Ea nu
poate fi savarsita decat de catre o persoana care are calitatea de functionar si care,
in aceasta calitate gestioneaza sau administreaza bunuri.77

Latura obiectiva (actiunea ilicita) in cazul gestiunii frauduloase consta in

orice fapt (comisiv sau omisiv) de pricinuire de pagube unei persoane, inclusiv
fapte de neincredere, de neincasare a fructelor civile ale bunurilor (chiriile), de
folosire a unor bunuri s-au distrus sau degradat. Pe de alta parte in cazul

74
O .Loghin si T. Toader,op.cit., pg.31
75
Revista Romana de Drept, Nr. 8/1967
76
Ioan Lascu, op. cit., pg. 125
77
I.Lascu – op.cit., pg 127
26
delapidarii este vorba de o actiune savarsita in trei varainte, si anume: insusirea,
folosirea si traficarea.

Latura subiectiva este comuna celor doua infractiuni constand in intentie,

atat in forma directa, cat si indirecta.

Actiunea penala se pune in miscare din oficiu atat in cazul delapidarii, cat si
in cazul gestiunii frauduloase in modalitate calificata.78

VI. Inregistrarea unei creante inexistente

Inregistrarea unei creante inexistente este definita in art. 146 din Legea
85/2006 ca “fapta persoanei care, in nume propriu sau prin persoane interpuse,
solicita inregistrarea unei cereri de admitere a unei creante inexistente asupra
averii debitorului”.

Este o forma speciala a infractiunii de fals in declaratii prevazuta de art. 249

Cod Penal, deoarece declaratia nu-si gaseste echivalentul in realitate, in sensul ca
subiectul activ pretinde ca are o creanta fata de comerciantul insolvent, care de fapt
nu exista.

Obiectul juridic este constituit de relatiile sociale privind normal desfasurare a

activitatii in cadrul procedurii insolventei prin inlaturarea unor fapte de inducere in
eroare din partea unor presupusi creditori.79

Obiectul material il constituie cererea de declansare a procedurii depusa la

tribunalul territorial.

Subiectul activ nu este calificat prin lege. Poate fi o persoana care

indeplineste conditiile generale din punct de vedere penal si care isi aroga

78
Art. 214 alin. 2- Cod Penal, Ed. C.H. Beck , Bucuresti, 2009, pg. 100

79
C. Voicu, A.Boroi, F. Sandu, I. Molnar, M. Gorunescu , S. Corlateanu – Drept penal al afacerilor, Ed.
C.H. Beck, Bucuresti, 2007, p.134;
27
calitatea de creditor intr-un dosar de insolventa. Raspunderea penala poate fi
angajata si cand solicitarea este facuta prin persoane interpose.

Subiectul pasiv este statul, ca responsabil cu asigurarea bunei desfasurari a

activitatii comerciale. In secundar subiect pasiv este si persoana prejudiciata si
anume debitorul si creditorul sau creditorii debitorului.

Elementul material il constituie solicitarea pentru inregistrarea creantei

inexistente asupra averii debitorului. Urmarea imediata consta in punerea in
pericol a desfasurarii normale a activitatii din cadrul procedurii de insolventa.
Infractiunea se savarseste cu intentie, insa actele pregatitoare si tentative nu sunt
incriminate. Fapta se savarseste intr-o singura modalitate normativa, si anume prin
inscrierea in registrul creditorilor a unei cereri de admitere a creantei nereale.
Infractiunea se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda.80

VII. Refuzul prezentarii unor date

Art. 147 din Legea 85/2006 defineste aceasta infractiune ca fiind:

“refuzul debitorului persoana fizica sau al administratorului, directorului,

directorului executiv ori al reprezentantului legal al debitorului, persoana
juridica, de a pune la dispozitia judecatorului-sindic, administratorului judiciar
sau lichidatorului, in conditiile prevazute la art. 35. documentele si informatiile
prevazute la art. 28 alin. 1 lit a-f ori impiedicarea acestora, cu rea-credinta, de a
intocmi documentatia respectiva.”

Obiectul juridic special este constituit de relatiile sociale privind normala

desfasurare a activitatii insoventei, in plan secundar fiind ocrotite si interesele
creditorului debitorului.

Obiectul material il constituie evidentele si registrele debitorului si orice alt

act ori situatiile financiare ori o parte din active.

80
Hotca si Dobrinoiu – op.cit., pg 207
28
 Subiectul activ este calificat si poate fi, dupa caz, debitorul persoana fizica
sau administratorul, directorul executiv ori reprezentantul legal al debitorului,
persoana juridical.

Subiectul pasiv este statul, ca responsabil cu asigurarea derularii relatiilor

comerciale in conditii de legalitate. In plan secundar subiectul poate fi partea
prejudiciata, in speta creditorul.

Elementul material al laturii obiective il constituie, in mod alternativ,

refuzul de a pune la dispozitia judecatorului-sindic, administratorului sau
lichidatorului documentele indicate de lege sau impiedicarea acestora, cu rea-
credinta de a intocmi documentatia respectiva.81

Articolul 28 stabileste ca cererea debitorului de declansare a starii de

insolventa trebuie sa fie insotita de urmatoarele acte:

a) bilantul certificat de catre administrator si cenzor/auditor, balanta de verificare

pentru luna precedenta datei inregistrarii cererii de deschidere a procedurii;

b) o lista completa a tuturor bunurilor debitorului, incluzand toate conturile si

bancile prin care debitorul isi ruleaza fondurile; pentru bunurile grevate se vor
mentiona datele din registrele de publicitate;

c) o lista a numelor si a adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora: certe

sau sub conditie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau
contestate, aratandu-se suma, cauza si drepturile de preferinta;

d) o lista cuprinzand platile si transferurile patrimoniale efectuate de debitor in cele

120 de zile anterioare inregistrarii cererii introductive;

e) o lista a activitatilor curente pe care intentioneaza sa le desfasoare in perioada de

observatie;

f) contul de profit si pierderi pe anul anterior depunerii cererii.

Atunci cand oricare dintre aceste documente nu sunt prezentate la solicitatea

judecatorului-sindic, a administratorului judiciar sau a lichidatorului, cu rea-
credinta se comite infractiunea in cauza. Elemente material poate fi realizat si in
81
Alexandru Boroi, op.cit., pg. 129
29
sens invers prin impiedicarea judecatorului-sindic, a administratorului sau a
lichidatorului cu rea-credinta, de a intocmi documentatia necesara.

Urmarea imediata a infractiunii consta in periclitarea desfasurarii eficiente a

procedurii insolventei.

Infractiunea se savarste cu intentie, atat prin refuz si prin impiedicare.

Actele pregatitoare si tentativa, desi posibile, nu sunt incriminate. Infractiunea se
pedepseste cu inchisoare de la 1 la 3 ani sau cu amenda.

VIII. Concluzii
Bancruta frauduloasa, bancruta simpla, gestiunea frauduloasa, delapidarea
inregistrarea unei creante inexistente si refuzul prezentarii unor date sunt
infractiuni economice ce formeaza obiectul mai multor subramuri de drept, cum ar
fi: dreptul falimentului si procedura insolventei si dreptul penal al afacerilor.

In ceea ce priveste latura civila, Legea 85/2006 nu stabileste cert care este
rolul insolventei in ceea ce priveste modalitatile infractionale. De asemenea, legea
nu prevede pe langa sanctiunea cu inchisoarea pentru toate infraciunile sus-
mentionate si sanctiunea amenzii, precum in dreptul francez. Perceperea
amenziilor pentru toate formele de infractionale ar putea da nastere la un fond din
care sa fie despagubiti cei aflati in pierdere, dupa modelul societatilor de asigurare.

Impotriva faptelor care prezinta un grad mai mare de periculozitate, ca cele

de fata, se angajeaza intotdeauna si raspunderea penala. Toate infractiunile
economice prezentate in lucrare sunt incriminate si in Codul Penal.

Obiectul juridic al infractiunilor in cauza il constituie relatiile sociale

privind normala desfasurare a activitatilor din cadrul procedurii insolventei.

Subiectul activ poate fi atat calificat, cat si necalificat precum in cazul

gestiunii frauduloase unde acesta poate fi orice persoana si nu numai conducatorul
agentului economic, ce dispune falsificarea si semneaza situatiile financiare pentru
ca firma sa apara profitabila, folosind acte false de garantie a creditorilor. Pe de
alta parte infractiunea nu poate exista daca subiectul activ nu este calificat, precum

30
in cazul delapidarii unde acesta trebuie sa aiba calitatea de functionar, indiferent
daca este public sau privat.

Subiectul pasiv este intotdeauna statul, iar in subsidiar partea prejudiciata.

Infractiunile se comit de regula prin falsificari, sustrageri sau distrugeri ale

unor situatii din evidentele societatilor comerciale sau prin infatisarea unor datorii
inexistente.

Tentativa se pedepseste in general, exceptie facand bancruta simpla unde

aceasta nu este posibila.

In ceea ce priveste sanctiunile, acestea iau doua forme si anume privarea de

libertate intre 3 luni si 15 ani, in functie de gravitatea faptei, si amenda. Numai in
cazul delapidarii se prevede o pedeapsa complementara, si anume cea de
interzicere a anumitor drepturi.

Aceste infractiuni sunt deosebit de periculoase, dat fiind faptul ca ele au

victime colective si nu individuale, care sa le denunte, si totodata pentru ca implica
perturbarea activitatilor comerciale din orice domeniu, atragand pagube
considerabile. Cu toate acestea ele se produc si pentru ca societatea reactioneaza
mai putin sever fata de infractiunile economice, fiind uneori chiar indiferenta.
Mergand dupa deviza “scopul scuza mijloacele” unii membrii ai acesteia au chiar
admiratie pentru comerciantii care reporteaza succese in activitatea economica,
chiar daca acestea au fost obtinute prin comiterea unor infractiuni.

Bibliografie:

1. Mihai Adrian Hotca – Bancruta frauduloasa, Ed. CH Beck, Bucuresti, 2008,

2. Iulia Ciolca – “Infractiuni economice”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2008;

31
3. I. Adam si C.N. Savu – Legea procedurii insolventei, ed. C. H. Beck, Bucuresti 2006;

4. V. Pasca – Bancruta frauduloasa, Ed. Lumina lex, Bucuresti, 2005;

5. I. Balaban – Infractiuni prevazute de legi special care reglementeaza domeniul

comertului, Ed. Rosseti, Bucuresti 2009;

6. Dan Drosu Saguna si D. Sova – Drept financiar public, Editia a 2 a, Editura C.H. Beck,
Bucuresti, 2007;

7. Stanciu Carpenaru – Drept commercial roman, editia a VII a, Universul Juridic,

Bucuresti, 2008;

8. M. A. Hotca si Maxim Dobrinoiu – Elemente de drept penal al afacerilor, editura

C.H.Beck, Bucuresti, 2009;

9. Gh. Mateut – Consideratii teoretice si practice privind continutul constitutive al

infractiunii de delapidare in actual reglementare, “ Dreptul”, nr. 10/2002;

10. Ion Neagu si Mircea Damaschin – Cod de procedura penala,. Adnotat cu legislatie si
jurisprudenta. Ed. Universul Juridic , Bucuresti, 2009;

11. C. Voicu, A.Boroi, F. Sandu, I. Molnar, M. Gorunescu , S. Corlateanu – Drept penal al

afacerilor, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2007;

12. M. Grigore – Notiunile de functionar public si functionar – Dreptul nr. 7/1997;

13. Ioan Lascu – Gestiunea frauduloasa si delapidarea – Revista Dreptul, Anul XV, Seria a
III a, nr. 7/2004;

14. Alexandru Boroi – Drept penal al afacerilor, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2008,

15. Cod Penal, Ed. C.H. Beck , Bucuresti, 2009;

16. Legea 85/2006 privind insolventa, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 359 din 21
aprilie 2006

32