Tudor Arghezi

Testament
Geneza
Situat la inceputul volumului „Cuvinte potrivite” aparut in 1927, volum ce
marcheaza adevaratul debut arghezian şi totodatã da expresie deplinei maturitãţi
creatoare, poemul da expresie acelor principii care in viziunea poetului guverneaza
creatia artistica.
Specia lirica
Arta poetica sau poezie programatica ce dezvaluie principiile autorului.
Titlul
Pornind de la sensul propriu al termenului „Testament” (expresie a
ultimelor dorinte) poetul il reinterpreteaza conferindu-i un sens estetic. El mentine
formula introductiva, solemna, enumeratia ca procedeu compozitional, gravitatea
formularii, redimensionandu-le spre a da expresie viziunii sale creatoare.
Tema
Conditia creatiei si a creatorului (accentul cade asupra rolului activ,
transformator al poetului)
Compoziţia
Poemul este alcãtuit din cinci strofem inegale ca dimensiune,demonstrând
tendinţa poeziei moderne spre libertatea de expresie.
Motive lirice
1 Cartea - simbol pentru creatie. Cartea reprezinta esenta cunoasterii
transmise de poet generatiilor viitoare, rodul unei transfigurari a efortului concret
al generatiilor anterioare intr-o munca spirituala. Reprezinta de asemenea un
argument al innobilarii celor care au fost umiliţi de-a lungul veacurilor trecute:
„Ea e hrisovul cel dintai al robilor”.
Cartea e simbol al initierii, al inceputului (in sens spiritual): „Cartea mea-i
fiule, o treapta.”
Cartea este fundamentala-“de cãpãtâi”.
2 Motivul cuvintelor potrivite – da si titlul volumului; comporta o dubla
semnificatie: potrivite inseamna pe de-o parte juste, adecvate exprimãrii ideilor,
proprii poeziei si pe de alta parte (ca participiu pasiv) reprezinta rodul efortului
creator al spiritului poetic(cuvintele au fost potrivite de spiritul creator)
3 Motivul osemintelor - reprezinta o concretizare a unei abstractiuni a ideii
continuitatii generatiilor.
4 Motivul dualitatii inspiratie~mestesug - evidentiat prin metaforele:
„slova de foc”, „slova faurita”.

Particularitatile limbajului poetic

Limbajul arghezian impresioneaza si chiar socheaza prin materialitate, prin
forta de concretizare demonstrate atat la nivelul fonetic al textului, frecventa
 Tudor Arghezi - Testament

consoanelor: „Prin rapi si gropi adanci/ Suite de batranii mei pe branci” cat si la
nivel lexical prin termeni arhaici: „hrisovul”, sau populari „plavani”, „sarici”.
De asemenea, se remarca folosirea unui limbaj pamfletar, violent ce
demonstreaza afilierea lui Arghezi la „estetica uratului” (directie lirica inaugurata
de Baudelaire).

Semnificatii poetice si principii estetice

Intreaga arta poetica apare dominata de prezenta eului creator evidentiata

prin frecventa verbelor la persoana I. Acestea fac legatura intre doua serii de
termeni contrastanti ,ceea ce demonstreaza ca prin actul poetic aspectele derizorii
ale existentei sau limbajului sunt transformate in valoare estetica, in poezie pura.
Poetul se considera „un manuitor si un mantuitor al cuvantului” avand
forta demiurgica de a realiza poezia pura intrebuintand tocmai un material lexical
nepoetic. Afilierea sa la estetica uratului este direct exprimata prin intermediul
ultimei asociatii de termeni contrastanti si printr-o serie de simboluri.
In viziunea lui Arghezi ,creatia are si o functie vindicativa sugerata prin
metafora „seara razvratita” ca si personfificarea: „biciul rabdat se-ntoarce in
cuvinte”. Creatia este de asemenea rodul inspiratiei si al mestesugului, dualitate
exprimata prin metaforele: „slova de foc” si „slova faurita”.
Prin poezie, prin arta in general, este rascumparata si redimensionata
suferinta inaintasilor. Poezia este purtatoarea unor valori etice, acestea insa fiind
subordonate esteticului.
Poezia exprima esenta viziunii creatoare argheziene enuntand prin
simboluri lirice principiile majore ale creatiei: opera poetica este deopotriva rodul
harului divin al inspiratiei si al muncii migaloase de artizan al cuvantului.
Poetul este initiatorul unui efort spiritual ce innobileaza si transfigureaza
suferinta generatiilor anterioare.
Aderand la estetica uratului (in poezie) el transforma uratul, banalul
existentei in frumusete pura.
Pastrand dimensiunea etica si vindicativa a poeziei, el o transforma in
valoare estetica suficienta siesi.
Comentariul secvenţelor lirice
1.Se observã solemnitatea formulei care aminteşte de sensul propriu al
titlului. Sinecdoca “un nume adunat pe-o carte” sugereazã esenta spiritualã a
moştenirii, numele însemnând gloria, iar cartea ,creaţia. Metafora personificatoare
“seara rãzvrãtitã” exprimã ideea revoltei, conferind poeziei sens vindicativ.In
urmãtoarele trei versuri se remarcã materialitatea limbajului, aspectul sau
nepoeticmsonoritãţile dure, cu mare forţa de plasticizare.Acesta exprimã efortul
material al generaţiilor anterioarem transfigurat de poet în valoare spiritualã.In
ultimul vers “cartea mea-i,fiule, o treaptã” poetul accentueazã valoarea iniţiaticãm
primordialã a cãrţii.Ea reprezintã începutul, o primã etapã a iniţierii prin
spirit.Totodatã, este şi un element vital,”de cãpatâi”, iar identificarea

2
 Tudor Arghezi - Testament

metaforica”hrisovul cel dinâi al robilor” sugereaza înnobilarea prin creaţie a celor

umiliţi.Motivul osemintelor concretizeazã legãtura profundã a poetului cu
înaintaşii.
2.Secventa reprezintã o artã poeticã propriu-zisãm prin care autorul
reveleazã resorturile profunde ale actului creator,insistând asupra rolului activ,
transformator al poetului.Poetul îşi considerã creaţia un început-“întaia oarã”-dar
şi efectul unei evoluţiim al unei treceri din material în spiritual, verbul “sã
schimbãm” indicã aceasta metamorfozã sapa->condei, brazda->cãlimarã.
Motivul cuvintelor potrivite, care dã şi titlul volumului, simbolizeazã, ca
formã adjectivalã,cuvântul just, adecvat exprimãrii unei idei poetice,iar ca
participiu, cuvantul care a fost potrivit de gândirea creatoare.
Frecvenţa verbelor de pers.I sing. Accentueazã rolul activ, transformator al
poetului care preschimbã nepoeticul în poezie, inesteticul în frumuseţe
purã.Verbele fac legãtura între douã serii de termeni contrastanţi:
Graiul cu-ndemnuri pentru vite am ivit>cuvinte potrivite
Am prefãcut>versuri,icoane
Din zdrenţe fãcui> muguri şi coroane
Veninul l-am preschimbat > în miere
Ocara am pus-o>
Cenuşa morţilor am fãcut-o> Dumnezeu de piatrã
Din bube, mucegaiuri şi noroi iscat-am> frumuseţi şi preţuri noi
Se desprind, astfel, o serie de principii şi trãsãturi ale liricii
argheziene:creaţia se distinge prin vitalitate, prin puterea de renaştere şi
înnobilare( metafora “muguri şi coroane”), ea dezvoltã cultul strãmoşilor,trecutul
reprezentând o valoare sacrã;actul estetic este ambivalent,sublimând revolta într-
un plan estetic( antiteza “sã-mbie, sã-njure”).
Ultimele versuri justificã afilierea poetului la “estetica urâtului”, direcţie
inauguratã în liricã de Baudelaire.Creatorul se considerã capabil sa transfigureze
acele cuvinte nepoetice, umile,aflate la periferia limbajului în frumuseţe purã.
3. In ultima secvenţã se accentueazã dimensiunea vindicativã a actului
poetic, prin metafora” biciul rãbdat se-ntoarce în cuvinte”, iar creaţia se defineşte
prin dualitatea inspiraţie- meşteşug, evidenţiatã de opoziţia metaforicã “slova de
foc şi slova fãuritã”.
In versurile din final este sugerata ideea cã toete valorile asumate de
poezie( revolta, tensiunea vindicativã, cultul strãmoşilor) sunt purificate,
subordonate scopului primordial, estetic( ultimele doua versuri).

3
 Tudor Arghezi - Testament

ARTA POETICA- Tudor Arghezi

Testament
Arta poetică este opera lirică prin care autorul dă expresie metaforică originală
convingerilor sale cu privire la : condiţia creaţiei si a creatorului, relaţia dintre poet şi
lume, temele şi motivele majore, sensurile şi menirea actului creator.
In literatura română, tradiţia artei poetice este inaugurată de Ienăchiţă Văcărescu prin
„Testament” şi continuată în perioada paşoptistă de I.H. Rădulescu, Gr. Aledxandrescu,
Eminescu formulând, în manieră romantică,idei si principii estetice în poezii ca: Epigonii,
Scrisoarea II, Criticilor mei, Cu gândiri şi cu imagini.
Situat la inceputul volumului „Cuvinte potrivite” aparut in 1927, volum ce
marcheaza adevaratul debut arghezian şi, totodatã ,da expresie deplinei maturitãţi
creatoare, poemul Testament de Tudor Arghezi da expresie acelor principii care, in
viziunea poetului ,guverneaza creatia artistica, ilustrând desăvârşit specia lirica a artei
poetice sau a poeziei programatice..
Titlul, element esenţial in structura textului liric, concentrează sensurile acestuia.
Pornind de la sensul propriu al termenului „Testament” (expresie a ultimelor
dorinte) poetul il reinterpreteaza, în sirit novator, conferindu-i un sens estetic. El mentine
formula introductiva, solemna , adecvată sensului propriu („Nu-ţi voi lăsa dept bunuri,
dupa moarte”)şi enumeratia ca procedeu compozitional. Acestea sunt redimensionate,
dezvoltate în funcţie de sensurile conotative, spre a da expresie viziunii creatoare. Astfel,
testamentul nu dă expresie ultimelor dorinţe, ci unor aspecte considerate esenţiale în
planul artei; el nu se adresează urmaşilor biologici, fiind destinate continuatorilor din
spaţiul creaţiei.
Tema, specifică artei poetice, este reprezentată de conditia creatiei si a
creatorului. In viziunea lui Arghezi ,accentul cade asupra rolului activ, transformator al
poetului în relaţia acestuia cu limbajul.
La nivel compoziţional, poemul este alcãtuit din cinci strofe inegale ca
dimensiune,demonstrând tendinţa poeziei moderne spre libertatea de expresie.
Motivele lirice structurează o viziune poetică originală în contextul
modernismului românesc. In prim –plan se situează cartea - simbol pentru creatie. Cartea
reprezinta esenta cunoasterii transmise de poet generatiilor viitoare, rodul unei
transfigurari a efortului concret al strămoşilor intr-o munca spirituala. Reprezinta, de
asemenea ,un argument al innobilarii celor care au fost umiliţi de-a lungul veacurilor
trecute: „Ea e hrisovulvostr cel dintai/ al robilor”.
Cartea e simbol al initierii, al inceputului (in sens spiritual): „Cartea mea-i fiule,
o treapta.” Şi, totodată,fundamentala-“de cãpãtâi”.
Motivul cuvintelor potrivite, care dă si titlul volumului; comporta o dubla
semnificatie: potrivite , interpretat ca adjectiv,inseamna: juste, adecvate exprimãrii
ideilor, proprii poeziei. Pe de alta parte, ca participiu pasiv, reprezinta rodul efortului
creator al spiritului poetic(cuvintele” au fost potrivite „de spiritul creator)
Motivul dualitatii inspiratie~mestesug – este evidentiat prin metaforele: „slova
de foc”, „slova faurita”.

Limbajul poetic arghezian impresioneaza si chiar socheaza prin materialitate,

prin forta de concretizare demonstrate atat la nivelul fonetic al textului -frecventa

4
 Tudor Arghezi - Testament

consoanelor: „Prin rapi si gropi adanci/ Suite de batranii mei pe branci”- cat si la nivel
lexical prin termeni arhaici: „hrisovul”, sau populari „plavani”, „sarici”.
De asemenea, se remarca folosirea unui limbaj pamfletar, violent ce demonstreaza
afilierea lui Arghezi la „estetica uratului” (directie lirica inaugurata de Baudelaire).

Intreaga arta poetica apare dominata de prezenta eului creator evidentiata prin
frecventa verbelor la persoana I, : am ivit, am luat, am făcut, iscat-am. Acestea fac
legatura intre doua serii de termeni contrastanti ,ceea ce demonstreaza ca prin actul poetic
aspectele derizorii ale existentei sau limbajului sunt transformate in valoare estetica, in
poezie pura.
Poetul are forta demiurgica de a realiza poezia pura, intrebuintand tocmai un
material lexical nepoetic. Afilierea sa la „estetica uratului” este direct exprimata prin
intermediul ultimei asociatii de termeni contrastanti si printr-o serie de simboluri:”din
bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseti si preţuri noi”
In viziunea lui Arghezi ,creatia are si o functie vindicativa, sugerata prin metafora
„seara razvratita”, ca si prin personfificarea: „biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte”.
Creatia este ,de asemenea ,rodul inspiratiei si al mestesugului, dualitate exprimata prin
metaforele: „slova de foc” si „slova faurita”.Poetul este un ales, iluminat prin harul
divin al inspiraţiei, dar şi un artizan, un migălos şlefuitor al cuvintelor.
Prin poezie, prin artă in general, este rascumparata si redimensionata suferinta
inaintasilor. Poezia este purtatoarea unor valori etice, acestea ,insa, fiind subordonate
esteticului:”Robul a scris-o, domnul o citeşte/ Făr-a cunoaşte că-n adâncul ei/ Zace mânia
bunilor mei”.
Poezia exprima esenta viziunii argheziene, enuntand prin simboluri lirice şi
imagini de mare forţă expresivă, principiile majore ale creatiei: opera poetica este
deopotriva rodul harului inspiratiei si al mesteşugului.Poetul este initiatorul unui efort
spiritual ce innobileaza si transfigureaza suferinta generatiilor anterioare.Aderand la
estetica uratului el transforma banalul, aspectele obscure ale existentei in frumusete
pura.Pastrand dimensiunea etica si vindicativa a poeziei, el o transforma in valoare
estetica ,suficienta siesi.
Poezia „Testament” de Tudor Arghezi ilustrează, prin teme, motive,sensuri şi
semnificatii, specia artei poetice, în spiritul unei viziuni lirice de esenţă modernistă.