O Europă paşnică - începuturile cooperării

Uniunea Europeană a fost creată cu scopul de a se pune capăt numărului mare de războaie
sângeroase duse de ţări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial. Începând
cu anul 1950, ţările europene încep să se unească, din punct de vedere economic şi politic, în
cadrul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, propunându-şi să asigure o pace durabilă.
Cele şase state fondatoare sunt Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos. Anii
'50 sunt marcaţi de Războiul Rece dintre Est şi Vest. În Ungaria, manifestările de protest din
1956 îndreptate împotriva regimului comunist sunt reprimate de tancurile sovietice; în anul
următor, 1957, Uniunea Sovietică trece în fruntea cursei pentru cucerirea spaţiului, lansând
primul satelit spaţial din istoria omenirii, Sputnik 1. Tot în 1957, Tratatul de la Roma pune
bazele Comunităţii Economice Europene (CEE), cunoscută şi sub denumirea de „Piaţa comună”.

Explozivii ani '60 - o perioadă de creştere economică

În anii '60 asistăm la apariţia unei adevărate „culturi a tinerilor”. Formaţii precum Beatles atrag
un număr impresionant de fani din rândul adolescenţilor oriunde apar şi contribuie, în acest fel,
la stimularea revoluţiei culturale şi la naşterea conflictului dintre generaţii. Este o perioadă
benefică pe plan economic, care se datorează şi faptului că ţările UE încetează să mai aplice taxe
vamale în cadrul schimburilor comerciale reciproce. De asemenea, acestea convin să exercite un
control comun asupra producţiei de alimente. Întreaga populaţie beneficiază, acum, de suficente
alimente şi în curând se înregistrează chiar un surplus de produse agricole. Luna mai a anului
1968 a devenit celebră datorită mişcărilor studenţeşti care au avut loc la Paris. Multe dintre
schimbările apărute la nivelul societăţii şi al comportamentului au rămas asociate, de atunci, cu
aşa-numita „generaţie '68”.

O comunitate în creştere - primul val de

extindere
Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit aderă la Uniunea Europeană
la 1 ianuarie 1973, numărul statelor membre ajungând, astfel, la
nouă. Deşi de scurtă durată, brutalul război arabo-israelian din
octombrie 1973 are drept consecinţă o criză energetică şi apariţia
problemelor economice la nivel european. Ultimele dictaturi de
dreapta din Europa iau sfârşit odată cu căderea regimului Salazar
din Portugalia, în anul 1974 şi cu moartea generalului Franco în Spania, în 1975. Prin
intermediul politicii sale regionale, UE începe să transfere sume foarte mari pentru crearea de
locuri de muncă şi de infrastructură în zonele mai sărace. Influenţa Parlamentului European
asupra afacerilor europene creşte. 1979 este anul în care membrii acestuia pot fi aleşi pentru
prima dată prin vot direct, de către toţi cetăţenii europeni.

Mai multe informaţii despre perioada 1970-1979

Schimbarea la faţă a Europei - căderea zidului Berlinului
Sindicatul polonez, Solidarność şi liderul său, Lech Walesa, devin celebri în Europa şi în lume în
urma grevelor personalului de pe şantierul naval Gdansk, din vara anului 1980. În 1981, Grecia
devine cel de-al 10-lea membru al UE, fiind urmată, cinci ani mai târziu, de Spania şi Portugalia.
În 1987 este semnat Actul Unic European. Este vorba despre un tratat care pune bazele unui vast
program pe şase ani, destinat soluţionării problemelor legate de libera circulaţie a mărfurilor în
UE. Astfel ia naştere „Piaţa unică”. 9 noiembrie 1989 este data unei schimbări politice majore:
cade zidul Berlinului şi pentru prima dată după 28 de ani se deschid graniţele dintre Germania de
Est şi cea de Vest. Reunificarea Germaniei are loc în luna octombrie 1990.

O Europă fără frontiere

Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală şi de Est, europenii devin
şi mai apropiaţi. În 1993, Pieţei unice i se adaugă cele „patru libertăţi”: libera
circulaţiei a mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor. Anii '90 sunt şi
anii în care au fost semnate două tratate, Tratatul privind Uniunea Europeană
sau Tratatul de la Maastricht, în 1993, şi Tratatul de la Amsterdam, în 1999.
Oamenii devin preocupaţi de protecţia mediului şi de luarea unor măsuri
comune în materie de securitate şi apărare. În 1995, UE se extinde cu încă trei
state - Austria, Finlanda şi Suedia. Un mic oraş din Luxemburg, Schengen, va
da numele său acordurilor care le vor permite, treptat, cetăţenilor europeni, să
călătorească fără a li se verifica paşapoartele la graniţă. Milioane de tineri pleacă la studii în alte
ţări cu ajutorul UE. Comunicarea se face din ce în ce mai uşor pe măsură ce încep să fie folosite
telefoanele mobile şi internetul.

Un deceniu de extindere
Pentru mulţi europeni, euro este noua monedă. Data de 11 septembrie 2001 devine sinonimă cu
„războiul împotriva terorismului”, după deturnarea avioanelor de linie care au lovit clădirile din
New York şi Washington. Statele membre ale UE încep să colaboreze mai strâns în scopul
combaterii criminalităţii. Diviziunile politice care separau estul şi vestul Europei sunt înlăturate
în 2004, odată cu aderarea la UE a 10 noi state. Numeroşi europeni consideră că a sosit vremea
ca Europa să aibă o constituţie proprie, însă nu este uşor să se cadă de acord asupra formei pe
care trebuie să o îmbrace aceasta. Dezbaterea privind viitorul Europei rămâne deschisă.
1 ianuarie 2002

Sunt introduse bancnotele şi monedele euro. Tipărirea, baterea şi distribuirea acestora în 12 ţări
constituie o operaţiune logistică de mare amploare. Sunt puse în circulaţie peste 80 de miliarde
de monede. Bancnontele sunt la fel pentru toate ţările. Monedele au o faţă comună, cea care
indică valoarea şi una pe care figurează emblema naţională. Toate circulă liber. Folosirea
monedei euro finlandeze (sau a oricărei alte monede euro) pentru a cumpăra un bilet de metrou
la Madrid a devenit ceva banal.

31 martie 2003

În cadrul politicii sale externe şi de securitate, UE efectuează operaţiuni de menţinere a păcii în

Balcani, mai întâi în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi apoi în Bosnia şi Herţegovina. În
ambele cazuri, forţele UE înlocuiesc trupele NATO. Pe plan intern, UE decide să creeze un
spaţiu de libertate, securitate şi justiţie pentru toţi cetăţenii săi până în 2010.

1 mai 2004

Opt ţări din Europa Centrală şi de Est - Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria,
Polonia, Slovenia şi Slovacia - aderă la UE,
punând, astfel, capăt divizării Europei decise de marile puteri la Yalta, în urmă cu 60 de ani.
Cipru şi Malta devin, la rândul lor, membre ale Uniunii.

 Statele membre: Germania, Franţa, Italia, Ţările de Jos, Belgia, Luxemburg, Danemarca,
Irlanda, Regatul Unit, Grecia, Spania, Portugalia, Austria, Finlanda şi Suedia.

Noile state membre: Republica Cehă, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta,
Polonia, Slovenia şi Slovacia.

Ţările candidate: Bulgaria, România şi Turcia.

29 octombrie 2004

Cele 25 de state membre ale UE semnează un Tratat de instituire a unei Constituţii pentru
Europa. Scopul său este acela de a simplifica procesul de decizie democratic şi modul de
funcţionare a unei Uniuni cu 25 şi chiar mai multe state. De asemenea, prevede şi crearea unui
post de ministru european al afacerilor externe. Tratatul trebuie să fie ratificat de toate cele 25 de
state înainte de a putea intra în vigoare. Când atât cetăţenii din Franţa şi cei din Olanda au votat
împotriva Constituţiei la referendumurile din 2005, liderii europeni au decis să introducă o
„perioadă de reflecţie”.

Intră în vigoare Protocolul de la Kyoto , un tratat internaţional destinat limitării încălzirii globale şi
reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. UE a fost întotdeauna un exemplu în ceea ce priveşte
eforturile depuse pentru reducerea impactului schimbărilor climatice. Statele Unite nu au ratificat
protocolul.

1 ianuarie 2007

Încă două ţări din Europa de Est, Bulgaria şi România, aderă la UE, numărul statelor membre
ridicându-se, acum, la 27. Croaţia, fosta
Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Turcia sunt, şi ele, candidate la aderare.
Vezi harta animată a
tuturor valurilor de extindere.

 Statele membre: Germania , Franţa , Italia , Ţările de Jos , Belgia , Luxemburg

, Danemarca , Irlanda , Regatul Unit , Grecia , Spania , Portugalia , Austria
, Finlanda , Suedia , Republica Cehă , Cipru , Estonia , Letonia , Lituania ,
Ungaria , Malta , Polonia , Slovenia şi Slovacia .

Noile state membre: Bulgaria şi România .

Ţările candidate: Croaţia , fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Turcia .

13 decembrie 2007

Cele 27 de ţări membre UE semnează Tratatul de la Lisabona, care modifică Tratatele

precedente. Noul act este conceput pentru a aduce un plus de democraţie, eficienţă şi
transparenţă în cadrul UE, şi astfel, capacitatea de a rezolva probleme globale precum
modificarea climei, securitatea şi dezvoltarea durabilă.