Professional Documents
Culture Documents
Multe se spun despre minunile şi profeţiile cuviosului Arsenie Boca. Unii sunt convinşi că părintele
putea intra şi ieşi prin orice uşa zidită, aşa cum putea călători nestingherit prin aer, fiind prezent
deopotrivă în temniţa de la Canal, dar şi la înmormântarea mamei sale, din comuna Vaţa de Sus,
aflată în apropiere de Apuseni. Alţii se îndoiesc, considerând că toate acestea sunt exagerări venite
din idolatrie şi nălucire sentimentală; că sfinţenia părintelui nu mai avea nevoie de asemenea efuziuni
patetice de admiraţie şi pietism. Nici acum, după 20 de ani de la mutarea sa la cele sfinte, nu ştim
prea bine dacă părintele a prefigurat cu adevărat ororile bolşevismului sau căderea lui Ceauşescu,
căruia i-a transmis printr-un om al Securităţii că nu o să mai apuce anul 1990. Ceea ce ştim cu
siguranţă este că părintele Arsenie avea darul „înainte-vederii”, dar niciodată nu făcea din asta prilej
de uimire şi de spectacol printre credincioşi.
Dimpotrivă - atâtea cate erau, cuvintele lui profetice nu-ţi vorbeau în clar, ci te chemau discret la
căutarea sensului rătăcit printre alte sensuri, aşa cum s-a întâmplat când părintele a prezis marile
cutremure ale secolului XX, spunând că Bucureştiul „se va oua de două ori”, iar la a treia ouare,
http://www.fundatiaarsenieboca.ro/index.php?view=article&catid=26%3Aarticole&id=100%3Aprofetia-pictata-a-parintelui... 28.09.2010
Profeţia pictată a părintelui Arsenie Boca Page 2 of 4
marele oraş va fi şters de pe faţa pământului pentru păcatele lui. Tot aşa, în ascunzişul tainei,
părintele va rosti încă din 1940 o profeţie legată de ascensiunea comunismului, dar şi de înlocuirea
lui cu o ispitire şi mai mare: „Zdreanţa roşie, secera şi ciocanul, steaua cu cinci colţuri o să dispară,
dar va veni steaua cu şase colţuri, anarhia, şi va fi vai şi amar de lume (...) Asta va fi peste mulţi ani,
şi nouă, Dumnezeu nu ne va hărăzi să vedem acele vremi (...) Mie nu-mi va fi dat să văd, după
sărbătoarea deşartă a victoriei, câţi dintre cei drepţi au mai rămas. Căci după această victorie deşartă,
puţini dintre cei drepţi vor fi în picioare şi la sărbătoare. Peste tot vor fi naimiţi (vânduţi duşmanului)
şi abia atunci va începe o noua luptă, fără jertfă de sânge, dar la fel de lungă ca şi cea pe care am
început-o noi acum!”
Apocrife greu de datat şi, în acelaşi timp, ciudat de actuale, cuvintele părintelui par să ne certe.
Degeaba ispitim viitorul în căutarea unor întâmplări uimitoare. Degeaba cercetăm amintirile
făgărăşenilor care l-au cunoscut şi mergem în pelerinaj la Prislop, pentru a cere răspuns la crucea şi
ţărâna mormântului. Adevărul e mult mai aproape de noi. Marele şi adâncul său discurs profetic se
află chiar sub ochii noştri, la doi paşi de Bucureşti, într-o modestă bisericuţă de ţară. Acolo, în
icoanele şi chipurile de sfinţi de la Drăgănescu, e răspunsul. Acolo trebuie să găsim mesajul şi cheia
de înţelegere a spuselor părintelui. Aşa cum observa marele profesor de mistică teologică, Nichifor
Crainic, părintele Arsenie a aşternut pe varul bisericii nu ipostaze şi scene biblice, ci predici fierbinţi,
cugetări şi gânduri mustind de întrebări şi înţelesuri. Pe zidurile de catedrală ţărănească de la
Drăgănescu, părintele a pictat crezul său, deopotrivă cu taina unui mesaj profetic, pe care nimeni -
nici teologi, nici oameni de artă - nu au încercat până acum să-l cerceteze şi să-l înţeleagă.
Să ne imaginăm o clipă locul şi armonia culorilor. La orice oră din zi şi din noapte, pe zidul din
stânga bisericii tronează regală şi de nerepetat capodopera părintelui. În irizări unice şi translucide,
ca o adiere sau un suspin de om îndrăgostit, părintele a pictat chiar fundamentul credinţei noastre
creştine: Învierea lui Hristos, biruirea morţii şi triumful Luminii fără de sfârşit. În contrast, pe zidul
opus, stă avertizarea - Scaunul de Judecată şi glasul pictat al părintelui, cu gândurile şi viziunile sale
iluminate. Ascunse discret şi cu o cheie mereu schimbată în linii şi tonuri de culori, cuvintele
părintelui Arsenie te îndeamnă insistent să zăboveşti asupra lor şi să iei aminte. Într-un târziu,
înţelegi şi te cutremuri.
Profeţia pictată a părintelui Arsenie Boca - Biserica Drăgănescu
http://www.fundatiaarsenieboca.ro/index.php?view=article&catid=26%3Aarticole&id=100%3Aprofetia-pictata-a-parintelui... 28.09.2010
Profeţia pictată a părintelui Arsenie Boca Page 3 of 4
Cina cea de taină (fragment). Pe zidurile bisericii din Drăgănescu, semnificaţiile se succed în
straturi suprapuse. Nici un chip de sfânt nu seamănă cu altul. Chiar şi în mulţime, în Ceata celor
Drepţi, privirile Cuvioşilor exprimă gânduri şi voinţă proprie. Pictura nu fixează gesturi anume şi nu
opreşte din drum paşii vreunui Apostol, cum se întâmplă pe zidurile altor biserici. Pictura de la
Drăgănescu se unduieşte, tresare, pâlpâie, respiră şi se înalţă din teluric, spre apoteoza Învierii pe
Cruce şi întărirea mesajului lăsat de părintele, ca o ultima avertizare: „Să nu credeţi că veţi intra după
moarte în Împărăţia în care nu aţi trăit pe pământ”
.
Sunt multe „îndrăzneli” şi actualizări tulburătoare în pictura
bisericii şi toate par să repete acelaşi strigăt de trâmbiţă
apocaliptică, adresat omului: „Cu ştiinţa aţi dezlănţuit cataclismul
stihiilor asupra voastră. Aşa vă trebuie. Aţi început sfârşitul
lumii!”. O spune părintele Arsenie Boca, absolventul de medicină,
teologie şi bellearte - călugărul simplu şi „omul îmbrăcat în haine
de in”, care citea deopotrivă Filocaliile şi ultimele cărţi despre
quasari sau unde cuantice, fără să vadă o contradicţie între
creştinism şi ştiinţă, între iuţimea cunoaşterii intelectuale şi
miracolul energiilor necreate ale lui Dumnezeu. Cu fiecare cadru
pictural înscris pe perete, discursul părintelui pare să devina tot
http://www.fundatiaarsenieboca.ro/index.php?view=article&catid=26%3Aarticole&id=100%3Aprofetia-pictata-a-parintelui... 28.09.2010
Profeţia pictată a părintelui Arsenie Boca Page 4 of 4
mai clar şi ultimativ - să fugim de mândrie deşartă, de neadevărul şi minciuna zilelor noastre, care ne
repetă mereu că omul e stăpânul deplin al lumii, care ne îndeamnă să ne bucuram de plăcerile vieţii şi
ne consolează perfid: „Fii pe pace. Ai destul timp să te mântuieşti. La bătrâneţe ce ai să faci?”
Neîndoielnic, părintele îşi cunoştea sfârşitul. Ucenicul său, Preasfinţitul Daniil, episcopul ortodox din
Vârşeţul Voivodinei, îşi aminteşte că, în decembrie 1988, la ultima lor întâlnire de la Prislop,
părintele a plâns pentru prima şi ultima oară, în faţa obştii adunate să celebreze apropierea sfintelor
sărbători de Crăciun. Anul următor, în prag de iarnă, părintele va cădea nemişcat la pat şi se va stinge
sfielnic şi tăcut, ca pâlpâirea unei lumânări suflate de boarea unui vânt. Nimeni nu poate şti cui
anume îi erau adresate lacrimile de la Prislop. Cu siguranţă, era un semn de despărţire, dar şi de
întărire a ceea ce se spune că profeţise pentru ultima oară poporului român, cu puţin timp înainte de
căderea comunismului: „Îmi pare rău pentru voi. Frica e de la diavol... Îmi pare rău pentru voi. Vor
cădea mulţi dintre cei aleşi. Vă vor pune impozite, taxe şi alte dări. Nu veţi mai putea fi sfinţi...
Acum nu mai e timpul sfinţilor. Acum începe timpul mucenicilor”.
Profeţia pictată a părintelui Arsenie Boca
Următor >
http://www.fundatiaarsenieboca.ro/index.php?view=article&catid=26%3Aarticole&id=100%3Aprofetia-pictata-a-parintelui... 28.09.2010