Eram la linia de finish.. îl aşteptam cu zâmbetul pe buze.

Asta era cea mai

importantă cursă de anu` asta.. şi într-un fel a reuşit să mă aducă aici, să-l
susţin.. Am văzut patru faruri îndreptându-se spre noi.. el era înaintea tuturor,
bineînţeles. Dar deodată.. zâmbetul mi-a fost şters de pe faţă. Cealaltă maşină a
intrat în maşina lui, aceasta incepând să derapeze, până ce a trecut de.. mine. Mă
uitam neputincioasă cum maşina se învârtea pe stradă.. am văzut cum toată
lumea s-a năpustit asupra maşinii. Eu am rămas acolo.. nu mă puteam mişca..
tremuram toată. Au reuşit să-l scoată din maşină, şi să sune la poliţie.. Am
alergat spre el, şi l-am luat în braţe.. am simţit ceva cald pe mâna mea.. eram
roşie.. sângele lui.. viaţa lui.. era pe mine. Respiraţia lui caldă mă lovea.. dar era
plăcut. Am auzit ceva, şi m-am apropiat de el. “Te iubesc.. œ mi-a luat mâna, şi
mi-a pus-o peste inima lui. Sirena ambulanţei.. poliţiei, se auzeau foarte
aproape.
 Eram distrusă.. nu se putea să mi se întample mie. Nu acum.. nu el. L-am strâns
la pieptul meu pentru o ultimă dată, înainte ca doctorii să-l ia. Ambulanţa
plecase. Se auzea din depărtare, până când.. nimic. Totul era negru. Doar stropii
de ploaie mă trezeau la realitate. Imaginea se repeta în mintea mea la nesfârşit.
Sleită de puteri, m-am ridicat, şi m-am îndreptat spre maşina.. lui. M-am rezemat
de ea. Era praf. Nu e de mirare că el nu a m-ai ieşit în viaţă din.. cutia asta
metalică. Era printre lucrurile care îi aduceau zâmbetul pe buze.. aşa că l-am
lăsat. Nu aveam de gând să-i răpesc zâmbetele. Dar acum.. mă urăsc, că nu am
făcut asta. Puteam să previn asta.. să nu se întâmple.. Lacrimile crugeau
necontenit pe obrajii mei.. am simţit o mână rece pe obrazul meu.“Lasă-l.. el nu
m-ai contează acum.” Vocea celui care mi-a nenorocit viaţa s-a auzit lângă mine.
M-am tras de lângă el. “L-ai omorât! Mi-ai distrus viaţă! Ce m-ai vrei de la
mine? “ am strigăt la el, în timp ce ploaia continua să cadă. ”Pe tine!” i-am
simţit zâmbetul satisfăcut, când era la doar câţiva centimetri de mine. Mi-a
muşcat gatul şi mai apoi sânii.. I-am tras o palmă, şi am fugit de acolo.. m-am
izbit de un trup cald.. simţeam cum sângele circulă prin el.. încă plângeam,
suspinam, tremuram.. am auzit o împuşcătură, chiar lângă mine. Am ştiut că
atunci şi acolo e sfârşitul meu. Împuşcătura a fost urmată de o bubuitură. M-am
uitat în spate.. la maşină. Era în flăcări. Şi bastardul, odată cu ea. Ploaia a stins
flăcările.. am m-ai îmbrăţişat o dată trupul ce mă salvase.. după care mi-am
continuat drumul prin ploaie.. se pare că eu nu aveam voie să visez.. să zâmbesc..
ploaia m-a urmat. Aşa era viaţă mea.. un drum infinit şi negru, pe care eram
forţată să-l urmez. Am văzut o lumină în faţa mea. Am zâmbit vag.. ştiam că era
el. A venit.. să mă ia cu el..am îmbrăţişat bucuroasă, lumina.. era caldă, era
bine.. era vie. Aşa cum.. era el. Dar am simţit impactul.. era un far de maşină..
nu el. El.. nu m-ai e cu mine. Am rămas în mijlocul străzii, simţind cum cum viaţa
se scurge din mine.
Dintr-o dată, în faţa ochilor mei s-a făcut lumină. Era orbitoare.. m-a izbit. În
jurul meu era alb.. doar alb. Am zâmbit.. ştiam că eram în siguranţă. Undeva
bine. Mi-am lăsat trupul să cadă.. dar nu am făcut contact cu podeaua, din
potrivă, am simţit cum cineva m-a prins. Am recunoscut imediat acea
persoană. “bebe.. “ am şoptit la urchea lui. L-am strâns tare în braţe şi l-am
sărutat.