DILEMĂ GREA

Trecând prin centru, nenea Nae,

Bătrânul curtean de viţă
Văzu, privind într-o vitrină,
O foarte nostimă coniţă.

Apropiindu-se de dânsa,
Cu chibzuinţa sa acerbă
O auzi cum îşi şopteşte:
- Frumoasă rochie! Superbă!

- Vă place mult? Întreabă Nae.

- Superbă! Spune ea din nou.
- Dacă atât de mult va place
Permiteţi să v-o fac cadou!

Şi au intrat în prăvălie.
I-a-mpachetat-o, a plătit-o
Şi foarte-amabil, nenea Nae
Politicos i-a oferit-o.

Coniţa tânără şi tandră

Voind să-i compenseze gestul
L-a invitat la ea acasă
Şi-acasă.... înţelegeţi restul.

Un studio de pluş cu perne

Lumina roşie, domoală
Şi dezbrăcându-se, frumoasa
Rămase goală, toată goală.

Frecându-şi palmele amândouă

De doru-i Nae se sfârşea
Şi-o savura din ochi şoptindu-şi:
- Aşa, aşa, aşa, aşa!

Hai vino, îl imploră dânsa

Nerăbdătoare şi lascivă
Hai vino, vino mai degrabă
Că nu-ţi stă nimeni împotrivă...

Bătrânul crai şopti ca prostul

Plimbându-şi ochii pe femeie:
- De broască mi-am făcut eu rostul
De unde îmi fac rost de cheie?