01 Ianuarie 2011 "Chipul slavei Tale sunt, desi port urmele pacatului." Sf.

Grigorie de Nyssa ANUL III NR 88

ARHIEPISCOPIA DUNÃRII DE JOS
PROTOPOPIATUL GALATI

BULETİNUL PAROHİEİ
SFÂNTUL MİNA
GALAŢİ
“Iatã Eu cu voi sunt în toate zilele, pânã la sfârşitul veacului. Amin.” (Mt. XXVIII, 20)

(†) Tăierea împrejur cea după trup a Domnului; Sf. Ier. Vasile cel Mare (Sâmbăta dinaintea Botezului
Domnului) (Anul Nou)
Credință, schimbare, frumusețe
Numai cel care nu a cunoscut sfințenia
transfigurantă a credinței noastre ortodoxe nu
cunoaște schimbarea. Schimbarea interioară.
Cum devii dintr-un om indiferent și în afara
cursului divino-uman al Bisericii, de la un
moment dat, un om viu, un mădular viu al
Bisericii Sale și prin asta reluând, în mod
constant, calea spre Biserică în fiecare
sărbătoare.
De aceea și noi, la fiecare slujbă,
predicăm despre credința Bisericii noastre,
pentru ca să aprofundăm, de fiecare dată, noi și
noi cute, valențe ale ei, pentru tot cel care
participă la slujbe.
Pentru că credința, ca și viața noastră, are
nevoie de o continuă explicitare, de o continuă
intrare în inima noastră, pentru ca să producă în
ea multe minuni, adică transformări lăuntrice
extraordinare.
Și acolo unde credința schimbă inima,
viața, comportamentul nostru, prin aceea că ne
umple de frumusețea duhovnicească a harului
dumnezeiesc, demonstrează tuturor atât
vitalitatea ei și a Bisericii, cât și noutatea ei
perenă.
Pentru că credința ortodoxă nu e doar o
transmitere de cuvinte de la preoții Bisericii
“Nu-ţi descoperi gândurile tuturor, ci doar acelora care pot să-ţi vindece sufletul”. Sfântul Antonie cel Mare
spre credincioși sau de la părinți spre fiii lor,
în familie, ci e o transmitere a adevărului
altora, plină de har și de putere
dumnezeiască, pentru ca aceia să devină alții
crezând și trăind conform ei.
Iar credința adevărată, cea ortodoxă, e
transmitere de har și de adevăr, pentru ca să
trăim în har și adevăr, pe cele care, de fapt,
ne schimbă interior.
Iarba și florile și copacii răsar din
pământ în mod încântător, după cum
adevărul credinței noastre, cel plin de har,
scoate din noi gânduri bune, cuvioase, fapte
de mare conștiință, virtuți de mare delicatețe
și omenie.
Și ceea ce răsare din noi, așa cum ne-
a spus-o Domnul, e mărturia a ceea ce
suntem noi. Și răsare frumusețea credinței
din noi, dacă suntem un sol ortodox, dacă
suntem o inimă ortodoxă, care nu mimează
viața duhovnicească ci o trăiește pe măsură
ce o descoperă.
Pentru că ne autoiluzionăm, dacă
credem că suntem atât de ortodocși încât le
știm pe toate. Nu, de fiecare dată înțelegem
și mai mult!
Cu fiecare an ne schimbăm în
profunzimea ființei noastre, dacă înaintarea
noastră în credință și în faptele bune e
constantă.
Așa că nu putem merge la slujbe fără
ca să fim atenți la ceea ce se spune la slujbe
și nu putem să înțelegem ceea ce se petrece
la Sfânta Liturghie, dacă nu depunem
eforturi ca să fim atenți și pătrunzători la
fiecare silabă spusă, rostită...și dacă nu
studiem și nu aprofundăm profundul de
1
01 Ianuarie 2011 “Începutul păcatului e pofta, al mântuirii e dragostea. “Sfântul Antonie cel Mare - ANUL II NR 88
neînțeles până la capăt al Sfintei Liturghii, ca
să ne referim doar la ea...
Însă Biserică are multe slujbe, multe
rugăciuni, multe datini ale ei care se vor știute,
studiate, aprofundate.
Noi am început anul bisericesc 2010-
2011 la 1 septembrie 2010. Și, cu toate acestea,
acum, la 1 ianuarie 2011 suntem puși în fața
faptului de a începe un nou an, pe cel civil, deși
noi intrăm la 1 ianuarie 2011 în a 5-a lună a
anului bisericesc ortodox.
Nu prea mulți dintre noi știu că anul
bisericesc începe la 1 septembrie...Dar toți știu,
că anul secular/civil începe la 1 ianuarie,
pentru că toată lumea face revelionul...dar mai
puțin sau deloc tăierea împrejur a Domnului și
pomenirea Sfântului Vasile cel Mare, când se
fac molitvele sale de exorcizare.
În noaptea lui 31 decembrie...lumea
dansează, bea, mănâncă din plin...și mulți ajung
și la spital, pentru că ori carnea de porc,
mâncată în exces, a produs dereglări multiple în
trupul oamenilor, ori băutura în exces a iscat
conflicte și emoții de tot felul.
Însă preoții și credincioșii Bisericii se
pregătesc cu multă curăție pentru această zi
mare, zi de praznic, fără să mai consumăm ceva
după miezul nopții, pentru că pe 1 ianuarie
slujim Dumnezeiasca Liturghie și apoi ne
exorcizăm de toate duhurile rele și ne pregătim
astfel pentru un alt praznic mare: Botezul
Domnului.
Ca să ne schimbăm continuu, așadar,
trebuie să ne păstrăm în adierea lină a bucuriei,
a seninătății, a cumințeniei pe care harul lui
Dumnezeu a adus-o și o aduce în noi.
Și această păstrare în har a noastră nu e
lucru ușor!
Grijile zilei, sărăcia, durerile, ispitele de
tot felul sunt tot atâția neprieteni ai noștri. Însă,
pe de altă parte, întreaga viață a Bisericii
noastre, toate slujbele Bisericii sunt atmosfera
în care noi ne păstrăm liniștea și bucuria inimii.
Și învățăm să fim alții, dacă ne dăm
seama că orice schimbare în bine ne umple de
Viaţa şi moartea mea depind de ceilalţi, căci, dacă l-am câştigat pe aproapele meu, L-am câştigat pe Dumnezeu Sf.Antonie celMare
mai multă conștiință, atenție, înțelegere,
echilibru interior.
Și așa înaintăm în viață și în credință,
în aceeași credință, care nu se schimbă...dar
ne schimbă continuu pe noi.
Și fericiți suntem, dacă în această
continuă schimbare a anilor, ne dăm seama
că și noi suntem alții, cu mult mai buni, mai
înțelegători și mai cuprinzători ai lucrurilor
care se petrec cu noi și în jurul nostru
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Timpul, punte peste prăpastia
indiferenţei
pr. Bogdan-Aurel Teleanu/www.ziarullumina.ro
O tempora, o mores! (Alte timpuri, alte obiceiuri!), spun latinii.
Întotdeauna, în decursul istoriei omenirii, până să se introducă
o anumită concepţie, au apărut altele noi, făcând ca primele să
pară că au căzut în desuetudine şi în banalitate. O maximă
spune: "Mai mult decât fiii tatălui nostru, suntem fiii epocii în
care ne-am născut!" Din păcate, mulţi dintre noi, în loc să ne
comportăm ca fii duhovniceşti ai lui Dumnezeu Tatăl, ne lăsăm
înfiaţi de spiritul epocii în care trăim.
În vreme ce lumea, în general, îşi petrece timpul punându-se la
punct cu tot ce este la modă în această viaţă, adevăraţii
creştini priveghează spre a se învrednici de mântuirea
sufletului lor postind şi rugându-se lui Dumnezeu cu pocăinţă.
A fi la modă sau a fi creştin? Aceasta este dilema pe care
teologii au responsabilitatea duhovnicească de a-i ajuta pe
semenii lor să o rezolve ori de câte ori constată că în
societatea în care trăiesc apar tentaţii care riscă să-i
îndepărteze cu totul de Dumnezeu. A fi creştin nu este o modă,
ci un criteriu sau o condiţie în funcţie de care putem dobândi
mântuirea. Dar precizăm că, în egală măsură, a fi creştin nu
conferă omului automat statutul de mântuit. Statutul de creştin,
foarte strâns legat de formarea carcterului bisericesc, conferă
doar dreptul de a se apela la mijloacele de mântuire puse la
dispoziţie de Biserică, aşa cum este cazul Sfintelor Taine.
Timpul, ca unitate de măsură, reprezintă o creaţie a lui
Dumnezeu spre folosul oamenilor. Cât suntem în viaţa
aceasta, ne putem ajuta unii pe alţii fie material, fie
duhovniceşte, după sfatul Sfântului Apostol Pavel, care spune:
"Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui
Hristos" (Galateni 6, 2). Şi tot el adaugă, subliniind acest
aspect: "Până ce avem vreme să facem binele, faţă de toţi"
(Galateni 6, 10). Conform concepţiei teologice pauline, rezultă
că timpul petrecut în lumea văzută este pentru a ne ajuta
reciproc, în timp ce în lumea nevăzută - care este o lume în
afara timpului şi, prin urmare, nu se mai cronometrează - orice
măsurătoare încetează. Ceea ce este timpul pentru lumea
văzută aceea este eternitatea pentru lumea nevăzută. De
altfel, din cauza eternităţii care caracterizează viaţa de dincolo,
pe aceasta o mai numim "viaţă veşnică".
Din punct de vedere cronologic, păcatul este o frână în
mişcarea pe care omul o execută în timp către Dumnezeu.
Acesta este motivul pentru care în Apocalipsă se spune că
diavolul este mânios pentru că "timp nu va mai fi" (Apoc. 10,
5). Conştient că timpul în care poate lucra este scurt, întrucât
în Cer şi iad funcţia acestuia încetează (Apoc. 12, 12), diavolul
încearcă să pună stăpânire pe timpul nostru în lumea aceasta.
Mulţi dintre noi, cei de astăzi, se plâng că nu mai le ajunge
timpul ca să mai şi meargă la biserică. Semnul sărăciei nu este
lipsa banilor, ci lipsa timpului. Când veţi constata că nu vă mai
2
01 Ianuarie 2011 “Începutul păcatului e pofta, al mântuirii e dragostea. “Sfântul Antonie cel Mare - ANUL II NR 88
ajunge timpul şi veţi motiva astfel, acum, la cumpăna dintre ani,
puneţi-vă întrebarea al cui rob aţi devenit. Cui îi acordaţi timpul
dumneavoastră? Astfel, veţi şti cine vă este dator. Îndatoraţi-L pe
Dumnezeu! Cred că este cea mai bună investiţie. Spre exemplu,
dacă vreţi să aflaţi câtă încredere aveţi în Dumnezeu, măsuraţi
timpul acordat participării la slujbele Bisericii în duminici şi
sărbători. Ce motive v-au împiedicat să participaţi? Sunt ele
binecuvântate de Dumnezeu? Dacă privite din perspectiva lui
Dumnezeu sunt mai importante decât participarea la sfintele slujbe,
atunci înseamnă că El v-a chemat să le împliniţi exact atunci când
trebuia să fiţi la biserică.
Citate din Sfântul Vasile cel Mare
¾ Scripturile sunt pline de tămăduiri.
¾ Să nu socoteşti că Dumnezeu are nevoie
de slavă. Vrea, însă, să fii vrednic de a-
L slăvi.
¾ Când gândirea nu se mai împrăştie
printre cele din afară şi nu se mai
împrăştie în lume, prin simţuri, ea se
întoarce spre sine. Prin sine, mintea se
ridică până la contemplarea lui
Dumnezeu.
¾ Fructul esenţial al sufletului este
adevărul.
¾ Cunoaştem firea divină prin lucrările
Sale.
¾ Invidia calomniază virtutea: pe cel
viteaz îl numesc nechibzuit, pe cel
cumpătat nesimţitor, pe cel drept aspru,
pe cel înţelept nelegiuit, pe cel
mărinimos îl numesc mărunt, pe cel
darnic risipitor, iar pe cel avar, din
contră, îl numesc econom.
¾ Binele nu-l găsim în cele trecătoare, ci
suntem chemaţi să ne împărtăşim din
bunurile cele veşnice şi adevărate.
¾ Fericit este acela care nu gândeşte rău.
¾ Orice păcat este o ocară.
¾ Noi, dacă suntem înţelepţi, să luăm din
cărţi numai ceea ce ni se potriveşte
Viaţa şi moartea mea depind de ceilalţi, căci, dacă l-am câştigat pe aproapele meu, L-am câştigat pe Dumnezeu Sf.Antonie celMare
nouă şi ceea ce se înrudeşte cu
adevărul, iar restul să-l lăsăm
¾ Dacă are virtute, dacă face fapte
bune, dacă s-a unit cu Dumnezeu, se
va veseli cu bucuria cea adevărată
sufletul omului.
¾ Când tu vorbeşti în ascuns cu tine
însuţi, cuvintele tale sunt cercetate în
cer. De aceea şi răspunsurile îţi vin
de acol
¾ Nu-l invidiaţi pe cel bogat pentru
averea sa, pe cel puternic pentru
demnitatea sa şi pe cel înţelept
pentru ştiinţa sa, căci toate acestea
sunt mijloace ale virtuţii doar pentru
cei care le întrebuinţează bine,
fiindcă fericirea nu stă în ele însele.
¾ Nimic nu este atât de propriu firii
noastre ca a fi în comuniune cu alţii,
a avea nevoie unii de alţii şi a ne iubi
unii pe alţii.
¾ Virtutea depinde de noi.
¾ Ascultarea este scara cea mai scurtă către
cer.
¾ Nu treceţi cu vederea cele sperate de grija
celor prezente.
¾ Raţiunea porneşte de la cunoaştere pentru
a ajunge la credinţă.
¾ Am căzut prin păcat, dar ne ridicăm prin
căinţă.
¾ Păcatul este o rană care, ascunsă de ochiul
medicului, devine incurabilă
¾ Liniştea este începutul curăţirii sufletului.
¾ Fuga de păcat este apropiere de
Dumnezeu.
¾ Fără îndoială că Dumnezeu rânduieşte
faptele noastre mai bine decât am putea-o
face noi înşine.
3
01 Ianuarie 2011 “Începutul păcatului e pofta, al mântuirii e dragostea. “Sfântul Antonie cel Mare - ANUL II NR 88

¾ Cel care ţi-a dat seara, nu ţi-a promis şi In ultima dumnica din anul 2010 in
dimineaţa. Cel care ţi-a dat dimineaţa, nu ţi-a
promis şi seara. biserica Sfantul Mina a avut loc
¾ Nimic din cele ce se întâmplă în viaţă nu se
trditionala
întâmplă fără judecată, ci Dumnezeu măsoară
cu aceeaşi măsură cu care omul şi-a măsurat “Zi de cinstire a batranilor”
mai dinainte faptele din timpul vieţii lui.

¾ El le călăuzeşte paşii celor slabi, îi face mai

buni pe cei ce se străduiesc şi îi luminează pe
cei care se purifică.

- Semănatul -

Să ningă,Să plouă,Să picure rouă,Şi

grâu să-ncolţească,Bogat să
rodească!S-aducă nădejdeTrecând de
primejdie.Copiii să crească,Mulţi ani să-
nfloreascăCa merii,Ca perii,În mijlocul
veriiŞi-n timpul primăverii.Tare ca
piatra,Iute ca săgeata,

Tare ca fierul,Iute ca oţelul.

La anul şi la mulţi ani!

Preoţii slujitori , consiliul si comitetul

parohial vã mulţumesc pentru sprijinul si
ajutorul dat pe parcursul anulului 2010 si
Sorcova,Vesela,Să trăiţi,Să- vã ureazã un an nou cu sãnãtate .
mbătrâniţi,Ca un măr,Ca un La multi ani !
păr,Ca un fir de
trandafir.Tare ca piatra,Iute
ca săgeata,Tare ca fîerul,Iute
ca oţelul,

La anul şi la mulţi ani! Preot paroh Ionascu Nicolae-tel: 0748225277

e-mail: pr_ionascu_sf_mina@yahoo.com
Preot slujitor Claudiu Mîniosu-tel:0749080375
Adresa: Parohia “ Sf.Mc.Mina, Victor si Vichentie “-I.C.FRIMU,
Strada Tecuci nr.202, Mun. Galati.
Ziua 01/luna ianuarie/anul 2011

Viaţa şi moartea mea depind de ceilalţi, căci, dacă l-am câştigat pe aproapele meu, L-am câştigat pe Dumnezeu Sf.Antonie celMare 4