Poluarea mediului înconjurător

Pentru a trăi în condiţii mai bune, omul a utilizat permanent resurse

naturale: animale, plante, arbori, minereuri, cărbuni, sare, petrol, gaze
naturale, apă. Din utilizările acestor resurse naturale (primare) au rezultat şi
produse neutilizabile, cum sunt: gaze, prafuri, produse lichide sau solide ce
au fost permanent evacuate în natură. Unele dintre acestea produse au putut
să se integreze în ciclurile naturale ale unor elemente, altele însă se tot
acumulează, producând perturbaţii ecologice. Un alt fenomen a fost
epuizarea unor resurse naturale, dispariţia unor specii de plante şi animale.
Activităţile antropice au provocat şi schimbări topografice şi de climă, ce au
avut puternice repercursiuni asupra mediului, unele pozitive (împăduriri,
îndiguiri), altele însă negative (defrişări, asanări, eroziunea solului).
Fenomenul de apariţie a unor factori perturbatori ai mediului şi de
producere a dezechilibrelor ecologice a fost denumit poluare (de la cuvintele
polluo, -ere= a murdări, a degrada). Cauzele apariţiei poluării pot fi
sintetizate astfel:
• utilizarea haotică a rezervelor naturale;
• acumulări în mediu de substanţe neutilizabile;
• apariţia de substanţe noi, la care ritmul de consum şi de reciclare
de către organisme este mult inferior ritmului de apariţie;
• creşterea demografică vertiginoasă, în special în ultimele două
secole;
• dezvoltarea intensă a industriei, transporturilor şi a agriculturii;
• apariţia centrelor urbane suprapopulate.

Tipuri de poluare
A. După provenienţă
1) poluare naturală: biologică, fizico-chimică, antropică;
2) poluare industrială: agricolă, din transporturi, menajeră;
B. După natura poluanţilor
3) poluare fizică: termică, fonică (sonoră), radioactivă,
electromagnetică;
4) poluare chimică: cu carbon şi derivaţii acestuia, cu compuşii sulfului,
flourului sau ai azotului, compuşi cu metale grele, materiale plastice,
pesticide, materii organice fermentabile;

1
 5) poluare biologică: prin contaminarea mediilor inhalate şi ingerate,
prin modificări ale biocenozelor şi invazii de specii animale şi vegetale (de
exemplu insecte nedorite, buruieni);
6) poluare estetică: degradarea peisajelor datorită urbanizării,
industriei, sistematizării eronat concepute;

C. După starea fizică a poluantului (factorul care, aflat în mediu în

cantităţi ce depăşesc optimul pentru una sau mai multe specii, are acţiune
toxică)
1) poluare cu lichide;
2) poluare cu substanţe solide;
3) poluare cu gaze şi pulberi.

I. Poluarea apei
Deşi acoperă trei pătrimi din suprafaţa globului şi constituie 75% din
ţesuturile vii, apa constituie totuşi o resursă naturală limitată. Şi aceasta din
mai multe motive.
În primul rând, nu e suficient de a avea apă, este necesar să fie avută
într-un loc corespunzător şi la momentul oportun. În plus, trebuie să fie şi de
o calitate convenabilă (de exemplu, apa de mare reprezintă 97% din resursele
totale, în timp ce apele de suprafaţă – fluvii, râuri, lacuri - ori subterane
reprezintă mai puţin de 1%).
Poluarea apelor este definită ca acea schimbare a compoziţiei apelor
care le face dăunătoare pentru sănătatea oamenilor, neadecvate pentru
întrebuinţarea economică sau recreativă şi care duce la deteriorarea florei şi
faunei din mediul acvatic; se manifestă ca un fenomen complex, multiform,
care exprimă atât unitatea dintre apele dulci şi de mare, cât şi dintre uscat
şi mediul acvatic.
Principalele forme de poluare a apei, în funcţie de sursele şi de natura
lor, sunt:
1) Poluarea organică
Principala sursă a acestei forme de poluare acvatică o constituie
deversările menajere din marile oraşe şi o serie de industrii precum cea a
celulozei şi a hârtiei ori industria agroalimentară. Poluarea organică are un
mecanism propriu de producere: deversate în apă, materiile organice sunt
consumate ori degradate de către bacterii, având loc un proces de

2
”autoapărare’’. Dar aceste bacterii au nevoie de oxigen. Aşa că, o cantitate
însemnată de materii organice care trebuie degradate favorizează înmulţirea
bacteriilor şi, în consecinţă, un masiv consum de oxigen care determină, la
rândul său, moartea peştilor şi a altor vieţuitoare acvatice prin asfixie.

2) Poluarea toxică provine în mod exclusiv din surse industriale şi,

în special, din industria chimică, extractivă şi prelucratoare a metalelor. Una
dintre problemele importante ale acesteiforme de poluare o reprezintă
măsurarea toxicităţii produselor. Deşi a fost pus la punct testul dafniei
(minuscul crustaceu de apă dulce care stabileşte toxicitatea apei poluate),
acesta este folosit pe termen lung pentru poluarea ce poate rezulta din
acumulare. Unele substanţe însă, pot fi închise în sedimente şi eliberate după
depunere; în cazul acestora, poate avea loc fenomenul de bioacumulare.

3) Materiile in suspensie
Diferite particule, datorate eroziunii naturale ori deversării artificiale
ale localităţilor sau industriilor, pot schimba calitatea apei, generând o
poluare estetică (tulburarea apei), jenând viaţa peştilor (prin introducerea de
particule în branhii) ori contribuind la poluarea organică sau toxică.
Eliminarea acestor particule în suspensie are loc, în general, prin simpla
decantare pe fundul marilor bazine.

4) Materiile nutritive (nitraţi, fosfaţi)

Acest tip de substanţe nutritive, respectiv nitraţi şi fosfaţi, provoacă
fenomenul de eutrofizare a apelor curgătoare line, lacurilor ori mărilor.
Aceasta se datorează faptului că excesul de nutrimente favorizează o
proliferare, chiar o explozie de alge care se descompun rapid, consumând
enorme cantităţi de oxigen. Fără oxigen apa devine locul unor procese de
fermentaţie şi putrefacţie.
Pe de altă parte, nitraţii prezintă şi alt incovenient în ce priveşte apa
potabilă. În aceasta, în mod normal nitraţii nu trebuie să depăşească
50mg/litru. Nitraţii transformaţi în nitriţi provoacă sugarilor ori fetuşilor
femeilor gravide o boală a sângelui numită “maladia albastră”; totodată,
producerea de netrosamine cancerigene este încă controversată (unele
legume precum ţelina, spanacul, sfecla sau morcovul sunt o sursă importantă
de nitraţi; unele mezeluri, conserve de carne şi peştele afumat sunt, de
asemenea, surse de nitraţi).

3
 Fosfaţii provin, în părţi aproape egale, din dejecţii umane, fosfatine şi
din diverse surse industriale şi agricolo. La rândul lor, nitraţii provin în
principal din agricultură (îngrăşăminte) şi din creşterea intensivă a animalelor
(dejecţii). În apele subterane, agricultura şi creşterea animalelor antrenează
o poluare importantă, cel mai adesea cumulativă şi persistentă în straturile
de apă.

5) Poluarea bacteriană
Această formă de poluare generează multiple probleme de ordin sanitar.
Ea poate afecta, în primul rând, apa de băut, fapt pentru care aceasta este
supusă unor forme speciale de protecţie. Astfel, de regulă, alături de
dezinfectarea acesteia sunt prevăzute în jurul puţurilor de captare a apei
potabile “perimetre de protecţie”, pentru a beneficia de marea putere de
epurare a solului.

Poluanţii apelor
Desigur, în strânsă legătură cu formele de poluare a apei se află
poluanţii acesteia care pot fi grupaţi în:
A) Poluanţi organici şi biologici
Poluarea prin materii organice (compuşi de hidraţi de carbon, materii
proteice, lipide) degradabile este datorată mai ales surselor industriale
(industria chimică, de celuloză şi hârtie, petrolieră, agroalimentară) şi a
reziduurilor provenite de la populaţia urbană.
B) Poluanţi chimici
Conţinutul ridicat al azotului din apă (sub forma compuşilor nitraţi,
nitriţi, azotul organic, amoniacul) antrenează o creştere excesivă a algelor şi
plantelor pe fundul râurilor. Sărurile nutritive (compuşii sulfaţi, fosfaţi,
cloruri) accelerează fenomenul de eutrofizare a râurilor, proliferarea masivă
a anumitor alge în detrimentul altor specii.
Metalele precum cadmiul, cuprul, mercurul, plumbul, zincul sau titanul
sunt prezente în deversările lichide provenite de la diverse industrii: chimică
sau metalurgică. Aceste substanţe fac parte din seria “materiilor inhibitorii
pentru viaţă ‘’, fiind periculoase atât pentru plantele şi animalele acvatice,
cât şi pentru om (de exemplu, mercurul şi plumbul se pot concentra în lanţul
alimentar).
Cianurile arsenicului, în metalurgie, în industria chimică şi parachimică,
sunt toxice pentru organismele inferioare, invers decât în cazul otrăvirii.

4
Fluorul, precum marea majoritate a metaloizilor, nu este niciodată întâlnit în
stare naturală sub forma sa moleculară liberă, ci sub forma de fluoruri.
Acestea devin toxice, conducând la simptone notabile de la 250 la 450mg/l.
Dimpotrivă, în doze foarte slabe au o acţiune benefică asupra dentiţiei,
contribuind la prevenirea cariei dentare. Fenolii, proveniţi cel mai frecvent
din poluarea industrială, antrenează o diminuare a fenomenului de
biodegradare.
Micropoluanţii chimici sunt poluanţii dificil de decelat prin procedee
obişnuite de analiză, dată fiind concentraţia ori complexitatea lor chimică. Ei
sunt în genearal puţin degradabili, dificil de eliminat şi susceptibili de
acumulat în lanţul alimentar.

Metode de combatere a poluării

În ultimele decenii a fost recunoscut faptul că fortificarea şi
promovarea sănătăţii sunt strâns legate de calitatea mediului înconjurător.
În condiţiile influenţei crescânde a factorului antropogen asupra stării
igienice a surselor de apă, o mare actualitate capătă problema stabilirii
rolului calităţii apei în formarea şi modificarea sănătăţii populaţiei.
În marea majoritate, afecţiunile pot fi evitate şi prin distribuirea unei
ape de bună calitate populaţiei din mediul urban şi rural. Consumul de apă
salubră (apă lipsită de impurităţi, proprie sănătăţii, obţinută prin metode
tehnologice moderne) este considerat ca unul dintre indicatorii de bază ai
civilizaţiei.

II. Poluarea aerului

Aerul atmosferic reprezintă un amestec de gaze, particule, vapori de
apă, microorganisme.
Există, în principal, două grupe de surse generatoare de praf, cenuşă şi
fum în atmosferă:
• surse artificiale
• surse naturale
Sursele artificiale pot fi grupate în două mari categorii:
• surse bazate pe arderea combustibililor în scop industrial;
• surse bazate pe arderea combustibililor în scop domestic.
O importantă sursă industrială, în special de praf, o reprezintă industria
materialelor de construcţie, care are la bază prelucrarea unor roci naturale
(silicaţi, argile, calcar, magnezit, ghips).

5
 Din cadrul larg al industriei materialelor de construcţie se detaşează,
sub aspectul exercitat asupra mediului ambiant, industria cimentului.
Materialele de bază, care intră în fabricarea cimentului, sunt piatra
calcaroasă amestecată cu magme sau cu argile. Sunt cunoscute şi aplicate
două procedee de fabricare:
• procedeul uscat, în care materiile prime sunt deshidratate, fărâmiţate
în mori speciale şi trecute apoi în cuptoare rotative lungi, unde sunt tratate
la temperaturi înalte;
• procedeul umed, în care materialele prime se amestecă cu apă, apoi în
stare umedă se macină în mori speciale, după care partea rezultată este
trecută la rândul ei în cuptoare rotative, unde procesul este acelaşi ca la
procedeul uscat.
Praful rezultat din industria cimentului este împrăştiat pe o distanţă de
peste 3 km.
Fumul constituie partea invizibilă a substanţelor ce se elimină prin
coşurile întreprinderilor industriale şi este constituit din vapori de apă,
gaze, produşi incomplet arşi (cărbune, hidrocarburi, gudroane) şi alte
impurităţi înglobate şi eliberate cu ocazia arderii. Fumul are o culoare
albicioasă dacă arderea este completă. Culoarea neagră indică o ardere
incompletă, datorită lipsei de aer, precum şi prezenţei în cantitate mare a
cărbunelui şi a funinginii. Culoarea fumului rar poate fi roşcată, cenuşie sau
brună, după cum cărbunele conţine fier, aluminiu sau mangan. Particulele de
fum au dimensiuni submicronice.
Cenuşa este rezultată în exclusivitate din combustibilii solizi. Proporţia
sa variază între 5-15% la antracit (cărbune superior, deci cu arderea mai
completă) şi 40-50% la cărbunii inferiori (lignit, turbă).
Cenuşa se compune din:
• compuşi minerali puternic înglobaţi în masa cărbunelui. În această
categorie sunt cuprinşi compuşii de siliciu, aluminiu, fier, calciu, magneziu
şi/sau sulf;
• impurităţi (cenuşă mecanică) provenite din roca în care se află
înglobat zăcământul.
Cenuşa rămâne în cea mai mare parte în focar şi este îndepărtată prin
procedee mecanice şi hidraulice. Restul este antrenat spre coş de către
puternicul curent de aer format în camera de ardere, în marile centrale
termoelectrice; la trecerea prin coş, cenuşa este captată aproape în
totalitate.

6
 O altă sursă importantă generatoare în special de fum şi cenuşă este
arderea combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi în scop domestic. Astăzi, în
multe ţări în curs de dezvoltare, lemnul de foc este la fel de vital precum
alimentele, iar ca preţ, în unele locuri, înregistrează un ritm de creştere mult
mai mare decât la alimente. Cauza creşterii preţului este restrângerea
suprafeţelor de pădure. Multe ţări care fuseseră cândva exportatoare de
produse forestiere au devenit importatoare, în măsura în care nu s-au
preocupat de regenerarea fondului forestier. Fumul emis de sobele cu lemne
are o culoare albastră fumurie şi conţine o cantitate însemnată de materii
organice, care se apreciază că pot fi toxice şi cancerigene. Tot în scop
domestic se ard astăzi în lume cantităţi enorme de cărbuni, petrol şi gaze
naturale.
O sursă secundară este şi fumul de ţigară, dăunător nu numai
atmosferei, ci şi fumătorilor activi şi pasivi. O ţigară aprinsă comportă două
zone de reacţie:
• o zonă de combustie situată la extremitatea aflată în contact cu
aerul, unde tutunul şi hârtia ard cu incandescenţă;
• o zonă de pirogenare, imediat vecină celei precedente, în care
pirogenarea tutunului este întreţinută de căldura provenintă de la zona de
combustie.
Produşii rezultaţi din cele din cele două reacţii diferite, dar simultane,
sunt în jur de 7000, toţi toxici.

Acţiunea nocivă a unor substanţe prezente în fumul de ţigară.

Substanţa Cantitatea Efectul produs

(în
micrograme)
Dioxid de 23,100- Se elimină prin expiraţie.
carbon 78,300
Oxid de 5,250-21,400 Carboxihemoglobinizant.
carbon Acţiune teratogenă asupra fătului.
Produce tulburări de memorie şi de vedere.
Favorizează infarctul.
Gudroane 3,000-33,000 Blochează unele reacţii biochimice.
Gudroane Blochează activitatea leucocitelor.
Nicotină 200-2,400 Toxic al sistemului nervos.

7
 Produce accidente cardiovasculare.
Acetaldehidă 140-1,440 Methemoglobinizant.
Amoniac 60-330 Iritant pentru ochi.
Sufocant.
Caustic.
Produce bronşită şi edem pulmonar.
Alcool metilic 40-300 Iritant al mucoaselor.
Produce tulburări digestive şi respiratorii.
Determină leziuni ale ochilor şi ale ficatului.
Hidrogen 12-35 Methemoglobinizant.
sulfurat Irită mucoasele.
Produce anestezie olfactivă.
Determină fenomene asfixice.
Fenol 9-202 Determină denaturarea proteinelor.
Determină lezare renală.
Cadmiu 1 Inhibă enzimele celulare.
Produce astenie.
Afectează rinichii şi ţesutul osos.
Oxid de azot 0-600 Methemoglobinizant.
Produce iritarea mucoaselor.
Determină modificări respiratorii, cardiovasculare.
Dioxid de 0-10 Methemoglobinizant.
azot Produce iritarea mucoaselor.
Determină modificări respiratorii, cardiovasculare.
Plumb 1 Produce saturnism.

Există, practic, trei principale surse naturale generatoare de praf,

cenuşă şi/sau fum în atmosferă:
1. erupţiile vulcanice;
2. furtunile de praf;
3. incendierile naturale ale pădurilor.
Erupţiile vulcanice generează produşi gazoşi, lichizi şi solizi care
schimbă local şi nu numai microrelieful zonei în care se manifestă, dar
exercită influenţe negative şi asupra purităţii atmosferice. Cenuşa vulcanică,
împreună cu vaporii de apă, praful vulcanic şi alte numeroase gaze sunt
suflate în atmosferă, unde formează nori groşi ce pot pluti până la mari
distanţe faţă de locul de emitere. Timpul în care aceste suspensii rămân în
atmosferă poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetători apreciază că cea mai

8
mare parte a suspensiilor din atmosfera terestră provine din activitatea
vulcanică. Despre aceste pulberi se presupune că au şi influenţă asupra
bilanţului termic al atmosferei, împiedicând dispersia energiei radiate de
Pământ către Univers şi contribuind, în acest fel, la accentuarea
fenomenului de efect de seră, produs de creşterea concentraţiei de dioxid
de carbon în atmosferă.
Terenurile afânate din regiunile de stepă, în perioadele lipsite de
precipitaţii, pierd partea aeriană a vegetaţiei şi rămân expuse acţiunii de
eroziune a vântului. Vânturile continue de durată ridică de pe sol o parte din
particulele ce formează scheletul mineral şi le transformă în suspensii
subaeriene, care sunt reţinute în atmosferă perioade lungi de timp.
Depunerea acestor suspensii, ca urmare a proceselor de sedimentare sau a
efectului de spălare efectuat de ploi, se poate produce la mari distanţe faţă
de locul de unde au fost ridicate. Cercetări recente, din sateliţi, au arătat că
eroziunea numai de pe continentul Africa ajunge la 100-400 milioane tone/an.
În acest context, se pare că deşertul Sahara înaintează în fiecare an cu 1.5-
10 km.
Căderea naturală a climatului sub pragul critic de umiditate poate cauza
profunde dezastre ecologice. Unul din cele mai grave îl reprezintă incendiile
naturale. Fenomenul este deosebit de răspândit, mai ales în zona tropicală,
deşi în general gradul de umiditate al pădurilor din această zonă nu este de
natură să favorizeze izbucnirea incendiului (insula Borneo, Coasta de Fildeş).
În anii deosebit de secetoşi, chiar şi în zonele temperate, se produc dese
incendii ale pădurilor (de exemplu în Franţa şi Polonia în 1992).
Manifestările poluării atmosferei sunt: ploaia acidă şi efectul de seră.
Ploile acide, rezultatul deversării în atmosferă a noxelor industriale, au
apărut pentru prima dată în Scandinavia. Acum sunt o problemă stringentă a
majorităţii ţărilor industrializate. Peştii dispar din lacuri, suprafeţele
clădirilor şi statuile din marmură sunt corodate, pădurile se usucă. În mod
natural, apa de ploaie are un caracter slab acid datorită reacţiei sale cu
dioxidul de carbon. Ploile acide sunt rezultatul reacţiei oxizilor de sulf şi de
azot cu apa. Aceşti oxizi se formează în diverse procese industriale precum
arderea combustibililor în centrale electrice, în motoarele cu ardere internă.
Contribuţia acidului sulfuric la ploile acide este de 2/3, în timp ce contribuţia
acizilor azotului este sub 1/3.
Efectul de seră se produce ca urmare a captării de către dioxidul de
carbon ori alte substanţe aflate în atmosfera a radiaţiilor ultraviolete.

9
 Impactul încălzirii globului terestru va fi dificil în special pentru ţările
sărace. Dezvoltarea economică necesită consum energetic sporit, cantităţi
mari de resurse consumate, investiţii. Ar fi incorect şi practic imposibil să se
stopeze industrializarea acelor ţări slab dezvoltate economic pe motive
ecologice. Cooperările internaţionale pentru alegerea acelor variante
tehnologice care să se integreze măsurilor ecologice sunt, de fapt, singura
soluţie a dezvoltării.

III. Poluarea solului

Solul reprezintă un subsistem component al ecosistemelor terestre,
rezultat al numeroase procese fizice, chimice şi biologice. Solul şi organisme-
le formează în cadrul biosferei o unitate inseparabilă. Solul este suport şi
mediu de viaţă pentru plantele superioare terestre, principalul mijloc de
producţie vegetală şi forestieră.
Poluarea solului constă în orice acţiune care produce dereglarea
funcţionării normale a acestuia ca suport şi mediu de viaţă pentru plantele
terestre superioare din cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau antropice.
Solurile sunt supuse unor procese continue de degradare şi alterare.
Degradarea reprezintă procesul de mărunţire şi dispersare a rocilor şi
mineralelor în fragmente mai mici, sub influenţa temperaturii, apei, vântului,
gravitaţiei şi vieţuitoarelor. Procesul este ireversibil. Alterarea reprezintă
totalitatea proceselor chimice la care sunt supuse rocile şi mineralele sub
acţiunea apei, acizilor minerali, organici şi a sărurilor. Degradarea şi
alterarea acţionează simultan.
Pentru a-şi îndeplini funcţiile, solul trebuie să fie într-o formă
accesibilă, deci: poros, umed, aerat (cu fracţie mare de goluri). Plantele îşi
extrag din sol elementele de bază: azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu,
sulf, bor, fier, mangan, cupru şi zinc. Compoziţia chimică a solului este în
continuă schimbare, prin procese rapide sau lente de pedogeneză, cu
implicaţii asupra ecosistemelor.

IV. Poluarea cu radiaţii

Poluarea cu radiaţii apare datorită emisiei şi propagării în spaţiu a unor
radiaţii, capabile de a produce efecte fizice, chimice şi biologice asupra
organismelor vii.
Aparatele si instalaţiile cu surse de radiaţii sunt utilizate numai de
personal calificat în domeniu, pentru prevenirea accidentelor. Transportul
materialelor radioactive şi al surselor de radiaţii trebuie să se realizeze cu

10
respectarea normelor republicane şi internaţionale, în containere adecvate şi
etichetate.

V. Poluarea termică
Acest tip de poluare apare în industria metalurgică, la elaborarea
metalelor şi aliajelor, în turnătorii, tratamente termice, în unele domenii ale
industriei chimice, în energetică.
Polurea termică a aerului se manifestă în special la termocentrale, care
răcesc cantităţi mari de apă în turnurile de răcire cu ajutorul aerului. În
zonă se modifică microclimatul, circulaţia maselor de aer, regimul
precipitaţiilor, deoarece creşte umiditatea şi temperatura aerului. În
industrie, căldura emisă de unele utilaje sau produse măreşte considerabil
temperatura. Sunt situaţii în mineritul subteran al carbunilor sau al
minereurilor neferoase ca în unele galerii temperatura să crească, făcând
dificilă sau imposibilă extracţia.
O mare parte a apelor utilizate în industrie sunt ape de răcire care apoi
se evacuează în stare caldă. Ca atare, acestea vor degaja căldură, fie în
atmosferă, fie în ape. Acest fenomen de încălzire a apelor poate avea două
mari consecinţe:
• o influenţă directă asupra unor specii de plante şi animale;
• o activitate bacteriană mai intensă şi astfel un foarte mare consum de
oxigen (se observă frecvent, în perioadele foarte calde, peşti pe mal,
asfixiaţi, victime ale unui ‘’şoc de căldură’’).
Pentru reducerea poluării termice a apelor, conductele de evacuare a
apelor calde se prelungesc mult în largul lacului, fluviului sau în mijlocul mării.
În alte situatii apa se clorinează pentru a nu se dezvolta microorganisme.
Conductele lungi de evacuare sunt costisitoare şi stânjenesc transportul
naval. Clorinarea poate afecta toate formele de viaţă din apă. O alta metodă
mai eficientă este asigurarea unui debit mare de răcire, care să nu crească
cu mult temperatura apei, evitând poluarea termică.

VI. Poluare fonică

Sunetul reprezintă o vibraţie a particulelor unui mediu capabil să
producă o senzaţie auditivă. Sunetul se propagă sub forma unor unde elastice
numai în substanţe (aer, lichide şi solide), dar nu se propagă în vid. În aer,
viteza de propagare este de 340 m/s.
Zgomotul este o suprapunere dezordonată a mai multor sunete. Este
produs din surse naturale, dar mai ales antropice: utilaje, mijloace de

11
transport, aparate, oameni. Poluarea fonică sau sonoră produce stres,
oboseală, diminuarea sau pierderea capacităţii auditive, instabilitate psihică,
randament scăzut şi chiar fisurarea clădirilor sau spargerea geamurilor.
Efectele poluării sonore sunt:
• infrasunetele ce pot apărea la automobile cu viteza mare, elicoptere,
la apropierea furtunii şi în timpul zborului avioanelor supersonice;
• ultrasunetele ce sunt produse în natură, în industrie, sau de aparatură
electrocasnică. La om ultrasunetele distrug globulele roşii din sânge,
apar migrene, greaţă sau chiar pierderea echilibrului.
• zgomotul care acţionează asupra întregului organism, deoarece
senzaţia auditivă ajunge la sistemul nervos central, prin intermediul
căruia influenţează alte organe. Efectele resimţite de om sunt:
reducerea atenţiei, a capacităţii de muncă, deci creşte riscul
producerii de accidente, traumatisme ca: ameţeli, dureri, lezarea
aparatului auditiv şi chiar ruperea timpanului, scăderi în greutate,
nervozitate, tahicardie, tulburări ale somnului, surditate. Zgomotele
de intensitate mare pot provoca deteriorarea clădirilor, aparatelor şi
instrumentelor.
Măsurile pentru reducerea poluării fonice necesită investiţii, noi
materiale, noi tehnici în construcţiile civile, industriale, în construcţia de
maşini, regândirea unor procedee, instalaţii, mijloace şi sisteme de trafic şi
nu în ultimul rând, un comportament civilizat al oamenilor între ei.

VII. Poluarea transfrontieră

Poluarea transfrontieră sau internatională apare sub forma unor
efecte defavorabile provocate de un sistem economic dintr-o ţară peste
graniţe asupra altor sisteme naturale şi economice.
Prin programul conferinţei de la Rio de Janeiro denumit “Agenda 21’’
s-a stabilit că statele au dreptul de a exploata propriile resurse, după politici
proprii legate de dezvoltare şi de protecţia mediului înconjurător, fără să
prejudicieze însă mediul altor state sau zone ce nu sunt în jurisdicţia
naţională. Nu trebuie trecut cu vederea că toţi locuitorii sunt afectaţi de
creşterea temperaturii planetei, că unele teritorii, inclusiv cele polare sau
insulare, foarte slab dezvoltate economic pot fi afectate de poluarea aerului
şi apelor generată în alte ţări, uneori la sute şi mii de kilometrii distanţă. Se
pierd terenuri agricole, scad recoltele, diversitatea ecologică se reduce, se
extind bolile tropicale, iar O.N.U. ar putea interveni doar ca mediator între
conflictele ecologice interstatale.

12
VIII. Protecţia mediului
Secolul al XXI-lea va prelua o mare problemă nerezolvată de secolul
anterior – protecţia mediului înconjurător. Actualmente, există numeroase
semnale de alarmă din cauza poluării excesive şi a epuizării unor resurse
naturale. Cu toate preocupările existente în fiecare ţară şi la scară
internaţională orientate spre protecţia mediului şi protejarea resurselor
naturale, conservarea vieţii, a diversităţii ecologice se apreciază unanim că
eforturile sunt insuficiente şi distribuite inegal pe glob. Susţinerea
financiară a cheltuielilor pentru mediu este dependentă de starea economică
a fiecărei ţări, deci decalajele existente între ţări vor marca profund şi
acest domeniu.

PLEDOARIE PENTRU A FI VERDE!

DACĂ VREI SĂ FII VERDE, AŢIONEAZĂ ÎN SPIRITUL „CEI 3

R”!!!

Cei 3 R vin de la cele 3 cuvinte importante pentru mediu:

REDUCERE
Reducerea consumului este cel mai bun lucru pe care putem sa-l facem pentru
mediu, cea mai potrivita metoda de a-l proteja. Asta inseamna ca vom cumpara
mai putine obiecte, vom arunca mai putine la gunoi si deci nu vom mai avea
problema acestuia! Consumul minim este cel mai prietenos comportament fata de
mediu.

REFOLOSIRE
Refolosirea obiectelor pe care le avem deja este esentiala pentru a preveni
producerea deseurilor. Refolosirea e mai buna decat reciclarea, deoarece nu
presupune consum aditional de energie pentru procesarea obiectelor. In plus,
anumite materiale nu pot fi reciclate.

13
RECICLARE
Daca nu am reusit sa consumam mai putin sau sa refolosim ce avem, trebuie
macar sa reciclam. Daca reciclezi hartie, PET, metal si altele vei ajuta nu doar
mediul, dar si pe tine si pe ceilalti, mai ales familiile mai nevoiase care poate
traiesc din asta. Nu uita ca poti sa si folosesti materiale reciclate!

DE CE SUNT IMPORTANŢI CEI 3 R?

Pentru ca ne ajuta sa minimizam impactul pe care-l avem in

mediu, prevenind depozitarea deseurilor la gropile de gunoi.
Minimizarea gunoiului pe care-l producem zi de zi reduce
nevoia de materii prime (care vin din resurse naturale) si
scade cantitatea de gaze si substante eliberate in atmosfera
de-a lungul ciclului de viata al unui produs (de exemplu, prin
extractia de materie-prima, distribuirea produsului, folosirea
lui si indepartarea lui).

CUM NE AJUTĂ CEI 3 R?

Iata cateva sfaturi, la care sigur se mai pot adauga altele. Unele s-ar putea
sa para exagerate si altele fara sens, dar daca veti face un mic efort veti
intelege de ce sunt in primul rand necesare...

REDU ! DE CE SĂ REDUCI?

• Evita sa cumperi si sa folosesti • Ambalajele necesita consum mare

produse care au prea mult
ambalaj si incearca sa nu cazi in
capcana ambalajelor publicitare,
care sint facute numai pentru a
te convinge sa cumperi un produs
sau altul...
• Cumpara lucruri la bax, vrac sau
in ambalaje reutilizabile sau
care pot fi returnate (de
exemplu, sticla si nu PET sau
cutie de metal);
de energie si resurse pentru a fi
produse si multe din ele nu pot fi
reciclate. In plus, de multe ori
nu ne sint necesare, insa noi le
platim...
• O treime din deseurile pe care le
producem e de fapt formata din
ambalaje.
• Noi toti folosim 15 milioane de
sticle de plastic pe zi! Din 5
sticle de plastic se poate face o

14
• Nu cumpara mancaruri sau
bauturi in ambalaje de unica
folosinta si evita folosirea
paharelor/ tacamurilor/
farfuriilor/ cutiilor din plastic
de unica folosinta – chiar si la
serviciu. Va fi mai interesant
pentru toti;
• Cand mergi la cumparaturi, ia cu
tine o plasa din panza si nu
cumpara pungi de plastic de
fiecare data cand mergi la piata
sau la magazin;
• Ai grija la cata hartie consumi
in fiecare zi. Foloseste drept
ciorne hartiile deja utilizate pe
o parte si care nu-ti mai
trebuie;
• Foloseste posta electronica
pentru a comunica si incearca sa
stochezi informatia pe calculator
sau in format electronic mai
degraba decat pe hartie;
• Seteaza-ti imprimanta sau
fotocopiatorul sa tipareasca pe
ambele parti ale unei foi;
• Daca trebuie sa transmiti un
mesaj colegilor de serviciu,
incearca sa o faci altfel decat
pe hartie (de exemplu, prin e-
mail, verbal, pe un panou care
poate fi vazut de toti etc.);
• Nu folosi pagini de garda cand
trimiti faxuri sau si mai bine,
foloseste un program care iti
permite sa trimiti fax direct de
pe calculator, fara a mai folosi
hartie;
• Cumpara si foloseste prosoape si
batiste de panza si nu de
hartie;
15
haina pentru un adult.
• Daca folosesti sticle returnabile
sau cumperi produse vrac, NU
MAI PLĂTESTI si ambalajul si
nici NU DISTRUGI mediul!
• In Oradea, tratarea si
depozitarea deseurilor determina
poluarea aerului cu NO2 (dioxid
de azot), care cauzeaza
probleme respiratorii. Putem
preveni acest lucru printr-un
consum redus si producand cat
mai putine deseuri.
• Hartia consumata de fiecare din
noi inseamna cam 6 copaci taiati
pe an, la care se adauga
consumul de energie, apa si
chimicale.
• Ca urmare a reclamelor tiparite
si a altor efecte postale, cca
50.000 tone de hartie ajung la
gropile de gunoi anual;
• Orasul Oradea are o singura
groapa de gunoi;
• O data ajunse la groapa de
gunoi, deseurile se descompun si
polueaza aerul, solul si panza
freatica;
• Exista tari in lume unde
producerea si folosirea sticlelor
din plastic este interzisa sau se
taxeaza serios;
• Incinerarea deseurilor nu este o
solutie de viitor, deoarece
produce cenusa uneori
periculoasa, gaze acide care
polueaza aerul si contribuie la
incalzirea globala;
• Desi 2/3 din suprafata
pamantului este acoperita de
apa, cca 1% din aceasta este

• Nu lasa apa sa curga in timp ce
te speli pe dinti sau faci
altceva; incearca sa consumi cat
mai putina apa cand speli vase
sau haine;
• Foloseste becuri economice si nu
lasa lumina aprinsa daca nu e
absolut necesar;
• Cumpara aparate casnice care au
clasa energetica “A” si eticheta
ecologica (eco-label);
• Izoleaza-ti cat mai bine casa
pentru a nu pierde caldura in
timpul iernii;
• Foloseste mai degraba bicicleta
sau mijloacele de transport in
comun decat masina sau Taxi-ul.
REFOLOSEŞTE!
apa potabila;
• 1 miliard din locuitorii planetei nu
au acces la apa de calitate;
• o persoana are nevoie de 20-50
litri de apa pe zi pentru a-si
acoperi nevoile de baza. Din
acestia doar 5 litri sint folositi
pt baut si gatit;
• Poluarea apei in orasele mari
este mult mai acuta decat in
zonele rurale, iar 47% din
populatia lumii traieste in zone
urbane (2000);
• 85% din energia folosita la nivel
global in zona rurale se consuma
pentru uz casnic;
• Daca ai parti ale casei care nu-
ti sint izolate bine, poti pierde
cca 40% din caldura din casa.
DE CE SĂ REFOLOSEŞTI?

• Refoloseste hartia deja scrisa · Pentru ca aceasta prelungeste

pe o parte in loc de hartiute sau durata de viata a oricarui produs si
carnetele pentru notite noi. Poti deci incetineste producerea de gunoi;
sa-ti faci chiar tu carnetele din · Daca refolosesti hartia previi
ea sau s-o tai bucatele si s-o consumul excesiv al acesteia,
folosesti in locul biletelelor cu economisesti bani si energie si ajuti
lipici (post-it); mediul;
• Foloseste hartie si alte produse · Materialele din plastic pe care
de papetarie reciclate si nu noi. noi le aruncam la gunoi reprezinta peste
Uneori culoarea alba a hartiei nu 20% din cantitatea de deseuri menajere
are deloc conotatii pozitive...; si NU sunt biodegradabile (pot rezista
• Refoloseste pungile de plastic pe in mediu mii de ani);
cat posibil, sau foloseste plase · Tehnologiile de reciclare a
din panza; produselor din plastic sint foarte
• Cumpara si foloseste baterii scumpe si consumatoare de energie.
reincarcabile; · Pentru producerea bateriilor
• Cauta sa folosesti filtre de se foloseste cu 50% mai multa energie
cafea si alte aparate care se decat pot ele sa ofere consumatorului si
refolosesc si nu din cele de mai mult, ele contin substante toxice

16
 (cadmiu, mercur);
unica folosinta;
· Refolosirea textilelor previne
• Refoloseste prosoapele si hainele
producerea de gunoi si va ajuta sa
vechi pe post de carpe sau
economisiti bani. De asemenea, este o
presuri;
activitate creativa si placuta!
• Incearca sa refolosesti lenjeria
· Uneori nu este necesar ca
de pat veche sau rupta si sa
obiectele pe care le impachetam sa
faci ceva nou din ea (de
arate bine, deci le putem pune in cutii
exemplu, fa dintr-un cearsaf o
sau ziare vechi;
fata de perna);
· Stiti bine cat de mult
• Refoloseste ziarele vechi, cutiile
conteaza pentru o persoana
de carton si alte ambalaje din
dezavantajata social sa primeasca
hartie si carton ca sa
donatii in haine sau obiecte vechi,
impachetezi alte obiecte in ele
reutilizabile. Astfel, veti reusi sa
(chiar si intr-un magazin);
faceti de doua ori bine.
• Doneaza obiectele vechi, de
· Resturile de mancare pot fi
care nu mai ai nevoie (mobile,
foarte daunatoare daca sint depozitate
perdele, haine, covoare etc.)
in natura si probabil ca nimenui nu-i
mai degraba decat sa le arunci;
place sa simta efectele alimentelor care
• Doneaza mancarea neconsumata
se degradeaza astfel. Folositi-le pentru
sau da-o la animale, n-o arunca;
compost!
· Multe din componentele
• Refoloseste pe cat posibil
calculatoarelor contin substante toxice.
componentele calculatoarelor
In contextul avansarii tehnologiei,
vechi, reincarca tonerele de
producerea de deseuri electronice (e-
imprimanta. (un toner poate fi
waste) devine o problema din ce in ce
reincarcat cel putin de 3 ori).
mai mare.
RECICLEAZĂ! DE CE SĂ RECICLEZI?:

• Arunca separat hartia si • 20% din deseurile produse la

cartonul, cutiile de metal, sticla
si ambalajele de plastic (PET),
pentru a facilita reciclarea lor;
• Cauta tomberoanele speciale
pentru colectarea hartiei sau
solicita-le de la firma cu care
aveti contract pentru colectarea
gunoiului (salubrizare). Nu te
costa cu nimic mai mult,
deoarece va scadea astfel
nivelul judetului Bihor sunt hartie
si carton. Daca acestea se
amesteca cu resturi vegetale, nu
mai pot fi reciclate;
• 46% din deseurile pe care le
producem in Bihor sint de fapt
materie organica, usor de
reintrodus in circuitul natural –
daca nu este amestecata cu alte
tipuri de deseuri;

17
 cantitatea de deseuri pe care le
depozitezi in tomberoanele
generale.
• Daca ai gradina, incearca sa
amenajezi un spatiu unde sa faci
compost. Aceasta e o metoda
buna de-a recircula materiile
organice pe care le aruncam in
mod normal la un loc cu celelalte
gunoaie.
• Nu arde frunzele uscate din
gradina, ci aduna-le in gramezi
si lasa-le sa se descompuna.
Apoi le poti imprastia pe
pamant.
• Aduna cutiile de aluminiu si alte
obiecte din metal si du-le la fier
vechi sau cere colectarea lor.
Daca nu, lasa-le langa tomberon
si probabil ca vor fi luate de
persoane care traiesc din banii
primiti pe fier vechi.
• Du bateriile folosite la un centru
de colectare (de exemplu la
magazinul Selgros), dar mai ales
nu le arunca oriunde, deoarece
pot fi periculoase;
• Doneaza sau recicleaza-ti
telefonul mobil vechi, dar nu-l
arunca;
• Exista deja si in Romania firme
care aduna (si platesc!) cartuse
de imprimanta folosite pentru a
le recicla – gaseste-le la
sectiunea Servicii de mediu in
curand.
• Exista acum si in Oradea
containere speciale pentru PET
(sticle din plastic). Aduna
sticlele si arunca-le in aceste
tomberoane. Ele vor fi reciclate.
18
• Hartia reciclata sau cartonul
reciclat poate fi folosit la o
varietate de ocazii, sub forma
de carti de vizita, felicitari etc.
• Pentru producerea de hartie
reciclata se foloseste cu 60%
mai putina energie decat pt a
produce hartie noua;
• O gramada de compost este o
adevarata fabrica de pamant.
Resturile vegetale din casa, prin
descompunere in mediu, vor
genera humus. La fel si frunzele
din gradina.
• Metalele se obtin prin
prelucrarea minereurilor, proces
care cauzeaza o poluare masiva a
zonei unde se realizeaza si care
depinde de minerit. Mineritul si
aceste tehnologii au creat
probleme in multe comunitati din
Romania.
• Bateriile si acumulatorii contin
substante toxice si metale grele,
care distrug mediul si nu numai,
de aceea trebuie aruncate in
locuri special amenajate;
• In contextul in care mai putin de
1% din telefoanele celulare din
lume sunt reciclate sau
refolosite, mai mult de 500
milioane telefoane ajung la
gropile de gunoi.
• 93% din cartusele de imprimanta
pot fi reciclate. Aceasta
economiseste foarte mult spatiu
la gropile de gunoi si va ajuta sa
cheltuiti mai putini bani!
• 12% din deseurile produse in
Bihor sint mase plastice. Acestea
sint fabricate din materii prime
 epuizabile (petrol, carbune, gaz
natural).
• Producerea sticlei necesita o
cantitate enorma de energie, iar
obtinerea materiei prime (nisip)
• Nu arunca sticlele in gunoi! Orice
necesita excavare si distrugerea
sticla aruncata la gunoi va
mediului.
ajunge la groapa de gunoi, iar
oportunitatea reciclarii ei va fi
• Sticla reprezinta 6% din
irosita. Sticla trebuie colectata
deseurile produse in Bihor. In
separat, in functie de culoarea
general, operatorii de salubritate
ei.
NU colecteaza sticla, dar ar
putea-o face la cerere!! Exista
locuri in Oradea unde poti vinde
sticle.

Bibliografie
1. “Probleme globale ale omenirii. Starea lumii” - Brawn l., Editura
Tehnică, Bucureşti 1992.
2. “Protejarea aerului atmosferic” - Ursu P., Editura Tehnică, Bucureşti
1978.
3. “Manual de chimie” - Luminiţa Ursea, Elena Goiceanu, Cristian Tache,
Doina Bâclea, Editura Humanitas Educational Bucureşti 1999.
4. “Ecologie generală şi protecţia mediului’’ - Conf. Dr. Florina Bran, Prof.
dr. Ion Dincu, Editura ASE,Bucureşti 1998.
5. ’’Ecologie. Filozofia naturală a vieţii“ - Mircea Duţu, Editura Economică,
Bucureşti 1999.
6. “Mediul înconjurător. Poluare şi protecţie” - Sanda Vişan, Steliana
Creţu, Cristina Alpopi, Editura Economică, Bucureşti 1998.
7. www.oradeaverde.ro

19