Professional Documents
Culture Documents
Densitatea aerogelului este de 800 de ori mai mica decat cea a unei bucati de sticla de aceeasi marime.
Este constituit din bioxid de siliciu (ca sticla) si din... aer, acesta din urma putand ajunge la 99,8% din
total! Aerul este repartizat in pori invizibili cu ochiul liber, dar ponderalitatea extrem de redusa are si un
revers: materialul este fragil, astfel ca se farama chiar si numai daca cineva doreste sa-l tina intre degete.
Proprietatile mentionate au determinat alegerea aerogelului pentru a capta praf de comete. Acesta, avand o
viteza de 20.000 km/ora, pe un alt material s-ar distruge sau ar ricosa.De altfel, sonda spatiala „Stardust” a
colectat astfel de praf din cometa Wild 2, ceea ce-i va ajuta pe cercetatori sa incerce descoperirea naturii
materiei din care s-a format Sistemul Solar. Aceasta, deoarece, spre deosebire de planete, cometele au
evoluat foarte putin. In ciuda fragilitatii sale, totusi aerogelul are o „forta” incredibila. De pilda, un bloc de
numai 2,4 grame poate sustine o bucata de piatra de 1000 de ori mai grea decat el!
Labirintul fabulos al texturii aerogelului pune caldurii mari piedici in tentativa sa de a penetra materialul:
siliciu, aer, iar siliciu, iar aer... Motivul: caldura nu „agreeaza” trecerea dintr-un solid intr-un gaz sau
invers. Ar putea calatori prin reteaua de siliciu, insa „fumul inghetat” contine acest element doar in
proportie de cel mult 1%. Apoi, in textura mentionata, siliciul formeaza – spuneam – un labirint
halucinant. Caldura se stie ca se transmite prin vibratii produse in structura intima a materialului expus
sursei. Or, daca intr-un solid oarecare propagarea se face oarecum liniar, in aerogel ea se disperseaza la
fiecare „intersectie” a particulelor de siliciu, pierderile de caldura fiind enorme. De aceea, materialul in
discutie este de 5 ori mai eficace decat vata de sticla, desi structura lor este similara. Un exemplu: daca
deasupra unei flacari de 1900 grade C se aseaza o placa de aerogel, acesta absoarbe 800 grade C fara
probleme. E drept ca la un moment dat se va topi, insa pana atunci, pe suprafata lui poate rezista o floare
la fel de proaspata ca dupa ce a fost culeasa. Alpinista britanica Anne Parmenter a escaladat muntele
Everest incaltata cu ghete captusite cu un strat subtire de aerogel. „Singura problema a fost ca mi-era
foarte cald la picioare, ceea ce, de fapt, nu e o problema atunci cand esti alpinist”, a declarat Parmenter.
Firma Hugo Boss a testat si ea calitatile aerogelului pentru o linie de canadiene, insa nu prea au avut
succes pentru ca erau prea calduroase.
Imaginati-va un cub de aerogel cu latura de 2 centimetri. Care este suprafata lui? Veti spune ca 2 cm2 (4
cm2 x 6 fete), totusi raspunsul corect este 12.000 metri patrati; cam cat doua terenuri de fotbal! Nu e o
farsa: chiar daca porii sunt invizibili, suprafata lor interna ii face sa se afle in contact permanent cu
exteriorul. Privitor la aceasta proprietate neobisnuita, aerogelul de siliciu nu are o utilizare deosebita.
Exista insa in prezent aerogelii de carbon, pentru care ea e importanta, acestora adaugandu-li-se
„chalcogelii”, care contin sulf sau seleniu. Cei din urma au o veritabila super-putere: suprafata lor
capteaza metalele grele, cum este mercurul, care polueaza raurile si oceanele. De aici, interesul ca
suprafata respectiva sa fie cat mai mare. O proprietate care va face, probabil, in curand, din „chalcogeli”,
suveranii decontaminarii apelor (atat de) poluate.