Mecanica Fluidelor 1

CAPITOLUL 1

NO IUNI INTRODUCTIVE

1.1. Obiectul cursului

Dintre tiin ele fundamentale ale naturii cea mai veche este mecanica.
Mecanica studiaz cea mai simpl i mai larg întâlnit mi care, mi carea
mecanic .
Mecanica se împarte în trei mari diviziuni:
a. Mecanica general , care studiaz legile universale ale mecanicii i
aplica iile lor în studiul mi c rii punctului material, a sistemelor de puncte i a
corpurilor solide, rigide;
b. Mecanica solidelor deformabile, care studiaz deform rile pe care le sufer
corpurile solide sub ac iunea for elor care ac ioneaz asupra lor;
c. Mecanica fluidelor, care studiaz mi c rile fluidelor ideale sau reale,
incompresibile sau compresibile, precum i interac iunea dintre fluidele în
mi care sau repaus i corpurile solide cu care vin în contact.

Dezvoltarea mecanicii fluidelor s-a f cut pornind de la în elegerea propriet ilor

fluidelor i de la încercarea aplic rii legilor mecanicii i termodinamicii în
rezolvarea unor probleme practice, inginere ti.
Mecanica fluidelor se bazeaz pe cele cinci principii ale fizicii:
1. Conservarea masei;
2. Conservarea impulsului;
3. Conservarea momentului cinetic;
4. Conservarea energiei;
5. Principiul al doilea la termodinamicii.

Mecanica fluidelor se împarte în trei mari p r i: statica, cinematica i

dinamica fluidelor.
Statica fluidelor studiaz repausul fluidelor i ac iunile exercitate de
acestea asupra suprafe elor solide cu care vin în contact.
2 Anca Marina Marinov

Cinematica fluidelor studiaz mi carea fluidelor, f r considerarea for elor

care determin sau modific starea de mi care i a transform rilor energetice
produse.
Dinamica fluidelor studiaz mi carea fluidelor considerând for ele care
determin sau modific starea de mi care i transform rile energetice produse în
timpul mi c rii.
Fluidele sunt corpuri la care for ele de coeziune sunt foarte mici, astfel încât
deplasarea relativ a particulelor este foarte u oar . Aceast proprietate poart
numele de fluiditate.
Fluidele nu au form proprie, iar deformarea lor, f r reducerea volumului
poate fi produs de for e oricât de mici.
Datorit fluidit ii, fluidele iau forma recipien ilor.
Lichidele sunt fluide foarte pu in compresibile, iau forma vasului în care sunt
introduse, iar în contact cu un gaz au o suprafa liber .
Gazele sunt fluide care umplu întotdeauna întregul volum care le st la
dispozi ie, sunt foarte compresibile i pot r mâne în repaus numai într-un
recipient închis.

1.2. Modelul de fluid

Modelul constituie o imagine simplificat a unui fenomen real, f când
abstrac ie de caracteristicile secundare ale acestuia i p strând elementele
determinante.
Simplificarea fenomenului este f cut pentru a putea rezolva matematic
problemele rezultate din formularea matematic a modelului.
Prima aproxima ie necesar în construirea unui model de fluid este ipoteza
continuit ii. Aceasta presupune c un fluid are o structur continu la orice scar
i c toate m rimile asociate fluidului sunt func ii continue în domeniul ocupat de
fluid.
Fluidul este un mediu continuu deformabil.

Astfel structura molecular este înlocuit cu o structur continu , care asigur

existen a unei valori, a oric rei m rimi, în orice punct. De exemplu dac am
considera o structur molecular , într-un punct din spa iu, în care nu exist o
molecul , nu s-ar putea exprima viteza moleculei. Deci func ia v( x, y, z ) nu ar fi
continu .
Ipoteza continuit ii permite înl turarea acestei probleme de ordin matematic.
Astfel viteza într-un punct din spa iu va fi considerat ca fiind viteza medie a
 Mecanica Fluidelor 3

tuturor moleculelor care înconjoar punctul (de exemplu o sfer cu raz mai mare
decât distan a medie dintre dou molecule).
Dac într-un centimetru cub sunt n molecule, atunci distan a medie dintre 2
molecule este de ordinul n-1/3 cm.
Se poate calcula (Aplica ia 1) distan a medie dintre dou molecule de gaz
monoatomic aflat în condi ii normale de presiune i temperatur . Aceast distan
este de ordinul d ≈ 3 ⋅10-7 cm. Pentru un lichid, aceast distan este de ordinul d
< d0 = 3 ⋅ 10-8 cm (fig.1.1) Considerând un volum cu dimensiuni de acest ordin de
m rime (3 ⋅10-7 cm) se poate aprecia c propriet ile caracteristice mediului pot fi
definite într-un punct (centru de greutate al acestui volum extrem de mic).
Se consider a fi un mediu continuu acel mediu pentru care în orice volum V de
fluid (care con ine un num r suficient de molecule) efectele individuale ale
existen ei moleculelor asupra propriet ilor de densitate, temperatur i presiune
ale fluidului, sunt neglijabile.
inând seama de faptul c fluidul este un mediu continuu, densitatea, volumul
specific, viteza, accelera ia, presiunea sunt m rimi care variaz continuu i au
valori în orice punct din domeniul fluid. Ele vor fi m rimi continue i derivabile.

F
Gaz

Lichid

d0 = 3 ⋅10-8 cm

A B 10d0

Distan a dintre
d0 molecule

Fig. 1.1. Reprezentarea grafic a for elor de interac iune dintre molecule

Fie ∆D un domeniu foarte mic în raport cu cel mai mic domeniu care poate fi
analizat experimental.
4 Anca Marina Marinov

Dac se poate admite c în interiorul domeniului ∆D m rimile asociate

fluidului sunt egale cu valorile lor din centrul de greutate a lui ∆D, atunci
elementul de fluid din interiorul lui ∆D se nume te particul de fluid.
Exemple de modele simplificate:
• fluid u or-f r greutate,
• fluid ideal-lipsit de vâscozitate,
• fluid vâscos-cu vâscozitate,
• fluid incompresibil–la care volumul unei mase determinate de fluid nu se
schimb la varia ii de presiune,
• fluidul real-este compresibil i vâscos (lichidele sunt fluide
incompresibile i vâscoase, iar gazele sunt fluide u oare i compresibile)

1.3. For e i eforturi unitare

Fie, în interiorul unui fluid, un domeniu D de volum V i limitat de suprafa a
închis S.
Asupra fluidului din D se exercit dou tipuri de for e:
• for e masice
• for e de suprafa

∆ Fs
n
D
P P
∆S
S

a b c

Fig.1.2

For ele masice, Fm , sunt datorate unor cauze exterioare fluidului. Ele
ac ioneaz cu aceea i intensitate asupra materiei dintr-un element de fluid
suficient de mic. For ele masice sunt propor ionale cu masa ∆m a elementului
de fluid.
Se noteaz cu:
 Mecanica Fluidelor 5

F m = f ( r,t) ⋅ m = f ( r,t) ⋅ ⋅ V (1.1)

for a masic exercitat asupra unui element de fluid suficient de mic, de mas ∆m
i volum ∆V.
Func ia f ( r ,t) reprezint for a masic raportat la ∆m i exprim o for
masic unitar , r este vectorul pozi ie al centrului de mas al elementului de
fluid considerat, iar t este timpul.
Dac singura for masic ce intervine este greutatea, atunci f = g , unde g
este accelera ia terestr .
For ele de suprafa (sau de contact), FS , sunt exercitate asupra fluidului
din interiorul suprafe ei S de c tre fluidul din exteriorul lui S. Ele sunt for ele care
ar trebui aplicate fluidului din interiorul lui S, dac s-ar suprima fluidului din
exteriorul lui S i s-ar dori ca prin aceasta s nu se modifice evolu ia fluidului din
interiorul lui S.
Ipoteza continuit ii permite reprezentarea for elor de suprafa prin func ii
continue.
Fie ∆S un element, de arie ∆A, al suprafe ei S, iar P un punct al lui ∆S
(Fig.1.2.c). Sistemul de for e de suprafa exercitate asupra elementului ∆S se
reduce în punctul P la o for ∆ FS i la un cuplu M . Dac ∆S are dimensiuni
foarte mici, se poate face ipoteza c efectul cuplului M este neglijabil în raport
cu efectul lui ∆ FS .
For ele de suprafa fiind continuu repartizate pe suprafa a S, se admite c
F S → 0 când S → P ( → 0 ) , astfel încât exist limita
FS dFS
T = lim = (1.2)
A→0 A dA
T este efortul unitar (tensiunea) care se exercit în punctul P pe suprafa a S.
Principiul eforturilor unitare permite înlocuirea efectului fluidului din
exteriorul suprafe ei S, prin eforturile unitare T .

1.4 Presiunea

În cazul unui fluid în repaus for a F S este normal la elementul de

suprafa ∆S i anume
6 Anca Marina Marinov

FS = − FS ⋅n (1.3)

unde n este versorul normalei exterioare în punctul P la suprafa a S.

Dac F S nu ar fi normal la ∆S, ar exista o component în planul tangent
în P, la suprafa a S. Aceast component ar provoca deplasarea particulelor
situate în vecin tatea lui P (ar contraveni ipotezei repausului fluidului).
Semnul (-) reprezint faptul c for ele de suprafa ac ioneaz din exterior
spre interior. Fluidul, în condi ii normale, nu poate prelua trac iuni. Înlocuind
F S în rela ia efortului unitar, rezult :
FS ⋅n dF
T = lim − = − S n = −p⋅n (1.4)
A→0 A dA
dF
unde p = S este presiunea static din punctul P.presiunea static , p, este o
dA
m rime scalar .
În cazul fluidelor ideale în mi care, efortul unitar T este de asemenea normal
la elementul de suprafa considerat. Efortul unitar T nu are component
tangen ial , deoarece apari ia eforturilor tangen iale este condi ionat de existen a
propriet ii de vâscozitate.
În cazul fluidelor reale, în mi care, efortul unitar T are atât o component
normal cât i o component tangen ial . Componenta normal se datoreaz
presiunii i vâscozit ii, iar componenta tangen ial se datoreaz exclusiv
vâscozit ii.
Deci vom spune c presiunea este efortul normal de compresiune.

Teorem : Într-un fluid în repaus, într-un punct, exist un singur efort de

presiune, indiferent de orientarea suprafe ei de m sur .
Fie un element de fluid de forma unui cilindru circular drept (fig.1.3).
T 1 = − p1 ⋅ n 1 p1 ≥ 0
T 2 = − p2 ⋅ n 2 p2 ≥ 0
sunt eforturile unitare exercitate pe suprafe ele plane ∆S1 i ∆S2 de arii ∆A1 i ∆A2.
For a masic ce ac ioneaz asupra elementului de fluid este :
F m = f ⋅ ⋅ V = f ⋅ ⋅ A1 ⋅ l
Pentru ca elementul de fluid s r mân în repaus, este necesar i suficient ca
toate for ele ce îi sunt aplicate s formeze un sistem echivalent cu 0.
 Mecanica Fluidelor 7

Proiectând toate for ele pe axa ox:

S2 T 2
n2
α
T1 P Q
x
n1
S1
l

Fig. 1.3
rezult ecua ia
T1 ⋅ A1 − T2 A2 cos + f x l A1 = 0 .
Având în vedere faptul c
A2 ⋅ cos = A1 , i cum A1 ≠ 0 (putem împ r i cu A1 ).
Rezult :
T1 − T2 + f x l = 0
F când lungimea l s tind c tre 0 (Q≅P) rezult T1= T2 i deci
p1=p2 (1.5)
Unghiul α fiind oarecare, înseamn c în orice fluid aflat în repaus
intensitatea p a efortului unitar dintr-un punct oarecare nu depinde de direc ie.
În sistemul interna ional, SI, unitatea de m sur pentru presiune este Pascalul:
1 Pa = 1 N/m2.
8 Anca Marina Marinov

CAPITOLUL 2

PROPRIET ILE FIZICE ALE FLUIDELOR

A. Propriet ile comune tuturor fluidelor (lichide i gaze)

• Fluiditatea
• Densitatea
• Greutatea specific
• Existen a presiunii statice
• Compresibilitatea i elasticitatea
• Dilata ia termic
• Conductibilitatea termic
• Vâscozitatea

B. Propriet ile specifice lichidelor

• Existen a suprafe ei libere i a tensiunii superficiale

• Absorb ia i cavita ia

C. Propriet ile specifice gazelor

• Propriet ile termodinamice

2.1 Propriet ile comune tuturor fluidelor

2.2.1 . Fluiditatea
Fluidul se caracterizeaz prin aceea c în stare de repaus nu opune
rezisten la schimbarea lent a formei. Aceasta înseamn c el curge. Datorit
fluidit ii, fluidele iau forma recipientelor. Datorit fluidit ii, în stare de repaus,
for ele de leg tur interioare sunt for e normale. Dac ar exista componente
tangen iale, acestea ar pune fluidul în mi care.
 Mecanica Fluidelor 9

2.1.2 Temperatura
O mas de fluid izolat este în stare de echilibru termodinamic, dac în
interiorul ei toate m rimile fizice i chimice care caracterizeaz fluidul nu variaz
în spa iu i timp, la scar macroscopic .
Dou mase de fluid izolate i aflate în st ri de echilibru termodinamic au
aceia i temperatur dac , atunci când sunt puse în contact termic, (separate printr-
un perete ce permite numai transmisia c ldurii) r mân în echilibru termodinamic.
Temperatura unui fluid se determin în raport cu o temperatur de
referin . Aceast temperatur s-a ales punctul triplu al apei, adic temperatura
la care fazele solid , lichid i de vapori, ale apei, pot coexista în stare de
echilibru (273,16 K);
1
1K = din temperatura punctului triplu al apei.
273,15
În practic se utilizeaz 0C. 10C reprezint a suta parte din intervalul
determinat de temperatura de topire a ghe ii (00C) i temperatura de fierbere a
apei (1000C), la presiunea 1 At.
( 0 C) = T(K) − 273,15 = T(K) − 273 (2.1)
T= (2.2)
0
Punctul triplu al apei este situat la 0,01 C peste punctul de topire al ghe ii.

T(K) θ (0C)

373.15
1000C
Fig.2.1. Sc ri de temperatur
θ>0

273.15
0 0C
θ<0

2.1.3 Densitatea
Se consider un volum V , într-un domeniu fluid. Prin defini ie masa fluidului
con inut în acest volum este
m= ( )
ρ r , t ⋅ dV (2.3)
V
unde ρ este densitatea fluidului.
10 Anca Marina Marinov

Fie un volum elementar ∆V , având masa ∆m, densitatea punctual va fi:

m dm
ρ = lim = (2.4)
V →0 V dV

m
V V

y
x
Fig. 2.2.
Dac fluidul este omogen, densitatea sa medie este definit de rela ia
m
ρm = (2.5)
∆V
[ρ ]SI = ML−3 [ρ ]SI = kg/m3
[ρ ]ST = FT 2 L−4 [ρ ]ST = kgf ⋅ s 2 /m4
ρ apa = 10 3 kg/m3 = 1g/cm3 = 102kgf ⋅ s 2 /m4
la 40C ; 760 mm Hg
3 2 4
ρ aer = 1,2kg/m = 0,123kgf ⋅ s /m
Densitatea unui lichid variaz cu presiunea i temperatura:
ρ0
ρ= , (2.6)
1 − β ( p − p0 ) + α (T − T0 )
unde β este coeficientul de compresibilitate izotermic , iar este coeficientul
de dilatare volumic izobar .

2.1.4. Greutatea specific

Prin defini ie, greutatea specific a unui fluid, este:
G
γ = lim , (2.7)
∆V → 0 ∆V
dac fluidul nu este omogen i
 Mecanica Fluidelor 11

G
=
∆V
dac fluidul este omogen.
Rela ia dintre densitate i greutatea specific este:
G m⋅ g
= lim = lim = g ⋅ρ (2.8)
∆V → 0 ∆V ∆V → 0 ∆V
Câteva valori uzuale:
kgf 3 N
ap = 1000 3 = 9 ,81 ⋅ 10
m m3
kgf N
aer = 1,2 3 = 9 ,81 ⋅ 1,2 3
m m

2.1.5. Ecua ia de stare

Starea de echilibru termodinamic al unei mase de fluid poate fi caracterizat
prin trei m rimi de stare: p, ρ, T sau (p, V, T) numite: parametrii de stare.
Între aceste m rimi exist o leg tur de forma:
F(p, V, T) = 0 sau f (p, ρ , T) = 0 (2.9)
numit ecua ia de stare.
Pentru gaze perfecte se consider valabil legea lui Clapeyron:
m
p ⋅V = R ⋅T (2.10)
M
în care R este constanta universal a gazului perfect (R= 8314 J/kmol K), m -
masa gazului (kg), iar M-masa kilomolar (kg/kmol).

Tabelul 2.1. Valorile masei kilomolare pentru câteva gaze

Gaz aer N2 CO2 O2 H2
M 29 28 44 32 2
(kg/kmol)

Pentru aceea i mas m, în st ri diferite de presiune, volum i temperatur ,

este valabil o rela ie de forma:
p1 ⋅ V1 p 2 ⋅ V2
= (2.11)
T1 T2
Prin transformare simpl se în elege acea transformare în care una din
m rimile de stare r mâne constant .
12 Anca Marina Marinov

Transformarea izoterm (T = const) – Boyle Mariotte este descris de

rela ia:
p1 p 2
p1 ⋅ V1 = p 2 ⋅ V2 sau = (2.12)
ρ1 ρ 2
Transformarea izobar (p = const) – Gay - Lussac este descris de rela ia:
V1 V2
= sau ρ1 ⋅ T1 = ρ 2 ⋅ T2 (2.13)
T1 T2
Transformarea izocor (V = const) este descris de rela ia:
p1 p 2
= (2.14)
T1 T2
Transformarea politropic (procesul termodinamic în care c ldura specific
r mâne constant ) este descris de rela ia:
p1 p 2
p1 ⋅ V1n = p 2 ⋅ V2n = const. sau = = const (2.15)
ρ1n ρ n2
Transformarea adiabatic ((procesul termodinamic în care transform rile
se fac f r schimb de c ldur cu exteriorul) poate fi descris matematic prin:
p1 p 2
p1 ⋅ V1k = p 2 ⋅ V2k = const. sau = = const. (2.16)
ρ1k ρ k2
Cp
k = unde: Cp -c ldura specific la p=const. CV - c ldura specific la
CV
V=const. Între Cp i CV exist rela ia: Cp - Cv = R (Robert Mayer)
În figura 2.3 sunt reprezentate grafic toate transform rile unui gaz perfect.
p
n=0 (izobar )
p1=p2

n<1

n=1 (izoterm )
n=∞ (izocor ) p1V1=p2V2
V1=V2 n=k

Fig.2.3.
 Mecanica Fluidelor 13

2.1.6. Compresibilitatea izoterm i dilata ia termic

La lichide se constat experimental c în cazul unei transform ri izoterme (T
= const.) i a unor varia ii de presiune suficient de mici este valabil rela ia:
∆V = −β ⋅ V0 ⋅ p ( β > 0 ) (2.17)
sau
V = V0 ⋅ [1 − β ⋅ ( p − p0 )] .
Aceast rela ie descrie compresibilitatea izotermic a lichidelor. β este
coeficientul de compresibilitate izotermic . Semnul (-) arat c unei cre teri a
presiunii îi corespunde întotdeauna o mic orare a volumului.
La lichide, în cazul unei transform ri izobare (p = const):
∆V = ⋅ V0 ⋅ T (2.18)
sau
V = V0 ⋅ [1 + ⋅ (T − T0 )] (2.19)
Aceast rela ie descrie dilatarea termic a fluidelor. este coeficientul de
dilatare volumic izobar . Acesta este pozitiv pentru toate lichidele cu excep ia
apei.
Apa prezint anomalia de a avea volumul minim la 40C, adic 2770K. Deci
> 0 sau < 0 dup cum T < 2770K sau T > 2770K.
Pentru o transformare general de la ( p0 ,V0 ,T0 ) la ( p ,V ,T ) , se poate scrie
rela ia:
V = V0 ⋅ [1 − β ⋅ ( p − p0 ) + ⋅ (T − T0 )] (2.20)
respectiv,
ρ0
ρ= (2.21)
1 − β ⋅ ( p − p0 ) + ⋅ (T − T0 )
sau dac se dezvolt în serie i se pastreaz primul termen:
ρ = ρ 0 ⋅ [1 + β ⋅ ( p − p0 ) − ⋅ (T − T0 )] (2.22)
Aceasta este ecua ia de stare pentru lichide.
Pentru ap :
β = 4,7 ⋅ 10 −10 m 2 /N
= 1,8 ⋅ 10 -41/K
În cazul compresibilit ii izoterme, coeficientul de compresibilitate cubic β
sau modulul de compresibilitate
14 Anca Marina Marinov

1 dV
β =− ⋅ (2.23)
V dp

∆V p

V0

p + p
Fig. 2.4.

Mic orarea volumului prin compresiune este elastic , astfel încât dup
înl turarea cre terii presiunii, volumul revine la valoarea ini ial .
Inversul modulului de compresibilitate este modulul de elasticitate.
1
E = = (modulul lui Young) (2.24)
β
Cu cât E este mai mare cu atât materialul este mai rigid. Dac se ine seama
c m = ⋅ V = const . (masa fluidului este constant ):
dm = 0 (2.25)

d (ρ ⋅ V ) = 0 → ρ ⋅ dV + V ⋅ dρ = 0
V
dV = − ⋅ dρ
ρ
1 V dρ
β= ⋅ ⋅ , (2.26)
V ρ dp
[β ]SI = 1
[ p]SI
 Mecanica Fluidelor 15

1 dp
E= = ρ⋅ (2.27)
β dρ
Propagarea sunetului într-un mediu fluid este un fenomen care poate fi
explicat numai în cazul în care se admite c fluidul este compresibil.
Viteza c, de propagare a sunetului într-un mediu fluid cu modulul de
elasticitate E i densitatea ρ este dat de formula lui Newton:
E dp dp
c= dac E = ρ →c= (2.28)
ρ dρ dρ
c poart denumirea de celeritate.
dρ
Dac s-ar fi presupus fluidul incompresibil, = 0 , ar fi rezultat c viteza
dp
sunetului este infinit , adic varia iile de presiune s-ar transmite instantaneu în
masa fluidului, ceea ce este contrar rezultatelor experimentale. Gazele sunt
considerate compresibile, iar lichidele incompresibile.
Sunt cazuri în care apari ia unor unde de presiune în interiorul lichidului au
ca rezultat formarea unor trenuri de unde ce se propag cu vitez finit , numit
celeritatea undei (lovitura de berbec care apare la manevrarea brusc a vanelor).

2.1.7. Vâscozitatea
Fie dou pl ci paralele, ca în figura 2.5. Placa P este fix iar placa P’ este
mobil , având viteza V. Dac între cele dou pl ci se afl un fluid se constat
experimental c primul strat de fluid (1) ader la placa P’(nu alunec ), iar ultimul
strat (k) ader la placa P (nu alunec ). Fluidul dintre cele dou pl ci se mi c cu
viteza v(y), variabil între 0 i V. Astfel în fluidul dintre pl ci apare un gradient de
dv V
vitez = , în cazul fluidelor newtoniene. Exist unele fluide pentru care
dy h
acest gradient nu este constant. Aceste fluide se numesc nenewtoniene. Într-un
mic interval de timp, t, o linie vertical , imaginar , AB, aflat în fluid, se va roti
cu un unghi .(deforma ie unghiular , tangen ial )
δa Vδt
tg δβ ≈ δβ = =
h h
Astfel, se observ c deforma ia unghiular este o func ie de for a de trac iune F
(care imprim viteza V, dar i de timp (la solide depinde doar de F).
Vom considera viteza de deformare tangen ial
δβ V
γ = lim =
δt → 0 δt h
16 Anca Marina Marinov

P’ V B a C
F
1
v(y)
2

3 h

4 dy
k-1

x
P A
dv

Fig.2.5

Experimental se constat c pe m sur ce efortul tangen ial cre te

(τ = F ), viteza de deformare tangen ial cre te propor ional cu acesta.
Aria placii
V dV
τ ≈γ = =
h dy
Acest rezultat arat c pentru fluidele newtoniene (ap , ulei, petrol, aer), efortul
tangen ial i viteza de deformare tangen ial pot fi legate printr-o rela ie de forma
dV
τ =η
dy
η poart numele de vâscozitate absolut sau vâscozitate dinamic sau coeficient
dinamic de vâscozitate. Aceast m rime depinde de fluid, iar pentru un fluid dat
depinde de temperatur .
Dac moleculele unui fluid în mi care se deplaseaz relativ una fa de alta,
pe suprafa a lor de contact apar for e care caut s împiedice mi carea. Aceste
for e pot fi considerate analoage for elor de frecare care se întâlnesc în mi carea
relativ a dou suprafe e solide în contact.
Prin urmare, dac fluidul este în mi care, în diferitele plane de separa ie apar
eforturi tangen iale care se opun varia iei formei volumului considerat, frâneaz
mi carea i modific reparti ia vitezelor.
 Mecanica Fluidelor 17

Apari ia acestor eforturi tangen iale este atribuit unei propriet i a fluidelor
reale, numit vâscozitate.
Experimental se studiaz mi carea unui volum de lichid cuprins între dou
pl ci plane, paralele, de suprafa mare P i P’.

n P’ V F
1 -τ
2 τ
v(y) -τ
τ
3 h -τ
4 dn τ
-τ
k-1 τ
-τ
k τ
-τ
x
P
dv
Fig.2.6.

Se presupune c volumul de lichid dintre pl ci este alc tuit din mai multe
straturi lamelare, paralele. Stratul (1) ader la suprafa a pl cii superioare i se
deplaseaz cu aceea i vitez V. Dup un scurt interval de timp, cel de-al doilea
strat se pune în mi care i atinge în final o vitez ceva mai mic decât V. În planul
de separa ie dintre (1) i (2) apare o for tangen ial prin care stratul (1)
ac ioneaz asupra stratului (2) în sensul acceler rii iar stratul (2) asupra stratului
(1), în sensul frân rii. Ultimul strat (k) este aderent la placa fix . Experimental se
constat o reparti ie liniar a vitezei (ipoteza lui Newton).
Vâscozitatea se manifest deci prin prezen a unor eforturi tangen iale care
dau o rezultant ce se opune mi c rii pl cii superioare.
În urma experien elor a rezultat c for a rezultant raportat la aria pl cii este
propor ional cu viteza v i invers propor ional cu distan a h dintre pl ci.
v
τ=η (2.29)
h
Dac se consider dou straturi de lichid de grosime infinit mic , dn, care
alunec unul fa de altul cu viteza relativ dv, rezult c efortul tangen ial care
apare pe suprafa a de separa ie dintre cele dou straturi este propor ional cu
dv
gradientul vitezei . Rela ia:
dn
18 Anca Marina Marinov

dv
τ=η (2.30)
dn
este cunoscut sub numele de legea lui Newton.
Prin vâscozitate se în elege proprietatea unui fluid de a prezenta tensiuni
interioare tangen iale la oricare element de suprafa care separ dou por iuni de
fluid aflate în mi care relativ local de alunecare una fa de cealalt .

-τ v+dv
1
dn

τ 2 v

Fig.2.7.

For a F de frecare vâscoas se va calcula cu formula:

dv
F =τ ⋅ A =η ⋅ ⋅ A (2.31)
dn
unde A este aria suprafe ei, iar η este numit coeficientul dinamic de vâscozitate al
fluidului. η depinde de natura fluidului i caracterizeaz proprietatea de
vâscozitate a acestuia.
Dimensional:
[η ]SI = ML−1T −1
η SI
= 1kg/m ⋅ s = 1Ns/m 2 = 1Pa ⋅ s
η CGS
= 1g/cm ⋅ s = 1Poise
M rimea
η
υ= poart numele de coeficient cinematic de vâscozitate.
ρ
υ SI = L2 T −1
υ SI
= m 2 /s; υ CGS
= 1cm 2 /s = 1Stockes

În practic vâscozitatea conven ional se m soar în grade de vâscozitate

grade Engler (Europa), grade Redwood (Anglia), grade Saybolt (US).
 Mecanica Fluidelor 19

Vâscozimetrele sunt aparate folosite pentru m surarea vâscozit ii. În cazul

vâscozimetrelor de tip:
- Engler: se determin raportul dintre timpul de scurgere a 200 cm3 din lichidul
studiat i timpul de scurgere a 200 cm3 ap la 200C, printr-un orificiu cu diametrul
2,9 mm, al unui recipient tipizat (raportul = vâscozitatea cinematic în grade
Engler, υ 0E);
- Redwood: se determin timpul de scurgere a 50 cm3 de lichid dintr-un vas
cilindric de d = 46,5 mm printr-un orificiu de 1,6 mm. Acest timp se exprim în
secunde Redwood i reprezint o reperare conven ional a vâscozit ii.
Similar este i vâscozimetrul Saybolt (rezult vâscozitatea în secunde
Saybolt).
Vâscozitatea variaz în func ie de temperatur . La lichide vâscozitatea scade
cu temperatura, iar la gaze vâscozitatea cre te cu temperatura.

ν, [m2/s] - ap ν, [m2/s] - aer

-6
2.0 ⋅ 10 0.4 ⋅ 10 -4

1.5 ⋅ 10 -6 0.3 ⋅ 10 -4
aer

1.0 ⋅ 10 -6 0.2 ⋅ 10 -4

ap
0.5 ⋅ 10 -6 0.1 ⋅ 10 -4

0 20 40 60 80 100 [°C]
10 30 50 70 90

Fig.2.8.

Pentru ap la 00C i 1 At:

η = 1,791 ⋅ 10 −3 Pa ⋅ s = 1,791 ⋅ 10 −2 P
υ = 1,791 ⋅ 10 −6 m 2 /s = 1,791 ⋅ 10 −2 St
Pentru aer:
η = 1,62 ⋅ 10 −5 Pa ⋅ s = 1,62 ⋅ 10 −4 P
υ = 1,37 ⋅ 10 −5 m 2 /s = 1,17 ⋅ 10 −1 St
Un fluid a c rui vâscozitate se neglijeaz se nume te fluid ideal.
20 Anca Marina Marinov

Aplica ii

2.1 S se calculeze temperatura aerului în grade Fahrenheit pentru urm toarele

valori (oC). Care vor fi temperaturile absolute corespunz toare, pe scara Kelvin
i pe scara Rankine.

(oC) 0 10 20 30 40 50 100
(oF)
T(K)
T(oR)

R spuns:
Rela iile de calcul sunt:
( ) ( )
T o R = θ o F + 460,

T(K ) = θ( C ) + 273,
o

( )
θ oF =
9 o
5
( )
θ C + 32,

( )
θ oC =
5 o
9
[( )
θ F − 32 . ]
În urma calculelor s-au ob inut urm toarele rezultate:

(oC) 0 10 20 30 40 50 100
(oF) 32 50 68 86 104 122 212
T(K) 273 283 293 303 313 323 373
T(oR) 492 510 118 136 564 582 672

2.2. Câte molecule sunt con inute într-un volum de 1 cm3 de gaz monoatomic
aflat în condi ii normale de temperatur i presiune. Care este distan a d dintre
dou molecule din acest volum?

p0 = 1 atm = 760 mm Hg
T0 = 00 C = 273 K
R = 8314 J / kmol ⋅K
NA = 6⋅1026 molecule / kmol (num rul lui Avogadro)
Vx = 10-6 m3 (1 cm3)
 Mecanica Fluidelor 21

p0 = 760 mm Hg = 0,76 m ⋅ρHg⋅g = 0,76 m ⋅ 13,56 ⋅ 103 kg/m3 ⋅ 9,81 m/s2 =

=1,0109⋅105 N/m2
m
p0 ⋅ V0 = ⋅ R ⋅ T0
M
m=M
J
8314 ⋅ 273K
R ⋅ T0 kmol ⋅ K
V0 = = = 22 ,45m 3 / kmol
p0 N
1,0109 ⋅ 105
m2
molecule
10 − 6 m3 ⋅ 6 ⋅ 10 26
Vx ⋅ N A kmol = 26 ,72 ⋅ 1018 molecule într-un cm3
nx = =
V0 3
m
22 ,45
kmol
d x = n x −1 / 3 = 0 ,112 * 10 −6 cm

2.2 Un gaz cu masa molar M = 44 kg/kmol se afl la presiunea de 0,9 MPa

i la o temperatur de 200C. S se calculeze densitatea gazului.
m
p ⋅V = ⋅ R ⋅T
M
N kg
0 ,9 ⋅ 106 2 ⋅ 44
m p⋅M m kmol
ρ= = = = 16 ,26kg / m3
V R ⋅ T 8315 J
⋅ 293K
kmol ⋅ K

2.3 Ce mas de monoxid de carbon este con inut într-un volum de 100 l, la
temperatura de 200C i la o presiune de 200 kPa. M (CO) = 28 kg/kmol

N kg
200 ⋅ 10 3 ⋅ 100 ⋅ 10 − 3 m 3 ⋅ 28
p ⋅V ⋅ M 2 kmol
m= = m = 0,2298kg
R ⋅T J
8315 ⋅ 293 K
kmol ⋅ K

2.4 Un rezervor con ine 1 kg de aer la 300C i 9 MPa. Care este presiunea
gazului la 1100C, dac în rezervor se adaug 1,5 kg de aer.
22 Anca Marina Marinov

a. m1 = 1 kg,
T1 = 273 + 30 = 303K,
p1 = 9 ⋅106 N /m2
m
p1 ⋅ V = 1 ⋅ R ⋅ T1
M
b. m2 = 2,5 kg, T2 = 273 + 110 = 383K, p2 = ?
m
p2 ⋅ V = 2 ⋅ R ⋅ T2
M
p1 m1 T1
= ⋅
p2 m2 T2
m T N 2 ,5 383
p2 = p1 2 ⋅ 2 = 9 ⋅ 10 6 ⋅ = 28,44 ⋅ 10 6 N / m 2
m1 T1 2
m 1 303
3
2.5 Un rezervor cu volumul V = 1 m con ine aer comprimat la presiunea
relativ pr = 4 bar. Temperatura aerului este t = 20 0 C. S se determine:
a) Ce presiune relativ absolut este în rezervor;
b) Ce densitate are aerul din rezervor;
c) Ce mas de aer este în rezervor;
d) Care este densitatea relativ a aerului din rezervor;
e) Care este densitatea aerului la temperatura de 15 0 C i presiune atmosferic
normal ( pat );
f) Ce mas de aer ar fi con nut în rezervor în acest caz ( t1 = 150 C i pat )
R
Se cunosc: = 286,9 J/Kg ⋅ K , pat = 1,0133 ⋅ 10 5 N/m 2
M
a) p = pat + pr = 1,0133 ⋅ 10 5 + 4 ⋅ 10 5 = 5,0133 ⋅ 10 5 N/m 2
m
b) pV = RT
M
ρ= =
m pM
=
p
=
( pr + pat )
V RT R R
T (t + 273)
M M
5,0133 ⋅ 10 5 N/m 2
ρ= = 5,964 Kg/m 3
J
286,9 (20 + 273)K
Kg ⋅ K
Kg
c) m = ρV = 5,964 3 ⋅ 1 m 3 = 5,964 Kg
m
 Mecanica Fluidelor 23

Kg
ρ aer 5,964 m 3
d) ρ r = = = 0,005964
ρ apa 3 Kg
10 3
m
1,0133 ⋅ 105
e) ρ150 C = = 1,226 Kg/m3
286,9(273 + 15)
f) m = ρV = 1,226 Kg
2.6 Care este raportul dintre densitatea aerului la t1 = 150 C i cea la
t 2 = 20 0
C, la presiune atmosferic normal ?
m
pV = RT
M
m pM p
ρ= = =
V RT R
T
M
pat 1,0133 • 10 5 1,0133 • 105
ρ1 = = = = 1,226 Kg/m 3
R
(t1 + 273) 286 ,9 ⋅ (273 + 15 ) 286 ,9 ⋅ 288
M
pat 1,0133 • 10 5 1,0133 • 10 5
ρ2 = = = = 1,205 Kg/m 3
R
(t 2 + 273) 286 ,9 ⋅ (20 + 273 ) 286 ,9 ⋅ 293
M
Kg
1,226 3
ρ1 m = 1,017
=
ρ 2 1,205 Kg
m3

2.7 Dac densitatea unui fluid este 3g/cm3, care este volumul specific,
greutatea specific i densitatea relativ ?

V V 1
a) volumul specific : v = = =
m ρ ⋅V ρ

v=
1
= 0 ,33cm 3
/ g = 0 ,33
(
10 − 2 ) m 3
3
= 0 ,33 ⋅ 10 − 3 m 3 / kg
3 g / cm 3 10 − 3 kg
24 Anca Marina Marinov

b) greutatea specific : γ = ρ ⋅ g
3 ⋅ 10 −3 kg
γ = ρ ⋅ g = 3 g / cm 3 ⋅ 9 ,81m / s 2 = ⋅ 9 ,81m / s 2 = 29 ,43 ⋅ 10 3 N / m 3
(10 ) m3
−2 3

ρ γ
c) densitatea relativ ρ r = =
ρa γ a
ρ a = 103 kg / m3 = 1g / cm3
ρ γ 3 g / cm3
ρr = = = =3
ρ a γ a 1g / cm3

2.8 Un amestec este alc tuit din α1 = 40% petrol cu densitatea ρ1 = 790 kg/m3 i
α2 = 60% p cur cu ρ2 = 890 kg/m3. S se determine densitatea ρ a amestecului
dac :
a) procentele αi (i = 1,2) sunt din masa m a amestecului, αi = mi/m;
b) procentele αi (i = 1,2) sunt din volumul V al amestecului, αi = V i/V .

Rezolvare:

Volumul amestecului este V = V1+V2 iar masa amestecului este m =

m1+m2.
m m
a) Prin defini ie densitatea amestecului este = . Înlocuind 1 = 1 i
V m
m2
2 = în expresia volumului amestecului se ob ine:
m
m m m 1
= = = =
V m1 m2 m m1 1 m2 1 1
+ 2
+ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅m
1 2 m m 1 m 2 1 2

Pentru datele problemei rezult

1 kg
= = 847,1 3
0,4 0,6 m
+
790 890
 Mecanica Fluidelor 25

V1 V
b) Înlocuind 1 = i 1 = 2 în formula densit ii amestecului se ob ine
V V
m m1 + m2 ⋅ V + 2 ⋅ V2 V V
= = = 1 1 = 1⋅ 1 + 2 2 = 1⋅ 1+ 2⋅ 2
V V V V V
Pentru datele problemei se ob ine
kg
= 0,4 ⋅ 790 + 0,6 ⋅ 890 = 850
m3

2.9. Un rezervor con ine V1 = 27,42 m3 i ei având densitatea ρ1 = 842 kg/m3 i V2

= 18,96 m3 i ei având densitatea ρ2 necunoscut . Densitatea amestecului este ρ =
863 kg/m3. S se calculeze densitatea ρ2.

Rezolvare:
m
Prin defini ie densitatea este egal cu ρ = , în care m este masa
V
amestecului, m = m1+m2 i V este volumul amestecului, V = V1+V2.
m + m2 ⋅ V + 2 ⋅ V2
= 1 = 1 1
V1 + V2 V1 + V2
Din aceast rela ie scoatem ρ2,

ρ2 =
(V1 + V2 ) − 1 ⋅ V1 = V1 + 1 − V1
1
V2 V2 V2
Prin înlocuire numeric se ob ine
27,42 27,42 kg
2 = 863 + 1 − 842 = 893,367 3
18,96 18,96 m

2.10. Pentru a ob ine lichid de acumulator cu densitatea relativ 1,28 se amestec

ap distilat i acid sulfuric pur cu o densitate de 1840kg/m3. S se calculeze:
a) raportul volumelor celor dou componente;
b) volumele de ap i acid necesare pentru 5l de amestec;
c) procentele de mas ale componentelor, când amestecul se realizeaz prin
cânt rirea lor i nu volumetric.

Rezolvare:
Expresia densit ii relative a amestecului este
26 Anca Marina Marinov

ρamestec
ρ rel =
ρapa
i este cunoscut ρrel = 1,28 kg / m3 .Rezult ρamestec = 1,28 ⋅ 103 kg / m3
m + m2
Prin defini ie, densitatea amestecului se calculeaza ρamestec = 1 .
V1 + V2
m m
Densitatea apei distilate ρ1 = 1 i a acidului sulfuric ρ 2 = 2 .
V1 V2
V
ρ1 1 + ρ2
ρ V + m 2 V2 V2
a) ρamestec = 1 1 =
V1 + V2 V1
+1
V2
de aici rezult c
V1 ρ2 − ρamestec 1840 − 1280
= = =2
V2 ρamestec − ρ1 1280 − 1000
b) Pentru 5l de amestec se vor folosi:
V1 + V2 = 5 l
V
i 1 =2
V2
astfel se ob ine
5
V2 = l , V2 = 3,33 dm3
3
i
10
V1 = l , V1 = 1,66 dm3
3

m1 m
c) Procentele de mas ale componentelor vor fi i 2.
m m
Densitatea amestecului în func ie de aceste procente se poate scrie
 Mecanica Fluidelor 27

m1
+1
m1 + m 2 m2
ρamestec = =
m1 m 2 m1 1 1
+ ⋅ +
ρ1 ρ 2 m 2 ρ1 ρ 2
m1 ρamestec ρ
− 1 = 1 − amestec
m2 ρ1 ρ2
ρamestec
1−
m1 ρ2
=
m 2 ρamestec − 1
ρ2
numeric
1280
1−
m1 1840 = 0,3043 = 1,087
=
m 2 1,28 − 1 0,28
m m1 0,3043
α1 = 1 = = = 0,5208
m m1 + m 2 0,3043 + 0,28
respectiv
m m2 0,28
α2 = 2 = = = 0,4792
m m1 + m 2 0,3043 + 0,28
Deci procentele de mas ale celor dou componente sunt 52,08 % apa i 47,92 %
acid sulfuric.

2.11. Un compresor aspir i refuleaz un debit masic Qm = 3 kg/min, la

temperatura θ =17°C i la presiunea atmosferic patm = 750 mmHg. Aerul este
refulat într-un rezervor al c rui volum este V = 8,5m3. Dup cât timp se va ridica
presiunea în rezervor la p2 = 7 at, admi ând o comprimare
izoterm .(R=8314J/kmol K ).

Rezolvare:

Ini ial în rezervor se afl o mas m1 de gaz la presiunea ini ial p1 =patm i
m
temperatur T1, pentru care legea gazelor perfecte este p1V = 1 RT1 .
M
Dup un interval de timp t în care s-a introdus o mas
∆m = m2-m1
28 Anca Marina Marinov

dar ∆m = Q m ⋅ t
în rezervor se va afla o mas m2 la presiunea p2 i temperatura T2. În acest caz
m
p 2 V = 2 RT2 .
M
p VM p VM
Se presupune T1= T2. Putem scrie m1 = 1 1 i m 2 = 2 2 , prin
RT RT
diferen a lor rezult
p 2 p1 V ⋅ M
− = Qm ⋅ t
T T R
Timpul dup care presiunea din rezervor va fi
V⋅M
t = (p 2 − p1 ) ,
RTQ m
respectiv

t=
( )
7 ⋅ 9,81 ⋅ 10 4 − 0,75 ⋅ 13,6 ⋅ 103 ⋅ 9,81 ⋅ 8,5 ⋅ 29
= 1199,52s = 19,99 min
3
8314 ⋅ (273 + 17 ) ⋅
60

2.12 Vîscozimetrul din figur este un aparat folosit pentru determinarea

vîscozit ii lichidelor. El este format din doi cilindri coaxiali între care se afl
lichidul a c rei vîscozitate dorim s o determin m. Cilindrul interior se rote te cu
vitez unghiular cunoscut , iar cel exterior este în repaus. Dac se poate m sura
momentul for ei care pune în mi care cilindrul interior (M), se poate determina
coeficientul de vîscozitate dinamic , folosind legea de varia ie a efortului
tangen ial în func ie de viteza tangen ial a cilindrului interior (legea lui Newton).
S se determine puterea consumat pentru rotirea cilindrului interior (pentru
învingerea frec rilor vîscoase).
L = 0 ,225m ; De = 0 ,15m ; Di = 0 ,14478m ; n = 50rot / min ; M = 0 ,0667 N ⋅ m
De − Di
De − Di = 0 ,00522m = 5,2mm ; = 0 ,00261m
2
v = ω ⋅ Di / 2

π⋅n
ω= (rad / s ) = 5,235rad / s
30
 Mecanica Fluidelor 29

∂v v−0 2⋅v
F =η A = η⋅ A = η ⋅ π ⋅ Di ⋅ L
∂n De − Di De − Di
2

De L

Di
vx → →
n v
(De-Di)/2

Fig. 2.9
30 Anca Marina Marinov

Di ηπDi2 Lv ηπDi2 LωDi ηπDi3 Lω

M =F = = =
2 De − Di 2 ⋅ (De − Di ) 2 ⋅ (De − Di )

η=
2 ⋅ M (De − Di )
=
(
2 ⋅ 0 ,0667 N ⋅ m ⋅ 5,22 ⋅ 10 − 3 m ) = 0 ,062 Pa ⋅ s
πDi3 Lω π ⋅ (0 ,14478)3 m 3 ⋅ 0,225m ⋅ 5,235rad / s
Puterea pierdut prin frecare vîscoas este:
P = ω ⋅ M = 0 ,0667 N ⋅ m ⋅ 5,235rad / s = 0 ,349W

2.13 Un fluid cu vîscozitate dinamic η = 0,146kg / (m ⋅ s ) se afl între dou

pl ci paralele de mari dimensiuni, aflate la distan h una fa de cealalt . S se
calculeze for a necesar pentru a imprima o vitez v, unei pl ci p trate cu latura l,
aflate:
a) la jum tatea distan ei dintre pl ci
b) la distan a h1 de una din pl ci, respectiv h2 de cealalt .
Presupunem o varia ie liniar a vitezei.

h/2 τ2 → h =0,00635m
F x
v = 0,0254m/s
τ1 → → l = 0,0762m
v ( n)
h/2
l
v η = 0,146kg / (m ⋅ s )

Fig.2.10
dv
F = τ ⋅ A = η⋅ ⋅ A
dn
v−0 2
a) F1 = τ1 ⋅ A = η ⋅l
h
2
v−0 2
F2 = τ 2 ⋅ A = η ⋅ ⋅l
h
2
2 2 4
F = F1 + F2 = η ⋅ v ⋅ l 2 + = η⋅v ⋅l2
h h h
 Mecanica Fluidelor 31

kg 0 ,0254m / s
F = 0 ,146 ⋅ ⋅ (0 ,0762 )2 m 2 ⋅ 4 = 0 ,01356 N
m ⋅ s 0 ,00635m
b)

→
n h1 = 0 ,001585m
h2 = 0,004765m
→ v 2
h1 τ2 F x F1 = τ1 ⋅ A = η ⋅ ⋅l
h1
τ1 → →
h2 v v ( n) v 2
l F2 = τ 2 ⋅ A = η ⋅ ⋅l
h2

Fig.2.11

1 1
F = F1 + F2 = η ⋅ v ⋅ l 2 + = 0 ,018 N
h1 h2

2.14 S se determine vâscozitatea uleiului aflat între arborele i cuzinetul din

fig.2.11, dac o for axial F imprim arborelui o vitez axial v.

→
n

v = 0,1m/s
D = 75mm
F = 100N
∆n=0,07mm

L=200mm

Fig.2.12
32 Anca Marina Marinov

F = η⋅
dv
A = η⋅
(v − 0 ) ⋅ π ⋅ D ⋅ L
dn ∆n
F ⋅ ∆n 100 N ⋅ 0 ,07 ⋅ 10 −3 m
η= = = 1,485 N ⋅ s / m 2
− 3 −
v ⋅ π ⋅ D ⋅ L 0 ,1m / s ⋅ π ⋅ 75 ⋅ 10 m ⋅ 200 ⋅ 10 m3

2.15. La temperatura de lucru de 60°C, vâscozitatea m surat a unui ulei pentru

lag re este 3,33 grade Engler, iar densitatea lui este de 875kg/m3. S se calculeze:
a) vâscozitatea cinematic ;
b) vâscozitatea dinamic .

Rezolvare:

a)Vâscozitatea cinematic se determina cu rela ia

2
6,31 −6 m
ν = 7,32 E − 0
0
⋅ 10
E s
Înlocuind numeric
6,31 m2 m2
ν = 7,32 ⋅ 3,33 − ⋅ 10− 6 = 22,48 ⋅ 10− 6 .
3,33 s s
b)Leg tura dintre vâscozitatea cinematic i vâscozitatea dinamic este
η = ν ⋅ρ
η = 22,48 ⋅ 10 −6 ⋅ 875 = 19670 ⋅ 10 −6 Pa s = 19,67 ⋅ 10 −3 Pa s

2.16. Cilindrul unui servomotor hidraulic are diametrul D1 = 25,52cm, iar

diametrul pistonului glisant este D2 = 25,5cm. Spa iul inelar intermediar este
umplut cu ulei având vâscozitatea de 2°E i greutatea specific relativ de 0.85.
Dac viteza de deplasare a pistonului este de 10m/min, s se determine rezisten a
de frecare vâscoas când pistonul este introdus în cilindru pe o lungime de 3m.

R spuns:
 Mecanica Fluidelor 33

n
D1=25,52 cm

D2=25,5 m
v

L= 3 m

Greutatea specific relativ este

γ
γr = ,
γa
dar densitatea
γ γ ⋅γ
ρ= = r a ,
g g
for a de frecare vâscoas
dv v
F = η ⋅ S = νρ ⋅ 2πD 2 L
dn D1 − D 2

se înlocuie te densitatea i expresia for ei devine

γγ D2
F = ν r a v ⋅ 2π L
g D1 − D 2
vâscozitatea cinematic
6,31 m2
ν = 7,32o E − o ⋅ 10 − 6
E s
înlocuind numeric se ob ine
6,31 m2 m2
ν = 7,32 ⋅ 2 − ⋅ 10− 6 = 11,485 ⋅ 10 − 6
2 s s
atunci for a de frecare vâscoas este
0,85 ⋅ 9,81 ⋅ 103 10 25,5
F = 11,485 ⋅ 10 − 6 ⋅ 2π 3 = 39,1336 N
9,81 60s 25,52 − 25,5
2.17. S se calculeze cuplul de rezisten vâscoas exercitat de c tre pelicula de
lubrifiant cu vâscozitate dinamic η=0,8 Pa.s în lag rul conic din figur , neglijând
34 Anca Marina Marinov

frec rile vâscoase pe fe ele plane ale trunchiului de con i admi ând o tura ie n =
100 rot/min .S se determine puterea disipat prin frecare vâscoas i energia
pierdut într-un interval de timp de o or . Se cunosc dimensiunile lag rului R =
20 cm, L = 10 cm, = 45o, = 1 mm.
R spuns:

r dr
δ
dx A
B

R/tg
x
x0

π
β= −α
2
[AB] = dx
cos β
For a de frecare vâscoas care apare pe un element de arie ds = 2 r[AB], din
suprafa a lateral a trunchiului de con, este
dv v
dFv = η ds = η 2πr[AB] ,
dn δ
se inlocuie te [AB] rezultând
ωr dx 2πωr 2
dFv = η 2πr =η dx ,
δ cos β δ cos β
Cuplul rezistent elementar este
2πωη r 3
dM = rdFv = dx
δ cos β
Cuplul rezistent total se ob ine prin integrarea cuplului elementar, pe toat
suprafa a lateral a lag rului.
4 4
x 0 +L x0 +L
2πωη r 3 2πωη r 4 x 0 + L π ωη R R
M= rdFv = dx = |x = − −L
x0 x0 δ cos β δ cos β 4 0 2 δ cos β tgβ tgβ
Pentru cazul lag rului din figur :
R = 0,2m
 Mecanica Fluidelor 35

L = 0,1m
= 45o
n = 100 rot/min
Viteza unghiular ,
πn 10π rad
ω= =
30 3 s
Vâscozitatea dinamic ,
N.s
η = 0,8 2
m
Cuplul rezistent total,
π 10π
0,8 4 4
0,2 0,2
M = 2 3 −3 − − 0,1 = 27,915 Nm
10 1 1
Puterea disipat prin frecare vâscoas este
P = Fv ⋅ v = Fv ⋅ ωr = Mω ,
10π
P = 27,915 = 292,325W
3
Energia pierdut prin frecare (transformat în c ldur ), intr-o or este,
E = P ⋅ t = 292,325 ⋅ 3600 = 1052,37 kJ .

2.18. Un cub de latur a = 0,5m i greutate specific γc = 5N/dm3 alunec pe un

plan înclinat cu α = 45° acoperit de o pelicul de lubrifiant cu grosime δ = 1mm,
având vâscozitatea cinematic ν = 0,5 St i greutatea specific relativ γr = 0,8
(fig.2.). Deoarece rezisten a vâscoas este propor ional cu viteza, la pornirea din
repaus aceast rezisten va fi nul , crescând apoi odat cu viteza. Cubul are
mi care accelerat pân la atingerea unei viteze limit (viteza mi c rii uniforme)
la care se realizeaz echilibrul for elor în lungul planului înclinat. S se determine
viteza mi c rii uniforme de regim.

R spuns:
For a de frecare este
dv v
Fv = η A = η a 2
dn h
36 Anca Marina Marinov

a
n

Fv
Gsinα
h

Gcosα G
α

Din echilibrul for elor ,

Fv = mg sin α
adic
v
mg sin α = η a 2
h
se determin viteza mi c rii uniforme de regim,
mg(sin α )h
v=
ηa 2
Componenta tangen ial a for ei de greutate se scrie ca fiind
mg sin α = ρc gV sin α = γ c V sin α = γ c a 3 sin α
Greutatea specific relativ se scrie în func ie greutatea specific a apei.
Greutatea specific lubrifiantului este
γ
γr = din care γ = γ r γ apa ,
γ apa
Densitatea lubrifiantului este
γ kg
ρ = = 0,8 ⋅ 103 3
g m
Prin înlocuire numeric
2 −3
5 ⋅ 1030,5 10
γ c a 3gh sin α 2 m
v= = −4
= 44,19
νρa 2
0,5 ⋅ 10 0,8 ⋅ 10 3
s
2.19. Calcula i vâscozitatea cinematic pentru un fluid dac vâscozitatea dinamic
a acestuia este 0,06 kg/ms iar greutatea specific relativ este 0,6.
 Mecanica Fluidelor 37

R spuns:
Se d vâscozitatea dinamic
kg
η = 0 , 06
ms
i greutatea specific relativ
γ r = 0,6
prin defini ie greutatea specific reletiv este
γ ρ
γr = =
γ apa ρ apa
Astfel densitatea fluidului este
ρ = γ r ⋅ ρa
Prin înlocuire numerica vâscozitatea cinematic este
η 0,06 −4 m
2
ν= = = 10
ρ 0,6 ⋅ 103 s