CONDITIILE GENERALE ALE

DREPTULUI LA MOSTENIRE

1. ENUMERAREA CONDITIILOR.
Subtitlul “Despre calitatile cerute pentru a succede” art.654-658 C.civ. prevede doua
conditii, una pozitiva si una negativa, pe care trebuie sa le intruneasca o persoana pentru a
putea mosteni:sa aiba capacitatea succesorala si sa nu fie nedemna de a mosteni.La aceste
doua conditii se adauga o a III-a, anume vocatia sau chemarea la mostenire.
Dreptul la mostenire se analizeaza in cadrul dreptului succesoral nu in sensul aptitudinii
generale a persoanei fizice sau juridice de a avea acest drept in continutul capacitatii sale de
folosinta, ci in sensul dreptului asupra unei mosteniri deschise.Ori, pentru ca o persoana sa
aiba un asemenea drept, ea trebuie sa fie chemata la mostenire, adica sa aiba vocatie
succesorala, legala sau testamentara.
Asadar, vocatia succesorala este o conditie a dreptului la mostenire, numai ca aceasta
chemare isi are temeiul fie in lege, fie in testamentul lasat de defunct.Pe de alta parte, trebuie
observat ca mostenirea succesorala in sistemul Codului civil este specifica numai mostenirii
legale si deci nu reprezinta o conditie generala a dreptului la mostenire, tot asa cum revocarea
judecatoreasca a legatelor pentru ingratitudine(art.930,931 C.civ.) ca echivalent al
nedemnitatii succesorale legale, fiind specifica mostenirii testamentare.
Pentru aceste considerente vom analizsa numai capacitatea succesorala si vocatia
succesorala, nedemnitatea urmand a fi analizata in cadrul devolutiunii legale a mostenirii.

2. NOTIUNEA DE “CAPACITATE SUCCESORALA”.

Conform prevederilor art.654 C.civ. “Pentru a succede trebuie neaparat ca persoana care
succede sa existe la momentul deschiderii succesiunii.”Astfel, orice persoana care exista la
momentul deschiderii mostenirii are capacitate succesorala, adica are capacitatea de a
mosteni, de a culege o succesiune.Dovada existentei in momentul deschiderii mostenirii
revine aceluia care pretinde dreptul asupra mostenirii(art.1169 C.civ.) si care poate sa fie
mostenitorul in cauza prin reprezentanti legali daca este cazul, dar si succesorii sai in drepturi,
atunci cand mostenitorul a fost in viata la momentul deschiderii mostenirii, dar ulterior a
decedat, drepturile lui asupra mostenirii fiind reclamate de proprii sai succesori in drepturi.
Intrucut dovada vizeaza existenta in raport cu momentul deschiderii mostenirii, ea se poate
referi fie la existenta persoanei in momentul deschiderii mostenirii, fie la dovada momentului
deschiderii mostenirii in perioada existentei persoanei cu vocatie succesorala.Cu alte cuvinte,
dovada vizeaza nu numai existenta persoanei, ci si legatura ei cu momentul mortii celui care
lasa mostenirea.
3. PERSOANELE CARE AU CAPACITATE SUCCESORALA.
a) Persoanele fizice in viata la data deschiderii succesiunii au capacitate succesorala fara
deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, de apartenenta
politica, de avere sau de origine sociala(art.4 Constitutia Romaniei).Dovada se face cu actele
de stare civila, iar in caz de deces al mostenitorului care a fost in viata la data deschiderii
mostenirii, cu certificatul de deces sau cu hotararea judecatoreasca declarativa de moarte din
care rezulta ca moartea mostenitorului a intervenit dupa deschiderea succesiunii astfel incat
persoanele interesate sa poata dovedi contrariul prin orice mijloc de proba admis de lege.
Legea nu conditioneaza capacitatea succesorala de durata vietii mostenitorului dupa data
deschiderii succesiunii, daca mostenitorul a decedat imediat dupa deschiderea succesiunii,
drepturile sale succesorale vor trece la proprii sai mostenitori, ca parte componenta a
patrimoniului succesoral lasat de el.In acest mod se explica posibilitatea unei persoane de a
beneficia pana la urma de bunurile lasate de o alta persoana fata de care nu avea vocatie
succesorala.Spre exemplu:la moartea parintelui unuia dintre soti, urmata de decesul sotului
supravietuitor, partea acestuia din mostenirea parintelui va fi culeasa, in tot sau in parte, de
sotul lui supravietuitor ca parte componenta a patrimoniului succesoral lasat de sotul decedat,
desi sotul supravietuitor nu avea vocatie succesorala la mostenirea lasata de socrii lui.
b) Persoanele disparute au, deasemenea, capacitate succesorala.Sub acest aspect, art.19
Decret nr.31/1954 prevede ca cel disparut este socotit a fi in viata daca nu a intervenit o
hotarare judecatoreasca declarativa de moarte ramasa definitiva.
Rezulta ca persoana disparuta are capacitate succesorala, fiind prezumata de lege a fi in viata
indiferent ca a intervenit sau nu o hotarare judecatoreasca declarativa a disparitiei si indiferent
de timpul care ar fi trecut de la disparitia persoanei.Cu toate acestea, capacitatea succesorala a
disparutului este numai provizorie, definivandu-se prin reaparitia lui sau prin constatarea
fizica a mortii lui intervenita dupa deschiderea mostenirii, ori prin declararea judecatoreasca a
mortii lui, stabilindu-se ca data a mortii o data ulterioara deschiderii succesiunii la care are
vocatie succesorala.In toate aceste cazuri, el va culege dreptul lui prin retransmitere
succesorala.In schimb, capacitatea succesorala a disparutului este desfiintata retroactiv daca
se constata moartea acestuia fizic sau prin hotarare judecatoreasca declarativa de moarte
ramasa definitiva, prin acestea dovedindu-se ca nu mai exista la data mortii celui care lasa
mostenirea.
In aceasta situatie tot ce s-a primit din mostenire in numele disparutului va trebui restituit
mostenitorilor care au fost inlaturati de la mostenire prin prezenta disparutului, sau ale caror
cote-parti au fost micsorate astfel.Urmasii lui vor putea, insa, pastra cota-parte din mostenire
dar nu ca parte componenta a patrimoniului mostenit de la disparut cu efect retroactiv, ci in
calitate de mostenitori cu vocatie proprie, adica prin reprezentare.
c) Persoanele concepute, dar nenascute la data deschiderii succesiunii.
Cu toate ca existenta persoanei fizice incepe din ziua nasterii, Codul civil recunoaste
existenta copilului din ziua conceptiei cu singura conditie de a se naste viu(art.654
C.cvi.).Aceasta regula prevazuta de legislatia civila in materie de mostenire este consacrata ca
regula cu character general si prin dispozitiile art.7 al.(2) Decret nr.31/1954, care prevede ca
“Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune insa numai daca el se naste viu.” Prin
urmare, rezulta ca legea, in interesul copilului, consacra expres capacitatea lui succesorala de
la data conceptiei, cu conditia ca acesta sa se nasca viu, nu si viabil.
Fiind vorba de fapte materiale, cel care pretinde mostenirea in numele copilului trebuie sa
dovedeasca prin orice mijloc de proba admis de lege, data conceptiei copilului, situarea
acestei date inainte de momentul deschiderii succesiunii si ca el s-a nascut viu.Daca aceste
dovezi au fost facute, copilul se va bucura de dreptul la mostenire intrucat acest drept chiar
daca are ca obiect o universalitate, deci si pasivul, nu poate vatama interesele lui deoarece
acceptarea mostenirii cuvenite unui minor va fi socotita intotdeauna ca fiind facuta sub
beneficiu de inventar, astfel incat el va raspunde de datoriile mostenirii numai in limita
activului, el putand chiar abandona bunurile succesorale, daca administrarea si lichidarea
mostenirii ar fi prea impovaratoare(art.713 pct.1 C.civ.).
 In legatura cu dovada conceptiei, nefiind posibila stabilirea cu exactitate a momentului
conceptiei, art.61 C.fam. stabileste o prezumtie legala cu privire la perioada conceptiei,
aceasta fiind timpul cuprins intre a 300-a si a 180-a zi inainte de nasterea copilului.Numai ca
aceasta prezumtie este prevazuta de lege in material stabilirii filiatiei fata de tata;asa fiind s-a
pus problema daca aplicarea ei poate fi extinsa si la materia succesiunii, respectiv pentru
stabilirea capacitatii succesorale a copilului.
Daca problema stabilirii capacitatii succesorale se confunda cu aceea a stabilirii filiatiei, in
practica nu s-a pus probleme sub acest aspect intrucat stabilindu-se paternitatea, implicit s-ar
stabili si capacitatea succesorala a copilului nascut dupa moartea tatalui pe care urmeaza sa-l
mosteneasca.Daca se stabileste ca defunctul nu poate fi tatal copilului intrucat acesta s-a
nascut dupa 300 de zile, copilul nu va putea mosteni nici chiar pe cale testamentara deoarece
nu a avut capacitate succesorala cu privire la mostenire.
In literatura de specialitate s-a opiniat ca prezumtia legala irefragabila cu privire la perioada
conceptiei are o aplicabilitate generala si ca atare trebuie luata in considerare si in privinta
stabilirii capacitatii succesorale chiar daca aceasta problema nu coincide cu cea a stabilirii
filiatiei.
d) Persoanele juridice au capacitatea de a dobandi in virtutea testamentului lasat de defunct
bunurile mostenite de la data dobandirii personalitatii juridice in conditiile legii, adica de la
data inregistrarii, daca sunt supuse inregistrarii, iar celelalte persoane juridice de la data
actului de dispozitie care le infiinteaza sau de la recunoasterii ori a autorizarii infiintarii lor
sau de la data indeplinirii oricarei conditii cerute de lege.
Legea recunoaste persoanei juridice o capacitate de folosinta anticipata si deci au o
capacitate succesorala anticipata de la data actului de infiintare in masura in care bunurile
succesorale sunt necesare pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil(art.33 Decret
nr.31/1954).
In toate cazurile trebuie respectat principiul specialitatii capacitatii de folosinta, adica
drepturile care formeaza obiectul legatului trebuie sa corespunda scopului pentru care
persoana juridica a fost infiintata.Ca atare, capacitatea succesorala a persoanei juridice este
limitata la scopul pentru care ea a fost infiintata, iar daca legatul nu corespunde acestui scop,
va fi nul sau caduc, dupa cum incapacitatea a existat in momentul intocmirii testamentului sau
a survenit ulterior, dar inainte de deschiderea mostenirii.
4. PERSOANELE CARE NU AU CAPACITATE SUCCESORALA.
a) Persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care au incetat sa aiba fiinta.
Intrucat prevederile art.654 C.civ. dispun ca au capacitate succesorala numai persoanele care
exista, rezulta ca persoanele predecedate, ca si persoanele juridice care au incetat sa aiba
fiinta, nu au capacitate si deci nu vor putea mosteni.
In cazul persoanei fizice predecedate, partea de mostenire care s-ar fi cuvenit daca ar fi fost
in viata va putea fi culeasa in cadrul mostenirii legale de descendentii sai in conditiile
prevazute pentru reprezentarea succesorala.Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, succesorii
in drepturi ai persoanei predecedate nu vor avea drepturi asupra mostenirii defunctului daca ea
ar fi existat la data deschiderii mostenirii.Cota-parte va fi culeasa de mostenitorii in viata in
nume propriu, iar nu prin reprezentare.
b) Comorientii.Potrivit art.21 Decret nr.31/1954, in cazul in care mai multe persoane au
murit in aceeasi imprejurare fara sa se poata stabili daca una a supravietuit alteia, sunt socotite
ca au murit deodata.Rezulta ca prin “comorienti” trebuie sa intelegem doua sau mai multe
persoane decedate in aceeasi imprejurare si in astfel de conditii incat nu se poate stabili daca
una a supravietuit alteia.
La aceste trei conditii a mai fost adaugata una, anume ca intre persoanele in cauza sa existe
vocatie succesorala reciproca pentru ca numai astfel se poate stabili cu precizie momentul
mortii fiecaruia.Daca nu exista o astfel de corelatie problema comorientilor nu se pune.
 In dreptul roman, in cazul comorientilor se prezuma ca persoanele socotite mai puternice
dupa sex si varsta au supravietuit si deci fiind in viata la data deschiderii mostenirii puteau
mosteni.In alte situatii se considera ca daca nu a existat o legatura de sange, ei au murit
deodata.
Din situatiile expuse, Decretul nr.31/1954 a consacrat prezumtia mortii concomitente, solutie
indiscutabil cea mai justa.Prezumtia supravietuirii in functie de sex si varsta este arbitrara,
fiind criticata chiar in legislatia statelor care o prevad.
Daca moartea se produce cu ocazia unei catastrophe aeriene sau feroviare, nu mai prezinta
nici o importanta varsta si sexul persoanelor in cauza;la fel se pune problema si in cazul in
care comorientii ar fi rude intre ei, daca comorientii au mostenitori diferiti problema prezinta
o importanta deosebita.Astfel, daca nefiind rude si nici soti, unul dintre comorienti a facut un
testament in favoarea celuilalt si prezumand moartea lor concomitanta, cu toate ca nu au avut
vocatie succesorala reciproca nu ar fi indeplinita conditia adaugata la lege, legatul fiind caduc
din lipsa capacitatii succesorale a legatarului.Aceeasi ar fi situatia in domeniul devolutiunii
legale a mostenirii daca comorientii au fost casatoriti iar casatoria este declarata nula sau se
anuleaza dupa decesul sotilor, constatandu-se ca numai unul dintre ei ar fi fost de buna-
credinta la incheierea casatoriei.Sotul de buna-credinta care ar fi avut vocatie succesorala nu
va putea mosteni din lipsa capacitatii succesorale rezultata din prezumtia mortii concomitente
prevazuta de art.21 Decret nr.31/1954.Prin urmare, acest text este aplicabil numai in cazul
vocatiei succesorale reciproce, dar si unilaterale atat in domeniul mostenirii legale cat si
testamentare.
c). Persoanele fizice decedate in acelasi timp(codecedati).
Esentiala pentru rezolvarea acestei probleme este de a sti ce solutie urmeaza a fi adoptata
cand doua sau mai multe persoane fizice cu vocatie succesorala reciproca sau unilaterala,
legala sau testamentara, decedeaza in acelasi timp si deci fara a se putea stabili ordinea
deceselor si care nu sunt comorienti in sensul art.21 Decret nr.31/1954.
Astfel, daca moartea a survenit in aceeasi zi si ora, dar nu si in aceeasi imprejurare, ci din
cauza bolilor de care sufereau persoanele in cauza, iar minutul nu poate fi stabilit; tot astfel
daca doua sau mai multe persoane au disparut fara a se putea constata direct moartea lor si din
aceasta cauza nu se poate dovedi ca au murit in aceeasi imprejurare sau identitate de cauza a
mortii.
In practica s-a pus problema solutiei ce urmeaza a fi adoptata cu privire la momentul mortii
si drept consecinta, a capacitatii succesorale, de catre notariatul competent a desfasura
procedura succesorala sau de catre instanta de judecata chemata a rezolva litigiul
succesoral.S-a statuat in toate aceste cazuri ca singura consecinta posibila este tot cea
prevazuta de art.21 Decret nr.31/1954, adica prezumtia mortii concomitente cu consecinta
lipsei capacitatii succesorale reciproce sau unilaterale, legale sau testamentare.
5. VOCATIA LA MOSTENIRE.
Pentru ca o persoana fizica sau juridica sa aiba dreptul de a culege in tot sau in parte
mostenirea lasata de o persoana fizica decedata, nu este suficient ca persoana ce pretinde
mostenirea sa aiba capacitate succesorala, ci mai este necesar ca ea sa aiba chemare la
mostenire, fie in virtutea legii, fie a testamentului defunctului.
Legea confera vocatie la mostenire rudelor defunctului in anumite limite, inclusiv rudenia
rezultata din adoptie, sotului supravietuitor si statului.Vocatie succesorala poate, in principiu,
sa aiba orice persoana cu capacitate succesorala, testamentul lasat de defunct fiind recunoscut
de lege ca temei al vocatiei la mostenire.

a) Vocatia succesorala generala si concreta.

Notiunea de “vocatie la mostenire” are un dublu sens:
 In sensul ei general, ea desemneaza vocatia potentiala, eventuala a unor persoane
chemate la mostenirea lasata de o alta persoana.Sub acest aspect se analizeaza vocatia
succesorala a rudelor in linie directa, fara limita in grad sau limitarea vocatiei
succesorale legale a rudelor colaterale pana la gradul IV inclusiv ori principiul
reciprocitatii vocatiei succesorale legale.
 In sensul ei concret, “vocatia succesorala” reprezinta devolutiunea succesorala cu
ajutorul careia se selecteaza persoanele cu vocatie succesorala generala care vor
culege mostenirea lasata de defunct.