Istoria şi evoluţia linux-ului

În 1991, Linus Torvalds era student în anul doi la Informatică la Universitatea din
Helsinki şi hacker autodidact. Tînărului de 21 de ani îi plăcea să se joace cu puterea
calculatoarelor şi cu limitele către care putea fi împins sistemul. Dar lipsea un sistem de operare
care să satisfacă dorinţele profesioniştilor. MINIX era bun, dar era doar un sistem de operare
pentru studenţi, o unealtă de învăţare şi nu una industrială. La acea vreme, programatorii din
toată lumea erau inspiraţi de proiectul GNU al lui Richard Stallman, o mişcare sofware pentru a
furniza software gratuit şi de calitate. Idolatrizat în tărîmul calculatoarelor, Stallman şi-a început
uimitoarea carieră în faimoasele Laboratoare de Inteligenţă Artificială de la MIT, şi în timpul
celei de-a doua jumătăţi a anilor '70 a creat editorul Emacs. La începutul anilor '80 companiile
comerciale de software au atras multe din minţile strălucite de la laboratoarele de IA şi au
negociat înţelegeri de confidenţialitate pentru a le fi protejate secretele. Dar Stallman avea altă
viziune. Ideea lui era că spre deosebire de alte produse, software-ul trebuie să fie liber de orice
restricţii privind copierea, distribuirea şi modificarea lui pentru a se putea obţine programe mai
bune. Cu celebrul manifest din 1983 care a declarat începutul proiectului GNU, a pornit o
mişcare pentru crearea şi distribuirea programelor care se potriveau filozofiei lui (numele GNU e
un acronim pentru„GNU și Not Unix”). Dar pentru a-şi îndeplini visul de a crea un sistem de
operare gratuit trebuia ca mai întîi să creeze uneltele. Aşa că, începînd cu 1984, Stallman a
început să scrie Compilatorul C GNU (GCC), o uimitoare realizare pentru un singur
programator. Datorită cunoştinţelor sale legendare a reuşit să surclaseze grupuri întregi de
programatori care lucrau pentru companii comerciale, creînd GCC, considerat unul dintre cele
mai eficiente şi robuste compilatoare create vreodată.

După un deceniu: Linux astăzi

Dovedind că toate avertizările şi profeţiile scepticilor au fost greşite, Linux a împlinit un

deceniu de dezvoltare. Astăzi, Linux este unul dintre sistemele de operare cu cea mai mare
creştere din istorie. De la cîţiva fanatici devotaţi în 1991-92 la milioane de utilizatori în prezent,
e o călătorie cu adevărat remarcabilă. Marile companii au „descoperit” Linux şi au cheltuit
milioane de dolari pentru a-l dezvolta, distrugînd mitul care susţinea că mişcarea open-source
este anti-afaceri. Corporaţia IBM, considerată odată inamicul comunităţii de hackeri open-
source, a făcut un pas înainte prin finanţarea masivă a proiectelor bazate pe Linux. Dar ce e cu
adevărat uimitor e număr foarte mare şi în continuă creştere al dezvoltătorilor care lucrează cu
fervoare la îmbunătăţirea Linuxului. Efortul de dezvoltare nu e, aşa cum susţin avocaţii codului
închis, în totalitate cuprins de haos. Un model de dezvoltare bine structurat şi supervizat de cîţiva
„mainterners”.este adoptat. Pe lîngă aceasta, există mii de dezvoltători care lucrează pentru a
porta diferite aplicaţii pe Linux.

Întreprinderile comerciale nu mai au neîncredere în Linux. Cu o mulţime de comercianţi

care oferă suport pentru produsele bazate pe Linux, a dispărut riscul folosirii Linuxului la birou.
Cît priveşte fiabilitatea, Linux a dovedit-o în timpul atacurilor virusului CIH în 1999 şi a
virusului dragostei un an mai tîrziu, în timpul cărora calculatoarele bazate pe Linux s-au dovedit
a fi imune în faţa pagubelor produse de aceşti viruşi, simpli de altfel. Start-up-uri, de genul Red
Hat, primesc răspunsuri favorabile atunci apar. Şi chiar şi după explozia dot-com-urilor, aceste
companii continuă să prospere. Cu această încredere mărită, multe companii mari şi mici au
adoptat servere şi staţii de lucru bazate pe Linux.

Apariţia Desktopului Linux

Care este cea mai mare nemulţumire privind Linuxul. Poate că în trecut era interfaţa
bazată pe text, care speria mulţi utilizatori. „Modul text oferă control total”, ar fi explicaţia dată
de numeroşi hackeri şi utilizatori avansaţi. Dar pentru milioanele de utilizatori obişnuiţi,
înseamnă un mare efort în direcţia învăţării sistemului. Sistemul deja existent X-Windows şi
window managerele nu se ridicau la nivelul aşteptărilor utilizatorilor obişnuiţi. Acesta era unul
dintre argumentele principale aduse de cei care urmau tabăra Windows. Dar lucrurile au început
să se schimbe în ultimii ani. Apariţia desktopurilor KDE şi GNOME, cu look-ul lor profesionist,
a completat tabloul. Ultimele versiuni ale acestor desktop-uri au schimbat în bine percepţia
generală în privinţa uşurinţei cu care este folosit Linux. Deşi utilizatorii înrăiţi se plîng că s-a
pierdut mult din puritatea culturii de hacker, această schimbare în mentalitatea oamenilor a făcut
să crească popularitatea Linux-ului.

Linux în Lumea Dezvoltării

Poate cea mai mare schimbare este răspîndirea Linux-ului printre dezvoltători. În zilele
dinaintea Linuxului, ţările în curs de dezvoltare erau cu mult în spate în domeniul
calculatoarelor. Costul componentelor a scăzut, dar preţul software-ului era o povară mare pentru
entuziaştii săraci din ţările Lumii A Treia. Disperaţi, au recurs la piratarea tuturor tipurilor de
programe. Piratarea a produs pagube de miliarde de dolari. Dar totuşi, preţul produselor
comerciale era cu mult peste puterile celor din ţările în curs de dezvoltare. De exemplu, un
sistem de operare costa cel puţin 100 de dolari. Dar în ţări unde venitul pe cap de locuitor este
200-300 de doloari asta însemna foarte mult.

Apariţia Linuxului şi a celorlalte produse open-source a schimbat totul. Fiindcă Linuxul

poate rula chiar şi pe calculatoare cu foarte puţine resurse, a devenit o alternativă potrivită pentru
utilizatorii cu bani puţini. Anticele calculatoare 486/Pentium1 care au devenit istorie în lumea
dezvoltătorilor, sunt încă folosite în ţările în curs de dezvoltare. Linuxul a făcut posibilă
dezlănţuirea întregului potenţial al acestor calculatoare. S-a răspîndit de asemenea şi folosirea
software-ului open-source. Şi ca dovadă a caracterului global al Linuxului, distribuţii localizate
au apărut în cele mai obscure părţi al lumii. Documentaţia Linux include acum documente scrise
în aproape toate limbile majore, cît şi în limbi minore precum vietnameza.

De la Desktop la Super-Calculatoare

Cînd Liux a fost proiectat prima oară de Linus Torvald, era doar hobby-ul unui hacker.
Dar Linuxul a parcurs mult drum de la prima maşină Intel 386 ce a rulat primul kernel. Cea mai
notabilă întrebuinţare a Linuxului în prezent este în domeniul supercalculatoarelor şi a calculelor
paralele. Să vedem cîteva exemple.

TeraGrid

În August 2001, BBC a anunţat că Guvernul Statelor Unite intenţionează să construiască

ceea ce urma să fie un megacomputer, capabil să efectueze peste 13 trilioane de calcule pe
secundă (13,6 TeraFLOPS). Proiectul numit TeraGrid consta dintr-o reţea alcătuită din 4 centre
americane de supercalculatoare. Cele patru laboratoare care colaborează să construiască
TeraGrid sunt National Center for Supercomputing Applications de la Universitatea din Illinois
(NCSA), San Diego Supercomputer Center (SDSC) de la Universitatea din California, Argonne
National Laboratory din Chicago, California Institute of Technology din Pasadena. La fiecare
din acest centru, va fi un supercomputer. În total, vor fi mai mult de 3.000 de procesoare care vor
rula în paralel pentru a crea Teragrid. Tehnologia din spatele TeraGrid este tehnologia cluster:
tehnologia care uneşte mai multe procesoare pentru a crea un supercalculator.

TeraGrid va combina destulă putere de calcul pentru a facilita calcule matematice

complexe şi simulări, de la cercetări astrologice la cercetări privind cancerul şi la previziuni
meteo. Echipat cu 600 de Terabytes spaţiu de stocare, TeraGrid va fi atît de puternic, încît un om
ar avea nevoie de 10 milioane de ani pentru a face ce face TeraGrid într-o secundă. Ce este
uimitor este că acest supercomputer va rula Linux. Fiecare din cele patru centre va rula un cluster
Linux, conectate printr-o reţea dedicată de fibră optică ce permite un trafic de 40GB/secundă.

Evolocity de la Laboratorul Naţional Lawrence Livermore

În Iulie 2002, a fost anunţat faptul că Linux NetworkX, o companie din California, a
început construcţia lui Evolocity, un supercalculator cluster bazat pe Linux. Clusterul va fi
alcătuit din 962 de noduri alcătuite din 1920 de procesoare Intel Xeon 2,4 Ghz, cu 4 GB de
memorie DDR SDRAM şi 120 GB de spaţiu pe hard-disk la fiecare nod, acest supercalculator
cluster va efectua 9,2 TeraFLOPS, ajungînd în topul celor mai rapide cinci supercalculatoare din
lume. Cu procesoare produse în serie, aceste supercalculator va aduce un aer de schimbare la
Laboratorul Naţional LL, unde odată dominau masivele supercalculatoare Cray.

Folosind Linux ca sistem de bază, constructorii TeraGrid au economisit milioane de

dolari, folosind tehnologia cluster dezvoltată de entuziaştii mişcării open-source.

Versiunele linuxului

După cum se înţelege din mesaj, Linux însuşi nu credea că sistemul lui va fi destul de
mare pentru a schimba lumea informaticii pentru totdeauna. Linux v 0.01 a fost lansat la mijlocul
lunii septembrie 1991 şi a fost pus pe net. Entuziaşti s-au adunat în jurul acestui tânăr şi codurile
au fost downloadate, testate, modificate şi s-au întors la Linux. 0.02 a apărut pe 5 Octombrie,
împreună cu această faimoasă declaraţie a lui Linux.

Linux versiunea 0.03 a apărut în câteva săptămâni. În decembrie a apărut versiunea 0.10.
Linux era doar într-o formă scheletică. Avea suport doar pentru hard-diskuri AT, nu avea login
(boota direct în bash). Versiunea 0.11 era mult mai bună oferind suport pentru tastaturi
multilingvistice, drivere pentru floppy, suport pentru VGA, EGA, Hercule etc. Numerele
versiunilor au trecut de la 0.12 direct la 0.95 şi 0.96 şi tot aşa. Curând codul a fost accesibil lumii
întregi via siteuri ftp din Finlanda şi din alte părţi.

CE VERSIUNI DE LINUX EXISTĂ ?

Folosindu-se de licenţa GPL care dă dreptul oricui să distribuie şi să comercializeze

programele cu această licenţă, câteva firme au preluat sursele programelor şi au creat propriile
distribuţii de Linux.
O distribuţie Linux presupune sistemul de bază Linux împreună cu o serie de programe
pentru Linux. Fiecare firmă care produce distribuţii de Linux, colectează în kit-urile de
instalare programe pe care aceasta le consideră importante, astfel încât fiecare distribuţie de
Linux este într-un anume fel diferită de celelalte.

Pe Internet există câteva sute de distribuţii Linux, unele mai cunos-cute, iar altele mai puţin
cunoscute, însă dintre acestea, câteva s-au făcut remarcate:

- Red Hat Linux (având ca siglă o pălărie roşie) este cea mai cunoscută
distribuţie de Linux, mulţi utilizatori confundând sistemul Linux cu Red Hat.
Această distribuţie se bazează pe pachete RPM (veţi fi informaţi la timpul potrivit în
legătură cu pachetele RPM) şi oferă utilizatorului puterea Linux combinată cu uşurinţa
utilizării. Este indicată tuturor celor care doresc să lucreze cu Linux şi în acelaşi timp să
afle mai multe despre acest sistem de operare. Foarte multe persoane au început cu Red Hat
 care este, cu adevărat, un punct bun de plecare.

- Mandrake Linux (având ca siglă o steluţă galbenă magică) este considerată a fi

distribuţia pentru începători. Dacă folosiţi Mandrake vă va fi uşor să instalaţi sistemul şi să
configuraţi componentele computerului. Mandrake Linux îţi dă senzaţia că poate configura
singur tot, dar în realitate pentru ca totul să funcţioneze bine este nevoie de câteva cunoştinţe
Linux de bază. Pentru începători, Mandrake Linux este bun.
În afară de aceste lucruri, la Mandrake Linux veţi găsi totdeauna cele mai noi
programe, atât programe folositoare cât şi programe nefolositoare, dar totdeauna noi.

- SuSE Linux (având ca siglă un cameleon verde) este o versiune de Linux

concepută în Germania care încearcă să atragă clienţii cu ajutorul numărului mare de CD-uri
de care dispune distribuţia. În realitate, o distribuţie de Linux bună nu trebuie să aibă “mai
multe CD-uri” ci să fie făcută aşa cum trebuie. SuSE Linux nu are suport pentru limba
română şi până va fi implementat acest suport, distribuţia din punctul nostru de vedere este
nulă.

- Slackware Linux (având ca siglă un “S” ca pe pieptul personajului de film

Superman) este o distribuţie foarte serioasă, însă nu pentru începători. Dacă sunteţi deja
obişnuit cu un sistem Linux, atunci puteţi încerca Slackware. De obicei, un utilizator începe
cu Mandrake, continuă cu Red Hat şi se opreşte la Slackware sau Debian.

- Debian Linux (având ca siglă o spirală) este distribuţia oficială GNU şi este cea
mai dificilă pentru un începător. Dacă folosiţi Debian Linux, aşteptaţi-vă să nu găsiţi pachete
prea noi, pentru că principiul de bază după care se ghidează distribuţia este stabilitatea, iar
pachetele vechi şi testate sunt cele mai stabile.

Windows sau Linux? This is the question....

Ultimii ani au dovedit faptul ca forma contează mai mult decât conţinutul. Adevărul e ca
in ziua de azi, economia face loc pe piaţa numai coloşilor, iar micii întreprinzători sunt măturaţi
după piaţa de influenta publicităţii mai mult sau mai puţin agresive, si prin părerile "obiective"
ale experţilor in domeniu.
In urma cu mai mult de 10 ani, când Microsoft era in plina ascensiune si nimeni cu credea
intr-un adversar prea redutabil, un oarecare Linus Tolvards îndrăznea sa porteze sistemele UNIX
pe calculatoare personale. A scris versiunea 0.01 a kernel-ului si a oferit codul sursa gratuit,
oricui vroia sa se folosească de el sau sa-l îmbunătățească. Mulţi din cei care pana atunci erau
îngrădiţi de politica software-ului distribuit fără cod sursa i s-au alăturat. Au înţeles ca cea mai
importanta parte a unui program este codul sursa. Poţi face un program pe care sa ceri sau nu
bani. Dar atunci când îl distribui, alătură-i pe lângă binar si codul sursa. Poate ca cel ce a primit
codul sursa este mai bun ca tine și îl va putea îmbunătăţi, va putea corecta erorile tale, îl va
înţelege mai bine. Software-ul tău se va dezvolta mai repede. Pe aceste principii a apărut GNU
Free Software Fundation.
GNU Free Software Fundation a elaborat GNU General public License, licenţa care
include toate principiile software-ului free enumerate mai sus. De aici, o serie de companii
nonprofit au preluat sursele kernel-ului, si alături de programe adiţionale, au creat distribuţii de
Linux. Astfel au apărut companii ca RedHat, Slackware, Debian, Mandrake, SuSE, Conectica,
Caldera si multe altele.
In 1999, Compania Microsoft, implicata in procesul legat de monopolizare a pieţei si
puternic ameninţata de dezvoltarea Linux-ului, a lansat o puternica campanie publicitara pentru
promovarea noilor sale produse Windows Me si Windows 2000. In ceea ce priveşte Windows
Me, Microsoft sublinia in toate campaniile publicitare multitudinea de aplicaţii care funcţionează
pe noul sistem de operare, reţinându-se la a face remarci privitoare la stabilitate. In ceea ce
priveşte Windows 2000, s-a insistat pe stabilitatea sa datorita nucleului de NT, neaducându-se
aminte de faptul ca Windows NT 4.0 a avut nevoie de 7 service pack-uri, care nu au prea ajutat.
Deşi vânzările au fost destul de mari, timpul a demonstrat utilizatorilor instabilitatea sistemului
de operare Windows Me si lipsa de securitate a sistemului Windows 2000, care bineînţeles, a
avut nevoie si el conform tradiţiei de service pack-uri (3 la număr pana in prezent), care nu au
făcut decât sa crească mărimea sistemului de operare, nerezolvând prea multe din probleme.
Văzând ca totuşi Linux a reuşit sa supravieţuiască, Micorsoft a început sa pună pe site-ul oficial
diverse articole privitoare la "marile avantaje" pe care Windows 2000 le aduce fata de Linux.
Anii 2000 si 2001 au adus o oarecare uşurare pentru Microsoft. Aceasta uşurare nu se
baza pe faptul ca Microsoft isi imbunatatise atât de mult serviciile fata de adversarul sau, ci
datorita faptului ca mai multe companii care produceau Linux au trebuit sa-si întrerupă
activitatea datorita problemelor financiare. Mandrake inca mai are mari probleme si a fost la un
pas de a se desfiinţa. Chiar si cel mai popular producător de Linux, RedHat a fost nevoit sa-si
reducă numărul de angajaţi. La toate acestea s-a adăugat campania publicitara foarte puternica pe
care Microsoft a făcut-o sistemului de operare Windows XP. Problemele legate de drivere,
găurile de securitate, si o serie de utilitare pe care experţii in securitate le considera programe spy
si-au făcut apariţia.
Cu toate problemele financiare suferite, dezvoltarea Linux-ului nu a stagnat in acest timp.
Unul din marile neajunsuri pe care Linux l-a avut pana nu de mult, si anume lipsa driverelor, a
fost rezolvat intre timp. Pe lângă driverele scrise de voluntari, mai mulţi producători de hardware
au început sa scrie drivere si pentru Linux. Un alt neajuns rezolvat in Linux a fost partea de
multimedia. Prin apariţia programului MPlayer, toate formatele fişierelor multimedia au putut fi
vizualizate cu aceiaşi calitate si sub Linux. De curand, prin intermediul programului wineX, cele
mai noi jocuri de windows (inclusiv cele cu DirectX) pot fi rulate si sub Linux. Acest program
este încă in dezvoltare, insa numărul jocurilor care au fost portate este mare.

Acest "război" scoate in evidenta avantajele si dezavantajele fiecăruia din sistemele de

operare de mai sus. Aveţi de ales intre Windows,un sistem de operare cu tradiţie, uşor de folosit
si compatibil cu foarte multe aplicaţii si care poate rula orice joc, dar care in schimb costa si are
probleme mari de stabilitate si securitate, si Linux, un sistem de operare a cărui stabilitate si
securitate îl face ideal pentru servere, insa care are multe deficiente in ceea ce priveşte partea de
Multimedia si jocuri.

Utilizatorii care au decis sa treacă de la Windows la Linux au întâmpinat diferenţe majore

intre cele două sisteme de operare și de multe ori au renunţat la o soluţie gratuită in favoarea unei
soluţii comerciale pentru ca nu au ştiut aceste diferenţe fundamentale dintre cele doua sisteme de
operare. Procesul de migrare de la Windows la Linux s-ar putea realiza mai uşor daca utilizatorii
ar cunoaşte exact aceste diferenţe. Pentru a va ajuta cu acest proces voi sublinia diferenţele
fundamentale majore dintre aceste doua sisteme de operare.
1. Preţ

Ţinând cont de starea actuala a economiei preţul joaca un rol major in alegerea sistemului
de operare. Din ce in ce mai multe persoane acorda o atenţie bine meritata sistemului de operare
Linux. In aceasta zona supremaţia Linux-ului nu poate fi contestata deoarece majoritatea
distribuţiilor sunt oferite gratuit. Poate va trece prin minte întrebarea “De ce este gratuit?”,
răspunsul e simplu: Linux este creat si dezvoltat de o comunitate de programatori care nu
lucrează pentru aceeaşi companie, Linux a fost gratuit încă de la începuturile sale. Majoritatea
programelor care au fost create pentru Linux sunt gratuite. Exista alternative la toate programele
comerciale care rulează doar pe Windows iar faptul ca sunt gratuite nu le face mai puţin
calitative. In unele cazuri aceste programe gratuite si open source sunt mai bune decât
alternativele comerciale.

2. Libertate

Folosind sistemul de operare Linux aveţi libertatea de a alege, nu putem spune acelaşi
lucru despre Windows care va blochează la modul in care compania Microsoft considera ca ar
trebui sa funcţioneze un sistem de operare. Microsoft considera ca daca pune la dispoziţia
utilizatorilor o bara de activităţi, un buton Start, icoane si un system tray este suficient. Pentru
unii poate aşa este, dar majoritatea utilizatorilor vor sa aibă ceva diferit, personalizat sau cu mai
multe funcţionalităţi. Folosind Linux poţi face sistemul de operare sa arate exact cum iţi doreşti,
singurele limite sunt timpul si imaginaţia.

3. Ierarhia fişierelor de sistem

In Linux se foloseşte un sigur sistem ierarhic, totul începe in directorul root “/”. Unităţile
de stocare fiind etichetate /dev/sda, /dev/sdb etc. In Windows sistemul ierarhic este multiplu si
depinde de numărul unitarilor de stocare, se foloseşte un root pentru fiecare unitate de stocare.
Sub Linux doar o unitate de stocare conţine directorul root, celelalte unităţi de stocare prezente
vor fi montate in directorul /media/.

4. Suport Hardware

Aici lucrurile sunt un pic complicate deoarece sistemul de operare Windows are un
segment de piaţa mult mai mare (chiar uriaş) iar majoritatea producătorilor de componente
hardware vor ca produsul lor sa fie compatibil 100% cu Windows. Sub Linux suportul hardware
depinde de modul in care producătorul este convins de către dezvoltători sa predea specificaţiile.
Se pot întâlni cazuri in care specificaţiile nu sunt eliberate de producător iar respectivele
componente hardware nu vor funcţiona corespunzător sub Linux. Totuşi in ultimii ani a fost
acordata o atenţie din ce in ce mai mare de producătorii de hardware sistemului de operare Linux
iar cazurile in care o componenta hardware nu funcţionează pe Linux sunt destul de izolate.

5. Securitate

Acest subiect este foarte dezbătut de ambele părţi. Poate din cauza cotei de piaţa uriaşe, a
vulnerabilităţilor si a atenţiei acordate sistemului de operare Windows îl fac mult mai slab la
acest capitol decât Linux-ul. Principala vulnerabilitate a Windows-ului o reprezintă accesul la
root. Pentru a face pagube pe un sistem Linux trebuie neapărat sa ştii parola de acces la root.
Asta nu înseamnă ca Linux-ul este sigur 100%, sunt multe găuri de securitate si in Linux. In
momentul când este descoperita o vulnerabilitate in Linux aceasta este rezolvata de către
comunitate foarte repede pe când Microsoft au demonstrat de multe ori ca au nevoie de prea mult
timp pentru a rezolva o problema.

6. Accesibilitate

Unul dintre cele mai mari avantaje ale platformelor linux este posibilitatea de modificare
a acestora in functie de nevoie. De la necesitatile unui mediu bussiness, la un programator
dedicat si pana la cele ale unui utilizator neinitiat exista o distributie pentru fiecare. Datorita
aceastei posibilitati de modificare/personalizare au aparut si distributiile direct accesibile de pe
un CD sau un USB (Linux Live CD/USB). Microsoft nu permite o astfel de utilizare (desi putem
instala Windows 7 de pe un stick USB) a sistemelor sale de operare.

Avantaje pentru Linux

1. Este gratis - fără crack-uri.
2. 95% din aplicaţiile pentru orice scop (media, internet, office, download, programare, web
development) sunt gratis. Mai toate programele scrise pentru Linux sunt lansate sub licentele
GPL sau GPLv2, adica sunt gratuite si open-source (nu le platesti, si poti oricand sa modifici
orice doresti la ele, atat timp cat stii programare).
3. Nu sunt viruşi. Să nu credeţi că nu există, dar sunt foarte foarte rari. Acum, fie vorba între noi:
cine stă să scrie viruşi pentru un sistem de operare care este instalat poate numai pe câteva sute
de mii de calculatoare? În situaţia dată dumneavoastră sunteţi cei avatajaţi: nu sunteţi stresaţi din
acest punct de vedere. Puteţi naviga oriunde pe net. În Windows, oricât de performant ar fi
antivirusul, tot există pericolul virusării. Ori, prin devirusare aveţi toate şansele ca Windows-ul
să fie afectat iremediabil şi să fie necesară o reinstalare a acestuia.
4. Securitatea este mult mai bine implementata - fata de Windows.
5. Exista implicit un super-administrator (root) care neapărat are o parola - spre deosebire de
Windows, unde pot fi mai mulţi si de obicei fără parole.
6. Funcţionalitate dovedita in domeniul serverelor – linux nu se blochează niciodată.
7. Găseşti uşor documentaţie pentru orice problema.
8. Fiabilitate dovedita pe termen lung.
9. Exista distribuţii pentru toate tipurile de sisteme (desktop, laptop, server, mainframe, mobile) -
este adevărat ca CentOS de exemplu pus pe un laptop nu e cea mai buna alegere dar am văzut
Ubuntu instalat cu toate driverele (inclusiv wireless) in 45 de min.
10. 100% customizabil, are teme si efecte 3D (gratis) încă ne-egalate de programele similare
pentru Windows.
11. E paradisul programatorilor din punctul meu de vedere.
12. Face doar ceea ce ii spui sa facă.
13. Dacă nu iţi convine ceva la el, îl poţi modifica cum vrei - deci nu exista posibilitatea de a te
plânge cuiva ca nu merge
14. Dacă ai nevoie de ajutor te bazezi pe suportul comunităţii, nu trebuie sa plăteşti (microsoft)
15. E rapid, îl poţi mula perfect pe sistemul tău (recorduri de boot time sub 1 minut - nu cunosc
cifre exacte)
16. Nu are probleme cu stackul tcp/ip (asa cum recunosc oficiali microsoft ca trebuie sa
restarteze webserverele ce pun la dispoziţie microsoft.com pentru ca nu mai fac față) =>
17. Nu ai nevoie de super-sisteme pentru a atinge performante mari in domeniul serverelor
18. Inovaţii in domeniul GUI (FOSS a fost mereu înainte aici, MS se lauda cu IE7 care are
"tabbed browsing", când FF si opera au asta de ani buni) - GUIs foarte flexibile
19. In linux nu ai nevoie de programe de defragmentare, deoarece nu exista fragmentare ca la
windows.
20. Instalarea unei distribuţii, cu tot cu programele cele mai uzuale, durează mult mai puţin, in
general cam la 1/3 din timpul de instalare a lui windows xp sp2 (fără programe).
21. Pentru cazuri de urgenta, când de ex. se defectează hardul, poţi folosi un live-cd (de ex.
SLAX), cu care poţi naviga pe net, folosi multimedia sau office (sistemul rulând in acest caz in
RAM). De asemeni live-cd-ul de linux e util când windowsul se încăpățânează sa nu mai
pornească, caz in care poţi muta/salva datele importante de pe partiţia cu SO, înainte de a
formata.
22. În principal Linux-ul iti pune la treaba intelectul pe când windows-ul te baga intr-o rutina si
monotonie de speriat.
23. In momentul in care ai reuşit sa faci ceva deştept pe linux ai satisfacţii imense plus ca poţi
împărtăși munca ta comunității primind aprecierea si respectul acesteia.

Dezavantaje pentru Linux

1. Puţine distribuţii au versiuni si in româna.
2. Deşi a evoluat mult interfaţa linia de comanda este încă indispensabila - spre deosebire de
Windows unde MS-DOS este utilizat doar de către 'cunoscători'.
3. Instalarea programelor este mai complexa - pe Windows majoritatea se reduc la next->next...
4. Este mai restrictiv asupra drepturilor de acces - de exemplu un fişier creat de userul 'root' pe
linux, implicit nu poate fi şters de ceilalţi utilizatori, (indiferent de partiţie), pe când pe
Windows, e liber la şters pentru toţi.
5. Instalarea de drivere este mai complexa decât pe Windows.
6. Gama de jocuri pentru Linux este mai mica decât pentru Windows.
7. Pachetele au uneori dependente, pentru care vei fi nevoit sa te conectezi la Internet sa le
rezolvi.
8. Nu este promovat de către resellerii de calculatoare, tocmai pentru ca, fiind gratis nu le aduce
câştiguri!
9. Este mai puţin folosit pe calculatoarele ‘Home’, preferat fiind Windows, datorita facilităţii cu
care se instalează programe.
10. Configurarea unei reţele in linux implica mai multe cunoştinţe decât pe Windows.
11. Lansări prea dese de distribuţii o data la 6 luni ce afectează de multe ori stabilitate acestora
(buguri, probleme, regrese in suporturi chiar pentru sisteme mai vechi,etc.).
12. Lipsa încă a suportului total pentru arhitectura pe 64 biţi (AMD64), dar asta nu este numai
vina Ubuntu insa.
Concluzie
După cum am spus mai înainte nu vreau sa fim părtinitori de aceea cred ca este la
alegerea voastră ce sistem de operare va instalaţi. După cum ştiţi oferta este nelimitata, in fiecare
an apar 3-4 noi sisteme de operare dedicate tuturor tipurilor de utilizatori. Partea bună este că e
foarte configurabil şi customizabil, şi există nenumărate comunităţi (cu forumuri şi tot ce vrei)
unde poţi găsi ajutor cînd îţi prinzi urechile. Va sfătuiesc atunci când faceţi alegerea sa luaţi in
seama faptul ca un sistem de operare se numeşte bun când se adaptează la cerinţele utilizatorului
si nu atunci când experţii îl numesc astfel.