Industria telecomunicatiilor a cunoscut o crestere rapida la nivel global, ca o consecinta directa a

dezvoltarilor tehnologice. În acest domeniu, una dintre cele mai spectaculoase cresteri au avut-o
telecomunicatiile mobile.

     Desi a devenit o prezenta obisnuita în peisajul noilor tehnologii, telefonia mobila genereaza
înca nesiguranta utilizatorilor. În timpul unei convorbiri telefonice, folosind telefonul mobil,
temperatura corpului în straturile superioare ale pielii se poate mari cu maxim 0,5°C. Cresterea
temperaturii are loc însa doar la convorbiri cu o durata foarte lunga de timp, efectele fiind
vizibile cel mai devreme dupa o jumatate de ora de convorbire neîntrerupta. Efectele termice
afecteaza corpul uman în mod serios abia dupa o încalzire locala constanta de 1°C. Exceptie face
ochiul: pentru ca este strabatut de o cantitate mica de sânge nu poate redirectiona foarte bine
efectele negative ale expunerii la temperatura si radiatii. Se pot evita sau micsora efectele daca se
pastreaza antena departe de ochi sau daca se schimba din când în când urechea în timpul
convorbirilor mai lungi.

     Efectele non-termice sunt date de influenta undelor electromagnetice asupra tesutului
celulelor si asupra sistemului nervos. Aceste unde influenteaza nivelul hormonal al omului.
Printre altele, este afectat hormonul melatonina produs în epifiza, care regleaza somnul si joaca
un rol important în cadrul sistemului imunitar. Nivelul de melatonina creste de obicei în timpul
noptii. Printr-un efect de lunga durata al undelor electromagnetice, poate fi micsorata productia
de melatonina de peste noapte. Ca urmare, se observa schimbari ale starii de spirit, depresii,
tulburari de somn si oboseala. De asemenea, poate aparea o sensibilitate imunitara crescuta si
predispozitie la cancer.

     Undele emise de antenele GSM reprezinta o gama de frecvente bine definita (900 MHz în
cazul Orange si Vodafone si 1800 MHz la Cosmorom). Alte tipuri de frecvente sunt deja utilizate
de mai multe decenii, cu puteri mult mai ridicate decât cele ale antenelor acestor retele. În mod
normal, un emitator radio FM are o putere de radiatie de pâna la o mie de ori mai mare, iar în
cazul unui emitator TV, radiatia se poate multiplica de pâna la o suta de mii de ori.

     În temeiul prevederilor art. 18 si ale art. 19 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind
protectia consumatorilor, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale art. 11 din
Hotarârea Guvernului nr. 88/2003 privind echipamentele radio si echipamentele terminale de
telecomunicatii si recunoasterea mutuala a conformitatii acestora, agentii economici care importa
sau comercializeaza telefoane mobile au obligatia de a informa consumatorii asupra
caracteristicilor tehnice ale produsului respectiv, atât prin afisarea lor pentru fiecare aparat în
parte la punctele de desfacere, cât si prin instructiunile de utilizare ale aparatului.

În sensul prezentului ordin, prin telefon mobil se întelege orice dispozitiv emitator de unde
radio destinat a fi folosit cu partea radianta a echipamentului în imediata apropiere a urechii
umane (telefoanele GSM, telefoanele fara fir) care functioneaza în banda de frecventa de 10
MHz – 10 GHz. În conformitate cu prevederile Recomandarii Comisiei Europene nr.
1999/519, în vederea limitarii expunerii utilizatorului la câmpuri electromagnetice, valoarea
limita admisa a SAR localizat la cap si trunchi pentru telefoanele mobile, corespunzatoare gamei
de frecvente de la 10 MHz la 10 GHz, este de 2W/kg. Rata absorbtiei specifice (RAS) de energie
este marimea care exprima absorbtia medie pe ansamblul întregului corp sau pe o portiune a
corpului si care se defineste ca rata cu care energia este absorbita de unitatea de masa de tesut
corporal; se exprima în W/kg. Rata absorbtiei specifice (RAS) pentru ansamblul întregului corp
este o marime unanim acceptata pentru stabilirea legaturii dintre efectele termice adverse si
expunerea la radiofrecvente. Pe lânga valorile RAS pentru corpul întreg, sunt necesare si valorile
RAS locale (pentru o portiune a corpului) pentru evaluarea si limitarea acumularii excesive de
energie în zone restrânse (mici) ale corpului, ca rezultat al unor expuneri în conditii speciale. În
sensul art. 6 alin. (1) lit. a) din Hotarârea Guvernului nr. 88/2003 privind echipamentele radio
si echipamentele terminale de telecomunicatii valorile RAS sunt:

Banda de SAR pe întregul Valorile SAR locale (cap si Valorile SAR locale
frecventa corp (W/kg) trunchi) (W/kg) (membre) (W/kg)
10MHz-10GHz 0.08 2 4

      Cresterea impresionanta a abonatilor a impus extinderea amplasamentelor antenelor de

emisie – receptie GSM (microunde) pe blocurile de locuinte si, mai ales, la nivelul
apartamentelor situate la ultimele etaje ale blocurilor. Acoperirea cât mai buna cu semnal în
zonele locuite este o problema foarte complicata pentru inginerii care raspund de planificarea
retelei operatorilor mobili. Nimic din ceea ce este pe hârtie nu se potriveste suta la suta în teren,
unde apar reflexii, perturbatii si toata gama de bruiaje posibile. O solutie la problema lor este
coborârea antenelor spre nivelurile inferioare ale blocurilor pentru o mai buna "penetrare" a
cladirilor din jur. Aici încep problemele. Potrivit unui studiu publicat de “Active Information
Media”, persoanele din apartamentele care au pe peretii exteriori astfel de "monstri" au început
sa se plânga ca nu mai merg bine televizoarele, radiourile, chiar si telefoanele mobile (zumzaitul
acela clasic), dar, mai ales, sa acuze si stari de oboseala continua, ameteli, dureri mari de cap,
lipsa de concentrare, afectarea memoriei etc.

     În acest sens, unele date sunt de-a dreptul îngrijoratoare pentru sanatatea populatiei afectate.
Pentru ca în România nu sunt reglementari în privinta amplasamentului antenelor GSM, ca în
tarile din Uniunea Europeana (distanta minima de 150 m de scoli, de spitale, si nu se amplaseaza
pe blocuri de locuinte), companiile de telefonie mobila de pe piata romaneasca liciteaza cu
administratorii de bloc si, contra unor chirii substantiale permit amplasarea unor BS-uri (unitati
compuse din mai multe antene de receptie si emisie a microundelor) în detrimentul tuturor
locatarilor, acestea devenind efectiv un mic Cernobâl pentru fiecare locatar.

     Dupa frecventele planificate, un BS poate sa aiba de la un singur transceiver (partea de

amplificare pentru o singura frecventa) pâna la 16 astfel de frecvente. Pe sosele, unde se folosesc
de regula maxim trei frecvente (respectiv trei transceivere), câte una pe fiecare din cele trei zone
de câte 120 de grade în care se împarte câmpul geometric de 360 grade, puterea ajunge pâna la
500 W pe frecventa, deoarece se doreste o acoperire foarte mare si de obicei se folosesc si antene
combinate, adica transceiverul se afla montat în antena.

     Normele de protectie pentru cei care întretin sau monteaza astfel de echipamente precizeaza
ca sa nu se intervina la un BS fara a fi total oprit. Când ele sunt în functiune nu trebuie sa se stea
sub nici o forma în fata antenelor, iar in spatele lor la minim 1,5 m, dar aceasta distanta este pur
speculativa deoarece aria de acoperire reala a câmpurilor periculoase este mult mai întinsa.
     În prezent, în România exista patru operatori publici de telefonie mobila:

-       Vodafone, operator GSM si 3G-UMTS,  în banda de frecvente de 900 MHz si 2 GHz;

-       Orange, operator GSM si 3G-EDGE, în banda de frecvente de 900MHz si 2GHz;

-       Telemobil (Zapp), operator CDMA si EV-DO, în banda de frecvente de 450MHz;

-       Cosmote, operator DCS,  în banda de frecvente de 1800MHz.

     În mod oficial celor patru companii de telefonie mobila li s-au cerut informatii despre puterea
de emisie a unui transceiver si în baza caror reglementari sunt instalate astfel de echipamente pe
miile de blocuri si cladiri din România, daca s-au facut studii privind radiatia si daca locatarii au
fost atentionati asupra pericolelor la care se expun. Vodafone nu a vrut sa ofere date tehnice
despre echipamentele pe care le monteaza pe cladiri. La fel a procedat si firma Cosmote. Singura
firma care a raspuns cât de cât, oferind unele date despre puterea transceiverelor, dar total
neconcludente, a fost Orange. De la compania care opereaza reteaua ZAPP nu s-a primit nici un
raspuns.

     Specialistii militari în domeniul comunicatiilor, precizeaza ca puterea de emisie a unui

transceiver în cazul retelelor publice este în medie de 20 W (puterea de emisie a emitatorului).
Puterea radiata de antena variaza în functie de tipul cablului folosit, de câstigul antenei si de alte
echipamente aflate pe traseul de emisie (amplificator, duplexor, etc.), astfel încât puterea maxima
radiata de antena poate ajunge, pentru scurt timp, pâna la 40 W. Din considerente de propagare,
puterea radiata de antena scade cu patratul distantei parcurse. În afara zonelor din imediata
apropiere a statiilor de baza, puterea radiata de terminal (telefon mobil) este superioara celei
propagate de statia de baza.

     Mai riguros au facut cercetari cei de la Institutul pentru Sanatate Publica, cercetatorii de aici
analizând cauzele ce pot produce boli asupra utilizatorilor de telefoane mobile, dar si asupra
celor care stau în imediata apropiere a antenelor GSM. Studiul releva o incidenta crescuta a
simptoamelor de ameteala, oboseala, probleme de memorie pentru aceia care stau în imediata
apropiere a surselor de unde electromagnetice.

     Studii epidemiologice facute în Europa de Est au relevat o crestere marcanta în cazul
simptoamelor neurastenice (oboseala, tulburari de somn, ameteli, dureri de cap, etc.) la oamenii
expusi la câmpuri electromagnetice. În ansamblu, însa, aceste studii nu au gasit date care sa
sustina convingator ipoteza conform careia exista un risc crescut de incidenta a tumorilor
cerebrale, a leucemiei sau a altui tip de cancer în corelatie cu folosirea telefoanelor mobile.
Aceste studii nu se pot pronunta în privinta riscului folosirii pe termen lung a telefoanelor mobile
si a expunerii zilnice sau cumulative la nivele înalte de radiatie sau a aparitiei unor tipuri rare de
tumori.

     În contextul existentei incertitudinii stiintifice privind efectele expunerii la câmpuri

electromagnetice, se recomanda adoptarea principiului de precautie (deja adoptat în Italia,
Franta, Belgia), care presupune reconsiderarea limitelor propuse de ICNIRP pentru anumite
frecvente, precum si masuri administrative, de exemplu, amplasarea antenelor de telefonie
mobila la distanta de zonele în care se desfasoara activitati cu copii sau persoane bolnave;
antenele nu se amplaseaza în nici un caz pe cladiri de locuinte, la nivelul solului, interzicerea
utilizarii telefoanelor mobile de catre copii cu vârsta mai mica de 16 ani, informarea populatiei
(utilizatori de telefon mobil etc.), privind riscul de expunere la surse de unde electromagnetice si,
nu în ultimul rând, sustinere din partea factorilor de decizie privind dezvoltarea unei logistici
adecvate de monitorizare a câmpurilor si a efectelor, gestionata de Institutul de Sanatate Publica,
din structura Ministerului Sanatatii.