c


c
 . 9 mai1895, Lancrăm, lângă Sebe , comitatul Sibiu - d. 6

mai1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor
universitar i diplomat român. Personalitate impunătoare i polivalentă a culturii
interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de
originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.

S-a născut la Lancrăm, lângă Sebe . Localitatea natală se afla atunci în comitatul
Sibiu. Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preo i, fiul lui Isidor
Blaga i al Anei (n. Moga), de origine aromână. Copilăria i-a stat, după cum
mărturise te el însu i, "sub semnul unei fabuloase absen e a cuvântului",
viitorul poet ± care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru "Lucian Blaga e
mut ca o lebădă" ± neputând să vorbească până la vârsta de patru ani. Mama
poetului, Ana Blaga, a murit în anul 1933 la Sibiu, în vârstă de 74 de ani. În luna
august 1949, fratele poetului, Login Blaga, a murit de asemenea în Sibiu.

Primele clase le-a urmat la Sebe , la coala primară germană (1902-1906), după
care a urmat Liceul "Andrei aguna" din Bra ov (1906±1914), unde era profesor
ruda sa, Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de teoria dramei. Încă de pe
băncile liceului se va familiariza cu opera lui Friedrich Schiller.

Y
Y

A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe ărm (1910), i în Românul,

cu studiul Reflec ii asupra intui iei lui Bergson (1914). După moartea tatălui,
familia se mută la Sebe în 1909. În anul 1911 călătore te în Italia, unde î i
petrece timpul în librării, căutând căr i de filosofie, i vizitând vestigiile istorice
ale acestei ări.

Y

A urmat cursurile Facultă ii de Teologie din Sibiu i Oradea în perioada 1914±

1916, pe care le-a finalizat cu licen ă în 1917. A studiat filosofia i biologia la
Universitatea din Viena între anii 1916 i 1920, ob inând titlul de doctor în
filosofie. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care îi va deveni so ie. A
revenit în ară în ajunul Marii Uniri. În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează
Viena, unde descoperă Expresionismul.
Imaginea lui Lucian Blaga pe o marcă poştală din Republica Moldova

Publică la Sibiu, în 1919, placheta de versuri Poemele luminii (reeditată în acela i

an la Cartea Românească, în Bucure ti), precum i culegerea de aforisme Pietre
pentru templul meu. Prima sa dramă, Zamolxe, îi apare în ziarul Voin a (1920), iar
în volum în 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice ÄArdealul´.
Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut (1921).
Universitatea din Cluj îi premiază piesa Zalmoxe (1922). I se tipăresc primele
traduceri de poezie în limba germană în revista cernau eană Die Brucke (1922)
(Podul). În 1924-1925, locuie te în Lugoj. A fost redactor la ziarele Voin a i
Patria, membru in comitetul de direc ie al revistei Cultura, colaborator
permanent la publica iile Gândirea, Adevărul literar i artistic i
Cuvântul.După Dictatul de la Viena, se află în refugiu la Sibiu, înso ind
Universitatea din Cluj (1940±1946). Conferen iază la Facultatea de Litere i
Filosofie din Cluj (1946±1948). Are un rol major în formarea tinerilor care fac
parte din Cercul literar de la Sibiu i o mare influen ă asupra lui Ion Desideriu
Sârbu. Revenit în România reîntregită, s-a dăruit cauzei presei române ti din
Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj i Banatul din Lugoj. A
fost ales membru al Academiei Române în anul 1937. Discursul de recep ie i l-a
intitulat Elogiul satului românesc.În anul 1939 a devenit profesor de filosofia
culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu în anii ce au urmat
dictatului de la Viena (1940±1944). La Sibiu redactează, începând cu 1943, revista
Saeculum, care va apărea un an. A func ionat ca profesor universitar până în
1948, când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră. Motivul este de natură
politică: se pare că Blaga a refuzat invita ia de a conduce Partidul Na ional
Popular, un satelit al Partidului Comunist. Împreună cu el au fost înlătura i i
conferen iarul i discipolul său, Ion Desideriu Sârbu, i profesorii universitari
Liviu Călin i Nicolae Mărgineanu.

Ô  
Y
 
Y

În anul 1926 a intrat în diploma ie, ocupând succesiv posturi de ata at cultural la
lega iile ării noastre din Var ovia, Praga, Lisabona, Berna i Viena. A fost
ata at i consilier de presă la Var ovia, Praga i Berna (1926±1936),
subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1936±1938) i ministru
plenipoten iar al României în Portugalia (1938±1939).

c
  

Y
Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a
Academiei Române ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie i
Filosofie (1949±1951). Apoi bibliotecar- ef (1951±1954) i director-adjunct
(1954±1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Nu îi mai sunt publicate
volumele i preferă să se ocupe de traduceri. În această perioadă a finalizat
traducerea piesei ºaust de Goethe, iar în 1958 apare primul volum din Opere de
G.E. Lessing în traducerea lui Lucian Blaga. A tradus poe i germani clasici i
moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate postum. Tot în această perioadă
scrie romanul cu tentă autobiografică Luntrea lui Caron, publicat de asemenea
postum. A trecut la cele ve nice pe 6 mai1961, in Cluj. Lucian Blaga a fost
înmormântat în ziua sa de na tere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm.

 
 Y

 Y

Y
Y

În anul 1956 Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte i de criticul Basil
Munteanu, dar se pare că ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade pentru a primi
premiul Nobel pentru literatură. Cei doi nu locuiau în România, Rosa del Conte era
autoarea unei căr i despre Eminescu, iar Basil Munteanu locuia la Paris, unde se
exilase din motive politice. Autorită ile comuniste nu au sprijinit în niciun fel
aceste gesturi, pentru că Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au
fost interzise până la edi ia din 1962 îngrijită de George Iva cu. Rosa del Conte a
recunoscut că paternitatea ideii îi apar ine lui Mircea Eliade, cel care publicase la
moartea lui Blaga, în 1961, un emo ionant necrolog intitulat Tăcerile lui Lucian
Blaga.

‰
Y
Y
 Y

´Y 1919 - Poemele luminii

´Y 1921 - Pa ii profetului
´Y 1924 - un marea trecere
´Y 1929 - Lauda somnului
´Y 1933 - La cumpăna apelor
´Y 1938 - La cur ile dorului
´Y 1942 - Poezii, edi ie definitivă
´Y 1943 - oebănuitele trepte

×  Y
Y
 Y
 
Y

 Y

´Y Vârsta de fier 1940-1944

´Y Cântecul focului
´Y Corăbii cu cenu ă
 ´Y Ce aude unicornul

 

Y

´Y 1921 - Zamolxe, mister păgân

´Y 1923 - Tulburarea apelor, dramă
´Y 1925 - Daria, dramă în patru acte
´Y 1925 - ½vanca
´Y 1925 - unvierea, pantomimă în patru tablouri i ºapta, joc dramatic
´Y 1927 - ëe terul ëanole, dramă în cinci acte
´Y 1930 - Cruciada copiilor
´Y 1934 - Avram ½ancu, dramă într-un prolog i trei faze
´Y 1942 - Opera dramatică, 2 vol.
´Y 1944 - Arca lui ooe
´Y 1964 - Anton Pann, dramă într-un prolog i patru faze (postumă)

º 
Y

Crea ia sa filosofică este grupată în trei trilogii:

´Y 1943 - Trilogia cunoa terii în trei volume: Eonul dogmatic, Cunoa terea
luciferică, Cenzura transcendentă.
´Y 1944 - Trilogia culturii in trei volume: Orizont i stil, Spa iul mioritic,
Geneza metaforei i sensul culturii
´Y 1946 - Trilogia valorilor, tiin ă i crea ie, Gândire magică i religie,
Artă i valoare.
´Y Cea de-a patra, Trilogia cosmologică, a rămas în stadiu de proiect. Din ea
autorul a publicat un singur volum, Diferen ialele divine, primul din
această Y

Ô  
Y

´Y 1919 - Pietre pentru templul meu

´Y 1926 - ºerestre colorate, însemnări i fragmente
´Y 1945 - Discobolul, aforisme i însemnări

  Y

´Y ]ronicul i cântecul vârstelor, volum autobiografic, editat postum, 1965

´Y Luntrea lui Caron, roman, editat postum, 1990, edi ia a II-a, 1998, edi ia a
III-a, 2006
‰
Y
Y

 YY Y 
Y

´Y 1922 - Cultură i cuno tin ă

´Y 1924 - ºilosofia stilului
´Y 1925 - ºenomenul originar
´Y 1925 - ºe ele unui veac
´Y 1926 - Daimonion
´Y 1931 - Eonul dogmatic
´Y 1933 - Cunoa terea luciferică
´Y 1934 - Censura transcendentă
´Y 1934 - Orizont i stil
´Y 1936 - Spa iul mioritic
´Y 1936 - Elogiul satului românesc, discursul de recep ie la admiterea sa în
Academia Română
´Y 1937 - Geneza metaforei i sensul culturii
´Y 1939 - Artă i valoare
´Y 1940 - Diferen ialele divine
´Y 1941 - Despre gândirea magică
´Y 1941 - Religie i spirit
´Y 1942 - tiin ă i crea ie
´Y 1947 - Despre con tiin a filosofică
´Y 1948 - Aspecte antropologice

 
 Y
 
Y
 Y

´Y 1966 - Gândirea românească în Transilvania în secolul al XV½½½-lea

´Y 1968 - Zări i etape
´Y 1969 - Experimentul i spiritul matematic
´Y 1972 - ½svoade
´Y 1977 - ºiin a istorică

‰
Y 
YY Y 

Y

´Y 1988 - L'Eon dogmatique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges

Piscoci-Danesco et collab.).
´Y 1989 - L'Éloge du village roumain, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad.
Georges Piscoci-Danesco et collab.).
´Y 1992 - L'Étoile la plus triste, (La Différence, trad. Sanda Stolojan).
´Y 1993 - L'Être historique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Mariana-
Georgeta Piscoci).
 ´Y 1993 - Les Différentielles divines, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad.
Georges Piscoci-Danesco et collab.).
´Y 1995 - Trilogie de la Connaissance, (Librairie Roumaine Antitotalitaire,
trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
´Y 1996 - Trilogie de la Culture, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad.
Georges Piscoci-Danesco et collab.).