APOPTOSIUM

igor ursenco
•
apoptosium
(recital de doliu după un regn procariot încă neclasificat)
Franc-Tireur
USA
APOPTOSIUM
(RECITAL DE DOLIU DUPĂ O CONȘTIINȚĂ PROCARIOTĂ)
By IGOR URSENCO
Copyright © 2010, Igor Ursenco
Dust jacket by IGOR URSENCO
Prima copertă: KATE MACDOWELL, ”Sparrow”, 7 x 6 ½ x 2”,

hand built porcelain, cone 6 glaze, completed 7/2008.
Photographer: DAN KVITKA. Toate drepturile rezervate
Ultima copertă: KATE MACDOWELL, ”Bad Seedlings” (detail),

3 x 3 x 2½, hand built porcelain, 4/2008. Toate drepturile rezervate
All rigths reserved
The book storefront:

http://www.lulu.com/content/paperback-book/apoptosium/8613765
ISBN 978-0-557-40908-2
Printed in the United States of America

Igor URSENCO (9 februarie 1971), critic, poet, scenarist,
prozator, freelancer. Membru Uniunea Scriitorilor din Republica
Moldova.
După absolvirea Colegiului Pedagogic din Călăraşi (Republica

Moldova) a studiat la Facultatea de Litere, Universitatea de Stat din
Republica Moldova (Chișinău). În timpul studiilor a lucrat, în paralel, ca
redactor-stilist la ziarul ”Tineretul Moldovei”, laborant Institutul de
Istorie și Teorie Literarǎ (Academia de Ṣtiinţe din Republica Moldova)
și colaborator Laboratorul experimental de elaborare a manualelor
pentru școala primarǎ, Institutul de Pedagogie și Psihologie (Chișinău).
În perioada următoare a activat ca lector la catedra de literatură și
filosofie, Universitatea de Studii Umaniste (Chișinău), redactor-
consultant Agenţia de Stat pentru Protecţia Proprietǎţii Industriale din
Republica Moldova. Începînd cu anul 2000 a activat ca Forex Manager;
manager portofoliu firmă de brokeraj pieţe de capital, consultant financiar
& analist valutar. A oferit analize pentru canalul „Money channel” şi a
asigurat o perioadă newslettere valutare pentru revista „Investiţi & Profit”
(Bucureşti).
A tradus pastile editoriale semnate de Umberto Eco și proze scurte
din creația lui Juan Manuel de Prada.
A obţinut un rol sporadic în pelicula artistică „One of the Hollywood
Ten” (2000) în regia lui Karl Francis (Madrid). Finalist Festivalul de muzică
folk „Galbenă Gutuie” (Prima ediţie, 1990) Chişinău.
Laureat ”Premiul special al juriului”, Concursul național de proză
scurtă ”Pavel Dan” (Turda), ediția 2010. Premiul “Cărțile anului 2009–
secțiunea eseu”, decernat de Consiliul Județean Maramureș și Primăria
Municipiului Baia Mare.
Prezent în ”Antologia poeziei maramureșene de la origini pînă în
2009” și ”Antologia de proză scurtă ardelenească”.
TITLURI PUBLICATE:
”Lωgωs”, tatăl meu : mama mea „Iµagω”, Genealogie heterotopică
în texte archetipale (supravegheate icastic între 1987-1992), Editura
”Agepi”, Chișinău, 1997 / Editura ”Limes”, Cluj-Napoca, 2009;
Teo-e-retikon (Eseuri trans-culturale & glose meta-semantice), Editura
”Eikon”, Cluj-Napoca, 2009
retina akashică (scenarii film artistic & piese de teatru), Editura
”Mega”, Cluj-Napoca, 2009;
Clauza poeziei celei mai favorizate în lirica maramureșeană și
basarabeană contemporană (Antologie lirică internațională), Editura
”Limes”, Cluj-Napoca, 2010
IN CURS DE APARIȚIE:
EgoBestiar (alte eseuri trans-culturale), Editura ”Hergbenet”, București
S.T.E.P. (priză universală)
Cum mi s-a decernat Premiul Nibelungilor (prize artistice scurte)
exFaustiv (poeme)
PENTRU:
Iisus din Nazaret, Sfîntul Ioan al Crucii, Sfîntul Francisc din Assisi,
Sfîntul Marcian, Sfîntul Acepsim, Sfîntul Talel, Sfîntul Filippo di Neri,
Sfîntul Salaman, Sfîntul Charles Borromée, Sfîntul Ignațiu de Loyola,
Sfîntul François de Sales, Sfînta Ecaterina din Genova, Sfînta
Mechilde din Magdeburg, Sfînta Lidwina din Schiedam, Sfîntul Lous
Bertrand, Preafericitul Bernardino Realino, Preafericitul Thomas de
Cori, Preafericita Aleidir din Scarbeke, Simion Scărarul, Simeon Cel
Vechi, călugărul Jean Tournier din ordinul Sfîntului Bruno, Padre
Pio, Katharina Emmerich, Maria-Magdalena di’Pazi, Tereza din
Avila, Élisabeth de Ranfaing, Marguerita-Marie Alacoque, Paul de la
Croix, Jean Colombini, Colette de Corbie, Lucie de Narni, Maria
Villani, Veronica Giuliani, Gemma Galgani, Ecaterina di Ricci, Pedro
d’Alcantara, Leonardo di Letere, Nicolas Factor, Pudenzia Zagnoni,
Passidea Crogi, Angelo D’Acri, Giuseppe Desa, Therese Neumann,
Zélie Bourriou, Mollie Fancher, Giri Bala, galeria Lamilor tibetani,
Paramhansa Yogânanda, Maxim Ascetul de la Templul Dianei din
Efes, D. D. Hume, Stanton Moses, profesor la University College
School din Londra și alți
extatici, medium-uri și mistici din toate timpurile care –
prin abstinență imagistico-senzorială (inclusiv nutrițională și sexuală),

dezagregări mentale, hipertermii, levitații, stigmatizări și alte
mortificări generalizate ale corpului –
s-au pus la adăpostul securității spirituale supra-personale,
iar unii chiar izbutind, prin trans-corporalizare, să se elibereze de sub

puterea simțurilor ”reale” și a pasiunilor ”închipuite”
igor ursenco |7
CUPRINS
atenție la parapet:
masoreți entuziasmați (ciclu 1997)
fortuna labilis 12
regim cu vize de ieșire obligatorie 13
omnes vulnerant, ultima necat 15
(Noi, Poetul) 17
dust jacket 19
boustroφedon 21
transfuzie de sens 23
masoret depășit de propria ființă 24
ghetou 27
interstițiu în craniu 28
consumul-excesiv-de-frumusețe
poate dăuna grav sănătății-din-trupul-cu-literatură 29
(Taofizica) 30
schimbarea la față 30
corruptio optimi pessima 33
in amonte 34
symbola 35
Cîinele din Baskervide 36
”Procesul” (ku și fără) Kafca 37
IHVH 38
kritika poieticii pure 42
Minotaurul reloaded 42
8|apoptosium
cum să kontractezi
o ponţiu-pilatită (ciclu 1995-1996)
himere păscînd la granițele Procuraturii eutopice, arondate lui Ponțiu

Pilat 46
riscurile spaţiale ale topicii 47
declinare metafizică totală a cazurilor 48
metafizica în corsetul cazurilor gramaticale 49
spoiler ”π (pi pe doi)” 51
asigurare obligatorie de viață 53
și aceasta abia dacă e ”Arete-Cea-care-m-a-ocolit” pînă acum 54
enantiodromie 55
ex libris 56
tatuaj in vitro 57
poema eventivă 58
noesis în rotund 59
epopeea popîndarului andaluz 60
principiul mercaba 61
steatoză divină 62
biserica galbenă din φiladelφia 63
motorul teologic cu ardere internă 64
metamorfozele karnavalului divin 71
phalo-sophia 72
luptă de gherilă în inconștient 73
Filmul de Oscar rezervat pentru ora ”prime-time” 74
kronotopul gurii 75
eikos și deontologie 75
igor ursenco |9
patria ecologică e așa o formă

de levitație superioară (ciclu 1998-2001)
”Banchet” cu Platon 80
break-even point 81
teo-e-retikon 82
apă moartă, apă vie 83
portret de păstrat în familie 84
apele heraklite nu au miros 85
oprește-te (o) klipă! 86
teleologia teologiei 87
trezirea la realitate 89
între nicovală și sînul zeiței Gayatrí 90
sezonul de recoltare în kibbutz 91
Ichtis plutind printre unde și corpusculi 92
altus 93
Atlantida conturată intangibil 94
Trautoniuµ 95
croitorul e Zeus, țesătura e a clientului 96
simptomatologia condomatică a fericirii 97
Verișoarele Vera, Nadia și Liuba în vizită la unchiul Procust 98
Parousia deghizată în kulorile Apokalipsei 99
locus amoenus 100
Kașalotul-Bunei-Speranțe (Orațiune despre divinitatea umană) 105
topos interlop 106
popîndarul-de-Săpînța 107
fulcrum 108
kanibalul nu are nevoie de frigider 109
GLOSE TEXTUALE 110

REFERINȚE CRITICE 118
10 | a p o p t o s i u m
atenție la parapet:
masoreți entuziasmați (ciclu 1997)
MEMENTO:
E capabil oare omul de o interogație radicală (...)

e capabil de a face literatură?
Maurice Blanchot
Moartea consimțită, asumată, anticipată,

provocată; nepăsarea și obrăznicia; vitejia
însoțită de o veselie turbată. Liberi sunteți să
alegeți. (…) Alte soluții pentru a ieși dintr-o
situație-limită, dintr-un univers concentraționar,
din mrejele unui process kafkian, dintr-un joc de
tip domino, labirint sau cameră de anchetă, din
teamă și panică, din orice cursă de șoareci, din
orice coșmar fenomenal nu știu să existe,
Nicolae Steinhardt
... creație savantă a mitologiei politice chineze,

Împăratul Ceresc (Tao) nu are decît o existență
literară ...,
Marcel Granet
Lampa e pe masa mea și casa e în carte. Voi

locui în casă, în cele din urmă,
Edmond Jabès
i g o r u r s e n c o | 11
fortuna labilis
MEMENTO:
”Literatura pură nu e decît non-literatură sau
moartea însăși”, Jacques Derrida
sub zodia convergentă a fulgerului

în penurie de serotonină putea
să-mi fie prieten Cuvîntul
dar răspundem la nume şi sorţi diferite,

întotdeauna ajungem prin linia despărțitoare
a samsarei la unica
amantă ce-o împărțim
frățește: ea ne vizitează
la diferite capete ale morții
vine la mine Lucrezia Borgia doar

de nodurile nervilor ei încinși
se dezbracă: în patul meu karmic o perioadă rămîne
dezgolită
în giulgi transparent îmi acoperă
ochii obosiți
de atîta albastru debordant ea vine
cu falangele pitite gingaș
în palmele ei
de gheață tot mai palide
regim cu vize de ieșire obligatorie
linia frontului estetic generată

pe recalescențele biografiei
de va șerpuí funambul: printre
bornele kilometrice
la fiecare avort neplanificat de sens,
zone geografice ale artei cu pete

îndoliate așteaptă să le contureze
copiștii Ben Așer & Ben Naftali dintotdeauna:
dintotdeauna artiștii
se deconspiră trautónici în creierul
autofag al lui Dumnezeu: un masoret
suficient
de bun trebuie să-și fulgereze
conștiința desfășurată
în spațiu:
în spațiu cel puțin Akaky Akakievici

era un masoret autosuficient
de mort pentru el însuși
sau preferabil unul abia afectat
de cataractă pe umbra
cunoașterii
promiscue ca o implozie cronică
trupurile mele
valabile toate ar putea deveni brusc grădini
suspendate ale Semiramidei deasupra
unei Patrii
corporale extra-
permisiv conectate la perfuzii
cu serotonină zilele
nelegitime
ale cetățeanului apatrid
Paul Verlaine (în ”L'art
Poetique”) iarăși vor fi vibrînd
anacronic ”altor ceruri,

către alte iubiri”
și la nimic
alceva ”restul care e

doar pur și simplu
literatură...”
omnes vulnerant, ultima necat
MEMENTO:
”…condamnat deja să port dintotdeauna, / în trupul //
meu trecător, funcţiile // estetice şi // valoarea
structuratoare // a cezurii...”, Igor Ursenco, CV
Prosodic (text din volumul ”Logos”, tatăl meu :
mama mea ”Imago”)
(nu) (știi) (încă) (poemul) (care)

(te va supraviețui)
(balaurul cu nouă) (capete
de acuzare) (trebuie că merită) (cel puțin)
(o ghilotină pe an) (din aurul)
(cel mai pur) (personaj-negativ-din-basmele-inițiatice) (își
cunoaște) (încă din leagăn)
(eroul) (care îți va veni de hac)

(înt-o zi cu metastază) (fericită) (trebuie
că s-a) (născut) (în vecinătatea) (umbrei
personale) (undeva) (într-o grotă platonică sau o iesle)
(ambele karmice) (în regresia profetică) (a virtualității)
(rămîi) (antagonist) (mereu) (cu demnitate)

(îți vei susține) (eroul)
(personal) (în toate) (facultățile) (mentale) (și ale cenzurii)
(de conștință) (mai puțin
revoluțiile) (letale) (cu spectru

larg) (de acțiune) (de la roșu) (sîngeriu
spre alb calcifiat) (cu cît mai catifelate)
(cu atît) (mai perfide revoluțiile) (abia așteaptă)

(să își mănînce) (copiii proprii)
(încă din fașă) (te poticnești) (antum)
(în recluziunile) (próniei) (năpădite) (de licheni)
(și niciodată) (de) (coaja
adevărului) (ți se potrivește) (ca niște mănuși)
(croite) (direct) (pe pielea clientului)
(un) (palimpsest)
(în casa regală daneză) (des-
ființat) (odată) (cu Shakespeare)
(dintotdeauna) (ai fost liber)
(să îți scalzi) (capul de Orfeu) (în transpirația)
(cu estrogen) (a Menadelor) (postume) (sau)
(în praful) (contondent) (al ghilotinei)
(dar sub nicio) (circumstanță) (stropșită)
(mai sus) (de linia cezurii) (și

mai puțin) (grabnic) (vărsătoriu
de sînge) (ca divinitatea
șantajistă) (din Vechiul Testament)
(toți te rănesc)
(numai versul tău) (nemimat)
(pe masca mortuară a lui Aius) (te va ucide) (cu sînge)
(la fel de rece) (cum e aporia)
(scrijelită) (pe fonta regnurilor) (de pîndă)
(în) (orologiul) (eclipsat) (de agonie)
(Noi, Poetul)
MEMENTO:
”... mi-e prieten Cuvîntul, dar răspundem // la nume
şi sorţi diferite”, Igor Ursenco, ”Circum-stanţe
ateniene” (text din volumul ”Logos”, tatăl meu :
mama mea ”Imago”)
(biografiile sale) (eventive) (toate)

(se devorează) (festiv) (cu ură
reciprocă) (precum) (ouroborosul) (archetipal)
(pe cerc închis) (din cap pînă la coadă)
(fără a ajunge) (vreodată) (la sațietatea)
(finalului) (fericit) (doar în somn)
(corpul său) (de gînduri) (sublimi-

nale) (mănîncă) (de secole pîinea
științei) (plimbîndu-se)
(familiar pe Saturn și Uranus)
(ca într-o Akademie) (ecologică) (a unui) (Platon

devenit) (cu două milenii
mai înțelept) (corpul său) (de război
și pacea) (se închide) (în colții de fildeș)
a unei zeități indiene) (hămesite) (să poată sorbi)
(nectarul) (unui timp parmenidic)
(regresat) (corpul său)

(de neputință) (se lansează) (în carul)
(proscrierii) (de satelit natural)
(luna se învîrte) (în jurul axei invizibile)

(din) (corpul său) (de lumină
nepîrjolită) (pe Soarele zilei)
(domesticește) (dihanii
cu inorog) (pe frunte) (în loc de mugurii
iubirii) (abia răzbiți) (pe îndelete)
(cînd se întoarce)
(de cealaltă parte) (corpul său)

(de crepitudine) (critică)
(în curbura decapitării) (se încaieră)
(cu rămășițele) (sufletului)
(la granița logofagă) (a nopții)

(în devălmășie) (ce mai rămîne)
(din corpul său)
(de carne) (becisnică) (înflorește)
(ca un neg putrezit) (pe gingia lui Dumnezeu)
(mă voi gîndi) (pînă
în zori) (cu toată estetica)
(la vedere) (planetelor kardiace)
(tăvălite prin curtea) (lărgită)
(să le crească sub piele)
(o iarbă ciudată) (din precipitații sulfuroase)
(omise) (de prejudecățile) (poetice)

(ale kurei de serotonină)
dust jacket
1.tikkune soferim
(deoarece) (ești) (scribul) (”ales”)

(de promiscuitatea realității) (suferi dens) (chiar
în interstițiile creierului) (îți arzi) (cîteva etape mongole)
(de zodii apofate) (faci trafic) (din credință) (caracteristicile
antropopatice) (le anulezi) (în) (codul) (ambiguu) (al sîngelui)
(cu toată obstinația) (întîrzii) (să) (îți trădezi) (trăsăturile
antropomorfice) (de divinitate) (atavică) (substitui)
(inalienabil) (în pasajele) (devorate)
(de bigotism) (expresiile) (”binecuvîntare”) (prin cele
de) (”blestem”) (cu referință la ”dragostea divină”) (ici și colo)
(asanezi) (Tetragrammatonul) (unde întîlnești) (pe ”Elohim”
îl trădezi cu ”Ihvh”) (în) (plăcerea) (sfîrșelii) (de) (apoi)
(asasinezi) (în fașă variantele) (complementare) (de nume

mundane) (le declari) (variantele tale divine & oficiale) (de
exemplu inserezi) (”Elijah” pentru ”Eliyahu”) (pe falsul)
(dumnezeu ”Ișbaal”) (îl adaptezi) (la forma ”Ișboșet”)
(mai apropiată de Iahvé !!!) (din punct de vedere)
(fonetic) (și inevitabil ideologic)
(pentru a nu pîngări) (numele sfînt al Domnului)

(Dumnezeul Tău) (în loc de) (”Moleh”/ ”rege”)
(ca pe un ”lucru de ocară”) (pronunț ”Moloh”/ idolul păgîn)
(fără a realiza că) (anticipez) (implacabil) (în spațiul meu

tipografic) (intim) (un scenariu) (populat exhaustiv) (de) (Fiul)
(Răstignit) (în avan-premieră) (absolută)
2. masoretul intertextualității divine
înveți din mers cum să înțărci

echivocul rădăcinilor semantice din consonantele
mai kariate decît orice gingie dezgolită de laptele ceresc
amărui
sensul ”dnt”: cu cerneală înroșită
în aceeași călimară – pergamentul și palimpsestul
se înghesuie ca doi teroriști, concurînd orbita ursitei
în corecții generoase
sensul ”dnt”: intră Dante în Purgatoriu

mai subtil decît într-o komédie divină
sensul ”dnt”: cu gloanțe mai tinere decît baronul d’Antes

ucigașul poetului Alexandr Pușkin
rămîne imortalizat
sensul ”dnt”: oricît ți-ai dori, nu-i poți purta

pică tehnicianului dentist care ia măsuri
violentate de exactitudinea calapodului pe care îți va
răstigni mandibula cu toți dinții de minte, inimă
și adevăr
boustroφedon
supremă irosire de spațiu să citești

cu lentile convergente
literatura fulgurată de sens

la adăpostul ritualic al paginilor
de palimpsest și în timp
plugarul poate răsturna
contondente brazdele cîmpului
de la un capăt la altul
mai eficient în economia privirii decapitate
a unei divinități eponime decît
orice lectură hermeneutică

emulează divin
fragmentele Okazaki
în reproducerea genetică
de cromozomi ADN și celule stem
înainte de a nimeri
în Laboratorul Suprem omenirea
se luptă de fiecare dată
pentru alte grupe de sînge
și aceleași idei expurgate deja

nimic esențial
nu se mai poate întîmpla
între un bărbat și o femeie sau mai nimic între divinitate
și emanațiile ei ginga
cînd iubești totuși

nu începi de la creștet
spre picioare nu te înlănțui
de la pămînt spre cer precum
în ordinea narativă
a trupului năvălești haotic
asupra tot ce întîlnești
în calea gurii mankurte
și înfometate de adevărul
despre materie oricum s-ar zice
iubiᴚe sau sfîᴚșit
rămîne neschimbată
doar în criogenia morții
imaginate poți să ai toate femeile
intangibile la degetul mic
un singur inel de căsătorie

te sugrumă insuficient
precum ai rămîne credincios unui Dumnezeu ales
intuitiv încă din copilăria
unui trafik intens
cu spaime naive și canonice
îți populezi locul evadării
sau daca ești bîntuit
rogu-te să pleci
neconturat
transfuzie de sens
MEMENTO:
”Pe cînd Îl duceau să-L răstignească, au pus mîna pe un
anume Simon din Cirena, care se întorcea de la cîmp; şi i-au
pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Iisus”, Evanghelia
după Luca 23:26
să scrii total doar în nopțile cu margini epileptice

nimic să nu îți lipsească din toate semnificațiile îndoliate
promise prin naștere
nimic să nu îți ajungă
totuși pentru a le digera realitatea lor morganatică
în orice clipă fastă poți intra
fără buna credință a cuțitului prin unt
chiar pe poarta numită ”Urechi de ac” din zidurile
nesigure de necredincioșii Ierusalimului:
pe brînci, dar cu gîndul
rezident în cer vei trece

mai ușor de poarta Romei păgîne: primul
dintre creștini care s-a mîntuit pînă și de nădăjdea
să fi fost dintodeauna
logodit cu toate cerurile alterabile, dar să nu realizezi decît
în lumina criofilă a spaimei că ești Simon Cireneul, primul
scriitor eliberat de sensul crud și nerevelat direct
dintr-o sursă de inspirație
divină ce poartă cunună letală
de spini: ca pe o ligatură karismatică
masoret depășit de propria ființă
MEMENTO:
”Creștinismul e transmutație: nu a elementelor
chimice, a omului. Metanoia”, Nicolae Steinhardt
Ai fi în stare să ții cursuri terapeutice despre

credința activă unde abonații cei mai fideli să fie
speriați nu glumă: începînd cu returnarea
integrală a taxelor terestre
pînă la a fi asigurați obligatoriu
de eficiența genuflecțiunilor de seară
în fața Apocalipsei fulgerate
pentru o singură boabă de credință
iute ca muștarul să îți înșiri

pe ața de rozariu toate Patriile configurate
în palmă ce nu te-au trădat
din punct de vedere teleologic
ai putea bănui că există umbre

ce nu se pot strecura
prin stîncile de canion
ronțăite iregular de haita de
gînduri anxioase
din creierul popîndarului
antropopatic
suspectezi acea parte ilegală a luminii care
nu se coagulează
cu țărîna te mai sincronizezi încă
la spectrul divin pentru a surprinde
culoarea supremă de kaïros
în intimitatea momentul de sabotaj «violet»
ce conduce funciar
la Sabatul ”violenței”
umbra ta oficială corespunde corpului

ce o emană în secunda aceasta
umbra ta de veghe
își recunoaște sufletul dator
să se întoarcă ca un fiu rătăcitor
la priveghi umbra ta anonimă
în Cartea Vieții se împotrivește
curriculei oficiale
afișată ca o mască
mortuară de dramatis personae?
Dacă de trei ori la rînd te fulgeră gonidiile

naturalizate în inimă atuncea știi
cu toată ființa nediluată umbra este
răzbunarea luminii în fața gravitației
urcă neputința orbitoare luată ca ostatic
de lumea materială: sufletul se pătează
de la gazonul proaspăt tuns
din rai? Dar de albastrul de Voroneț
al cerului? Ai putea merge
si(n)gur pe marginea
fragilă a propriei ființe? Convins
naiv de nimbul încălzit al Universului
poți scăpa în centrul imobíl
din kosmos te bucuri să descoperi prea tîrziu
din mass-media canonizată
în cerneală utopică intens răsuflată

numele de «Crist»
are aceeași rădăcină
semantică cu cea a noțiunii «criză»
într-o metaforă
nu mai puțin responsabilă cum e tendința înnăscută
spre «violență»
ar putea degenera subit
în nuanța de «violet» spiritual
cel mai pur

generator de antibiotice ale spaimei
administrate în loc
de vitaminele nemuririi.
Și cu toate astea încă nu ai luat serios

în calcul efectele nocive
din cocktailul placebo ornamentat
cu foi criogenizate de trifoi!
ghetou
MEMENTO:
În studiul ”Analele Lumii” (1658), Episcopul James
Ussher invoca data exactă a Creației: la începutul
nopții premergătoare zilei de 23 octombrie sau la 6
dimineața din 22 octombrie, anul 4004 A. Chr.
(pe Cine) (să iubesc) (profund) (pe înălțime

și în adîncime) (simultan) (ca în latina moartă)
(pe Cine) (să iubesc)
(pînă la uitarea) (de un Sine) (conturat
tardiv) (ca o toamnă moldovenească)
(pe Cine) (să iubesc) (Te) (întreb)
(dacă) (nu pe) (Ceva) (ce nu) (Mă) (poate) (atinge)
(pe fulgurația orizontului) (sau pe) (Cineva) (ce) (Mă)
(transcede) (de fiecare dată) (cînd Îl apucă) (nostalgia)
(pe verticală) (atunci) (Mă) (destabilizează)
(mereu) (Mă) (constrînge) (să emerg)
(de fiecare dată) (Altul) (anticipează)
(coabitarea Noastră pașnică) (e) (Ceva (ce) (Mă) (previne)
(originat) (în angoasa Sa) (să fiu)
(mater-real-izat) (deplin) (în șansele) (anulate)
(ad principium) (în Rásterul Său) (Suprem) (și cu asta)
(Își) amînă) (cu încă o zi) (de octombrie) (sfîrșitul) (Cine)
(iubește) (cu onestitate) (își previne) (antagonistul)
(venerat) (cu nădejdea) (care moare)
(ultima) (dintre toate) (speciile) (prolifice) (purtătoare) (de
chip) (mereu) (pregătită) (să plătească prima) (deziluziile)
(și adesea consumația) (regnului) (din pedigree)
interstițiu în craniu
cu alte nostalgii mai tinere

rămîn
de fiecare dată
aceleași lecturi festive

neplătite la timp
ca în toate dățile
se vor akumula
pe rafturile unei biblioteci
intangibile în fildeș masiv
încrustate
cu crepitudine și în viața aceasta
mai vulnerabil
pe barikadele începutului
euhemerist
tot atunci (uiți)

să-ți arborezi pe frunte
trendul
karismatic al vremii
cu entuziasm –
melete thanatou :-)

consumul-excesiv-de-frumusețe
poate dăuna grav sănătății-din-trupul-cu-literatură
excedat de șansele alterității eventive
ataci metafora direct

pe înălțimea ei savuroasă
a curajului deformat cu gîndul la frumusețea
ideală și puțin
imoral pe alocuri un bestiar fabulos

îi ține la distanță intrarea
în marea ei ilegalitate
estetică
suficient de abuziv
dezlănțuită în ritual poate îngrășa

imaginația artistului
pînă la dimensiunile unui porc îndopat periodic
să atingă 365 de kg
doar pentru consumul intern al Crăciunului
voi îngurgita pluguri cu lame ruginite
din abundență
să deszăpezească
osînza de pe ochii cu celulită
ai acestui
poem obez de fericire

(Taofizica)
(pe Tine) (mie) (redă-Mă)
(Doamne) (toate începuturile omenirii)

(cum le dibuiești)
(speriate) (în sindromul singurătății Tale)
(doar) (un exercițiu de nemurire)

(demn de a fi luat în serios)
(de bună seamă)
(în loc să pîlpîi) (mocnit) (în fiecare)
(dintre) (propriile mele etape)
(arse) (pentru a-Ți lumina)
(funebru) (Calea)
(facă-se) (voia Ta) (deplin)
(Spaimă) (celestă)
(cum Te strecori ilegal)
(ca zilierii est-europeni)
(în retorta re-nașterilor) (afrikane)
(ne întîlnim) (la cursul de alquimie)

(festivă) (salutare) (Durere) (și Ție)
schimbarea la față
va veni
un timp fără întîrziere va veni
umbra de fiecare zi refuză
să-și reflecte
cu plauzibilitate
corpul alterabil și conștiința lărgită
va veni
un timp apocaliptic
cu mutație de paradigmă în loc
de pietrele aruncate
în apele
aceluiași capriciu eutopic
va veni
un timp virgin
despădurit ca un crîng de finic
tînăr unde să încapă
tot Vechiul Testament cu Exod
cu totul va veni
un timp căpcăun căruia nu-i scapă
pînă și șarpele edenic
își va schimba pielea
odată cu scrierea
fiecărui capitol eponim din Noul Testament
ca un creier
secat in vitro de animozitate
utopică între cele două emisfere geografice
devenite cerebrale
vei completa ritualic
chestionarele demografice
ale Națiunii lui ”to-be-or-not-to-be”, rămasă
nenumită pînă
și în Cartea Genezei a regnurilor

pe-cale-de-dispariție restul timpului
liber ți l-ar putea umple
pînă la refuz un hobby național în masă
cu regulile clare
fiecare poate pretinde să fie archetipalul
procuror distopic al cauzei
pierdute de către Charles Darwin
în capul său
principal de acuzare (”Despre originea
speciilor și calea selecţiei natural”):
”dragostea
e o capcană pe care Natura o întinde
oamenilor spre perpetuarea specie”, chiar dacă e general
știut că Istoria (îndoliată) are la activ
cîteva mii de ani deja
nimic nou nu se mai poate întîmpla
între tine și patria ta pe cale
de a fi adoptată
proaspăt cu sîngele
slobozit în căpușe
corruptio optimi pessima
(...soarta de masoret) (traficată) (intens) (în scriptul

continuu al Cărții Divine) (moartea doar) (îți poate ține)
(de saț și de pauză intermediară) (în locul unde e generat)
(Logosul) (începe) (masora inițială) (la propria ta ursită) (o
faci) (pe măsură ce avansezi) (în Cuvînt) (direct) (pe
creier) (cuvintele copiezi) (în concordanță ideală)
(transcrii existența lui Dumnezeu) (atemporală) (în masora
de incipit) (ca un entozoar) (teofor) (urmezi Leviticul) (cu
literele de Lege) (te căsătorești) (copiezi) (uneori) (faci
dragoste) (naști copíi) (faci còpii) (iar transcrii) (masora
intemediară biblică) (corespunde) (cu masora mediană) (a
vieții în trup) (și în suflet) (acum) (eponim) (în propria ta
masora) (conectezi la vasele sangvine) (posibilitățile)
(anulate) (de către Dumnezeu) (ad principium) (în Kreația
sa Supremă) (subit) (lucrurile neglijate) (prind ritm)
(suflare) (capătă) (curaj) (își negociază) (viață proprie)
(masora Creatorului) (emulează) (în final) (cu cît) (ești)
(mai predispus) (să faci binele) (cu atît) (e mai mare)
(potențialul) (să lași) (răul) (față în față) (cu oportunitățile)
(rînduite) (în mîinile proprii) (de) (briciul) (periculos) (de
tangibil) (aortelor ventriculare...)
in amonte
MEMENTO:
”Cine o fi fiind Hamlet din Jyllanda care are inima (...)
în beton proaspăt // și depusă alături de capul
mumificat // pe un postament de marmură verde, // la
loc de cinste în muzeul din Silkeborg?”, Ioan Flora,
Hamlet din Jyllanda
capul îi stătea acolo

unde îi erau picioarele
”cap-cap”, iar picioarele
îi atîrnau acolo unde
trebuia să-i fie capul
presupus nu era de mirare
că nu îi stătea capul
la nimic
din toate acestea
parul striga:
”cap-cap” mi-amintesc
îl mai văzusem
în amonte ”cap-cap” eram
intrat în kredința vîscoasă
adînc pînă la trup
fiecare cap
se uita la mine familiar
de parcă îmi îmbălsămase
cîteva vieți la rînd
”cap-cap” restul trupului
decapitat
symbola
MEMENTO:
”Dar vor face om din el !!!”, replica Ursului Baloo
la intenția Panterei Bageera de a-l duce pe micuțul
Mawgly în Satul Oamenilor (”Cartea Junglei”)
simptomatologiile complexe ale fericirii

conturate abia pe ráster tot mai familiare
îmi par ultimile treceri
prin învelișurile de zgură
ale detașării imaculate și treptele durerii
subtile îmi lipesc

pleoapele de gonídii verzi
pe cerurile
criogenizate în același
timp fulgerat cu locul
unde spaima proliferează
ceremonioasă
pe o pînză de păianjen
se va perpetua
pulsul luminii neobligate
niciuna dintre ele
să mai știe parola
de trecere necesară
în circuitul
recalescent al regnurilor
Cîinele din Baskervide
φ (Phi)
un elefant zărește popîndarul
înfometat de materie: îl apucă spaima ancestrală
o pisică în aceeași frecvență
de timp vede popîndarul:
se lasă încolțită de foamea originară
un cîine cu botniță se uită
la toți trei și la tine mîrîie
ham-ham noi toți suntem un ciolan interzis

de către doctorii în Apocalipsă
cu specializare în metastază antropopatică
ψ (Psi)
dacă am radiografia-o mai atent măcar unul dintre
noi trei am putea recunoaște în osul acela virtual
femurul fatal deținut de Doamna distopică:
dar ochii ne sunt demult goliți

de nemurire ochii nu se mai mulează
pe spațiul ocupat de cîine
comunități de gonidii îi preiau
forma mușcăturii kanine: fără a pretinde
în Raportul Legal Final sîngerări
de conștiință asociate cu stomatită axiologică
”Procesul” (ku și fără) Kafca

puteai fi
pe rînd:
avocatul inutil al apărării
cadavrul optimist în propria persoană
procurorul cu peruca năclăită de procesele
maraton de conștiință
și ucigașul
formal din culpă
puteai fi oricînd: la tribunal
persoana suspectă de rezervă
martorul depresiv adesea și arma
confesivă a crimei
puteai fi în paralel
așa cum ai fost
dintotdeauna: Divinitate heterotopică
familiară tuturor
în același timp cine alege poate fi
recunoscut imediat
și condamnat cu siguranță
în final sentința zilei
e anulată cînd se furișează noaptea
în trupul popîndarului
resemnat de credința ronțăită în contumacie
dar ș-atunci
cu multă
cruzime
și tăcere complice
IHVH
MEMENTO:
”...mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune:
”Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis”. Şi mă vor
întreba: ”Care este Numele Lui?”, ce le voi răspunde?”.
Dumnezeu a zis atunci lui Moise: ”Eu sînt Cel ce sînt”. Şi
a adăugat: ”Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ”Cel ce
se numeşte ”Eu sînt”, m-a trimis la voi”, Exodul 3:13, 14
1.să-fii-ceea-ce-ești
fără nucleu
și întăriri de protuberanțe
rămîi procariot
închegat din improvizări
verticale ici-colo cu întreruperi bruște
stropșit de erecții ameobe doar bănuite
și tocmai de aceea traumatizante
să nu cunoști
nevoința
de membrane protectoare
din contacte umane neprotejate
de bucuriile
simple să te alcătuiești
abrupt din contaminări suplimentate
de promiscuitatea începutului
de singurătate
cu fiecare respirație
pe care ai ratat-o te reînnoiești
neîncetat prin trupurile orizontale

ar putea trece levitații
fără schimbări majore la față
precum în pielea de șarpe
archetipală nu aș putea deloc să refuz
ritualul perpetuat cu obstinație
nu voi fi kaïros
2. să-fii-deoarece-ești
Tetragramatonul
care urcă și coboară
întotdeauna pe frecvențe entuziaste
și universal simpatice
te privește neîncrezător de-a lungul
și de-a latul umbrei
pătate cu ceara scursă
din toate trupurile
de complezență
te diseminează fraudulos de parcă nu
ar mai exista o altă cale
salvatoare la închiderea cărții

metafora e o agresiune
voalată chiar și atunci cînd e
poetică
sporește misterul să îți sporească
trunchiul închis într-un sîmbure
de roadă imponderală:
un semănător ritualic
ce trage prima brazdă
cu plugul în dreptul liniei unde noaptea
fricoasă cum un mascul
prolific cere divorțul
zilelor neîncepute
3. să-fii-ceea-ce-ai-putea-fi
să te consumi și să plătești
consumația în același timp și loc
un spațiu simultan care
nu se încheie
nicicînd materializarea înseamnă
să fii integrat
unui pedigree indefinit după o ingerare
recuperatoare mai întîi mănînci
peştele apoi îl pictezi
tîrziu după conturul aproximat
de falangele lui Picasso ca un masoret
cu chemare divină
poți să îți cojești
ridurile din refluxul mării
prin ochii de taur

ai lui Hemingway un pescar fără noroc
se îneacă uneori. Calificat
ca și proxenet
fără pasiunile karmice de bază:
ceea ce nu a sfîrșit
nu vei putea începe în curînd
4.să-fii-în-pofida-a-ceea-ce-ești
să fii Dumnezeu ce poartă
în Sine lucrurile mari capitale
și scrise în orice circumstanță cu majusculă plus
mirările mele imposibile cum Dumnezeu
duce în cîrcă fenomenele invizibile, fotosintetizate

și fără volum de atîta uzură
același Dumnezeu cară
înăuntrul Său lumina soarelui ar putea ajunge
suficient cît să acopere continentul
de gheață al Divinității ce suportă
pe Diavol cu armata lui
de codobatură
cu tot proliferează: pe unda spaimei
sporadic îți verși năduful
ca Divinitatea
în sacoșa uzată a Vechiului Testament
în sfîrșit Dumnezeu Își obține
dreptul să evadezi
înafara Sa.
kritika poieticii pure
din pură gravitație mă mai încăpățînez

ca un curcubeu
să îmi consum timpul sechestrat de Heraclit-cel-întîrziat
în himere colorate
mă pierd
în spațiu cu Parmenide trezit
din rațiune buimac să aleagă
între o moarte homeopată și scrierea de

texte nefolositoare
în lumina de la capătul tunelului

să fiu judecat
nu pentru corpul meu
în încremenirea finală a gesturilor. Aș accepta
ca pe o ligatură eliberatoare
acuzația
de a fi sacrificat hoarda de trupuri
fără drept să le posed

cîndva puteau
perfecte
să fie
și ale lui Dumnezeu

Minotaurul reloaded
(...Dumnezeu e cu atît mai viu

cu cît Armata-lui-de-morți se expune
tot mai stingher
în traficul alert al sicrielor
din ritualul
de priveghi ei aleg
să rămînă brusc mai obedienți și cu toată
speranța prohodului cheltuită
în avans. Cine renunță la

prima moarte cu timpul riscă
să își surpe zidul protector
de prieteni invizibili
ai grijă poate
aluneci în credință ca o glandă
cu secreție internă sau
mai grav te poți zidi de unul

singur într-un labirint
masoretic interior fără intrări
și ieșiri
de rezervă: la capătul lor
te așteaptă
înfometat Mîntuitorul...)
Cum să kontractezi
o ponţiu-pilatită
(ciclu 1995-1996)
MEMENTO:
A scrie nu înseamnă oare să confunzi ontologia cu

gramatica? Gramatica ce conține toate dislocările
sintaxei moarte, toate agresiunile perpetuate de
vorbire împotriva limbii, gramatica care
chestionează literalitatea propriu-zisă?,
Jacques Derrida
Iudeii într'adevăr cer minuni,

iar Grecii caută înţelepciune,
Epistola lui Pavel, 1 Corinteni 1:22
O, Brahmâ, Tu ești Cel ce cunoaște și (tot Tu) Cel

care trebuie cunoscut, Supremul Lăcaș. Prin Tine
este desfășurat Totul: o, Formă nesfîrșită!,
Bhagâvat-Gita, XI, 38
Nebun, nebun Acela care dorește cu tot dinadinsul

să-L iubim pe Zeus,
Aristotel
himere păscînd la granițele Procuraturii eutopice,

arondate lui Ponțiu Pilat
Să te afli
simultan la extremitățile aceleiașii retorte asediate
de către două națiuni
eutopice: evrei și greci
și doar o singură noțiune creștină alchimică

secretată de creierul cu bestiar fabulos posedat
de oamenii de știință
la capătul fiecărei Liturghii profane
cum să mînînci
dintr-un corp intangibil
care nu se termină nici în posturile
de peste an? Capac la toate lucrurile
recalescente: să nu împărtășești
decît un Singur Regat și o Dilemă Unică
dar și-acelea cu Don Quijote în nenumărate rînduri
lăsat repetent de către Guvernatorul Karmei
tale personale:
”– Sancho! Pensa... Te pido

mi amigo, pensalo!”
riscurile spaţiale ale topicii
singura circum-stanţă atenuantă

pe care o tolerează bigotul
utopic
de departe una
stilistică: Monologul meu cu Dumnezeu,
”specialiştii în credinţă” îl acceptă
ca pe o Molitvă necesar
stilizată. Dar de fiecare dată
mă suspectează de
ponţiu-pilatită:
chiar în momentul
cînd Divinitatea e dispusă
să Dialogheze...
declinare metafizică totală a cazurilor
de fiecare dată Mă înstrăinez

irecuperabil de libertatea
relativă a lui Dumnezeu
în cazna Sa omnipotentă
de a-mi Vorbi despre

metastaza parusiei
preponderent la cazurile ”Nominativ” sau ”Dativ”
asincronie kosmică nedreaptă,

ce coincide cu eşuarea lamentabilă
să îmi fi susţinut revolta
mesianică a argumentelor
în tipare logice pentru simplul fapt că îmi

rămîne – prin jocul ontic al eliminărilor
gramaticale – doar ”genitivul”
Doamne, dumnezeule sau ”acuzativul” –
iată o dovadă
solemnă de kredință rămasă să o pun la îndoială
pînă la următoarea kategorie
îndoliată de ecuația fericirii
metafizica în corsetul cazurilor gramaticale
MEMENTO:
”Unii din filosofii epicurieni şi stoici (...) l-au
dus la Areopag zicînd: ”(...) care este această
învăţătură nouă pe care o vesteşti ? Fiindcă ne
aduci ceva ciudat la auz”. (...) Cînd au auzit ei de
învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au
zis: ”Asupra acestor lucruri te vom asculta
altădată”, Faptele Apostolilor 17:18-20, 32
de la orice frontieră
eventivă Și-ar privi Dumnezeu creaturile
eu rămîn întotdeauna
nucleul Său forte
și îndoiala Sa cea mai mare
ș-atunci toată corespondența

divină se limitează
la un monolog
monoparental celest
surghiunit între cazurile ”Nominativ” și ”Dativ”:
tu, ”cutare”, vino și urmează-mă

negreșit ! Tu, ”din neamul X”,
mai așteaptă-ți nemurirea
heterotopică!
Cît privește cazurile gramaticii afective

rămasă dezamorsată
atunci Divinitatea nu știu

să-mi rămînă nicicînd
îndatorată dă-i atunci cu ”Genitivul”
eutopic:
”tu” ai fost al meu

dintotdeauna,
iar ”tu, celălalt” vei rămîne
de o Patrie imaginară
mereu posedat! Și iar dă-i cu «Acuzativul»
distopic
alternat de ”genitivul” geneticii eponime
și iar cu ”acuzarea” utopică
indirectă: încît ai putea
să-ți infectezi sîngele

recalescent de atîta
consum abuziv de
ponţiu-pilatită
ori te răstignești
în economia
însemnărilor erotice
din primul jurnal de elev
pentru a nu deschide
mai larg robinetul
de la oceanele cu vene albastre
spoiler ”π (pi pe doi)”
1. α (Alpha)
constanta 3.14159 e mereu
irațională chiar dacă e rotunjită
uneori pînă la Trinitatea divină
Maria-Magdalena avea diametrul
taliei exact cît cununa de spini a lui Iisus
s-ar multiplica pe serii industriale
de dramatis personae
pierdute în timpul procesiunilor
de măști cu personajul piesei
ce-și caută masca definitivă
oricum într-un triunghi

amoros e inevitabil unul dintre
unghiuri să rămînă
constant la periferia erotematicii
2. µ (Mu)
să porți în inimă frecvența
teologică & alimentară
a demografiei din fluxul memoriei
se varsă în refluxul sîngelui mereu
uitat în perimetrul
circumferinței biologice
să nu deții controlul
fertilității & rata nașterilor stilistice
3. Σ (Sigma)
să vibrezi la pulsul emigrărilor
romantice ca șatrele
de țigani care urcă necontenit la cer:
fără scară uneori și niciodată fără biografia

finală a lui Iacob Scărarul
4. Ω (Omega)
să te opui chiar în centrul lui Dumnezeu
care își actualizează
permanent posibilitățile rămase
virtual: la fiecare mișcare potențială un gînd creaționist
confuz își neagă propria teleologie
din mijlocul trupului Său

periferic ne strigă dumnezeu
să ieșim afară: toți
cei care răspund cu pecetea alterității și restul
restul de pămînteni ce mai rezultă

din statistica de doliu
aplicată la scăderea
exactă din Sfînta Treime
a cifrei demografice de 7 miliarde
de suflete moarte
virtual: pînă la proba contrarie
de kanibalism terestru
asigurare obligatorie de viață
Timpul-Cel-Din-Urmă își dezvăluie

fețele vărgate în rásterul
de himeră nomadă
ca un spoiler ageneraționist
le chibițează de la spate
pe toate-cele-ce-vor-trebui-să-vină
le anticipă
uitînd să îți potrivească
întotdeauna inima
mai sus de linia de siguranță
a ochilor: dovadă
în plus că
rugăciunea
e singura naționalitate clară cu bilet

fără retur, plus asigurarea de accidente
care să intre sub
incidența teroristă
a gravitației
universale
și aceasta abia dacă e

”Arete-Cea-care-m-a-ocolit” pînă acum
precum în cer
așa și pre pămînt facă-se
voia amneziilor ciclice prin toată inima mea unde lumina
nekanceroasă apune întrupată
zilnic din măduva oaselor mele
revoltate în epoka nadirului
spre margini lichide:
criogenizată
la capătul lor – mîntuirea iarăși mi se rotunjește
într-o komunitate
solidară cu dușmanii
de kredință alternativă
însingurată
se înalță turla fără clopot tras de oameni
stigmatizați pe creier
cu o membrana
creponată și semeață
a fragmentului de memorie la care voi pretinde
eponim să apelez într-o viață
ce permite incolor
zenitului să irumpă
enantiodromie
biografia ta pneumatică
sincronizată
pînă la uitarea nobilă de pedigree
în refrenul familial
despre un Dumnezeu
ce-și refuză genealogia mereu respirînd
distopic
sub formă de muzică în timp
antagonistul său Satan I se împotriveşte

implacabil
în culoare: păstrînd proporțiile stigmatizate ale
unei dovezi supreme a kredinței
de kursă lungă
pe care o poți arbora
solemn
pe fața nealterată
de toate zilele
ca un steag alb în bernă

ex libris
MEMENTO:
”Cît despre cicatricea de pe ceafă // nu-mi amintiți
// că am trăit treizeci și cinci de ani sub ghilotina //
propriei inimi”, Tasos Livaditis, Simfonia nr. 1
recunoscut chiar la vama dintre atriu şi ventricul

în grabă sufletul își dezvăluie stigmatele
apartenenței pneumatice – parole
de trecere
declamă fără odihnă
în metastaza creierului
cade ritualic pe gînduri

direct în emisfera stîngă: fără să aștepte
recolta hormonilor creșterii
și ai morții din emisfera dreaptă. Două coperți permeabile
din care îți curge apokrif
trupul
dintr-o carte
ce aproximează zilnic biruința îndoliată
de Calea Adevărului Vieților viitoare
pășind pe apele limpezite

de propriile insuficiențe cardiace
acum excedente
tatuaj in vitro
sub semnul
de apartenență
plauzibilă unei zodii amînate
pervers vei goli
camerele frivole
ale inimii în varianta optimistă
a înfrîngerilor
cu refluxul verde
oceanic îți vei umple

pînă la refuz
găvanele ochilor
lipsă
pretinzînd
în toate fulgurațiile
de crepitudine
o mîntuire
cît mai disciplinată
doar la margini
poema eventivă
poate în viața asta

palpabilă vei depăși
soarta muzelor numerotate cu furia jubilară
a vîrstelor strînse nod în pumn
poți să tulburi viețile cui vrei
dar nu și apa
în care îți vei scălda întoarcerea
cu ultima credință
mă despart
pe rînd de toate
spaimele reciclate ecologic
pînă la zero
plus(+) cunoaștere:
înțelepciunea își excede culpa

din competența nașterilor
pînă la zero
minus(-) cunoaștere:
dar știi că iubirea moare

întotdeauna
de partea imperfecțiunii
noesis în rotund
MEMENTO:
”...dincolo de orice determinare, negare sau
excludere, anume în infinitatea pozitivă a
rațiunii divine s-ar fi produs reconcilierea dintre
timp și gîndire (adevăr) considerată de către
Hegel a fi șansa filosofiei din secolul XIX, iar
ținta așa-ziselor raționalisme carteziene ar fi fost
atinsă prin reconcilierea dintre gîndire și spațiu”,
Jacques Derrida
certitudinile rotunjite ale Domnului

Arhimede își consolidează cuibul nomad
pînă la eclozare festivă lasă amprente vagi pe zimțurile
mașinii de produs gînduri nefaste precum premoniția
fericirii răsuflă îndoliat prin fantele de respirație cenzurată
în sita lagărelor de koncentrare
sau înnoptează direct în goapa biblică golită de lei
cum ai pune degetul în coapsa martirilor konsacrați
în contumacie pentru a te convinge despre densitatea
imaginară a materiei profane ori să determini
proporția justă de aur din coroana unui rege
peste un regat putred
e mai periculos să stai covrigit
într-o cadă cu gînduri strigînd cu toți decreierații
într-un cor Eureka! Ori să faci cunoștință
cu soldatul roman care nu iubea în particular
cercurile desenate cu mînă de sînge
pe nisipul unei Patrii străine
epopeea popîndarului andaluz
1. în crepuscul, soarele se dezumflă

pînă cade în sine balon orange în cer
luna desfigurată în transă poate prăji
nisetri în acvariumul
fără ploi toată noaptea înainte
un cîrd de gînduri rod
din serotonină
izvorăște cerul criogenizat
pînă mă poticnesc de o divinitate
dîndu-și suflarea
a doua oară
fără spovedania lui Nietzsche
2. în transă, o fată desfigurată

prin ochelari ei orange
îmi zîmbește toate diminețile
pe treptele scării-lui-Iacov urcă
și coboară neîncetat
mirarea îngerilor năuciți de furnicile
înmugurite brusc
3. neofiții înarmați pînă în dinți cu metafore

le inițiază erotik
în teoria morții și a stilului meu poetic
principiul mercaba
cronicele mesianice moderne

nu mai pomenesc de exploratorul Iury Gagarin – primul
Apostol Sovietic care a înfruntat kosmosul
distopic la fel cum cronicile egiptene
antice nu mai suflă
niciun cuvînt despre faraonii trambulați

pe lumea celaltă: direct
la Zeul Ra, diseminat
pe toată suprafața ascunsă
sub pămînt a piramidelor
din ceruri
nimeni nu ne mai spune

Adevărul despre delfinii din Marea Roșie:
încurajați de divinitatea lor supremă

pentru care încă nu există harpoane
ei sar direct de pe valurile

ciopîrțite într-un nor
cu oxigen unde li se distribuie voluntar
aripi de îngeri
direct pe circuitul abrupt
al Creierului
steatoză divină
popîndarul
antropopatic
își sapă galerii incoerente
la rădăcina
zodiei infectată
de o spaimă
mankurtă rămîne
să dăinuiască
pe stîncile epidemice
ataraxia
se umple
de lichidul unei varicele prea timpurii:
cu aceleași complicații –
credința
transmisă
sufocant din gură
în gură
ca un indian meninoku
biserica galbenă din φiladelφia
prin toate rugile recluzionate

în rozariul contondent al moașei se sfîrșește
cu lăsări de sînge
direct în ligheanul kristelniței
Maria din Nazaret are mare întîrziere de ciclu fără

să fi cunoscut
pe bărbații ei legiuiți. Virginile autentice vin
dintotdeauna cu mari întîrzieri
în ciclul umanității încă nu au cunoscut pe îngerul
mesager sub luna de crepitudine autarhică
el intră cu palmă de
ginecolog în pîntecul zilei autofage
aburind ca o mămăligă pe cerul
gurii înfometate inclusiv de adevăr a copiilor precoce
din lumea a treia
omenirea cunoaște mari întîrzieri de sincronizare

mitologică sau nu-și dă întîlnire
cu lărgirea de conștință
imaculată nu recunoaște nici măcar cînd Maria rămîne
curată brusc și Nazaretul
mai murdar cu un strop
de ponțiu-pilatită
motorul teologic cu ardere internă

(spoiler cu frînturi din Dialogul purtat între Mentorul
Siegmund Freud și Discipolul său Carl Gustav Jung, înainte de
Metamorfoza-lor-ciudată)
MEMENTO:
”Entia non sunt multiplicanda
praeter necessitatem”, Lex Parsimoniae
α (Alpha)
”...o singură scuză putea fi suficientă
pentru a fi mîntuit biblicul Procuror Pilat din Ponțiu”,
constata Profesorul clinician Siegmund
Freud cu pasiunea sa proverbială coborîtă din ceruri
ca îngerul căzut, adăugînd
cu necesitate karmică ”nu avea

cum să-mi cunoască teoria și, cel mai probabil, nu avea
complexul lui Oedip”. Discipolul său Carl Gustav Jung
dădea afirmativ din cap ”precum
poate fi bănuit
din reconstituirile bigote,
părea să fi crescut pe toata durata zilei
la umbra ligaturii eventive”, Carl Gustav Jung ar fi

adăugat ”plus că avea boala incurabilă a Maieuticii, dovedită
în zilele de la urmă
a fi agentul mortuar de bază
în toate vîrstele”, ”responsabil,
nu uita,
dragul meu Ucenic, de complexul
implacabil al lui Acteon” și atunci o umbră a blocat
funcționarea creierului
la parametri stabiliți de Siegmund Freud...,
β (Beta)
”...din cauza acestor migrene transcendente
procurorul Pilat din Ponțiu își închidea uneori ochiul rațiunii
pure în fața evidențelor pentru a-și deschide
ochii credinței cu inimă
larg infectată” ar fi ripostat Carl Gustav Jung, pomenit
cu ficatul ridicat tocmai în craniu...,
γ (Gamma)
... pentru a nu rămîne datoare, inima
căzută în șoldul lui Siegmund Freud a continuat
cu tristețe ”văzînd-o scăldîndu-se
nudă pe zeița Artemis în timpul unei vînători
ritualice de rutină, ca pedeapsă eroul
muritor Acteon a fost transformat
într-un cerb. Reține detaliul (!): fără a fi recunoscut
inclusiv de către ogarii fideli
din suita de vînătoare. Aceștia l-au încolțit
pe Acteon: sfîrtecîndu-i trupul stăpînului iubit”...,
”nu uita și cazul

zeiței Demeter, cea care a părăsit
Olimpul cu înfățișare de muritoare
de rînd și straie cernite,

pentru a umbla cu premoniție ritualică
printre oameni”, ar fi spus Ucenicul cu o singură
emisferă cerebrală fără să mai fie
perceput de găvanele
lipsă unde trebuia să fie
ochii strălucitori ai Învățătorului...,
δ (Delta)
”atunci au adus
în fața luminatului Procuror Pilat din Ponțiu
pe fiul unui Dumnezeu
necunoscut lui personal, care aducea
uimitor de mult cu Adevărul
suprem întrupat în 33 de ani ritualici
de om și cu cinci găuri de cuie pe tot corpul”
– cei doi au început să facă schimb de humori

și plasme – ”în umbra răstignită i-au trecut prin
fața lui Pilat din Ponțiu cele cinci vîrste ale omenirii
din poemul lui Hesiod
”Munci și zile” cei doi și-au schimbat între ei linia vieții
cu cea a inimii devenind în devălmășie:
vîrsta de aur cu creieri netezi,
vîrsta de argint cu inimă posedată,
vîrsta de aramă cu rinichi de tinichea,
vîrsta de fier cu ficat dospit din aliaj de stronțiu,
vîrsta de piatră cu plămîni macerați în ambrozie”...,
ε (Epsilon)
”însuși Zeus luă
înfățișarea unui muritor de rînd pentru a se convinge de trufia
și nelegiuirea oamenilor de toate vîrstele
spălate cu sîngele comemorării
ca Lykaon, regele din Arkadia care i-a luat în derîdere pe toți
cei care l-au recunoscut
pe Zeus Stăpînul Atotputernic al Lumii, oferindu-i în bătaie de
joc să se ospăteze
din trupul vlăguit al unui ostatec muritor”...,
θ (Theta)
”După vizita de lucru a zeițelor Aidos (”Respectul”
personificat) și Nemesis (indignarea față de oamenii nedrepți)
la fața locului, Zeus l-a consultat
pe astrologul Abu Ma’șar hotărît iarăși
să nimicească toată seminția
omenească prin potop, din care să scăpe
cu zilele vîrstei de spaimă
doar Deukalion și soția lui Pyrrha (părinții lui Prometeu)
refugiați într-o ladă plină cu merinde. Pe culmea Parnasului
și-au găsit scăpare de diluviu, de unde s-au înmulțit
iarăși oameni de piatră”...,
ο (Omicron)
”De data aceasta Dumnezeu a ales
cu grijă locul de naștere a fiului numit Iisus
Nazariteanul pentru a facilita ciclul întîlnirilor istorice cu un
Procuror mai de Doamne-ajută!”...,
Σ (Sigma)
”Pilat din Ponțiu știa pedinafară toate miturile eline
arhetipale, îl suspecta
pe Prometeus că își expune ficatul spre a fi ciugulit de păsările
cerului doar să își popularizeze faima
de prieten suprem al oamenilor lipsiți
de minte să ajungă nefericiți
în împărăția de beznă a lui Hades
între zilele de-apoi și justiția lui Jovis divinul”...,
κ (Kappa)
un singur cerebel mai rămîne
funcțional ”Aslepios, zeul medicinei și al artei
vindecării, are în puterea sa învierea
morților”, dar și ”zeul Dionysos se poate naște
a doua oară din coapsa lui Zeus”...,
λ (Lambda)
”în existența nudă a eroilor-semizei
trece zeul iubirii Eros care înfige în pieptul lui Appolon
săgeata din aliaj conductor de căldură, rănind inima și trezind
iubirea”, iar ”în sînii nimfei Dafne fixează
săgeata din aliaj conductor de căldură care ucide dragostea”...,
µ (Mu)
”fixîndu-și cununa de dafin pe creștet
ca pe spinii lui Iisus, zeul Appolon
salvează pe marinarii din Creta, unde i-a făcut primii preoți ai
oracolului de la Delfi”...,
φ (Phi)
”Cu scenariul bine analizat, lui Iisus nu i-a rămas
decît șă-și pescuiască propriii săi ucenici
în volocul sorții”, ”și să-i plaseze
ca niște mecanisme zimțate unul lîngă altul
așa cum inima și rinichii funcționează
în faze antagoniste pentru a perpetua
sistemele de evacuare și supraviețuire
în circulația speciei noastre umane”,
”care noi?”, ”nici eu, să știi!”, ”Gaston Bachelard

o va spune mai tîrziu: ”Sufletul şi creierul
nu au aceeaşi memorie” să ne apere
de noi înșine după ce au fost înhămate
la luntrea vîslașului Charon să ducă
umbra Sfîntului Pavel
pe cursul rapid al rîului Stix», ”Pilat din Ponțiu trece
cu brio filtrul
ligaturii eventive, de umbra zilei apropiindu-se
mereu se spală
pe mîini de sîngele adevărului care se va revărsa în Stix”...,
ψ (Psi)
”dar nu rămîne mult în adevăr
și se trezește
în realitate», «procurorul Pilat din Ponțiu era
un păgîn cu efectul kredinței
din necesitate”...,
Ω (Omega)
”și avea un singur defect
Major”, a zis brusc Carl Gustav Freud la ultima lui
replică-de-Ucenic absorbită
în mitologia umanității, iar Siegmund Jung și-a citit pe fruntea
psihanalitică Adevărul final:
”dacă Pilat din Ponțiu ar fi avut Mauzoleu personal,

la o vivisecție științifică
de rutină s-ar putea fi stabilit că avea
nenumărate suluri de pergamente
din îngeri asfixiați,
lipite direct
pe locul unde trebuia să emită
suficent de clar creierul...”
metamorfozele karnavalului divin
MEMENTO:
”Şi pe la ceasul al nouălea, Iisus a strigat cu glas
tare: ”Eli, Eli, Lama Sabactani?” adică: ”Dumnezeul
Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”.
Unii din cei ce stăteau acolo, cînd au auzit aceste
vorbe, au zis: ”Strigă pe Ilie!”, Evanghelia după
Matei 27:46-47
pe muntele Golgota se joacă aceeași piesă anonimă

cu măști transferabile mulțimea iarăși geme
entuziasmată distribuția pare plauzibilă
în orice circumstanță și cîțiva actori falseuri pot fi găsiți mereu
în piesa omonimă cu roluri transcedente strălucesc
în șiruri de sudoare trupuri dumnezeiesc de păgîne mironosițe
purtînd vase de untdelemn se ciocnesc (în unele pasaje
omise din text) de faloforii ambulanți cu cruci în spate solemn
ne spune scriitorul realist Matei Evanghelistul
”…îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut

cu oţet, l-a pus într-o trestie, şi i L-a dat să bea (...) Dar în
timp ce ceilalţi ziceau: ”Să vedem dacă va veni Ilie
să-L mîntuiască” nimeni de după postișele
închiriate de la garderoba teatrului ambulant
nu recunoaște pe Zeul Dionisos iarăși
umplîndu-și plosca de
ambrozie, hrana dătătoare de nemurire a zeilor
phalo-sophia
MEMENTO:
”Uneori îmi este dăruită o viaţă spirituală în Maria, o
linişte în Maria, o bucurie în Maria, o lichefiere în
Maria, a scufundare, o absorbire în Maria, o unire cu
Maria”, Din experienţa misticei carmelitane
Maria Petyt
nu orice bărbat posedat

de rațiunea precoce a unei Divinități regresate
în kontumacie geometrikă ar putea urma
îndemnul
lui Pavel în 1 Corinteni (7:17-21) ”să rămînă
în starea în care I-a aşezat Domnul
şi se găsea cînd a fost chemat” să se piardă
în confuzia sublimă
dintre Falosul-Încarnat-din-Tămîie și Mîntuitorul întrupat
la frontiera expurgată dintre Mîntuire și Orgasm
știind că fecioarele
mistice & Co din cantonul ideologic ”Lucina sine concubita”
nu pot concura pe
cele șaptezeci-și-două de virgine care așteaptă să fie deflorate de
către fiecare razboinic al islamului ajuns odată
și odată în raiul promis
se retrag sub pielea lubrifiată
a celor douăsprezece zile ale lunii iudaice cînd nici din privirea
umplută cu nisip nu-ți poți atinge concubina
luptă de gherilă în inconștient
arătați-mi
un bărbat pregătit
deplin
să sucombe
ofensivei
unui harem viguros
de femei pure
dar care să reziste

ar putea
integral la iubirea nudă
a mai mult
de un Dumnezeu
eventiv
într-o singură viață
doar pot promite

să-i exercit
omnipotența din cadrul
mut al filmului –
developată
cu încetinitorul
Filmul de Oscar
rezervat pentru ora ”prime-time”
(teaser trailer)
fade in:
pasărea morții țipă fără un motiv

anume pentru spectatorul
fad
se ridică la cer: face distribuție
falsă de roluri terestre
scena de bază nu va fi
despre pomii crescuți la
marginea cerului
nu va fi atinsă cu albastrul de Voroneț, nici ea, nu
acum: mai tîrziu doar aerul
respirat în moțiune lentă
ar putea sucomba prim-planului

dominat de cuiburi sulfurice
în carambol: exorcizarea
propriei biografii festive
devine personaj principal, imediat
după finalul
intangibil
kronotopul gurii
MEMENTO:
”Tu îi vei vorbi, şi vei pune cuvintele în gura lui; şi Eu
voi fi cu gura ta şi cu gura lui; şi vă voi învăţa ce veţi
avea de făcut. El va vorbi poporului pentru tine, îţi va
sluji drept gură, şi tu vei ţinea pentru el locul lui
Dumnezeu. Ia în mînă toiagul acesta, cu care vei face
semnele”, Exodul 4:15-17
(… la aproape 30 de ani într-un corp amanetat

de la mama-născătoare cu durerile facerii
aștept să fiu deposedat de nostalgiile trase la față
de atîta deformare:
ziua spaima se contractează

pentru ca nopțile să se dilate în voie
de tot atîta plăcere: vom lupta la umbra ei
cît durata răstignirilor

de paște de acum două mii de ani
puse cap la cap
pînă în prezent: rezerva de lumină rezultată
să o păstrezi
drept monedă de schimb
la traversarea rîului Stix:
vîsla fermecată a ros-o un popîndar

politeist cu tot cu palmă apoi –
pînă la cot: de atîta minuni încarnate

semnele vitale
au rămas schinjuite ca o piele de palimpsest
pe o altă realitate
abia atunci voi simți umbra gurii

întinsă pe tot ecuatorul
cu cinci găuri în desfășurare
tactică. Una în cap, două la brațe și două
la fluierele picioarelor:
exact ca o patrie electrocutată

în proporție de 99 la sută dar cu organele
fiscale puțin amneziate:
încît să îți lași în grija cîinelui de Cerber

doar oasele
negre pe luntrea calcifiată a lui Charon:
de acea poți să pășești

desculț de pe acum
pe suprafața de abanos a Mării Roșii: de frică
să nu intre la apă
nădejdea în Dumnezeu –
în caz că îți iei încălțări pămîntești

de puf și tină...)
eikos și deontologie
MEMENTO:
Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului, zicînd:
”Bărbaţi Atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi.
(...) Pe cînd străbăteam cetatea voastră (...) am descoperit chiar
şi un altar pe care este scris: ”Unui Dumnezeu necunoscut!”.
Ei bine, ceea ce voi cinstiţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc
eu, Faptele Apostolilor 17:22, 23
atunci am stat
în genunchi pe fața
Rațiunii
precum Pavel
înălțat peste Areopag
unde am găsit-o
în toate privințele infailibilă
și cu gura urît mirositoare
purtîndu-se cu evlavie
rănită în demnitatea ei
de Deitate la principala
poartă de ser-
viciu: crucificată pe cele cinci
intrări alternative în Purgatoriu
patria ecologică e așa o formă

de levitație superioară
(ciclu 1998-2001)
MEMENTO:
Plec spre un mare Poate,

Françoise Rabelaise
...fără să fi căpătat lucrurile făgăduite (...) de

departe le-au îmbrățișat, mărturisind că sînt străini
şi călători pe pămînt. Cei ce vorbesc în felul
acesta, arată desluşit că sînt în căutarea unei patrii
(...) mai bune, adică o Patrie cerească,
Apostolul Pavel, Evrei 11:13-16
Noi nu te-am făcut nici în rai, nici pe pămînt, nici

mortal nici imortal, astfel că prin libertatea de
alegere și prin onoarea de creator să te poți modela
după orice formă dorești.
Tu singur ar trebui să dispui de puterea venită din
pura judecată a sufletului, pentru a te renaște în
forme superioare divine,
Giovanni Pico Della Mirandola
...pe mine / mie redă-mă,

M. Eminescu, Odă (în metru antic)
”Banchet” cu Platon
vom gusta din

fericirea komestibilă – rotisată pe inaniția crocantă
a descoperirilor științifice
fericirea își va da din fericire
obștescul duh multașteptat

vom bate în cuie
de aur pielea tăbăcită a Planului Divin Primordial
pe toată întinderea ecuatorului

mîntuiți de spaima
apokrifă
ne vom retrage
din supliciul unui Dumnezeu
incoerent – direct în hipermaketuri

abundente de provizii nealterabile
vom exagera
insuficient în două cirkum-
stanțe atenuante: de foame
și din convingere eco-
logică
break-even point
dacă nu m-aș trezi

așa de calm uneori în destrămare stăruind pînă în curbura
de corupție imponderală a priveghii
de fiecare dată
v-ați putea încăpățîna în credință să insistați
negreșit că am avut parte
de o moarte aproape
perfectă ca în poemul cosmogonic ”Enuma Eliș”:
”cînd nici unul dintre zei nu fusese adus

întru ființă, / (cînd) ei (încă) nu fuseseră
pe numele lor chemați / destinele
lor / încă nu fuseseră fixate, /
(în acest timp) fură creați zeii înăuntrul lor”,
și-n proboscida mítică a zilei noi

să avansăm ușor împrieteniți
în morțile pasagere
pentru a reveni
la viața mărinimoasă
de toate zilele dușmani la categoria grea
și cu un trup
mai îngîndurați
teo-e-retikon
MEMENTO:
”Cu fruntea depănată peste silabe mute,
Prin degete şi coarde să cauti cerbi de lauri.
În sarcofagul lirei cresc imnuri cunoscute,
Cresc flăcările jertfei cu urme de centauri”,
Alexandru Robot, Cerbii din liră
amînă-mă
Doamne din zodii nerostite
în impietatea aceasta
infecțioasă
ca un ecou mă voi strecura
subtil trup cu trup

printre gînduri ucise
cu cearcăne
să mă trezesc
neuron cu neuron regresat din ligatura fericirii
direct în certificatele voastre
de naștere –
pînă la ultima picătură

de sînge legală
să răsune Payanul ecologic

scrijelit Cuvînt cu Cuvînt
apă moartă, apă vie
MEMENTO:
”Răul e în atom”, Pierre Teilhard de Chardin
circuitul perfect al vieții

gîlgîitoare pe ceâkra gîtului
unde fericirea strălucește
în lama ghilotinei orbitoare
decapitările sunt forma

cea mai rapidă a izbăvirii din ciclurile
elementelor: fără să scazi din prada chetei generoase a unui
fond din care moartea
i-a eliberat pe yoghinii hinduși
alergînd pe străzile imponderale din Bombay
cu spițele rupte de la samsara lor

pe cauciucuri în uzura profund avansată cu fiecare zi
de reversibilitate – în libertatea
supremă plutind
pe apa limpede a creierului
lebede fără de gît se ciupesc

grațioase pînă la sînge pentru capetele frumoaselor regine
Anna Boleyn și Maria Antoinetta de Navarra
portret de păstrat în familie
dimineața
umbra mea tăvălită
în puf îngeresc
de-asupra corpurilor mele
emergente din noaptea
festivă: nedumerite
ca o ghilotină
nefolosită încă
dar sclipitoare de atîta rouă
pe retina luminii increate
Dumnezeu își desface marginile

obedient și
fără crispare: ca un bebeluș
în fața părinților severi
gingiile
apele heraklite nu au miros
sîngele oamenilor
decapitați în deptul inimii
înflorește
cu sfiala unicului fruct
recalescent
face apoplexie numai cu oasele de față

și cu zeii în preajmă cu mine
în genunchi
e un fel maiestuos
de a te remarca definitiv ca un clasic printre morții
înălțați cu o doză minimă
de festivitate
și poate din această cauză profundă –
precum lichidul amniotic

al zeiței născute
direct din capul lui Zeus
cu simțurile abreviate
ale maternității
oprește-te (o) klipă!
înfășurat în kaligrafie purpurie Dumnezeu

te miluiește
în Cartea Vieții ținută ca pe un Jurnal de Creație, mereu

amînată, uită să își facă rezerva
de cerneală,
umbra mea nu e decît
acest pom fructifer care la fiecare înflorire
își organizează propriile «auto-dafé»-uri
jubilante cum s-ar revela unor kredincioși
fripți de biserica din ceară
ce a luat-o la fugă pe katalige,
descoperindu-și din mers kopitele epilate
mai sus de inimă
tot ce-i putred

nu are drepturi morganatice celeste:
infectat de karisma crepitudinii, poate
trece biruitor pe barikada
partidului exorcizat de opoziție,
cu tot cu armamentul din dotare –
dar înghețat de ambuscada gherilelor
iernii întîrziate
teleologia teologiei
1. ”roșul” lui Rubens
Pe măsură ce Patria ta
e mai tînără din oficiu decît toate ideile
adunate să te viziteze
în locul muzelor există toate șansele reduse
din lume să mori mai întîi

apatrid și numai în final
de bătrînețe si(n)gură:
punctul terminus e o medalie

jubiliară, purtată de toți
eroii spațiului apokaliptic.
Pentru că întodeauna există abateri

disciplinare de la Regula Generală a Trezirii:
decît să se întoarcă cu Apokalipsa deraiată

la ”un acasă” indefinit unui eretik îi ia mai mult
timp după moarte să urce.
Uite-o și pe Anna Karenina la cîrma unei locomotive cu

abur: îngerii se căznesc să o imite construind
scara fără trepte a lui Iakob
2. ”verdele” lui Veronese
Casa ta originară și lichidă, plină

cu lichid amniotic trebuie
să aibă pereții drepți? E obligatoriu
să se termine cu un acoperiș
abrupt? O recunoști
după resturile de gînduri
avortate de atîta neputință diafană?
Nu știu cum e la tine acasă,

dar dormitorul meu e populat
cu locuri pitorești
(în visele intangibile de înger)
pe care nu și le-ar aminti nici măcar
prin ghilotina ochilor heretikul Kopernicus
cu frecvențele și datele morții
privind spre același soare viu

colorat în «roșul» lui Rubens în toate
anotimpurile conturate difuz odată
cu fiecare îndoială despre materialitatea lumii abia

trezită din conștiință. Plus Complectul
de Judecată al Inchiziției recunosc uneori
și garnitura de tren
care mă duce nelimitat cu un singur bilet
prioritar spre un Oswentium heterotopic
trezirea la realitate
1) trecea oastea domnului peste canion

acești ostași nu au sînge
în venele lor transparente nici măcar
sînge rece:
în Patria lor epidemia atacă
strategic cu leucemie infantilă
și cerebelul strîns
în menghină cerul cum se înghesuie anevoie
prin găvanele ochilor lipsă,
încît stelele ar putea să cadă brusc
cu tîmpla însîngerată direct
în manualele juridice și tratatele de poetică:
precum îngerii apocaliptici demni
cîndva de o prestație mai bună
în fișa lor de post
2) spread
ș-atunci sub tălpile de bocanci
lumina în pietre de canion se evacuează iarăși
prin credința dezgolită a Mariei Magdalena
trec stelele iradiate de la consumarea
baladei Miorița
și nostalgiile încărunțite
se plimbă strategic pe catalige:
să pară cît mai pudice

între nicovală și sînul zeiței Gayatrí
MEMENTO:
”Aum Bhur Bhuvah Svaha
Tat Savitur Varenyam
Bhargo Devasya Dheemahi
Dhiyo Yo Nah Prachodayaat”, Mantra supremă Gayatrí
tot Ce vine cu pauză

nu face parte din Mine Cine Mă Recunoaște
M-a ucis odată
fără să știu Cine stăruie în Eroarea de a Mă confunda
de Fiecare dată
cu Mine e în criză de spațiu Cine

Mă îmbrățișează
cu dragoste Mă constrînge
să dispar Cine Mă așteaptă cu fidelitate
Mă limitează
în kredință Cine Îmi fură
din timp se Iluminează
brusc tot Ce Mă inspiră va dezerta
pe barikada dorințelor
autofage să-Și afle Jubilațiile
corupte în care sfîrșește
Acel ce Îmi poartă

Doliul dintotdeauna Mi-a confirmat
Impuritatea
sezonul de recoltare în kibbutz
pervertit în pielea
aceluiași pluton
de execuție cu toți bășcălioșii lumii intangibile,
dar luați fără știință în evidența morții clinice
îți începi zborul

inițiatic prin unica aripă
deshidratată
de miezul metastazei
morganatice
tot mai multă mană cerească sub formă

de serotonină pe plantațiile depresive
mișună grupuri mixte de refugiați

nehotărîți deocamdată
să solicite azil
apokaliptic unui Dumnezeu vegetativ
care te iubește
forțat
să cheltuiască legal fondurile

de kredință neconsumate
Ichtis plutind printre unde și corpusculi
MEMENTO:
”Călăul este foarte priceput, iar eu am un gît fragil”,
cuvinte de autoîncurajare atribuite Reginei scoțiene
Anne Boleyn, înainte de execuție
libertatea supremă secretată

de glanda tiroidă – formă pură de katharsis ce asigură
metabolismul fericirii veșnice
în cursa de sacrificare în trup L-ai putea suspecta
pe Dumnezeu să existe mai proaspăt decît aerul purificat
pe care îl respiră muritorii
conectați la aparatele condiționate de credință:
propagată de la o convalescență la alta.
Tot ce are corp cade și putrezește

în pămînt, sprijinindu-se
pe umerii lui Archimede lumina
întremată se înalță
către o Patrie coruptă

pe butucul decapitării și tot mai dependentă
de cetățenii ei teofori:
îi vezi plutind în grăsimea unei balene,

compartimentate în kontumacie festivă
altus
mă las traversat
ca de o steatoză
de către inspirații
să rămînă stropșite și muzele
bakante de-a lungul

și de-a latul orizontului
entiziasmat pe verticala
respirației: frugal
atunci somnul se dilată
adînc pe fața mea. Biata de ea
ar puteau-o mînca
pe post de pîine
în toate zilele lor nomade
indigenii rămași
nekonvertiți
pînă la capătul nediferențiat
al cerului mai curînd
decît pentru o moarte nouă:
mai sobră
și mai prietenoasă
Atlantida conturată intangibil
muzica se întoarce
la origine
ca icrele unui nisetru
în justiția memoriei
nepoluată
precum un șarpe
lumina
se retrage din pielea pergamentului
în alte cărți
memorabile
de la periferia Oswentiumului
cînd se întîlnesc
printr-o împrejurare ce le poate

compromite naționalitatea
sau genul afișat
pentru oamenii-în-trup,
muzica și lumina
transpiră și nechează – brusc devenite
corpul integrant al unui centaur
psihopomp, stropșit simultan: chiar la intersecția

majoră dintre cele șapte
continente palpabile
Trautoniuµ
Coordonatele unui Dumnezeu personal

duhnesc chiar de la porțile crematoriului
din Auschwitz brațul vine în prelungirea clavecinului
tupilată de frică în gama re minor
moartea răsună
în toate părțile și doar de partea mea
victorioasă inima mea reproduce

gama fa major pe locul și
în locul vieții pure
știind că omenirea are la activ
cîteva mii de ani
deja între două conștiințe
nu se mai poate întîmpla
armonia la care aș renunța

cu toată metastaza generatoare
de ginga dacă nu m-ar convinge
trilul cucuvelei că pentru un singur pas greșit
în orice direcție a sferei celeste
fără mustrări de conștiință
în timpul plimbărilor
solitare Platon te putea
exmatricula de la Akademie
croitorul e Zeus, țesătura e a clientului
cecul în alb
al kredinței
e valabil
doar la purtător
tot ce rămîne
neîncasat
pînă la Marele
Test
Final
se virează
în fondul ascendent
al unui abator
pentru ecarisajul
popîndarului psihopomp – de rasă
neomologată
simptomatologia condomatică a fericirii
prin filtrul plămînilor conectați

direct la perfuzia celestă
cu îngeri de ozon
răsufli
inspirat precum ai suge îndelung
pe Dumnezeu
ca pe o acadea mentolată,
uitată neglijent
sub limba pigmentată

de nemurire:
pentru fericirea supremă

doar o Evă gonflabilă
ireversibil îți mai lipsește
din dotarea pneumatică
pentru un orgasm letal

și garantat ecologic
Verișoarele Vera, Nadia și Liuba

în vizită la unchiul Procust
MEMENTO:
”Acum dar rămîn aceste trei: credinţa, nădejdea şi
dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea”, 1
Corinteni 13:13
trezită în spirit,
Vera va surprins-o pe Eva primordială
mușcîndu-l pe șarpe de dintele său înțelept:
de atunci, cînd se îmbracă în înțelepciune, se gîndește

mai întîi la moarte și de aceea prea tîrziu se pune
la adăpostul corupt al mîntuirii
trezită în psyche,
Nadia a surprins șarpele edenic mușcînd-o pe Eva de creier:
de atunci, cînd se despoaie de înțelepciune, se gîndește
mai întîi la nemurire și de aceea
prea tîrziu la iubire
trezită în corp,
Liuba tremură tot de-atunci într-un singur pat
populat de Vera și Nadia, întoarse cu căpătîiul spre fericire
și cu picioarele spre nopțile
stigmatizate de atîta poezie
să tot aleagă între sintagmele proemei:
”cui crede – i se ia iertarea”,
”cui iartă – i se dă credință iarăși”
Parousia deghizată în kulorile Apokalipsei
zburau niște păsări

negre cu cioc de fier
în cerul de la 11 septembrie 2001 plutea
un albastru de Voroneț
ucigător în cerul de la 11 septembrie 2001
galbenul lui Van Gogh era kuibul
perfect eclozau ouă pline cu explozie neagră
pe tot spațiul adînc al cerului roz
de la 11 septembrie 2001 ne aștepta
mîntuirea particulară ginga

garantată
de un dumnezeu personal incert și fața albită
cu toate limbile lumii
în cerul de la 11 septembrie 2001 doi titani gemelari
sprijineau pe tîmple amniotice
timpul discret cu accese cardiovasculare
îmbrăcat sinucigaș în frac «roșu» de Rubens pe alocuri

asortat la butoniere cu «verdele» lui Veronese
în cerul de la 11 septembrie 2001 inima
mea de un roșu
ușor ataraxic le dădea tuturor
victimelor unei Patrii necunoscute
îngrijire de urgență
locus amoenus
1.tulkus
Oameni fiți vigilenți
printr-un laț de ștreang
îndoliat se vede cel mai bine mîntuirea eutopică
curge cu mult mai domol
cînd trece de-asupra

unui cuib părăsit de cuc
în Epistola lui Pavel către Evrei
«kredinţa este ființarea

celor nădăjduite cu inima
și dovada lucrurilor nevăzute» cu ochiul liber
din Primăria de la Oswentium
2.emigrație heterotopică
pînă cînd Iuda Iscarioteanul se refugiază
în pagina 13 din Koran, Vechiul Testament începe
să devină mai civilizat
după croiala vegetală a Siberiei

mătăhăloase ce pare uneori
un depozitar anemic din cristale
șlefuite cu laptele praf
pe care pruncii africani nu l-au supt
de la țîța mamelor lor albe
3.Africa fără botniță

fără a fi carnivoră,
inima are legături de sînge intense
cu toate planetele
aliniate la gradul zero aries
nu ar confunda zebra sălbatică cu trecerea

de pietoni sau haina vărgată de pușcăriaș,
nu o interesează de ce girafa stă
cu capul dincolo
de nori și poartă discuți celeste în timp
ce tremură la urletul hienelor:
un dialog în care orice gînd neîncarcerat

a lui Nelson Mandela
pare un apostol familiarizat cu groapa
cu lei ce își recunosc savana feroce
dintr-o singură halcă de carne
asimilată odată cu lecția Patriei bine învățată
4.pădurile din Belarus golite de partizani

amenințată de clima ukraineană, Europa
și-ar putea muta coordinatele metafizice
periculos de aproape
de Constelația Ursa Mare:
uite cazul nesperat de către fiecare membru

nou aderat la Uniunea Europeană, întinsă
pe tratate diplomatice
de sute de kilometri ca o femeie
ușoară la corp și puțin alterată
încît nu ar încape nici măcar într-o conservă
fără de substanțe stabilizante
nici în ruptul capului
nu poate urmări
coerența sufletului
la graniță cu trupurile postume
5.eșafodul cu zaruri
Rusia răstignită
pe picior larg iarăși între două kontinente
cu graniță instabilă
Kalașnikov și Karamazov au de ales

între două curse de șoareci existențiale: exponatul
de la Mauzoleu alege
întotdeauna calea de mijloc

fără a anticipa în geniul său revoluționar
că Fiodor Mihailovici Dostoievski
iar va pierde la ruletă
lozul cel cîștigător
și nu va scrie romanul Alaska programat

să fie o Nineve utopikă între pre-modernismul rus
și post-modernismul american
6.America, altfel
cîndva eram Titan mitologic
vorbeam franceza cîndva

prin gura ei neofită Statuia
Libertății nu își mai aprinde în brațul
de beton brusc flacăra
din cauza scumpirii carburanților
replica guvernului meu

democrat nu prețuiește
nici cît o republică de banane
distanța de la New York pînă la
California e ca de la moarte
pînă la viața de apoi
folosesc preponderent limba

lui Cervantes cu un ciudat accent de marijuana
unde-s visele mele

pentru care se băteau europele eliberate
de sinele lor sîngeros

cine mă așteaptă
cu un cal alb în plus
înafara împărăției tale, Doamne?
cu marginile verzi din piept

inima mea nouă bate
accelerat pe transplantul
colorat al coșmarului zilnic ce îl
visez cum mi se aprinde iarăși flacăra
libertății în ochi și curge o pace dulce
ca un fruct oriental
peste picioarele mele de Golem
prăbușite într-un anotimp

de septembrie ca două turnuri îngemănate
și dacă tot sunt
în genunchi rămîn cu creștetul mai sus
de orice credință întărită
de orice linie creditată de terorism
Doamne binecuvîntează
America:
binecuvîntează-mă!
Kașalotul-Bunei-Speranțe
(Orațiune despre divinitatea umană)
popîndarul cel bigot

își ronțăie
kredința cît un lan de
boabe de muștar
cu aceeași ardoare
precum un pește mic
înghite
cu ochi bulbucați de durere
peștele cel mare:
în gura lui ai putea găsi o mărgică

de sînge
ecologic
în care Iov a supraviețuit

doar cu plîngerile sale de serotonină
încît preacuviosul Iona ar putea

chiar din prima sa
crimă alimentară să susțină
un doctorat în teologie
cu bibliografie extinsă
despre intestinele
imaculate ale lui Moby Dick
topos interlop
vameșul la frontiera ecologică

a morții vigilent își caută
doza ginga din marfa de kontrabandă
cu demnitatea inițiaților pe limbă eu duc

într-o valiză terfelită estetic bakantele conservate
în suc propriu sau amețite
în formalină și alcool pur
cu greutate atîrnă
din inima mea – capul decapitat al lui Orfeu
un spațiu exfaustiv
pentru depozitarea
ilegală a Constelației Lirei
acum știu cum mi-ar amuți
pe cerul gurii hipnotizat nici grănicerul
cel mai cu experiența proemei nu ar remarca
în ochii mei asurziți païdeuma
strălucitoare ce nu corespunde privirii de divinitate

recent orbită: în pașaportul
națiunii celei mai fericite
cu un singur
cetățean morganatic înregistrat
popîndarul-de-Săpînța
să fii asexuat
dar să porți sămînța-de-nădejde în locul
unde intimitatea credinței se proiectează
cu toată obstrucționarea materiei să fii apatrid
dar să nu îți dezlipești

creierul de la cer
de atîta crepitudine să îndrăznești
să ai o naționalitate indefinită
și, cutremurat, să pășești
desculț pe frecvențele cuvîntelor nespuse de frică
să nu îți trădezi originile verticale

știind că nu ai dreptul să te înalți
mai sus de linia curiozității de regn
să nu înțelegi môt-á-môt ce este

iubirea o dovadă intangibilă de mankurtism
solemn la care nu te poți angaja
cu toată kredința
salvată în pedagogia Apokalipsei
să fii încorporat
fulcrum
dați-mi un punct de sprijin

ecologic
vorbind despre credința mea
eclozată într-o formă de entuziasm

cu buget redus
și acțiune minimă
printre levitațiile zilnice
într-o rază de soare
se pot strecura lejer trei îngeri

decantați și abia dacă
o poate face Prometeu –
dezlănțuit în figurile îndrăcite
ale bătrînului Arhimede

dați-mi un punct
de sprijin pe care să nu-l fi atins
cu inima îngîndurată
nimeni
pînă la credința mea

kanibalul nu are nevoie de frigider
rețeta pneumatică
de a te integra rapid
unui pedigree celest:
proaspătă fie o mesteci ca pe o pastilă

maieutică
sau o înghiți
cu repeziciunea pasiunii ginga
ce se alterează
în echivalența unui an terestru
refugiat într-o oră deontologică a divinității
nu se știe
nicicînd s-ar putea să cad
pradă unor triburi
de nostalgii
barbare
chiar acum îmi tocesc

gîndurile neofite cu gust
ascuțit
risipite prin toată casa
mai ales fac curățenie generală

în bucătărie
GLOSE TEXTUALE
Aaron Moise ben Așer Tiberianul și Ben Naftali – masoreții legendari, liderii celor
două curente (școli) masoretice. Vezi Masoret, Tetragrammaton și IHVH
Apoptosium (apoptoză) – declanșarea programului genetic de moarte controlată,
pentru a păstra homeostazia celulară a unui organism; program de sinucidere celulară,
prin activarea genelor letale sau represia celor antiletale
Aius – zeul cuvîntului în mitologia romană
Akademia lui Platon – Școală filozofică înființată de Platon, care își ținea întrunirile în
grădinile consacrate eroului Akademos; (intl.) cazier bogat
Akaky Akakievici – conțopist exemplar prin atitudinea pioasă față de procesul de
copiere a textelor oficiale, erou faimos din povestirea «Mantaua» de Nicolai Gogol (din
care Dostoievski pretinde că ar fi «ieşit» toţi scriitorii ruși)
Antropopatíe (grec.) – reprezentare a Divinităţii ca fiinţă cu însuşiri, stări afestive,
sentimente şi pasiuni specific umane; (med.) formă de delir a bolnavului convins că în
corpul său coexistă fiinţe umane, pe care le simte şi cărora le percepe vocea
Antropomorfic (grec.) – asemănător (ca formă) cu omul; umanoid
Apofază – mesaj simbolic comunicat (dincolo de) înafara cadrului cunoscut ca
«raţiune»
Aporie (grec.) – eroare flagrantă survenită în construcţia unui raţionament al logicii;
contradicţie mentală ireconciliabilă; metodă de abordare în aporetică
Arete (lat.) – Zeița Cunoașterii la romani
Ataraxie (în filozofia antică greacă) – stare de liniște sufletească totală, liberă de griji și
temeri; detașare de frămîntările lumești; (med.) stare patologică de pasivitate a unui
organ, a unei funcții etc.
Astrologul Abu Ma’șar (Afganistan, 787-886) – a calculat că o serie de planete
importante s-au aliniat la gradul zero în semnul zodiacal Piscis: începutul diluviului
biblic e datat exact la miezul nopții, spre 18 februarie anul 3101 A. Chr.
Auschwitz – lagăr de concentrare și crematoriu de exterminare utilizat de fasciști
Baskervide (hapax legomenom) – textul de față reține acest cuvînt prin contaminarea
lexicală a titlului «Cîinele din Baskerviile» (din ciclul cu detectivul «Sherlock
Holmes»), unde φ (Phi) ține loc pentru principiu fizic, iar ψ (Psi) substituie principiul
psihic al Universului
Brek-even point (engl.) – punct critic în care investițiile (producția, cheltuielile) și
profitul (vînzările, beneficiul) au atins același raport (nivel)
Boustroφedon (grec., «întoarcerea bivolului») – metodă de scriere preistorică în care
rîndurile alternante trebuies citite în direcții opozante, fără discontinuități de la stînga la
dreapta (metoda europeană) sau de la dreapta la stînga (metoda arabă și hebraică)
Crepitudine (hapax legomenom) – stare finală (specifică) a corpului aflat la frontiera

morții fizice. Textul de față reține acest cuvînt prin contaminare lexicală de la două
«rădăcini» semantice: «crepitație» (zgomot produs de aer prin pătrunderea în în
plămînii afestați, prin lovirea extremităților unui os fracturat), «crep» (bucată de
țesătură subțire și încrețită, purtată sub formă de doliu) + terminația specifică de la
vocabula «solitudine»
Contumacie (lat.) – în lipsă, fără prezență fizică; (jur.) absență a inculpatului de la
procesul de judecată
Corruptio optimi pessima (expresie teologică medievală) – corupția celui mai bun e și
cea mai nefastă posibil
Contondent (despre obiectele tari) – care nu produc tăieturi la lovire
Deontologie – norme de conduită și obligații etice ale unei profesiuni; etică profesională
Dramatis personae (lat.) – măști sau roluri, perpetuate în contexte (și la autori) noi
Distopie (grec.) – utopie negativă, specifică regimurilor represive (totalitare, fasciste)
Eikos (grec.) – termen utilizat pentru a indica limitele eticului și a experienței umane
Enantiodromie – sfîrșitul unei faze (acțiuni, eveniment etc) semnifică începutul alteia
Entuziasm (de la grec. «en – theos – ousia») – «în-dumne-zeire», «contopire intangibilă
cu Dumnezeu», «parousia», «mîntuire»
Erotematică (grec.) – arta de a formula întrebări
«Entia non sunt multiplicanda praeter necessitatem» – «entitățile nu ar trebui să fie
multiplicate fără necesitate», principiu atribuit lui William Ockham. Expresia era
utilizată anterior și de către latini sub forma de «lex parsimoniae» («legea succintului
din economia energiei universale»)
Euhemerist – de la mitograful elen Euhemerus, care considera evenimentele și
personajele mitologice ca fiind generate de istoria reală
Eutopie (grec.) – utopie pozitivă, cu sensul de «perfect», dar diferit de «fictiv». Vezi și
Kibbutz
Eponim – numele unei persoane (reale sau fictive) preluat ca toponim pentru fenomene,
civilizații, descoperiri etc
Eventiv – categorie ontologică care indică fie o schimbare produsă în starea subiectului
sau faptul că subiectul se transpune în altă stare decît aceea în care se găsea la momentul
vorbirii
Phalo-sophia (hapax legomenom) – textul de față reține acest cuvînt prin contaminarea
lexicală «falos» («penis erect») și «filozofie» («dragostea pentru înțelepciune»)
Fortuna labilis (lat.) – norocul uman e schimbător
Fulcrum (lat.) – «punct de sprijin». Din expresia atribuită lui Arhimede: «dați-mi un
punct de sprijin și voi răsturna pămîntul!»
Funambul – persoană care merge sau dansează pe sîrmă
Ginga (portug., pronunțat «jinga») – sinteză ideală între minte și corp, care corespunde
unei stări corporale, modelate de creativitatea și ritmurile specific braziliene. Ginga e
urmărită adesea în calitatea intuitivă și oarecum mistică, prezentă în «jocul
spectacular»remarcat la jucătorii de fotbal și dansatorii de samba
Gonídii (grec. «sămînță») – celule verzi de alge (reproduse pe cale asexuată) care
trăiesc în simbioză cu anumite ciuperci, formînd împreună licheni; spori de bacterii
procariote. Hapax legomenon (grec. «ceva spus o singură dată») – cuvînt sau expresie
utilizate la un singur autor sau operă, într-un context unic
Heterotopie (grec.) – realitate virtuală («alt loc») cu funcție escapistă. Vezi și Distopie
IHVH (în gematria ebraică) – acronim ce ține loc numelui personal a lui Dumnezeu.
Vezi Tetragrammaton și Masoret
«Inimă» - cuvînt originat etimologic de la termenul «anima» (din lat. «suflet»)
Infailibilitate – însușire a divină de a nu greși în nicio circumstanță
Kaïros (grec.) – punct culminant; moment oportun de intervenire în desfăşurarea

destinului aflat în «custodia» celor trei Moiré
Kalașnikov – inventatorul rus al armei automate care îi poartă numele
Karamazov Alioșa – erou faimos din romanul omonim al lui Dostoievski
Karma (sanscr.) – noțiune în filozofia budistă care desemnează renașterile și
reîncarnările succesive ale sufletelor și migrația acestora după moarte, în funcție de
faptele săvîrșite pe pămînt; fatalitate, destin
Kibbutz (ebr.) – comunitate colectivă în Israel, inițiată ca experiment eutopic ce avea în
vedere să combine socialismul cu sionismul. Vezi și Eutopie
Ligatură – incapacitate mentală și volitivă sau paralizie generalizată la nivelul

activității fizice voluntare, remarcată în special la misticii aflați în stare de extaz
Locus amoenus (lat. «loc plăcut») – termen care se referă la un spațiu/loc de securitate
ori confort ideal. Amintește de grădina Eden, cu trei elemente indispensabile: copaci,
iarbă și apă. Caracteristici: refugiu de la procesele temporale ireversibile și ale morții
inevitabile, loc îndepărtat idealizat ca opoziție «urban»-«rural»; landșaft pentru
activitățile specifice ale creierului; uneori aluzii la puterea regenerativă a sexualității
«Lucina sine concubita» – (lat.) «însărcinată fără contact sexual»
Lucrezia Borgia – archetip de «femeie fatală», personaj istoric cunoscut prin multiplele
sale căsătorii (concubinaje) și partide orgiace, soldate adesea cu crime sau incest
Maieutică (filoz.) – metodă instructivă ideatică utilizată de Socrate, destinată «a moşi»

(literal: a primi naşterea) unele idei nebănuite; maieutica permitea interlocutorului /
studentului propria decelare – prin intermediul întrebărilor şi răspunsurilor elaborate – a

cunoştinţelor stocate anterior în memorie
Mall – edificiu arhitectural de inspirație vădit edenică, reprezentînd un conglomerat de
magazine și buticuri alăturate, unde se comercializează mărci notorii de produse,
oferind acces facil la parcarea de mașini
Mancurt – persoană supusă, prin distrugerea specifică a creierului, unui proces de
amnezie a originilor genetice şi culturale. În excepţionalul roman «Eşafod»-ul, Cinghiz
Aitmatov descrie tortura aplicată de oştenii lui Gengis Khan: după o preparare
preventivă, victimelor li se aplica direct pe scalp pielea de cămilă (întoarsă pe dos),
urmînd ca firele de păr să afecteze centrul mnemotic pînă la pierderea totală a identităţii
Mantra Gayatrí (sanscr.»gaya» – suflete individuale, «thrа» – a ocroti; a nu sacrifica)
– «ceea ce prin elogierea căreia e atinsă mîntuirea», «ceea ce ocrotește sufletele
individuale». Formulă sacră considerată a fi o formă superioară de purificare, prin
repetarea multiplă a căreia se facilitează eliberarea de la efectele Karmei și, deci, de
scenariul Samsarei
Masora inițială (Glose explicative la începutul Scripturii) – masora intemediară
(Note disemninate pe marginile palimpsestului biblic sau între coloanele interioare) –
masora finală (Concordanță la versiunea finală a Scripturii). Vezi și Masoret.
Masoret (de la ebr. «cătușe») – copist ori scrib uneori plătit (din epoca pre-macabiană ≈
încep. sec. XV), responsabil de:
1. concordanța fonetică și lexicală în ordine alfabetică, inserată în interstițiile codicelor
aflate în vizorul tradiției iudaice;
2. anotații și note critice făcute la începutul (masora de incipit), sfîrșitul (masora finală)
sau pe marginea manuscriselor biblice (masora mediană) din corpul scriptural;
3. exegeza întregii tradiții iudaice care se referă la lectura textuală plauzibilă a
scripturilor ebraice. Vezi și Aaron Moise ben Așer Tiberianul și Ben Naftali
Melete thanatou (grec.) – concept filozofic elen, care propovăduiește pregătirile din
timp pentru moarte
Mercaba (principiul) – deplasare sau călătorie supraenergetică a faraonilor egipteni în
camerele secrete din piramide și a karioților biblici în vedeniile lui Ezekiel (1:4-26)
Metastază – 1. localizare secundară, diferită de focarul patologic originar al unei boli;
diseminare la distanță, pe diferite căi, a unei tumori maligne. 2. figură retorică prin care
vorbitorul, obligat să recunoască un fapt reprobabil, îl pune pe seama altei persoane
Morganatic – urmaş (princiar) care nu are drept la moștenire (tron)
Nadir (în opoziție cu «zenit») – cel mai înalt punct imaginar pe bolta cerească, care
coincide cu zenitul din emisfera opusă celei de unde privește observatorul; (fig.)
moment ce marchează cea mai înaltă fază de dezvoltare; apogeu; punct culminant
Neofit – persoană recent convertită la o religie au ideologie; (p. ext.) proaspăt aderent la
o societate (grupare, partid etc.) la ideologia cărora încă neinițiat deplin
Noesis – cunoașterea rațională a ceea ce este general și etern (la Platon); gîndirea
intuitivă (la Aristotel); actul gîndirii; termen care desemnează forma judecății,
caracterul formal al enunțului (în filozofia fenomenologică a lui Husserl)
Okazaki (fragment) – fragment specific ADN

Omnes vulnerant, ultima necat – toți te rănesc și doar ultimul te ucide (inscripție
familiară pe turnurile medievale cu ceas)
Orfeu (capul lui) – legenda despre Constelația Lirei (în urma decapitării lui Orfeu de
către menadele (bacantele) din suita zeului Dionisos (Bahus)
Oswentium (hapax legomenom) – loc din imaginarul eugenic al umanității, cu finalitate
impredictibilă. Textul de față reține acest cuvînt prin contaminarea lexicală «Oswięcim»
(oraș-memorial în Polonia). Vezi și Auschwitz
Paian – Imnul (Cîntarea triumfătoare) a Biruinței
Païdeuma – spațiu psihic comun (egregor spiritual)
Palimpsest – manuscris din piele de vacă care, după curățarea prealabilă a straturilor
grafice suprapuse, poate fi rescris repetat
Parmenide – filosof pentru care «a fi» și «a nu fi» înseamnă același lucru, dar pentru
stări diferite. Nu există trecut sau viitor, ci un «acum» simultan și continuos
«Pensa, te pido mi amigo, pensalo» (span.) – gîndește-te, dragul meu prieten, te rog
gîndește-te asupra acestui lucru!
Ponţiu-pilatită (hapax legomenom) – afecțiune spirituală preluată de la «Pilat din
Ponțiu», personaj istoric (și biblic), care a jucat un rol decisiv în evoluția creștinismului
Popîndar (hapax legomenom) – textul de față reține acest cuvînt prin contaminarea
lexicală reunită din mai multe limbi: cuvîntul «popîndău» (specie de rozător), «pîndă»;
«Poe și Pindar» (general), «popin dar» (rus); «pop in dare», «Pope and dare» (engl).
Postișe – elemente care se lipesc pe față (barbă, mustăți etc.) pentru a corecta defecte
ale interpretului sau pentru a realiza «realist» tipologia unui personaj
Pneumatik – care ține de intangibilitatea existenței spirituale; (în filozofia stoicilor)
spiritul divin care «animă» lumea, ordonînd-o și gestionînd-o
Procariót – grup de organisme unicelulare esențiale (viruşi, bacterii, alge albastre), cu
structură simplă, lipsit de nucleu. În opoziție cu «eucariót», celulă (organism) cu nucleu
bine diferenţiat. Vezi și Gonidii
Proemă – călătorie inițiatică, orientată de la «întuneric» spre «lumină» (în viziunea lui
Parmenide)
Psihopomp – care ghidează sufletele morților
Ráster (germ.) – (în tipografie) placă din sticlă cu o rețea fină de linii, compuse din
puncte; (în muzică) instrument pentru liniat portative, permițînd trasarea simultană a
mai multor linii paralele; (în televiziune) ansamblul liniilor din puncte de lumină în care
este descompusă o imagine
Recalescență – creștere spontană a temperaturii concomitent cu începerea solidificării
unui metal topit în curs de răcire, manifestată printr-o licărire la suprafața metalului
Recluziune – privațiune de libertate, pedeapsă prevăzută pentru anumite infracțiuni
calificate drept crime; izolare, solitudine; «horațianism», ca abordare artistică
Rizomă – principiu heterogenic (opus celor «evoluționist, ierarhic, structural,
dihotomic» etc.) care asigură multiplicitatea conexiunilor lexicale în gîndirea umană
Rozariu (mătănii) – colier confecționat din bobițe înșirate pe fir, repartizate în serii,
pentru a facilita quantificarea rugăciunilor (Tatăl Nostru) sau a mantrelor (Ave Maria
etc.)
Samsara – roata reîncarnărilor succesive în timp și spațiu (conform tradiţiei budiste)

Săpînța («Cimitirul Vesel» de la) – localitate din Nordul Maramureșului
Serotonină – hormon, prezent inclusiv în Sistemul Nervos Central, responsabil de
neurotransmiterea depresiei şi a anxietaţii. Nivelul de serotonină în compoziția sîngelui
depistat (la persoanele îndrăgostite și al celor considerate ca fiind obsesiv-compulsive)
este cu 40% mai scăzut decît în cel al subiecţilor «normali»
Symbola – parola secretă (pentru muritori) de trecere spre un alt tărîm ontologic
Spoiler (slang american) – orice persoană, mijloc sau modalitate care ar dezvălui
conținutul sau finalul unei opere de artă prin elemente descriptive separate, anulînd
astfel suspansul și plăcerea estetică a narațiunii vizate
Spread (engl.) – propagare sau diseminare a unor elemente; (dar și) diferența dintre
forța inițială și anvergura finală a fenomenului
Steatoză – degenerare a unui țesut sau organ (prin depunere masivă de grăsime)
Tao (în filozofia chineză) – concept holistic de origine confucianistă

Teaser trailer – un trailer foarte scurt, care face publicitate în avans, prefigurînd o
campanie de reclamă agresivă pentru un produs (artistic, commercial etc)
Teleologie – doctrină filozofică care are ca obiect teoria finalității, studiul scopurilor
ultime
Teo-e-retikon (hapax legomenom) – textul de față reține acest cuvînt prin contaminarea
lexicală a cuvintelor «teo» (Dumnezeu, Divinitate), «eres» (erezie, ceea ce se abate de
la conceptele dogmei) și «teoria» (vederea-lui-Dumnezeu) + terminația specifică de la
vocabula «eikon» (imagine)
Tetragrammaton (grec.) – acronimul ebraic «IHVH», considerat în Biblie a fi numele

personal a lui Dumnezeu. Transliterat de către masoreți ca «Yahvé» or «Jehova». Vezi
Masoret și IHVH
Trautónium – instrument electronic care redă din punct de vedere electroacustic
(semi)tonurile instrumentelor musicale cunoscute, dar produce şi sunete străine acestora
Tikkune Soferim (ebr. «amendările scribilor») – principiu teologic menit să evite
antropomorfismul și antropopatismul specific, utilizat în scripturi. (În sens restrîns)
modificări operate pe corpul textelor bibilice inițiale de către Bărbații Marii Sinagoge
(Ezra, Neemia, Zacaria, Haggai sau Baruh), în vederea relevării limbajului eufemistic
teologic, uneori în scop omiletic
Tribul indienilor «Meninoku» (Brazilia de Sud) – utilizează un vocabular extrem de
redus (de doar circa 1000 de cuvinte)
Tulkus – gînduri animate ale Lamilor tibetani prin intermediul meditațiilor extatice
stricte, materializate uneori în forme humanoide
Utopie (grec.) – «loc fictiv, spațiu i-real». Vezi și Eutopie sau Distopie
REFERINȚE CRITICE
Tărîmul ascuns şi magia literaturii: sau Despre

trans-bordarea limitelor
Personalitate polivalentă, Igor Ursenco vine dintr-un loc în care

spiritul diferitelor etnii arde cu flacără mare, sub semnul curcubeului.
Versurile sale – pline nu numai de copleşitoare aluzii culturale, ci şi de
referinţe istorice şi politice – capătă adesea valoare de mituri ale (re)naşterii
şi proiectări intangibile a germenelui uman.
Poet situat în descendenţa lui Nichita Stănescu şi Ion Stratan, rafinat,
cult, hiperinteligent şi ludic, Igor Ursenco crede în forţa incantatorie a
Cuvîntului, iar poemele sale, pline de imagini puternice şi viziuni inspirate,
stau sub semnul unei adevărate mistici a simbolurilor. Schiţînd o hartă
spirituală în care se simte acasă, el caută neîncetat sensurile primordiale ale
creaţiei şi ale existenţei. Aş spune că nota definitorie a creaţiei sale este
”trans-bordarea” limitelor de tot felul, transgresarea genurilor, speciilor şi
noţiunilor, a frontierelor senzoriale și telurice, filosofice şi spirituale.
În volumul ”apoptosium” e de găsit chiar un inventar al porţilor de
acces către alte dimensiuni, pentru că poezia lui Igor Ursenco este
iluminare pură, trăită într-o stare de luciditate maximă a conştiinţei poetice
(printre altele, coperțile volumului sunt foarte sugestive pentru magia
dinăuntru!).
Suprasaturate de simboluri şi termeni încifraţi care își așteaptă
decodificatorul ideal, textele lui Igor Ursenco au strălucirea stranie a unor
amulete, brăţări şi pietre protectoare, purtate de şamanii ancestrali.
Şerban TOMŞA
În acest volum unicat, Igor Ursenco pare să fie cuprins, mai curînd,
de un ”maniheism” liric debordant de care ar da neîndoios dovadă, în fața
morții prietenoase, un Hieronimus Bosch convertit de urgență la ecologie.
Spirituală, de ce nu!
Autorul își poate lichida liniștit (cu conștiința împăcată, altfel spus)
contul la capitolul poezie, intuind la modul cel mai liric posibil că
metaliteratura are nevoie de el în altă parte a domeniile ei latifundiare cu
acte în regulă, de exemplu în post-critică.
Daniel POP-ȘILEZ
Scrisă în pseudo-paradigma unei conștiințe lărgite a mentalității

helenice, cartea ”apoptosium” ni-l revelează pe poetul Igor Ursenco nu ca
pe posesorul unei rațiuni (”de a fi”) teleologice, cu nevoință indispensabilă
de sisteme de referință rigide care –oricum în finalitatea lor – intră în
disoluție escatologică și estetică. Textele admirabile, adunate în acest
volum, își dezgolesc mai curînd, cu multă confidență, marginile autotelice,
pentru a se proteja cu aceeași strășnicie de cerber: de orice intruziune, în
structura lor evanescentă, a materiei brute. Printre interstițiile unei gîndiri
(aș prefera să o numesc, în cazul lui Igor Ursenco, mai curînd ”nereziduală”
decît) recognoscibil ”poetică”, nu prea este loc de generații de cititori care
se se țină de mîini în grupuri solidare, ci de exploratori curajoși și solitari în
acceptarea de a-și acoperi privirea în fața ”realității imediate”: doar cît a se
strecura, în fantele rezultate ale alterității, cu o mai mare ușurință.
Ecologică.
În textele sale intri astfel ca într-un aditon de templu grecesc: dar
fără prezența intimidantă a coloanelor canonice, șlefuite cu iconodulie
simetrică. Încît poți spune cu mîna (sic!) pe inimă că ai putea face bună
vecinătate cu stîncile de canion, la extremitățile interioare ale cărora nu poți
exclude cu totul din calcul un «Banchet» ad hoc cu Platon ori curenții
subterani celești în care Feuerbach și Buber s-au aruncat Unul întru salvarea
Celuilalt.
Rafael-Jesus GARCIA RUBIO HEDRON

Versurile lui Igor Ursenco sunt plăsmuite în zodia dorinţei de

experiment (şi reviriment), proiectate pe orizontul testamentar al
avangardismului dintotdeauna şi de pretutindeni.
Autorul şi le doreşte dense în simboluri, de cele mai multe ori
cvasicriptice, mizînd avid şi oarecum ... decent-orgolios pe entropia sui
generis – pe cea estetică, în mod special, ca «stare de dezordine... din care
se naşte opera de artă prin intervenţia creatoare a artistului». Reproduc
această definiţie, deoarece în cazul volumului ”apoptosium” fără ceva
teorie nu se poate, ea, ”teoria”, fiind incifrată metaforic, evitînd apodicticul,
cînd ar fi exclusă posibilitatea opoziţiilor.
Din contră, contradicţiile, ”răspărul” semnificaţiilor sunt dorite,
provocate în aceste versuri ale dihotomiilor şi – nu de puţine ori – ale
extremelor. Sunt versurile ”datului natural”, dar şi ale travaliului
programatic, perseverent.
Leo BUTNARU
După o viețuire arhetipală ce urmează modelul consacrat al lui

Parmenide – cu totul valabilă în volumul ”Lωgωs”, tatăl meu : mama
mea „Iµagω”, –, textele din volumul ”apoptosium” aduc în prim-planul
liricii moderne rizomatica ”fenomenologie a alterităţii” lui Emmanuel
Lévinas și ontologicul ”Das Nihtige” a lui Carl Bart.
Igor Ursenco trasează calea plauzibilă care ar merita urmată de
gînditorii ce îi calcă pe urme, după ce vor fi renunțat definitiv la
”umanismul” trăit în ritmul tezelor ”anti-umane”, acum apărute tot mai
frivole, ale lui Pico della Mirandola:
”...în penurie de serotonină

putea să-mi fie prieten Cuvîntul
dar răspundem la nume şi sorţi diferite,
la nume şi sorţi diferite

întotdeauna ajungem prin linia despărțitoare
a samsarei la unika amantă ce-o împărțim frățește...”,
fortuna labilis
Debarasîndu-se definitiv de cearta de cîteva secole a ”universaliilor”

care împarte toți artiștii creatori în nominaliști, realiști și conceptualiști
(sau, după James Frazer, ”totemiști sacramentali, depozitari și
conceptuali”), poetul – acum născut originar și original – se întoarce la
misiunea sa primordială: nu mai mult decît masoretică, și anume ”cum să
își declanșezi programul genetic de moarte controlată, pentru a păstra
homeostazia celulară a unui organism, inclusiv poetic”!
Pentru că – odată cotată în fluxul conștiinței – existența, pura
existență, devine nu atît un ”capital” fluctuant, cît mai ales riscant. Astfel,
numai corpul virtual (și prin urmare) ”estetic” trădează identitatea poetului
(a poemului ce își refuză devenirea, mai exact, ”plasat” între paranteze
husserliene), biografie palpabilă pe care majoritatea cititorilor săi nu
pregetă să și-o etaleze cu ostentație morbidă:
”(...) (toți te rănesc)
(numai versul tău) (nemimat)
(pe masca mortuară a lui Aius)(te va ucide) (cu sînge)
(la fel de rece) (cum e aporia) (scrijelită) (pe fonta
regnurilor) (de pîndă)
(în) (orologiul) (eclipsat) (de agonie)”,
omnes vulnerant, ultima necat
În ultimă Instanță, Tratatul pseudo-estetic «apoptosium» poate

rezulta într-un Ghid mult mai practic și mai ofensiv din punct de vedere
estetic decît orice Utopie lirică ce poate promite o nouă (?) revigorare
spirituală!
Alexander MIZIKOV
The book storefront:
http://www.lulu.com/content/paperback-book/apoptosium/8613765
Printed in the United States of America
Franc-Tireur
USA

APOPTOSIUM

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

APOPTOSIUM

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

igor ursenco

Copyright © 2010, Igor Ursenco

Dust jacket by IGOR URSENCO

Prima copertă: KATE MACDOWELL, ”Sparrow”, 7 x 6 ½ x 2”,

Ultima copertă: KATE MACDOWELL, ”Bad Seedlings” (detail),

All rigths reserved

The book storefront:

Printed in the United States of America

După absolvirea Colegiului Pedagogic din Călăraşi (Republica

extatici, medium-uri și mistici din toate timpurile care –

prin abstinență imagistico-senzorială (inclusiv nutrițională și sexuală),

s-au pus la adăpostul securității spirituale supra-personale,

iar unii chiar izbutind, prin trans-corporalizare, să se elibereze de sub

himere păscînd la granițele Procuraturii eutopice, arondate lui Ponțiu

patria ecologică e așa o formă

GLOSE TEXTUALE 110

E capabil oare omul de o interogație radicală (...)

Moartea consimțită, asumată, anticipată,

... creație savantă a mitologiei politice chineze,

Lampa e pe masa mea și casa e în carte. Voi

sub zodia convergentă a fulgerului

dar răspundem la nume şi sorţi diferite,

la diferite capete ale morții

vine la mine Lucrezia Borgia doar

regim cu vize de ieșire obligatorie

linia frontului estetic generată

la fiecare avort neplanificat de sens,

zone geografice ale artei cu pete

în spațiu cel puțin Akaky Akakievici

promiscue ca o implozie cronică

permisiv conectate la perfuzii

anacronic ”altor ceruri,

alceva ”restul care e

omnes vulnerant, ultima necat

(nu) (știi) (încă) (poemul) (care)

(eroul) (care îți va veni de hac)

(rămîi) (antagonist) (mereu) (cu demnitate)

revoluțiile) (letale) (cu spectru

(cu atît) (mai perfide revoluțiile) (abia așteaptă)

(mai sus) (de linia cezurii) (și

(biografiile sale) (eventive) (toate)

(corpul său) (de gînduri) (sublimi-

(ca într-o Akademie) (ecologică) (a unui) (Platon

(regresat) (corpul său)

(luna se învîrte) (în jurul axei invizibile)

(de cealaltă parte) (corpul său)

(la granița logofagă) (a nopții)

(omise) (de prejudecățile) (poetice)

(deoarece) (ești) (scribul) (”ales”)

(asasinezi) (în fașă variantele) (complementare) (de nume

(pentru a nu pîngări) (numele sfînt al Domnului)

(fără a realiza că) (anticipez) (implacabil) (în spațiul meu

2. masoretul intertextualității divine

înveți din mers cum să înțărci

sensul ”dnt”: intră Dante în Purgatoriu

sensul ”dnt”: cu gloanțe mai tinere decît baronul d’Antes

sensul ”dnt”: oricît ți-ai dori, nu-i poți purta

supremă irosire de spațiu să citești

literatura fulgurată de sens

orice lectură hermeneutică

și aceleași idei expurgate deja

cînd iubești totuși

un singur inel de căsătorie

să scrii total doar în nopțile cu margini epileptice