VANTISOR SI NORISOR MOFTURICI

DE GABRIELA MARINESCU

A fost odată ca niciodată că dacă n-ar fi nu s-ar mai povesti�

A fost odată �mpărăţie Albastră. Acolo trăiau �n pace şi bucurie V�ntul, Soarele, Norii, Luna şi Păsările. Această
�mpărăţie era departe... departe de păm�nt.
Dar �ntr-o zi V�ntişor - copil zburdalnic se g�ndi să plece din �mpărăţie şi să viziteze păm�ntul. Dar nu-i venea
să facă asta singur şi se g�ndi să vorbească cu Norişorul Mofturici.
De ce i se spune Norişorul Mofturici? Pentru că tot timpul avea ceva de comentat. Nu-i convenea nimic.
- Hai să mergem puţin mai �ncolo, �i spunea mama lui
- Nu vreau, răspundea el obraznic.
- Trebuie dragul meu. Aici vor veni razele soarelui...,
- Şi dacă vin ce �mi pasă mie! Nici nu-mi pasă! Eu vreau să stau aici. �ntrerupse el vorba mamei.
- Nu e bine ce zici, şi nici ce faci. Ascultă-mă dragul meu, spunea mama lui cu voce caldă. Vor veni razele soarelui
şi tu ai să te �ncălzeşti prea tare...
- Nu o să mă �ncălzesc că nu vreau eu!
- Ţţ ţţ ţţ, mai spunea mama lui d�nd supărată din cap. O să-ţi pară rău dragul meu că nu asculţi. Razele soarelui
sunt puternice şi or să te �ncălzească prea tare, şi tot corpul tău se va usca....
- Nu vreau să te ascult, o ţine el una şi bună.
Atunci �nv�rtindu-se cu putere apăru V�ntişor. El �l prinse de un colţ pe Norişor şi-l rostogoli c�t acolo...
- Copii, le zise Mama Nor, aveţi grijă cum vă jucaţi, să nu vă �ndepărtaţi prea mult de grădiniţa noastră..
- Avem, ziseră cei doi copii �n cor, dar numai aşa ca să �nchidă gura mamei lor... Căci nu prea aveau de g�nd
să-i şi asculte sfatul
Şi V�ntişor se răsuci iar şi - l �nv�rti pe Norişor, arunc�ndu-l dintr-o parte �n alta.
Prinseră momentul c�nd Mămica Nor �nchise ochii să se odihnească puţin şi o zbughiră spre păm�nt. Se opriră
puţin deasupra unei pajişti, privind florile şi fluturaşii ce zburau din floare �n floare... V�ntişor pus pe şotii suflă
puţin mai tare şi florile �şi plecară supuse capul; r�z�nd, suflă şi mai tare, numai că de data asta, florile se
rupseră şi căzură pl�ng�nd la păm�nt. Fluturii se zbăteau �n toate direcţiile.
- Ce-ai făcut �l �ntrebă Norişor Mofturici? De ce ai rupt florile... Erau aşa frumoase. Şi fluturaşii unde s-au
ascuns?
- Suntem aici sub florile care au mai rămas �n picioare. Cine este acela care ne-a stricat căsuţele?
- Sunt eu V�ntişor şi dacă mă supăraţi am să le stric pe toate.
- De ce faci asta? Noi nu ţi-am făcut nici un rău! Strigară fluturaşii �n cor
- Dar eu fac numai ce vreau răspunse V�ntişor. Şi se mai roti de c�teva ori.
- Hei, strigă Norişor Mofturici, ai grijă ce faci, nu vezi că m-ai �nv�rtit de-mi sar stropii....
- Şi ce dacă! Doar ne jucăm. Aruncă şi tu nişte stropi ca să-i speriem de tot pe Fluturaşi.
Fluturaşii se supărară şi hotăr�ră să- i pedepsească pe cei doi copilaşi obraznici.
Se ascunseră sub o frunză mare de brusture, ce se �nfipsese bine �n spatele unui arici şi �ncepură mica şi
urgenta lor şedinţă
- Cel mai t�năr dintre ei, le spuse că va �ncerca să zboare la Soare şi să-i povestească de acea �nt�mplare.
- NU ai să reuşeşti, dragul meu �i spuse cel mai bătr�n. Soarele e departe şi dacă totuşi reuşeşti să ajungi la el,
căldura lui �ţi va topi aripioarele.
- Şi atunci ce facem?
- O să stăm ascunşi aici, V�ntişor se va plictisi şi va pleca.
Văz�nd că nu reuşeşte să mai facă nişte fluturaşi să zboare dezordonat, V�ntişor se umflă şi mai tare şi suflă cu
putere, Numai că tot rotindu-se hăinuţele lui se �ncurcară �n crengile unui stejar bătr�n. Degeaba trase el cu
putere că nu mai reuşi să se salveze din str�nsoarea crengilor groase.
- Ajutor strigă el! Sunt prins aici. Salvaţi-mă nu mă pot mişca. Norişor Mofturici vino! Striga el cu ultimele puteri
- Dar eu nu mă pot mişca fără ajutorul tău, nu ştii?! Va trebui să vii să mă tragi tu, ca de fiecare dată.
- Dar eu nu pot. Sunt prins �ntre crengi!
Soarele se ridica din ce �n ce mai mult pe cer.
- Mi-e foarte cald, şi transpir, spuse printre lacrimi Norişor Mofturici. Mama, mama, ajută-mă!
Mama Nor, se trezi şi privi �n jos!!
- Of, dragul meu Norişor, ţi-am spus de at�tea ori să nu mai pleci de l�ngă mine şi să nu stai neacoperit �n
soare. Acum razele lui puternice te vor topi, şi lacrimile tale vor uda acele floricele de care aţi r�s tu şi prietenul
tău, V�ntişor. Acolo jos, mama nu te poate ajuta!
�ncet, �ncet din Norişorul Mofturici nu mai rămase nimic;
V�ntişor se transformă �ntr-o imensă p�nză de păianjen, fixată de crengile bătr�nului stejar.
Am �ncălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa!