UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA”

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUŢIU”

SPECIALIZAREA DREPT JUDICIAR PRIVAT
ANUL I, SEMESTRUL I - BOLOGNA

DISCIPLINA:

„PROCEDURI CIVILE SPECIALE”

TEMA:

„Procedura divorţului.
Reguli procedurale privind sesizarea instanţei,
particularităţi ale soluţionării litigiului în faţa instanţei de
fond, hotărârea de divorţ, divorţul prin consimţământ
mutual”

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Lector univ. dr. Corina Petică Roman MASTERAND
Oprişiu Adina

-1-
 Introducere:

În mod normal, căsătoria încetează doar odată cu decesul unuia dintre soţi. Dar în
viaţă pot interveni împrejurări dintre cele mai diverse, ce pot duce la imposibilitatea
continuării căsătoriei. Tocmai de aceea, majoritatea legislaţiilor permit desfacerea
căsătoriei prin divorţ.
Dispoziţii ce tratează tema divorţului sunt prezente atât în Codul familiei unde se
găsesc normele materiale (art. 37-44 C.fam.), cât şi în Codul de procedură civilă unde
sunt normele procedurale (art. 607-619 CPC).
Actuala reglementare păstrează distincţia dintre încetarea căsătoriei prin deces şi
desfacerea căsătoriei prin divorţ.
Practica judiciară a consacrat o multitudine de motive ce pot conduce la desfacerea
căsătoriei prin divorţ, cum sunt:

infidelitatea unuia dintre soţi;

actele de violenţă exercitate de către unul din soţi împotriva celuilalt;

despărţirea în fapt în baza culpei unuia dintre ei.
Există în dreptul modern două forme de încetare a căsătoriei prin divorţ:

divorţul prin consinţământ mutual;

divorţul pentru motive temeinice.
În Proiectul Noului Cod Civil, divorţul poate avea loc (art. 388 Proiectul C.Civ.):

prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată
de celălalt soţ;

atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt
grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;

la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin
cinci ani;

la cererea oricăruia dintre soţi, în baza stării de sănătate a celuilalt.
Normele procedurale ce reglementează divorţul stabilesc o serie de dispoziţii
derogatorii de la dreptul comun în privinţa competenţei (art. 607 CPC), a cererii de

-2-
divorţ, a cererii reconvenţionale, şi a probelor (art. 608-610, 612 CPC), a procedurii de
judecată în faţa instanţei şi a căilor de atac (art. 613-619 CPC) 1.

Reguli procedurale privind sesizarea instanţei:

Procedura divorţului are un caracter special şi faţă de celelalte proceduri speciale,

împrejurarea determinată de necesitatea ocrotirii deosebite a unor valori sociale
importante, adică familia. În unele ţări, soţilor li se acordă chiar şi unele termene de
gândire, iar la noi, judecătorul are obligaţia de a da sfaturi de împăcare, şi fixează termen
pentru judecarea cauzei (art. 613 CPC).
Dreptul de a sesiza instanţa competentă cu o acţiune de divorţ aparţine numai
soţilor, întrucât o atare acţiune are un caracter strict personal, legea recunoscând
legitimare procesuală doar soţiilor.
Acţiunea de divorţ este de competenţa materială a judecătoriei în circumscripţia
căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor. În situaţia în care soţii nu au avut
un domicilui comun, sau dacă nici unul dintre soţi nu mai locuieşte în localitatea
respectivă, competenţa revine instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul
pârâtului (art. 5 CPC). Iar, dacă pârâtul nu are domiciliul în ţară, competenţa revine
judecătoriei din circumscripţia căreia face parte domiciliul reclamantului (art. 607 CPC).
Regulile privind cererile accesorii în procesul de divorţ se judecă în baza
principiului „accesorium sequitur principale”. Altfel spus, încredinţarea copiilor, plata
alocaţiei, plata pensiei de întreţinere, împărţirea bunurilor comune, atribuirea locuinţei
comune, purtarea numelui, sunt de competenţa instanţei competentă să soluţioneze
divorţul 2.

1
Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi - „Drept procesual civil”, ediţia 3-a, editura All Beck, Buc., 2005, pag. 431-450

2
Ioan Leş - „Tratat de drept procesual civil”, ediţia a 4-a, editura CH Beck, Buc., 2008, pag. 855-878

-3-
 Particularităţi ale soluţionării litigiului în faţă instanţei de fond:

În reglementările anterioare, procedura divorţului a avut un caracter dilatoriu (adică,

a condus la amânarea pronunţării unei hotărâri definitive) prin instituirea unor termene
speciale de conciliere şi de gândire. Actuala reglementarea este mult diferită, tocmai prin
introducerea divorţului prin acordul mutual al soţilor, şi s-a renunţat la termenele de
gândire.
Cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă toate elementele prevăzute de
art. 112 CPC, adică:

datele de identificare ale părţilor;

datele de identificare ale reprezentanţilor părţilor;

obiectul cererii şi valoarea acestuia;

motivele de fapt şi de drept,

dovezile, pe care se sprijină fiecare capăt de cerere;

semnatura.
Pe lângă aceste elemente de drept comun, cererea de divorţ mai are şi unele
elemente specifice (art. 612):

numele copiilor minori rezultaţi din căsătorie;

alăturarea unui extras după certificatul de căsătorie;

extras după certificatele de naştere ale copiilor minori;

prezentarea personală a cererii de divorţ, împreună cu înscrisurile doveditoare.
Cererea de divorţ este supusă taxei de timbru, în funcţie de temeiul de drept invocat,
şi în funcţie de veniturile realizate de reclamant (art. 7 lit. a,b Legea 146/1997). La
această taxă se adaugă şi timbrul judiciar.
O procedură foarte importantă, dar care astăzi are un rol mult diminuat, şi „prea
formal” 3, este procedura de conciliere, care se reduce doar la câteva sfaturi de împăcare
pe care este obligat preşedintele să le dea reclamantului cu prilejul prezentării cererii de
divorţ. Tocmai de aceea, reclamantul este obligat să prezinte personal cererea de divorţ
preşedintelui instanţei (art. 612 alin. 4 CPC). Doar dacă stăruie în cererea sa de divorţ,

3
Ioan Leş - op. cit., pag. 862

-4-
preşedintele instanţei, după ce reclamantul a primit sfaturi de împăcare, fixează termen
pentru judecarea cauzei (art. 613 CPC).
Procedura citării, în procesele de divorţ, este foarte importantă, şi este tratată cu
foarte multă atenţie. De aceea, art. 6161 CPC prevede faptul că, în cazul citării prin
afişare, dacă pârâtul nu se prezintă, preşedintele instanţei va solicita dovezi sau va
dispune efectuarea unor cercetări pentru a verifica dacă pârâtul îşi are domiciliul la locul
indicat în cerere, sau dacă nu domiciliază acolo, va dispune citarea sa la domiciliu sau la
locul lui de muncă. Aceeaşi rigoare se aplică şi în cazul recugerii la citarea prin
publicitate. Procedura citării va fi guvernată de prevederile art. 95 CPC 4.
Principiul din dreptul comun potrivit căruia părţile pot să-şi execrite drepturile
personal sau prin mandatar (art. 67 alin. 1 CPC), nu se aplică în materie de divorţ,
deoarece în faţa instanţei de fond, părţile se vor înfăţişa în persoană, cu excepţia:
executării unei pedepse privative de libertate, boală gravă, punere sub interdicţie, sau
reşedinţă în străinătate (art. 614 CPC). Tocmai de aceea, părţile nu vor putea fi
reprezentate, ci doar asistate într-un proces de divorţ, raţiunea acestei reglementări fiind
tocmai garantarea unei bune soluţionări a acestui tip de proces. Art. 616 CPC prevede,
mai mult, sancţionarea neprezenţei reclamantului cu respingerea cererii ca nesusţinută,
această sancţiune având un caracter special, bazată pe ideea culpei procesuale. Dacă
ambele părţi lipsesc, procesul va fi suspendat în baza art. 242 CPC. Sancţiunea se aplică
şi în cazul exercitării căilor legale de atac (art. 619 alin. 3 CPC).
Cererea reconvenţională este posibilă şi compatibilă procedurii speciale a
divorţului, acesta fiind reglementată de art. 608-610 CPC, deşi nu expres. Ideea este
susţinută intens de către doctrină, unde se specifică faptul că pârâtul cum nu mai are o
facultatea de a alege între acţiunea directă şi cererea reconvenţională, este obligat să
folosească ultima cale, dacă vrea să ceară desfacerea căsătoriei din vina celuilalt soţ 5.
Potrivit art. 608 alin. 1 CPC, pârâtul poate face cerere reconvenţională până la prima zi de
înfăţişare, în şedinţă publică, pentru faptele petrecute până la această dată. Dacă motivele
s-au ivit după această dată, cererea reconvenţională se depune chiar la instanţa de apel,

4
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, Decizia nr. 223/1994, BICD 1994, pag. 90

5
Ion Deleanu - „Tratat de procedură civilă”, Ediţia a 2-a, editura CH Beck, Buc., 2007, vol. II, pag. 241

-5-
dacă se judecă apelul. În toate cazurile, însă, cererea reconvenţională se judecă împreună
cu cererea de divorţ principală (art. 608 alin. 2 CPC).
Neintroducerea cererii reconvenţionale atrage decăderea soţului pârât din dreptul de
a mai cere desfacerea căsătoriei din vina soţului reclamant.
Participanţii la procesul de divorţ sunt în principal părţile, iar dacă interesul social o
cere, se mai pot prezenta şi alte persoane, precum: procurorul (participare utilă când sunt
implicaţi minori, art. 45 CPC), Autoritatea Tutelară (prezenţă neobligatorie, comunicarea
concluziilor putându-se face personal printr-un delegat, sau printr-o adresă).
În baza art. 618 alin. 1 CPC, reclamantul poate renunţa oricând la proces, chiar cu
opoziţia pârâtului, dar acest lucru nu influenţează cererile făcute de pârât. De asemenea,
împăcarea părţilor atrage stingerea procesului, pe tot parcursul acestuia (art. 618 alin. 2
CPC), constatarea stingerii acţiunii de divorţ fiind obligatorie, hotărârea nu este
susceptibilă de apel sau recurs. Pentru faptele petrecute după intentarea acţiunii, se poate
promova o altă acţiune de divorţ, el putându-se folosi şi de faptele vechi (art. 618 alin. 3
CPC).
Procesele de divorţ se judecă în şedinţă publică, asemeni regulilor de drept comun,
hotărârea de asemenea, dar poate interveni excepţia ce prevede faptul că, în cazuri
speciale, cauza se poate judeca în camera de consiliu, pentru o mai bună administrare a
probelor, sau pentru protecţia vieţii private a părţilor, instanţa ordonând şendinţă secretă.
Probele au de asemenea un regim special. Astfel că, este inadmisibil interogatoriul
pentru dovedirea motivelor de divorţ, permiterea audierii rudelor şi a afinilor până la
gradul III inclusiv, excluzaţii fiind descendenţii.
Pe timpul procesului de divorţ, pot fi luate unele măsuri provizorii prin intermediul
ordonanţei preşedinţiale, cum sunt: încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere,
alocaţia pentru copii, folosirea locuinţei comune; toate acestea fiind instituite temporar,
doar pe durata procesului (art. 6132 CPC).

Hotărârea de divorţ:

Hotărârea de divorţ nu diferă în esenţă de celelalte tipuri de hotărâri judecătoreşti, ci

doar trebuie să cuprindă unele menţiuni pariculare, cum sunt:

-6-

statuare asupra sorţii căsătoriei, admitând sau respingând cererea de divorţ,
conduita răspunzătoare de desfacerea căsătoriei, fie din vina unuia, fie din
vina ambilor soţi;

statuări cu privire la cererile accesorii, formulate în condiţiile legii:
încredinţare copiilor spre creştere şi educare, pensia de întreţinere, atribuirea
locuinţei comune, împărţirea bunurilor comune;

modul de lichidare al cheltuielilor de judecată.
Alte particularită ale hotărârii sunt:

pronunţarea unei hotărâri nemotivate, cu excepţia cererii exprese a părţilor;

data rămânerii definitivă a hotărârii de divorţ este data desfacerii căsătoriei;

hotărârea de divorţ este comunicată din oficiu serviciului de stare civilă
competent.

Divorţul prin consimţământ mutual:

Acest mod de desfacere al căsătorie este utilizat frecvent, tocmai datorită avantajelor
incontestabile ale acestei proceduri.
Printre avantajele acestei proceduri sunt:

neinvocarea motivului de divorţ;

lipsa obligaţei de a depune mărturie al rudelor;

procedura simplă şi puţin costisitoare;

efectele divorţului între soţi.
Condiţiile ce trebuiesc îndeplinite sunt (art. 38 alin. 2 C.fam.):

împlinirea termenului de un an de la data încheierii căsătoriei;

lipsa copiilor minori rezultaţi din căsătorie.
Actul de sesizare al instanţei trebuie semnat de ambii soţi, acordul trebuie să vizeze
şi toate capetele de cerere accesorii (art. 6131 CPC). Preşedintele instanţei trebuie să
verifice existenţa consimţământului soţilor şi îndeplinirea condiţiilor legale.
Odată constatată existanţa consimţământului şi îndeplinirea condiţiilor legale, fără a
mai administra probe cu privire la motivele de divorţ, instanţa va stabili un termen de
două luni în şedinţă publică pentru pronunţarea hotărârii.

-7-
 Termenul de două luni este destinat oferirii părţilor unui termen procedural pentru
reflectarea asupra eventualelor concilieri cu scopul salvării căsătoriei.
Se vor administra probe, doar pentru a se convinge asupra acordului părţilor cu
privire la încredinţare copiilor.
Hotărârea pronunţată în astfel de condiţii, este definitivă şi irevocabilă.

Exemplificăm mai jos o hotărâre de divorţ unde intervine un acord de mediere,

referitor la:
- desfacerea căsătoriei;
- schimbarea numelui de către reclamantă;
- încredinţarea minorului;
- pensia de intreţinere;
- relaţiile personale dintre pârât şi minor;
- partajul bunurilor comune 6.

Dosar nr.xxxxx/4/2009

ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI ....... BUCUREŞTI
SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR.

Şedinţa publică din data de ……………
INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:
PREŞEDINTE:…………………………….
GREFIER …………………………………

6
http://wwwmedieretatu.unblog.fr/speta-mediere-divort/

-8-
 Pe rol, se află soluţionarea cauzei civile privind pe reclamanta ……………….şi pe
pârâtul……………… şi cu participarea AUTORITĂŢII TUTELARE – PRIMĂRIA
SECTOR …….BUCUREŞTI, având ca obiect: divorţ cu copii.
La apelul nominal făcut în şedintă publică, la prima strigare a cauzei, au răspuns
reclamanta, personal şi pârâtul, personal, lipsă fiind reprezentantul Autorităţii Tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei
depunerea, prin serviciul Registratură, a referatului de anchetă socială întocmit de
Primăria sector……….. precum şi faptul că pârâtul a depus întâmpinare în 2 exemplare,
iar reclamanta a depus precizare la acţiune, într-un singur exemplar, după care:
Instanţa procedează la legitimarea părţilor, reclamanta fiind legitimată cu CI seria
….. nr. 2……., CNP: 27………………, pârâtul prezentând CI seria ….. nr. ……….,
CNP: ……………… Instanţa comunică reclamantei un exemplar a1 întâmpinării depuse
de pârât.
Părţile învederează instanţei că solicită desfacerea căsătoriei şi pronunţarea unei
hotărâri nemotivate.
Instanţa dispune lăsarea cauzei la ordine în vederea administrării, din oficiu, a
probei cu interogatorii reciproce.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la a doua strigare a cauzei, au răspuns
reclamanta, personal şi pârâtul, personal, lipsă fiind reprezentantul Autorităţii Tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care :
Părţile depun la dosar listele cu întrebările la interogatoriu.
Instanţa procedează la administrarea probei cu interogatoriul părţilor, după
legitimare, răspunsurile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.
Instanţa cere părţilor lămuriri suplimentare cu privire la neînţelegerile existente în
familie.
Părţile arată că între acestea sunt discuţii în contradictoriu frecvente, nu pot fi o
familie şi nu doresc să ajungă la violenţe verbale şi fizice. Totodată, precizează că nu
solicită partajul bunurilor comune.

-9-
 Instanţa ia act că părţile nu solicită partajul bunurilor comune şi nemaifiind cereri
prealabile de soluţionat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de
judecată şi acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta solicită admiterea cererii, desfacerea căsătoriei dintre părţi, din culpă
comună, fără motivare, revenirea la numele anterior căsătoriei, încredinţarea spre creştere
şi educare a minorului ………………………., de către mamă. Arată, de asemenea, că
este de acord cu un program de vizitare nelimitat şi, totodată, că nu solicită pensie de
întreţinere întrucât pârâtul îşi execută de bună voie obligaţia de a contribui la întreţinerea
copilului. Solicită să se ia act de acordul de mediere intervenit între părţi. Fără cheltuieli
de judecată.
Pârâtul, personal, pune aceleaşi concluzii, de admitere a acţiunii, arătând că este de
acord cu desfacerea căsătoriei dintre părţi, din culpă comună, fără motivare, încredinţarea
spre creştere şi educare a minorului ……………………., către mamă. Solicită să se ia act
de acordul de mediere intervenit între părţi pe aceste aspecte. Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 Cod de procedură civilă instanţa reţine cauza spre soluţionare.

INSTANŢA
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

La data de ………….. a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului….

Bucureşti, sub nr. ………….., cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta
…………………. în contradictoriu cu soţu1 său, pârâtul ………………………, prin care
a solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună, revenirea sa la numele avut înainte de
căsătorie, acela de ……………….., şi încredinţarea minorului
……………………………., născut la data de ………………, spre creştere şi educare
către reclamantă, solicitând instanţei să ia act de acordul intervenit între părţi ca urmare a
desfăşurării procedurii de mediere şi să pronunţe o hotărâre care să consfinţească
înţelegerea acestora.
În motivarea cererii, reclamanta a precizat că între părţi nu mai există relaţia
specifică soţ-soţie, relaţiile de familie fiind grav şi iremediabil vătămate, iar continuarea

- 10 -
căsătoriei, vădit imposibilă, motiv pentru care au recurs la mediere în conformitate cu art.
63 din Legea nr. 192/2006.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 63 alin. 1 din Legea nr. 192/2006, art. 271
C.p.c, art. 37 alin. 2, art. 38 alin. 1 şi urm. C.Fam., art. 607 şi urm. C.p.c., art. 112 şi art.
82 C.p.c.
Cererea a fost legal timbrată cu 39 lei, taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru
judiciar, în conformitate cu art. 7 lit. a din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 alin. 2 din O.G. nr.
32/1995.
Odată cu cererea, reclamanta a depus la dosar originalul certificatului de căsătorie
seria ………. nr. …………….. eliberat de Primăria Sectorului …… Bucureşti la data de
……………., acordul de mediere intervenit între părţi la data de ………………..,
procesul verbal nr. 3/19.01.2009 de închidere a medierii întocmit de ……………. Birou
de Mediator din Bucureşti şi, în copie, contractul de mediere nr. 2/2009, cărţile de
identitate ale părţilor, certificatului de naştere a1 minorului, adeverinţă cu veniturile
realizate de reclamantă, contract de comodat, contract de vânzare-cumpărare nr.
………………… încheiat cu ……………….., certificatul de moştenitor nr.
…………………. emis de ……………. din Bucureşti, Calea Victoriei.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu desfacerea
căsătoriei din culpă comună şi, în temeiul art. 271 C.p.c. coroborat cu art. 63 alin. 1 din
Legea nr. 192/2006, a solicitat să se ia act de acordul intervenit între părţi ca urmare a
desfăşurării procedurii de mediere.
La data de ………………… reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare prin
care a învederat instanţei că nu solicită partajul bunurilor comune dobândite în timpul
căsătoriei.
Din oficiu, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul părţilor şi
administrarea probei cu interogatoriul acestora pentru lămurirea aspectelor referitoare la
desfacerea căsătoriei.

Analizând înscrisurile aflate la dosar instanţa reţine că părţile s-au căsătorit la

data de ………………. iar căsătoria acestora a fost înregistrată în registrul de stare civilă
a1 Primăriei Sectorului………… Bucureşti sub nr. ……………….

- 11 -
 Potrivit susţinerilor părţilor şi actelor prezentate instanţei, din căsătorie a rezultat un
singur copil, …………………., acesta find născut la data de ……………..
La data de 12.01.2009 părţile s-au adresat Biroului de Mediator ……………. pentru
soluţionarea neînţelegerilor cu privire la desfacerea căsătoriei şi a cererilor accesorii
acesteia, procedura de mediere finalizându-se la data de 19.01.2009 cu încheierea unui
acord de mediere referitor la desfacerea căsătoriei, schimbarea numelui de către
reclamantă, încredinţarea minorului, pensia de intreţinere, relaţiile personale dintre pârât
şi minor şi partajul bunurilor comune (filele 11 -13).
Prezentându-se în faţa instanţei, ambele părţi au pretins desfacerea căsătoriei şi să se
ia act de acordul de mediere, solicitând ca hotărârea de divorţ să nu fie motivată.
In aceste condiţii, întrucât relaţiile de familie sunt grav vătămate, iar continuarea
căsătoriei a devenit imposibilă pentru părţi, în temeiul art. 37 alin. 2 şi art. 38 alin. 1 C.
Fam. raportat la art. 617 alin. 2 C.p.c., instanţa va admite cererea şi va dispune desfacerea
căsătoriei prin divorţ din culpă comună fără arătarea motivelor concrete care au condus la
destrămarea relaţiilor.
În ceea ce priveşte încredinţarea minorului instanţa apreciază că înţelegerea
intervenită între părţi la finalul procedurii de mediere corespunde interesului
copilului, acesta fiind la o vârstă fragedă, iar mama putându-i oferi condiţii optime de
creştere şi educare, după cum rezultă din referatul de anchetă socială.
Totodată, faţă de cele constatate cu ocazia efectuării anchetei sociale, în sensul că
nu sunt cunoscute aspecte negative despre niciunul dintre părinţi, iar pârâtul locuieşte
într-un apartament spaţios, în care minorul beneficiază de o cameră proprie, instanţa
apreciază că implicarea totală a pârâtului în viaţa fiului său prin vizitarea acestuia
necondiţionat şi participarea la creşterea şi educarea sa cu resursele materiale, financiare
şi afective deţinute, cum s-au înţeles părţile prin acordul de mediere, nu poate să
aducă decât beneficii pentru dezvoltarea armonioasă a minorului.
Pe de altă parte, faţă de adeverinţa nr. 178/2009 emisă de
…………………………… ……………………………, instanţa reţine că înţelegerea
părţilor de a nu fi stabilită contribuţia pârâtului la creşterea şi educarea minorului nu
contravine interesului acestuia, reclamanta beneficiind de venituri suficiente (xxxxxx lei
lunar) pentru a asigura copilului cele necesare traiului. Mai mult, prin acordul de mediere,

- 12 -
pârâtul şi-a luat angajamentul de a suporta împreună cu reclamanta cheltuielile legate de
creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a minorului, reclamanta fiind
îndreptăţită să sesizeze oricând instanţa pentru stabilirea întinderii contribuţiei pârâtului
în măsura în care acesta nu îşi va respecta angajamentul din acordul de mediere, în
conformitate cu art. 44 şi art. 94 C.Fam.
În concluzie, constatând că înţelegerea intervenită între părţi cu privire la nume nu
contravine legii, iar aspectele convenite de părţi cu privire la încredinţarea minorului,
contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare, domiciliul minorului şi
programul de vizitare nu contravin prevederilor legale şi nici interesului superior al
copilului, în temeiul art. 63 din Legea nr. 192/2006 şi al art. 271-273 C.p.c. raportate la
art. 42 şi art. 86 C.Fam., instanţa va lua act de acestea.
În ceea ce priveşte desfacerea căsătoriei, instanţa apreciază că nu se poate lua act de
înţelegerea părţilor din cadrul procedurii de mediere, de a se dispune defacerea căsătoriei
în temeiul acordului acestora, întrucât divorţul pe baza acordului se poate dispune numai
dacă de la încheierea căsătoriei a trecut mai mult de 1 an, iar din căsătorie nu au rezultat
copii minori (art. 38 alin. 2 C.Fam.).
Totodată, instanţa nu va lua act nici de clauzele referitoare la partaj din acordul de
mediere, deoarece nu a fost investită cu partajul bunurilor comune, iar potrivit art. 129
C.p.c. este ţinută să se pronunţe numai asupra a ceea ce s-a solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea formulată de reclamanta …………………………, domiciliată in

Bucureşti, …………………………………….. şi în fapt în Bucureşti, str……. cu pârâtul
………………….., cu acelaşi domiciliu, şi cu participarea Autorităţii Tutelare, Primăria
………….. Bucureşti cu sediul în Bucureşti, str. …………………………
Dispune desfacerea căsătoriei încheiată între părţi la data de ………………. şi
trecută în registrul de stare civilă al Primăriei Sectorului ……….. Bucureşti sub nr.
………………. prin divorţ din culpă comună.

- 13 -
 Încuviinţează în parte înţelegerea intervenită între părţi în cadrul procedurii de
mediere desfăşurată la I. D. Birou de mediator şi anume acordul de mediere referitor
la nume, încredinţarea minorului …………………………….., domiciliul minorului,
pensia de întreţinere şi programul de vizitare, după cum urmează:

“ACORD DE MEDIERE Încheiat azi, 19.01.2009, în baza contractului de mediere

nr. 2 din data de 12.01.2009, în conformitate cu prevderile art. 58 din Legea nr. 192/2006
privind medierea, organizarea şi exercitarea profesiei de mediator, am întocmit în
formă scrisă prezentul Acord de mediere.
NOI:
1……………………….., domiciliat în BUCUREŞTI, ………………………….,
………………., legitimat cu CI SERIA RD nr. …………………, eliberată de SPCEP
……… BIROUL . la data de 03.08.2008, CNP ……………………, în calitate de soţ,
2. …………………………., domiciliată în BUCUREŞTI,
…………………………………, legitimată cu …………………………, eliberată de
SECŢIA ….. POLIŢIE la data de 19.08.2003, CNP ………………………, în calitate de
soţie,
Declarăm că în urma procedurii de mediere intermediate de I.D. şi …………….
…………, mediatori autorizaţi prin hotărârea Consiliului de Mediere
nr.xxxxx/06.04.2008, în conformitate cu prevederile Legii nr. 192/2006, am consimţit
încheierea prezentului acord liber exprimat şi neafectat de nici un viciu de consimţământ,
am ajuns la o înţelegere totală cu privire la desfacerea căsătoriei şi la rezolvarea
aspectelor accesorii divorţului conform art. 64 alin. 1 şi 2 din Legea nr.192/2006.
Căsătoria a fost încheiată la data de ………………. în Bucureşti, sector ….., cu
certificatul de căsătorie seria CD nr.1……………. Pentru că relaţiile de familie sunt grav
şi iremdiabil vătămate am hotărât să divorţăm şi pentru că am căzut de acord asupra
tuturor aspectelor accesorii divorţului, solicităm ca cererea de divorţ să se întemeieze pe
acordul nostru conform art. 63 din Legea nr.192/2006.

Aspectele accesorii divorţului:

- 14 -
 1.Schimbarea numelui. Ambele părţi sunt de acord ca, după desfacerea căsătoriei,
……………………… să revină la numele dinaintea căsătoriei, respectiv,……………….
2.Încredinţarea spre creştere şi educare a copilului minor şi stabilirea contribuţiei
fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a
acestuia. Având în vedere interesul superior a1 copilului şi conştienţi fiind de
responsabilitatea noastră de părinţi, dorim să îi asigurăm copilului minor liniştea
sufletească şi emoţională de care are nevoie.
Luând în considerare condiţiile pe care mama i le poate oferi pentru creştere şi
educare, mediul în care va creşte şi se va dezvolta, relaţiile personale pe care le are
copilul, precum şi vârsta acestuia, am ajuns la un acord comun cu privire la următoarele
aspecte: Încredinţarea copilului minor, …………………………., născut la data de
………………….., conform certificatului de naştere seria …………. nr.
………………… înregistrat sub nr. …………. la Primăria sectorului ………, având CNP
…………………., mamei, ……………………
Situaţia materială a mamei este foarte bună, aceasta deţinând: locuinţă proprietate
personală situată în Bucureşti, str. ……………………………. casă de vacanţă în comuna
…………….., jud. Dâmboviţa, împreună cu un teren aferent în suprafaţă de
…………..m.p., teren extravilan arabil în suprafaţă de ………….. m.p., situat pe raza
aceleiaşi comune, toate acestea reprezentând bunuri proprii provenite din moştenire.
Totodată, ………………………….. deţine dreptul de folosinţă gratuită pe perioadă
nedeterminată asupra apartamentului situat în Bucureşi, str. ……………………., sc.
…………………………
Fiind încadrată pe perioadă nedeterminată în funcţia de consilier la
,,………………………………….”, obţine venituri care îi permit să crească copilul în
cele mai bune condiţii. Fiul nostru, ………………. ……………………….., va locui
împreună cu mama sa în Bucureşti, str. ……………… bl. ….., sc. B, et. 2, ap.
……………..
Eu, ……………………., declar în cadrul acestui acord că nu doresc stabilirea unei
pensii de întreţinere în sarcina lui ………………. Noi, ambele părţi, am căzut de acord că
vom suporta împreună cheltuielile legate de creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea

- 15 -
profesională a fiului nostru, relaţia dintre noi fiind în continuare una bazată pe respect şi
prietenie.
În ceea ce priveşte stabilirea programului de vizitare, am hotărât de comun acord că
tată1, ……………………, va avea acces neîngrădit în a-şi exercita drepturile părinteşti şi
în a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil, fiindu-i permis să petreacă timp cu copilul şi să-l
viziteze necondiţionat, ori de câte ori va dori.
De asemenea, se va ocupa de creşterea şi educaţia copilului în continuare, noi fiind
decişi ca pentru creşterea şi educaţia acestuia să ne folosim toate resursele materiale,
financiare şi afective pe care le avem. Ne asumăm întreaga răspundere pentru cele
declarate în prezentul acord de mediere. …………………….”

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi …..xx.02.2009.

PREŞEDINTE, GREFIER,

- 16 -
 Încheiere:

Proiectul Noului Cod Civil prevede unele modificări, mult diferite în această
materie faţă de actualele reglementări, prezentând o variantă, din puctul nostru de vedere,
mult mai completă şi compactă. În cele ce urmează, dorim o prezentare succintă a
acestora, iar din raţiuni practice, o prezentare a celor mai importante modificări ce vor
interveni.
Astfel că în art. 389 din Proiectul Noului Cod Civil, este reglementată o nouă
instituţie: aceea a divorţului prin acordul soţilor pe cale judiciară, ce poate fi pronunţat
indiferent de data încheierii căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori
rezultaţi din căsătorie. Divorţul prin acordul soţilor nu poate fi admis dacă unul dintre soţi
este pus sub interdicţie. Instanţa este obligată să verifice existenţa consimţământului liber
şi neviciat al fiecărui soţ.
O altă instituţie nouă este divorţul prin acordul soţilor pe cale administrativă (art.
390 din proiect). Dacă soţii sunt de acord cu divorţul, şi nu au copii minori, născuţi din
căsătorie sau adoptaţi, ofiţerul de stare civilă de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe
comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, eliberându-le
un certificat de divorţ, potrivit legii. Nici această formă de divorţ nu va putea fi la
îndemâna soţilor, dacă unul dintre ei este pus sub interdicţie.
În art. 391 din proiect, cererea de divorţ se depune de soţi împreună. Ofiţerul de
stare civilă înregistrează cererea, le dă soţilor sfaturi de împăcare şi le acordă un termen
de două luni în acest scop. La expirarea acestui termen, ofiţerul de stare civilă verifică
dacă soţii stăruie să divorţeze şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi
neviciat. Dacă soţii stăruie în divorţ, ofiţerul de stare civilă eliberează certificatul de
divorţ fără să facă vreo menţiune cu privire la culpa soţilor. Dacă soţii nu se înţeleg
asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorţ, ofiţerul de stare civilă emite o
decizie de respingere a cererii de divorţ şi îndrumă soţii să se adreseze instanţei de
judecată, potrivit prevederilor art. 389 din proiect. Soluţionarea cererilor privind alte
efecte ale divorţului, asupra cărora soţii nu se înţeleg, sunt de competenţa instanţei
judecătoreşti.

- 17 -
 Când cererea de divorţ este depusă la primăria unde s-a încheiat căsătoria, ofiţerul
de stare civilă, după emiterea certificatului de divorţ, face cuvenita menţiune în actul de
căsătorie. În cazul depunerii cererii la o altă primărie, potrivit art. 390 alin.(1) din proiect,
ofiţerul de stare civilă emite certificatul de divorţ şi înaintează, de îndată, o copie
certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face
menţiune în actul de căsătorie.
Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 390 din proiect, ofiţerul de stare civilă emite
o decizie de respingere a cererii de divorţ. Împotriva refuzului ofiţerului de stare civilă nu
există cale de atac, dar soţii se pot adresa cu cererea de divorţ instanţei de judecată,
pentru a dispune desfacerea căsătoriei prin acordul lor sau în baza unui alt temei prevăzut
de lege. Pentru daunele suferite prin refuzul abuziv al ofiţerului de stare civilă de a
constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi de a emite certificatul de divorţ,
oricare dintre soţi se poate adresa, pe cale separată, instanţei competente.
O altă formă de divorţ o reprezintă divorţul din culpă. Divorţul se poate pronunţa
dacă instanţa stabileşte culpa soţului pârât în destrămarea căsătoriei. Cu toate acestea,
dacă din probele administrate rezultă culpa ambilor soţi, instanţa poate pronunţa divorţul
din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorţ. Într-un alt
caz prevăzut de proiect, divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului reclamant, cu
excepţia cazului în care pârâtul se declară de acord cu divorţul, când divorţul se pronunţă
fără a se face menţiune despre culpa soţilor.
Dacă soţul reclamant decedează în timpul procesului, moştenitorii săi pot continua
acţiunea de divorţ. Acţiunea continuată de moştenitori este admisă numai dacă instanţa
constată culpa exclusivă a soţului pârât (art. 395 proiect).
Iar ultima formă de divorţ o reprezintă divorţul din cauza stării sănătăţii unuia
dintre soţi. În cazul prevăzut de art. 388 lit. d) din proiect, desfacerea căsătoriei se
pronunţă fără a se face menţiune despre culpa soţilor. Cu toate acestea, căsătoria nu poate
fi desfăcută din cauza stării sănătăţii soţului pârât, dacă divorţul ar putea produce pentru
acesta consecinţe grave, care să necesite sprijinul celuilalt soţ şi, astfel, să impună
menţinerea căsătoriei.
Celelalte prevederi, precum rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ, rămân
neschimbate.

- 18 -
Proiectul Noului Cod Civil, în materie de divorţ, are o abordare, din puctul nostru de
vedere, mult mai actuală, modernă, şi cu respectarea Convenţiei Europene a Drepturilor
Omului şi a celorlalte reglementări internaţionale. Deoarece nimeni nu poate fi obligat să
continue un raport juridic dacă nu doreşte, noua reglementare oferă chiar suficiente
opţiuni, pentru a se putea asigura liberatea persoanei şi celelalte drepturi personale.

- 19 -
Bibliografie:

1) Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi - „Drept procesual civil”, ediţia a 3-a,
editura All Beck, Bucureşti, 2005;
2) Ioan Leş - „Tratat de drept procesual civil”, ediţia a 4-a, editua CH Beck,
Bucureşti, 2008;
3) Ion Deleanu - „Tratat de procedură civilă”, Ediţia a 2-a, editura CH Beck,
Bucureşti, 2007;
4) Alexandru Bacaci, Viorica-Claudia Dumitrache, Cristina Codruţa Hageanu -
„Dreptul familiei”, editura CH Beck, Buc., 2006;
5) Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, Decizia nr. 223/1994;
6) Proiectul Noului Cod Civil.
7) http://wwwmedieretatu.unblog.fr/speta-mediere-divort/

- 20 -