Jocul tacerii

Unul dintre cele mai bune jocuri calme pentru copiii mici este “jocul tacerii”.

Numiti-l asa, deoarece copiii adora sa faca tot ceea ce se numeste joc. Spuneti-i cam asa: “Vom joca
un joc nou. Se numeste “jocul tacerii”. Vom ramâne amândoi linistiti, fara sa facem zgomot, cât mai
mult posibil si ascultam. Aculta foarte, foarte atent si spune-mi ce auzi.” Copilul va va spune toate
zgomotele pe care le aude în locul în care va jucati: poate o masina pe strada, pasarelele pe afara sau
radioul vecinilor.

Alta varianta a “jocului tacerii” consista în a cere copilului sa închida ochii si sa ghiceasca zgomotele
pe care le produceti dumneavoastra: puteti lovi un pahar cu o lingurita, sa va piliti unghiile si în
general tot ceea ce poate produce un zgomot interesant si caracteristic.

Ocupa locul

Copii stau aranjati in cercuri sau pe scaunele.

Conducatorul da diferite comenzi.

De exemplu:

-mergi ca piticul

-stai intr-un picior

– sariti ca mingea

– invartiti-va
etc

La comanda “ocupa locul!” fiecare isi cauta un loc; cel fara loc ramane “conducator”.

Alinierea oarba

Grupul de copii inchide ochii si asculta indicatiile.

Cerinte: – cere grupului sa se alinieze dupa inaltime. (se poate fara sa vorbeasca sau vorbind)
Poate fi si un concurs intre grupe.

Variante:
-baieti si fete;
-dupa culoarea ochilor ;
-dupa luna in care s-au născut etc

Cursa condamnatilor

2
Se impart copiii in doua sau mai multe grupe.
Fiecare grupa este legata printr-o franghie (copiii sunt legati unul de altul, fie de maini fie de picioare).
Apoi se pot desfasura diferite intreceri (alergari, sarituri, cursa baloanelor, fotbal, etc)

Turnul de guma

Se da un pachet de guma sau plastilina si o cutie de chibrituri /scobitori.

Concurs: cine face cel mai înalt turn posibil(turnul trebuie sa stea in picioare). (se poate juca pe echipe
sau individual)

Cursa baloanelor

Se impart copiii in doua sau mai multe grupe, in functie de numarul lor.

Se împart baloane la fiecare grupa.

Tema: fiecare grupa îsi umfla balonul , dupa cum si cât vrea.

Se cere apoi fiecarei grupe sa transporte balonul ,fara sa-l atinga cu mainile, pâna într-un loc stabilit;
fie se cronometreaza, fie echipele merg in acelasi timp si cine ajunge primul castiga (pe principiul
stafetei, cand ajunge un membru al echipei la punctul final, porneste urmatorul membru al echipei).

1,2,3 la perete stai!

Jocul se poate juca si in 4 copii, dar cu cat sunt mai multi participanti cu atat jocul este mai competitiv.
Conducatorul jocului sta cu fata la perete/zid iar ceilalti participanti sunt la 4-5 m in spatele lui aliniati.
Scopul celor aliniati este sa ajunga la perete si astfel sa ia locul conducatorul jocului.
Persoana de la perete sta cu fata la zid si spune „1, 2, 3 la perete stai!” dupa care se intoarce spre
participanti.
Participantii trebuie sa se deplaseze cat mai repede spre zid atunci cand conducatorul jocului este cu
spatele. Daca acesta vede vreun participant miscandu-se cand se intoarce cu fata de la perete il
pedepseste si-l intorce inapoi cu diverse masuri: „un pas de urias”, „un pas de pitic”, „o mamaliga
rasucita”.
Primul care ajunge la perete ii ia locul conducatorului de joc.”