TIPURI SI FORME DE STAT

Procesul îndelungat de afirmare a statelor a generat diverse

tipuri si forme de stat. Istoria a consemnat, astfel, la poluri opuse,
doua tipuri de stat:

1. de esenta dictatoriala (absolutista), care a aparut ca expresie

a unor comandamente istorice, dar prin nesocotirea vointei
cetatenilor sau printr- 646h78g o presupusa legimitate de ordin
divin;

2. de esenta democratica, care, indiferent de forma, constituie

expresia vointei cetatenilor, materializata prin consimtamântul dat.

Esenta statului, adica tipul de stat respectiv, se manifesta prin mai

multe forme, în functie de conditiile concrete ale epocii si tarii
respective. Forma de stat are în vedere modul de organizare a
puterii de stat si, în special, structura si functionarea
organelor supreme de conducere. Rezulta ca indiferent de
esenta statului, democratica s-au dictatoriala, forma de stat este
data de trei elemente:

1. forma de guvernamânt, care este un raport între organele de

stat în procesul de constituire si exercitare a puterii. Formele de
guvernamânt în statele lumii contemporane sunt:

- monarhii constitutionale;

- republici parlamentare;

- republici prezidentiale

Între esenta statului (democratica sau dictatoriala) si forma de

guvernamânt exista în general o strânsa legatura;

2. structura statului, care reprezinta un raport între organele

centrale si locale ale statului. Sub acest aspect se disting:

a. state federative, care constituie o comunitate de state

nesuverane, ce presupune un stat central cu competenta si
personalitate distincte de cele ale statelor membre. Organizarea
statala de tip federal are ca obiectiv central rezolvarea problemelor
comune, functiile statale fiind împartite între statul federal si statele
membre. Ca urmare, în statele federale se întâlnesc, în paralel,
organe ale puterii si ordinii de drept federale si organe ale puterii si
ordinii de drept ale statelor membre.
 b. confederatii de state suverane, în care statele membre îsi
pastreaza suprematia si independenta în mod integral, competentele
statului federal referindu-se la luarea unor decizii în comun în
domeniul relatiilor internationale.

Confederatia poate cunoaste si forme mai evoluate, cu organe

comune, cum sunt: adunarea reprezentativa, seful de stat, organele
diplomatice, armata, finantele, mentinându-se si structuri distincte
reprezentate de parlamente si guverne separate;

c.state national-unitare, în care puterea apartine grupurilor

conducatoare, alese sau delegate ale întregii comunitati. Alaturi de
natiunea hotarâtor majoritara, în aceste state pot fiinta si minoritati
nationale, care se bucura de aceleasi drepturi politice, juridice si
economice cu ale natiunii majoritare, necesare acestor minoritati,
având calitatea de cetateni ai statului national.

3. Regimul politic, care reprezinta pentru unii politologi, un

element al formei de stat, iar pentru altii, un element al sistemului
politic. Daca statul reprezinta institutia centrala a sistemului politic,
atunci, firesc, regimul politic este legat, în primul rând, de stat. El
constituie un element al formei de stat, element hotarâtor îndefinirea
tipului de stat, deoarece regimul respectiv exprima un raport între
organele de stat si cetateni. Daca organele de stat se constituie si
actioneaza prin consultarea cetatenilor, ca expresie a vointei lor,
avem de a face cu un regim democratic si, invers, cu unul de factura
dictatoriala.

De aceea, în analizele politologice, când se urmareste elucidarea

esentei statului, se vorbeste de regula despre regim politic.