RECENZIA CĂRȚII:

“Originile și tipologia revoluțiilor est-europene”

Cartea “Originile și tipologia revoluțiilor est-europene” a profesorului Adrian POP a

apărut în anul 2010 la Editura Enciclopedică din București în Colecția Istorie. Redactorul cărții
este Alexandru STĂNCIULESCU.

Cartea are 440 pagini în format 17/24 cm și Codul ISBN 978-972-45-0624-8.

Autorul, prof. univ. dr. Adrian POP, este istoric și analist de politică internațională, având
o prodigioasă activitate didactică, științifică, publicistică și civică: este profesor la Școala
Națională de Studii Politice și Adminstrative, la Universitatea Creștină “Dimitrie Cantemir” –
Facultatea de Științe Politice, este membru al consiliului științific al Institutului Revoluției
Române din Decembrie 1989 și al colegiilor de redacție ale revistelor Moldoscopie, Eastern
Journal of European Studies și Romanian Journal for Security Studies.

Având o solidă pregătire în științele sociale, autorul s-a afirmat cu strălucire în cercetarea
unor domenii cum sunt istoria, științele politice, relațiile internaționale, studiile de securitate,
diplomația și filosofia istoriei, publicând lucrări de referință.

1
 Fost Director adjunct al Institutului pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară,
Senior Visiting Fulbright Scholar la Universitatea Maryland, International Research Fellow la
Colegiul de Apărare al NATO din Roma și Redactor-șef al Revue Roumaine d’Etudes
Internationales, profesorul Adrian POP este autorul unic a cinci cărți de specialitate, co-autor al
altor șase cărți, autor a patru manuale universitare, a 20 de studii publicate în volume colective, a
65 de studii publicate în reviste științifice și a 70 de comunicări prezentate în cadrul unor
conferințe și seminarii naționale și internaționale.

Autorul este coordonatorul a șapte proiecte de cercetare interne și internaționale și a

participat la alte opt proiecte de cercetare în domeniile istoriei, politicii, geostrategiei și
securității internaționale. Lista principalelor lucrări ale prof. Adrian POP este prezentată la
finalul acestei recenzii.

Lucrarea de față este unicat în peisajul științific și publicistic românesc de specialitate. Ea

este foarte valoroasă atât datorită abordării exhaustive a temei și concepției interdisciplinare de
analiză, cât și serioasei documentări și originalității argumentației. De asemenea, sistematizarea
materialului și stilul științific riguros dar foarte atrăgător și incitant fac lectura foarte plăcută:
cartea se citește cu sufletul la gură (performanță rară pentru o carte științifică!), mai ales că
evenimentele tratate reprezintă istoria contemporană, relativ recentă, și care ne-au marcat
profund existența prezentă și viitoare.

Bibliografia atrage atenția prin volum, calitate, relevanță, nivel și ținută, cea mai mare
parte fiind reprezentată de surse străine de primă mână, în majoritate inedite și valorificate pentru
prima oară în România. Indicele alfabetic de nume, prezentat pe mai multe pagini, este
impresionant și de o mare utilitate pentru analizarea și înțelegerea materialului.

Din punct de vedere al concepției și metodologiei științifice de analiză, diagnostic,

evaluare și predicție a fenomenelor, autorul mărturisește că a optat pentru școala “dependenței
de cale” și metodei “reconstrucției raționale” (propusă de Max Weber în 1922), reconciliind
istoria structurală și istoria evenimențială, factuală. Acest demers este foarte fertil, valoros și util,
fiind deopotrivă rațional, istoric și empiric. Aici autorul se apropie, din punctul de vedere al
concepției și metodologiei științifice de analiză, diagnostic, evaluare și predicție a fenomenelor,
de maniera de abordare a autorilor lucrării [4] din Bibliografie, cu precizarea că reușește o tratare
mai cuprinzătoare, mai argumentată și mai nuanțată, inclusiv din punct de vedere conceptual.

De interes este și analiza din Postfață, intitulată: “Lecțiile” globale ale revoluțiilor est-
europene. Democrația – produs indigen al “revoluției negociate”, în care se accentuează
importanța și succesul activismului civic, al culturii politice a populației și al caracterului pașnic
al revoluțiilor din 1989 în Polonia, Ungaria, Cehoslovacia și chiar Republica Democrată
Germană (pentru ultima, ca un caz atipic, în special prin adoptarea legii lustrației și demascarea
poliției politice) în construirea unei tranziții ușoare, rapide și reușite, a unei societăți cu adevărat
democratice, a unui stat de drept și a unei economii de piață funcționale de nivel european. O

2
idee importantă a acestui studiu este că toate imperiile au ciclul lor de viață, perioadele lor de
naștere, dezvoltare, maturitate, declin și exitus, iar acest ciclu este cu atât mai scurt și mai
contorsionat cu cât respectivul imperiu este mai retrograd și mai opresiv.

Patru mi se par elementele de noutate absolută, valoare și originalitate în tratarea acestei

teme în cadrul lucrării:

 Considerarea perioadei comuniste a țărilor central- și est-europene (1944–1991) ca un vis

urât, o paranteză a istoriei, o perioadă globală de tranziție de la libertatea antebelică
înapoi la libertate a popoarelor respective, și distingerea unei “durate lungi” (1944-vara
1989, marcată de revolta muncitorilor est-germani din 1953, manifestațiile anti-sovietice
din Polonia și Revoluția din Ungaria din 1956, “Primăvara de la Praga” din 1968, criza
din Polonia din 1980-1981) și a unei “durate scurte” (toamna 1989-1991, în care au avut
loc revoluțiile anti-comuniste din “imperiul exterior” - țările central- și est-europene – din
toamna lui 1989, și prăbușirea URSS de la sfârșitul anului 1991) a acestei tranziții.

 Prezentarea sistematică, cuprinzătoare și argumentată a factorilor care au condus la

prăbușirea sistemului comunist în Europa în perioada 1989-1991: criza sistemică a
comunismului (cu componentele: funcționalitate, raționalitate, administrativ și
legitimitate); rolul Conferinței de Securitate și Cooperare în Europa, al dizidenței interne
și al activismului civic din fostele țări comuniste; rolul Papei Ioan Paul al II-lea; eșecul
intervenției sovietice în Afghanistan; criza poloneză; factorul Gorbaciov după martie
1985 – încercarea de reformare a sistemului).

 Definirea unei tipologii foarte relevante, argumentate și utile din punct de vedere
științiific a evenimentelor premergătoare revoluțiilor est-europene; văzând cele patru
momente principale din “durata lungă a tranziției”, strategiile de eliberare de sub
comunism sunt complementare și se pot clasifica în revoluția de jos în sus (Berlin 1953,
Budapesta 1956), revoluția de sus în jos (destalinizarea și primăvara de la Praga 1968) și
revoluția autolimitată (Polonia – Solidaritatea 1980-1981).

 Prezentarea tipologiei revoluțiilor propriu-zise în Europa Centrală (1989): prin negociere

(Polonia, Ungaria) și prin capitulare (RDG și Cehoslovacia), și în Europa de Est (1989-
1991; pentru Iugoslavia, 1990-2008): lovitură de stat (Bulgaria), revoltă populară și
lovitură de stat (România), revoltă populară (Albania), implozie (URSS) și reaprinderea
pasiunilor naționaliste (Iugoslavia).

Aceste patru instrumente metodologice au o mare importanță în explicarea și predicția

evoluțiilor post-revoluționare din faza de tranziție a acestor țări, respectiv durata tranziției,
originea și legitimitatea elitelor, pacea socială, nivelul democratic, momentul intrării în Uniunea
Europeană și NATO, performanța economică și socială în contextul globalizării, etc.

3
 În peisajul publicistic și editorial românesc, pe această temă, s-au publicat mai multe
cărți, ale unor autori români sau străini (traduceri), prezentate în Bibliografie. De la caz la caz,
acestea tratează evenimentele din perioada 1944-1991 fie parțial, incomplet din punct de vedere
cronologic, de obicei concentrându-se pe momentul 1989, fie cu un grad mai redus de
interdisciplinaritate, accentuând laturile istorice [5], politice și ideologice [6], sociologice și
economice (geneza elitelor, evoluția proprietății, dezvoltarea economiei de piață) [2,4] ori
politice și sociale [3, în limbaj jurnalistic].

Față de toate aceste lucrări, cartea prof. Adrian POP are o abordare de înaltă ținută și
valoare științifică și documentară, mai cuprinzătoare, interdisciplinară și, revăzând toate celelalte
considerații expuse mai sus, o recomandăm cu căldură tuturor celor care doresc să cunoască într-
adevăr cauzele (mediate și imediate), factorii favorizanți, substratul, actorii și circumstanțele
concrete ale pregătirii, declanșării și finalizării revoluțiilor anti-comuniste din Europa din
perioada 1989-1991.

BIBLIOGRAFIE:
1. Adrian POP, Originile și tipologia revoluțiilor est-europene, Editura Enciclopedică,
București, 2010.

2. Gil EYAL, Ivan SZELENYI, Eleanor TOWNSLEY, Capitalism fără capitaliști. Noua
elită conducătoare din Europa de Est, Colecția Social-Politic, Editura Omega, București,
2001.

3. Victor SEBESTEYN, 1989 – Prăbușirea imperiului sovietic, Editura Litera Internațional,

București, 2009.

4. David STARK, Laszlo BRUSZT, Traiectorii post-socialiste. Transformarea politicii și a

proprietății în Europa Centrală și de Est, Colecția Social-Politic, Editura Ziua,
București, 2002.

5. Alex Mihai STOENESCU, Istoria loviturilor de stat în România (5 volume), vol. IV.2,
Editura Rao, București, 2002-2005.

6. Vladimir TISMĂNEANU (editor), The Revolutions of 1989, Routledge, London, 1999.

LISTA PRINCIPALELOR LUCRĂRI ALE AUTORULUI

 Spre o strategie europeană în Bazinul Mării Negre. Cooperarea teritorială;

4
 Moldova-Romania: Managing Migration and Combating Trafficking of Human Beings at
the EU Eastern Border;

 Schisma Roșie. România și declanșarea conflictului sovieto-iugoslav (1948-1950);

 România și Republica Moldova – între Politica Europeană de Vecinătate și perspectiva

extinderii Uniunii Europene;

 Tentația tranziției. O istorie a prăbușirii comunismului în Europa de Est, 2002;

 Politica Europeană de Securitate și Apărare – element de influențare a acțiunilor

României în domeniul politicii de securitate și apărare;

 Geopolitica, 2003;

 Strategii de integrare europeană, 2003;

 At the Crossroads of Interlocking Subregional Arrangements: Romania’s Pivotal Role in

East-Central Europe, 1999;

 O fenomenologie a gândirii istorice românești. Teoria și filosofia istoriei de la Hașdeu și

Xenopol la Iorga și Blaga, 1999;

 Sovietizarea României. Percepții anglo-americane, 1993;

 Sub povara graniței imperiale.

Lect. univ. drd. Marian COVLEA

3 martie 2011