6. SISTEME DISPERSE. SOLU GENERALITATI Sistemele disperse sunt sisteme eterogene sau omogene. Sistemele eferogene sunt sisteme constituite din mai multe faze (polifazice) iar sistemele omogene sunt sisteme constituite dintr-o singura faza (monofazice), in practica chimica, sistemele disperse cele mai intalnite sunt cele in care marimea particulelor dispersate este sub Ime denumite dispersit moleculare vat denumurea wzuala este de soluftt Solutiile sunt amestecuri omogene din punct de vedere fizic, a doua sau mai multe substanfe, care se gasesc in aceeasi faza. fn functic de starea de agregare a amestecurilor se deosebesc trei tipuri de solutii: -gazoase-amestec omogen de gaze la scara moleculara; -se amesteca in orice proportie iar miscibilitatea lor este independenta de natura gazelor, -lichide-amestec omogen lic! -solide-amestecuri fizice omogene in care constituentii sunt solizi. Din categoria solutiilor solide fac parte aliajele (bronzuri, alame etct) sticla si unele amestecuri de oxizi dubli (Bi,O,-TiO,, TiO,-Cad, Ce,O, 2Zs0, ete.) Soluyiile lichide sunt sobuiiile propriu~ discuta in continuare, pentru celelalte pastrandu- amestecuri. in compozitia unci solujii se gasesc fntotdeauna doua componente: -sofventul sau dizolvantul— substanta care dizolva; -solutul, solvitul sau. dizolvatul — substanta care se dizolva; Solutiile lichide se obfin prin dizolvarea unui gaz intr-un lichid, a unui lichid in alt lichid sau a unui solid in alt lichid: -solutii de gaz in lichid (HCI; H,S, NH,, CO,, SO,, ete. in apa); -solufii de lichid in lichid (H,SO,, HNO,, Br,, etanol in apa); -solutii de solid in lichid (Na,SO,, KOH, NaOH, NaCl, CuSO,, NaNO,, etc. in apa, zahar in apa, naftalina in benzen, etc.). pe care le vom termenul de6.1. Solubilitatea substantelor Componentii unei solutii pot fi solubili intre ei in orice proportig sau numa in proportii limitate, in cazul solubilitatié li fata de unul dintre componenti,o sotutie poate fi: -satureta, dact faza dizolvala este in echilibru cw faza nedizolvath a componentului respectiv; concentratia acestui component corespuiizatoare saturarii se numeste sofubilitate. snesaturati, daci soluyia confine © cantitate de component dizolvaca inferioara saturacii In acest caz. solupile pot fi dilate san concentrate -suprasaturata, daca conine © cantitate mai mare de substanja i cea necesara saturari Solubilitatea substantelor este influemtata de natura solvatului, solventului, de temperatura si presiune, ae _Natuxa solvatului sia solventulsi La prepararea soluiilor, o importanta deosebita 0 prezinta alegerea solventului, ceea ce inseanina cunoasterea proprietatiior Fizice si chimice ale acestuia si interactile solvent ~ solvit care vor influenja proprielayile solutilor ‘Alegerea solv si anume: -constaata dielectrica (¢) a solventului; structura molecule’ de solvent ~ poletitatea moteculei; ‘olventii ce au constante dielectrice mari izoleaza ionii de semn contrar din solutie iar solventii ce au constante dielectrice favorizeaza procesul invers, asocierea ionilor. Aceasta observatie este ‘confirmata tumai in parte de experienta. Astfl, solventii cu constanta dielectrica mica (vezi tab. 6.1) nu swat buni solventi pentru electrolit insa in cazul in care fi dizolva, solufile objinute au o conductibilitale lectrica foarte mica. De exeruplu, solutia de acid clorhidric in bentzen hu rewctioneaza cu metalele gi nici nu conduce curentul electric. Unii solventi desi au constant dielectrice mari (C,H,OH) sau foarte mari (HCN) (vezi tab. 6.1), sunt solvengi slabi pentru un mare snuiar de electroli in ceca ce priveste polaritatea molecule’ s-a constatat ca toi solventii cu putere de dizolvare si ionizare mare pentru electroliti sun solventi polar: Legaturile se realizeaza prin forte ion-dipol, ceea ce ului se face in functie de doi factori importangi explica propriettite de buni solventi pentru substanjele cu moment ce diol mare. Tabel 6.1, Constamte di lectrice ale unor solvent Constanta | Momental | Solvent dielectrics | de dipot (yi | Constanta Momental de dipot (0) (20°C) my [oI RT: apie ‘Oc, 32 [enon [22 eae [1.7] 128 H.0 180. 18 (CHO [4 t nes [ue J *D=Debye {n ceea ce priveste polaritaica molecule’ s-a constatal ca toti solventii cu putere de dizolvare si ionizare mare pentru electroligi sunt solventi polar’. Legatucile se realizeaza prin forte ion-dipol, ceea ce explica proprietaile de buni solventi pentru substanfele cu morent de dipot mare, Sunt si excepii tofi solventié eu momente dielectrice solvateaza la fel de putemic ionii. De exemplu, acidul cianhidri 8D) este un solvent slab pentru electroliti, in timp ce apa (y =1.8D) este un foarte bun solvent pentru electroiji. Aceasta abateve poate fi explicatd prin solvatarea ity mos diferit a cationilor si anionilor. Astfel, amoniacul, acctona, dimetil- sulfoxidul etc. solvateaza putemic cationii si foarte slab sau deloc anionii, alcoolii solvateaza mai mult anionii, iar apa solvateaza temic atat cationi cat si anionii. Apaca solvent Apa este solventul cel mai des ulilizat in telunica, datorita capacitati ei mari de dizolvare cat si prin puterea ei mare de ionizare. De asemenea apa dizolva numeroase substanle anorganice si organice care conjin atomi capabili de a forma legaturi de bidrogen, In cazul in care solventul folosit este apa, fenomenul se fumeste Aidratare, Hidratii sunt combinatii destu) de nestabile, in multe cazuri se descompun chiar la evaporarea solujilor; uncoriy ins apa de hidratare este atit de strins legata de moleculele sau ionii solutului, incat separarea lor din solutie se realizeaza sub forma de cristalohidrapi. Apa continuta se numeste apa de cristalizare.6.2. Moduri de exprimare a concentratici solutiitor Raportal dintre cantitatea de dizolvat si dizolvant int-o solutic se exprima prin notiunea de concentrate. Exista mai multe moduri de exprimare a concentratiei soluiitor si anume: 4. Concentrajia procentaala (c%} (procente de masa sau fractie dde masa) reprezinta cantitatea in grame de substanga dizolvata in 100 g solutie: © (8) 801M asses 00 g solutie mi, (8). 7 (2) %=™.100 6.1) mm Jn care: my este masa de substanya dizolvata exprimata in grame, m, ‘este masa de solujie exprimata in grame. 2 Concentratin molara, molaritatea (M sau Cy) reprezima numarul de moli de substan dizolvalt int-un fitru de solutie {sau 1000 cm): Cy (molt) solut. -1000 cm’ solic N (moll)... sense, (Crm?) 1000 (6.2) sau Cue 63) Vs(0) fn care, n- reprezinta mumarul de moli de substanta dizotvata (n= mJM), V reprezinta volumul de solujie exprimat in cm? in relatia (6.2) si in lite (L) in relayia (6.3). Volumut solute se poate exprima in funetie de masa de sohutie (6.4) 3. Concentratit normals, normatitatea (N sau Cy) reprecinta numanil de echivalenti de substanta dizolvati iote-un isms de solutie (1000 em"): Cy (echivalenyi-gram) solut. 1000 em’ solutie e = mJE (echivalenti-gram v(cm’) =f 1000=—!™.. 1000 (63) Vs Vs sau (6.6) in care ¢- reprezinta mumanid de echivalenti de substanta; E- reprezinia echivalentul-gram al substanjei respective (vezi lucrarea cu echivalent chimic) E=Mlx, De aici se poate desice o relatietntre C,, si Cy astfel: Me-.1000= FP 1090 => Cx=r-Cy (67) 4. Concemratia motels, mofalitaten (C, sau in} reprezinta ‘numarul de moli de substanta dizolvata in 1000 g solvent: C, (moli) soit. 1000 g solvent Nl ge Cy =—"—-1000=—™4 000 (6.8) Msolvent Me mgaivent J. Titeul (1) reprevivta camitatea tn grame de substanta dizolvata intr-un cm’ solutie: T(e). my{e) - nei Vy(em') (69) ‘Titrul soluyici se poate determina si din normalitatea acesteia; NEE (6.10) 1000