[Type text]

ÎNVĂȚĂMÂNTUL LA DISTANȚĂ

Într-o lume modernă, dinamică, în care informaţiile se schimbă cu fiecare secundă, fiecare dintre membrii
societății, indiferent de vârstă şi ocupaţie sunt obligați să înveţe mereu, făcând astfel ca educația să fie considerată
astăzi condiția supraviețuirii și dezvoltării societățiilor moderne. În ceea ce privește domeniul tehnologiei
informaționale, semnificația educației se află în strânsă legătură cu transformările tehnologice, făcând astfel
posibilă trecerea de la un sistem de învățământ tradițional, specific societățiilor industriale, la unul modern specific
societățiilor actuale.
“Educația este un ansamblu de acțiuni sociale de adaptare a individului la mediu, de transmitere a culturii,
de organizare și conducere a învățării colective sau individuale.” (Morandau, Dorel, 2007, pag. 61)
În contextul sistemului educațional transmiterea informațiilor și achiziționarea sau implementarea anumitor
aptitudini se face prin intermediul procesului de instruire.

Ce este instruirea?

“Pentru ca instruirea să apară, trebuie să existe cineva care trebuie educat și cineva care să fie capabil să
educe pe primul. Cel ce educă, profesorul, trebuie să aibă ceva să-i transmită celui care învată, care și el, la rândul
său, trebuie să răspundă profesorului, după care profesorul trebuie să furnizeze celui ce învață un “feedback “ o
apreciere, o evaluare despre ceea ce studentul a spus sau a scris.
Pentru a putea fi educat, studentul trebuie să știe ceva (cunoștințe), trebuie să știe cum să folosească acele
cunoștințe (aptitudini) precum și să știe de ce le folosesc și care le este valoarea într-un context posibil (capacitatea
de înțelegere).” (Stoicescu, Lucia, 2000, pag. 6)
În societățiile contemporane are loc o “confruntare” directă între două forme diferite de învățământ și
anume: învățământul tradițional și învățământul modern.
Învățământul tradițional este acela în care profesorul vine și predă la clasă prin mijloce si metode
tradiționale, clasice (suportul de curs tipărit).
Învățământul modern este cel specific societățiilor actuale în care informația circulă prin mijloace
(programe de învățare prin televizor – transmise direct sau înregistrate video, informații multimedia în timp real
prin intermediul internetului) total diferite și mult mai interactive ca cele folosite în învățarea tradițională.
Tehnologiile multimedia și internetul, reprezintă o provocare pentru învățământul tradițional, pentru
instituțiile ce coordonează dezvoltarea mediului educațional și pentru societatea în care acesta se integrează ca un
promotor al progresului.
Tehnologia informației și a comunicațiilor (TIC) continuă să modifice accesul la cunoștinte împreună cu
procesul de învățare și livrarea educației la domiciliu.
Tehnologia informației și a comunicațiilor reprezintă totalitatea instrumentelor ce se bazează pe calculator,
folosite de oameni pentru a prelucra și a transmite informații. (Miloșescu, Mariana, 2004, pag. 28.)
În societatea actuală se vorbește tot mai mult de informație unde aceasta deține locul primondial, fiind
astfel cunoscută sub numele de societatea informațională sau societatea bazată pe informație. Metoda didactică
impusă de societatea informațională este instruirea asistată de calculator care valorifică principiile instruirii
programate în contextual noilor tehnologii informatice și de comunicații.
Una dintre cele mai importante forme ale învățământului modern și care folosește în principal transmiterea
informațiilor prin noile tehnologii de comunicare și informare este învățământul la distanță.

Învățământul la distanță

Învăţământul la distanţă a aparut ca urmare a existenţei şcolilor fără frecvenţă şi, în esenţă, se bazează pe
materiale didactice şi cărţi, care se trimit folosind mijloace moderne de distribuire (posta, internet etc.) dar şi pe
prezenţa la examen.
“În contextul educației, “distanța” reprezintă situația că cel ce beneficiază de oferta educațională și
profesorul nu sunt față în față. Comunicarea în ambele sensuri trebuie să aibă loc în pofida faptului că cei doi
participanți nu sunt împreună în aceeași încăpere.” (Stoicescu, Lucia, 2000, pag.7)

1
[Type text]

Definiții

Învățământul la distanță este o experiență planificată de predare-învățare, organizată de o instituție ce

furnizează imediat material într-o ordine secvențială și logică pentru a fi asimilate de cursanți în manieră proprie.
O altă definiție este cea propusă de Asociaţia Americană pentru Învăţământ la Distanţă (The United States
Distance Learning Association) care defineşte noţiunea de învăţământ la distanţă ca “obţinerea cunoştinţelor şi
abilităţilor prin informaţii şi instrucţiuni distribuite, aplicând diverse tehnologii şi alte forme de învăţământ la
distanţă." (http://www.it-academia.com/ITAcademia-_46_3_15_205)
”Învăţământul la distanţă e un sistem şi proces de conectare a studenţilor cu resursele didactice distribuite.
(http://www.it-academia.com/ITAcademia-_46_3_15_205)
 
Învățământul la distanță în lume

“Din punct de vedere istoric, anii 1700 pot fi considerați în Statele Unite anii de început ai educației la
distanță și ai studiului prin corespondență bazat pe materiale tipărite și comunicarea scrisă de mână între profesor și
student.
Din anii 1870, cursurile prin corespondență au câstigat popularitatea internațională.
O dată cu popularitatea cablului Tv și a videoconferințelor, în anii 1980, această formă de învățământ prin
intermediul materialelor video a devenit mult mai fiabilă. La mijlocul secolului XX, instruirea prin radio și
televiziune a devenit populară.” (***)
În societatea actuală instruirea prin radio și televiziune este tot mai mult înlocuită cu transmiterea
informațiilor prin intermediul internetului.

Învățământul la distanță în România

“În România, IDD s-a dezvoltat începând cu anul 1993 când s-au obținut primele programe de asistență din
partea Comunității Europene. Dar în țara noastră – încă există – o tradiție îndelugată de învățământ sub formă de
“fără frecvență”. În cadrul învățământului la forma “fără frecvență”, studiul se face după bibliografia indicată de
profesor, nu există manuale speciale și nici nu există un sistem de legătură, de comunicații în ambele sensuri, între
profesor și student. În aceste condiții, activitatea în învățământul la fără frecvență se reduce exclusiv la cea e
învățare – din partea studentului – și exclusiv la cea de sintetizare - în cursuri “maraton” – și de examinare din
partea profesorilor.” (Stoicescu, Lucia, 2000, pag. 11)
Dar totuși în prezent în România există foarte putine cazuri care tratează învățământul la distanță doar ca
un serviciu adițional pentru a ajuta studenții în procesul de școlarizare și asta doar sub formă de materiale publicate
pe Internet.

Cine folosește învățământul la distanță?

“Învățământul Deschis și la Distanță era folosit la toate nivelele educaționale – primar, secundar și terțiar –
precum și în sectoarele non-formale ale educației.” (Stoicescu, Lucia, 2000, pag. 10)
Acesta este destinat preponderent persoanelor care din diverse motive nu pot participa la cursurile care cer
prezentă, și anume:
Cei carora li se adreseaza aceasta forma de invatamant sunt:
- absolvenţii de facultate care doresc să facă în paralel o altă specializarea decât ceea la care sunt înscriși la
zi.
- persoanele care sunt implicate într-o activitate profesională şi nu pot urma cursurile cu prezenţă regulată;
- absolvenţi de liceu, cu diplomă de bacalaureat;
- persoane care se află în proces de reconversie profesională.

Structura învățământului la distanță

Pentru a stabili un sistem fiabil al Învățământului Deschis la Distanță este necesar să dispunem de cinci
elemente fundamentale și care să functioneze împreună armonios. Aceste subsisteme sunt:

2
[Type text]

1. Conceperea materialelor
“Studenții care învață în sistemul de Învățământ Deschis și la Distanță trebuie să învețe din materialele
pregătite de profesori, mai degrabă decât să învețe direct de la un profesor în clasă. Aceste materiale trebuie create
de profesori, trebuie să fie inconștient furnizate fără absolut nicio eroare și total lipsite de ambiguitate.
Materialul conținut de texte trebuie structurat în așa fel încât să se primească, la intervale regulate, un
răspuns din partea celui care le studiază. Acest lucru servește ca un mijloc de autoevaluare și de convingere pentru
cel care învață ca el/ea chiar a înțeles textul.
Materiale trebuie, de asemenea, să satisfacă nevoile studenților și să fie concepute în așa fel încât să țină
cont de capacitățile deja existente, de cunoștintele și capacitatea de înțelegere a celor pentru care sunt concepute.”
(Stoicescu, Lucia, 2000, pag. 13-14)

2. Producerea materialelor
“Materialele concepute de profesori trebuie să fie produse într-o formă potrivită pentru uzul studenților de
la forma de IDD. Trebuie sa fie disponibile mai multe copii pentru a satisface nevoile tuturor studenților care vor să
studieze dupa ele.” (Stoicescu, Lucia, 2000, pag. 14-15)
Menținerea interesului studenților ține și de câteva aspecte legate de formă și calitatea cursurilor, cum ar fi:
hârtia și tipărirea de bună calitate, margini largi și eventualele ilustrații colorate.
De asemenea și mass-media trebuie folosită în mod corespunzător. Uzul televiziunii și radioului trebuie să
se limiteze la lucruri care cer semnal audio sau video.

3. Distribuirea materialelor
Distribuirea presupune ca materialele să fie furnizate studențiilor.

4. Evaluarea studentilor

“…criteriul final după care este apreciat Învățământul Deschis și la Distanță este calitatea produsului său –
fie absolvenți, diplomați, ori doar persoane mai bine educate. Un subsistem pentru evaluarea studenților este
necesar atât pe parcursul întregului proces de studiu cât și la sfârșitul acestui proces, subsistem văzut ca o verificare
finală asupra a ceea ce s-a obținut.
Pentru studenții care învată la distanță este necesar ca ei să se asigure permanent că există un sentiment
regulat de implinire profesională. Această înseamnă folosirea unor mici materiale, “module” de învățare și, unde
este nevoie, obținerea unei calificări prin acumularea gradată a creditelor obținute în module individuale sau
grupuri de module.” (Stoicescu, Lucia, 2000, pag. 16-17)

Condiții ce trebuie îndeplinite de suporturile de curs pentru învățământul deschis la distanță.

“Dat fiind faptul că studenții care învață la distanță nu pot ridica mâna să-și întrebe profesorul pentru o
explicație a unui lucru pe care nu l-au înțeles, aceștia au responsabilitatea de a se asigura ca materialele nu vor lăsa
pe studenții în dilemă.” (Stoicescu, Lucia, 2000, pag. 18)
Profesorii pot fi de ajutor dacă:
- arată studenților ce așteptări au de la ei;
- fac uz de liste și titluri explicative etc. care ajută studenții să identifice precis unde se află și de ce studiază
acele materiale;
- oferă introducerii și concluzii;
- oferă informații în funcție de cunoștiințele studențiilor;
- se asigură că studenții pot să rețină cu ușurință informațiile de care au nevoie pentru a studia cu succes;
- aranjează materiale într-o succesiune logică;
- să dea exemple clare care vor ajuta studenții să înțelegă, scriu sau vorbesc simplu și deschis;
- nu supraaglomerează paragrafele;
- folosesc propoziții scurte; evită limbajul sofisticat;
- au umor etc.
Pentru studenții este mai ușor să învețe dacă folosesc materiale bine făcute, astfel ar trebui evitate lucruri
precum:
- copii sofisticate;
- fotocopii prost facute;
- pagini tipărite cu caractere mici;
3
[Type text]

- diagrame fotografii și grafice neclare;

- reproduceri audio defectuase.

Concepția materialelor pentru învățământul deschis la distanță

Pentru realizarea unui curs se au în vedere “doi pași importanți: ce vor să învețe potențialii student și ce
anume trebuie și vrem ca ei să învețe.” (Stoicescu, Lucia, 2000, pag. 21)

Producția materialelor pentru învățământul deschis și la distanță

După conceperea materialelor de studii acestea trebuie concepute într-o formă potrivită pentru distribuire.
De exemplu, multiplicarea copiilor textului, producerea programelor radio sau TV în studio, ori multiplicarea
casetelor audio sau video pentru distribuirea prin poștă.

a) Controlul proiectului
Presupune un control puternic al proiectului care pregătește dezvoltarea, realizarea și distribuirea
programelor și semnalele unor potențiale eșecuri. Materialele de studio trebuie să ajungă la studenți în timp util.

b) Productia in regie proprie

Presupune producția materialelor de către instituția proprie sau de altele mult mai specializate indiferent
dacă costul implicat este mare.

c) Controlul stocului de materiale

Materialele produse sunt folosite până la epuizarea deplină, ele fiind date studenților.

Comunicarea și distribuția materialelor

Comunicarea în cadrul învățământului la distanță poate fi folosită oricărui mediu (sau suport) disponibil.
De exemplu: postă sau e-mail; telefon sau telex; stație radio; modem-uri care să permită conectarea în rețea a
computerelor și videofoanelor; programe interactive prezentate pe CD, prin intermediul calculatorului. (In acest caz
profesorul este înlocuit de computer care este programat să furnizeze răspunsuri la toate întrebările posibile pe care
studentul le poate pune. Bineînțeles că întotdeauna există cel puțin o întrebare la care programul nu s-a gândit, căci,
de regulă, imaginația persoanelor mai tinere este mai bogată decât a celorlalți).
Există multe posibilități prin care profesorii pot comunica cu studenții la distanță, cea mai importantă și
mai folosită fiind internetul.
“Unele modalități sunt limitate de comunicare într-o singură direcție – ex: profesor către elev (precum
televiziunea), în timp ce altele sunt sisteme cu sens dublu (precum telefonia sau e-mail-ul). Ambele sunt
folositoare.
În general este bine să folosim o combinație de mijloace de comunicare în masă, pentru ca acestea au
posibilități diferite de transmitere a mesajului, precum și pentru ca diferitele feluri de prezentare ale unui mesaj pot
revigora procesul de învățare al unui student.” (Stoicescu, Lucia, 2000, pag. 27)
În alegerea mijloacelor prin intermediul cărora se face comunicare informațiilor “depinde de următoarele
criterii:
- facilitățile de care dispunem. Nu are rost să alegem radioul ca intermediu de realizare a învățării, dacă nu
avem acces la facilitățile de producție și transmisie a programelor.
- banii de care dispunem. Producerea unui program video costă aproape de șapte ori mai mult comparativ cu
producerea unui program de radio. Dacă fimul nu este absolut esențial înțelegerii, putem păstra banii.
- dacă studenții receptionează ceea ce le-a fost transmis.
- dacă studenții iși pot permite să primească ceea ce le este transmis. Aceasta implică două lucruri: în primul
rând, în cazul în care costurile producerii sunt așa de mari încât onorariile devin imposibil de achitat, și în
al doilea rând, în cazul în care costurile echipamentului pe care trebuie să-l dețină (televizoare,
calculatoare, internet, video recordere) este mai mult decât își pot ei permite.
- numărul probabil de studenti care vor urma cursul. Nu este normal să folosim media cu costuri fixe și mari
precum televizorul sau instrucțiuni prin intermediul computerului la cursuri care este puțin probabil să fie
urmate.

4
[Type text]

Dacă calitatea materialelor, indiferent de mijloacele alese, nu numai ca nu vă ajută studentul, dar, de
asemenea, va descredita acele modalități, riscând și o concluzie generală potrivit căreia Învățământul Deschis la
Distanță nu funcționează.” (Stoicescu, Lucia, 2000, pag. 28)
Pentru ca acest sistem de transmitere al informației “să functioneze este necesar ca:
- să existe un serviciu, birou – un sistem – prevăzut cu personal suficient care să gestioneze comunicațiile
prin corespondență;
- să se furnizeze fiecărui student lista cu adrese poștale, telefonice și de e-mail ale fundației și ale
profesorilor;
- să existe un sistem paralel de verificare din partea studenților a faptului că “sunt la zi” cu ultimele noutăți
privind programarea examenelor, sintezelor, tutorialelor, achitarea diverselor taxe, aparitia unor manuale
așteptate, diverse comunicări ale profesorilor s.a.
Acest sistem poate fi, de exemplu, un periodic editat de sistem sau un spațiu închiriat la date fixe în presa
scrisă sau vorbită, sau/și o pagină INTERNET care este permanent actualizată.” (Stoicescu, Lucia, 2000, pag. 29)

Distribuția materialelor pentru învățământul deschis la distanță

Cel mai important lucru este să aducem materialul în stadiul de folosire, în timp util pentru ca studentul să-l
poata folosi. “Studenții trebuie să stie:
- exact ce anume materiale (suporturi de curs, casete, teste, etc.) vor primi în continuare;
- când vor primi materialele;
- unde vor primi materialele;
- cum să ajungă acolo și ce trebuie să facă pentru a primi materialele și dacă acest lucru este necesar.”
(Stoicescu, Lucia, 2000, pag. 30)
În cele mai multe cazuri, distribuția materialelor – suporturilor de curs - este realizată optim la începutul
semestrului sau cu ocazia sesiunii de examene (pentru semestrul următor).

Evaluarea

Materialele sunt făcute pentru a-i ajuta pe studenti să obțină un set bine definit de obiective precum și
pentru a dobândi cunoștințele necesare.
Există nevoia de a putea spune la sfârșitul perioadei de studiu dacă un anume student și-a îndeplinit sau nu
aceste obiective. Acest lucru este necesar și pentru studenți și pentru potențialul angajator.
Evaluarea este de mai multe feluri:
- poate fi continuă în timpul cursului sau poate fi o examinare finală;
- poate fi controlată (supravegheată) sau necontrolată;
- poate fi facută printr-un test obiectiv (întrebări cu variante de răspuns) sau prin întrebări tip eseu cu final
deschis;
- poate fi scris, practice sau oral.
Deseori vor fi folosite combinații din aceste metode în asemenea cazuri trebuie determinată o modalitate
standard de combinare a rezultatelor într-o singură decizie, dacă să se acorde sau nu creditul, prin determinarea
importanței fiecărei părți a evaluarii.
Evaluarea continuă poate fi eficientă de obicei numai dacă este nesupravegheată. Ca parte a procesului
educațional, pare să fie metoda cea mai bună ca studenții să aibă posibilitatea să se gândească la întrebări și să-și
documenteze răspunsurile.
Multe instituții care oferă învățământ la distanță își pregătesc studenții pentru a fi examinați de alte
instituții sau de comisii de examinare, dar multe alte instituții care predau la distanță sunt simultan și comisii de
evaluare.
Calitatea procesului de evaluare este foarte importantă dacă trebuie menținută credibilitatea.
Este mult mai dificil să aperi credibilitatea în cazul educației la distanță decât în cazul celei convenționale.
O dată pierdută, credibilitatea e greu de recâștigat.

Condiții inițiale pentru învățământul la distanță

“Educația la distanță nu este un substitut pentru toate tipurile de educație convențională față în față. Poate fi
definit ca o complementaritate a acestora, o parte necesară a întregului sistem educațional al oricărei tări.

5
[Type text]

După ce o foarte lungă perioadă în care a fost “ruda mai săracă”, educația la distanță a devenit o parte
respectabilă și atractivă a sistemului educațional în multe tări inclusiv în România.” (Stoicescu, Lucia, 2000, pag.
43)
Multe instituții tradiționale folosesc de asemenea sistemul de învățămant la distanță, numarul acestora
crescând în viitorul apropiat.

Sistemul de IDD oferă multe avantaje, dar și unele dezavantaje.

Avantaje și dezavantaje ale învățământului la distanță

Avantaje:

- studentul îți poate stabili un ritm propriu, fiind permanent îndrumat și primind asistență din partea
instructorilor/tutorilor.
- educația la distanță este cea mai accesibilă formă de învățare pentru acele persoane care, din diferite
motive, nu pot sau nu vor să urmeze o formă de educație tradițională.
- proceduri extrem de simple de utilizare de către toţi participanţii.
- varianta de lucru pe Internet şi Intranet. 
- utilizarea de staţii de lucru şi servere, fără cerinţe prea mari de configurare.

- timpul alocat deplasării spre locul de predare poate fi destinat studiului.

- posibilitatea gradului de înţelegere şi progres, fără a fi necesară aşteptarea punctajelor obţinute la lucrări şi
teme de control.

- oportunitatea obţinerii unei calificări într-un domeniu, alte variante putând fi imposibile.

- ID se bazează pe cele mai noi tehnici informaţionale (reţele de calculatoare, Internet, posturi locale de
televiziune etc.).

- locul de desfăşurare a activităţilor didactice;

- conectarea: - la baza de date existentă
- noi sisteme informatice şi la cele deja existente
- un sistem adecvat pentru conducerea strategică a resurselor umane
- importul materialelor didactice existente 

Dezavantaje:

- “diminuarea semnificativă a contactului “față în față” între profesor și student”; (Stoicescu, Lucia, 2000,
pag. 11)
- inadaptarea la o metodă de învăţare nouă, care nu impune constrângerile clasice referitoare la respectarea
unor termene limită de finalizare a lucrărilor.
- necesitatea de a învăţa singur, prin studiu individual, fără a avea permanent confirmarea că “eşti pe calea
cea bună”.
- costuri ridicate.

„Există două modele organizaționale pentru instituțiile care oferă educația la distanță.
- Instituțiile „tip single” sunt fondate în scopul de a oferi educație la distanță.
- Instituțiile „tip duo” oferă atât educație convențională față în față, cât și educație la distanță. Unele au fost
fondate pentru a le oferi pe ambele. Cele mai multe, în orice caz, au început ca instituții convenționale și
doar mai târziu au început sa predea educație la distanță.” (Stoicescu, Lucia, 2000, pag. 45)
Un exemplu de instituție duo poate fi cazul Universității “Lucian Blaga” și Universitatii “Alma Mater”.
În cadrul instituțiilor de tip duo studenții la distanță primesc materiale exact cu aceleași conținut ca și
studenții “convenționali”.
Instituțiile tip single sunt loiale educatiei la distanță.
6
[Type text]

Concluzii

În concluzie introducerea învăţământului la distanţă poate fi văzută ca o dezvoltare evolutivă a noii metode
de educaţie. Învăţământul la distanţă sau Distance Learning-ul, este în acelaşi timp şi un instrument şi o provocare
în îmbunătăţirea şi promovarea procesului nostru de învăţare, fiind o bază pentru modalităţile mai noi şi mai bune
de gestionare a cunoştinţelor. Introducerea intensivă de tehnologii formaţionale în procesele de învăţământ a
devenit o prioritate a instituţiilor moderne de învăţământ superior din întreaga lume și dezvoltarea acestui tip de
învățare va fi din ce în ce mai puternică cuprinzând din ce în ce mai multe domenii la care poate la ora actuală se
practică doar un tip de învățământ convențional (bazat pe participarea studenților la cursuri în mod regulat).
Învăţământul la distanţă este se adapteze continuu la cerințele noi societății și la progresele în ceea ce
privește tehnologia informației, punând accentul atât pe „a învăţa” şi „a asimila”, cât şi pe „a practica” şi a „a
aplica”.
După părerea mea în viitorul apropiat rolul actual al profesorului de la catedră care vine și predă la ora se
va schimba semnificativ, ajungându-se la sfârșitul funcției sale de intermediar între setul de cunoștiinte pe care le
are de transmis și studenții, rolul acestuia fiind luat de calculator și de internet.
Introducerea mijloacelor moderne de învățare poate duce la dispariția învățământului clasic, din moment ce
întregul sistem de cunoștiinte și valori se află într-o baza de date online.

7
[Type text]

BIBLIOGRAFIE:
1. Miloșescu, Mariana. 2004. Tehnologia informației și a comunicariilor. București, Editura Didactica si
Pedagogica.
2. Morândau, Dorel. 2007. Sociologie generala. Sibiu, Editura: Psihomedia.
3. Stoicescu, Lucia. 2000. Învățământul deschis la distanță. Sibiu, Editura: Alma Mater.

Site-uri:
1. http://www.it-academia.com/ITAcademia-_46_3_15_205
2. http://www.it-academia.com/ITAcademia-_46_3_15_205
3. http://www.unitbv.ro/did/ghid/specific.htm
4. http://www.iliviu.ilive.ro/PPT/SII/Curs_1_SII.ppt
5. http://www.it-academia.com