Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi

Facultatea de Litere
Specializarea: Limba şi literatura română

Metamorfozele naraţiunii literare
Prof.univ.dr. Doiniţa Milea

Anul II, Semestrul I

D.I.D.F.R.

Metamorfozele naraț iunii literare. Romanul istoric românesc

3

1. Romanul istoric românesc. Particularităț i ș i forme

Facultatea de Litere

Metamorfozele naraţiunii literare. Romanul istoric românesc
Anul al II-lea

Prof. univ. dr. Doiniţa Milea

Galaţi 2010

4

Metamorfozele naraț iunii literare. Romanul istoric românesc

Cuprins

1. Romanul istoric românesc. Particularităț i ș i forme 5 2. Romanul istoric sadovenian Tematică structurantă pentru referat tematic ș i teste de evaluare 63 24

Obiectivul cursului: Configurarea formei romanului istoric românesc. Identificarea particularităţilor romanului istoric sadovenian şi a modelelor de interferenţă.

Metamorfozele naraț iunii literare. Romanul istoric românesc

5

.

Generaţii. dacă am răsfoi Dicţionarul cronologic al literaturii române (1979).Ionescu. pentru ce public?. Camil Petrescu. la atâţi alţi nenumăraţi poeţi. Metamorfozele naraț iunii literare. Romanul istoric şi romanul fantastic.. în perspectiva sincronizării cu mişcarea culturală europeană. M. cu tenacitatea conştientă. Grile de lectură. iar.) înainte de război nuvela şi schiţa au fost genurile preferate ale scriitorilor noştri. Diferenţa esenţială faţă de ceea ce se întâmpla în Europa.ce s-au făcut? Cine-i mai citeşte? Cine mai aude de dânşii?" Eugen Lovinescu. Dumitru Micu se întreba într-un capitol numit Condiţia romanului: Ce a devenit însă romanul românesc? Întrebare inspirată în sensul că realizează o legătură peste timp cu toate intervenţiile oamenilor de litere din subiectul "criză a romanului" romanesc. Lovinescu credea în 1928 că literatura trebuie să se adapteze formelor noi de viaţă socială. ce au asurzit urechile contemporanilor de la mijlocul veacului trecut . Momente. Ralea se întreba în 1927 " De ce nu avem roman. ca să cităm intervenţiile care au devenit celebre. ci aşezarea unor forme romaneşti. Curs. Romanul istoric şi romanul politic. pe de o parte. poate cel mai fertil al romanului romanesc). Influenţa folclorului şi romanele cu haiduci. urmărind o idee oarecum preconcepută. Biografia romanţată. toată lumea s-a îndreptat către roman. s-ar constata sărăcia titlurilor romaneşti faţă de celelalte genuri. domnilor. la care se adaugă intervenţiile lui M. în lipsa unei tradiţii. Romanul istoric românesc.Călinescu. Romanul istoric românesc. Autori şi critici. După război.. cu neantul vieţii lor intelectuale". Particularităț i ș i forme Criza romanului. de observaţia că.Ibrăileanu vedea deja în Creaţie şi analiză această sincronizare operând şi pregătea gustul publicului. E. la toţi Pelimonii. o discuţie care animase geneza romanului romanesc: de ce romanul?. Anton Holban. reluând întrebarea formulată de Iorga la începutul secolului. Apărarea şi ilustrarea maeştrilor.Sebastian. G. ce tip de roman. Romanul istoric românesc 5 . 1927 Într-o formulare. astăzi el constituie punctul de plecare al oricărui prozator?" Mihai Ralea.1. Barocul formei istorice.Eliade. care mi se pare inspirată pentru raportarea formelor şi metamorfozelor romanului istoric românesc la tiparele europene. nu vizau schimbări la faţă ale romanului. De ce nu avem roman. la toţi Ariceştii. Actualitatea dezbaterii poate fi pusă în evidenţă. Promoţii. Bizantinism şi balcanism. Particularităț i ș i forme 1. De unde mai înainte acest gen era o excepţie. Romanul istoric şi romanul parabolic. " Gândiţi-vă. constă în aceea că dezbaterile teoretice. Secolul XX relua între cele două războaie mondiale (în jurul anului 1933. (începând cu acelea din secolul al XIX-lea). Romanul istoric şi paraliteratura (maculatura istorică). 1910 " (. G. Romanul istoric românesc. depăşind figurile de boiernaşi.

Dacă adăugăm şi "confruntarea cu locurile comune". la căutarea interferenţelor (a se vedea comentarea biografiei istorice romanţate din Istoria literaturii. pledând pentru o "scriere tipic realistă". În ce raport se află romanul românesc de azi cu tendinţele cele mai pronunţate ale romanului universal? Citim opiniile exprimate din perspectiva autorului de romane istorice care crede că "în ultima perioadă s-a câştigat un imens public cumpărător de carte şi -sa pierdut foarte mult în ceea ce priveşte calitatea cititorilor de literatură". în 1957. a ultimilor ani. pe care l-am citat deja.). punându-l faţă în faţă cu romanul realist. capabil să ne spună (înaintea istoricilor. genul romanesc. de la aşezarea lor în secolul al XIX-lea. şi totuşi. biograficul şi prea puţin revelator din perspectiva valorii şi a frecvenţei. "trăieşte simultan timpul istoric şi timpul memoriei" şi că "este în mare expansiune romanul istoric (Eugen Barbu. Văzând structura romanului românesc în schimbare.. "În acelaşi timp. Romanul istoric românesc . Unde se află în preocuparea pentru soarta romanului românesc... Să ne reamintim că Viaţa Românească deschidea o discuţie.) În numărul special al Caietelor critice din 1983. Răspunsul la cerinţa acestui public "interesat de date. Romanul istoric românesc. criticul remarca alte două crize cu care criza romanului se împleteşte: criza lecturii şi criza receptării critice".. lăsaţi pe seama epopeii şi a biografiei". de la naşterea lui şi până astăzi.. pe Eugen Uricaru răspunzând la aceleaşi întrebări. în timp ce aşteptările publicului i-ar cere "să reflecte problemele lui cele mai acute". care-i aduc autenticitatea depoziţiei despre sine". "istoricul" acoperă poemul. care înregistrează dinamica fenomenului literar. Într-un interviu publicat în România literară. "eroii legendari. Mircea Zaciu credea că "Resuscitatea interesului pentru ficţiunea românească s-ar produce prin apariţia unui nou Balzac în stare să dea fresca epică (extraordinară ca potenţialitate artistică) a anilor de dictatură şi.. Particularităț i ș i forme pe de altă parte. informaţii. despre romanul "actual" şi acolo apărea şi studiul lui Călinescu Reflecţii mărunte asupra romanului: reluând unele observaţii asupra substanţei şi formei romanului. fixat pe Romanul românesc de azi. nu mai puţin.. de după '89.. Paul Anghel. la teoretizarea romanului istoric.. duce romanul "considerat un gen vulgar în XIX". de o continuitate a studiilor pe această temă găzduite de revistele literare. "pentru abisal. urmărindu-i formele. se opreşte asupra romanului istoric. Călinescu acordă în studiile sale un loc important "istoricului" în literatură.." În articolul Criza romanului (1998) Ion Simuţ vede criza epicului în "înstrăinarea romanului de actualitate". Fără a mai pomeni că însuşi momentul decembrie '89 îşi aşteaptă romancierul autentic. american şi sud-american pentru "aventura unei scriituri". Dana Dumitriu. vai!) adevărul despre. .. ale redactorilor revistei: "Ce fel de roman avem? Ce este (ce poate fi) politic într-un roman? Ce convenţii romaneşti credeţi că sunt la putere?. sentinţe şi mai puţin de literatura conţinută în aceste cărţi"..1. Eugen Uricaru. "parabolic". cu 6 Metamorfozele naraț iunii literare. romanul istoric? În Dicţionarul cronologic al literaturii române. drama. Eugen Simion crede că "prozatorul revine la istorie cu altă conştiinţă". "pentru viaţa vie imediată". mitic". Să-l vedem din acelaşi număr. existenţa romanului istoric este văzut în peisajul literar românesc sub semnul interferenţelor. în concordanţă cu preocupările romanului european. "în situaţia de a deveni literatură de vulgarizare". în timp ce "neîncrederea în ficţiune este compensată de lectura febrilă a jurnalelor şi a memorialisticii.

conformarea la modelele creditate. romanul nostru suferă de o irosire datorată unei duble inhibiţii. a fost. crede că "secolul al XIX-lea pe care îl putem numi alături de secolul istoriei.. singura specie prozastică plină de vitalitate a fost la noi.. creându-şi textul din tratarea unor texte preexistente: primii romancieri români cultivatori ai romanului de mistere. Reluând o idee-demonstraţie din studiul său din 1989.cu deosebire al acestor ani. este acela că şi marile lor romane par a servi comenzi sociale şi par a fi datorate numai conjuncturii politice". memorialistica. Paradoxul care a creat proza românească modernă a exclus aproape complet romanul din peisajul secolului al XIX-lea românesc. Romanul istoric românesc. După ce trece în revistă romane care între 1945 şi 1960 au constituit "maculatura" găseşte "grav faptul că sunt negate romane apărute atunci. Cu câţiva ani în urmă..1. În realitate. citează între "condeiele prezente relativ spornic" un singur autor de romane istorice.. Alte formule frecvente în proza noastră au făcut apel la ceea ce putem numi memorie livrescă. 1956 Cronică de familie al lui Petru Dumitriu) dar. reînoirea fiind ultimul lucru imposibil atunci când istoria devine un soi de otravă sacră". Mihai Zamfir. (dintre romanele istorice. iniţiatic..".. modul tranşant în care este văzut romanul românesc al secolului al XIX-lea. Proza românească de azi. indusă de un model cultivat odinioară. Un om între oameni al lui Camil Petrescu. Să ne apropiem de ideea de istorie. secolul a orice. Particularităț i ș i forme "clişeele romanului actual" avem o privire necruţătoare şi asupra a ceea ce ar fi putut deveni romanul istoric (perspectiva unui romancier).. 1953-1957. într-o epocă în care norma era "imitaţia".. "romanul permitea ca în pliurile ample ale construcţiei sale să se ascundă sensuri pe care critica de circumstanţă le ignora. Eugen Uricaru. 1952 Nicoară Potcoavă a lui Sadoveanu. A doua inhibiţie.Nicoară Potcoavă). construcţia barocă". în literatura română. în comentariul "necruţător" al aceluiaşi critic: " Istoria romanului românesc este istoria tentativelor succesive de a renunţa la autobiografie sau la tirania memoriei. Refuzul imaginaţiei pare a fi o constantă a spiritului prozastic românesc. şi mai gravă. Criticul crede că spre deosebire de caracterul demonstrativ. numai al romanului nu. parabolice. Henri Zalis într-un studiu asupra apariţiilor romaneşti după 1989. Romanul istoric românesc 7 . publicat în Viaţa Românească.. Prima ia notă de tăcerea acelor autori importanţi care în ultimii opt ani au rămas în sala de aşteptare pentru a reflecta sau a-şi găsi adecvarea la optica epocii parcurse. găsind că ". reia răspunsurile pe care le dăduse la "ancheta Caietelor critice" din 1982 şi vede organizarea romanului românesc modern (comentatorul vizează explicit romanul lui Sadoveanu . Dan Mănucă publica în Literatorul o privire asupra "romanelor noastre din obsedantele decenii". imediat al liricului şi dramaticului. descrierea analitică pe zeci de pagini. "paradoxul anilor cincizeci .. sau de secolul naţionalităţilor şi secolul romanului. Provincia dunăreană absoarbe cele mai semnificative texte: fascinează "încă metaforismul arborescent. a căror valoare este vizibil alta". de obicei. Între manual de educaţie politică şi roman. Este şi Metamorfozele naraț iunii literare. exclude legătura pe care istoria literară o face. Cornel Ungureanu în prefaţarea volumului său din 1985. politic" în noile condiţii de după război diferite strategic: Temele epocii şi exigenţele ei. "istoric. reia căi explorate fără a le racorda la naratologia curentă. cu istoria mentalităţii. culoarea locală în pastă densă. în trei cercuri concentrice.

1. Romanul istoric românesc. Particularităț i ș i forme raţiunea pentru care considerăm că epicul anilor amintiţi are o mai mare capacitate de reprezentare şi de punere în valoare a rezistenţelor fără de care cultura noastră ar fi fost de mult în agonie". "Sentimentul continuităţii" este reprezentat după autorul citat, de prezenţa lui Sadoveanu sau a lui Camil Petrescu, dar până în 1960, orice roman datorat unui scriitor afirmat înainte de război "era catalogat drept cucerire a regimului politic aflat la putere". O ultimă observaţie ne interesează din această apărare şi ilustrare a maeştrilor: "Pentru marii scriitori ai anilor de după încheierea războiului, romanul istoric şi fresca socială au constituit de asemenea o adevărată cortină dincolo de care şi-au continuat preocupările anterioare. Deşi, cu certitudine, mai crispaţi..." Să încercăm să vedem unde este plasat în diferite istorii literare secvenţiale romanul istoric, făcând un demers de întoarcere în timp. Fără îndoială că problema compartimentărilor şi clasificărilor este una din cele mai dificile pentru o istorie a literaturii, iar cea mai la îndemână soluţie este de a întrebuinţa denumirile uzuale ale curentelor literare, asumându-ţi riscul banalităţii şi a clişeizării. Când am ales ca titlu de capitol "Generaţia 80" neam asumat trecerea în revistă a criteriilor cronologice, a conceptelor de "generaţie de creaţie" şi de "generaţie biologică" care ar putea servi unei definiri mai apropiate de metoda de creaţie. În Scurtă istorie a literaturii române, Dumitru Micu organizând pe epoci edificiul literar, cu înclinaţie evidentă spre contemporaneitate, ne lasă să găsim romanul istoric fie în sistemul de opoziţii care-i pun în mişcare istoria (clasicism / romantism / tradiţionalism / modernism / autohtonism / europenism), fie în ierarhizările de metodă din interbelic ("proza comportamentistă de tip epopeic tolstoian, caleidoscopic-documentar, caracterologic balzacian). O continuitate se remarcă în punctul de vedere al analistului, în sensul că în Romanul românesc contemporan. 1944-1959, acordând romanului istoric un capitol, în care urmărea prezenţa istoriei în literatura română de la generaţia paşoptistă, făcea o clasificare structurală a romanului istoric: Romanul istoric vizionar; Romanul istoric de reconstituire ştiinţifică. Ceea ce este de semnalat este faptul că delimitează net romanele istorice şi biografiile de mâna a doua de cele de prima mână: "Nu s-ar putea, de bună seamă, pretinde că numeroasele romane istorice scrise la noi în anii puterii populare, reuşesc toate să concureze istoria... creând un nou Doja (I.D.Muşat), un nou Mihai Viteazul (Brazdă şi paloş de Radu Teodoru), un nou Ion vodă cel Cumplit (Mitruţ al Joldii de C.Ignătescu), tot atât de viabili în cuprinsul artei, ca şi în istorie, domnitorii ce poartă aceste nume. O carte ca Neculai Milescu Spătarul, biografie romanţată a marelui moldovean, alcătuită de D. Almaş, devenea, poate, mai interesantă dacă era concepută ca un studiu ştiinţific. Aşa cum e scrisă, cartea îndeplineşte însă, ... rolul unei opere de popularizare. Dintre operele epice cu subiect istoric, produse după eliberare, două aparţin unor scriitori de mărimea întâia. Nicoară Potcoavă de M.Sadoveanu şi Un om între oameni de Camil Petrescu, cărţi sortite să rămână în istoria literaturii noastre...". Fără a intra în alte detalii, deocamdată, să mai spunem în legătură cu scara de valori a Scurtei istorii că, de exemplu, M.Sadoveanu are 10 pagini alocate în perioada interbelică, în timp ce postbelic, Eugen Barbu are tot 10 pagini şi Petru Dumitriu 11 pagini. În schimb îşi găsesc loc (o pagină, e drept) Radu Theodoru, Viorel Ştirbu, Aurel Mihale, dintre cei care ne interesează pe noi... 8 Metamorfozele naraț iunii literare. Romanul istoric românesc

1. Romanul istoric românesc. Particularităț i ș i forme În 1994 apărea controversata carte-proiect a lui Ion Simuţ, Incursiuni în literatura actuală: în capitolul Literatura oportunistă, apăreau Paul Anghel şi fascinaţia istoriei, în Literatura evazionistă, Eugen Uricaru şi pretextul istoric. Romanul istoric lipsea din următoarele capitole (Literatura subversivă şi Disidenţa şi exilul), dar reapărea în Tendinţe în proza contemporană: Romanul istoric reprezentat de o mulţime copleşitoare de titluri... receptat cu reticenţă de critică şi prizat cu entuziasm de publicul cititor". În ceea ce priveşte metoda de creaţie, ea este judecată în bloc " O epocă difuză şi mai ales îndepărtată ca aceea dacică, afectată de împrejurarea că documentele istorice sunt cele mai puţine, exercită fascinaţia unui timp al originii, concretizat în ipoteze epice şi fantezii incitatnte (unele ilariante) predispune spre alegorizări şi parabole. În jurul marilor evenimente istorice s-a produs o literatură abundentă, foarte adesea emfatică şi falsă....". Urmărind romanul istoric după '75, de la E.Uricaru, D.Dumitriu, la V.Andru şi Ş.Agopian, Simuţ apreciază că "Mutaţia de concepţie ar solicita o discuţie separată şi transferul acestor cărţi la capitolul ultim al operelor simbolice, întrucât amprenta istorică e subordonată altor scopuri decât reconstituirea." Laurenţiu Ulici publica în 1995 Literatura română contemporană I. Promoţia '70 şi prevedea acest prim volum dintr-o serie de şase, cu mai multe texte pregătitoare, argumentative pentru metodă (lăsând apoi scriitorii grupaţi pe genuri, fără nici o legătură de tip sincronic): o introducere care se ocupă cu posibile criterii de selecţie a operelor care intră într-o istorie literară, definirea conceptelor de generaţie, promoţie, bibliografie literară, interferenţe în segmentarea cronologică, un portret al generaţiei '70, inclusiv din perspectiva relaţiilor cu Puterea, şi într-un târziu Diferenţierea prin teme: tema istoriei, situaţia romanului aşa-zis istoric. În vreme ce prozatorii promoţiei '60 au fost doar sporadic interesaţi de recitirea epică a istoriei mai îndepărtate, prozatorii din promoţia '70 vădesc un interes special pentru ea, tinzând prin numărul de opere ce i-au fost dedicate, să o transforme într-un specific tematic al promoţiei (câţiva susţinători: Eugen Uricaru, Vasile Andru, Dana Dumitriu). Creşterea interesului acestei promoţii pentru tema istoriei nu e întâmplătoare, ea răspunde unei nevoi lăuntrice de reevaluare a trecutului ca mod de evaluare a prezentului, reprezintă deci o cale de acces la dialectica istoriei...". Autorul vorbeşte pentru promoţiile 70-80 de "vocaţia esopică", manifestată în "diverse tactici de dublare a sensului "în timp ce "orizontul de aşteptare al cititorului se modifică şi el în direcţia preferinţei pentru literatura scrisă în temeiul acestei vocaţii...". Problema pe care o pune prezenţa unui autor de romane istorice sau a altuia într-o istorie literară (fie şi secvenţială, pe epoci) este dacă, ca să folosim terminologia lui Wellek şi Waren, este istorie literară a documentelor sau istorie literară de valori. În acest caz, Istoria literaturii române, a lui Al.Piru, 1994, nu pierde nici un document literar dar nici nu schimbă centrul de greutate pentru valorile momentelor investigate. În studiul din 1968, Panorama deceniului literar românesc 19401950, Al.Piru scotea la suprafaţă o producţie literară situată între două epoci distincte, recuperând sub aspect documentar, din "generaţia vârstnică", pe Mihail Sadoveanu, Dinu Nicodin, Sergiu Dan, iar din generaţia tânără pe Vintilă Corbul, prin rezumate "edificatoare". Metamorfozele naraț iunii literare. Romanul istoric românesc 9

1. Romanul istoric românesc. Particularităț i ș i forme Ion Rotaru, în O istorie a literaturii române (1971, I, 1972, II, 1987, III) recuperează şi el documentar, oprindu-se arareori pentru catalogări edifficatoare: dacă Ioana Postelnicu este pe aceeaşi pagină cu Dumitru Almaş şi Alexandru Jar (cu eticheta "debutaţi înainte de război"), Eugen Barbu (ca şi Paul Anghel) are un capitol separat destul de "robust", alţi romancieri beneficiază de o catalogare: la Prozatorii celui de-al doilea val. Deceniile 7, 8 şi începutul celui de-al 9-lea (vol.III) apare: Romane istorice: Mihail Diaconescu, în timp ce Dana Dumitriu şi Eugen Uricaru sunt trataţi fără referire tematică, dacă nu cumva pentru D.Dumitriu eticheta grupului "alt contingent feminin" ar trebui să spună ceva... În interiorul comentariului literar, etichetele tind să aşeze lucrurile: pentru Radu Teodoru cele 4 volume Vulturul (1973-1982) au ca merit "episoade şi suspensuri de gen", Corneliu Leu cu Romanul nopţii de februarie (1984) este "roman istoric, documentar, colaj de documente, înlătură romantismul nebulos din istoria statului român modern", Boris Crăciun în La porţile Orientului (1980) povesteşte pe cont propriu şi cam idilic", Paul Anghel "e un prozator demn de toată stima... încearcă marele, lăudabilul efort de a reabilita istoria românilor... caută a impune un punct de vedere al posterităţii..." Publicând în 1990 Istoria critică a literaturii române I, Nicolae Manolescu, după ce în prefaţă discutase criteriile istoriei literare, marile modele, raportul facere-receptare a operei, propune o analiză pe genuri a literaturii române până în epoca postpaşoptistă: regăsim proza istorică atât în prezentarea generală Genurile şi formele cât şi capitolul Întemeietorii, văzând în împletirea dintre biografic, melodramatic şi istoric "formula romanului" secolului al XIX-lea. Modelul "prozei pitoreşti şi descriptive cu pigment balcanic oriental", care apare în literatura română (la Dinu Nicodin, Eugen Barbu, Ştefan Agopian - dintre autorii de romane istorice) este dat de "memorialistica lui Ghica": După 1850, Manolescu vede romanul romanesc într-o "formulă postbalzaciană şi populară". "Observăm un lucru trecut cu vederea şi anume suprapunerea a două serii stilistice distincte: una care continuă în linii mari proza paşoptistă (vechea nuvelă istorică şi sentimentală a lui Asachi şi Negruzzi) şi alta care constă în autohtonizarea romanului popular franţuzesc..." În studiile anterioare asupra romanului românesc, grupate în trei volume Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc (1980,1981, 1983), Nicolae Manolescu vede romanul istoric în perspectiva ipostazelor naratoriale, şi în doric - cu narator omniscient în începuturile romanului din secolul al XIX-lea, şi în corintic unde găseşte o interferenţă cu fantasticul şi miticul-iniţiatic, în evocările lui Paşadia care-i poartă pe crai în veacul al XVIII-lea "scump nouă şi nostalgic întru toate", în vremuri ideale "tustrei cavaleri călugări din tagma Sfântului Ioan de Ierusalim, zişi de Malta" şi în "căutarea degradată" a lui Kesarion Breb care coboară în istoria lumii şi în Bizanţul istoric. Problema pe care o pune în discuţie Manolescu în finalul volumului al II-lea este tipul de roman care se scrie în deceniul 8: dacă sunt romane politice "corintice" (Racul lui Ivasiuc), sau istorice şi sociale cum sunt cele cu temă politică consacrate "obsedantului deceniu", care au de obicei ca formulă doricul naiv". Forma, care contaminează cele două tipare aduse în discuţie, este văzută de Manolescu a fi dată de "cărţile despre dictatură, datorate unor scriitori latino-americani de la Marquez la Carpentier şi Roa Bastos" unde "generalitatea triumfă sub forma parabolei, mitului ironic, a parodiei, a utopiei" - elemente pe care le regăsim în textura romanului istoric al generaţiei '80. 10 Metamorfozele naraț iunii literare. Romanul istoric românesc

1975. Romanul istoric românesc. Metamorfozele naraț iunii literare." Punctul de interferenţă este văzut în "reconstituirea documentară". ca şi o posibilă schemă a devenirii romanului politic.. chiar citarea studiului lui Lukács asupra romanului istoric este dirijată către o demonstraţie a întrepătrunderii istoricului cu politicul ca tipuri de roman: " Romanul istoric a devenit un roman al actualităţii. totuşi analiza temelor şi motivelor care sunt comune unor subgenuri romaneşti nu este suficientă pentru a distinge formele.. care pune în evidenţă interferenţele: romanul justiţiar." Pentru a argumenta raportarea la romanul istoric.. romanul polemic-parodic. porneşte studiul lui Marian Odangiu. Radu Ciobanu (Vămile nopţii. autorul consideră că "viaţa literară" după apariţia Delirului. Dintr-un asemenea unghi. trecutul nu mai sunt receptate ca purtătoare ale unor modele superioare prezentului. 1984. pe care îl exploatează pornind de la premiza că "orice roman e şi politic" pentru că "fixarea problematicii dintr-o anumită epocă nu mai poate face obiectul vreunui exerciţiu de stil: scriitorul se ipostaziază ca participant la actul de lectură a istoriei". Este greu de refuzat modernitatea ideii de continun al formelor." Astfel văzând lucrurile. Dan Mutaşcu (cu patru romane istorice "de viziune"). Paul Anghel (Zăpezile de-acum un veac). apelându-se masiv la documente de epocă. romanele istorice care aduc o atare viziune pot fi socotite romane politice. Observaţiile adevărate în ceea ce priveşte noile forme pe care le îmbracă istoricul (parabolicul în tiparul biograficului. pentru recuperarea unui context. Romanul istoric românesc 11 .1. romanul mitic-politic. Diferenţa specifică: "Romanul politic e un avertisment asupra celor ce stau să se întâmple nu un indicator al celor ce s-au întâmplat: acesta din urmă într-o formă mai complexă. ideea că "lecţia timpurilor trecute a încetat să mai fie canonică" şi că "Plăcerea lecturii nu mai este alimentată de tipul de aventuri ieşite din comun care altădată făceau deliciul parcurgerii unui roman istoric". de înţeles că preambulul pledează pentru "angajarea scriitorului". ca o concluzie. nu înseamnă suprapunerea sau înlocuirea cu romanul politic (cel puţin exemplele selectate nu servesc "încercării). Cu această perspectivă. Istoria. Autorul exprimă în finalul capitolului.. "romanul politic este o problemă de viziune": "Aceasta aparţine prezentului. este invadată de romane-document: "S-a încercat în aceste cărţi reconstituirea unor momente din istoria noastră (războiul de la '77 a făcut chiar vogă). propensiunea către o filozofie a istoriei au făcut ca romanul istoric să devină un roman de meditaţie nu pe marginea ci în interiorul istoriei". Romanul politic. jurnale interioare) în romanul contemporan. îl citează pe Ion Simuţ. În plus textele asupra cărora se opreşte demersul practic: Eugen Barbu (Principele). Particularităț i ș i forme De la această perspectivă. asamblarea lor într-un întreg nemaiamintind decât foarte vag de ceea ce se numeşte în mod obişnuit un roman. exemplum. care are un capitol Romanul istoric şi preistoria actualităţii. romanul puterii. (Adevărul retorului Lucaci). Lărgirea registrului reflexiv. Ideea interferenţei este în continuare susţinută. Mihail Diaconescu. cu o afirmaţie din vol. Nemuritorul albastru) şi Mircea Constantinescu (Amurgul levantinilor). obiectiv al romanului istoric. Comentând "romanul" care încearcă să se obiectiveze folosind calea cea mai la îndemână .documentarul". Diferenţele nu ţin decât formal de epoca abordată.

(Evocarea istorică) Rug şi flacără . Particularităț i ș i forme Aceeaşi punere faţă în faţă a politicului şi istoricului.văzut ca un "Roman istoric de factură clasică care arată cunoaşterea tradiţiei romanului (referire la Sadoveanu). studiul lui Ion Vlad. Apreciind că "specii pure nu există".1. cu stilizarea fantasticomitologică. Dintre romanele în care autorul vede "meditaţia în cadru istoric" asupra marilor momente ale literaturii". Alice Botez. în tradiţia lui Mateiu Caragiale (Eugen Barbu. Breban.Barbu. şi alcătuieşte o listă a romanelor politice de după război. la care neam referit deja. abordează monografic romancierii. selectează sub titlul Un poem despre lumi crepusculare romanele Principele şi Săptămâna nebunilor. Masa zarafului). oroare. ironic. în literatura contemporană. o carte scrisă "în 1860-1862". Proza românească de azi. Romanul istoric românesc . În acelaşi an. Romanul istoric românesc. Aducând ca argument o definire a barocului din Dicţionarul de idei literare a lui Adrian Marino. În studiile sale asupra romanului românesc. al II-lea. autorul ilustrează cu romanul lui C. amestec stilistic (lirism. vol. E. Comentând faptul că romanul 1821 al lui Pelimon. ce înseamnă pagini de pură ideologie politică". viaţa ca reprezentaţie. livrescul. asimetrii şi contradicţii. Buzura.) la Eugen Barbu (comentează preferinţa pentru modalitatea literară barocă manifestată în Caietele Principelui): ambiguitatea personajelor. studiul lui Cornel Ungureanu.Popescu). masca. Pompiliu Marcea nu suprapune. subliniind faptul că romanele istorice ale "deceniului unu" (Sadoveanu.. ostentaţie. D. registrele. aparţinând marilor maeştri ai genului (Ivasiuc.. decorativul. capitolul Expansiunea barocului. Copilăria şi adolescenţa lui Vanea Răutu. problema receptării romanului generaţiei '60-'70. după ce trecuse în revistă mutaţiile epicii europene şi americane care ar putea influenţa istoria genului. Paul Anghel. văzând în organizarea internă a Ciocoilor vechi şi noi două capitole politice (Lagărul de la Cotroceni şi Alexandru Ipsilant şi Eteria grecească). cu utopia ca aspiraţie şi procedeu compoziţional) se opreşte la împletirea romanului cu istoria. 12 Metamorfozele naraț iunii literare. Iarna Fimbul.Săraru.Stere. D. care punea ca noutate. că în ciuda fastului istoric "Principele nu e un roman istoric" şi că în "deceniul şapte". de la Nicoară Potcoavă ("baroc prin melancolica retragere în sine a eroului care nu e numai un haiduc răzbunător ci şi Jacques Melancolicul" din Cum vă place. ocupă un capitol (Romanul politic românesc) în volumul lui Pompiliu Marcea. Anton Cosma după ce inventariază tematic şi structural "generaţiile" romanului românesc aflate sub zodia "eclectismului" (dialogul cu mitologia. Dana Dumitriu: Principele. sub zodia "romanului baroc". 1931. şi Eugen Uricaru. Camil Petrescu) respiră "spiritul epocii". O sumă de trăsături "barochiste" sunt găsite în corpusul de texte propus. În preajma revoluţiei. însă. face mai mult "psihologia luptătorului" decât monument istoric. apărea şi Lectura romanului. în ciclul său istoric. Ţoiu. Găsind rădăcinile romanului politic încă în Istoria ieroglifică a lui Cantemir ("centrată pe tema puterii"). deşi Lukács se fereşte să facă distincţiile necesare în cartea consacrată romanului istoric". autorul vede "barocul literaturii contemporane ca o reacţie extremistă la canonizarea excesivă a perioadei dogmatismului estetic". simularea.. 1983. Zăpezile de-acum un veac. "este roman istoric.. cruzime. Concordanţe şi controverse (1983). adaugă revelator pentru "tema puterii" în două texte diferite ca factură: "E cazul să convenim că un roman politic se cere să-şi plaseze acţiunea în plină actualitate?" "Altfel am putea uşor ajunge la concluzia că orice roman istoric este şi un roman politic.

documentar: Camil Petrescu (pe alt drum al documentaţiei.Mitru. cea mai spectaculoasă întreprindere de a scrie o frescă istorică o datorăm. Capitolul Permanenţe ale istoriei propune un roman clasic.Muşat. Aspecte ale romanului românesc contemporan. ciclul Zăpezile de acum un veac sub titlul Epopeea Războiului de Independenţă şi ca noutate sub titlul Semnificaţiile fantasticului istoric. decât cel al lui Rebreanu din Crăişorul). Tudor Popescu.Ţeposu publică în 1993 un studiu (datat 1988). Petru Rezuş etc. Viorel Ştirbu.1. În legătură cu exploatarea tematică a textelor. Motivul opririi la acest studiu este faptul că şi în cazul "romanului istoric". în afara unui comentariu documentat asupra practicilor postmoderne pe care această generaţie "le ilustrează. baroc la nivelul semnului lingvistic (cuvinte necunoscute. Particularităț i ș i forme grotesc). 1981. în tabla de materii. al cărui titlu ar fi fost suficient să atragă atenţia: "Istoria tragică şi grotescă a întunecatului deceniu literar nouă". Alexandru Vlad (Frigul verii). de altfel nenumind vreo formulă romanescă. de tipul: "inegalabilul ciclu. pentru faptul că "radiografiază". Alte două studii despre perspectivele romanului românesc contemporan se cer citate: primul. Câte un model aproximativ. Fantezismul alegoric şi livresc . Mihai Calmâcu. 23 de romane apărute între 19481988. formulări entuziaste care împiedică justa receptare a acestui studiu bine documentat. Romanul istoric românesc. Corneliu Leu." Radu G.Bedris Horasangian (fără romanul său cu incursiune istorică Sala de aşteptare). greu verificabile). Tobit). 1988. boieri patrioţi. pentru fiecare deceniu: 1952. Apreciind că "o caracteristică dominantă a romanului istoric contemporan este meditaţia social politică" M. "romanul Săptămâna nebunilor va dăinui în veac. proza romanţată "despre domnitori. Tudor Dumitru Savu (De-a lungul fluviului). Eugen Uricaru.Ştefan Agopian (Tache de catifea. Mihnea Gheorghiu. Din romanul istoric autorul selectează pe o clasificare tipologică a romanului istoric."descoperire sigură a deceniului opt . lui Paul Anghel". Paul Constant. al craioveanului Marian Barbu.. I. trebuie spus că. iar pe de alta. Radu Ţeposu nu vorbeşte despre roman istoric în nici un moment al comentariului. Mitologia derizoriului . evenimente cruciale din viaţa poporului român. cărturari. o selecţie mai amplă în prefaţa lucrării care vorbeşte despre "polifonia" romanului contemporan şi implicit a romanului românesc: selecţia surprinde "romane-document" . Uricaru) au spart clişeele exploziv cronologice". sub titlul Istoria ca text şi pretext. propusă de Dumitru Micu. plasat de autor în diferite casete: Textualiştii. după expresia autorului. Nicoară Potcoavă sub titlul Reverberaţia documentului. Ion Aramă. de altfel. Al. vizionar: Nicolae Tăutu. care se apleacă asupra "deceniului literar nouă". Vasile Andru etc. şi Ioan Groşan (cu proză scurtă). "romanele celor doi (Anghel.D. "pe criteriul valoric" şi că încearcă să clasifice romanele analizate în funcţie de genul proxim. 1977.. o întâlnim la Cezar Petrescu. Romanul istoric românesc 13 . Săptămâna nebunilor. Aceastei prezentări a romanului istoric după război i se poate reproşa ruperea rădăcinilor cu tradiţia genului pe de o parte. Dana Dumitriu. Radu Theodoru. Mircea Nedelciu (şi romanul său din 1984. Cartea milionarului. Corneliu Leu. ci sugerează elementele de recuzită care ar putea trimite la un Metamorfozele naraț iunii literare.Barbu propune şi în această categorie "câteva nume care s-au impus cu autoritate": Paul Anghel. Zmeura de câmpie). Elvira Bogdan etc.opuse drumului spre fabulos şi mit" pe care se află şi romanul istoric.

Războiul ca textuare a evenimentelor.parabola". abordând scriitori "aflaţi în amurgul vieţii lor spirituale": doi maeştri din vechea gardă interbelică. Romanul istoric românesc . "o întreprindere vastă şi costisitoare abandonată.II)". după părerea autorului.. mai toţi caută în istorie o filozofie a existenţei. Din această perspectivă. 1952) şi Camil Petrescu. Ştefan Agopian "scormoneşte pătimaş în cronici şi hrisoave.. de prevăzut că un romancier de factură proustiană va scrie într-o zi un roman istoric obiectiv despre o epocă întinsă pe 30 de ani. decât o naraţiune cu o tipologie diferenţiată într-un cadru istoric". în contextul literaturii europene moderne: "istoria nu-i decât un punct de pornire pentru naraţiuni.1. după tipul de sensibilitate". "elementul esenţial este altul . azi. având ca personaje oameni de litere şi oameni politici bine cunoscuţi"(. Particularităț i ș i forme gen de roman: în Zmeura de câmpie "tema istoriei şi a războiului nu există. Dana Dimitriu (Prinţul Ghica) plasată cu întreprinderea ei istorică.). grupate pe cât posibil. Conştiinţa ironică "a bibliotecii" din care se hrăneşte textul. în formula adusă la strălucire de romantici. Schimbând criteriul de structurare a volumului. adevărata istorie nu e prin urmare avalanşa de întâmplări crude şi amare care buimăcesc personajele. sub semnul "istoriei ca obiect de reflecţie". Volumul al II-lea nu are o organizare tematică ci monografică. care face din romanul istoric o parabolă şi o cercetare spirituală". Eugen Simion nu pierde din vedere şi faptul că "prozatoarea intervine în text pentru a-şi justifica procedeele (într-un loc în vol. ea fiind redusă la câteva rememorări disparate. Istoria reală. Prozatori. aproape imposibil. toate romanele în texte şi acestea de tip autoreflexiv. "farsele istorice". prezintă "un număr de autori şi opere contemporane. Cealaltă observaţie care interesează pentru perspectiva românească asupra romanului istoric contemporan este referitoare la formula narativă: "Rari sunt cei care mai fac. angrenându-le în vârtejul unei apocalipse groteşti... "puse într-o cronologie critică personală". şi o formă de textualizare a istoriei. Volumul I al studiului lui Eugen Simion Scriitori români de azi (1974). o cale indirectă. printre cele mai bine scrise la noi pe o temă istorică". Volumul al IV-lea (1989).. Romanul istoric românesc.. un substanţial roman de moravuri. pe care o pune în pagină. E limpede însă că autorul vede cu alţi ochi erudiţia fantastă. în fapt.".. selectează din Momentul '60 Addenda o autoare care are şi un roman istoric.). pentru care "era greu. "pretexte epice".. fiindcă aceasta n-are decât rolul de recuzită alegorică.) Un om între oameni.. fiind reprezentat de ansamblul operei (până în 1975). Caracterizând tipul de roman.. apreciind că "ierarhiile privitoare la literatura contemporană sunt provizorii". 14 Metamorfozele naraț iunii literare. roman istoric pur. Sadoveanu "care după 1944 a scris o singură carte remarcabilă (Nicoară Potcoavă.. Apreciind că "multe din mijloacele prozei tradiţionale reintră în roman. alegând pentru aceasta. un scriitor ca Eugen Uricaru este plasat sub semnul Echinoxului: "Grupul Echinox. Ceea ce interesează în acest caz nu este aprecierea statutului romanesc al Principelui ci definirea romanului "parabolic". transformă. în primul rând cronica evenimentelor exterioare". criticul este categoric "Prinţul Ghica este.. biografie mai degrabă a unei epoci. Cea mai răspândită e parabola". Principele este socotit a nu fi "o simplă operă de reconstituire istorică"(. "jocul cu textul". metaficţiuni. Eugen Barbu se află în capitolul "Romanul pitoresc şi baroc". ci forma supremă şi paradoxală a destinului: acesta face cartea în care personajele cred că fac istoria". după ce recuperează din urmă nume din "momentul 45-47". o recuperare a ei în "discurs". eşuată". cu înţelesuri amare (...

Romanul istoric românesc.. Comoara logofătului ("cu ruini.) ca "roman istoric este serios şi profund". Frigul verii. propusă de Umberto Eco (la care ne-am referit deja). Romanul istoric românesc 15 ."." În aceste "istorii" ale literaturii contemporane.. În acelaşi timp autorul vede perimat modelul pe care această generaţie l-a cultivat "căci este un vis deja pierdut. parodie". în timp ce Ov. reciclarea miturilor. detronarea de fapt a romanului politic care în anii '70 şi începutul anilor '80 domina proza românească". "unind şi înnoind cele două modele pe care le cunoaşte literatura română: modelul mitic Sadoveanu şi modelul Camil Petrescu bazat pe concretul istoriei. amestec de jurnal şi ficţiune. Sala de aşteptare (. " Ficţiune în ficţiune. mai ales dacă se scrie istoria literară dinspre aşteptările şi modelele contemporane înapoi spre alt univers care a generat opera după alte orizonturi de aşteptare. autoreferenţialitate.. Crohmălniceanu la capitolul Eposul al Literaturii române între cele două războaie mondiale (1972). pentru care "proză înseamnă textualism. cum ne-am fi aşteptat". roman oniric. (. fără Metamorfozele naraț iunii literare. este "un roman complex de analiză". Eugen Simion se opreşte la Mircea Nedelciu şi Zmeura de câmpie. într-un roman pe "tema culpabilităţii şi inocenţei în istorie. Pe lângă povestiri istorice autorul este prezent cu un roman din 1922. care în locul unui "roman de reconstituire a istoriei.. uneori prin simple tăieturi din cronice. Cu acest punct de vedere panorama romanului istoric. îi acordă exact trei rânduri şi jumătate. cultivarea fantasticului modern. de azi. autorul mai este caracterizat de aprecierea că "semănătorismul scriitorului nu e rural ci paseist. din perspectiva raportării creaţiei literare la factorul timp). caiet de regie. scoborât direct din romanele istorice ale domnului Sadoveanu. în care înregistrează şi comentează naşterea şi manifestarea "generaţiei '80". ironie. Pentru a putea aprecia modelul. asupra destinului acestei generaţii. pentru a conchide că "ambiţia romanului este mare şi construcţia lui este prea sofisticată pentru a-şi putea impune tema şi tipologia".Iorga.S.. apropiat ca tehnică romanescă de generaţia '80 (născut 1945) şi al cărui roman este considerat de critic "primul roman integral postmodern publicat la noi". (pe care multe voci autorizate nici nu le consideră posibile. Particularităț i ș i forme Ceea ce ne interesează este că romanul Rug şi flacără (1977) este văzut ca deschizând "un ciclu epic". Sub presiunea aceleaşi teme este văzut şi romanul lui Alexandru Vlad. şi acelea un portret fizic. Asupra subiectului Eugen Simion va reveni în 1996. După ce acordă "Momentului '80" un întreg capitol teoretic. extrase din scrisori istorice. hanuri" şi probabil Costache Conachi). reportaj. Eugen Simion evocă o posibilă clasificare a modalităţii de povestire (de evocare a trecutului. jurnal. cu alte cuvinte la momentul în care romanul istoric românesc întâlneşte jocurile textului postmodern. tratată de prozatorii generaţiei '60". Ultimul autor la care se opreşte Eugen Simion cu observaţia că este şi un roman istoric.. răspunzând unei întrebări din anchetele publicate de Caietele critice..1. autoreflexivitate. Asta nu înseamnă că o serie de scriitori care la un moment dat a reprezentat o "valoare" citabilă nu poate suferi schimbări esenţiale de receptare în timp. este Sala de aşteptare a lui Bedros Horasangian. Când Eugen Lovinescu scrie Evoluţia prozei literare numele lui Eugen Boureanu prilejuieşte o fişă de autor şi o bibliografie (e drept pe o jumătate de pagină) în care pe lângă apartenenţa la "semănătorismul moldovenesc" şi recomandarea lui N. ajunge aproape la zi. roman parabolic".. legat de ideea a ceea ce ar trebui să fie romanul istoric la un moment dat. s-au făcut în mod inevitabil ierarhizări care plasează discuţia la nivelul concret al epocii.) cu mai puţină invenţie. apreciind mozaicul de tipuri de discurs care generează textul: "epistolar.

dacă moartea autorului nu le-ar fi pus înţeleaptă. din raţiuni de definire a domeniului. şi o mai coboară o dată cu "deşi": "Deşi fără adâncime portretistică Păcatele sulgerului e o bună naraţiune cu o foarte studiată analiză a condiţiilor agrare ale epocii (sec. după romanul mai vechi Cu paloşul (1905). Altă dată Călinescu este mai incisiv când trebuie să pună în balanţă "valori":articolul C. iar pe de altă parte pentru că I se pare că "posedă în cel mai înalt grad invenţia nuvelistică .chiar dacă e la mijloc numai alegerea unor anecdote auzite." (şi aceste observaţii apar în condiţiile în care atitudinea lui Lovinescu este cunoscută: "disproporţia interesului faţă de trecut în comparaţie cu lipsa de preocupare faţă de prezent în învăţarea literaturii"). 16 Metamorfozele naraț iunii literare. cu scene din epoca fanariotă. cu acest "chiar dacă". sulgerul e tipul ciocoiului. deşi ea are în privinţa prozei istorice glosaţi şi în final autorii prin receptarea lor critică.XVIII). De altfel în Consideraţii generale. evocă prin culoare timpuri şi prin implicaţiile biografice sentimente. apărut la Iaşi." De fapt. În afară de această epică pură.. Particularităț i ș i forme vreo trimitere concretă la romanele (proza) istorică. G. pe de o parte pentru că evocarea lui îI dă "plăcerea" unei genealogii boiereşti ("marea familie a Rosetteştilor"). Deşi în strânsă legătură cu teoriile istoricului asupra formaţiei marii proprietăţi.Stere (1865-1936) este de aşi fi romanţat memoriile în cele opt volume ale pretinsului roman "În preajma revoluţiei".Amintiri. În aceeaşi situaţie se află unul din puţinii autori de romane istorice. a căror "bază de date" se răsfrânge şi asupra prozei de ficţiune istorică. în special. apreciind că "proza românească se îndreaptă tot mai mult în anii de după război către construcţiile epice masive".." Aici Călinescu se întâlneşte cu Lovinescu care considera că ultimele trei volume ale ciclului "pot fi înlăturate nu numai fără pierdere. ne-a dat şi romanul Păcatele sulgerului (1912). construcţia lui purcede din linia Ciocoilor şi al lui Tănase Scatiu: răpitor al moşiilor răzăşăşti. Radu Rosetti (1853-1920). scriitorul a mai publicat . continuată şi în alte două volume de Poveşti moldoveneşti (1920-1921). Romanul istoric românesc . acest roman ne interesează prin evocarea mediului unui sat trotuşan din veacul al XVIII-lea.. capăt. atent ca istoric la amănuntele epocii dinainte şi de după 1848). reprezentând deci o atitudine. Radu Rosetti (în capitolul Anexă la Sămănătorismul moldovean. Istoria lui Călinescu (1941) nu-l înregistrează în nici un fel.1." Entuziasmul este pierdut treptat de critic: "Radu Rosetti a încercat şi un lung roman eroic Cu paloşul. Să reamintim de asemenea că autorul introdusese. care s-ar mai fi revărsat în cine ştie câte alte volume.. Crohmălniceanu. selectaţi de Lovinescu în Istoria literaturii române contemporane. care.. este mai curând cunoscut prin excelenţa memoriilor sale (vol..Călinescu... o teorie a romanului istoric (în capitolul Sadoveanu) şi o alta a biografiei romanţate care include şi sfera istoricului (capitolul Cezar Petrescu). ci şi cu mare câştig". nu găseşte nici un autor de roman istoric şi nici un personaj din romanul istoric "citabil" (în epoca lui Sadoveanu)." Criticul simţise nevoia să coboare lauda..Stere anticipează observaţiile privind virtuţile şi limitele biografiei romanţate: "Greşeala capitală a lui C. aşa cum vom vedea din secolul al XIX-lea şi începuturile celui de-al XX-lea îi acordă spaţiu de o pagină lui Radu Rosetti.) 2. Literatura memorialistică: (. Radu Rosetti): "De mult mai mare importanţă este activitatea literară şi memorialistică a istoricului Radu Rosetti. a cărui istorie literară pierde puţini autori de romane istorice.. Romanul istoric românesc. 1920.

într-un capitol intitulat Realismul dur. Metamorfozele naraț iunii literare. Cităm pentru interesul părerii autorului în receptarea operei. clasificarea propusă are o zonă mare de interferenţe: "Eugen Barbu nu poate fi alăturat nici uneia din aceste direcţii. în tiparul unui bildungsroman). nu-şi găsesc nici ele locul: 1948 . numeşte Liviu Leonte acest mod de "compartimentare care se adaugă criteriului generaţiilor.1. Felix Aderca nu-şi contrazice de fel ţinuta interbelică (capitolul de tratare Analiza psihologică) în sensul că două biografii romanţate în imaginea romanului istoric.o carte de mari dimensiuni. azi uitată. Principele este cartea altei lumi decât cea în care trăieşte autorul. reconstituire scrupuloasă a unei epoci în care autorul se delimitează şi prin limbaj". problemele legate de istorie. La jumătatea distanţei între carte de istorie (are spre final punerea în relaţie a căderii Revoluţiei franceze de la 1789 cu starea de spirit şi tensiunile politice de pe malurile Dâmboviţei). Romanul istoric românesc 17 . Sensul acestei "vizionări" a prezenţei romanului istoric în diverse istorii literare a fost obţinerea unei imagini de ansamblu asupra criteriilor de compartimentare a istoriei literaturii române (reieşind că într-o tratare monografică. nedisociind adesea formule romaneşti evident diferite:" Familii de spirite". care în proiectul său de istorie literară îI acorda spaţii sub titlul "proliferarea expresionismului epic" (superior celui atribuit pare-se lui Rebreanu). interferenţele cu fantasticul pe care le cunoaşte şi romanul istoric. breviar gastronomic. al promoţiilor": "Sunt trăsături ce permit discutarea lui Eugen Barbu.Magellan. Poate ar trebui să vedem romanul istoric românesc sub zodia interferenţelor: interferenţele cu politicul şi cu parabolicul au fost deja semnalate. Galerii de revoluţionari de frunte. Particularităț i ș i forme Roman memorialistic acesta pare genul cel mai propriu basarabenilor . (1200 pagini). ca în cazul lui Rebreanu în Literatura română între cele două războaie mondiale a lui Ov. Inexact. societăţi secrete. şi meditaţie asupra urcărilor şi căderilor istoriei. "Criticii fals au socotit că eu sunt un scriitor al lumilor fantastice. deşi. propune un punct de vedere şi asupra romanului istoric: "Se adaugă. fiindcă oricum l-am privi. bineînţeles. poate deveni şi el inoperant. Celălalt a fost folosit de Camil Petrescu. un roman "istoric" Crăişorul. şi mai ales aprecierea lui Ion Negoiţescu.1948) figurează la Călinescu cu o singură nuvelă cinegetică Lupii. iar la Crohmălniceanu cu Revoluţia (1943) .S. prin biografia materialului s-ar apropia mai mult de Camil Petrescu. Liviu Leonte cade de acord că de fapt. oglindind conştiinţa vechimii neamului în teritoriile care vor fi rusificate (un roman social şi politic. Dumitru Radu Popescu şi Fănuş Neagu în capitolul prozei baroce". în regie proprie. care se ocupă de "cei vechi" care se împuţinau sau se ruinau (referirea la boierimea de ţară. iar prin situarea în epocă a povestitorului ar ţine de prima modalitate". publicată într-un tiraj restrâns la Socec. uneltiri francmasonice. un fragment dintr-unul din interviuri cu Ştefan Bănulescu (aprilie 1997.numai volumul I. execuţii. dezbateri publice. nu-şi găseşte locul (are alocate cinci rânduri). prin Iorgu Răutu -tatăl lui Vania) poate fi socotit roman istoric. Iaşi). scriitorul transpunându-se în trecut şi vorbind ca un contemporan al evenimentelor.Crohmălniceanu. autorul conştient de întrebarea dacă Principele este sau nu roman istoric. Pentru reînvierea trecutului două sunt modurile majore în literatura noastră actuală. 1957 .Amiralul oceanului Cristofor Columb. Unul aparţine lui Sadoveanu şi se bazează pe sugestie. Pentru a-şi argumenta opţiunea. Reversul situaţiei ar fi că Dinu Nicodin (Nicolae Ioanidi m. Pe acelaşi principiu. Criteriul "atmosferei romaneşti". Romanul istoric românesc.

este oficiată de Paşadia.. temporale şi onirice). asupra căruia autorul proiectează lumina continuă a orei eterne în istorie. Aceeaşi atmosferă de spaţiu geografic fabulos. în timp. Orchidee înăbuşite de purpura soarelui-răsare. generând o stare de euforie narativă. Particularităț i ș i forme Lumea asta este foarte realistă.." Evident. în Cartea de la Metopolis. îmbrăcând biografii banale în destine fastuoase. care a cunoscut mărirea şi apoi decăderea unui spirit tradiţional cu forme golite. naraţiune numai în planul secund istoric". maestru.. o construcţie care sugerează mereu posibilitatea utopiei perfecţiunii.de plumburi eterice a complicităţii! . ci metoda de lucru: să ne reamintim de lectura simbolică pe care o practică Vasile Lovinescu asupra Crailor de Curtea-Veche.monede vechi colecţionate) care seduc prin simbolistica mitică care se goleşte sub ochii noştri de sens (ajungând de la ritual la spectacol de măscărici).lumea din Cezara cu cea din Pastramă trufanda"." Deosebirea ar fi dată de registrul metaficţiunii. preocupat de simbolistică şi heraldică. pentru marcarea raportului istorieficţiune. utopia şi se colorează în fantastic. cu povestiri care născocesc simbolic. dar care se practică în genere asupra textelor literar istorice. Balcanism rafinat.1. mocnindu-şi parfumele. există acea realitate abject înnobilată. de sens. Problema pe care o ridică explorarea unor astfel de "texte" nu mai este apartenenţa generică (toţi criticii citaţi sunt unanimi în a nu considera Principele sau Săptămâna nebunilor romane istorice sau în orice caz nu la modul esenţial). este că el defineşte.în care timp cei doi cavaleri nu îmbătrânesc (prin hagialâcuri succesive spaţiale. Romanul istoric românesc. Pirgu): enclava istorică . în egală măsură.. În Mateiu caragiale se împreună în sfârşit . a vieţii spirituale româneşti. câtă este la Bănulescu este construită ca enclavă care îmbracă ca formă parabola. pe care îl definim cu o secvenţă din comentariul în oximoron al lui Ion Negoiţescu asupra Crailor de Curtea-Veche: ". adecvată sub un anume aspect spiritului operei şi autorului ei. istoria. o critică a surselor (operată de Al. transformă cartea într-un poem al metamorfozei: trecerea dincolo de formă (podul) din vis care are ca păzitor şi călăuză bufonul. E o memorie istorică a societăţii româneşti. crimei şi lâncezirii prospere. pe care Vasile Lovinescu o construieşte. evocat în incipit. în care ar deveni vecinul Crailor de Curtea-Veche. "tulburele farmec crepuscular".Barbu. construind în structura de adâncime (un ritual iniţiatic. legând ezoterismul hindus de Ordinul de Malta. Motivul opririi noastre în acest spaţiu eclectic.al doilea hagialâc . dar şi colorând oriental şi pitoresc. Arhitectura. "balcanic" lumea. un spaţiu de tip bizantin. pe care o numim balcanism. cu grijă întreţinut prin veacurile depravării. într-o Cantacuzină dintre ape (acest spaţiu care apropie de Macondo romanului sud-american) îl aşează pe optzecistul Tudor Dumitru Savu şi romanul său De-a lungul fluviului aproape de acelaşi tipar. Romanul istoric românesc .Crohmălniceanu asupra textului matein) care să exploateze efectele textului. labirint bizantin. Grile de lectură multiple pentru acest tip de texte eclectice ca formulă: o critică stilistică (operată de Ov.S. 18 Metamorfozele naraț iunii literare. pâlpâindu-şi jăraticul unanim şi ucigător. de-a lungul secolului al XVIII-lea (de la asfinţitul Regelui Soare până la Revoluţia franceză) . spiritual. un mod de construcţie rafinată a sensurilor prin coduri succesive (din care unul poate fi istoria...Paleologu şi Cioculescu asupra Crailor) care se practică de obicei la întâlnirea cu proza "istoric-barocă" a lui E...

este identificabilă în numeroase romane istorice propriu zise). arhitectura simbolică a societăţii secrete (fraţii în negru. Romanul istoric românesc 19 .. investigaţii de temr şi motive sugerând "lucrarea interioară. Urmărind cronologia romanului istoric românesc. O hermeneutică sadoveniană.un principiu cheie al romanului istoric preconizat de Lukács". face parte din structura de suprafaţă a cărţii: "moartea fiind etapa indispensabilă prin care trebuie să treacă Materia primă" pentru a transcede. Adevărul retorului Lucaci. dar au prevăzută apartenenţa generică . În realitatea construcţiei sadoveniene. În prefaţa la Romanul istoric al lui G. ca ucenicul şi maestrul.Lukács.. putem vedea că multe titluri trimit la modelul exemplum. permit şi identificarea jocurilor naratologice care schimbă registrele şi "pun în abis" procedeele în textele cu evidente registre autoreflexive (deşi scrierea cărţii. creanga de salcâm).Tertulian recomandă să "ne îndreptăm privirile spre câteva din marile romane istorice ale literaturii române.Pop Florantin. Radu al III-lea cel Frumos. 1978 Radu Boureanu. I.Stoenescu Aron Vodă cel Cumplit (ca să ne referim numai la secolul al XIX-lea. Rug şi flacără. şi cititori de planuri sugerate. care caută măştile autorului ("Morga lui Mateiu constituie o mască a unei colcăiri de experienţe dubioase şi de aranjamente inavuabile"). Revista Luceafărul a găzduit începând cu 1995 studiile lui Radu Cernătescu care propun: Sadoveanu şi Kabbala. spre a fi sigur că finalitatea traducerii şi recomandării studiului e evidentă.Dar şi mai încoace: 1977 . Th.M. Frumosul Metamorfozele naraț iunii literare. Faţă de acest tip de grilă de lectură.Mihail Diaconescu.D. în momente cruciale.1. Labirinturile romanului istoric sadovenian exploatate prin instrumentele criticii mitic-arhetipale au prilejuit naşterea unor lecturi critice productive. dintr-un "unghi mysteriografic".. Despre aceeaşi abordare a romanului istoric (raportarea la model) a fost vorba şi în confruntarea cu romanul politic şi romanul parabolic şi poate fi în întâlnirea cu modelul biografiei romanţate. În acelaşi sens este comentată metoda de creaţie (pornind de la titlu) din Un om între oameni. însă. tocmai în sensul definit de Lukács". Horea. legenda asasinării lui Hiram.toate menite să pună la îndemâna cititorului avizat un aparat de lectură. ale cărei principii le-am enumerat deja. N. În romanul lui E. ai aventurosului de tip cavaleresc şi ai reconstituirii istoriei. Romanul istoric românesc. Este suficient să observăm că în Fraţii Jderi figura lui Ştefan cel Mare umple cu prezenţa ei dominatoare întregul spaţiu literar al trilogiei lui Sadoveanu dar nu este mai puţin evident că ascena principală e ocupată de familia Jderilor.. Aventurile lui Ionuţ i se par "împletirea perpetuă a destinelor individuale cu soarta marilor acţiuni istorice .. Avram Iancu. care permit selectarea cititorilor sadovenieni: cititori de suprafaţă. ca de pildă Fraţii Jderi de Mihail Sadoveanu sau Un om între oameni de Camil Petrescu". Particularităț i ș i forme Psihocritica este şi ea exploatabilă şi în cazul romanului istoric în tipar autobiografic. N. cum ar fi conformitatea faţă de modele (chiar definind romanul istoric te raportezi la un model).. ea constituindu-se ca o nebenfigur (figură laterală).Uricaru. ca temă. alte orientări sunt mai apropiate de pământ. ca să "putem descoperi fără greutate că tezele teoretice ale lui Lukács îşi găsesc o deplină acoperire. vizând refacerea edificiului interior.. figura domnitorului apare ca o prezenţă directă în mod intermitent. Romanele "cu istorie" şi "despre istorie" din deceniul opt.roman istoric . o eliberare a fiinţei prin deschiderea ei spre alte orizonturi. Ştefan cel Mare nu se prea află în al doilea plan. care să pună în evidenţă opţiunile şi etapele ascensiunii masonice sadoveniene. De la Melancolia lui Dürer la Magul lui Eminescu. Despre Sadoveanu aşa cum n-a fost . ca în tiparul scottian de care vorbeşte Lukács.Popescu.

1995. de bună seamă. îl plasează în eternitate. Corbea. Este un aliment al curiozităţii brute. romanele cu haiduci ale lui N.Popescu. 1971. 1892. care. poveste vitejească. Dumitru Almaş. Şerban Cioculescu. Rosetti. Dozarea ficţiunii cu adevărul stârneşte totdeauna îndoiala cunoscătorului istoricităţii autentice şi confuzia în minţile neinformate. este formula care rezumă cel mai pregnant punctul de vedere al geniului popular faţă de istorie. care aduce în spaţiul romanescului literatura cu haiduci (a se vedea aşezările romanului românesc din secolul al XIX-lea). concentrându-se asupra propriilor lor tradiţii. Cu paloşul. dimpotrivă o sabotează şi o devalorizează. Particularităț i ș i forme Principe Cercel. Adevărul este că distanţa între biografia romanţată declarată şi romanul istoric (în tiparul ei) ţine de măiestria autorului: Neculai Milescu Spătarul al lui Dumitru Almaş (1954) construită arhaizant cu un povestitor omniscient în acelaşi registru lingvistic cu personajele. ca în cazul lui Ştefan al lui Sadoveanu. Romanul istoric românesc. nu este Viaţa spătarului Milescu (1942) a lui Radu Boureanu. Un alt model de interferenţă a romanului istoric românesc este folclorul. iar nu al 20 Metamorfozele naraț iunii literare. în imaginile unei meditaţii asupra istoriei (în acelaşi registru în care îl plasase pe Domnitorul Petre Cercel ca figură renascentistă în dialog imaginar iluştrii săi contemporani). Paul Constant. Din această viziune se naşte cultivarea unor toposuri. "nu vom face acum procesul vieţilor romanţate.. purceasă dintr-un respect tradiţional al forţelor trecutului".. biografia sadoveniană. şi-l găseşte rămas în stare embrionară. Să ilustrăm cu modelele pe care şi le aminteşte în Anii de ucenicie. Th. unor proiecţii asupra personalităţii istorice. Eusebiu Camilar. nesemnificativul şi iluzoriul "Apa trece. El suferă de un viţiu iniţial. ş. după ce urmăreşte evoluţia acestui gen de la Filimon la Rebreanu.N. Patimile Sfântului Tommaso d'Aquino. care nu scapă nimănui. nu este numai o "monografie romanţată" ci alunecă în mit şi fabulos". a mai fost invederată.Stoenescu . 1937. Hibriditatea genului.D. Istorie oroginală. prin evidenţa sa. Romanul istoric românesc . solidaritatea cu liturghia cosmică (de la Thracia dionisiacă la Grecia orphică)". romanul oferă satisfacţie estetică numai în subsidiar şi întâmplător.1. 1957. criticul se reîntoarce la atitudinea faţă de roman din secolul al XIX-lea arătând că. legendarul. În analiza pe care o face Romanului românesc 1933.. pietrele rămân". În orizontul spiritual care a propriu folclorului. Haiducii. Istorie adevărată. care sunt reactualizate chiar din titlu (din epoca "marilor clasici până azi"!). printr-un compromis între romanul istoric şi monografia ştiinţifică: formula însăşi a vieţii romanţate". Retrăgându-se în ei înşişi. Mircea Eliade. Valea hoţilor. găseşte mai multe cauze sau piedici ale reuşitei epice depline.. în memoria colectivă scoţându-l din istorie. între care "O anume sentimentalitate conservatoare. Documentaţia covârşită de intenţia apologetică încearcă să se încadreze epic.Mihai Stoenescu. vorbind despre Destinul culturii româneşti. aduce în discuţie raportul folclor-istorie: "Folclorul nu ţine seama de istorie. Citându-l pe Şerban Cioculescu.. Fraţii Buzeşti. Părându-i-se că poezia şi dramaturgia pierd teren în faţa romanului.. istoria echivalează cu efemerul. Cealaltă faţă a influenţei şi interferenţelor folclorice este haiducul ca personaj şi romanele cu haiduci ca gen cu care dialoghează şi azi romanul istoric românesc. care înclină către parabolă existenţială. Sadoveanu. "prin esenţa sa. Nici Viaţa lui Ştefan cel Mare.Drăguşin Haiducul. românii au păstrat o viziune arhaic-creştină asupra naturii.a. Alex.

Romanul istoric românesc 21 . numărul care prezintă lucrările Congresului scriitorilor RPR. romane istorice.E.constituie axa unică a operei". şi "fiindcă am ajuns să vorbim de cărţile lui Mihail Sadoveanu." Mai interesant este modul de metamorfozare pe care-l practică finalul bilanţului: Ce furtună în gândul şi-n sentimentele oamenilor! Ce uragan în viaţa a milioane de fiinţe umane care constituie poporul! Acolo sunt rădăcinile mesajului transmis de proza noastră".Galan. îndrăznim să apreciem datele. gotice. negre. Genul pătrunde la noi prin literatura de mistere şi haiduci. drept urmare consultăm Revue Roumaine. sub semnul "victoriei realismului în proza noastră". Cronică de familie "scrisă de autorul acestui raport: această mare temă .analiza şi condamnarea vechii societăţi . Particularităț i ș i forme gustului rafinat sau al îmbogăţirii spirituale. ca imaginea unei acţiuni concertate de "culturalizare" a cititorilor noi. Dintre cărţile citate pentru contribuţia la "condamnarea vechii societăţi". M. al XIX-lea.. ca să se înalţe la înălţimea epocii eroice. Un om între oameni. ţin să precizez că. Romanul istoric românesc. în care avem două texte edificatoare: Raportul lui Petru Dumitriu asupra prozei şi Discursul de închidere al lui Mihail Sadoveanu. Marino citează. oferă perspectiva a zece ani de proză. din 18-23 iunie 1956.. Trimiterea către sursa istorică este reiterată: "Mesajul prozei noastre emană din experienţa istorică a poporului român.. neorientat. de aventuri. Cioculescu va defini acele romane: "o serie de colecţii care trivializează gustul public: romane de aventuri politiste. cu prelungiri până în zilele noastre"...istorie a lungilor suferinţe şi a triumfului final al vitalităţii acestui popor. preşedintele Uniunii Scriitorilor. fiind încurajată ca element de "educaţie a maselor". cât şi după al II-lea război mondial. şi-l vedem producând după zece ani de maturizare o operă masivă. când romanul foileton permite larga difuzare şi popularizare a textelor în împletire cu romanul de mistere.. un roman istoric semnat V. în absenţa unei informaţii globale... Luându-şi măsura de a menţiona că nu se referă la acele romane "care concură la educarea gustului public"." Recunoaştem aici paraliteratura (literatura de masă. susţinut de Petru Dumitriu (membru în Biroul Uniunii Scriitorilor). cel mai vast roman istoric al literaturii noastre. Zorii robilor (referitor la 1907). robinsonade. prin zona perspectivei. experienţă care a fost în acelaşi timp tragică şi victorioasă . literatura populară "care destinde şi întreţine dispoziţia"). Metamorfozele naraț iunii literare. Numărul mare al romanelor istorice ar putea fi explicat prin creşterea numerică generală a lucrului scris şi totuşi. Criteriul mijlociu caută în roman fapte şi senzaţii tari şi.. în timp ce 1946-1990 ar oferi 147 de titluri.Sadoveanu şi-a continuat admirabila şi armonioasa creaţie. Aprecierea de ansamblu asupra lui Sadoveanu: "evoluţie exemplară". pornind din secolul istoriei. când producţia de roman istoric (cu toate zonele de interferenţă prezentate) este foarte mare. "poporul însuşi".. aşa cum vom vedea. cât şi cel de tip biografie romanţată. în această definire de domenii. se dirijează în sensul propriu. propria părere a lui Scott: "Scriu pentru distracţia generală (general amusament)" În acest punct ajung atât romanele cu haiduci cu care interpretează romanul istoric. romane senzaţionale în fascicole.1. propunem statistica următoare. mai amplu ca Fraţii Jderi sau ca Zodia Cancerului". Raportul asupra dezvoltării prozei. al ignoranţei". definită de Adrian Marino ca "acoperind într-o zonă inferioară a literaturii. făcută pe cronologia anexată lucrării: între 1900 şi 1944 aproximativ 20 de romane istorice (în 44 de ani). poliţiste. Camil Petrescu "care părea să-şi fi spus ultimul său cuvânt. criminale. Spre edificare.

Ion Pop Floranţiu. expozeu la Simpozionul Rezistenţa prin literatură în ţările Europei de Est.D. 1821: Tudor Băran. Paris. Călugărenii (Vulturul I-IV)." În legătură cu romanul Noaptea împăratului (1979).Noaptea împăratului. Dumbrava Roşie. atitudini. Luminile zeiţei Bendis. Particularităț i ș i forme Mesajul sadovenian nu face decât să întărească ideea "rolului educativ al literaturii" şi al misterului avalanşei de evocări istorice. Pandurul. N. Crăişorul (Horea). Radu Ciobanu. Umbra lui Horea. Judecata. Romanul istoric românesc . Vreme în schimbare. Creanga de aur. printr-o rafinare intelectualizată şi sincronică a mijloacelor). Radu Selejan.Prinţul Ghica sau ale generaţiei '70-'80 . Sensul acestui demers este dat explicit: "Deplasarea frustrării a deplasat şi conotaţiile psihologice ale cuvintelor. cu Cele 11 moduri de contracarare a vigilenţei cenzurii. Îl cităm aici pe un reprezentant al acestei opţiuni. Ileana Vulpescu. Vornicul Boldur. scrisul printre rânduri. Mihail Diaconescu. Cavalerii. în acest refugiu parabolic al istoriei. epoca lui Mircea cel Bătrân: Dan Ioan. Un 22 Metamorfozele naraț iunii literare. Un dac la Roma. Vara şi iarna. ale punerii la adăpost a sufletului. Al doilea motiv al funcţionării romanului istoric este explicat de forma parabolică spre care tinde: imagini ale regresiunii. Taina cavalerilor. Titus Popovici. Horea. Curier secret. Horea.Sadoveanu.Muşat. care cad din ce în ce mai jos spre vulgarizare extremă. Petru Rezuş. Ion Dumitru Denciu. procedee experimentale". Fraţii Jderi. M. folosirea de procedee esopice. Ioan Dan. Călătoria spre zei. Înainte de a ne despărţi de prezentarea generală s-ar impune şi o privire asupra epicilor celor mai exploatate de romanul istoric românesc: epoca dacică: Ion Topolog. Mihail Calmâcu. Cifra 11 se referă la numărul de cărţi publicate de autor până în 1989: "Cele 11 procedee încep de la palierul lexical-semantic.. Nicolae Crişan. Dan Mutaşcu.. sintagma enigmatică. Coroana lui Burebista. Represiunea lexicală a creat refulări specifice: "De altfel genul istoric ne-a servit nouă scriitorilor lejere pretexte. Mircea Alexandrescu. Roata fără sfârşit. este mai mult vorba de autocunoaştere. Roata. 1991. epoca lui Ştefan cel Mare: Dumitru Almaş. 1784. revolta lui Horia.1. Liviu Rebreanu. precum alegoria şi parabola sau deghizările spaţio-temporale. şi în fine. Rug pentru eternitate. trimiteri la prezent. Sărută pământul acesta. Bătălia de la Călugăreni. de coborâre în sine mai mult decât în Istorie spre a căuta sensuri. Gheorghe Vornicu. foloseau pe alocuri deghizarea romantică. Extras din cea mai glorioasă epocă a vieţii lui M. Din vremuri de mărire. Romanul istoric românesc. continuă cu observarea unor strategii de construcţie şi de exprimare. Cămaşa de mire. alteori vocea auctorială era directă".Viteazul. torna. Vasile Andru spune că este în acelaşi timp "un demers contestatar şi unul cognitiv. Torna. Oana. Mihail Gaşpar. Mihail Sadoveanu. Petru Vintilă. Iarna lupilor. ale meditaţiei despre istorie în rama istoriei (ceea ce se va întâmpla cu texte ale generaţiei '60 . Rex Daciae. ce se întâmplă acolo nu mai poate fi numit roman istoric. Vasile Andru. Ion Lotreanu. Războieni. fratre. Cloşca şi Crişan: I.D. În fond. epoca lui Mihai Viteazul: Dumitru Almaş. 1848-1859: Camil Petrescu. Eugen Uricaru. Fraţii Buzeşti. Voievozi fără morminte. Juneţea lui Mihai Bravul.Popescu. până la povestirile mimând istoria şi exaltând prezentul din cărţile pentru şcolari (a se vedea Colecţia de povestiri istorice ale lui Dumitru Almaş) dar. Bogdan Stihu. Tudor Popescu. Acvila şi leul. Cavalerii ordinului Basarab. Bucura Dumbravă.

dată fiind contemporaneitatea autorilor cu evenimentele narate. Un om în furtună. Viorel Ştirbu.1. Eugen Burada. cetate. Eugen Uricaru. Mirii cei trişti. de la anii 6972.generaţia '80 şi enclavele sale istorice). evocate. Rug şi flacără.Antemireanu. Şoimii au trecut Dunărea. Dumitru Almaş. 6984. Ultima redută. Cea mai frumoasă noapte. Romanul nopţii de februarie. Radu Theodoru. Roman document. Alex. Prima oră a dimineţii. prea puţine citabile: Dan Mutaşcu. Prima oră a dimineţii. Dana Dumitriu. Petru Vintilă. Prinţul Ghica. Ion Aramă. adică pe anii noştri aşa cum scriu după milesium 14761976". ciclul Zăpezile de acum un veac (10 vol). Particularităț i ș i forme om între oameni. aflate şi îngrijite pentru tipar în Bucureşti. în Plângerea lui Dracula (1977) adaugă un subtitlu (care funcţionează ca o convenţie de deficţionalizare). Ada Orleanu. şi mai evident. cu excepţii rare . Corneliu Leu. sunt romane sociale (pentru cel de-al doilea război. Cronică eroică 1877-1878. Vintilă Corbul. 6982. pe care el a înscris-o primul în hrisoave cu acest nume la cinci sute de ani de la uciderea domnului. Petru Vintilă. Pentru că multe din textele sub titlul cărora scrie "roman istoric" sunt adesea biografii romanţate. trimise sau netrimise de către Vlad Draculea Domn şi Voievod al Ţării Româneşti zis mai târziu şi Ţepeş Vodă. Romanul istoric românesc. Marele sigiliu. Uragan asupra Europei. 1877 . unii autori îşi iau măsura care (uneori atinge numai suprafaţa) de a masca: Corneliu Leu. Plângerea domnului Alexandru. Un soldat în căutarea patriei. Petru Vintilă. Rodica Padina. Scrisori scrise sau nescrise. Însemnaţi cu stea în frunte. Pentru primul război mondial (ca şi pentru răscoala din 1907) multe romane. Din vremea lui Căpitan Costache.Paul Anghel. Metamorfozele naraț iunii literare. Romanul istoric românesc 23 .

Problema relecturii lui Sadoveanu nu este nouă şi poate este în firea lucrurilor ca fiecare generaţie de lectori să-şi aibă propria lectură. aşa cum s-a definit de-a lungul a patruzeci de ani din 1904 şi până în 1944 . Romanul istoric sadovenian. Sadoveanu reprezenta culminaţia unei serii literare. început în 1928 cu Hanu Ancuţei (. Luceafărul.(. Deja în 1978 puteam citi: "S-au emis pe seama lui Sadoveanu nişte platitudini idolatre care se declanşează automat la pomenirea numelui său. Citim într-un număr recent al României literare. extrem de grav ce-i drept. în acelaşi an de răscruce 1944. pledând însă pentru "evitarea tentaţiei cumva firească de a judeca lucrurile de odinioară din unghiul exclusiv al prezentului. Începem prin a citi cu ochii prejudecăţii. Se-ntâmplă.. mi se pare şi nedrept şi neadevărat să transferi compromisul moral. însă. Mihail Sadoveanu îşi încheiase aproape "ciclul mare al operei. prezentat de romanul Mitrea Cocor asupra întregii opere sadoveniene . Romanul istoric ca arhitectură interioară. ca în minunata parabolă a lui Kafka din Procesul : şi paznicul (autorul) şi omul din faţa porţii (cititorul) îşi au dreptatea lor. Cea mai nevoiaşă a încăput în formula "Ceahlăul literaturii noastre" (soră bună cu "Luceafărul poeziei româneşti" = Eminescu). Romanul istoric ca arhitectură interioară.este incompatibil cu ideologia comunistă.. "duioşia 24 Metamorfozele naraț iunii literare. Mai sunt clişeele de genul celor la care ne-am referit puţin mai înainte: "cântăreţ al naturii". Ceremonialul relatării 2. Romanul istoric sadovenian. ai simţului comun. momentul de la care acum se reciteşte literatura română. Criticul se opreşte pentru ilustrarea ideii la Sadoveanu: "Căci. Romanul istoric românesc . pentru a da un singur exemplu. de a face abstracţie de contextul în care s-au produs sau de a folosi ca măsură a cântăririi lor absolutul moral".) Cât de mult se poate preface un scriitor pentru a trece peste noapte de la tradiţionalism la apologia civilizaţiei moderne? Şi cât de mult se poate preface un scriitor ca Mihail Sadoveanu care structural nu se poate preface ?" În acelaşi sens. În operele sale reprezentative. e tot atât de clar că el nu trebuie şi nici nu poate să decidă axiologic receptarea de pildă. (în genere "cântăreţ") la acestea se adaogă negreşit "refuzul civilizaţiei urbane" şi "apologia sufletelor simple".. ai convenţiei. Nu-i lipsit de importanţă faptul că în Arta prozatorilor români.(. la apropierea de opera unui scriitor despre care tomuri întregi sau scris..2.) Sadovenismul. o imposibilitate a privirii dincolo de poartă.) care fixează definitiv în proza românească o mitologie literară (." Dar în 1944. Dincolo de asta există Cartea.. "rapsod al trecutului". schimbarea de voce a lui Mihail Sadoveanu încă din primele zile ale ocupaţiei sovietice are ceva dizgraţios. Istoria ca aducere-aminte. în editorialul din mai 1994 punea în discuţie problema reevaluării scriitorilor. Istoria ca aducere aminte.. un ciclu de experienţe creatoare. În 1944 apăreau Anii de ucenicie. Ceremonialul relatării.cum am citit undeva. scriitorul are ( ca şi Eminescu ) un cult al trecutului şi pledează pentru o atitudine imobilă şi contemplativă.) ". a Baltagului.. "poet în proză". care marcau aşadar. la rubrica La o nouă lectură: "Din punct de vedere artistic. Scriitorului nu-i stă bine să se maimuţărească pentru a-i face cuiva pe plac.. Dacă e foarte clar că un asemenea compromis nu trebuie trecut sub tăcere şi nici minimalizat.

" Lecturile critice contemporane ale textului sadovenian surprind." Sensul acestei poziţii iconoclaste era... Fraţii Jderi (1934). cum l-au crezut contemporanii. un mare artifex de esenţă cărturărească . a cărui culoare e apreciată de Al. Sfidez pe d. scriind după aproape o jumătate de secol Nicoară Potcoavă." La cronicile lui Ibrăileanu. ) după cetiri în cronici. aşa încât cu toate lipsurile. "un om al naturii".. unul de relectură creatoare: "Sadoveanu a fost cu totul altul decât scriitorul instinctual." Ulterior. întrun lirism legitim. Ibrăileanu să articuleze un cuvânt în această chestiune! (. la.. principalele încrucişări de săbii din perioada debutului sadovenian: Iorga. Lovinescu va face observaţia că "a intrat în desăvârşita dependenţă a povestitorului moldovean. Ceremonialul relatării moldovenească".) Sadoveanu cel de tot tânăr care a scris acele pagini ( Şoimii . pornind de la problema respectării adevărului istoric : "Dar Neamul Şoimăreştilor învederează încă mai mult lipsă de divinaţie istorică..Sanielevici realizează un tablou sinoptic. avea însă limba lui minunat de limpede şi curgătoare pe care nu e cetitor care să nu ţi-o laude.n. tra." Pentru culoarea ei. ceea ce-i permite în acelaşi timp aprecierea romanului Nicoară Potcoavă: "Sadoveanu însuşi a distrus o dată pentru totdeauna Şoimii. o atitudine mai adânc neomenească decât aceea a d-lui Sadoveanu în Şoimii. romanul a avut succes. comentat în epocă de Eugen Lovinescu." Dincolo de aceste lecturi divergente. Izvorul alb (1935) . de fapt. Lovinescu va reveni.din epoca lui Ştefan cel Mare .Paleologu ca alcătuită "cum grano salis". cu privire la Şoimii : "N-a existat. aducem şi punctul de vedere al lui Nicolae Iorga: "(. fără excepţie. cultură. avea aproape în întregime însuşirile sale de stil. de când se scrie literatură.2. în Ioan . biruie. Romanul istoric sadovenian. umanism ( în sensul clasic ) . fără ca vreuna să se definească uman pe un fond de realitate în adevăr gâcită. fireşte. în care acelaşi subiect capătă din plin tocmai ceea ce-i lipsea atât de manifest în prima versiune: inteligenţă. la. abia de curând exegeza a început să vadă în el ceea ce scriitorul a fost în realitate. n. Vremuri de bejenie. Istoria ca aducere aminte. se încaieră. cităm o secvenţă din articolul publicat de H.) I se recomandă (. printr-o admiraţie nediferenţiată" şi va lăsa loc de mai bine în creaţia tânărului Sadoveanu: "Scriitorul s-a încercat totuşi şi în romane: s-a încercat de pildă în Şoimii.) dar în opera de maturitate evocaţia istorică din Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi vodă (1929) (cu neuitatul abate de Marenne).) să distrugă odată pentru totdeauna această operă care necinsteşte pe autor şi necinsteşte literatura română. în care chefurile necurmate şi patosul eroic nu pot suplini lipsa de creaţie şi de cunoştinţe istorice . cad. dar şi relecturile ulterioare. Romanul istoric ca arhitectură interioară. Lovinescu. putem vedea însă atelierul de lucru al tânărului Sadoveanu : "Am scris neîntrerupt vreo 15 zile şi-am dat Metamorfozele naraț iunii literare. Şoimii.. pe care desigur că însuşi scriitorul le bănuia de la început. H. Ibrăileanu. "ca o formă amuzantă de polemică". care farmecă şi stăpânesc. Sanielevici.. Neamul Şoimăreştilor. Comentând intrarea sadoveniană în arena romanului istoric.. Sanielevici în 1905." Încheind receptarea debutului sadovenian în romanul istoric. "(. Romanul istoric românesc 25 . etc." Ulterior Iorga va reface aceste aprecieri.se ridică la o adevărată creaţie epică învăluită.Vodă al lui Haşdeu şi în Taras Bulba. care apără scrierile de debut ale lui Sadoveanu. Multele figuri se-ntâlnesc.

ca tablouri şi concepţie. dar şi de literatura cu haiduci. în anul "de graţie" 1903: "Întâia propoziţie pe care am aşternut-o pe hârtie a fost: "Mă chiamă Radu Suliţă.." Reîntorcându-ne la atelierul de creaţie.. i-am dat o altă formă şi i-am schimbat numele. Desigur.. Absorbit într-o schivnicie subită. Unele din acestea din urmă. la momentul apariţiei primelor volume. posibila reticenţă a lectorului: "Mă gândesc că poate ar interesa pe prietinii mei cetitori unele informaţii. de data asta.. scrisul lui Sadoveanu a fost apropiat de marii maeştri ai genului. dar care mă ademeneşte. Istoria ca aducere aminte. Walter Scott. Ceremonialul relatării gata un roman pe care l-am botezat Fraţii Potcoavă. Am rămas tot neliniştit şi nemulţămit. Uneori. Henryk Sienkiewicz. Anii de ucenicie pot funcţiona ca ghid. Mă chema Radu Suliţă şi umblam la apa Moldovei cu fraţii lui Ion-Vodă cel Cumplit. Gorki. fără îndoială. deoarece aveam în mine de totdeauna viermele otrăvit al îndoielilor. I-am zis Şoimii. să lipsească meşteşugul breslei din care fac parte. Sanielevici: "(. bestialitate. Setea după mai bun mă chinuie. în care puteau fi încadraţi toţi scriitorii tuturor literaturilor. aşteptând alt acces de febră. Romanul istoric ca arhitectură interioară. după un an.. aş vrea ca între mine şi cititorii mei. I-am întovărăşit în Iaşi şi pe drumurile stepei. Alexandre Dumas sau de sensibilitatea literaturii ruse. în alt anotimp.2. viol. cum ştii tu că scriu eu . Gogol." Întorcându-se în timp. Ghiţă Botgros îmi fusese prietin şi-l întâlnisem în hugeagurile din Opriseni. 26 Metamorfozele naraț iunii literare.. mărturisiri şi amintiri în legătură mai ales cu ceea ce e în mine artist. Simpla anecdotă . Şi el simte în introducerea la Anii de ucenicie. deoarece m-a cufundat cu ale sale mâni în cristelniţa de la biserica de la Moiteşti. Turgheniev. Văzusem şi cunoscusem toate. Douăsprezece zile n-am mai fost în timpul meu. după cum lesne se putea vedea dintr-un tablou sinoptic al subiectelor " dar şi propria trăire de scriitor orgolios: "N-aş putea susţine acum că n-am fost lovit în plin. Patruzeci de file scrise mărunt. care va înnoi o lucrare care nu-mi place ca tehnică.divertisment e de importanţă cu mult mai redusă pentru cei care se interesează de viaţa scriitorilor. vreau să-i prefac şi nădăjduiesc mai mult şi în mai bine în acest avânt nou." "Nemulţumit de Fraţii Potcoavă. au să aibă alură literară. întristat la amiază. încă.".. Literatura mea nu era decât beţie. crimă. iar popa Ciotică a fost şi el aevea în această viaţă.) Mai târziu. (. fără voia mea. totuşi. Sadoveanu comentează reacţia lui H. începutul aventurii fraţilor Potcoavă şi a romancierului Sadoveanu. mă voi opri şi la asemenea paragrafe.) ma desfiinţat în douăzeci de pagini sever documentate. mărunt. Asta mă jenează puţin. avem în vedere faptul că viziunea proprie asupra scrierii pune o problemă de demarcaţie: nu este cumva tot literatură ? Şi la Sadoveanu. în aceiaşi Anii de ucenicie. Romanul istoric sadovenian. Mă chinuiau icoane fugare dintr-un trecut întunecos şi erau aşa de lămurite în ceaţa lor încât şi ziua le vedeam. cităm din Anii de ucenicie. până în amurgul carierei lor." Pentru laboratorul literar al celui care a creat romanul istoric românesc în liniile lui de maturitate. Însă în acelaşi timp am văzut limpede sofismul tabloului sinoptic." Încă de la apariţia romanului Şoimii ( 1904 ). şi jeleam cu lacrimi pe moş Petrea Gânj. sumbru ca un inorog la ceasul culcării. Eram bucuros dimineaţa. îmi povesteam mie însumi aventuri romantice. Romanul istoric românesc . Uite cum stă chestia: vreo două nopţi am visat întâmplările pe care le-am scris.. în apa luminatului botez. Victor Hugo. întoarcerea nostalgică în zona începuturilor literare este literatură. eram martor vitejiilor şi suferinţelor lui Nicoară şi lui Alexandru Potcoavă.

putem reface experienţa literară a autorului. Victor Hugo şi Alexandre Dumas. lentă dar sigură." Alexandru Paleologu. Aici găsim precizate acele "flori ale unor lecturi proaspete de haiduci naţionali" cum spune Lovinescu. Popescu decât a imitatorului său Panait Macri. în studiul citat. Am rămas câţiva ani.) Recuzita genului e aproape toată aici: răpiri. de data aceasta analogia putând fi făcută cu romanele istorice ale lui Henryk Sienkiewicz ( tip Prin foc şi sabie )" În studiul lui Nicolae Manolescu. Anii de ucenicie. urmăriri. eroii din imensa galerie de personaje fictive sunt generoşi şi nobili pe fundalul unei existenţe rituale. criticilor : "De la o vreme primeam mai cu plăcere proza lui N. care cunoscuse apogeul odată cu romantismul şi opera lui Walter Scott : totul fusese spus şi în momentul când scrie Sienkiewicz. în marea circulaţie a reţetei genului. D. Erotica e romanţioasă iar psihologia convenţională. D. de la care provin şi câteva teme. "Un spor în direcţia documentaţiei cât şi a conflictului înregistrăm în Neamul Şoimăreştilor.. în ciuda prea multelor şi grelelor biruri plătite în primii ani sentimentalismului tânguios sau haiducesc ( şi "voinicesc" în genere ). când l-am cunoscut pe acest bun şi blând cetăţean al Bucureştilor. a întâlnit aproape de la început răzleţe ( foarte răzleţe ) ţâşnituri ale geniului. fixată la un an după studiul lui Lovinescu (1928). Potopul. esenţială ca treaptă în aventura literară." Pornind în continuare de la acelaşi ghid în labirintul creaţiei. care permite puncte de reper în ficţiunea sadoveniană. din instinct credincios bătrânului Nedea Popescu. Era un scriitor sincer încredinţat de misiunea pe care o avea. Romanul istoric sadovenian. amestec adesea de crime oribile şi pornografie. Astfel Şoimii ar fi "Sienkiewicz şi Tolstoi şi N. mi-a fost simpatic cât şi cărţile lui. care colorează cu apologia spiritului naţional peripeţiile şi scenele de luptă din trilogia sa istorică (Prin foc şi sabie. lupte între viteji. "Tonul e ca-n Vremuri de bejenie exuberant eroic. Mai târziu. Romanul istoric românesc 27 .. Popescu". Aceşti autori erau în acel timp furnizorii editorilor populari în materie de haiduci şi de bandiţi. sfera circulaţiei modelelor se îmbogăţeşte cu alţi doi maeştri: "Romanele de tinereţe au caracterul naraţiunilor romantice de aventuri şi sunt influenţate de scrierile asemănătoare ale lui Walter Scott. D. (. Dar pe când povestirile lui N. Popescu se găseau în prelungirea baladelor populare.. Alexandru Piru găseşte că "Şoimii se poate compara în cele mai bune pagini cu Taras Bulba de Gogol". iubiri nefericite.. Romanul istoric ca arhitectură interioară. Pan Wolodyjowski).) progresiunea lui Sadoveanu către sine însuşi. dar şi marii autori de romane istorice care vor prilejui comparaţii mai târziu. trădări. vede o eliberare treptată de modele în perioada maturităţii. ale cărui calendare pentru toţi românii împodobeau în fiecare an şi rafturile tatălui meu. Sadoveanu simte că romanul polonezului poartă cu nobleţe semnul salvării ţării de către şleahtă. Sadoveanu apărea ca un "pastişor de rând". epocă aflată sub semnul romanului Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-vodă (1929):"(. Ducând la ultimele consecinţe efectele comparatismului. citat deja. Metamorfozele naraț iunii literare." Sadoveanu intră de fapt odată cu primele lecturi din marii autori de romane istorice din secolul al XIX-lea. oarecum ca în ciclul lui Sienkiewicz. de a scrie pentru marea mulţime. combinaţiile lui Macri mergeau pe un ascuţiş senzaţional. Istoria ca aducere aminte. ca Bujor şi Ghiţă Cătănuţă. şi era conştient că trebuie să păstreze o legătură firească între cântecele bătrâneşti şi romanele sale haiduceşti. "care imita de fiecare dată pe unul sau mai mulţi scriitori străini". propunem două comentarii literare situate la mare distanţă în timp: după H. Sanielevici. Ceremonialul relatării Pentru ilustrare. semănând cu cel din Ivanhoe de Walter Scott".2.

îndepărtând-o într-o lume străvezie de umbre poetice. care traducea romanul Prin foc şi sabie. intersectată de linii fantastice de esenţă folclorică.. ci în atitudinea contemplativă de regret şi în lipsă de reacţiune. era simbolul vieţii libere şi a unui ideal de egalitate şi frăţie. Istoria ca aducere aminte. va aprecia că "(. Romanul istoric sadovenian.. (. Sadoveanu scrie un articol despre istoria cazacilor.. poemul epic. de care vorbesc şi cronicarii moldoveni. încă la primele romane istorice ( Şoimii 1904. în definitiv.) nu putem totuşi. Sofia Nădejde. epopeea.) Deocamdată. Sadoveanu va face ucenicia într-o lume în care ficţiunea se substituie treptat adevărului istoric. dincolo de asta. elementul caracteristic al literaturii domnului Sadoveanu.. conchide la o evoluţie de la romantism la realism întrucât mai pe urmă.. Vremuri de bejenie 1907.) Adevărul este pentru Sadoveanu viziune. duioşia este. Romanul istoric ca arhitectură interioară. Neamul Şoimăreştilor 1915 ) Sadoveanu trebuia definit. o scriere ciudată. nici în cadrul naturii. ci apoteoza ei. Poate sub influenţa acestei atmosfere. o povestire violent romantică.. subiectele s-au învălmăşit şi. omul eroic.. Ne învie vremea lui Vasile Lupul. Ceremonialul relatării În 1909. considerând că " sensul evoluţiei literaturii epice este în direcţia obiectivării ". după ce trecuseră ani de la apariţia Şoimilor.. reluând apoi apropierile în 1946. al cărui "specific" nu trebuie. o captivantă prezenţă a stepei infinite. Încadrarea într-un tipar îi punea probleme lui Lovinescu: "(. luate din fantezia populară sau din realitate. ca la alţi scriitori ai realismului naturalistic. substructura umanităţii.. în viziunea unor critici: "Omul elementar este în acelaşi timp. La 1648 s-a ridicat Bogdan Hmelniţki. El nu încarnează. basmul. prăpădind boierimea leşască din Ukraina (. prin viaţa liberă. pentru că în textele sale fuzionau povestirea. căutat în materialul uman folosit. în 1937. Arta lui e vizionară ". Taras Bulba. aventuroasă a cazacilor zaporojeni... expresie a psihei colective. romanul istoric sadovenian va ajunge în epoca maturităţii să-şi dezvăluie propriul mecanism de raportare la regulile genului: va genera o povestire cu model încorporat (Nicoară Potcoavă într-o vânătoare simbolică nu ucide lupul singuratic. pe care am putea-o de pe acum numi materialism liric . Romanul istoric românesc .) " Asfel pătruns în marele text al retrăirii istoriei. nu apreciază lirismul în proză: "(. Gogol oferea tânărului moldovean o descriere colorată. raportându-l la semănătorism.) arta lui îşi croieşte drumuri cu totul proprii.) privit în categoria epică. pentru Sadoveanu.. cu deosebire. se încadrează într-o formulă unică..) reuşind astfel să transceadă şi să spiritualizeze materia. lirismul constituie dimpotrivă o inferioritate "." Criticul însă. Încadrarea lui Sadoveanu în curentul realismului artistic şi liric se cuvine 28 Metamorfozele naraț iunii literare. Tudor Vianu. Catrina Duca are ca oglindă peripeţiile lui Theaghene şi a Haricleei din romanul lui Heliodor.. (. aşadar. atrăgea atenţia cititorilor asupra faptului că în roman "vom găsi o parte din istoria noastră. balada. Vianu va regândi consideraţiile care l-au apropiat pe Sadoveanu de Zola.) Pentru această parte a operei lui Sadoveanu s-a întrebuinţat epitetul eroico-romantic." Lovinescu îşi argumenta "etichetarea" prin identificarea unei "note fundamentale a psihei moldovene": "Notă comună întregii literaturi moldoveneşti.2." Total opus. Încercând găsirea unei formule pentru caracterizarea textului sadovenian. oferea un refugiu al spiritului apăsat de norme şi convenţii şi. (. cu apăsate nostalgii paseiste. cu prilejul comemorării poetului ucrainean Taras Sevcenko: "Căzăcimea aceasta veche.

Izvorul Alb. cum îl poate scrie un modern : un poem fără ceea ce se cheamă miraculos. face parte din acel gen a cărui legitimitate nu a negat-o nimenea niciodată.. Revenind în 1960.. dacă băgăm bine de seamă. Călinescu va caracteriza formula romanescă sadoveniană: "Mai apropiate de formula epicului eroic sînt cele trei romane în continuare (Ucenicia lui Ionuţ. apoi "poem epic": "Splendida poveste a d-lui Sadoveanu.. fără ca realismul să sufere apreciabil".politice precise. care cuprinde regulile tradiţionale ale genului. înainte de a găsi liniile definitorii pentru tipul de roman istoric pe care Sadoveanu îl ilustrează. şi-i va ocaziona lansarea unor formulări care vor fi împărtăşite şi de Călinescu : "acţiuni şi sentimente etern omeneşti" (. de la o vreme. în care. Oamenii Măriei-sale) unde căutătorul de peripeţii este mai satisfăcut.. în condiţii social ..)" Această tehnică de comentariu al unui text sadovenian printr-o raportare la regulile genului mai fusese folosită de G. o teorie asupra romanului istoric. tablouri complete antropologice şi etnografice.. e un poem epic. Călinescu introduce în spaţiul afectat prezentării romanului Neamul Şoimăreştilor. care comentând "splendida poveste a d-lui Sadoveanu"(Vremuri de bejenie). Romanul istoric sadovenian. Ceremonialul relatării a se face aşadar cu unele rezerve . propunea discutarea ei "(.) "un prilej de filozofie inefabilă asupra desfăşurării materiei în univers ". Călinescu intră în dialog cu textul sadovenian şi în problema adevărului istoric în roman. Este deosebit de interesant faptul că. Părerea criticului de la Viaţa românească era că Sadoveanu "(. Spre sfârşitul analizei romanelor istorice.) pot să dea . punând toate fericirile în trecut " şi îl Metamorfozele naraț iunii literare. pentru romanele istorice. şi statutul eroului în acest tip de roman.... Călinescu îndepărta. de-a lungul a cinci numere..)" "În lumina acestor observaţii se poate constata că lui Sadoveanu (la începuturile sale epice mult mai aproape de formula genului ) îi lipsesc bogăţia şi neprevăzutul intrigii aventuroase şi ţinuta înalt virilă a eroilor (. cum zice Taine." G. (.. Susţinând această viziune universală a lui Sadoveanu. văzându-l în cadrul precis al unui gen . Călinescu va completa observaţiile asupra operei istorice a lui Sadoveanu. ideea că scriitorul e un paseist. fără să cadă în anacronisme ( dacă decorul e adevărat ). Istoria ca aducere aminte. cui nu le citeşte adânc.. Romanul istoric românesc 29 . în două texte esenţiale pentru literatura sadoveniană.romanul istoric : "Mihail Sadoveanu scrie mereu monografia unei societăţi umane. De-abia ajungând la primele volume din Fraţii Jderi.) din punctul de vedere al realismului epic ". şi care totuşi în substanţa lor sînt cu totul altceva decât nişte romane istorice. Ibrăileanu va oscila asupra speciei de apartenenţă a textului. la momentul apariţiei ei în Semănătorul." Punctul din care pornea comentariul lui Ibrăileanu era funcţionarea istorismului în roman. Călinescu va aborda problema cuprinderii lui Sadoveanu prin romanul istoric într-un tipar. din Istoria literaturii române de la origini până în prezent. în felurite condiţii de timp. care sînt. acuzaţia de "paseism" : " Romanele istorice ale lui Sadoveanu (. începând prin a-l numi "nuvelă". Ibrăileanu. în alte condiţii. a fost în stare să ne dea un tablou istoric.) a fost în situaţia de a imita realitatea. apreciind că "unele din ele sunt cele mai puternice monumente ele creaţiei sale "(.". pe care îl consideră "ceva mai consistent din punct de vedere epic". de unde preferinţa. aflate la douăzeci de ani distanţă. să adaoge adevărului poezie ".2.. Romanul istoric ca arhitectură interioară.) "care pot servi ca subiect într-o bucată istorică. de fapt. E un poem epic..

. apare uluitor în lumină ceea ce e statornic în lucruri. De acum. de un realism mitologic. Traversând într-un eseu amplu opera sadoveniană.) " Şi Zodia Cancerului şi celelalte sunt substanţiale tocmai stilistic: oamenii vorbesc mai cu plăcere decât acţionează. dar şi apropiat de "neliniştile spiritului modern ".povestirea şi permanenta referire livrescă: " Structura epopeică sau fabuloasă se constituie pornind de la acest debit verbal uriaş prin care prozatorul îşi ia în stăpânire universul şi eroii." (.. criticul vede atmosfera din romanele istorice născându-se din două teme care se împletesc: "mitul unei vârste de aur" şi recăderea periodică în barbarie ... la scriitorul nostru. fără vaporizarea conturului concret. urmăreşte un acord cu noua viziune literară de după război.2. Romanul istoric românesc . s-au adăugat în cadrul lecturilor critice ale textelor istorice sadoveniene. arta lui Sadoveanu aparţine în esenţă realismului. văzându-l în acelaşi timp sub semnul "realismului magic". fie acesta chiar unul veşnic irealizabil. visul.) " Un text izvorăşte din altul şi produce altul (. Istoria ca aducere aminte. Povestim o întâmplare... că. Prin aceste observaţii. liniile epicii sadoveniene au fost definite şi lecturile critice ulterioare nu vor face decât să le întărească: Dumitru Micu încadrează romanul istoric sadovenian în categoria "romanului istoric vizionar". de nezdruncinat". Dumitru Micu operează o separare decisivă a metodei de creaţie a lui Sadoveanu în reconstituirea trecutului de aceea a lui Camil Petrescu (Un om între oameni).) " Nerăbdarea tuturor de a spune şi auzi poveşti este neînchipuită : tăcerea pare o pedeapsă. îl abordează pe Sadoveanu printr-o nouă lectură critică a ultimelor texte. şi făcând precizarea că "a analizat o parte a operei având în faţă imaginea totalităţii ei".. cu un termen definit de Tudor Vianu. Ceremonialul relatării ancora în "entuziasta înţelegere a prezentului". aşezându-i în inima legendei"(. sublinierea realismului de către critic.. după ce trece în revistă tipurile de romane istorice ilustrate în secolul trecut : "Vizionară (astfel o caracterizează Tudor Vianu). Eugen Simion apropiindu-se de scriitori "aflaţi în amurgul vieţii lor spirituale". Romanul istoric sadovenian. repovestim o poveste . Iorga 30 Metamorfozele naraț iunii literare.) Povestirii îi ia locul repovestire." (.. Subliniem prezenţa unei observaţii care după 1970 a permis o relectură a textului istoric sadovenian : "tâlcul ascuns" : " Se poate vorbi. distanţându-i de realitate. amână fapta prin istorisiri. Nicolae Manolescu vede ca elemente supraordonatoare ale universului romanesc .." Dincolo de acest mod de funcţionare a textului. esenţa a tot ceea ce s-a spus sau se spune despre textul sadovenian există şi în acest studiu.. intră ca părţi constitutive inalienabile (. însă un realism ce reflectă dimensiunile unei lumi în care avântul romantic (chiar dacă limitat şi adesea anarhic). La aceste identificări de formule epice..) "Nenumăraţii povestitori din cărţile lui Sadoveanu repetă înlăuntrul ficţiunii destinul scriitorului însuşi care transformă tot ce trăieşte în fapt de imaginaţie. În 1976.. în structura de profunzime. după război." (. două probleme : modul în care textul dă naştere atmosferei şi ce anume ascunde textul. în sensul că datele existenţei palpabile sunt astfel subsumate unui tâlc superior.paradisul devastat": "(. înălţându-i pe un soclu. etern. dar în liniile generale. pe care îl încadrează într-un capitol separat : " Romanul istoric de reconstituire ştiinţifică ". Romanul istoric ca arhitectură interioară.) modelul de societate pe care prozatorul îl aşează în faţa lumii moderne: o civilizaţie legendară ce s-a degradat şi spre care (influenţat şi de N.) " În corpul demonstraţiei. concepute sub specia absolutului..

2..."orbita spirituală a strămoşilor". pe care le parcurge treaptă cu treaptă. găsind în "ucenicia" viitorului scriitor trei coordonate fundamentale. Alexandru Paleologu vede sentimentul trecutului ca un semn al mitului "eternei reîntoarceri" : " Civilizaţia arhaică la care aspiră Sadoveanu şi a cărei structură o conservă.. La scară mică sau mare. Nu e singura posibilă. şi în general de criticii pentru care "călătoria" ca temă domină construcţia romanului istoric la Sadoveanu. Monica Spiridon găseşte o semnificaţie şi o cheie de intrare în universul sadovenian de adâncime : "(. în modelul conceput de Sadoveanu. "patriarhal" fuseseră căutate şi de alţi cititori avizaţi ai textului sadovenian. suprema treptă a uceniciei" cu "rezonanţă în universul ficţiunii".) Orientarea conservatoare şi repetitivă a acestui model este evidentă în Baltagul.. Năzuinţa la arhaitate nu înseamnă involuţie sau retrogradare ci reprezentarea modelului perfect. dar nicăieri principiile sale nu devin atât de transparente ca în Nunta Domniţei Ruxandra. Monica Spiridon propunea o nouă lectură a operei sadoveniene. Metamorfozele naraț iunii literare." Semnificaţiile acestui univers "paseist". e deci o restaurare.de aici galeria imaginară a "dascălilor".) condus de mentorul său (. interpretându-se în acelaşi timp şi pe sine. Ştefan pârcălabul.) finalul cărţii semnifică predarea stafetei şi începutul unui nou ciclu. aceasta se poate realiza în variate momente sau în condiţii istorice.) învăţăcelul retrăieşte sau îşi aminteşte ucenicia unui alt Bogdănel. într-un veac trecut. Interesant este modul în care autoarea îşi pregăteşte aparatul de lectură. în universul aparenţelor sensibile.experienţa naturii. Pornind de la comentarea ultimelor rânduri din Creanga de aur. de asigurare a descendenţei. nostalgia originilor nu înseamnă. alături de povestire.. autoarea găseşte scheletul unui "bildungsroman" care se îmbracă în haina modelului "călătoriei şi căutării iniţiatice": "În viziunea lui Sadoveanu.. Romanul istoric românesc 31 . o serie de practici simbolice complexe ca vânătoarea. ideea de continuitate. În 1982. una dintre ele. Sadoveanu nu poate fi înţeles fără mitul eternei reîntoarceri . de data aceasta cu o grilă de lectură unică : "motivul uceniciei şi al dascălului".) " Pentru mentalitatea arhaică. absolut.. Istoria ca aducere aminte. cu Cosmosul primordial. apoteozată." Definind prin formulări care trimit la critica arhetipală. şi una "parentală" . "ultima. servind însă scopul major al consonanţei cu Universul. a reducerii variantelor la prototip" (. Romanul istoric ca arhitectură interioară. vânatul )". Romanul istoric sadovenian. (. care devin "toposuri în ficţiunea sadoveniană" : "una cosmică .. paseism ci reprezentarea unui model. reiterarea unor experienţe primordiale ( lunca. pescuitul sau călătoria permit omului să interpreteze lumea. Patriarhalitatea sadoveniană este aproximarea arhetipiei primordiale." Lumea investigată de Sadoveanu ar fi o lume de "semne" în care "cunoaşterea nu poate lua decât forma interpretării. cum s-a crezut. "una culturală" . Ceremonialul relatării ) el priveşte cu nostalgie . universul profund al textului sadovenian. sub domnia lui Ştefan cel Mare. joacă un rol de prim ordin în idealul. nedegradată. o înfăţişează Sadoveanu în ciclul Fraţii Jderi. Ideea călătoriei iniţiatice fusese deja abordată de Savin Bratu care recitise Creanga de aur de Nicolae Manolescu. arhetipal. Sentimentul trecutului este însă memoria umanităţii." În structura de adâncime a romanelor istorice sadoveniene. nu este rudimentară ci primordială. sub braţul fondatorului stirpei. care găsise călătoria şi sensurile ei ca o tehnică de generare a textului. (... Fraţii Jderi.

glas şi semn". pentru o renovatio în stare să-i schimbe radical existenţa. personalităţi charismatice. Acţiunea cunoaşte deopotrivă. o natură care mai învăluie cu semne "o lume unde civilizaţia nu a pătruns încă". Mircea Eliade în Nostalgia originilor găsea că lumea modernă mai păstrează simbolurile şi sensurile din illo tempore în "universurile imaginare" care sunt în acelaşi timp "proces de regenerare şi de transformare spirituală". din 1984. Ceremonialul relatării toate au nume. în care Mircea Eliade defineşte "mitizarea prototipurilor 32 Metamorfozele naraț iunii literare. o demistificare în sens invers. Nu a scăpat nici unei lecturi critice spaţiul sacru către care trimite romanul istoric sadovenian. M. criticul îl numeşte căutare. în general anunţată din capul locului. sacrul este prezent şi activ mai cu seamă în universurile imaginare. nostalgie descifrată în atâtea opere literare şi plastice. şi atingerea ei pune capăt naraţiunii. haotice şi dureroase. aducând ca argumente în favoarea acestui tip de abordare Anatomia criticii.respectă următoarea schemă: sunt o suită de aventuri minore." Astfel. Dar experienţele imaginare sunt parte constitutivă a fiinţei umane. fixată în tipare de existenţă arhaice. al aventurilor preliminare şi călătoriei primejdioase (agon). altfel spus. chiar dacă este vorba de un sacru ignorat. inspirat de studiile lui Frazer. dar depăşind în comentariu textele propriu-zis istorice: "Aproape toate romanele istorice . Într-o lume desacralizată ca a noastră. autoarea se întâlneşte cu un tip de demers hermeneutic. Romanul istoric ca arhitectură interioară. Istoria ca aducere aminte. şi să arătăm tot ce comportă ele sacru. îi cade victimă sau pier şi unul şi altul (pathos). care conduc către o ţintă cu importanţă majoră. cuprinzând înfruntarea hotărâtoare. aflate în studiul Miturile şi istoria din volumul Mitul eternei reîntoarceri. Frye. fără a ne opri la studiul lui Ovid S. identificând "patternurile"." Recitim câteva fragmente esenţiale pentru înţelegerea universului sadovenian. Nu putem părăsi problema receptării romanului istoric sadovenian. pictură. Printr-o astfel de lectură. E de prisos să mai insistăm asupra fidelităţii cu care epica romanelor istorice sadoveniene respectă această desfăşurare ternară. a lui N.remarcă de asemeni Northrop Frye . ( care populase volumele de debut ) o lume ritualizată. Durand. care aborda printr-o "interpretare inspirată de critica arhetipală" textele sadoveniene. Eliade. în sfârşit ultimul stadiu. în contextul în care marii autori moderni recurg la mit pentru a reinterpreta lumea. spre a sublinia analogia perfectă între epica romanelor istorice şi trama narativă a majorităţii miturilor iniţiatice. unde trăieşte un om reconciliat cu universul. dezvăluie aspiraţia omului modern pentru o regenerare totală şi definitivă. găsind la o nouă lectură osatura arhetipală. nici sensul pe care povestirea sadoveniană îl generează în spaţiul istoriei: "refugii" pentru omul modern: epoci de linişte. nu mai puţin importante decât experienţele sale diurne. Crohmălniceanu. de obicei o luptă la capătul căreia eroul îşi nimiceşte adversarul. Romanul istoric sadovenian. trei stadii: Primul. Acest ţel final. trebuie să demistificăm universurile şi limbajele aparent profane din literatură. Aceasta înseamnă că nostalgia pentru încercările şi scenariile iniţiatice. Ce anume însă îl făcea pe Sadoveanu să pună în locul unei lumi schimbătoare. dar păstrează şi "o anume nostalgie pentru o experienţă echivalentă": "În cazul nostru trebuie să întreprindem o altfel de demistificare. celebrarea succesului ori meritelor viteazului (anagnorisis ). film. Romanul istoric românesc . Frye. al doilea.2. camuflat sau degradat. autorul găseşte argumente pentru modernitatea lui Sadoveanu.

Nu vorbim numai de elementele supranaturale la care se face apel pentru a fortifica legenda (. implicit. La fel se întâmplă cu toate repetările. conchidea: "În fond. oricare ar fi el. integrându-le în ritmurile cosmice şi în fatalităţile astrale. prin această imitaţie omul este proiectat în epoca mitică. imită un erou şi încearcă să se apropie cât mai mult posibil de acest model arhetipal". Eliade trecând în revistă cele două concepţii generate de-a lungul timpului despre istorie: teoriile ciclice şi astrale şi istoria ca sens unic către Mântuire.) Abolirea timpului profan ( a duratei.)". s-ar putea spune că numai în teoriile ciclice moderne sensul mitului arhaic al eternei repetări îşi capătă cu adevărat dimensiunea.Vodă este degradarea şi devalorizarea momentului istoric contemporan. Romanul istoric ca arhitectură interioară. prin paradoxul ritului. pescuit. caracterul istoric al personajelor cântate în poezia epică este indiscutabil." O trăsătură pe care o întâlnim la Sadoveanu în Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi . războaiele. în ce măsură memoria colectivă păstrează amintirea unui eveniment istoric ? Am văzut că războinicul."(. ca meditaţie asupra mersului lumii. "(. anunţă "un sindrom imprescriptibil al lui illud tempus mesianic care trebuia să regenereze lumea.) Mai e încă altceva: mitizarea prototipurilor istorice care au furnizat protagonişti cântecelor populare epice se modelează după un etalon exemplar: ei sunt făcuţi să semene cu EROII miturilor vechi. imitarea unui arhetip fixat de astrele şi normele celeste din care nu lipsea întotdeauna voinţa divină. adică în cele în care omul este cu adevărat el însuşi: în momentul ritualurilor sau al actelor importante (alimentaţie. cel mult.. adică imitaţiile arhetipurilor. Evenimentul istoric în sine. generare. aşa cum îl vom vedea configurat în romanele istorice sadoveniene. se mai afirma. ceremonii.) mecanismul transformării omului în arhetip prin repetare. război. Ceremonialul relatării istorice".." În legătură cu sensul istoriei. repetarea ciclică a evenimentelor istorice. oricare ar fi importanţa lui. Căci teoriile ciclice medievale se mulţumeau să justifice periodicitatea evenimentelor. nu este reţinut de memoria populară şi amintirea lui nu înflăcărează imaginaţia poetică decât în măsura în care acest eveniment istoric se apropie de un model mitic. din faptul că evenimentele istorice depindeau de cicluri şi de situaţii astrale. raportul "mit . etc. "ciclurile cosmice şi istoria". chiar dacă această repetare nu era considerată ca prelungindu-se ad infinitum. ele deveneau inteligibile şi chiar previzibile pentru că-şi găseau un model transcendent." "Lumea nouă a pierdut cheia semnelor tainice" spune Sadoveanu şi poate arhitectura internă a romanelor sale istorice e modelată pe căutarea Metamorfozele naraț iunii literare. Romanul istoric românesc 33 . Istoria ca aducere aminte. vânătoare. adică acele concepte pe care le regăsim în textul sadovenian. Dar istoricitatea lor nu rezistă mult timp acţiunii corozive a mitizării. decât la intervale esenţiale. muncă. "Toate sacrificiile sunt săvârşite în acelaşi moment mitic al începutului. Romanul istoric sadovenian... "eterna reîntoarcere".. "traiectoria descendentă a ciclului". şi care departe de a trăda un stigmat pesimist. timpul profan şi durata sunt suspendate..istorie". mizeriile provocate de istoria contemporană nu erau decât.) e bine să cercetăm (. Prin acest fapt. în care arhetipurile s-au revelat pentru prima oară".. foametea. Chiar mai mult. a istoriei ) şi proiectarea omului în timpul mitic nu se face natural. Să examinăm un caz precis.. cum o numeşte Eliade. "Se asistă într-un fel la metamorfoza unui personaj istoric în erou mitic.2." Observaţia lui Eliade devine foarte importantă cu cât argumentele sunt susţinute cu exemple din cântecele epice: "Să repetăm.

" Căderea este urmată de ridicare: "Astfel pot cunoaşte în florile de astăzi ale pământului Moldovei esenţa unei jertfe de altădată" (.. romanul istoric sadovenian poate fi traversat cu o grilă de lectură constituită din acele "forms of patterns" care transformă lectura. şi cu percepţia istoriei şi a sacrului din lumea modernă.. Astfel văzut.) în aceste singurătăţi stăruiesc şi alte înfăţişări de demult". într-o lectură simbolică..) sunt pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Ceremonialul relatării sub masca povestirii. vizând mitul arhetipal sau alegoria consacrată de tradiţie. ascunzând de fiecare dată o istorie tainică: "(. într-o singură noapte caldă.. sub aparenţe modificate.2. Viaţa lui Ştefan cel Mare: "Dezvoltarea lor finală. e de mult pierit.. impunând tematişti arhetipali.) înfricoşătoarea izbîndă a lui Ştefan-Vodă.. Frye. Romanul istoric românesc .. care în spaţiul de lectură ajung prin defazări succesive aproape de nerecunoscut pentru cititorul grăbit.)" Spaţiul istoriei naţionale recompus în textul sadovenian devine astfel locul unui dublu dialog: cu lumea marilor arhetipuri. Cerul era curat. Prin analogie cu modelul mitic.) Căci a doua zi Ţara îşi începe învierea sa. indiferent de intenţia sa. nu numai în Creanga de aur. care s-a vestit îndată cu faimă în lume şi s-a pomenit în veac. Osmanlîii au pornit în risipă mânaţi de biciul de foc al acelui arhanghel înfricoşat (. Istoria ca aducere aminte.. iar pentru mine e încă viu". o viziune în care literatura lumii include forme mascate ("defazate") arhetipale. invadatorii barbari din zorile evului mediu erau asimilaţi arhetipului biblic Gog şi Magog şi de aici. ca veşti albe." Istoria trebuie văzută sub semnul logicii puterii superioare omului: "Turcii. a "acestor adevăruri permanente" generînd mai multe cărţi într-o carte. pe baza arhetipurilor legate de imaginarea materiei în cele patru 34 Metamorfozele naraț iunii literare. Textul sadovenian devine astfel: "(. fără să-şi dea seama. căci imaginaţia poetică păstrează tiparele mitice. argumentează domnia sa. Eliberarea în vlăstare nouă trebuia să fie urmată de o impulsiune de energie care să ajungă pentru trei veacuri. înţeleptul de demult avea o cale deschisă.. o însuşire de a pătrunde nesilit în miezul lucrurilor. trimiţând la imagini primordiale ale prototipului.. Ideea persistenţei în inconştient a acestor tipare originare a traversat studiile de specialitate de la Freud la Jung. ca să dăm doar câteva exemple. eroul sadovenian este mitizat : "(." "Semnul eternităţii şi al ciclurilor" devine astfel o obsesie a textului sadovenian. vântul curgea de la sud.) "Erau semne pentru Ştefan Vodă. inconştient continuate de omul modern.. ci şi într-un text aflat la frontierele "biografiei romanţate". au înflorit pretutindeni mălinii şi cireşii (...) Acolo unde dumneavoastră raţionaţi şi încercaţi a trece spre adevăr prin silogisme şi ipoteze. pentru destinul care ne poartă pe toţi în spirala ascendentă a umanităţii. (..) ceea ce pentru dumneavoastră." Faptele istorice devin astfel situaţii ale omului în faţa lui Dumnezeu: "Istoria ca epifanie a lui Dumnezeu": "Astfel. Romanul istoric ca arhitectură interioară. Scriitorul învie această viziune arhaică. Durand. care este şi un roman istoric. o împărtăşire directă.. G. pentru cititorul avizat. Bachelard construieşte începând cu 1938 o sintaxă a metaforelor poetice. Bachelard. în esenţă. Romanul istoric sadovenian. era dintru început hotărâtă de Dumnezeu...) muntele ascuns pe care contemporanii mei nu-l cunosc.. "(. învestiţi cu un statut antologic şi o funcţie escatologică". (.

spre stele. şi această semnificaţie este accesibilă întregii comunităţi.." Este adevărat că spaţiul unor astfel de cugetări lasă mult loc jocului poetic de imagini pe care rememorându-le Sadoveanu le naşte. apă. pământ. un turn întunecos de biserică." Trei linii simbolice străbat romanele istorice sadoveniene şi se regăsesc aici. pentru că tot ce face el are o semnificaţie ecumenică. Trecerea timpului sacralizează locuri şi îndeletniciri. osmoză şi simbioză. împreună cu mine cel de altădată.) întorcându-mă de cătră unele aserţiuni necomplecte. vânătoarea şi pescuitul. pe malul Moldovei. dar dincolo de această mefienţă a criticului.. sau păstrat în sine în fracţiunea de timp şi de lumină care continuă să călătorească în infinit. ci numai printr-un fenomen de participare.. obsesiva trimitere la Bizanţ şi Iaşiul. oameni necăjiţi şopteau la o vatră veche de foc. Negreşit. Romanul istoric românesc 35 .) pe direcţia vântului şi pe multe alte semne. care poate fi considerat acest volum: drumul şi reţeaua de simboluri care se organizează în jurul lui. fixează imaginea centrului. care se risipea îndată ce-l atingeam. ca şi din evocările primelor experienţe în lumea vânătorii şi a pescuitului." Există în acest volum." "Iniţierea mea s-a făcut prin poezie şi instinct." Să gasim câteva din aceste permanenţe din care se va alimenta structura de adîncime a romanului istoric: "M-a interesat totdeauna orice peisagiu în orice împrejurare (. În Anii de ucenicie. care implică o infinită serie de corespondenţe magice între toate ordinele existente (.morţii poruncesc celor vii. am băgat de seamă cu uimire că pronosticurile bătrânilor mei. în "paratextul". Romanul istoric sadovenian. Omul nu mai e singur într-o asemenea societate tradiţională. bazate pe zborul paserilor şi atitudinea animalelor (. Eram atras însă de misterul viu şi valabil. după ce învăţasem a fi livădar şi prisecar (.stâncă.în lumea aceasta .Eliade. Istoria ca aducere aminte...ferigă(.): faptul de a avea asemenea cunoaştere mă face să iau parte la viaţa tainică a stâncii (. le fixează în Carte ca în mitul din care au plecat: "Mi-am reluat umbletele. mi s-au isprăvit şi anii de ucenicie. şi odată cu întoarcerea în ţara mea adevărată. într-o "omologie între Cer şi Lume. Pentru Iaşi. În stânga mea. absolute şi arbitrare ale învăţămintelor lumii nouă..2. zăream un drum cotit sub lună şi-o apă argintie care întovărăşea drumul. lumea Anilor de ucenicie este o cheie în universul operei: "De pe prispa sub care stam. în toată această civilizaţie arhaică se afla şi mult zid coşcov. devenit în romanele istorice. obsesia acelui "drum la centru" de care vorbeşte M. În dreapta. În apropiere. şi . la Verşeni. În înfăţişarea mică a dezgheţului de primăvara de care mi-am adus astăzi aminte. o "grădină a liniştii şi Metamorfozele naraț iunii literare. codrul negru suind în cer. aer. Romanul istoric ca arhitectură interioară. m-a interesat nu cu voinţa mea. o întoarcere nostalgică. pentru că vine de la cei morţi. început şi sfârşit de drum. Ceremonialul relatării forme cunoscute de strămoşi: foc. am simţirea că totul trăieşte în felul său particular: brazdă.). reîntoarcerea pribeagului care trăieşte "şansa fiecărui exilat de a fi un Ulise călătorind spre Itaca". Am fost atent faţă de asemenea ştiinţi mult mai târziu.. supt un sopru.. Sadoveanu marca aceste posibile "reţele de imagini" care pentru cititor ar putea jalona o lectură simbolică: "La vârsta de care vorbesc mai sus. taina ce m-a pătruns e mai tare decît viaţa. se realizează.. sub acoperişul scund de draniţă.. Mă încorporez lucrurilor şi vieţii..." Romanele istorice sadoveniene vor face din această imagine un loc de recunoaştere. am rămas fixat şi eu însumi pentru totdeauna: constat asta în imaginea indelebilă pe care o păstrez în mine şi am încredinţarea că toate .). cum arăt aici.).

. poate.. morţi din veac. sângele spălat ori acoperit şi a doua zi Iaşiul se trezi într-un soare frumos de vară. mănăstiri şi cetăţi de la Galata şi Frumoasa. prezentându-l aproape monografic." Muntele sacru de urcat în această "anabază" este palatul domnesc: "La palatul domnesc.. Istoria ca aducere aminte. Şi. îmbrăcat în istorie. negri de fum. juvaer al Trisfetitelor. Gânj. Ion Neculce. profil bizantin al sfântului Sava. după o noapte de groază. Dorm acolo dascălii mei Creangă.) Înalta grădină de la Eternitatea i-a primit pe mulţi întru alinarea cea curată. ajungea la Iaşi în scaun. în lumina sângeroasă.. Potcoavă. nefericiţilor.." Reintrăm în Iaşi. pe toţi cei care nu vor mai fi în curând... culoare şi atmosferă care fuseseră anunţate deja în descrierile din romanele istorice anterioare.)..2. mezinul." În Şoimii. vor mai fi. Hadâmbu şi Aron-Vodă ! Pace vouă. pace vouă. morţii îndosiţi. vă veţi adaoga celor fericiţi ! (..) O aureolă sângeroasă împresoară oraşul şi turlele sclipesc în bătaia asfinţitului. Cataclismul este urmat de o regenerare. în curând casa e închisă de brâie de flăcări şi întunericul se luminează într-o izbucnire de pojar până la cer " Iaşiul. zdrobise pe Movileşti şi... Sadoveanu reintră în Iaşi sub Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă. al Moldovei: "În sfârşit. de unde poruncise ţării şi părintele său Aron-Vodă (. se aşeza în locul care i se cuvenea. S-a înfoiat întru slava sa Vasilie-Vodă. mâni. o Moldovă în esenţă: "Pluteşte cu câte un scurt pâlpâit cucul pe deasupra Copoului şi ne chiamă. pe toţi cei care au murit. Asemenea mărit şi slăvit târg părea că nu ştie să 36 Metamorfozele naraț iunii literare. Prin lumina celor de altădată. în romanele istorice funcţionează astfel ca "imago mundi". pătrundeau în cămări. i se va reda puritatea lui illo tempore: aventura Şoimilor marca un sfârşit de ciclu: "După tulburarea aceasta scurtă. a plâns Domniţa Ruxandra. când i-a venit în peţit Timoşa Hmelniţki. Ceremonialul relatării furtunii". Gane. rămăsese o aşezare a Orientului (. Beldiceanu şi Topârceanu.)" În 1679. îi cheamă această pasere a singurătăţii. alături de Tomşa.. pace ţie. în Neamul Şoimăreştilor. Miron Costin. Pace ţie. percepţia oraşului. ca un sanctuar: aici duce drumul peregrinărilor pline de pericole. Fără nici o îndoială au fost primăverile Iaşilor cele mai frumoase primăveri. ca înviat.. Pokotilo şi toţi tovarăşii vechi. el este labirintul rătăcirilor dar şi echivalentul analogic al unui rit de trecere de la efemer în eternitate. cetate a Goliei (.. până la ziuă focurile fură stinse.) în urmă. au trecut Dumitraşcu-Vodă Cantemir. pace vouă. Nu pot fi în alte părţi primăveri ca la Iaşi.. prin dreaptă orânduire a lui Dumnezeu.). Hălăduit-au aici fără grijă boierii de la 1800.. Romanul istoric sadovenian. cu tot sporul lui şi mai ales cu toate strălucitele-i lăcaşuri dumnezeieşti. pe toţi cei care au plecat.. "Iaşii era şi-n vremea aceea un oraş vechi şi cu faimă (..) În toate nenumăratele clopotniţe ale Iaşiului vuiau clopotele (. cu feţele încruntate.. (. Delavrancea şi prietenii mei Anghel. Romanul istoric românesc . unde poposeau fericiţii patriarhi ortodocşi din Orient: pace ţie. Romanul istoric ca arhitectură interioară. pace ţie. dintre care s-au ridicat patruzecioptiştii şi junimiştii (.) Totuşi. vorbeşte despre o lume care încearcă să refacă prea târziu echilibrul pierdut: exponentul acestei lumi voit perfecte este Nicoară Potcoavă: "Iată şi Iaşii ! (.)" Focul trebuie să purifice această lume în cădere : "(. limbi de foc ţâşnesc pârâind pe ferestre. catedrală a marelui Veniamin Costaki. în acelaşi furtunos secol XVII.) Peste fulguirea de flori şi învăluirile de frunze veştede se înalţă un suflet: asta-i justificarea în veac a acestui oraş unic.. care.

prin imaginea aceluiaşi Iaşi: "Se arăta cunună trandafirie de raze la răsărit. Aici stăpânea Duca-Vodă. călare pe calul lui şi cu sabia în mâna dreaptă. nici să-şi arate faţa: dimpotrivă. Mai adăugăm că în textul lui Iorga apar date despre căsătorii forţate ale Paleologilor după nepotul marelui han mongol şi după Nogai. Domnul de Marenne oftă. Carol cel Mare şi atâţia alţii"." Dar modelul modelelor. ca imagine a treptatei decăderi a Bizanţului: "(. în acel serai încântat pe care-l bate. îl închideau zidurile uriaşe de la Sfântul Constantin şi de la Atila. de refacere continuă a dezechilibrelor intervenite în ciclurile istorice. Bizanţul sub turci. nu mai era o patrie. Romanul istoric românesc 37 . Romanul istoric ca arhitectură interioară. şi la mănăstirile de pe dealuri. Ceremonialul relatării fie spălat şi curat. un autentic mit al originilor este Bizanţul. subt alte Metamorfozele naraț iunii literare." Cu această obsesivă cădere a Bizanţului. de imaginea Bizanţului. cugetând că Dumnezeu a binevoit.a perenităţii -. cărora li se răpise în acel moment Constantinopolul. apăreau din când în când simbolic în aerul curat.2... din acest roman istoric.) în a treia sa domnie". Aici. o amintire a "vîrstei de aur": "Bizanţul vechi dormea în mormântu-i de ruini şi palate scufundate sub mahalalele de case de lemn ale turcilor.. cum este fixat în tradiţiile populare moldoveneşti: "Ştefan cel Mare şi Sfânt ar sănvie înainte de învierea cea de obşte." Şi Iaşiul mai trece prin foc şi în vremea lui Vasile-Vodă. Modelul oferit de studiul lui Iorga.) S-a zbătut în foc şi Curtea Domnească: au sărit scântei de aici până la Trisfetite stăruind flăcări şi acolo.. cei doi Frederici. mănastirea Galatei. alţii din alta (. Mănăstirile cele mari.. concepute după obiceiul acestei lumi orientale. stăteau închise în zidurile lor (. Sfârşitul textului aduce o nouă refacere de lume. Imperiul şi civilizaţia după izvoare permite o pătrundere în atmosferă.. pentru pedeapsa copiilor săi iubiţi.) Tot peste Bahlui. ca arhetip românesc a funcţiei spirituale supreme . să îngăduie necredincioşilor a se aşeza cu tabăra lor vremelnică în cea mai frumoasă grădină din lume. alimentează mitul regenerării ciclice a lumii degradate: un Ştefan cel Mare "integrat în familia tradiţională a monarhilor ascunşi dar fără moarte). proiectarea lui Ştefan cel Mare. Este interesant de văzut cât de aproape prin atmosferă este Iaşiul. (. între Arthur. precum şi altele mai mici. fremătând dulce. Sadoveanu realizează o actualizare a trăirii violenţei istoriei. moştenitorul Hoardei de Aur. Bizanţul iradiază o lumină pierdută. ţinând-o drept în sus (. la asfinţit. între alte ziduri. la Galata şi la cetăţuie sunau cele dintăi clopote.)" În textul sadovenian. Romanul istoric sadovenian. Golia. De la ŞapteTurnuri până la Vlacherne.. Trisfetitele. Sfântu-Sava.. Istoria vieţii bizantine. În acest sens. devine un fel de Arcadie neagră. după jertfă.pajuri cu aripile neclintite.. la mari înălţimi. o înţelegere a sintezei bizantine şi în acelaşi timp a spectacolului oferit de alaiurile domneşti din romanele istorice ale lui Sadoveanu. legat prin căsătorie cu o descendentă a Paleologilor. cu atît mai verosimilă cu cât povestirea se realizează la persoana I : "Cazacii au năvălit spre Târgul Iaşilor dinspre Popricani. Istoria ca aducere aminte. marea clasică". Iar către miazănoapte viile din preajma cişmelei Păcurarului şi dealul şi pădurile Copoului. Unii l-au aprins dintr-o parte. în ochii iubitorului de lumină: "Casa divanului şi a tronului erau dincoace..) lumea oarecum se desprinsese sufleteşte de aceste ziduri care vor fi curând escaladate de enicerii cuceritorului turc. Sadoveanu construieşte o structură narativă circulară. Constantinopolul era o locuinţă. Crucile coborâte ale creştinătăţii . Tătarii l-au apucat dinspre drumul Bugeacului.

) a învăţat la Bizanţ şcoală. două lumi opuse: XI. care zice că răsare asupra veacului nou ca un alt soare. Bizanţul şi istoria sa din veacul al VIII-lea devin în textul sadovenian locul unei coborâri şi a unei reascensiuni spre muntele sacru. pentru a cunoaşte aşezările împărăţiei greceşti şi tocmeala adevărată a legii lui Hristos." Obsesia Bizanţului domină şi Nunta Domniţei Ruxanda: "(. În acest Bizanţ înşelător. permiţând o reîncepere periodică a unei existenţe "pure" într-o lume proaspătă. omul reface drama lumii ab initio. se desfăşoară ca între Iaşi şi Bizanţ un întreg univers imaginar fixând câteva secole de istorie naţională.. în care. refugiul pribegilor peste Nistru devin replici moderne ale structurii arhetipale numite traseu 38 Metamorfozele naraț iunii literare..) Pe dinafară palatul nu se arăta cu măreţia clădirilor din Bizanţ.. însă înlăuntru se dovedea întru totul împărătesc. în Creanga de aur. Există poate.. una din cele mai sugestive imagini pentru strălucirea şi mizeria Bizanţului. Umbra lor tragică acoperea nu numai pajiştile. care se configurează într-o geografie reală.Sub strălucirea purpurei bizantine se vădesc lucruri nu tocmai bine mirositoare.. îndrăsneşte a intra în lumea de acolo şi între cei umiliţi şi la curtea celor mari. m-am dus să văd numai cu duhul". n-a mai fost de pe vremea Bizanţului". În textul istoric sadovenian coexistă ambele ipostaze ale călătoriei: ea este aventură dar şi încercare de a intra în limitele unui spaţiu cu valori de sacralitate. Vocaţia pentru un anume tip de spaţii privilegiate. locul unei întrebări despre forţa unei lumini: "Te vei coborî la Bizanţ. înţelepciunea mincinoasă a retorilor": "(." De aceea. care după Fr. Romanul istoric românesc . Doamnă a lumii. încât oamenii erau deprinşi a călca în picioare şi a spurca darul clipei. un fel de descensus ad inferos. "(. al căderii şi violenţei. a luptei pentru putere". cu fiecare criză decisivă şi cu fiecare rit de trecere. pe care Kesarian Breb o are ca treaptă obligatorie de cunoaştere a lumii. capătă un sens profund în despărţirea de "amăgirea care se numeşte trup". desacralizându-se treptat şi devenind expresia spiritului de aventură sau a nevoii de a depăşi limitele condiţiei umane. cu istoria şi dincolo de ea cu eternitatea. Ceremonialul relatării rânduri de chiparoşi. Istoria epocii lui Constantin Isaurul nu este decât cadrul unei cunoaşteri dincolo de "pulberile istoriei". drumul spre Bizanţ. punct de întâlnire cu trecutul.) atunci văd cu adevărat că asemenea strălucire împărătească la o curte drept credincioasă. dar şi trecutul cu înlănţuirea lui de necontenite morţi năprasnice. Romanul istoric ca arhitectură interioară. operează.2.violenţa patimilor de orice fel. Renaşterea. Istoria ca aducere aminte. Având cunoştinţi ale celor văzute şi ale celor tainice.. făptuind astfel a doua poruncă a mea. Călătoriile primejdioase. "balaurul" din sufletul şi trupul pătimaşului este răpus. este responsabilă de degradare. Ironia reuşeşte să sugereze întru-un titlu de capitol." Între distrugerea simbolică şi recrearea universului. Nietzsche. de fapt. o desmierdare aşa de moale a climei. eroul căutător de sensuri are "Obrazul trist orb pentru lumea înconjurătoare" . coborîrea în Bizanţ. uitare şi în cele din urmă de "moartea lui Dumnezeu". care traversează obsesiv textul sadovenian: "Era în acea cetate. "Desfăcându-mă de tot ce atârnă şi întunecă." Kesarian Breb confruntat cu o istorie. e un termen esenţial pentru definirea viziunii ontologice: o schemă epică arhetipală cum ar fi aceea a călătoriei iniţiatice menite să-i dezvăluie eroului mecanica universului va traversa Antichitatea. Bizanţul. Romanul istoric sadovenian. o probă cu semnificaţie spirituală.

la Odiseea unde Menelaos stă zece ani în Egipt după căderea Troiei. acolo mi-am găsit dascălii. în povestea pârcălabului de Soroca. Interesant este că după uciderea celui care a poruncit Metamorfozele naraț iunii literare. În Creanga de aur. unde vocabula Digenis permite recunoaşterea termenului iniţiatic "de două ori născut".. viitorul mag şi taumaturg din muntele ascuns. reface drumul spre munte şi peşteră.. Romanul istoric românesc 39 . în vederea ocupării unui loc în ierarhiile prestabilite (în cazul în care acest traseu nu se termină cu moartea eroului). Nădăjduiesc să ieşi de acolo viu şi întărit cu puteri pe care încă nu le cunoşti. ca modalitate de a restabili echilibrul lumii pierdut: nepotul îl pedepseşte pe ucigaşul unchiului. povestea fixează iniţierea şi trecerea în epoca lui Vasile Lupu. Romanul istoric ca arhitectură interioară. folosit pentru a exprima a doua naştere a unui tânăr. Şi astfel vei intra la învăţătura ta cea din urmă şi desăvârşită. atunci schema iniţierii este evidentă: "Bea apă.2. ca printr-un ritual de botez. Fiind eu cu multă dorinţă de învăţătură. sălaşuind în acel templu şapte ani. reintră în profan. cel puţin prin numele propriu Dighenis (Digenis) la epopeea neogreacă. unde Sadoveanu pune faţă în faţă două generaţii: unchi şi nepot." Intrat în experienţă istoriei viclene a epocii iconoclaştilor. Era în ei o linişte şi o tărie în afară de patimile lumii. în care se află însemnate timpurile şi semnele dumnezeirii (. călătoria iniţiatică formează axa cărţii." Este şi aici o repetare de iniţiere. pe care o descrie însuşi pârcălabul: "Iar de acolo am călătorit la Eghipet şi m-am oprit în cetatea Alexandriei patru ani.. este excepţional: "Bătrânul Platon se înclină a doua oară. istoria fiind absorbită de parabolă. Erau acolo greci şi jidovi care cunoşteau toată ştiinţa lumii şi aveau taine ale învăţăturii lor pe care oamenii de rând nici nu le bănuiesc. îmi porunci el. la observaţiile privind înţelepciunea egipteană din textul biblic. presupune repetarea unor iniţieri tradiţionale: "Vei vedea piramidele cele mari. care întâlneşte noi trasee culturale: de la Platon care în Timaios şi Phaidros vorbeşte despre mituri şi zeităţi cunoscute în Egipt.).." Programul călătoriei celui care va fi ultimul Deceneu. Romanul istoric sadovenian.) ca să-i afli taina te vei coborî către apa Nilului şi vei bate la uşa templului pe care ţi-l voi numi şi unde am bătut şi eu când eram ca tine (. trecând prin apa cascadei. Istoria ca aducere aminte. se face printr-o călătorie într-o peşteră din munte. Sugerarea permanentă a scenariului iniţiatic care se află în structura de adâncime a povestirii aventurilor eroilor sadovenieni se face prin trimiterea la lumea misterelor egiptene. din acea fântână lină ca să uiţi un veac viitor şi să te întorci într-o viaţă trecută. Văzu în ochii străinului ceea ce oamenii de rând nu pot arăta. după ce a străbătut cu succes probele şi încercările sale iniţiatice. este pregătit complex prin chiar obstacolele pe care le depăşeşte." În acest caz. eroul va putea privi cu detaşare după experienţa egipteană: "Într-adevăr. Este un motiv abordat obsesiv. îndrăsnind în acelaşi timp a privi. În textul istoric sadovenian eroul care traversează această experienţă. Am fost învăţăcel la ei şi m-am supus lor cu credinţă. Textul trimite indirect. personajul construit de Sadoveanu. Kesarion Breb. acolo am cunoscut lumina" Această imagine fusese deja fixată în Nunta Domniţei Ruxanda (1932). Ceremonialul relatării iniţiatic. Ca şi în basm." Dacă se adaugă şi faptul că trecerea din contemporaneitate în istorie. pentru a sugera perpetuarea unei experienţe: "Te iau şi pe tine ca să-ţi împlineşti învăţătura despre lume.

ci numai urmărit. căutarea bourului alb şi legenda lui. textul se sfârşeşte cu întoarcerea la schit. a adăugat dânsul. Poate cunoştea el ceva. doar titlul capitolului final oferindu-i cititorului dezlegarea revenirii în contemporaneitate. Însuşi măria sa stătea acum lângă bărbatul sfânt şi simţea în sine cu mare cutremur tâlcuirea aevea a visului.Ce glas spunea c-ascultă ? . el însuşi aflat acolo în misiune. Romanul istoric sadovenian. De va fi bună-voia lui Dumnezeu." În acest roman. drum tainic pe care-l face Ionuţ Jder. ieşind în răsaritul soarelui îngenuchind şi punând urechia la pământ. ca s-audă glasul pământului. În acest sens. se învăluie în taină. lumea în care se învârte Ştefan cel Mare. în căutarea călugărului nebun Stratonic. cum a căzut aripa turnului Nebuisei. slăvite stăpâne." Singurul care poate înţelege şi primi mesajul este Ştefan cel Mare: "Măria sa cunoscu singur că acela trebuie să fie glasul bourului alb. este o lume de semne la care numai el are acces: "Linişteşte-i cu sfatul şi încredinţează-i că Domnul Dumnezeu este ocrotitorul nostru. Romanul istoric ca arhitectură interioară.." (XVIII) Traversarea unor experienţe de formare pare să domine textul în Fraţii Jderi. care se dovedeşte viclean către credinţa noastră şi supus ismailitenilor. dar eu am socotit că acestea-s vorbe de om slab.2. printr-o funcţionare anticipativă: "Bogdănuţ Soroceanu mărturiseşte cum şi-a împlinit jurământul vieţii lui. Romanul istoric românesc . ca să se ridice în zilele lui cu puteri mari de oşti şi să bată război cu spurcaţii ismailiteni") fie urmărirea unui drum către "Sfântul Munte Aton". (naşterea şi închinarea lui Ştefan "în taină la o biserică din muntele Atosului." Construcţia pe schema mitului îi permite lui Sadoveanu asociaţii care 40 Metamorfozele naraț iunii literare. Căci noi suntem prorocii acestor voievozi. când avea slobozenie să grăiască. Voievodul primeşte un mesaj şi are o vedenie: "L-am văzut în câţiva ani.. de unde vin cărţile tainice alcătuite de schivnici. primăvara după sfânta Înviere. unde primele două volume poartă în titlu explicit ideea: Ucenicia lui Ionuţ şi Izvorul Alb. Ceremonialul relatării pieirea pârcălabului. . peştera schivnicului. Veştile pe care le dă El sunt pentru căderea vrăjmaşilor noştri. Domnul a avut o vedenie în vis. pentru ca să se afle ce dorea măria sa să găsească. Istoria ca aducere aminte. a regăsit pe uncheşul său de odinioară. noi însă nu înţelegeam.(. Avea o cunoştinţă ascunsă despre mersul stelelor şi al soarelui: cetea pe cer zodiile. ieşind din peşteră." Mesajul va fi semnificativ primit sub forma unei "vedenii în vis": "În acea noapte. I se arată schivnicul înălţat pe munte şi binecuvântând un pojar uriaş care cuprinsese stele şi târgurile ţării. aşa va cădea fala lui Radu-Vodă de la munteni. A spus odată că ascultă să audă tropot. Dacă pentru Ionuţ Jder toate cele trei volume sunt trepte în transformarea în "Comisul Onu". însă porunca măriei sale era ca acel bour să nu fie jertfit. Atâta ne putea spune în acea zi sfântă.). adormind târziu după rugăciune.Noi n-am putut să ştim. ştia întocmai noaptea sfântă când se vesteşte Învierea Domnului. când se va ridica sfântul mare-mucenic Gheorghe împotriva balaurului. dar e slab şi a îngenunchiat aici şi are să vie măria sa la dânsul. întocmai cu cea din ajun. Şi nea mai spus că rânduiala lui a fost să ajungă până la măria sa. Izvorul Alb vorbeşte despre o altă iniţiere: este drumul muntelui pe care-l urcă Ştefan cel Mare: aici drumurile ascunse în munte. după aceea. punctul cel mai înalt de raportare pentru echilibrul lumii moldoveneşti este lumea greacă de la Muntele Atos: modalitatea de sugerare este fie o retroistorie care ocupă spaţiul povestirii.

mai funcţionează două tipare: visul şi ghicitul. nu fi aspru cu umilit robul tău ce se înfăţişează la scaunul dreptului judeţ. că am fost lovit înainte de vreme. văduvia lui Ştefan. Umberto Eco îşi începe dialogicul roman cu două călătorii: una pentru introducerea convenţiei manuscrisului găsit. nu te îndoi.. în sensul că avem de-a face cu un efect de lectură controlat: a călătorit Ulise şi fiecare etapă are un sens simbolic pentru autodefinirea eroului. şi vrăjmaşii ţării sunt încă tari. coerent. şi a eroilor în lumea ficţiunii (Rob Roy.." În conturarea universului arhaic moldovenesc. apar elemente de mediere între aceste arhetipuri şi actualizarea sensurilor lor. din visul de bolnav cu febră. a şoptit el cu glas de rugă.Mărite Doamne. călătoresc cavalerii regelui Arthur. Romanul istoric ca arhitectură interioară. putem înţelege din debutul romanului Nicoară Potcoavă sensul traseului tragic al eroului." De la modelele consacrate ale romanului istoric. Istoria ca aducere aminte. pe care o anunţă eroilor dar şi cititorului: "Măria ta. În primul rând." Ghicitul are în textul sadovenian. Ceremonialul relatării proiectează istoria evocată în largul sistem de semnificaţii arhaice. aşa numitele grile de lectură1. se grăbi să-l încredinţeze ţiganca. Ele devin. pentru osatura romanului. Nimeni pe lume nu cunoaşte semnele şi vorbele care sau făcut şi s-au spus între măria ta şi domniţa Catrina. a călătorit înaintea lor Ghilgameş şi obstacolele n-au făcut decât mai sfâşietor sensul experienţei sale. şi într-un cod şi în altul (mitic-simbolic şi "realist") face ca ritualul de iniţiere parcurs de eroi să fie presupus necesar. Descrierea drumului eroului participă la protocolul anticipării. modalităţi de transmitere şi disimulare a sensului în acelaşi timp : am văzut "visul vedenie" a lui Ştefan şi sensul pe care-l dădea misiunii sale în istoria naţională şi a creştinătăţii. Iartă-mă. am abordat deja modul de construcţie a modelului Ştefan cel Mare şi modelul călătoriei iniţiatice. cercând să întoarcă fruntea spre arătarea cu plete şi barbă ca neaua. în acelaşi sens. călătoreşte eroul din basm. ar fi visul lui Ghilgameş. aceeaşi funcţie anticipatorie în strategia narativă: ţiganca Mădălina anticipează o poveste de dragoste.2. legată de seceta care pustieşte Moldova: "După secetă nu poate să urmeze decât ploaie. pe care scriitorul îl construieşte: ". În cazul romanului istoric. funcţionând intertextual şi permiţând cititorului să citească prin prisma unui model actualizat. care-i va fi descifrat de mama sa şi care prezenta simbolic venirea. Romanul istoric românesc 41 . Legământul ceam făcut către măria sa Ion-Vodă nu l-am putut îndeplini. Tiparul cel mai vechi de vis anticipativ. după văduvia destul de lungă a lui Vodă. călătoreşte Eneas. textul sadovenian propune aşadar descifrării câteva simboluri arhetipale. Doamne. Eu le ştiu am hrănitMetamorfozele naraț iunii literare. al valorii anticipative. anii vieţii mele nu sunt decât patruzeci. în general. În acest sens. Michel Butor: "Orice ficţiune se înscrie în spiritul nostru drept o călătorie şi se poate spune astfel că aceasta este schema fundamentală a oricărei literaturi romaneşti. Romanul istoric sadovenian. urmează bucuria pe care ne-au vestit-o solii de la Mangop. care proiectează naraţiunea. alta pe schema unui roman de formare. aşa cum. se întâmplă ceea ce remarca. prietenia şi moartea lui Eukidu. Ivanhoe). În acest caz posibilitatea de a citi textul romanului sadovenian. la romanul parabolă contemporană. ca forme de autoreflexivitate a textului. cu povestea novicelui benedictin. structura presupune călătoria: Walter Scott îşi începe romanele cu o dublă călătorie: a cititorului în ţinuturile şi istoria Angliei. Dumas intră în roman odată cu eroul său pe poarta Parisului (Cei trei muşchetari). pentru codurile noastre de lectură.

Eu te-am adus dar eu îţi spun că dragostea asta. cititorul aşteptând ca în scenariul călătoriei să intervină obiectul căutării. ş-am scăpat-o de boli. pe urmele trădătorului lui Ion-Vodă.. anistoric. Este interesantă pregătirea receptării sensului unei vânători ratate prin scrisoarea presviterei Olimbiada către "slăvitul hatman Nicoară. căruia îi stârnise cântece de slavă căzăcimea". Cunosc eu dragostele măriei tale. dar asta-i meseria noastră. să spunem că ultimul drum al fraţilor Potcoavă prin ţară în acelaşi "soare care se lasă spre asfinţit" este "presărat de cele dintâi frunze veştede"." Cel puţin două trasee ale eroilor sunt anunţate prin scenariul ghicitorului: al Ilincăi din Nicoară Potcoavă. cu atât mai mult cu cât Sadoveanu va relua imaginea în Nicoară Potcoavă (1952) operând o schimbare esenţială. ş-am crescut-o. iniţiată de boierul Andrei. Să nu te superi.. se face "spre asfinţit". şi motivul hanului. După reţeta genului. Dar. Nicoară Potcoavă nu participă." Această întoarcere simbolică a celui "aşteptat" este o expediţie de pedepsire spre Iaşi. Motivul străinului îşi anexează motivul paradisului şi al paradisului devastat iar hanul funcţionează într-o simbioză perfectă cu funcţionarea povestirii. aduce în discuţie funcţionarea vânătorii ca semn în text. Călătoria de întoarcere îl preocupă pe Sadoveanu încă de la Şoimii: "Fraţii şi tovarăşii lor aveau într-adevăr în ei hotărârea de a se întoarce în Moldova. nu-i ca celelalte. că şi porneşte cu mintea în călătoria erotică pe care i-o anunţase ţiganca. fiind rănit. ca reper unic. care-l identifică după şiretlicul prin care evită soarta tovarăşilor săi tranformaţi în porci: el îi fusese anunţat magicienei de către Hermes. şi i-am dovedit în bobi şi-n ghioc această dragoste. Romanul istoric sadovenian. fiind cu primejdie. ca eroii din basm: "A ieşit la toţi craii spaimă despre acest Ştefan-Vodă. Sadoveanu introduce prin această tehnică anticipativă. Astfel textul dialogează cu scenarii iniţiatice cunoscute. când i-a venit ceasul. care înainte de a apărea norodului strâns la hramul Mănăstirii Neamţului. coborârea în "infern". la curtea 42 Metamorfozele naraț iunii literare. a tainei vânătorii şi a ospăţului. probele obstacol. Romanul istoric ca arhitectură interioară. sub semnul "strălucitului soare de primăvară" dar retragerea cu Nicoară Potcoavă rănit. într-o aventură spirituală. Urmărind acest ciclu simbolic. vestea despre faptele lui îl precedase: "viteaz tare. La această vânătoare. Întoarcerea în ţară. Este vorba de vânătoarea de mistreţi. Ceremonialul relatării o. Când Nicoară Potcoavă intră în roman. căreia într-o atmosferă pendulând între real şi fantastic îi ghiceşte ţiganca Mura şi al lui Ionuţ. moartea sau reîntoarcerea. în timpul căreia apare şi "un lup sur care va fi doborât în pârâu". faima eroului îl devansează în călătorie: este celebră sosirea lui Ulise în insula magicienei Circe. aici măria ta. Romanul istoric românesc . cum că a bătut şi cetatea Hotinului şi a Chiliei (. s-auzim şi să cunoaştem despre toate. figura lui Ştefan cel Mare. Interesant este în cazul lui Ionuţ.)" Pe aceeaşi schemă a călătoriei. dar vânătoarea îl va avea ca protagonist pe Nicoară. nu-i măr să-l muşti şi să-l lepezi. este precedat de faima sa. lupta cu monstrul. motivul străinului care traversează un teritoriu. la Sadoveanu se fixează alte trei scheme: reîntoarcerea pribeagului în locurile de origine (uneori cuplată cu motivul obsesiei tătălui sau a naşterii misterioase). care "umblând pe drumul Sucevii îşi află soarta de la o ţigancă prorociţă". când el se află la curtea sa de la Zidul Negru.2. de cunoaştere. a drumului. Istoria ca aducere aminte. descântându-i.

excluzând de aici pe cea mai imediată care ar ţine de opţiunea omului Sadoveanu.. Se afla la cinci paşi de fiară aţintind-o neclintit (. În tradiţia nordică lupii simbolizează moartea cosmică.) Era în acest bocet al deznădejdii ceva omenesc. că mi-ai mărturisit bucuria care ţi-a facut-o povestirea din vechime a lui Heliodor..)" Portretul eroului. în strânsă legătură cu dezlănţuirea cosmică: "toate culturile paleoMetamorfozele naraț iunii literare.. şi coarnele lui şi le va îndrepta spre răsărit". Hatmanul s-a înfricoşat ca de o vedenie neaşteptată a milei.. a săltat în şa." "Numeroase triburi indo-europene (. Iniţierile militare ale indo-europenilor comportau o transformare ritualică în lup : războinicul exemplar îşi însuşea comportamentul unui carnasier.. cu o structură semnificativă identică. Când au ieşit la luncile fluviului..)" Pentru acest mod simbolic. A pregetat.. hatmanul avea faţa pălită de mâhnire însă îmblânzită (. "Bourul veni năprasnic la deal. Mircea Eliade2 aprecia că: "(. prin centrare pe motivul vânătorii avem mai multe posibilităţi de lectură. "Există aşadar o convergenţă lipsită de orice echivoc între muşcătura canidelor şi teama faţă de timpul distructiv. nu.. într-un cutremur al trupului ei. zeul Morţii are urechi de lup (. avându-l ca protagonist pe Ştefan ce Mare faţă în faţă cu bourul alb: animalul cutremură cu mugetul munţii şi nu este ucis. Cronos apare aici sub chipul lui Anubis.. în care este anticipată metafora singurătăţii pe care o va sugera lupul singuratic. s-a răsucit. Romanul istoric sadovenian.) Când hatmanul a mai făcut un pas. (. Ceremonialul relatării domniei sale din Zaporojă". şi că.) I se părea diacului că lupul cel singuratic primise în fiinţa lui o parte din povara lui Nicoară... slăvite hatmane.. Romanul istoric românesc 43 . ea ar putea fi înglobată de semnificaţia taurului. în sihăstria măriei tale din Zaporojă. nici slova acelei comori rămase de la elini de douăsprezece veacuri (. va fi completat de confruntarea cu imaginea propriei existenţe şi a violentei curgeri a timpului necruţător: "Nicoară a tras cuţitul cel lung şi a coborât din şa. Gilbert Durand3. care devine şi motiv literar." În legătură cu apariţia bourului. al monstrului care devorează timpul uman sau atacă chiar aştrii ce măsoară timpul. a clănţănit din fălci ridicând botul spre văzduh şi slobozind un urlet prelung (.2. devenit numai nelinişte şi meditaţie. trudit de moarte. vede în lup "animalul feroce prin execelenţă în viziunea occidentală" dar şi o asimilare "cu zeii morţii şi cu geniile infernale. apoi. ei sunt devoratorii aştrilor".." Pe de altă parte.) aveau ca eponimi animale de pradă (în special lupul) şi se considerau urmaşii unui strămoş mitic teriomorf. a întors în loc şi a apucat înapoi cărarea rovinei. Romanul istoric ca arhitectură interioară.. dar nu numai: "Îmi aduc aminte..." Se cere să amintim aici o scenă. nimeni dintre acei care se află cu măria ta nu cunoaşte nici limba. fiara şi-a subpus deodată capul. mai curând oamenii au în minuta pieirii acea tânguire năprasnică a lupului către Ziditorul a toată făptura..). trecând în revistă fantasmele înspăimântătoare ale animalităţii. fumegând şi pufnind (. a vârât arma în teacă..) însă porunca măriei sale era ca acel bour să nu fie jertfit (. ba mai mult se operează o identificare: Ştefan = "bour tânăr care va sufla pe nări foc îngemănat.) urmărirea şi doborârea unei sălbăticiuni devine modelul mitic al cuceririi unui teritoriu şi al întemeierii unui stat.. Era gata să repeadă în fiară cuţitul.) La vechii etrusci. petreci întru spirit cu ibovnicii prigoniţi Haricleea şi Theaghene şi eşti singur cu ei.. de a anticipa evoluţia romanului. Istoria ca aducere aminte.

aflat sub semnul amurgului. sub cerul curat. Dar. şi anume în sensul respectivei conştiinţe individuale în care apare. (. Căderea istorică "(. ambele valori." Tot în acest studiu. este însoţită.. în Vechile Cronici Moldoveneşti până la Ureche. Vasile Lovinescu. Romanul istoric românesc . a tinereţii nostalgice evocate poetic. legenda uciderii zimbrului. adusesem într-o parte de început a studiului. nu sunt alegorii ale unor experienţe obiective. întors în vremuri de grea cumpănă. anotimpul ploilor etc. (De la Zamolxis la Gingis Han): "Când aceste mituri şi legende le raportăm la evenimentele istorice..) în anul de la naşterea Mântuitorului 1574." Citită astfel. fazele lunii.2.. este "crearea unei lumi particulare. actul de întemeiere. reaminteşte că "bourul este element solar". de o amară ieşire din această Arcadie neagră: 44 Metamorfozele naraț iunii literare. fragmente din Anii de ucenicie. cu argumentele lui Mircea Eliade. pentru aceste obsedante reluări de teme şi motive în structura romanelor sadoveniene. Indra. Legătura cu semnificaţia istorică este făcută însă. citează dintr-o Cronică anonimă. Romanul istoric sadovenian. arhetipal semnificative. ci expresii simbolice ale dramei intime şi incoştiente a sufletului. îşi caută părinţii.) dar este aflat şi sub o simbolistică a luminii : "taurul trăsnetului" şi "taurul pământului". G. În acelaşi sens al interiorizării unor tipare arhetipale mergeau observaţiile psihiatrului elveţian C.. adică oglindită în fenomenele naturii. şi devin mai târziu punctul de plecare şi modelul exemplar în istoriografiile naţionale. analizând heraldica stemei moldoveneşti cu cap de 4 bour . (.) luna răsărea din rumeneala zării ca de sânge. publicată de Ioan Bogdan. originea.. în Vremuri de bejenie atât în spaţiul real cât şi sufletesc : "Andrieş şi Costea se opriră şi se descoperiră şi ei. care ilustrau opţiunea scriitorului pentru un anume univers spaţial. atribuită lui Dragoş. Sensul pe care-l dă autorul sacrificiului bourului într-o vânătoare simbolică. trecută prin ascuţişul fierului. constituie începuturile prin excelenţă. opera istorică sadoveniană începe cu întoarcerea "pribegilor" într-un spaţiu istoric şi afectiv. O izotopie evidentă funcţionează pe motivul căutării pribeagului : Andrieş Hamură. arsă.. Ceremonialul relatării orientale simbolizează forţa meteorologică şi distructivă prin intervenţia taurului". Jung observa o legătură interesant stabilită între individ şi natura pe care o proiectează: "Toate fenomenele naturii mitizate. care devine accesibilă conştiinţei umane pe calea proiectării. şi un câine urla între căsuţele negre". în faţa câmpiei Moldovei. o regăsire a unui paradis devastat. a unei ţări (. cum ar fi vara şi iarna.). cultural şi afectiv. Romanul istoric ca arhitectură interioară. Jung: "Arhetipul este un conţinut inconştient pe care conştientizarea şi perceperea îl modifică. nu poate fi evitată într-o lectură construită pe căutarea profunzimilor operei. care deschidea zare pustie spre întreaga ţară prădată. este un zeu solar.. dacă Sadoveanu a intenţionat crearea unor astfel de reţele de imagini. Vasile Lovinescu. Istoria ca aducere aminte. într-o Moldovă pustiită de tătari. "după cum Taurul primordial zoroastrian din care este produs întregul Univers" este zeu solar." Dar întrebarea. malefică şi solară coexistând. în această operă de dimensiuni reduse. dea lungul unui râu care este coloana vertebrală mitică a unei ţări" Ca argument.. apoi rupt de cămilele turcilor". şi luptătorii morţi treceau pe năsălie şi buciumul se tânguia cu înmlădieri grele : o adâncă plângere tremurată în liniştea codrilor. când cumplitul Ion-Vodă fusese înjunghiat.. care dezvăluie sensul iniţiatic al vânătorii bourului.

ar putea fi Moldova sadoveniană: " . Ceremonialul relatării " . Pornind. Romanul istoric ca arhitectură interioară. Valea Plângerii... ("vremea DucăiVodă").Ei frate.. Voyage en divers Etats dâEurope et dâAsie. care în Moldova se chiamă brumărel. Istoria ca aducere aminte. în mijlocul unei naturi generoase... . Sadoveanu va folosi un tipar literar care permite o viziune paralelă asupra spaţiului şi timpului evocate: din interior. roman care permite o construcţie ciclică. iar de la Hristos 1679.) în acea luminată zi de mai a anului 1469 (. acu încotro mergem ? Trecură şi porniră pe drum lung. de la cartea călugărului iezuit Philippe d'Avril. ca apărător al "clanului": "Satului meu îi zice Şoimăreşti. prin vocea naratorului care-şi găseşte măşti în text. şi din afară. Romanul istoric românesc 45 . tot mai mici. unul la vedere şi unul ascuns. păstrând declarat în text. crude şi groteşti. şi se depărtau. schimbând ce este de schimbat : "Relaţia manuscriptă a domnului Paul de Marenne..Mie mi-i dor să văd apa Răutului şi mormintele părinteşti... au pierit prin străinătăţi. dezvoltând ceea ce utopia arcadică are universal : existenţa în afara istoriei. prin clişeul călătorului străin (Zodia Cancerului) sau al solului (Fraţii Jderi). Paris. Mormintele noastre tătărăşti.2. prin lucirile asfinţitului. la destinul unei colectivităţi. de după căderea Bizanţului. ca paradis devastat : Arcadia va fi astfel istoricizată şi localizată. violente.)"." Constantin Noica.. care duce la anihilare".. şi ochiul lui nu trebuie să încremenească asupra unei pietre. în care "(. De ce ? N-ai cer necuprins până la Dumnezeu ? N-ai stepă fără hotar ? Omul trebuie să fie ca pasărea văzduhului. zise iar tătarul râzând. examinând analitic basmul Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte propunea o viziune a relaţiei timp biologic / timp mitic.. au rămas prin toate pustiurile lumii. cuprinde lungi consideraţii morale şi filozofice asupra acestei călătorii Vers le grand Turc (. de-a lungul romanelor. probabil. anul nou de la zidirea lumii 7188. eroul regăsindu-se încovoiat de istorie şi în Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă. limitat în timp.".. şi noi ne-am mişcat ca pulberile pământului. Romanul istoric sadovenian. cine ştie unde m-or purta valurile vieţii. abate de Juvigny. în care echilibrul lumii distrus de hybris trebuie refăcut. şi a unui ochi veşnic mirat. păstrând relaţii umane naturale." O întoarcere este şi punctul de plecare pentru Neamul Şoimăreştilor.) destinul pământesc îl atrage pe călător îndărăt din infinit spre durată: impulsul întoarcerii către împlinirea corectă a destinului. ş-am rămas singur pe lume. dintr-un plan mult mai adânc : Acest joc de planuri. Pentru redefinirea acestui univers.. rămasă la Biblioteca naţională parisiană. până ce se mistuiră în aburul amurgului. Interesează aici viziunea asupra Moldovei.. înainte. această zonă tabu.. Metamorfozele naraț iunii literare. după bătrânul nostru.. are darul să ne scoată din concretul istoric pe care riguros textul îl fixează ( "(. "la sfârşitul lunii septembrie. învitându-ne la o meditaţie despre istorie.Asta-i boală moldovenească. entrepris pour découvrir un nouveau chemin à la Chine. de la destinul individual al personajelor. Dar mi-am adus aminte şi vreau să văd locul copilăriei.)". Ai mei au pribegit cu mine de pe când eram un prunc. 1693. Dar de douăzeci de ani nu l-am văzut. care încălcată declanşează dorul ca obsesie iraţională. dar fixând imaginea pe o realitate sufletească. de la hanul nostru cel mare Timur. punând în faţa cititorului la prima vedere o realitate istorică. autenticul. Pe urmă." ). Sadoveanu operează o punere faţă în faţă a unei lumi orientale. mutând accentul. pe fondul unei gândiri arhaice.

măria ta ? Au fost oameni răi şi varvari (.Creanga de aur) : " . pe când părintele meu. răspunse visător abatele de Marenne. născut din viziunea regalităţii magice (Frazer . lacul." În imaginea căderii Moldovei. Romanul istoric sadovenian. o găsi acceptabilă şi în armonie cu pădurile şi cu sălbăticiile săracei Moldove.2. pendulând între fântână. trimiţând la o utopie regresivă născută din nostalgia Vârstei de aur. Pentru asta mă vezi pe mine. care a fost uns cu mir. până ce au venit asupra lor năcazuri fierbinţi de le-au opărit bucuria şi amărăciuni de le-au otrăvit dulceaţa. în ceaţa amurgului. pe acest colţ de pământ. un "pământ de semne" : "o fântână cu cumpănă" îi trezeşte mirarea : "Nu înţeleg ce rost are o fântână construită aici.. Dar tot cronicarii sunt cei care schiţează şi imaginea unei Arcadii "negre".. stând alături de oameni de rând şi de sclavi. Dumnezeu a pus aici un paradis. care colorau în culorile arhaicităţii nobile şi senine trecutul naţional. aşa era de înflorit pământul şi de lumină văzduhul. Sadoveanu construieşte în romanul istoric tiparele unei lumi la graniţa dintre sacru şi ideal. plastic definită în subtitlu. Atunci şi mărul acela cu fructe de sânge este tot al morţilor. beizade Alecu Ruset prezintă această Moldovă.) Moş Iremia Surdu zice că dracu iese Antihrist între noroade. citind vremea după un calendar uitat al semnelor. începură a cânta o melodie care nu fermecă deloc urechile abatelui. având asupra-i sabie ameninţătoare.Cine ştie. o fericire ingenuă.. care a fost cândva paradis. îşi pleacă fruntea în pulbere la Belzebut. de aici poate obsesiva prezenţă a lui Ion Vodă cel Cumplit sau Ştefan cel Mare. Romanul istoric românesc . sub domnitorii "răi"." "Cine a prădat ? Cine a dat foc ? Apoi noi de unde să ştim. Ceremonialul relatării ca parte componentă a modelului lumii." "Acea vale a Moldovei fusese pentru pământenii care se statorniciseră aici de veacuri un fel de rai al lumii. Sadoveanu introduce un element anticipativ al viitorului său roman istoric Nunta Domniţei Ruxanda (1932)." Această Moldovă este centrul sadovenian. uimind privirea străinului cu retragerea într-o vârstă a neviolenţei civilizaţiei.. pentru călătorul străin. ale lui Vasile Pârvan sau Lucian Blaga. Această lume care trăieşte esenţial într-un echilibru al civilizaţiei ţărăneşti. "săraca ţară a Moldovei". localnicii trăiseră întru desmierdare. Oricum.E fântână pentru călători străini." " . Cine a putut avea această idee bizară şi la ce i-a folosit osteneala ? Am lăsat în urmă Siretul şi se mai vede încă în fundul văii.poate proiectarea unui tipar originar imaginar. Iorga. totuşi întovărăşind-o cu vinul nepreţuit. "a fost fiică a voievodului Vasile Lupu şi soaţă nefericită a lui Timuş Hmelniţki. Poate sub influenţa ideilor lui N. pe cea lume." Lumea aceasta este." "Strecurându-se ţiganii cu diblele şi ţimbala lor. O vreme.Nu se vede asta.. prinţule." " . al cărei destin este şi destinul său : "Aici. . Romanul istoric ca arhitectură interioară. nobil şi fecior de voievod. Bând cei vii." La mirările abatelui. O superstiţie ca multe altele. "o ţară a foametei şi a tuturor dezastrelor" . ( ca prelungire subpământeană a axului vertical ) cu meşteşugul sacru al 46 Metamorfozele naraț iunii literare. hatmanul căzăcesc. nu mai este nimic statornic. Istoria ca aducere aminte.E adevărat : un paradis devastat... Şi domniile îndeosebi sunt mai schimbătoare decât toate. întru amintirea morţilor. îşi potolesc şi cei morţi setea.. utopia unei fericite existenţe patriarhale în mijlocul unei naturi armonioase apăruse deja la cronicari : Moldova era sub "domnitorii buni" o adevărată ţară a laptelui şi a mierii.

care ştie să sugrume.o epocă din istoria Moldovei aflată sub semnul "vârstei de aur" sau a "paradisului devastat" . ce se dzice pierdzătoriu de oameni. nu târzie vreme. desprinse de la brâu buzduganul şi izbi cu el în boierul cel mai de aproape. aventura şi moartea fraţilor Potcoavă. un fragment din cronica lui Miron Costin şi din Neamul Şoimăreştilor: "Domnia lui Ştefan Tomşa. conturând o istorie "care descrie un cerc.. Prinsul se cumpăni. Istoria ca aducere aminte.." Metamorfozele naraț iunii literare. Astfel romanul istoric sadovenian creşte pe un schelet unic : .2. Ştefan-vodă râdé la ceste cuvinte şi dăruia bani ţiganului". căci leşul ticălosului a fost înlăturat. violenţa lui Timuş Hmelniţki.din scenariul omorâtorului de dragoni. În această lume. .. Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir pentru istoria înscăunării şi mazilirii domnilor. buni sîntu de giunghiat. un ţigan printre robii mei. asfel încât suveranul legitim târăşte după el un şir de crime la fel de mare ca al regelui înlocuit. Ceremonialul relatării fântânarilor. şi femeile să iasă. cronica lui Neculce pentru domniile Ducăi-Vodă şi căderea sa. berbecii. arătându pre boieri : "S-au îngrăşatu doamne. istoria şi mecanismul ei constituie "o farsă crudă şi tragică.." Pentru Shakespeare. Ion-Vodă cel Cumplit .. moartea monarhului şi noua încoronare. " Zodia Cancerului se încheie cu uciderea unui pretendent la tron : "Era o rămăşiţă dintr-un fudul beizade Alecu de anul trecut: .Să-i taie chiar azi IancuŢiganul! Să-mi aduci capetele.. cronica lui Miron Costin pentru aventura şi cruzimea lui Ştefan Tomşa. tot aşè au trăit. regii sunt doar "personaje ale Marelui Mecanism" care parcurg un ciclu : lupta pentru tron. prin epocile traversate. la Sadoveanu ca şi la Shakespeare. ochii i se încruntară şi partea de sus a feţei se coloră uşor trandafiriu sub năvala sângelui. cum s-au început în vărseri de sânge. evocă "marele mecanism" pe care Jan Kott îl găseşte în structura dramelor istorice ale lui Shakespeare. De la măria sa Domnul intră. între ochi pe Ruset. să văd dacă s-or uita tot aşa la mine ! C-o mişcare fulgerătoare. întorcându-se la punctul de plecare. unde se naşte mierea.. în care istoria curge în forma marilor arhetipuri.Aduceţi-l aproape ! porunci iar Vodă cu glas tremurat. am eu un casap bun. domnia lui Vasile Lupu şi căsătoria Ruxandei cu Timuş. sau tiranul.. "soare lichid". poruncă să se urmeze fără schimbare rânduielile hotărâte. prototip al unei serii în care se înscriu numeroase variante ale cârmuitorului (modelul ideal : Ştefan cel Mare. Romanul istoric ca arhitectură interioară. Romanul istoric românesc 47 . Avé un ţigan călău. aparţinând tagmei solomonarilor. Sadoveanu construieşte universul ficţional ca un univers al repetării.) Domnitorii. răzbunarea lui Ştefan.un domnitor." Sursa acestei viziuni este. oferă o imagine a "scării sângeroase a istoriei". o ultimă treaptă este găsirea unui nou pretendent care rămas viu reîncepe lupta pentru putere în numele dreptăţii batjocorite. Nu este în intenţia noastră investigarea surselor istorice pentru romanele sadoveniene... ştie să taie ! . Acela striga de multe ori înaintea lui. lumea fixată în cronici: cronica lui Ureche pentru uciderea lui Bogdan de către Petru Aron. Astfel văzută. hrană de natură spirituală. dragonul: Petru Şchiopu. ţigan gros şi mare de trup. Constantin Isaurul. aducem totuşi ca argument în favoarea construcţiei scării sângeroase a istoriei. aventura şi moartea lui Petru Armeanul. În aceeaşi clipă înălţă de la spate în sus buzduganul şi păli în frunte. şi prisacă. Duca-Vodă."Aha ! berbecilor. Romanul istoric sadovenian. după model cronicăresc.

pe vremea carolingienilor. evocând scara istoriei şi soarta umană cu imagini şi atmosferă din textul biblic : "În fiecare noapte.Măria ta ai pus cu sabia aici lege tare şi sufletul meu s-a bucurat. încă de la prima pagină. împreună cu alţii. la poarta oricărui palat de Domn ori de împărat. după ce titlul capitolului pregătise receptarea: Avem hodina vântului şi tihna apelor "Domnul Dumnezeu binevoieşte să vă aducă la judeţul nostru. Din secolul al XI-lea. evocând Apocalipsa pentru a argumenta necesitatea naşterii voievodului izbăvitor: "La acest arhanghel negru. constructor de catedrale. pe când monahul din mănăstioara de ceamur slovenea vorbele prorocirii din Apocalips(. Romanul istoric ca arhitectură interioară. cei ce luptă de acum încolo împotriva monstrului alături de clerici sunt cavalerii.)" Funcţionează în finalul volumului al treilea din Fraţii Jderi un adevărat mecanism discursiv care generează o viziune asupra istoriei în care personajul istoric adus în prim plan este pus să filozofeze pe tema sorţii umane.. fiara despre care a vestit sfântul Ioan.. apoi naţională.. ca o formă de a rămâne în istorie ca "soldat al Adevărului". te-ai arătat prietin al părintelui nostru măria sa Bogdan-Vodă. care ajunge să facă din balaur o emblemă de comunitate militară. şi.. (. unchiul nostru Petru-Aron-Vodă." "Praporele unei oşti împotriva păgânilor nu pot avea cusută pe ele altă icoană decât pe a sfântului Gheorghe străpungând balaurul. balaurii se văd pe tapiseria de la Bayeux : este lumea confuză a unui 48 Metamorfozele naraț iunii literare. Şi tot acolo. îngenunchiat lângă părintele său. poate sosi îngerul morţii. în care testamentul părintelui include moartea: "Când vei ajunge stăpân în moştenirea părintelui tău. Pe cel care a fost cap răutăţilor..)..) biruie neîncetat balauri după balauri în numele tuturor cavalerilor (. Istoria ca aducere aminte. l-am făcut să-şi primească osânda. sfântul Gheorghe. (. Sadoveanu pregăteşte această imagine a eroului. În Pentru un alt Ev Mediu. făcea o observaţie esenţială asupra metamorfozei ideii de balaur şi de ucigător de balaur : "În mitologia creştină a mântuirii. eroul care defrişează ţinuturile şi organizează ordinea feudală . Nu cu bucurie ci cu întristare i-am dat-o. (." Construcţia eroilor sadovenieni sub semnul "omorâtorilor de dragoni" este marcată permanent în text. pentru greşale ce nu putem ierta. măria sa Bogdan-Vodă şi-a cunoscut pieirea.) Scrie la psaltire: Cel Etern împărăţiile ca pleava le vântură.. în cursul secolului al XII-lea. . şi din ziua a doua să ridici sabia. Romanul istoric românesc . Jacques Le Goff . analizând simbolistica balaurului în literatura evului mediu.2. cugetase cu inima bătând coconul cel tânăr.. venit din Orient. Romanul istoric sadovenian. Viaţa lui Ştefan cel Mare fixează aceste repere ale mersului istoriei româneşti. despre soarta omului : un vânt îl suflă şi nu mai este.să-ţi aduci aminte că zilele vieţii tale sunt numărate. Din ziua întâia să dai lui Hristos slavă.stindard dezvoltă. Căci aşa a fost porunca din veac (.. sfântul Mihail luptătorul suprem îl atacase pe balaur... l-ai ademenit. Căci domnia Moldovei s-a întemeiat pe această poruncă de la Dumnezeu.) În a doua jumătate a secolului al XV-lea. între petrecerile şi danţurile domniilor voastre.." Înainte de a fi centrată pe figura lui Ştefan cel Mare. Domnia ta." " ..) Dar nu regăsim oare aici simbolismul triumfului eroului civilizator. luându-ne şi noi canon de ispăşire (.)" De altfel în Viaţa lui Ştefan cel Mare. mi-a mai spus măria sa.. un simbolism propriu. Bate cu toiagul de trei ori. jupâne Agapie.. arătând că timpul omului e mărginit (. Ceremonialul relatării Ştefan cel Mare însuşi se află prins în acest Mare Mecanism.. unde.)" "Dar balaurul .

"cinstea adusă icoanei se îndreaptă spre originalul ei (.) " Pentru semnificaţia pe care o poate avea acestă identificare în textul sadovenian. Radu Suliţă.) zece soli ai răzbunării cutezaseră să intre în ţară şi să înfrunte pe PetruVodă. Vasile cel prea renumit în cele dumnezeieşti. deci când s-au făcut acestea. Era imaginea lui Ion-Vodă şi cununa de voievod părea de spini sângeraţi (. oare. Vârtejul de flăcări crescuse... dintr-odată Voievodul mort ieşise ochilor săi aevea." Astfel construită personalitatea politică care permite ancorarea istorică. căci în această viaţă şi-n această lume s-a arătat Antihrist ! Şi a îndrăznit acel mişel să rostească numele luminatului şi binecredinciosului domn al ţării. oferind prin vocea unui personaj. strângând sensurile şi valorile unei epoci. Nicoară Potcoavă relua imaginea. din umbra morţii. a fost răstignit. păpuşa Stambulului." În romanul de tinereţe Şoimii aceste imagini erau centrate pe figura lui Ion-Vodă cel Cumplit : "În vremurile acelea de cumpănă şi de frământare.. când ţara gemea şi multe inimi laşe băteau sub zale aurite. dacă nu pentru motivul că suntem făcuţi după chipul lui Dumnezeu. cităm din Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin: "Pentru care motiv. spre râvnă.) s-a făcut om cu adevărat pentru mântuirea noastră (. chiar dacă.). privindu-se unul pe altul cu teamă. Romanul istoric românesc 49 .. s-a înfăţişat în icoană chipul lui spre a ne aduce aminte de el şi a căpăta învăţătură noi.. ca în romanul Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă... în însuşi scaunul domniei lui...) " Aproape cincizeci de ani mai târziu.. I se părea că nu samănă cu Vodă-Ion. care va fi dublată în finalul romanului de un simbol. După cum spunea grăitorul de Dumnezeu.) . şi nădejdea în zile mai bune (.. părinţii au socotit ca să fie pictate acestea în icoane ca nişte fapte de vitejie spre a ne aduce aminte repede de ele (. în puţină vreme zguduise Răsăritul..) s-a făcut om în chip substanţial şi real . (.2. s-a înălţat (. a petrecut cu oamenii (. a înviat....) a suferit. dus ca de o furtună. ca o vijelie neaşteptată (.a locuit pe pământ. o icoană-portret al lui IonVodă.. de peste Nistru : "Cum stăteau întorşi cu faţa spre răsărit." Prin opoziţie.. isprăvi care ne îndeamnă spre bărbăţie.. Sărind monahii din strane. străjuit de eniceri (. ne închinăm unii altora. Îl cunoscuseră cu spaimă şi bătrânii i se închinaseră cu frunţile plecate (. Ştefan cel Mare este în acelaşi timp cavalerul şi sfântul epocii medievale.. aşa cum funcţionează în textul sadovenian : personajele reale devin simboluri. spre imitarea virtuţilor lor şi spre slava lui Dumnezeu. funcţionează şi identificarea negativă.. şi-a dat suflarea. iar cuvioşii părinţi au răsărit... din necesităţi Metamorfozele naraț iunii literare..) Tot astfel şi cu isprăvile sfinţilor bărbaţi. l-au împresurat (.) Dar când Dumnezeu (. Romanul istoric ca arhitectură interioară. odată cu marele Ion-Vodă cel Cumplit. "o poveste adevărată".) Întinzându-se pe lespezi. Dar în acea lumină leşietică a singurătăţilor pustii şi a amurgului inimilor. cu fruntea sângerată. Ceremonialul relatării folclor pe care Biserica din Evul Mediu timpuriu l-a împins în adâncuri şi care apare brusc alături de sistemul desăvârşit al simbolismului ecleziastic. pe modelul stilului oracular : " . între domn şi izbăvitor.) şi a fost văzut de oameni. care n-am fost de faţă atunci (.. lumina candelei de la icoane descoperi întâi hatmanului şi apoi oştenilor celor bătrâni zugrăveala pe lemn în culori vii a unui cap încununat. iar trădarea zdrobise. dar şi ca un argument în favoarea centrării romanului istoric sadovenian "pe figura politică".. care este adăpostită în casa lui Nicoară. Acest Ion-Voievod. Istoria ca aducere aminte....) Nicoară o aşezase de un an subt icoane şi n-o cunoscuse.Mă duc la morţi...). păstrând personalitatea politică în centrul romanului. devine necesară o observaţie privind adevărul istoric în detaliile sale. Romanul istoric sadovenian. Şi-n acea clipă a bătut singur clopotul cel mare din turn.

. peste Nistru.. cu sabie cutezătoare. a strigat Pahomie ciobanul de la Piatra Teiului. ieşit din părţile noastre. Ceremonialul relatării romaneşti . şi-l marchează ironic sau construieşte pe modelul povestire în povestire o rememorare folosind plăcerea povestirii la han. eroul sadovenian domină spaţiul povestirii.. şi nu s-ar umplea lumea de faima lui. de unde vin eu cunoaşte cu frică ori mirare pe acel călăreţ fără trudă. marcate afectiv : "Gustul tău nu-i rău. Chaucer ): " . Eroii sadovenieni au în construcţia lor împletirea a două arhetipuri : unul născut din proiecţia fabulos folclorică.Apoi eu vă voi spune domniilor voastre.2.S-ar putea una ca asta ? (. Făt-Frumos. îşi pune eroul şi scutierul său în situaţia de a cere un atestat ( la un han ) că sunt adevăratele personaje 50 Metamorfozele naraț iunii literare. .Între oamenii de la apa Moldovei. . Istoria ca aducere aminte. Hatmanul Ion Potcoavă Cu izbândă şi cu slavă. cunoscut cititorului.Noi ne-am ridicat de la locurile noastre şi ne duceam încolo. Romanul istoric ca arhitectură interioară.Am auzit şi noi de dânsul. iar volumul al IIlea din celebrul Don Quijote al lui Cervantes." "Au pornit cântece despre isprăvile lui şi cobzarii băteau cu penele de gâscă ţinând ison: "Cine intră-n Lunca Mare ? Ion Hatmanul călare. a conduitei lor exemplare sau a intrării lor în legendă. Este o trăsătură simţită ca foarte modernă. Romanul istoric sadovenian.Alexandre.. intrate în legendă. în locul unde se bat munţii în capete.. Făt-Frumos.(. Dar poveştile de la noi ne învaţă că la asemenea domniţe nu te poţi întoarce fără isprăvile cuvenite. peste hotarele oprite. deşi basmul românesc are incipit-ul pe această formulă a argumentaţiei şi deşi literatura universală are acest mod de a argumenta realitatea celor povestite fixat de două modele celebre : Ulise. Povestirea sadoveniană recuperează aceste tipare şi le restituie cititorului. a încuviinţat călătorul cărunt. Trebuie să treci. în deschiderea Odiseei ascultă un cântec despre căderea Troiei şi propriile-i fapte. Influenţa literaturii populare româneşti asupra virtuţilor de bază pe care eroii le au. .Se poate..) . Sadoveanu îi atribuie un orizont de cunoaştere mult sporit faţă de mediul de epocă moldovenesc şi dacă. ş-acolo să tai cele şapte capete ale balaurului. faţă de locul pe care Lukacs îl consideră optim pentru figura istorică reală . iar numele lui e Botgrozna. îi zicea badea Ghiţă Botgros. că partea aceea de lume. la care trimite permanenta comparaţie cu eroii basmelor sau ai legendelor şi cel de-al doilea născut sub influenţa idealului cavaleresc de acţiune..) ." Ceea ce este interesant de spus în legătură cu funcţionarea povestirii în rama hanului este aducerea ca argument al existenţei eroului. a întărit hangiul. tehnică celebră a legării textelor medievale ( ca în Povestirile din Canterbury ale lui G. Romanul istoric românesc . Dacă n-ar fi nu s-ar povesti. căruia zaporojenii i-au pus nume Iuri Botgrozna. unde am auzit că s-ar afla un viteaz cu faimă.planul doi -. este evidentă chiar prin dialogul pe care textul sadovenian îl poartă prin implicarea eroilor fabuloşi." Sadoveanu presupune acest univers la care trimite permanent. chiar existenţa textului. nici Făt-Frumos al poveştilor nu-şi dobândeşte bucuria fără lupte şi jertfă.

dar aparţine clanului. ca să-l cunoască pe urmă norodul că-i din osul meu".nu s-a găsit nimene să ne spuie cum s-au petrecut toate ! A trecut atâta vreme şi noi tot ne întunecăm.) şi pe lângă minciuni înţelepte fără de care nu poate fi divan în ţara Moldovei." Acest artificiu narativ funcţionează şi în scena expozitivă care deschide Fraţii Jderi: interogaţiile retorice. Istoria ca aducere aminte. pentru că. absent din istoria trăită în faţa cititorului. are o origine sau o naştere mai deosebite ( ca şi legendarul Arthur sau Lancelot du Lac ). cu minciuni înţelepte culese de la iarmaroc (. urmând ca romanul să-l satisfacă din secvenţe : "Femeile. în afara timpului. cu tată neştiut. a suspinat moş Savu : cine oare ne-a putea spune nouă câte s-au petrecut acolo unde au picat feciorii noştri şi ţara.îşi visează copilăria şi înrudirea cu Ion-Vodă. pofteau să afle pe unde are să vie alaiul domnesc. cu măria-sa ? Nu s-a găsit nimene să ne spuie. este însemnat la naştere: "apoi credinciosul meu sotnicul îl va însemna cu foc. cu mare aprindere. Despre asta nu ştie nimeni. Eroul este fără îndoială un "cavaler" care este construit la o intersecţie bogată între tiparul cavaleresc şi imaginea lăsată de tradiţia românească. pentru că "odinioară ca şi azi" cititorul asistă. Taina acoperă istoria ("Poveşti vechi"). va rămâne permanent veriga între unităţile textului. jupâneasa Calomfira fusese "o fecioară orfană surghiunită într-o mănăstire de maici" şi de aici luată şi plătită "cu o icoană ferecată în argint". se tânguie ea. Romanul istoric sadovenian. tocmai pentru că apar şi în volumul al II-lea semnat de acelaşi autor. Istoria originii eroului este în mod necesar secretă: eroii din Şoimii şi din Nicoară Potcoavă sunt fraţii de mamă. Deci măria sa vine negreşit.Nicoară Potcoavă . este prezent în cea auzită frânturi : un fel de puzzle care prin recompunerea capricioasă domină textul. Romanul istoric românesc 51 . Romanul istoric ca arhitectură interioară. deci. odată intrat în universul romanului. S-a aflat că acel fecioraş ar fi mezinul lui Manole Păr-Negru de la Timiş. "Zice baba mea Cireaşa. este bastard. . Ceremonialul relatării ale cărţii. Metamorfozele naraț iunii literare. punându-i la umărul stâng pecete. iar eroul . "În adunare petreceau. el însuşi bastard al lui Ştefăniţă-Vodă. într-un univers al repetabilităţii. nu uitau să-şi împărtăşească veştile din primăvara aceea despre năcazurile ţării. ai lui Ion Vodă Armeanul. la împletirea dintre o istorie trăită şi una auzită.. dar şi ca punte între scriitor şi cititor.2. cu toate motivaţiile decurgând din ochiul omniscient al naratorului. pomenind şi patimile din altă vară ale lui Ion-Vodă. Misiunea centrală a existenţei lui îl maturizează prin probele existenţiale şi se termină cu două soluţii care închid ciclul : moartea sau nunta. cel ce se prăpădise în războiul cu ismailitenii. care domină meditaţia istorică. Hanul funcţionează astfel ca strategie narativă. permiţând povestirii să se nască eliberată de tirania documentului istoric. Tradiţia fixată în "retroistoria" eroului îl vede marcat de trei ori : mama. Cine spunea că nu vine ?" Cititorul. căpătând astfel o "misiune" care ar echivala cu uciderea balaurului sau cu o "căutare".. şi cel care apare într-o retroistorie care să-i justifice locul în roman." Paradoxal. ca artificiu narativ. vocile anonime pregătesc universul de aşteptare. fără a şti. are de-a face cu doi eroi în unul singur : cel care evoluează sub ochii săi. L-a trimis comisul întru întâmpinarea Domniei. Ion-Vodă astfel introdus în roman.

Cigala . Eroul aparţine unui "clan" în numele căruia îşi duce la capăt misiunea: "Neamul Şoimăreştilor". Romanul istoric sadovenian.în coada ochiului stâng. Ionaşcu. Ceremonialul relatării Ionuţ Jder are şi el o poveste . eroul meditativ se retrage în sine (Nicoară).din epopeea vinderii lui Ion-Vodă. "a fost la Liov şi a învăţat scrisoare latinească". Primele două categorii de eroi vor avea o misiune sacră : pedepsirea trădătorilor. În romanul sadovenian. până ce n-oi plăti moarte pentru moarte". fost oştean în slujba lui Ion-Vodă. "la născut în durere şi umilinţă". cu carâmbii până la genunchi". nu este mai puţin dureroasă. este marcat cu semnul familiei . boierul Mihu. Sima Ghiorţ. la Nemţi şi la Unguri". eroina fragilă (Ilinca) iese din scenă.". feciorul boierului Gligorcea din Forăşti "se întorcea de la învăţătură din Ţara Leşească". Istoria ca aducere aminte. aventura eroului salvator cunoaşte poate cele mai multe feţe : Ionuţ Jder o caută pe jupâniţa Nasta. Tudor Şoimaru "pribeag prin lume şi a slujit cu vrednicie în oştiri străine. a fost oştean în leafă la Domnia Moldovei. pădurari. beizade Alecu Ruset "salută într-o destul de bună limbă franţuzească". care "umblând după precopseală prin lume. "dezleagă inscripţii în latină". Agapie Ciornohut. ciclul pedepsirii devine o prezenţă obligatorie în etapele maturizării eroului şi restabilirii echilibrului lumii : "Să nam somn. De data aceasta. titlurile sunt elementul esenţial în fixarea eroului într-o categorie: "Aici se arată sfatul pădurarilor de demult" "Răzeşi moldoveni" "Se înmulţeşte neamul comisului" "Aici se arată feciorii cei mari ai starostelui Nechifor" "Despre pustnicul Filaret" Lumea eroilor sadovenieni îmbrăţişează eroul .Ieremia Golia. Bogdănuţ Soroceanu. morari. În Fraţii Jderi. slujind în amestecurile şi războaiele necurmate ale acelor timpuri. trădarea şi uciderea lui Ion-Vodă. staroste domnesc. de la preoţi. să n-am hodină. Ştefan cel Mare. Aventura erotică formează altă linie narativă : eroii pornesc în căutarea şi salvarea domniţei. Bogdănuţ Soroceanu. călugări. "Fraţii Jderi". armaş al domniei lui Petru Şchiopu. Simion Jder urmăreşte în Polonia pe 52 Metamorfozele naraț iunii literare. Costea Morocâne "străin care purta pinteni mari la cizme lungi.pata de jder . trădarea şi uciderea tatălui. cel "intrat sub munte" "în alt tărâm". Nicoară Potcoavă citeşte "cartea" în "elineşte" a "presviterei Olimbiada" şi gustă "bucuria povestirii din vechime a lui Heliodor". călugări. Şoimii şi Nicoară Potcoavă gomează planul căutării iubitei cu acela al misiunii pedepsitoare şi a vieţii ostăşeşti în imensitatea stepei. Romanul istoric românesc .înţelept. "monahie la o mănăstire din părţile tătărăşti". Nicoară Potcoavă. trădătorul . În alte situaţii eroul este un pribeag. la Simion Stareţ. tatăl spiritual: obsesia absenţei tatălui sau a şefului de clan organizând această linie narativă. moartea pârcălabului. drama.din epopeea trădării lui Bogdan-Vodă. la căutările de domniţe. "cunoaşte zonele nemţeşti primejdioase" şi primeşte scrisoare "de la castelanul de Kotowice". Radu Suliţă "ucenic la episcopie". "căpitan de steag de strânsură. pornind de la entuziasmul Şoimilor. eroul plin de elan tineresc cade pradă propriilor iluzii (Alexandru). Niculăeş Albu . are naşterea şi mama învăluite în taină." Dar Andrieş Hamură. magi.apartenenţa sa la clan este însă marcată tot de trei ori : este bastard. fraţii Potcoavă. arhimandritul Amfilohie Şendrea îi dezvăluie taina naşterii: sora arhimandritului. eroul . romantică. Gavrilă Ciohoranu. Tudor Şoimaru trebuie să răzbune moartea tatălui. care a luptat ca mercenar şi s-a întors: Ilie Turculeţ. care piere în robie turcească.2. Romanul istoric ca arhitectură interioară. marcând destinul eroului îndrăgostit.aventuros.

III ). o valoare naţională. fiica lui Vasile-Vodă." Fiecare experienţă erotică presupune un drum care capătă sens existenţial : drumul eroului din Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă este marcat de violenţa epocii : beizade Alecu Ruset. o urmează pe domniţa Catrina până la Istambul.Nicoară Potcoavă ). Romanul istoric ca arhitectură interioară. maturizându-se. că acest roman ilustrează un caz tipic de transmisiune circulară a valorilor. în cazul romanelor lui Walter Scott ar putea fi drepturile clanurilor scoţiene... iar unicitatea eroului nu mai provine din obiectul Metamorfozele naraț iunii literare. această valoare este Guenièvre. îndrăgostiţii aparţinând unor familii rivale. primeşte o lecţie existenţială. Nicoară Potcoavă îl reciteşte în singurătate la Zidul Negru. ea te-a preţăluit. Tudor Şoimaru . clişee şi tipare fixate de romanul curtenesc al Evului Mediu şi recuperate de romanul istoric romantic : elemente pornite din ciclurile antice. doamna Bovary îşi construieşte existenţa din clişee şi modele ale romanelor de aventuri şi sentimentale din secolul al XIX-lea ). Ceremonialul relatării Niculăeş Albu.şi pe care. care însă nu înclină spre sacrificiul din dragoste ci spre capcana "Marelui mecanism sângeros al istoriei". în cazul aventurii lui Lancelot. Să recunoaştem în construcţia aventurii erotice din romanul sadovenian. cu două parcursuri : un trădător ia o valoare şi o transferă în ţinutul său. sau găsind resurse pentru un act decisiv ca eroina lui Walter Scott ) sunt tot atâtea clişee literare. într-un dialog intertextual. te-a vândut şi a şi pus în sân preţul. domniţele lui RaduVodă îl urmează pe Ştefan cel Mare în tabăra de la Vaslui (în vol. model idilic de origine greco-bizantină. aşa cum văzuse just Călinescu: Tudor Şoimaru după ce bate drumurile Poloniei. fiul lui Antonie-Vodă. Căutarea femeii răpite (a Nastei. fiica lui Duca-Vodă. cu Timuş Hmelniţki. renunţând la cele lumeşti. Eroul devine "melancolic". odrasla neştiută a domnului Ştefan. din cele bretone sau din cele bizantine care urmăresc istoria unui cuplu cu peripeţii: Pyram şi Thisbea din ciclul Troiei.Catrina. Istoria ca aducere aminte. se poate spune. Flor şi Blancheflor. Bogdănuţ Soroceanu primeşte o altă lecţie de viaţă. poate acoperi toate aceste sensuri. pe modelul făcut celebru de drama lui Shakespeare ( beizade Ruset . încearcă să o scoată de sub "domnia" Ducăi-Vodă. eroina fragilă ( care piere din suferinţă afectivă.în acelaşi mod semnificativ în care vor opera doi mari maeştri ai literaturii din literatură: Werther se sinucide lăsând deschisă pe masă cartea cu piesa lui Lessing Emilia Galotti. fiica trădătorului Golia . uzând de terminologia lui V. În urmărirea ponderii aventurii erotice în existenţa "cavalerului" sadovenian. Bogdănuţ fusese însă prevenit de pârcălabul de Soroca : "Într-un an a învăţat mai mult decât tine gătelile şi sulimanurile şi horbotele şi toate vicleniile frumuseţii (. Romanul istoric românesc 53 . romanul Etiopicele care a circulat la noi sub titlul Amorul lui Theagen şi Haricleea .2.Magda Orheianu. Romanul istoric sadovenian. la Sienkiewicz. Ilinca. uzurpatorul. prin căsătoria domniţei Ruxanda. Propp. la Dumas este o valoare politică sau afectivă. fraţii Simion şi Nicoară s-au înfruntat pentru "greaca Sofia": Nicoară devine călugărul Nicodim. Ştefan cel Mare.) Înainte de a cugeta tu la ceva. La Sadoveanu. Sadoveanu îl găseşte ca model existenţial pentru eroii săi (Catrina "poartă la piept romanul ca pe un talisman". ca în Fraţii Jderi. care a răpit-o pe Maruşca. eroul eliberează valoarea şi o înapoiază societăţii: la Chrétien de Troyes. a Maruşcăi). dincolo de Nistru . văduv. se căsătoreşte în volumul I cu Maria de Mangop. Uciderea sub ochii iubitei este aproape un sacrificiu. dar drumul lui prea aventuros se termină cu moarte. materialul narativ foarte dens.

să fie mai aproape de "cavalerul" sadovenian. Ceremonialul relatării pasiunii sale ca în tiparele genului: Bogdănuţ Soroceanu pune mai presus de sentimentul de dragoste. ca o lumină 54 Metamorfozele naraț iunii literare.. eroul (Tudor Şoimaru. la Chrétien de Troyes. de nu l-a mai cunoscut nimeni. Sadoveanu îşi recuperează eroii dându-le ocazia să se retragă ("în sălbăticia singurătăţilor de la Schitul Pârcălabului") şi să caute "aventura" eliberatoare: "Mi-am aruncat boldul de fier aşa. degajarea cavalerului lipseşte. el dispare (beizade Ruset... condus de pan Wolodyjowski. Ionuţ Jder) are propria dramă ca sentiment regenerator.2. s-a zâmbit măria sa când l-a văzut şi l-a cunoscut. a fost înfăţişat la Domnie.. ca şi gluma lui ostăşească grosolană sau frivolă: între cavalerii templieri care luptă împotriva clanurilor scoţiene şi muşchetarii regelui Ludovic al XIII-lea este o întreagă lume. rezistenţa la un asediu în zona cetăţii La Rochelle. asediul castelului lui Front-de-Boeuf (Ivanhoe). "Trezit" într-o ţară devastată. Avu în el bucuria aceasta. Ionuţ Jder.. Nicoară Potcoavă. Istoria ca aducere aminte. "ruşinea e ceremonia sălbăticiunilor".. datoria de a-şi răzbuna unchiul şi pe aceea de a elibera Iaşiul de sub puterea cazacilor lui Timuş. Bogdănuţ Soroceanu. inima-i tresări împunsă. avem de-a face cu trei scene construite pe acelaşi clişeu. ocupate de armatele suedeze. Jvain îşi uită promisiunea de a se întoarce. având ca apărători pe cei "patru muşchetari" şi valeţii lor. actul numirii având implicaţii profunde (Lancelot este Cavalerul din căruţă. prin aceea că lectorul află numele eroului abia în a doua parte a romanului. nu numai din deosebirile de timp şi de spaţiu ci mai ales din modul ritual de raportare la lume. Este o altă lume evocată. jocul lumii este apanajul privirii. Romanul istoric românesc ." Sadoveanu îşi identifică şi el în trepte eroul : la sfârşitul volumului I din Fraţii Jderi: "După această din urmă întâmplare a uceniciei sale. iar la sfârşitul volumului al III-lea : "s-a fost întors (." Atmosfera din romanul sadovenian se îndepărtează de lumea occidentală. Deşi funcţionând pe aceleaşi clişee sau tipare ale genului. Poate împătimiţii de vânat şleahtici polonezi. Romanul istoric ca arhitectură interioară. Femeile sadoveniene sunt "ruşinoase şi ceremoniale". Timuş a căzut străpuns în stinghie (.) Când îl fură cu ochii o clipă. pentru a deveni soţii vrednice de oştean. dacă devine "melancolic" şi depăşirea nu se produce. Alexandru). Sadoveanu operează schimbări esenţiale prin atmosferă. aşteptând prin Foc şi sabie întoarcerea din război a cavalerilor. împrumutând esenţial din ceea ce are specific lumea medievală răsăriteană. rezistenţa lui Ionuţ Jder şi a slugii sale Botezatu în faţa urmăritorilor lui Alexăndrel-Vodă sau a lui Tudor Şoimaru în faţa lotrilor. devine evident că toţi cavalerii care eşuează în aventura lor vor muri : regele Arthur "greşeşte" declanşând un război în care-şi ucide fiul bastard. încât l-am auzit vâjâind şi mia rămas sunetul în braţ.) Am răsuflat scuturându-mi fruntea şi răcorind-o în vânt şi m-am dus să mă închin măriei sale Gheorghiţă Ştefan-Vodă.. Şi Anusia şi Olenka. Romanul istoric sadovenian. să fie mai apropiate de atmosfera romanului românesc.". jupâniţele poloneze.) cu barbă. Jvain este Cavalerul cu Leul ).) comisul Onu de la Sfântu Munte (. Lancelot îşi pierde virtutea odată cu trădarea lui Arthur. suferind de faptul că războiul călcase în picioare tot olatul. asediul cetăţii Krakowiei. O iubi dintr-o dată. potrivit poruncii ştiute. Urmărind statutul cavalerilor din ciclul breton. acest mod de a da eroului măsura faptelor sale se traduce în planul organizării textului.. dar este şi el rănit de moarte. lumea intrigilor de saloane este departe : "Jder rămase neclintit (. dar până la lumea sadoveniană distanţa pare imensă.

. Metamorfozele naraț iunii literare. asupra mersului ei. totuşi după un timp." Poate cea mai interesantă prezenţă a privirii se află în Creanga de aur. aţintindu-le asupra străinului şi-şi păstră zâmbetul până ce înfloriră şi ochii aceia îngheţaţi de care se sfiise în prima clipă.). înclinându-şi o clipă fruntea lucie (. călugărul nebun Stratonic. (. Cuviincios nu este pentru o jupâniţă.) amândoi stătură despărţiţi unul de altul.) şi prin ochii lui de culoarea cerului răsfrânt în apa muntelui. purtând tăcerea în priviri. să zâmbească unui bărbat.." Alecu Ruset îşi poartă în privire destinul : "Deşi avea nume de bun oştean. Kesarion Breb. pătrunzând dincolo de faţa lucrurilor." Tot sensul cărţii stă sub semnul acestei priviri care încearcă să dezlege sub pitorescul împărăţiei bizantine sensul lumii: "(...." Urmărirea privirii personajului îi permite lui Sadoveanu să creeze atmosferă şi să portretizeze în acelaşi timp: . Această tăcere devine aproape un ritual în care liniştea lumii rămâne netulburată. Romanul istoric românesc 55 .. suspină Kesarion în adâncul fiinţei lui. "Tomşa îşi întorcea privirea încruntată.. fiecare în întunericul lui.) Ca şi cum nu şi-ar fi dat seama că aceasta era cea dintâi întâlnire a lor (. Pe Constantin Isaurul "Breb îl privea ţintă cetind patima neistovită în ochii lui.)". L-am simţit în mine ca o dulceaţă. doar referirile la textele sacre. cuviosul Agatanghel. Cerul era fără lună.. intră în aceeaşi experienţă pe care o încearcă toţi eroii sadovenieni : "Către străin clipi cu sfială. Ceremonialul relatării orbitoare (. în ochii căruia bătrânul Platon văzu "o linişte şi o tărie în afară de patimile lumii".. îi luceau ca nişte solzi". Când a dat cu ochii de noi..." "Ochiul cel fugar al lui Tomşa iubea să sclipească spre sânge. Repeziciunea asta cu care m-a prins nu-i place muţei. grămădite sub frunte. a întors repede fruntea..Privirea lui Timuş Hmelniţki: "(. ce-mi pătrundea toată fiinţa.) privirile-i şterse. ne aflăm în Bizanţ cu privirea "ucenicului" Kesarion Breb: "El era deosebit (.. (.2..("Aici lucrurile se petrec ca în vremea cea de demult a basmelor mamei"). Romanul istoric sadovenian. Uită-te la mine şi vezi şi tu în ce stare m-a adus...) Dar Nasta putu băga de seamă în privirea lui răspunsul (.) Eu am primit veninul din ochii fetei lui Iaţco. A treia oară.) Copila zâmbea.) O ! vedenie a frumuseţii eterne. Duşmanii! strigă înăbuşit Tomşa şi-şi strecură privirea-i nesigură spre Husein. Îşi ridică privirile." Personajele din umbră (Amfilohie Şendrea.. ochii priveau fără nici o străşnicie şi avea pe obraz un zâmbet nesilit. îşi văzură întristarea la lumina stelelor.. zice dumneaei." Într-un capitol care funcţionează dialogic cu modelul basmelor tiparul găsirii miresei după condur . o privire ascuţită.." "Prin hobotul ei mireasa îşi vedea tulbure mirele.. Istoria ca aducere aminte. am văzut că mă priveşte cu stăruinţă.. tare şi statornică. roman în care parabola maschează istoria." În tiparul căutării soţiei pentru moştenitorul tronului Bizanţului.) văzu în împărăteasă o putere aspră şi flămândă (....) " Şi încercatul Simion Jder intră în acest ritual al privirii : "Văd că a întors spre noi capul copila acelui Iaţca.. c-un ochi uşor fuguind în lături spre şiragurile strânse de ieniceri (. După aceea iar s-a uitat furişat către noi. singurul element care trimite la ritualul eroticii sadoveniene este tot privirea : "Ea îşi ridică ochii şi-i zâmbi cu sfială. se înfăţişa palid şi subţiratic. Romanul istoric ca arhitectură interioară.) O privea cu străşnicie... (. citatele din Apocalipsă sau Ecclesiast mai deschid o fereastră spre tâlcurile numai de ele ştiute. monahul Nicodim ) au toate un anume mod de a privi lumea.. deci se uita la mine (.

ca să poată băga de seamă nebuniile înţelepciunii.Curtea lui Vasile Lupu. cântând pe instrumente cu forme ciudate.. vârful de cădere a Bizanţului : "Ziua doarme. au stat sacaluşurile care zbucneau din când în când afară." Atmosfera se naşte în textul sadovenian printr-o ştiinţă aparte a punerii în scenă. Iar nebunia sa a fost folositoare căci a putut sta alături de înţelepciune. ospeţele domneşti. Erau muzicanţi aleşi de la Varşovia. simbolic prezentat cu chipul balaurului trăind în abur fierbinte. o melodie dulce şi subţire ca o tremurare de ape cristaline: ceva blând. care permite retrăirea în ISTORIE ." În jurul personajului." Călătoria lui Ionuţ în căutarea Nastei se termină cu uciderea lui Suleiman Bey.peisaje şi decoruri regizate în gustul baroc de după Bizanţ. mă simt pângărită până în fundul fiinţei. Constantin. Cuvioşia sa a avut canon nebunia de la stareţul său. brocarturi şi steme. curţile cazacilor zaporojeni de dincolo de Nistru .. în inima seraiului.) ." Această refacere.. au venit apoi muzicanţi turci. la curtea căruia se afla Elisabeta Movilă: "(.. la nunta Ruxandei.. după model. Vel spătar a bătut cu spada domnească în duşamele. între străjeri cu platoşe şi arme scumpe. sub semnul maleficului : În Creanga de aur. au tăcut muzicile. împrumutând efectul biblic al descrierii balaurului apocaliptic. Romanul istoric ca arhitectură interioară." . Kesarion Breb : "În hipodrom se vânturau aurării..) Dau poftelor lui copii şi copile din Asia. nunta lui Ştefan cel Mare.Ala! cunoscând în acel sânge un semn şi o pedeapsă de la Dumnezeu. cum alţii au canon muţenia. ca în împărăţia întunericului : "Un sânge puturos se împrăştie sub el ca o baltă neagră.) Ieşise de la Palatul Sfânt împresurată de fătuci şi sfetnici. curtea lui Duca-Vodă şi bisericile Iaşiului. strigând: Ala . pentru trei personaje. mâncări îmbelşugate ca să-şi întărească puterile (..) porni în odaia de alături o muzică lină de viori şi viole.. 56 Metamorfozele naraț iunii literare.) slujitoarele sale înveşmântate în feregele ţesute cu fir de aur. ceremonia primirii solilor. împărăţia ieşea în uliţă.Când vine asupra mea balaurul. Ceremonialul relatării "Dar cu părintele Stratonic a fost altfel.Palatul de la Janev al marelui şleahtic Vladimir Coribut. chioşcuri şi foişoare în Istambul. cu alaiuri înfricoşate. Romanul istoric sadovenian. purtată în litieră de slujitori în purpură. legenda conturase cu violenţa pamfletului.Înfăţişarea Mariei de Mangop : "(. iar bucătarii palatului îi pregătesc pentru ceasul când se deşteaptă. fiul lui Leon Isaurul. pe care le amestecă cu fructele şi vinurile (.2. curtea bizantină.. se completează cu trei portrete de o deosebită forţă sugestivă. Romanul istoric românesc .. a istoriei. a transformării istoriei moldoveneşti în ceremonialul istoriei Moldovei: nunta fiicei lui Vasile Lupu şi strălucirea curţii domneşti. intrarea cazacilor în Iaşi. Istoria ca aducere aminte. Ienicerii îşi ridicară armele în sus. (." . hipodromul. Pe sâni i se revărsau şiraguri lungi de mărgăritare. întovărăşite de bătăile noi de strune ale harpei. prezentată de pârcălabul Soroca : "Cântau lângă fereastra deschisă lăutari ţigani. . Însăşi măria sa purta asemenea haină răsăriteană şi conduri persieneşti trandafirii.cum n-auziseră în viaţa lor asprii Moldoveni. cu ţimbale şi flaute. ceva gingaş şi străin." Şi strălucirea Bizanţului văzută prin aceeaşi tehnică a ochiului călătorului.

înainte de a cădea. este suficientă pentru a susţine căderea. Sadoveanu se menţine în acelaşi echilibru între datele istorice şi percepţia mitic-legendară a acestora.. personajul aflat sub semnul maleficului. ar fi un fel de probă.) Pielea lui e umedă. de răcnetul lui groaznic. Nu i s-au clintit trăsăturile feţei.... Romanul istoric românesc 57 . faptele povestite devin tot atâtea semne ale sacrului în lumea contemporană.privirea. rece şi grunţoasă ca la broască (. câtă vreme respectă riturile. unind prin caracterul lui solar. considerată cultural şi istoric de mare echilibru.. Pana scriitorului operează prin contrast cu frumuseţea miresei. stepei : "De multe ori la vânătoare. la poiană. în viziunea lui Nicolae Iorga. Romanul istoric sadovenian. funcţionarea povestirii. care cere jertfă umană: "Ascultaţi oameni buni şi creştinilor. narativ : faptele lui Timuş. şi Bizanţul." Poate nu întâmplător. este al lui Timuş cazacul: el este în acelaşi timp balaurul şi lupul. cărora le sunt atât de priincioase coastele dinspre sud. poate tocmai datorită marei frecvenţe a acestui scenariu." Dincolo de pitorescul descrierii şi de trimiterea explicită la animalul malefic din basm sau mitologie.2. după Vasile Lovinescu. Atmosfera romanului istoric sadovenian nu ar fi completă fără un element remarcat de majoritatea exegeţilor săi : ospăţul. Violenţa imaginii nu este astfel decât mai evidentă. se ajunge la viziunea unei civilizaţii care are ca băutură euharistică vinul. Eliade vede interesul pentru povestire ca exprimând modul nostru de a fi în lume. în scenele de ospăţ. eroul evoluând în mijlocul unui spectacol care opune civilizaţia." "Glas răguşit de spaimă" dă Timuş numai la moarte : "Stam atârnat de ochii lui." În acest caz. "o supravieţuire prin povestire" permisă de băutura veşniciei. în pândă. spiritul omului cu Dumnezeirea prin scenariul energiilor veşnice. Marele Pădurar. Istoria ca aducere aminte. În Proba labirintului.. sau un elixir de viaţă veşnică.. spre ordinea magică a lucrurilor.. realizează alianţe matrimoniale cu "balaurii" dinspre stepele Asiei : prin atmosfera creată. solidar cu viţa de vie. n-a slobozit glas.. când vrea să iasă din sihlă. dublat de acela al hanului: aici se identifică prin repetare semnificaţia vinului. nici în poveşti nu s-a pomenit una ca asta ! (. iar. Era în el o mânie şi o putere înfricoşată ca a balaurului fătat de un pământ al răzvrătirii. evocat deja. ca legătură între tradiţii. în romanul istoric sadovenian. "(. "Omul este puternic..) Şade toată ziua la soare.. "Am cunoscut ochii lupului de care ţi-am vorbit. văzut şi ca timp şi spaţiu al povestirii. vom spune că ospăţul ( ca şi hanul ) este o cheie în intrarea în alt plan al existenţei şi anume spre stratul ei magic. (. Romanul istoric ca arhitectură interioară." Comparaţia este spijinită pe de o parte descriptiv .)" Cel de-al treilea portret. "detestă vinul" şi are ca stindard "capul roşu de mistreţ". se coace şi se umflă (. de Ernst Jünger. căci "modul (indivizilor) de a se apăra în faţa invaziei Metamorfozele naraț iunii literare.) prelungind marile istorii narate de mituri (. ca în toate textele ermetice. Fără să urmărim inventivitatea şi pitorescul textului. într-un roman parabolă interbelic. am avut asemenea privelişte.) " Nu se poate considera ospăţul numai scenă având culoare istorică ( romanul istoric în genere e plin de ospeţe ).) Niciodată omul nu se va sătura să asculte istorii. în timp ce echilibrul lumii merge ritual : "Toamna chefuiam ca înţelepţii şi aduceam cinstire vinului minunat din viile. care devine unitate de măsură pentru realitatea afectivă. lupul. iar pe de alta.. lumea aflată sub acest semn este supusă căderii şi degradării : numai epoca lui Vasile Lupu. Ceremonialul relatării imaginea distrugătoare a balaurului. forme de manifestare a arhetipurilor. Pe falezele de marmură. În acest caz.

Alecu Ruset vine la hanul unde era găzduit abatele de Marenne şi povesteşte pe fondul unui ospăţ. În Zodia Cancerului.. râzând (. Istoria ca aducere aminte.Am uitat să vă spun o întâmplare rară. şi comentează bucatele. prezintă bucatele gazda.. cu farfurii de mâncări reci şi cu sticle de vin roş (. zise kir Teodor. cu un popă Nicoară după înfăţişare. Măria ta. (.. .. Romanul istoric sadovenian. lumea romanelor trăieşte printr-un efect al vorbirii personajelor : funcţionează aici adevărate "strategii ale politeţii negative" care generează discursul spectacol al unor actori conştienţi : "Răzeşul tresări şi păru că-şi intră deodată în sine.Fii bun şi te aşează pe acest scaun şi.) Văzând însă obrazul otrăvit al lui Ruset. care trimite la altă povestire consumată: aventura ratată (asediul mănăstirii). şătrarul Lăzărel Griga. îl rugă să-i aducă numaidecât la cunoştinţă ce i s-a întâmplat. Romanul istoric românesc . beizade însoţeşte cu ale sale comentarii de cunoscător primul ospăţ moldovenesc la care participă abatele de Marenne. . privind urât într-o parte.Nu mă simţesc în stare să pun mâna pe nimic din bunătăţile pământului. semnul este calitatea vinului: "Atunci se întâmplă să bată la uşă nepoftit.(. şi-o reaminteşte şi o visează. dacă eşti supt acoperământul meu. devine un spectacol : comentează naratorul.) întinde mâna spre friptură şi spre un pahar de vin. Cea de-a treia poveste este a oamenilor locului care îşi prezintă "pricina nefericirii lor". Zise cu alt glas : Mă închin şi-l poftesc să-mi întindă mâna. mai bine păleşte-mă în frunte şi mă omoară decât să58 Metamorfozele naraț iunii literare. " Acelaşi erou este plasat de autor într-o conjunctură în care legătura ospăţ-povestire-trăire este şi mai evidentă..povestea lui Lăzărel despre istoria vinului vechi pe care-l oferă.) Povestea e o trufanda care mi s-a adus . poveste introdusă printr-un ritual al "falsei umilinţe". Încruntă sprânceana. Atunci beizade Alecu îi povesti tot. Ceremonialul relatării de semne este fabulaţia.. kir Teodor şi să îndemne la un ulcioraş de vin proaspăt (. vorbeşte în sine abatele de Marenne. Dincolo de mulţimea de povestitori.A fost închisă în sfânta mănăstire o domniţă de la Moldova ? Beizade se miră iarăşi şi găsi vinul ceva mai bun.povestea iubirii lui Ruset pe care acesta o spune abatelui." Textul romanului istoric sadovenian devine astfel "o povestire făcută din povestiri". Romanul istoric ca arhitectură interioară... care ia tonul şi rangul lui Dumnezeu. cititorul rămânând în ezitare. într-un dialog fantastic.2.. ." În alte vremuri.) . ca şi Odiseea care "e alcătuită din relatarea povestirilor pe care şi le spun personajele". Rânjetul îi pieri. blochează ospăţul: (un semn exterior este oglinda unei experienţe interioare ratate).) . răspunse cu deznădejde beizade Alecu. povestită.. ascultând alte veşti (.. "Peste puţină vreme abatele îşi primi oaspeţii singur într-o odaie în care părea că fuseseră şi alţi musafiri căci masa era întinsă. . ca să i-o sărut..) Beizade se nevoi să-l urmeze plictisit şi să beie vin prost.Nu se poate ! strigă el iar cu îndărătnicie... beizade Ruset. Acest ospăţ pitoresc cunoaşte trei povestiri care acoperă ceea ce Tz. înălţă mâna stângă şi-şi trase cuşma de pe plete. Todorov numea "vorbirea povestire" : .răspunse hangiul .ş-o vând aşa cum am cumpărat-o. care însoţit de patru comentatori în acelaşi timp. explicând.

scrisorile solilor veneţieni. cu forme prevenitoare ale curteniei.) Te poftesc din toată inima mea. pe care autorul scrisorii nu uită să o descrie. neaşteptat. Romanul istoric sadovenian. în care îl introduce lectura pe cititor: notaţiile ieromonahului Nicodim. Romanul istoric românesc 59 . şi a lui Nicodim înregistrând marile pierderi ale acestui război. Istoria ca aducere aminte. întâmpinăm peste tot locul în Creanga de aur sau în Divanul persian şi ele întregesc timbrul special al acestor scrieri. care trebuie prins în efectul de lectură. Alte ori se exploatează prin clişeul scrisorii iluzia confesiunii. spontaneitatea şi naturaleţea dialogurilor sunt montate. vă rog să veniţi după mine. Nunta Domniţei Ruxanda) rămânând deschis cadrul auctorial. uneori (Creanga de aur.) Umilit. Pentru un roman istoric care urmează să se termine peste treizeci de pagini cu apoteoza luptei de la Vaslui.. Metamorfozele naraț iunii literare. cu maxime intercalate în vorbire. povestirea auzită (Nicoară Potcoavă). în lumea ficţională. se ajunge la manifestarea directă a vocii autorului numai în povestirea cadru. cu aluzii subtile. rog să fiu iertat a pune la picioarele slăvite ale măriei tale puţine şi proaste daruri care mi-au venit de la Liov (.. aglomerarea de mijloace şi strategii narative duce la o accelerare neaşteptată a textului." Astfel citit. într-o îmbogăţire evidentă de la debut la marile romane istorice. cu un comentariu al vocii auctoriale. marchează raporturile sociale stricte şi este dublată de exprimarea indirectă ca mijloc de atenuare a intenţionalităţii ca şi de alternanţa de persoane verbale. (. autorul asigură rolul de regie. scrisoarea părintelui dominican Geronimo della Rovere alternează persoana I de asumare a discursului.Dumnezeu ştie să toarne ca un undelemn bun înţelepciune sub cununile stăpânitorilor de noroade.. Tudor Vianu remarcase "modul de expresie elaborat" al textelor sadoveniene: "Exprimări de acest fel. textul sadovenian îşi dezvăluie laboratorul de creaţie: o vizare permanentă a cititorului. sfârşind cu o povestire a unui stolnic despre o aventură la curtea lui Ştefan cel Mare.răspunse mişcat Alexa Balaban . împletind povestirea "din unghiul personajelor" cu maniera "de a le face pe acestea să povestească" şi cu "metoda povestirii din propriul unghi de om cult". autorul funcţionând ca martor. slăvite. cu redarea vorbirii directe a personajelor despre care se vorbeşte şi cu versuri traduse din Hafiz. Efectul de densitate din textul istoric este dat însă de multiplicarea permanentă a naratorilor : de la convenţii literare ca manuscrisul găsit (Creanga de aur). care-şi pune amprenta prin "comentariul ironic"." El remarcase şi efectul tehnicii povestirii. sarcina rezolvării conflictului rămânând tot în grija a două "cărţi": a lui Ştefan-Voievod vestind fapta de la Vaslui.. evitând astfel comentariul direct al autorului. Romanul istoric ca arhitectură interioară. jurnalul abatelui de Marenne (ca modalităţi de mascare a intenţionalităţii textului şi de creare a efectorului de autenticitate). vizând emiterea sau receptarea impersonală : "Slăvite Doamne . să primeşti câteva blăni de soboli." Această "autodiminuare a personalităţii" care apare în vorbirea unor personaje. cu a III-a de constatare impersonală.2. Interesant este că în Fraţii Jderi. Ceremonialul relatării mi spui asemenea vorbă. Ca unul care mă bucur de toate izbânzile măriei tale.

cei iubiţi ai mei mă părăsesc. asupra eternităţii spiritului "la neamuri care prind rădăcină în pământ ca pădurile şi ca ierburile" şi care "se ridică din furtuni şi din puhoaie stăruind. din care istoria aşteaptă reîntoarceri. "Este sigur. şi paşii mei pe năsit nu se mai cunosc. cum remarcase T. spunea Mircea Eliade. Romanul istoric românesc . Dar în cazul relecturii romanului sadovenian. în faţa mea se deschide zarea amurgului. în care presupune o colaborare interpretativă a lectorului. dacă nu toată literatura este simbolică. în ce măsură cititorul modern mai accede la sensurile adevărate. totuşi. textul. Istoria ca aducere aminte. ca şi Moldova lui Ştefan. dispersate într-o ficţiune istorică. pornind de la manuscrisul găsit. ci de a se construi ca discurs coerent şi valid". tradusă printr-o melancolie a textului.. de care vorbeşte Eliade. din care lectura critică poate reţine lanţuri de simboluri. Imaginând în Viaţa lui Ştefan cel Mare un soliloc al voievodului. Umberto Eco plasează un avanttext intitulat Fireşte. Sadoveanu îşi delimitează. în care am făcut odinioară legământ. aşteptând şi pentru ele de la Dumnezeu plinirea timpului". Romanul istoric ca arhitectură interioară. dincolo de măştile povestirii. un fel de insulă Avalon. proiectează o mitologie personală: teme. Sadoveanu povesteşte prin toţi eroii săi. imagini obsedante care pot contura "un mit al autorului" prin text. Ceremonialul relatării Sfârşitul textului operează un transfer simbolic: fiul ia locul tatălui "care şi-a găsit liniştea şi pacea". Neliniştea creatorului. Romanul istoric sadovenian. că un autor nu epuizează de cele mai multe ori semnificaţia operei lui. mai întâi prin titlul dublu (Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi Vodă) şi apoi prin paratextul auctorial. toate câte am lucrat au fost deşertăciune şi vânare de vânt. ascunse ale textului. şi-n care istoria locurilor originilor este propria istorie. între ce limite funcţionează "valabilitatea interpretării"." Insă. căci are înaintea sa veşnicia. Este de notorietate că în faţa romanului Numele Trandafirului. simboluri. constituit de Anii de ucenicie. Şi n-am făptuit nimic. rămâne o problemă deschisă. s-a risipit de furtună şi de varvari." 60 Metamorfozele naraț iunii literare. se regăseşte în construcţia lui. cărţile sale sunt mai mult decât romane istorice fixate în reţeta genului. dar şi un ghid de lectură. Vianu. ultimul roman istoric (Nicoară Potcoavă) îşi petrecea eroul într-o "peşteră tăinuită". sunt etapele unei călătorii care articulează şi simbolizează o aventură spirituală.). prin recunoaşterea clişeelor şi scenariilor textului. obsesii. pe care-l reînvie ci şi un spaţiu al scrierii pe care îl recuperează în sens proustian. dacă sensul criticii "nu este de a stabili adevăruri. sfârşitul altui text (Viaţa lui Ştefan cel Mare) lăsa loc meditaţiei. puţini mai stăruiesc lângă mine (. Sadoveanu unea cele două entităţi sub steagul sfâşierii Ecclesiastului şi Vorbirilor însingurate ale Sfântului Augustin : "Numai Dumnezeu poate scoate la ţărm cele bune dintre cele rele. care păstrează nostalgic amintirea geografiei sacre. luând în stăpânire nu numai spaţiul istoric al Moldovei. Vocea autorului. Simbolismele arhaice reapar spontan chiar şi în operele scriitorilor "realişti care nu ştiu nimic despre astfel de simboluri.2. un manuscris. dar timpul meu e mărginit şi iată mănăstioara din pustie. Este autocunoaştere. prin vocea naratorului.. primăvara vieţii mele s-a scuturat.

. Literatura română între cele două războaie mondiale.. Editura Cartea Românească. Cinci prozatori în cinci feluri de lectură. Bucureşti. Fascinatia tiparelor originare. Bibliografie Bratu Savin. Editura Univers. Editura Enciclopedică Română. Bucureşti. Mioriticul sau despre exorcizarea tragicului. 1977 Eliade Mircea. 1973 Călinescu G. 1973 Durand Gilbert. Mihail Sadoveanu. 1977 Crohmălniceanu Ovid S. Editura Ştiinţifică. Elemente de pragmatică a textului literar. Bucureşti. Romanul istoric ca arhitectură interioară. Romanul istoric românesc 61 . Bucureşti. Studii literare. Sadoveanu sau utopia cărţii. 1986 Frigioiu Nicolae. Imagini şi simboluri. Contemporanul.. Pragmatica personajului. Romanul românesc si problematica omului contemporan. Eseu despre romanul românesc. Istoria ca aducere aminte. Bucureşti.2. Institutul European. Editura Junimea. 1992 Ciopraga Constantin. Eseuri. Editura pentru Literatură. Bucureşti. Editura Eminescu. Editura Academiei. Bucureşti. 1966 Cosma Anton. 1994 Dumitrescu Buşulenga Zoe. Mihail Sadoveanu sau magia rostirii. 1988 Cosma Anton. Editura Tineretului. I. Romane şi povestiri istorice. Bucureşti. 1969 Iorga Nicolae. Editura Eminescu. Istorie şi semnificaţie în religie. Editura Eminescu. Scriitori români. 1991 Iorga Nicolae. T. Editura Eminescu. Bucureşti. Editura Dacia. Bucureşti. Structurile antropologice ale imaginarului. Editura Minerva. Bucureşti.. Bucureşti. Editura Tineretului. P. Bucureşti. Limba şi literatura română. 1985 Cosma Anton. 1/1981 Genette Gerard. Editura Cartea Românească. Prefaţă la volumul Mihail Sadoveanu. Figuri. 1993 Lovinescu Vasile. Introducere în arhetipologia generală. Editura Minerva. 1972 Dumezil G. Bucureşti. Istoria vieţii bizantine. 1991 Florea Doina. Romanul istoric sadovenian. Editura Univers. 20/iunie1992 Manolescu Nicolae. Naraţiune şi dialog în proza românească. Iaşi. Incantaţia sângelui. 1968 Lovinescu Vasile. Valori şi echivalenţe umanistice. I. 1994 Eliade Mircea. 1987 Gafencu Mioara. 1961 Ciocârlie Corina. 1984 Crohmălniceanu Ovid S. Editura Minerva. Editura Tineretului. Mihail Sadoveanu. Bucureşti. O biografie a operei. Ceremonialul relatării Romanul istoric sadovenian. Editura Humanitas. Mihail Sadoveanu. Arca lui Noe.. 1981 Ciopraga Constantin. Bucureşti. Romanul românesc contemporan. Formule de politeţe în "Fraţii Jderi". Romanul istoric al lui Mihail Sadoveanu. Cluj. Bucureşti. Modelul mistic. 1978. I. Editura Humanitas. Bucureşti. 1994 Eliade Mircea. 51/1992 Ciopraga Constantin. Interpretarea ezoterică a unor basme şi balade populare româneşti. Geneza romanului românesc. Editura Ştiinţifică. Editura B. Bucureşti. Iaşi. Texte critice.. 1993 Manolescu Nicolae. Bucureşti. Imperiul şi civilizaţia după izvoare. Mitul eternei reîntoarceri. Verosimil şi motivaţie Ionescu-Ruxandoiu Liliana. Literatorul. 1974 Lovinescu E. Pentru o teorie a istoriei literare. Metamorfozele naraț iunii literare. Editura Cartea Românească. Nostalgia originilor. Editura pentru Literatură. Ipoteze şi ipostaze. 1963 Bratu Savin. 1993 Manolescu Ion. Bucureşti. Mit şi epopee.

Bucureşti. Ceremonialul relatării Bucureşti. Romanul românesc contemporan. Bucureşti. Editura Cartea Românească. 1966 Vlad Ion.III Marcea Pompiliu.2. Pe urmele lui Sadoveanu. În curte la Dionis. Editura pentru Literatură. 1971 Paleologu Alexandru.operă. Bucureşti.Sport-Turism. Eseuri despre relaţia creator . Romanul românesc contemporan. Editura Cartea Românească. Cele patru literaturi. Bucureşti. 11/1960 Şora Simona. Editura Cartea Românească. 1944 . Contrapunct.. Editura Albatros. Cărţile lui Mihail Sadoveanu. Cluj. Editura Eminescu. 1968 Perpessicius. Monştrii exemplari. România Literară. 1976 Simion Eugen. Bucureşti. Istoria literară ca provocare. Editura de Stat pentru Literatură şi Artă. Mitologie română. Editura Academiei. Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu. 1976 Mănucă Dan. Editura Prometeu. 2/ianuarie 1991 Ungureanu Cornel. Proza românească de azi. Literatorul 1/1994 Ticudean Mircea. II. Critice. 1982 Spiridon Monica.. Romanul istoric ca arhitectură interioară. 1944 . Editura Cartea Românească. 1980 . Editura Minerva. Bucureşti. Panorama deceniului literar românesc. Editura Dacia. II. 1965 Micu Dumitru. 1959 Mincu Marin. Mihail Sadoveanu. Editura pentru Literatură.I. Manolescu Nicolae. Infinitul mărunt. Bucureşti. Romanul istoric sadovenian. 1992 62 Metamorfozele naraț iunii literare. Întoarcerea autorului. Editura Cartea Românească. Postfaţă la volumul Mircea Eliade. Istoria ca aducere aminte. Bucureşti. 1983 . Ed. Bucureşti. 1940 . 1992 Sadoveanu interpretat de . Sadoveanu . 1981 Vulcănescu Romulus. Editura Tineretului. Editura Eminescu. Bucureşti. 1982 Micu Dumitru.1964. art.Divanul înţeleptului cu lumea. 1973 Simion Eugen. Literatura română de azi.1950. Editura Cartea Românească. Nivelele textului mitic Simut Ion. Comentarii şi analize literare. 1968 Rotaru Ion. Bucureşti. România Literară.. Umanitatea sadoveniană de la A la Z. Bucureşti. antologie. 1985 Vianu Tudor. 1981. 1974 Piru Alexandru. 1981 Simion Eugen. Patru clasici. Viaţa Românească. Romanul istoric românesc . Bucureşti. Editura Eminescu. Bucureşti. 31/1993 Theodorescu Răzvan. Teme fundamentale. Scriitori români de azi. Lumea operei lui Sadoveanu. Editura Cartea Românească.1974. Figuri şi forme ale memoriei generice în literatură. 1974 Vlad Ion. 1977 Marcea Pompiliu. 1976 Spiridon Monica. Editura Eminescu. 1987 Vultur Smaranda. Editura Cartea Românească. O dimensiune a mentalităţii nobiliare româneşti : "în-scenarea". Imaginea Evului Mediu românesc în opera lui Mihail Sadoveanu. Arta prozatorilor români. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. 1989 Stănescu Eugen. Biblioteca Critică. Editura Minerva. Bucureşti. Melancolia descendenţei. 29/1993 Sângeorzan Zaharia. Bucureşti.

Strategii: naraţiunea la persoana I (autenticitate) / persoana a III-a. Metamorfozele naraț iunii literare. D) spaţiul epopeii naţionale (romantismul). Alcătuiţi un eseu de 3 . C) distopia. Identificaţi structurile mitic-arhetipale (figuri. 3. Comentaţi interferenţele romanului istoric cu paraliteratura. Teste de evaluare Modulul I 1. 7. 1.4 pagini pe tema Istorie. Precizaţi elementele care conferă originalitate formulei romaneşti sadoveniene în raport cu aceste modele. Exemplificaţi. proiectarea în mitic. 6. B) utopia regresivă. Identificaţi trăsăturile definitorii ale romanului istoric sadovenian şi raportaţi-le la convenţiile specifice romantismului şi realismului. 5. 2. 4. Identificaţi trăsăturile romanului istoric românesc. Comentaţi raportul dintre istoric şi politic în romanul românesc postbelic. Comentaţi interferenţele romanului istoric cu alte formule romaneşti contemporane. 4. Enumeraţi modelele ale romanului istoric sadovenian şi identificaţi elementele tributare maeştrilor genului. 3. portretul istoric (descrierea de haine). Temele romanului istoric: A) exmplum-ul. 4. Exemplificaţi. indicii socio-istorici). (Modele). sintetizând încercările de definire ale criticilor şi teoreticienilor enumerate în capitolul introductiv. Exemplificaţi. Sadoveanu. romanul de aventuri. b) Raportul realitate / ficţiune. Exemplificaţi.Tematică structurantă ș i teste de evaluare Tematică structurantă pentru referat tematic Aşezarea formulei narative. romanul fantastic. 3. 2. romanul poliţist. Modulul II 1. 5. a) Personaj istoric / b) Personaj de ficţiune. Interferenţe contemporane: romanul cu haiduci. decoruri) pornind de la temele redundante în imaginarul romanului istoric sadovenian. 2. romanul SF. mit şi utopie în romanele istorice ale lui M. Enumeraţi noile forme ale istoricului în romanul contemporan şi precizaţi trăsăturile acestora. Spaţiul temporal – retrospectiv. scenarii. a) Documentaţia („efectul de real”. Romanul istoric românesc 63 .

Tematică structurantă pentru referat tematic Aşezarea formulei narative. indicii socio-istorici). 1. b) Raportul realitate / ficţiune. 4. Strategii: naraţiunea la persoana I (autenticitate) / persoana a III-a. mit şi utopie în romanele istorice ale lui M. B) utopia regresivă. romanul de aventuri. decoruri) pornind de la temele redundante în imaginarul romanului istoric sadovenian. a) Documentaţia („efectul de real”. 4. scenarii. Comentaţi raportul dintre istoric şi politic în romanul românesc postbelic. 3.2. 3. Teste de evaluare Modulul I 1. Comentaţi interferenţele romanului istoric cu alte formule romaneşti contemporane. 4. Exemplificaţi. 2. Enumeraţi noile forme ale istoricului în romanul contemporan şi precizaţi trăsăturile acestora. Precizaţi elementele care conferă originalitate formulei romaneşti sadoveniene în raport cu aceste modele. (Modele). 5. Exemplificaţi. sintetizând încercările de definire ale criticilor şi teoreticienilor enumerate în capitolul introductiv. Interferenţe contemporane: romanul cu haiduci. proiectarea în mitic. 2. Identificaţi structurile mitic-arhetipale (figuri. Comentaţi interferenţele romanului istoric cu paraliteratura. Exemplificaţi. Ceremonialul relatării III. Romanul istoric românesc . D) spaţiul epopeii naţionale (romantismul). romanul poliţist. Alcătuiţi un eseu de 3 . Temele romanului istoric: A) exmplum-ul. romanul SF. 7. C) distopia. 64 Metamorfozele naraț iunii literare. a) Personaj istoric / b) Personaj de ficţiune. Identificaţi trăsăturile definitorii ale romanului istoric sadovenian şi raportaţi-le la convenţiile specifice romantismului şi realismului. romanul fantastic. 3. 2. Romanul istoric sadovenian. Sadoveanu. Spaţiul temporal – retrospectiv. portretul istoric (descrierea de haine). 5.4 pagini pe tema Istorie. Romanul istoric ca arhitectură interioară. Enumeraţi modelele ale romanului istoric sadovenian şi identificaţi elementele tributare maeştrilor genului. Identificaţi trăsăturile romanului istoric românesc. Istoria ca aducere aminte. 6. Exemplificaţi. Modulul II 1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful