Econometrie

ECONOMETRIA
CARACTERISTICILE SERIILOR DE
DATE FINANCIARE

Unul dintre paradoxurie mele favorite este că dacă după anunţarea unor veşti economice
bune piaţa creşte, creşterea se pune pe seama ştirii, iar dacă piaţa scade se explică prin
faptul ca veştile bune erau deja luate în considerare.” –Baruch Fishhoff –

G. SĂVOIU
 Conţinut succint
SERIILE DE DATE DE TIP FINANCIAR UTILIZĂRI
TEORIA PIETELOR EFICIENTE
ANALIZA COMPORTAMENTULUI EVOLUTIV ( TESTE )
RANDAMENTE REZIDUALE SI COEFICIENTUL DE
VOLATILITATE
CARACTERISTICILE SERIILOR DE TIP FINANCIAR
MODELELE ARCH, GARCH, EGARCH
TIPOLOGIA TENDINŢEI
TESTAREA EFECTELOR ARCH
EFECTELE GARCH ŞI FRECVENŢA DE EŞANTIONARE
 SERIILE DE DATE DE TIP FINANCIAR
UTILIZĂRI
 În studiul pieţelor de capital se apelează la:
 previzionarea randamentelor acţiunilor pornind de la
informaţia din trecut, referitoare la comportamentul
preţurilor, raportul PER (price earnings ratio sau
raportul dintre pretul actiunii –cursul- si profitul net
alocat pe actiune), capitalizarea bursieră etc.

 teoria mersului aleator („random walk hypothesis”)

 previziunea riscului activelor financiare - randamente
reziduale (acea parte a randamentelor care nu au fost capturate
de către variabila independentă a unui anumit model)
 SERIILE DE DATE DE TIP FINANCIAR
UTILIZĂRI

 În studiul pieţelor de capital:

previzionarea randamentelor acţiunilor pornind de la
informaţia din trecut, referitoare la comportamentul
preţurilor
Modele de estimare a preţurilor acţiunilor conduc la
valorificarea metodelor de estimare a indicatorilor în
cadrul seriilor cronologice...
 SERIILE DE DATE DE TIP FINANCIAR
UTILIZĂRI
 În studiul pieţelor de capital:
 previzionarea randamentelor acţiunilor pornind de la informaţia din trecut,
referitoare la raportul PER (PRICE EARNINGS RATIO sau raportul dintre
pretul actiunii –cursul- si profitul net alocat pe actiune)

 RAPORT PREŢ/PROFIT (PER)

PER este unul dintre cei mai simpli indicatori de evaluare a companiilor
listate, putând fi interpretat ca numărul de ani in care se poate recupera
investiţia în acţiunile unei companii din profit, în conditiile în care acesta
s-ar menţine constant. Cele mai multe companii cotate la Bursa de Valori
Bucuresti deţineau înainte de criza financiară un PER cuprins intre 10 si 30...
 raportul între pretul acţiunii si profitul pe acţiune, poate fi calculat în lei sau
în euro, dolari etc; un raport preţ/profit mare este de regulă expresia unor
anticipări de creştere a companiei; dar în acelaşi timp un raport preţ/profit
ridicat poate fi şi expresia unor profituri recent scăzute, iar un raport
preţ/profit scăzut reflectă fie aşteptări pesimiste în privinţa companiei, fie o
subevaluare a acţiunilor respectivei companii.
 raportul PER trebuie corelat cu perspectiva de crestere a profiturilor
(earnings per share sau EPS growth)
 SERIILE DE DATE DE TIP FINANCIAR
UTILIZĂRI
Teoria mersului aleator („random walk hypothesis”)
 Anticiparea evolutiei preturilor ar aduce pentru economisti, precum si
pentru orice alţi participanţi pe piata financiara care ar realiza aceasta
anticipaţie, beneficii importante. Anticiparea rentabilităţii actiunilor este
probabil una dintre cele mai cercetate teme în literatura financiară.
Primele studii empirice au fost realizate de catre Alfred Cowles si
Herbert Jones în 1937, care au pus bazele teoriei mersului aleatoriu.
 Teoria mersului aleatoriu a fost fundamentată de concluziile identice la
care au ajuns cercetătorii (teoreticieni şi practicieni).
 În lucrările lor Moore(1962), Granger si Morgenstern(1963) şi Fama
(1965) autorii demonstreaza empiric ca evolutia preturilor actiunilor
este aleatorie.
 În acelasi timp, Paul Samuelson (1965) si Benoit Mandelbrot (1966)
demonstrează că dacă:
a) culegerea de informatii se realizeaza cu costuri reduse;
b) tranzactionarea actiunilor se realizeaza fara costuri, si
c) toti participantii pe piata de capital interpreteaza identic noile
informatii, atunci evolutia preturilor actiunilor se comporta ca un mers
aleatoriu.
 SERIILE DE DATE DE TIP FINANCIAR
UTILIZĂRI

Teoria mersului aleator („random walk hypothesis”)

 Aceasta teorie care prezinta evolutia pretului actiunilor ca neputând sa
fie prevazuta face ca analiza fundamentala, precum si aplicarea
modelului valorii actualizate a veniturilor viitoare sa fie fara temei.
 Fama (1970) defineste piata de capital eficienta ca piata pe care pretul
actiunilor reflecta “în întregime“ toate informatiile disponibile, si
identifica mai multe ipoteze testabile ale eficientei pietei de capital
bazate pe specificul setului de informatii folosit.
 În anii 80 se evidentiaza o legatura între Modelul mersului aleatoriu si
Modelul de evaluare a activelor financiare, legatura care se bazeaza pe
argumentul ca rata rentabilitatii este un ”joc corect” pe o piata
competitiva pe care participa intermediari rationali (piata eficienta
informational), iar variatia preturilor este aleatorie si impredictibila.
Piata de capital eficienta (cum este indicata de catre modelul “joc
corect”) este în totalitate compatibila cu modelul fundamentalist.
 Teoria pietelor eficiente
 Atunci când se solicită modelarea sau remodelarea unui fenomen
economic este natural să se aloce de la bun început o mare parte din
timp referinţelor teoretice esenţiale privind domeniul economic
respectiv, în măsura posibilităţilor chiar o cercetare a literaturii de
specialitate extinsă, pentru a obţine informaţia necesară înţelegerii
iniţiale şi aprofundării proceselor specifice. Revenind la exemplul în
aceeaşi măsură relevant şi captivant al ipotezei pieţei eficiente
(Efficient Market Hypothesis sau abreviat EMH), o ipoteză cu vârsta
venerabilă de peste 110 ani, a cărui prim investigator Louis Bachelier
(1900) este astăzi considerat simultan şi părinte al matematicii
financiare, dar şi unul dintre bunicii econometriei şi econofizicii. Piaţa
eficientă este o construcţie transdisciplinară axată pe o nouă teorie
plasată în interstiţiul dintre teoria economică, teoria informaţională şi
teoria comunicării, generatoarea unui şir de modelări multiplicate
continuu în plan econometric. Din start se impune o clarificare a
ipotezei de eficienţă a pieţei (EMH).
 Piaţa eficientă este de fapt un paradox. Dacă fiecare investitor crede ca
piaţa este eficientă, atunci piaţa nu va mai fi, nimeni nu va mai cumpăra
acţiuni, neputând câştiga mai mult. Eficienţa unei pieţe depinde de câţi
investitori cred că nu este eficientă. Ca o consecinţă logică, pieţele nu
sunt şi nu pot fi nici eficiente în totalitate, nici în întregime complet
ineficiente.
 Teoria pietelor eficiente
 În lumea modernă globalizată se pot distinge trei tipuri de eficienţă a pieţei:
 - alocaţională sau caracteristică pieţei cu beneficii alocate participanţilor şi care
apare când organizaţiile din sectorul public şi privat pot obţine finanţarea
pentru proiectele care vor fi mai profitabile, promovând creşterea economică;
 - operaţională, definită de condiţia existentă pe o piaţă de a primi servicii la un
preţ care echivalează cu costurile reale necesare pentru a le oferi, atunci când
participanţii execută tranzacţii şi permite investitorilor să realizeze acele
tranzacţii pentru care modificările pieţei pot reduce riscul / recompensa profitul
din tranzacţii, cu respectarea obiectivului general al alocării prudente de capital,
fără costuri excesive;
 - informaţională sau piaţa perfect eficientă (în grade diferite, de la puternică, la
semiputernică şi la slabă) este piaţa unde preţurile cotaţiilor reflectă toate
informaţiile disponibile, iar diferitele niveluri sugerează că preţurile acţiunilor
variază ca reacţie la informaţiile relevante.

 Există trei tipuri de pieţe eficiente.

 Piaţa slab eficientă apare atunci când informaţiile includ numai preţuri istorice.
O piaţă de capital este slab eficientă, în cazul în care includerea informaţiilor
trecute este în întregime esenţială în a forma preţurile acţiunilor.
 Piaţa semi-puternic eficientă se caracterizează prin faptul că informaţiile
specifice (preţurile) includ toate informaţiile cunoscute de către toţi participanţii
de pe piaţă (informaţii aflate la dispoziţia publicului).
 Piaţa puternic eficientă este piaţa unde setul de informaţii cuprinde toate
informaţiile despre piaţa la care orice participant apelează (aflate la dispoziţia
publicului şi private).
 Teoria pietelor eficiente
 Ipoteza pieţei eficiente (EMH) se axează pe un principiu controversat,
derivat din teoria pieţei eficiente, respectiv că pe o piaţă toate preţurile
acţiunilor nu pot fi depăşite, pentru că toate informaţiile disponibile
sunt cele care le delimitează. Exemplul anterior poate fi dezvoltat şi
acest fapt subliniază dezvoltarea sectorială a modelelor econometrice.
Astfel apar cronologic puncte de vedere considerate semnificative de
către practicieni şi cercetători cu privire la ipoteza pieţei eficiente
generatoare de ipoteze de modelare: Bachelier L. (în Théorie de la
Spéculation, 1900) consideră că trecutul, prezentul şi chiar
evenimentele viitoare se reflectă în preţul pieţei, dar de multe ori nu se
identifică o legătură clară prin modificările de preţ. Samuelson P.A. (în
Proof That Properly Discounted Present Values of Assets Vibrate
Randomly, 1965) consideră că EMH constituie dovada că preţurile
corect anticipate, fluctuează la întâmplare... Prin urmare, modificările de
preţ nu trebuie să fie previzibile, dacă acestea sunt corect
anticipate.Fama E. (în The Adjustment of Stock Prices to New
Information, International Economic Review,1969 şi Efficient Capital
Markets:A Review of Theory and Empirical Work,1970) defineşte piaţa
eficientă drept piaţa care se adaptează rapid la noile informaţii sau ca o
piaţă în care preţurile întotdeauna reflectă pe deplin informaţiile
disponibile. Fama a reuşit să convingă prin argumentul că un activ pe
o piaţă eficientă include multe informaţii corecte şi mulţi investitori
inteligenţi, iar titlurile de valoare vor fi adecvate preţurilor şi vor reflecta
toate informaţiile disponibile.
 Teoria pietelor eficiente
 Cu alte cuvinte, într-o piaţă eficientă în orice moment preţul real al unui
titlu va fi o bună estimare a valorii sale intrinseci.
 Rubinstein (1975) şi Latham (1985) au extins definiţia pieţei eficiente la un
eveniment de informare piaţa devenind practic eficientă în cazul în care
informaţiile nu cauzează modificări de portofoliu. Jensen M.C. (în Some
anomalous evidence regarding market efficiency, 1978) precizează că preţurile
reflectă informaţiile până la punctul în care profiturile marginale aşteptate per
informaţie nu depăşesc costurile de colectare a acestora. Malkiel B. G. (în The
Efficient Market Hypothesis and Its Critics, 1992) a definit piaţa de capital
eficientă, în cazul în care aceasta reflectă pe deplin şi în mod corect toate
informaţiile relevante în stabilirea cu siguranţă a preţurilor.Formal, piaţa este
declarată eficientă cu privire la unele informaţii, dacă preţul ar fi afectat prin
dezvăluirea de informaţii, tuturor participanţilor. Mai mult decât atât, eficienţa cu
privire la un set de informaţii, echivalează cu imposibilitatea de a face profit
economic de comercializare, pe baza unui set informaţional de preţuri.După anii
1976, referitor la ipoteza pieţei eficiente se desprinde concluzia că a crescut
numărul contestărilor şi criticilor majore, de la definire la testare:Grossman S.
(în On the Efficiency of Competitive Stock Markets Where Traders Have Diverse
Information, 1976) şi Grossman S. şi Stiglitz J.S. (în On the Impossibility of
Informationally Efficient Markets,1980) susţin că pieţele informaţionale perfect
eficiente sunt o imposibilitate, pentru că, dacă pieţele sunt perfect eficiente,
revenirea la culegerea de informaţii este nulă, caz în care ar apare un eventual
colaps pentru comerţ şi pieţe.
 Teoria pietelor eficiente
 Campbell J., Lo A. şi MacKinlay C. (în The Econometrics of Financial
Markets, 1997) împărtăşesc aceeaşi opinie, fiind în favoarea noţiunii de
eficienţă relativă, măsurată faţă de altă eficienţă a pieţei.Lo şi MacKinlay (în
A Non-Random Walk Down Wall Street, 1999) susţin că EMH, nu este bine
definită în sine, şi nici empiric ca o ipoteză irefutabilă. Pentru a o face
operaţională trebuie să se precizeze structura suplimentară a preferinţelor
investitorilor, structura informaţiilor, condiţiile de afaceri. Un test EMH
devine un test al mai multor ipoteze auxiliare şi respingerea unei astfel de
ipoteze spune puţine lucruri despre care dintre aspectele comune ale
ipotezei nu se deţin date compatibile. Fama E. (în Market efficiency, long-
term returns, and behavioral finance, 1998) susţine că eficienţa în sine nu
este testabilă. Această chestiune rămâne ambiguă, trebuie să fie testată cu
modele de echilibru sau dezechilibru, atunci când se vor găsi dovezi cu
privire la comportamentul aberant al declaraţiilor, la modul în care acestea
sunt împărţite între piaţa ineficientă şi aceea eficientă.Zhang Y. C. (în
Toward a Theory of Marginally Efficient Markets,1999) arată că dovezile
empirice sugerează că şi cele mai competitive pieţe nu sunt strict eficiente.
Preţul istoric poate fi folosit pentru a prezice viitorul apropiat cu o
probabilitate aleatoare. Multe pieţe pot fi considerate favorabile în sensul că
există o mică probabilitate marginală, cu care o piaţă să fie exploatată de
speculatorii inteligenţi. Beechey (2000) subliniază că EMH este aproape
sigur debutul, atunci când se explică formarea activă a preţurilor. Dovezile
sugerează că EMH nu explică importante caracteristici ale
comportamentului de piaţă al activelor.
 Teoria pietelor eficiente
 Cel mai important aspect al scopului unei alocări eficiente a
resurselor financiare mai largi, este acela că preţurile de pe piaţă ca
obiect al neconcordanţelor substanţiale, care pot persista în timp.

 Blakey (2006) arată că dacă mediul academic a prezentat o piaţă

eficientă aproximativă, mai degrabă decât o ipoteză a pieţei
eficiente, iar dezbatere conduce la o schismă între mediul
academic şi cel al practicienilor.

 Acest exemplu al demersului de investigare teretică generală

însoţit de contribuţii modelatoare ce au generat noi abordări
subliniază importanţă documentării economice prealabile,
cunoaşterea fenomenului economic în esenţa şi evoluţia sa, dar şi
în cele mai recente conceptualizări şi sistematizări din domeniul ce
urmează a fi modelat, documentară ce asigură succesul sau
insuccesul modelării într-o proporţie deloc neglijabilă, chiar greu
de imaginat la o primă vedere.
 Modelarea econometrică a variabilelor financiare
Evolutia indicelui BET in perioada 14.11.2004-14.11.2005
6500

6000

5500

5000
puncte

4500

4000

3500

3000 1 9 17 25 33 41 49 57 65 73 81 89 97 10 5 113 12 1 12 9 13 7 14 5 153 16 1 16 9 177 18 5 19 3 2 0 1 2 0 9 2 17 2 2 5 2 3 3 2 4 1

zile
 Analiza comportamentului evolutiv
 Seriile nestaţionare
 Seriile staţionare

 Testarea nestaţionariţăţii seriei:

 Testul Bartlett
 Testul Q al lui Box-Pierce
 Testul Ljung-Box
 Analiza comportamentului evolutiv
 Seriile nestaţionare
 Seriile staţionare

 Testarea nestaţionariţăţii seriei:

 Testul Bartlett
 Testul Q al lui Box-Pierce
 Testul Ljung-Box
 Testul Bartlett
VAR00001
1.0

.5

0.0

-.5
Conf idence Limits
ACF

-1.0 Coef f icient

1 3 5 7 9 11 13 15
2 4 6 8 10 12 14 16

Lag Numb er
Testul Q al lui Box-Pierce
m
Qn 
k 1
rk2

2
 Q >  , rezultă ca se respinge H0, adica
exista rk semnificativi diferiţi de 0 şi deci
seria indicilor BET este nestationară.
 Testul Ljung-Box

k  r j2 
LB  n(n  2)  n j
j 1 



LB >
2 α=5%, 16 grd. lib.,
se infirmă H0, conform căreia rk sunt simultan
nesemnificativi (asemănător testului Box-Pierce).
 SERIILE DE DATE DE TIP FINANCIAR
UTILIZĂRI
 În studiul pieţelor de capital:
previziunea riscului activelor finaciare - randamente reziduale
 Econometricienii sunt chemati sa prevadă riscul activelor finaciare.
 In particular, specialistii au acordat o larga atentie randamentelor reziduale, avand in
vedere ca aceastea au o infleunta deosebita asupra randamentelor studiate.
 Randamentele reziduale reprezinta acea parte a randamentelor care nu au fost
capturate de catre variabila independenta a unui anumit model. De exemplu, sa
consideram modelul de piata:
rit   i   i rmt   it
 unde: rit- randamentul titlului individual in perioada de timp t;
i
i
- termenul constant;
- riscul relativ de piata al unui titlu individual;
rmt - randamentul portofoliului de piata;
 it - termenul eroare.
 Randamentele reziduale sunt reprezentate tocmai de termenul ecuatiei, indicand care
este partea de randament a unui titlu individual ce nu a fost influentata de
randamentul portofoliului de piata. Deseori, aceste randamente reziduale au o
pondere foarte importanta in cadrul randamentului individual.
(Catalin Cristian Darasteanu (2002) aplica modelul de piata prin utilizarea celor mai mici
patrate pentru a testa modelul CAPM).
 Capital Asset Pricing Model - CAPM

Rata profitului unei investiţii sau rata rentabilităţii, r, ca fiind:

p1  d  p 0
r
p0
p1 , unde
= preţul unei acţiuni la sfârşitul perioadei de timp,
dp0 = dividende (dacă există) plătite în timpul perioadei,
= preţul unei acţiuni la începutul perioadei de timp.
posibila distribuţie a lui r, considerată ca o variabilă aleatoare
( r = distribuţia unor profituri posibile)
Distribuţia se caracterizează prin 2 parametri:
- valoarea aşteptată şi
- varianţa σ2
În literatura empirică a finanţelor, riscul este tipic măsurat prin abaterea medie
pătratică, σ.
 Randamentele reziduale  it
Modelul de piata (Linia caracteristică a analizei investiţiei financiare):
rit   i   i rpt   it , unde:
rit
- randamentul (rata rentabilităţii) acţiunii/titlului individual i in
i perioada de timp t;
i - termenul constant;
- riscul relativ de piata al unui titlu individual;
rpt - randamentul portofoliului de piata; rentabilitatea globală a
pieţei portofoliului pentru unitatea de timp t,
 it
- termenul eroare, randamentul rezidual (partea de
randament a unui titlu individual ce nu a fost influenţată de
randamentul portofoliului de piata).
 Randamentele reziduale

Modelul de piaţă: rit  ( i   i rpt )   t

 explică dependenţa rentabilităţii unei valori mobiliare:
 de caracteristicile specifice pieţei, ( i   i rpt )
 de caracteristicile specifice acţiunii,  t , bazîndu-se pe informaţiile
despre firmă: privind managementul acesteia, structura
organizatorică, activitatea de cercetare - dezvoltare, politici de
personal, strategii de aprovizionare şi desfacere, caracteristici
sectoriale de activitate, regionale etc.
 Riscul asociat valorii mobiliare se descompune, la rândul său, în:
 risc sistematic, datorat caracteristicilor pieţei şi
 risc specific, diversificabil, datorat caracteristicilor acţiunii.
 Randamentele reziduale au un impact deosebit; R2 arată că rp are o
influenţă de până la 10% asupra randamentului individual.
 Coeficientul de volatilitate, β
Coeficienţii beta  i ai investiţiei i, reprezintă o măsură a riscului sistematic
pentru fiecare acţiune i:
 ip
i 
 p2
Acţiunile se grupează în:
 acţiuni puţin volatile (defensive) când 0 < β < 1 - au o variaţie mai mică
decât variaţia generală a pieţei (variaţia cu 1% a pieţei antrenează o
modificare mai mică decât 1% a rentabilităţii acţiunii);
 acţiuni foarte volatile (ofensive sau agresive) când β > 1 - au variaţia
mai accentuată decât cea a pieţei (variaţia cu 1% a pieţei antrenează o
modificare mai mare de 1% a rentabilităţii acţiunii);
 acţiuni neutre, când β = 1, manifestarea variaţiei lor coincide cu
fluctuaţiile pieţei.
 Coeficientul de volatilitate, β
Coeficienţii beta  i ai investiţiei i, reprezintă o măsură a riscului sistematic
pentru fiecare acţiune i:
 ip
i 
 p2

 Când coeficientul β < 0, acţiunile evoluează în sens contrar faţă de

tendinţa generală a pieţei, astfel de cazuri fiind mai rar întâlnite.
Aceste acţiuni se clasifică, în mod similar cu cele care au β pozitiv, în:

 acţiuni puţin volatile (-1 < β < 0),

 foarte volatile (β < -1) şi

 neutre ( β = -1).
 Caracteristicile seriilor de date
de tip financiar
I.Forma de distribuţie a seriilor financiare:
Adeseori in practica, seriile financiare se dovedesc a nu urma o
distributie normala. Seriile sunt mai degraba leptocurtice, adica
exista o abatere larga a valorilor extreme de la media lor. Aceasta
inseamna ca daca valoarea normala a indicelui Kurtosis (cel care
arata cat de „ingrosate sunt extremitatile” sau cat de mult se abat
valorile maxime si minime de la media lor) este 3, in seriile financiare
indicatorul ia valori mult mai mari. De asemenea, seriile financiare
tind să fie asimetrice. Aceasta inseamna ca valoarea indicelui
Skewness (care suprinde simetria sau asimetria unei serii) ia valori
diferite de zero.

Concluzii
 nu urmează o distributie normala; seriile sunt leptocurtice, (abatere larga a
valorilor extreme faţă de la media lor): valoarea indicelui Kurtosis pentru
seriile financiare ia valori > 3;
 seriile financiare tind sa fie asimetrice, indicele Skewness ≠ 0.
 Caracteristicile seriilor de date
de tip financiar
Seriile financiare mai prezinta 2 probleme deosebit de
importante:
II. Corelaţia serială a reziduurilor
III. Heteroscedasticitate - dispersia condiţională are o
evoluţie neuniformă în perioada de timp analizată
Intr-un interesant si binevenit studiu pentru bursa romaneasca, Alexandru
Todea (2002) realizeaza o analiza tehnica a titlurilor cotate la categoria intai a
Bursei de Valori Bucuresti si arata ca randamentele reziduale pentru marea
majoritate a actiunilor nu sunt autocorelate. De asemenea, folosind un
interval de timp diferit, Darasteanu (2002) arata de asemenea ca majoritatea
actiunilor cotate la categoria intai nu prezinta reziduuri autocorelate (totusi
multe din actiunile cotate la categoria a doua prezinta autocorelatie).
Modelele ARCH, GARCH, EGARCH
Acestea sunt proiectate pentru a modela serii economice ce prezinta caracteristicile prezentate mai sus

 G – generalizat;
 AR – autoregresiv;
 C – conditional;
 H – heteroscedasticitate.
Robert Engle in 1982 – model ARCH: et2   1et21   2 et2 2  ... q et2 q   t
Bollerslev - model GARCH y t  xt   t
unde:  t2     t21   t21
yt – variabila dependenta in perioada curenta;
xt – variabila independenta perioada curenta;
 - coeficient care arata influenta variabilei independente asupra variabilei dependente;
t – termenii reziduali in perioada curenta;
- dispersia variabilei dependente (sau a reziduurilor) in perioada curenta;
t - constanta ecuatiei dispersiei;
2

 - coeficientul “ARCH”;
t-1 – termenii reziduali din perioada precedenta;
- dispersia variabilei dependente (sau a reziduurilor) in perioada precedenta;
t 1 - coeficientul “GARCH”.
2
 y t  xt   t
Modelele GARCH  t2     t21   t21
 GARCH (1,1) in care:
 primul numar arata ca asupra dispersiei actioneaza termeni reziduali din perioada
precedenta,
 iar cel de-al doilea numar arata ca dispersia din perioada precedenta are influenta
asupra dispersiei curente.
 Pentru serii foarte mari, se poate generaliza la modelul GARCH (p,q).
 Modele GARCH atribuie importanţa dispersiei trecute a valorilor reziduale, respectiv
dispersiei valorii dependente; cele două tipuri de dispersii sunt similare pentru că se
condiţionează reciproc.
 Modelele ARCH urmăresc includerea manifestărilor repetabile ale indicatorilor
financiari-monetari, care constau în apariţia alternativă a unor erori de prognoză de
amplitudine mare, cu altele de amplitudine mică. Modelele ARCH includ in modelul
stochastic comportamentul valorilor rezidule, considerând ca dispersia erorii este
dependentă de valorile întârziate ale variabilei dependente sau de erorile înregistrate în
trecut.
 Şi dacă apare un efect de levier sau metoda clasica a bancherilor de a castiga ?

 a) raport intre valoarea actiunilor comune (ordinare) si valoarea actiunilor preferentiale

(privilegiate);
 b) raport intre datoria societatii si fondurile proprii puse la dispozitie de actionari;
 c) proportia din capitalul social afectata de datoria acumulata.

 Ca regula generala se poate spune ca situatia unei societati devine cu atat mai critica,
pana aproape de faliment, cu cat gradul de datorie angajata (in principal din imprumuturi
nerambursate si dobanzi neplatite) este mai mare.

 conceptul "efect de levier" corespunde unui rationament simplu: daca putem imprumuta
de la cineva o suma la o rata "x" a dobanzii si daca putem plasa aceasta suma la o rata
superioara "y", vom profita de diferenta intre rata de plasament si rata dobanzii.
 Modelul log t2     log t21     t 1 
 t 1
 t 1  t 1
EGARCH
 posibila existenţă a unui efect de levier (modelul GARCH (1,1) este un
model simetric si presupune ca termenii reziduali au acelasi semn. In
realitate insa seriile financiare prezinta asimetrie)
 modelul GARCH exponential introdus de catre Nelson (1991):

 t 1  t 1
     log
log  t
2 2
t 1     
t 1 t 1
 Efectul de levier poate fi testat prin testarea inegalitatii
 < 0 si   0 .
Acest model este asemanator modelului GARCH (1,1).
Se remarca prezenta termenului log care transforma modelul intr-un model
non-linear. De asemenea termenii reziduali sunt raportati la abaterea
standard, devenind reziduuri standardizate.
 Efectele GARCH şi
frecvenţa de eşantionare
 Dacă un model este GARCH când utilizează datele zilnice, nu poate fi tot
GARCH cu datele săptămânale, lunare ş.a.m.d. Este dificil să se determine
la care frecvenţă de eşantionare, datele prezintă efecte GARCH, dacă
acestea există.
 Există unele regularităţi empirice care arată că cu cât este mai mare
frecvenţa de eşantionare, de exemplu, zilnică sau sătămânală, cu atât se
manifestă mai puternic efecte GARCH.
 Datele lunare de obicei nu manifestă efecte GARCH şi dacă totuşi sunt
detectate acestea se datorează, de obicei, unor schimbări bruşte structurale
ale varianţei necondiţionale.
 De exemplu, pentru seria reziduurilor obţinute se calculează dispersia
reziduurilor pentru fiecare segment de perioadă şi se testează o formă a
modelului GARCH(1,1):

 et2  w   t21   et2 1

   1
 Testul ARCH LM (Lagrange Multiplier)
 Engle în 1982: et2   1 et21   2 et2 2  ... q et2 q   t
 1   2  ...   q  0
Ipoteză nulă, H0:
nu există erori ARCH, modelul este un AR(p): y t  1 y t 1   2 y t 2  ...   p y t  p   t
 t este un proces de zgomot alb.
Ipoteza alternativă, H1: varianţa condiţională a erorilor este un ARCH(q).

Se calculează valoarea (N-q)·R2, care se compară cu valoarea

critică a distribuţiei  2 cu q grade de libertate.
N este numărul de observări.
2
Dacă (N-q)·R2 >  se acceptă ipoteza H0.

NOTĂ LM este des utilizat, dar interpretarea rezultatelor se face cu atenţie.

Dacă modelul nu este corect specificat, se respinge H0, (corelaţia serială a reziduurilor va
induce corelaţie serială în pătratele reziduurilor) într-o situaţie când nu exista efecte ARCH.
 Tipologia tendinţei
Evolutia indicelui BET in perioada 14.11.2004-14.11.2005
6500

6000

5500

5000
puncte

4500

4000

3500

3000 1 9 17 25 33 41 49 57 65 73 81 89 97 10 5 113 12 1 12 9 13 7 14 5 153 16 1 16 9 177 18 5 19 3 2 0 1 2 0 9 2 17 2 2 5 2 3 3 2 4 1

zile
 Trend Stationary Processes
y t  a 0  ry t 1  a1Tt  v t
SUMMARY OUTPUT
Regression Statistics
Multiple R 0.990315
R Square 0.980724
Adjusted R 0.980566
Standard Error 102.0071
Observations 247
ANOVA  df SS MS F Signif. F
Regression 2 1.29E+08 64587643 6207.098 5.9E-210
Residual 244 2538930 10405.45
Total 246 1.32E+08      
  Coeffici. Standard Er t Stat P-value Lower 95% Upper 95%
Intercept 128.8177 60.8532 2.1168 0.0352842 8.953077 248.6823
X Variable 1 0.976085 0.012225 79.842517 6.95E-177 0.952005 1.000165
X Variable 2 0.081664 0.126318 0.646497 0.5185649 -0.16715 0.330477
 Trend Stationary Processes
y t  a 0  ry t 1  v t

SUMMARY OUTPUT
Regression Statistics
Multiple R 0.990298
R Square 0.980691
Adjusted R Square 0.980612
Standard Error 101.8859
Observations 247
ANOVA  df SS MS F Signif. F
Regression 1 1.29E+08 129170937 12443.34 5.2E-212
Residual 245 2543279 10380.729
Total 246 1.32E+08      
  Coefficients Standard t Stat P-value Lower 95% Upper 95%
Error
Intercept 101.6971 44.03065 2.3096899 0.0217375 14.9703 188.424
X Variable 1 0.981565 0.008799 111.54972 5.21E-212 0.964233 0.998897
 Corelaţia pozitivă între indicele BET t şi BET t-1
6500

6000

5500

5000
BET t

4500

4000

3500

3000
3000 3500 4000 4500 5000 5500 6000 6500
BET t-1
 Diferentele de ordinul 1 ale indicelui BET, in perioada 14.11.2004-14.11.2005

500
400

300

200
100

0
puncte

1 9 17 25 33 41 49 57 65 73 81 89 97 10 5 113 12 1 12 9 13 7 14 5 153 16 1 16 9 177 18 5 19 3 201 20 2 17 2 2 5 23 241

-100
-200

-300
-400

-500

-600
zile
 Testarea efectelor ARCH
 teste de nenormalitate - distribuţia erorii nu va fi normală,
Kurtosis mare
 testarea structurii de autocorelaţie a reziduurilor
Corelaţia serială a reziduurilor
500

400

300

200

100

0
et

-600 -500 -400 -300 -200 -100 0 100 200 300 400 500
-100

-200

-300

-400

-500

-600
e t-1
 Testarea efectelor ARCH

 Testul LM (Lagrange Multiplier) et2   1et21   2 et2 2  ... q et2 q   t

H0 :  1   2  ...   q  0, adică nu există erori ARCH, adică modelul este

un AR(p):
y t  1 y t 1   2 y t  2  ...   p y t  p   t

Unde este un zgomot alb sau un proces pur aleator.

O serie de timp formată din variabile aleatoare necorelate, cu media zero şi
t

dispersia  2  0 , se numeşte zgomot alb. Evident, ea este staţionară,

având funcţia de autocovarianţă  2 , k  0
 k  
0, in rest
şi funcţia de autocorelaţie 1, k  0
k   
0, in rest
H1 susţine că varianţa condiţională a erorilor este un proces ARCH(q).
 Testul LM
et2   1 et21   2 et2 2   t et2   1 et21   t

SUMMARY OUTPUT
Regression Statistics
Multiple R 0.226621
R Square 0.051357
Adjusted R Square 0.047469
Standard Error 24698.82
Observations 246
ANOVA  df SS MS F Signi. F
Regression 1 8.06E+09 8.06E+09 13.20951 0.00034
Residual 244 1.49E+11 6.1E+08
Total 245 1.57E+11      
  Coefficients Standard Error t Stat P-value Lower 95% Upper 95%
Intercept 8001.685 1700.94 4.704274 4.27E-06 4651.287 11352.08
X Variable 1 0.226558 0.062336 3.634489 0.00034 0.103774 0.349342
 Efectele GARCH
 et2  w   t21   et2 1    1
SUMMARY OUTPUT
Regression Statistics
Multiple R 0.997775
R Square 0.995555
Adjusted R Square 0.995518
Standard Error 322.8121
Observations 246
ANOVA df SS MS F Signif. F
Regression 2 5.67E+09 2.84E+09 27212.47 1.6E-286
Residual 243 25322455 104207.6
Total 245 5.7E+09      
  Coefficients Standard Error t Stat P-value Lower 95% Upper 95%
Intercept 164.872 50.05546 3.293787 0.001136 66.27407 263.47
X Variable 1 0.003094 0.000821 3.7667 0.000208 0.001476 0.004712
X Variable 2 0.9856 0.004269 230.8899 1E-286 0.977191 0.994008
 Efectele GARCH
 yt2   0   1 yt2 1   2 y t21 1   2  1

SUMMARY OUTPUT
Regression Statistics
Multiple R 0.999474
R Square 0.998949
Adjusted R Square 0.998941
Standard Error 7111.648
Observations 247
ANOVA  df SS MS F Significance F
Regression 2 1.17E+13 5.87E+12 115982.2 0
Residual 244 1.23E+10 50575532
Total 246 1.17E+13      
  Coefficients Standard Error t Stat P-value Lower 95% Upper 95%
Intercept -4832.23 1667.654 -2.89762 0.004102 -8117.07 -1547.4
X Variable 1 0.978986 0.002466 397.0408 0 0.974129 0.983843
X Variable 2 0.000665 7.68E-05 8.666475 6.27E-16 0.000514 0.000816
 Utilizarea modelului GARCH(1,1)
Evolutia indicelui BET in perioada 14.11.2004-14.11.2005
7500

7000

6500

6000

5500
puncte

5000

4500

4000

3500

3000 1 5 9 13 17 21 25 29 33 37 41 45 49 53 57 61 65 69 73 77 81 85 89 93 97 101 105 109 113 117 121 125 129 133 137 141 145 149 153 157 161 165 169 173 177 181 185 189 193 197 201 205 209 213 217 221 225 229 233 237 241 245 249 253 257

y yteo l.inf l.sup zile

Faptul ca pieţele financiare din România nu reactionează prompt
sau sunt imprevizibile la şocuri foarte puternice
(aşa cum este chiar cazul crizei financiare) reprezintă un element
de nesiguranţă pentru investitor, în sensul ca este destul de
dificil de gestionat riscul unui portofoliu in asemenea situaţii.
Ca atare investitorul poate recurge la un efect care actionează în
permanenţă anticipat şi demonstrat:
efectul de diversificare.

VĂ MULŢUMESC!