''Dilema vanturilor ''

de George Topârceanu
Ati vãzut prea bine, cã la consultatii
Doctorii te-ntreabã despre emanatii...
Vor sã stie tonul, abundentã, faze,
Unii le zic vânturi, altii le zic gaze.
Dar sã nu vã mire dacã medicina
Studiazã astãzi foarte mult bãsina.
Fiindcã-n biologie pentru toti e clar:
A bãsi e-un lucru foarte necesar.
Toatã lumea bese. Asta-i axiomã.
Nu intereseazã tonul, sunet sau aromã...
În privinta asta toti suntem la fel
Bese si-mpãratul în palat la el,
Floarea nobilimii, preoti, printi, printese,
Papa de la Roma, chiar si el se bese.
Însã-o chestiune trebuie-nteleasã:
Fiecare bese, dar la el acasã!
Fãrã martori, merge, tare sau încet,
Nimeni nu-ti dicteazã ca sã besi discret.
Vrei rafale scurte, sau prelungi sã sune?
Treaba ta, esti liber, poti sã faci si spume.
Si chiar dacã nimeni nu-ti stã împrejur
Poti sã besi în lege, pânã cazi în cur.
Eticheta însã cere sã fii pudic,
Bunul simt pretinde sã nu besi în public!
Ce-ar fi, bunãoarã, s-auzi pe cutare
C-a bãsit în public doamna... nu stiu care
Sau cã domnisoara, profesoara X
S-a bãsit în clasã, ieri, la 2 fix?!
Cum ar fi privite sau calificate?
Ar mai fi prestigiu, autoritate?
Ar mai fi respect si domni de rang mare?
As, le-ar spune neted "de-al de bese tare"
Cine le-ar mai crede fiinte gratioase?
Ar fi pur si simplu niste bãsinoase.
Dar mã-ntorc acuma iar la medicinã.
Sã-ti risti sãnãtatea pentru o bãsinã?
Sã n-o lasi sã iasã dacã esti în public,
Fiindcã eticheta cere sã fii pudic?
În privinta asta sunt pãreri mai multe
Cine-ar sta pe toate sã le mai asculte?
Astfel, dupã unii, poti sã besi oricât,
Dar sã stii la vreme sã le strângi de gât.
Poti sã fii acelasi om cu demnitate...
Dã-le fâsâite drumu-n libertate.
Asta-i o pãrere, una dintr-o mie,
Dar morala spune cã-i ipocrizie
Ce deosebire e-ntre om si cal?
Ar mai fi de pildã si-un aspect moral...
Când te-arãti în public falnic, gras, fãlos
Si-n realitate esti un bãsinos...
Câti nu sunt dintr-ãstia care bãs de zor
Parcã stii vreodatã ce-i la curul lor!?
Dar rãmâne lege cã e indecent
Sã slobozi la gaze pe esapament.
Fie, cu morala nu te poti certa,
Dar mai iese gazul fãrã voia ta.
Suierã si geme cu prelung ecou,
Iar tu ai nesansa sã fii la birou.
În astfel de cazuri, spune, ce te faci?
Sã recurgi la scuze, sau sã te prefaci?
Din experientã, eu vã spun cinstit
Cã oricând în viatã nu am îndrãznit
Sã recurg la scuze; ar fi fost mai rãu
Sã roseascã lumea toatã-n jurul tãu !
Am târsâit un scaun, am fãcut ceva
Ca sã nu se creadã c-am bãsit cumva.
Si oricât se spune cã sunt ipocrit,
S-au fãcut si ceilalti cã n-au auzit...
Chiar îndrãgostitii când admirã luna
Cu sau fãrã voie scapã câte una,
Si cu-o tuse seacã, bine regizatã,
Sau cu-o melodie mai pe nas cântatã,
Fac ca sã vibreze tot a poezie
Chiar si nedorita, scurta gãlãgie.
Ce-a trecut prin mate si s-a dus în vânt
Si-n care se-ncurcã viata pe pãmânt.
Dar astfel de cazuri, când ipocrizia
Este-asociatã chiar cu poezia:
Crime, moralistii nostri le socot,
Cãci morala-si bagã nasul peste tot.
În final tot omul se întreabã trist
Sã-l asculti pe medic sau pe moralist?
Si mai e un lucru, fãrã vorbã multã:
Ce te faci cu curu' dacã nu te-ascultã???

http://www.youtube.com/watch?v=PRPEs1SOBU0&feature=player_embedded#at=118