Professional Documents
Culture Documents
Lupul de step\
HERMANN HESSE
GEORGE GU}U
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României
HESSE, HERMANN
Lupul de step\/ Hermann Hesse;
trad.: George Gu]u
Bucure[ti: RAO International Publishing Company, 2005
ISBN 973-576-816-X
I. Gu]u, George (trad.)
821.112.2-31=135.1 CUV`NT `NAINTE AL EDITORULUI
6 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 7
fi de nesuportat pentru un om boln\vicios ca el. ~mi amintesc – Ei [i, n-are dec`t, `mi spusei eu. Dar dac\ nu e obi[nuit cu
foarte bine c\ am fost surprins s\ aud a[a ceva [i c\ am avertizat-o un trai ordonat [i cuviincios, ce-o s\ ne facem cu el? Ce-ai s\ faci
pe m\tu[a mea ca nu cumva s\ accepte o asemenea condi]ie. Mi dac\ nu e deprins s\ p\streze cur\]enia, dac\ `]i face mizerie peste
se p\rea c\ teama lui fa]\ de autorit\]i se potrivea mult prea bine tot, sau dac\ vine beat acas\ noaptea t`rziu?
cu aura de necunoscut [i de ciud\]enie care `l `nconjura, pentru a – O s\ vedem noi, zise ea r`z`nd, a[a c\ eu n-am avut ce s\
nu-mi trezi suspiciunea. I-am explicat m\tu[ii c\ nu trebuie s\ mai spun.
accepte sub nici o form\ rug\mintea [i a[a destul de ciudat\ a {i `ntr-adev\r, temerile mele s-au dovedit a fi ne`ntemeiate.
unui om total necunoscut, c\ci `ndeplinirea ei ar putea avea unele Chiria[ul nu ne-a deranjat [i nu ne-a produs nici un fel de pagube,
consecin]e nepl\cute pentru ea. A trebuit `ns\ s\ constat c\ m\- cu toate c\ nu ducea defel o via]\ ordonat\ [i rezonabil\, iar noi
tu[a `ncuviin]ase deja s\-i `ndeplineasc\ dorin]a [i c\, `n general, ne mai amintim de el [i ast\zi cu pl\cere. ~nl\untrul nostru, `n
era fascinat\ de acest str\in care o `nc`ntase; c\ci niciodat\ nu sufletul nostru `ns\, omul acesta ne-a tulburat [i ne-a r\v\[it
primise chiria[i f\r\ s\ fi stabilit cu ei dinainte un raport anume foarte mult pe am`ndoi, pe mine [i pe m\tu[a mea, [i, ca s\ fiu
drept, nu am reu[it nici acum s\-l `n]eleg prea bine. Uneori `l
de natur\ uman\, rela]ii amicale de m\tu[\ sau mai degrab\ de
visez noaptea, iar simplul fapt c\ exist\ un astfel de om, o ase-
mam\, lucru de care, de altfel, au [tiut s\ profite din plin unii
menea f\ptur\, `mi d\ un sentiment de confuzie, nelini[tindu-m\,
dintre fo[tii chiria[i. Mi-am men]inut rezervele fa]\ de noul
cu toate c\, p`n\ la urm\, l-am `ndr\git.
chiria[ [i `n timpul primelor s\pt\m`ni, vreme `n care m\tu[a
mea `i lua ap\rarea de fiecare dat\ cu mult\ c\ldur\.
La c`teva zile dup\ aceea, un c\ru]a[ aduse lucrurile str\-
Cum chestiunea evit\rii autorit\]ilor poli]iene[ti nu `mi era
inului, al c\rui nume era Harry Haller. Un geamantan din piele
pe plac, am vrut m\car s\ aflu ce [tia m\tu[a despre acest str\in,
foarte frumos mi-a f\cut o bun\ impresie, `n vreme ce un altul,
despre provenien]a [i inten]iile sale. Iar ea [tia deja unele lucruri
mare [i plat, de voiaj, m\rturisea despre c\l\toriile pe care se pare
cu toate c\, dup\ ce plecasem la pr`nz, nu mai st\tuse nici el dec`t
c\ le f\cuse, c\ci, `n orice caz, pe el erau lipite etichete `ng\lbenite
foarte pu]in. ~i spusese c\ inten]ioneaz\ s\ r\m`n\ c`teva luni `n
ale firmelor hoteliere [i ale societ\]ilor de transporturi din dife-
ora[ul nostru, s\ frecventeze bibliotecile [i s\ vad\ vestigiile rite ]\ri, printre care [i unele de dincolo de ocean.
antice ale ora[ului. De fapt, m\tu[ii nu-i convenea deloc perioada Apoi `[i f\cu el `nsu[i apari]ia [i astfel `ncepu perioada `n care
scurt\ pe care el voia s\ o petreac\ `n calitate de chiria[, dar se l-am cunoscut `ncetul cu `ncetul pe acest om straniu. Ini]ial n-am
pare c\ o c`[tigase deja de partea sa, `n ciuda felului cam straniu `ntreprins nimic `n acest scop. Cu toate c\, `nc\ din prima clip\
`n care se prezentase. Pe scurt, camerele fuseser\ `nchiriate, a[a c\ `n care l-am v\zut, Haller `mi trezise interesul, `n primele s\pt\-
obiec]iile mele erau tardive. m`ni nu am f\cut nici un pas ca s\-l `nt`lnesc sau s\ intru `n vorb\
– De ce-o fi spus c\ la noi miroase a[a de frumos? am `ntrebat eu. cu el. Trebuie, `n schimb, s\ recunosc c\, de fapt, `nc\ de la bun
{i-atunci m\tu[a, care uneori avea o intui]ie destul de exact\ `nceput l-am ]inut pe omul acesta oarecum sub observa]ie, in-
`mi zise: tr`nd chiar, atunci c`nd lipsea, `n camera lui [i f\c`nd-o pu]in pe
– {tiu foarte bine de ce. Aici la noi miroase a cur\]enie [i-a spionul, pur [i simplu din curiozitate.
ordine, [i-a trai bun [i cuviincios, [i asta i-a pl\cut. Arat\ de parc\ Despre felul cum ar\ta lupul de step\ am dat deja c`teva
s-ar fi dezobi[nuit de un astfel de trai [i i-ar duce dorul. detalii. ~nc\ de la prima vedere `]i f\cea, f\r\ `ndoial\, impresia
8 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 9
unui om de seam\, a unui om rar [i neobi[nuit de talentat; avea ironic\, triste]ea ei era de-a dreptul abisal\ [i lipsit\ de orice lic\r
un chip spiritualizat, iar mi[c\rile deosebit de delicate [i vioaie ale de speran]\; esen]a acestei priviri consta `ntr-o disperare calm\,
chipului s\u oglindeau o via]\ sufleteasc\ interesant\, extrem de `ntru c`tva statornicit\, `ntru c`tva devenit\ obi[nuin]\ [i regul\.
furtunoas\, plin\ de o uimitoare delicate]e [i sensibilitate. C`nd Dezn\dejdea senin\ din privirea lui nu numai c\ `]i ar\ta
st\teai de vorb\ cu el, iar el – lucru rar de altfel – dep\[ea limitele persoana m`ndrului orator `n adev\rata ei lumin\, nu numai c\
conven]ionalului, rostind de acolo, din dep\rtarea unde se afla, ironiza [i bagateliza situa]ia de moment, a[tept\rile [i dispozi]ia
cuvinte personale, proprii, atunci eram nevoit s\ recunosc c\ era publicului, ca, de altfel, [i titlul cam preten]ios al discursului
net superior celor de teapa noastr\, c\ci g`ndise mai mult la via]a anun]at – nu, privirea lupului de step\ str\b\tea toat\ epoca
lui dec`t ceilal]i oameni, posed`nd `n domeniul spiritual acea noastr\, toat\ falsitatea g\l\gioas\, toat\ str\dania de parvenire,
precizie vecin\ cu r\ceala, acea siguran]\ a g`ndirii [i acele cu- toat\ de[ert\ciunea, tot acel joc de suprafa]\ al unei spiritualit\]i
no[tin]e pe care nu le posed\ dec`t oamenii cu adev\rat p\trun[i pline de sine, serbede – ah, privirea aceea p\trundea din nefericire
de spirit, lipsi]i de orice ambi]ii, de orice n\zuin]\ de a str\luci mult mai ad`nc, ]intind p`n\ dincolo de neajunsurile [i lipsa de
sau de a convinge neap\rat pe ceilal]i sau de a avea dreptate perspectiv\ ale epocii noastre, ale spiritualit\]ii noastre, ale cul-
`ntotdeauna. turii noastre. Ea p\trundea p`n\ `n inima a tot ceea ce era ome-
Din ultima perioad\ a [ederii sale `n mijlocul nostru `mi nesc, exprim`nd `ntr-o singur\ secund\ `ntreaga incertitudine a
amintesc de o remarc\ a lui care, `n fond, nici m\car nu fusese o g`nditorului, a unui om care, poate, [tia foarte multe, ne`ncre-
remarc\, pentru c\ totul se rezumase la o singur\ privire. La un derea fa]\ de demnitatea, fa]\ de rostul existen]ei omului `n
moment dat se anun]ase c\ un vestit filozof al istoriei [i critic de general. ~n privirea aceea se putea citi: „Iat\ ce maimu]e s`ntem!
art\, un om cu un renume de talie european\, va ]ine o conferin]\ Prive[te, a[a arat\ omul!“, `nc`t toat\ celebritatea, toat\ inte-
`ntr-un amfiteatru, iar eu am reu[it s\-l conving pe lupul de step\ ligen]a, toate cuceririle spiritului, toate `ncerc\rile omului de a-[i
s\ mergem s\ audiem conferin]a, cu toate c\ el n-avea chef de a[a dovedi superioritatea, m\re]ia [i puterea de a d\inui se destr\-
ceva. Ne-am dus, deci, `mpreun\, a[ez`ndu-ne unul l`ng\ altul. ~n mau, devenind un simplu joc, o maimu]\real\!
momentul `n care oratorul se urc\ la tribun\, `ncep`ndu-[i dis- Dar iat\ c\ am anticipat prea mult, contravenind planului [i
cursul, mul]i dintre ascult\torii care se a[teptaser\ la un soi de voin]ei mele [i dezv\luind, `n fond, esen]ialul despre Haller, c`nd
profet se ar\tar\ decep]iona]i de felul cam sclivisit [i `ng`mfat `n inten]ia mea fusese de fapt s\-i pun `n lumin\ imaginea `ncetul cu
care el `[i f\cuse apari]ia. ~n momentul `n care `ncepu s\ vor- `ncetul, relat`nd procesul apropierii treptate dintre mine [i el.
beasc\, adres`nd auditoriului c`teva formule lingu[itoare [i mul- Dup\ ce `n felul acesta am anticipat cursul povestirii, devine
]umind pentru faptul c\ participarea era at`t de numeroas\, lupul inutil s\ mai vorbesc despre enigmatica „atitudine distant\“ a lui
de step\ `mi arunc\ o privire scurt\ de tot, o privire critic\ la Haller [i s\ mai descriu `n toate detaliile modul `n care am
adresa acelor vorbe [i la adresa `ntregii persoane a oratorului, ah, `nceput s\ b\nuiesc [i s\ aflu cauzele [i semnifica]iile acestei ati-
privirea aceea a lui fusese memorabil\ [i `nfrico[\toare, iar despre tudini distante, ale `nsingur\rii sale at`t de neobi[nuite [i de
tot ceea ce sugera ea s-ar fi putut scrie o carte `ntreag\! Privirea `ngrozitoare. Este mai bine s\ procedez astfel, deoarece propria
lui nu numai c\ `l critica pe orator, nimicindu-l pe omul acela mea persoan\ va trebui s\ r\m`n\, pe c`t posibil, `n planul al
vestit, prin ironia ei neiert\toare [i totodat\ calm\, nu, lucrul doilea. Nu inten]ionez s\ relatez despre convingerile mele, nici
acesta era o nimica toat\! Privirea lui era mai degrab\ trist\ dec`t s\ povestesc ni[te istorioare, nici s\ fac exerci]ii psihologice, ci s\
10 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 11
contribui doar `n calitate de martor ocular la conturarea imaginii ei nu reu[iser\ dec`t s\-l `nve]e cum s\ se urasc\ pe sine. Iar de-a
acelui om deosebit care ne-a l\sat manuscrisele lupului de step\. lungul `ntregii sale vie]i, el canalizase tot geniul fanteziei sale,
~nc\ din primul moment `n care l-am v\zut intr`nd pe u[a cu toat\ for]a [i capacitatea lui de g`ndire `mpotriva lui `nsu[i,
geaml`c a m\tu[ii, `n\l]`ndu-[i capul ca o pas\re [i l\ud`nd miro- `mpotriva acestui obiect plin de inocen]\ [i noble]e. C\ci, din
sul pl\cut ce plutea `n casa noastr\, am remarcat `ntru c`tva c\ acest punct de vedere, el era totu[i un adev\rat cre[tin, un ade-
omul acesta avea `n el ceva aparte, iar prima mea reac]ie, naiv\, a v\rat martir, deoarece orice asprime, orice critic\, orice r\utate,
fost aceea de repulsie. Sim]isem (iar m\tu[a mea care, spre toat\ ura de care era capabil, le `ndrepta mai ales [i cu prec\dere
deosebire de mine, nu e c`tu[i de pu]in o fire intelectual\, sim]ise `mpotriva lui `nsu[i. ~n ceea ce-i privea pe ceilal]i, pe lumea dim-
[i ea exact acela[i lucru) – sim]isem c\ omul acela era suferind, c\ prejurul s\u, f\cea necontenit cele mai eroice [i mai serioase
sufletul sau spiritul, sau caracterul s\u sufereau `ntr-un fel anume, eforturi de a o `ndr\gi, de a i se conforma, de a nu-i provoca nici
a[a `nc`t instinctul meu de om s\n\tos m-a pus `n gard\. Aceast\ o suferin]\, c\ci la fel de profund ca [i ura fa]\ de el `nsu[i i se
reac]ie de ap\rare a f\cut loc `n decursul timpului unei simpatii `ntip\rise `n minte acel „iube[te-]i aproapele“, astfel `nc`t `ntreaga
bazate pe o mare compasiune fa]\ de acest om lovit de o suferin]\ lui via]\ era un model care demonstra c\ lipsa dragostei de sine te
profund\ [i `ndelungat\, c\ci asistam la `nsingurarea [i moartea aduce `n imposibilitatea de a-]i iubi aproapele, c\ ura de sine are
lui interioar\. ~n perioada aceasta mi-am dat seama din ce `n ce exact acela[i rezultat, pricinuind `n cele din urm\ aceea[i izolare
mai mult c\ boala de care suferea Haller nu se tr\gea din cine [tie [i dezn\dejde cumplit\ pe care le provoac\ egoismul feroce.
ce defecte ale firii sale, ci, dimpotriv\, din uria[a bog\]ie a harului Dar iat\ c\ e timpul s\ acord prioritate realit\]ii, `ntrerup`n-
[i for]elor sale care nu ajunseser\ s\ ating\ treapta armoniei. du-mi [irul g`ndurilor. Primele mele descoperiri `n leg\tur\ cu
Mi-am putut da seama c\ Haller era un geniu al suferin]ei, c\ `[i domnul Haller [i felul lui de trai le-am f\cut fie spion`ndu-l, fie
formase o genial\ capacitate de a suferi , nelimitat\, `ngrozitoare, prin intermediul unor remarci ale m\tu[ii mele. Mi-am dat seama
de genul celei pe care o evoc\ Nietzsche `n unele dintre maximele de `ndat\ c\ era un om al g`ndurilor [i c\r]ilor, neini]iat `ntr-o
sale. Totodat\, mi-am dat seama c\ la baza pesimismului s\u nu meserie practic\. R\m`nea culcat `n pat p`n\ t`rziu, deseori se
st\tea dispre]ul fa]\ de lume, ci dispre]ul fa]\ de el `nsu[i, c\ci ori scula aproape de pr`nz, f\c`nd apoi `n halat cei c`]iva pa[i din
de c`te ori rostea cuvinte necru]\toare [i nimicitoare la adresa dormitor p`n\ `n camera de zi. Aceasta din urm\ era o camer\
unor institu]ii sau persoane nu se excludea niciodat\ pe sine, el mansardat\, spa]ioas\ [i pl\cut\, cu dou\ ferestre; la c`teva zile
era `ntotdeauna primul ]inta s\ge]ilor sale, el era primul om pe dup\ venirea lui, ea `[i schimbase cu totul `nf\]i[area pe care o
care `l ura [i `l contrazicea... avusese pe vremea c`nd acolo locuiser\ al]i chiria[i. Se umpluse,
Ajuns aici, consider necesar s\ fac o parantez\ de natur\ iar cu timpul devenise supra`nc\rcat\. Pe pere]i fuseser\ at`rnate
psihologic\. Cu toate c\ nu [tiu dec`t prea pu]ine despre via]a tablouri, fuseser\ aranjate ni[te desene, ici [i colo chiar fotografii
lupului de step\, am toate motivele s\ presupun c\ ni[te p\rin]i [i pe care le decupase din reviste [i pe care le schimba des. Puteau fi
`nv\]\tori iubitori, dar severi [i foarte pio[i, l-au educat `ntr-un v\zute acolo un peisaj sudic, fotografii dintr-un or\[el german de
spirit care pune la baza educa]iei „`nfr`ngerea voin]ei“. Numai c\ provincie, dup\ toate aparen]ele or\[elul natal al lui Haller, iar
acestui elev nu reu[iser\ nici s\-i nimiceasc\ personalitatea, nici printre ele, acuarele viu colorate, str\lucitoare, despre care abia
s\-i `nfr`ng\ voin]a, c\ci el era mult prea puternic [i dur, mult mai t`rziu am aflat c\ fuseser\ pictate chiar de el. Mai era apoi
prea m`ndru [i plin de spirit. ~n loc s\-i nimiceasc\ personalitatea, fotografia unei femei sau fete tinere [i dr\gu]e. O vreme at`rn\ pe
12 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 13
perete un Buddha siamez, apoi fu `nlocuit cu o reproducere dup\ om obi[nuit cu munca [i cu folosirea ra]ional\ a timpului, dar [i
Noaptea lui Michelangelo, apoi cu un portret al lui Mahatma pentru c\, pe deasupra, mai s`nt [i abstinent, nefum\tor, [i sticlele
Gandhi. C\r]ile nu numai c\ umpleau biblioteca masiv\, ci erau acelea mi-au displ\cut `nc\ [i mai mult dec`t dezordinea pito-
r\sp`ndite pretutindeni, pe mese, pe secreterul vechi [i frumos, pe reasc\ din camera lui Haller.
divan, pe scaune, pe jos, c\r]i cu semne de h`rtie introduse `n ele, At`t `n felul s\u de a dormi [i munci, c`t [i de a tr\i, de a
semne care se schimbau `n permanen]\. Num\rul c\r]ilor cre[tea m`nca [i de a bea, str\inul se dovedi a fi la fel de dezordonat [i de
mereu, c\ci aducea cu bra]ul c\r]i `mprumutate de la biblioteci, capricios. ~n anumite zile nu ie[ea deloc din cas\ [i nu m`nca
primind pe deasupra deseori pachete prin po[t\. Omul care nimic, bea doar diminea]a o cafea, uneori m\tu[a mea g\sea c`te
locuia `n camera aceea nu putea fi dec`t un savant. Impresia o coaj\ de banan\, singurul rest de la mesele sale, `n schimb `n alte
aceasta mi-o confirmau fumul de ]igar\ care `nv\luia totul, zile lua masa la restaurant, c`nd `n localuri bune [i elegante, c`nd
precum [i resturile de ]ig\ri [i scrumierele r\sp`ndite peste tot. `n mici cr`[me de mahala. S\n\tatea lui p\rea c\ las\ de dorit; `n
Majoritatea c\r]ilor nu avea `ns\ un con]inut savant, marea majo- afar\ de dificult\]ile pe care le `nt`mpina la mers, dificult\]i care
ritate o formau operele unor scriitori din toate epocile [i din deseori `l f\ceau s\ urce scara cu mult\ greutate, p\rea c\ sufer\ [i
toate ]\rile. O vreme au z\cut pe divanul pe care `[i petrecea zile de alte tulbur\ri, iar odat\ spusese `n treac\t c\ de ani de zile nu
`ntregi toate cele [ase volume groase ale unei opere cu titlul mai avusese o digestie sau un somn ca lumea. Toate acestea eu le
C\l\toria Sofiei de la Memel `n Saxonia, o carte de la sf`r[itul puneam `n primul r`nd pe seama b\uturii. Mai t`rziu, c`nd `l
secolului al optsprezecelea. Se p\rea c\ `ntrebuin]a des o edi]ie `nso]eam `ntr-un local sau altul, am v\zut cu ochii mei cu ce rapi-
complet\ a operelor lui Goethe [i una a operelor lui Jean Paul, ca ditate capricioas\ d\dea pe g`t diversele vinuri, dar nici eu, nici
[i pe cele ale operelor lui Novalis, Lessing, Jacobi [i Lichtenberg. altcineva nu l-am v\zut vreodat\ beat cu adev\rat.
C`teva volume de Dostoievski erau pline de fi[e cu `nsemn\ri. Pe N-am s\ uit niciodat\ ziua `n care am avut prima noastr\
masa cea mare, printre c\r]i [i scrieri diverse, se afla adesea c`te convorbire ceva mai personal\. Nu ne cuno[team dec`t a[a cum
un buchet de flori, ba uneori puteai g\si [i c`te o cutie cu acuarele se cunosc ni[te vecini de camer\ `ntr-un imobil `n care locuiesc cu
acoperit\ de praf; `n preajma ei erau scrumiere [i – pentru a nu chirie. ~ntr-o sear\, pe c`nd m\ `ntorceam acas\ de la birou, l-am
t\inui nimic – sticle cu diferite b\uturi. O sticl\ `mbr\cat\ `ntr-o g\sit pe domnul Haller a[ezat, spre uimirea mea, pe palierul sc\rii
`mpletitur\ de paie era de cele mai multe ori plin\ cu vin ro[u ita- dintre primul [i al doilea etaj. {edea pe ultima treapt\ de sus [i se
lienesc, cump\rat dintr-un magazin mic, aflat `n apropiere, iar d\du la o parte, l\s`ndu-m\ s\ trec pe l`ng\ el. L-am `ntrebat dac\
uneori puteai z\ri [i c`te o sticl\ cu vin de Burgundia sau Malaga, nu se simte bine, oferindu-m\ s\-l `nso]esc p`n\ sus la el.
precum [i o sticl\ masiv\ cu vi[inat\ care, dup\ c`te am b\gat de Haller se uit\ la mine [i mi-am dat seama c\ `l trezisem dintr-un
seam\, fusese golit\ `ntr-un interval de timp destul de scurt, fel de reverie. Treptat, treptat, `ncepu s\ z`mbeasc\, avea un z`m-
disp\r`nd apoi `ntr-un col] al camerei, unde se acoperise de praf, bet pl\cut [i jalnic care deseori `mi sf`[iase inima, apoi m\ invit\
`n timp ce restul de b\utur\ nu sc\dea deloc. Nu voi `ncerca s\ s\ iau loc l`ng\ el. I-am mul]umit [i i-am spus c\ nu eram obi[nuit
m\ justific pentru spionajul pe care `l practicam [i trebuie s\ re- s\ stau pe trepte dinaintea locuin]ei altor oameni.
cunosc deschis c\, la `nceput, toate aceste m\rturii ale unei vie]i – Ah, a[a e, spuse el z`mbind mai tare, ave]i dreptate. Dar
animate de un interes spiritual, dar totu[i irosite [i dezordonate, sta]i o clip\, trebuie s\ v\ ar\t de ce a trebuit s\ m\ opresc [i s\
`mi trezeau oroarea [i suspiciunea. Nu numai fiindc\ eu s`nt un stau aici.
14 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 15
Vorbind, `mi ar\t\ por]iunea din fa]a locuin]ei de la primul burgheze, [i ea cultiva flori, veghind ca toate camerele [i scara,
etaj `n care tr\ia o v\duv\. Pe locul `ngust, parchetat, dintre scar\, mobilele [i perdelele, ca locuin]a [i via]a ei s\ str\luceasc\, pe c`t
fereastr\ [i u[a cu geam st\tea l`ng\ perete un dulap `nalt din lemn era posibil, de cur\]enie, de puritate [i de ordine. Adierea miro-
de mahon cu obiecte vechi din cositor, iar `n fa]a dulapului, pe sului de terebentin\ [i araucaria `mi aduc aminte de toate aceste
podea, pe ni[te postamente scunde, dou\ plante `n ni[te vase mari, lucruri, [i iat\ de ce stau din c`nd `n c`nd aici, privind la aceast\
o azalee [i o araucarie. Plantele aveau un aspect pl\cut, erau mereu gr\din\ miniatural\ a ordinii [i bucur`ndu-m\ de faptul c\ mai
curate [i `ntre]inute irepro[abil, lucru pe care `l remarcasem [i eu exist\ `nc\ a[a ceva.
cu mult\ pl\cere. A vrut s\ se scoale, dar i-a fost tare greu [i de aceea nu m-a
– Vede]i dumneavoastr\, spuse Haller `n continuare, loc[orul refuzat atunci c`nd m-am oferit s\-l ajut pu]in. Continuam s\ tac,
acesta cu araucaria miroase at`t de fantastic, `nc`t foarte des mi se dar, a[a cum i se `nt`mplase [i m\tu[ii mele, eram st\p`nit de o
`nt`mpl\ s\ nu pot trece pe aici f\r\ s\ m\ opresc pu]in. {i la anume vraj\ pe care omul acesta o radia uneori. Am urcat scara
m\tu[a dumneavoastr\ te `nt`mpin\ un miros pl\cut, o ordine [i `mpreun\, agale, iar c`nd am ajuns dinaintea u[ii lui m\ mai privi
o cur\]enie deosebit\, dar locul acesta `n care se afl\ araucaria `nc\ o dat\ `n fa]\, direct [i foarte prietenos, ]in`nd cheile `n m`n\
str\luce[te de cur\]enie, este [ters de praf [i ceruit, [i sp\lat at`t de [i zic`nd:
bine, este at`t de inaccesibil necur\]eniei `nc`t pur [i simplu ira- – Veni]i de la birou? Ei da, eu nu m\ pricep deloc la a[a ceva,
diaz\. Trebuie s\ trag mereu `n piept o doz\ bun\ de parfum – nu [ti]i, eu tr\iesc a[a, cam retras, undeva la margine. Dar cred c\ [i
sim]i]i [i dumneavoastr\? Mirosul acesta de cear\ de parchet [i pe dumneavoastr\ v\ intereseaz\ c\r]ile [i alte lucruri de genul
adierea aceasta de terebentin\ eman\ `mpreun\ cu mahonul, cu acesta, m\tu[a dumneavoastr\ mi-a spus odat\ c\ a]i absolvit
frunzele sp\late ale plantelor, cu tot ceea ce se afl\ `mprejur, un liceul [i c\ era]i bun la greac\. {ti]i, azi-diminea]\ am dat la
parfum care reprezint\ `n mic, la modul superlativ, cur\]enia Novalis de o fraz\, vre]i s\ v-o ar\t? O s\ v\ umple [i dumnea-
burghez\, grija [i pedanteria, datoria `ndeplinit\ [i devotamentul. voastr\ inima de bucurie.
Nu [tiu cine locuie[te aici, dar s`nt sigur c\ `nd\r\tul acestei u[i M\ lu\ cu el `n camera lui unde mirosea puternic a tutun,
cu geam se afl\ paradisul cur\]eniei [i al obiceiurilor burgheze scoase o carte dintr-o gr\mad\, r\sfoi, c\ut\.
temeinic dereticate, paradisul ordinii [i al pasiunii pentru tabi- – Chiar [i asta sun\ bine, foarte bine, zise el, asculta]i fraza
eturi [i `ndatoriri, pasiune care te umple de spaim\, dar totodat\ aceasta: „Ar trebui s\ ne m`ndrim cu durerea – orice durere ne
te [i `nduio[eaz\. aminte[te de rangul nostru `nalt.“ Minunat! Cu optzeci de ani
Cum eu t\ceam, el continu\: `naintea lui Nietzsche! Dar nu aceasta era maxima la care m\
– S\ nu crede]i cumva c\ vreau s\ fiu ironic! Nimic nu-mi este refeream – a[tepta]i –, iat\, am g\sit-o. A[adar: „Majoritatea
mai str\in, domnule drag\, dec`t inten]ia de a lua cumva `n oamenilor nu vor s\ `noate `nainte de a [ti s\ fac\ acest lucru.“
der`dere aceste obiceiuri burgheze [i ordinea aceasta. Este ade- Nu-i a[a c\ e plin\ de t`lc? Fire[te c\ nu vor s\ `noate! C\ doar
v\rat c\ eu `nsumi nu tr\iesc `ntr-o lume ca aceasta, ci `ntr-alta, [i s-au n\scut s\ tr\iasc\ pe p\m`nt, [i nu `n ap\. {i fire[te c\ nu
poate c\ nici n-a[ fi `n stare s\ rezist m\car o singur\ zi `ntr-o vor s\ g`ndeasc\! Iar cel care g`nde[te, cel care consider\ c\ esen-
locuin]\ `n care se afl\ astfel de araucarii. Dar chiar dac\ nu-s ]ialul este s\ g`nde[ti, acela poate s\ avanseze oric`t `n acest
dec`t un lup de step\ b\tr`n [i cam jerpelit, s`nt totu[i [i eu fiul domeniu, dar totu[i el a confundat p\m`ntul cu apa [i, odat\ [i
unei mame, [i mama mea era fiica unor oameni cu obiceiuri odat\, se va `neca.“
16 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 17
M\ captivase, trezindu-mi interesul, a[a c\ am mai `nt`rziat o potrivit pentru o asemenea apari]ie. Un lup de step\ r\t\cit
vreme la el, iar de atunci se `nt`mpl\ nu arareori s\ mai st\m de printre noi, pierdut prin ora[e, `n traiul turmei – nici o alt\
vorb\ c`te pu]in c`nd ne `nt`lneam pe scar\ sau pe strad\. La imagine nu ar fi putut oglindi mai izbitor felul s\u de a fi,
`nceput aveam oarecum sentimentul, pe care `l avusesem [i atunci sfioasa lui `nsingurare, s\lb\ticia lui, nelini[tea lui, dorul lui de
`n fa]a araucariei, c\ m\ ironizeaz\. Dar nu era a[a. Nutrea chiar un c\min [i faptul c\ nu-l avea.
un fel de respect pentru mine, ca [i pentru araucarie, era at`t de Odat\, la un concert simfonic, am putut s\-l observ toat\
con[tient, de convins de `nsingurarea lui, de faptul c\ `nota `n seara; `l v\zusem [ez`nd, spre surprinderea mea, aproape de mine,
ap\, de nesiguran]a lui, `nc`t uneori se putea entuziasma cu f\r\ ca el s\ m\ fi b\gat de seam\. Mai `nt`i s-a c`ntat ceva de
adev\rat [i f\r\ nici o und\ de ironie de orice fapt\ zilnic\, tipic Händel, o partitur\ nobil\ [i frumoas\, dar lupul de step\ st\tea
burghez\, de exemplu, de punctualitatea cu care `mi respectam ad`ncit `n g`nduri, rupt at`t de muzic\, c`t [i de lumea din jurul
orele de birou sau de formulele rostite de un servitor sau un s\u. {edea ca un str\in, singur [i distant, cu chipul rece, `ngrijorat,
`ncasator de tramvai. La `nceput toate acestea mi s-au p\rut ca- uit`ndu-se `n jos. Apoi urm\ o alt\ pies\, o mic\ simfonie de
raghioase [i exagerate, un fel de toane ale unui boierna[ sau Friedemann Bach, [i am fost foarte surprins s\ v\d cum dup\
pierde-var\, ceva de un sentimentalism infantil. Dar a trebuit s\ c`teva m\suri, str\inul meu `ncepu s\ z`mbeasc\, l\s`ndu-se `n
recunosc din ce `n ce mai mult c\, din perspectiva spa]iului rare- voia muzicii, se cufund\ `n el `nsu[i, ar\t`nd timp de zece minute
fiat, a atitudinii sale distante, a modului `n care `[i ducea traiul de at`t de fericit, pierdut cum era `n el `nsu[i [i absorbit de ni[te vise
lup de step\, el admira [i `ndr\gea de fapt micul nostru univers at`t de frumoase, `nc`t eram mai atent la el dec`t la muzic\. ~n
burghez ca pe ceva solid [i sigur, situat undeva departe de el, momentul `n care bucata se sf`r[i, el se trezi, se `ndrept\ pu]in,
intangibil, un ad\post [i o pace spre care, pentru el, drumul era d`nd semne c\ ar vrea s\ se ridice, c\ ar vrea s\ plece, dar mai
`nchis. Ori de c`te ori se `nt`lnea cu vecina noastr\, o femeie cum- r\mase [i ascult\ ultima pies\, ni[te varia]iuni de Reger, o partitur\
secade, `[i scotea p\l\ria cu o adev\rat\ venera]ie, iar c`nd m\tu[a pe care mul]i o considerau cam lung\ [i obositoare. A[a c\ [i
mea se `ntre]inea pu]in cu el sau `i atr\gea aten]ia c\ unele dintre lupul de step\ care, la `nceput, o ascultase cu aten]ie [i bun\vo-
rufele sale ar trebui recondi]ionate, c\ `i at`rn\ un nasture de la in]\, avu din nou o c\dere, `[i v`r` m`inile `n buzunare [i se
palton, el st\tea [i o asculta cu o aten]ie stranie, p\trunz`ndu-se cufund\ din nou `n el `nsu[i, dar de data aceasta nu p\rea defel
de importan]a celor spuse, de parc\ ar fi f\cut un efort inexpri- fericit [i vis\tor, ci trist, [i `n cele din urm\, sup\rat, chipul lui
mabil [i disperat de a se strecura printr-o cr\p\tur\ oarecare `n devenise din nou absent, `ntunecat [i stins, l\s`nd impresia unui
acest univers mic [i pa[nic, [i de a se sim]i acolo ca acas\, chiar [i om b\tr`n, bolnav [i nemul]umit.
numai pre] de o or\. Dup\ concert l-am z\rit din nou pe strad\ [i am mers `n urma
~nc\ din timpul primei noastre discu]ii din fa]a araucariei `[i lui; `nf\[urat str`ns `n palton p\[ea c\tr\nit, obosit, `n direc]ia
spusese lup de step\, lucru care, de asemenea, m\ uimea [i m\ cartierului nostru, dar se opri `n fa]a unui mic local demodat,
tulbura `ntru c`tva. Ce fel de expresii mai erau [i astea?! Dar a uit`ndu-se nehot\r`t la ceas [i intr`nd `n cele din urm\ acolo.
trebuit s\-i accept expresia nu numai pentru c\ m\ obi[nuisem Dintr-un impuls de moment am intrat [i eu dup\ el. {i iat\-l
cu ea, dar [i pentru c\ nu trecu mult [i nu-l mai numeam pe [ez`nd la o mas\ cu aspect mic-burghez, iar propriet\reasa [i
acest om `n sinea mea, `n g`ndurile mele, altfel dec`t lup de chelneri]a `l `nt`mpinar\ ca pe un vechi client; i-am dat bun\
step\, [i nici `n ziua de azi nu [tiu s\ existe vreun alt nume mai seara [i m-am a[ezat la masa lui. Am stat acolo o or\ [i, `n timp
18 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 19
ce eu am b\ut dou\ pahare de ap\ mineral\, el ceru `nt`i o ju- Nu [tiu absolut nimic despre rela]iile dintre ei [i nu vreau s\
m\tate, apoi `nc\ un sfert de litru de vin ro[u. I-am spus c\ am mai spun dec`t urm\toarele: l-am mai v\zut o dat\ cu femeia
fost la concert, dar el nu reac]ion\ `n nici un fel. Citi eticheta de aceea, `n ora[, pe strad\. Mergeau la bra], el p\rea fericit, iar eu
pe sticla mea de ap\ mineral\ [i m\ `ntreb\ dac\ nu voiam s\ beau m\ minunam c`t\ gra]ie, chiar c`t\ naivitate copil\reasc\ putea s\
vin, consider`ndu-m\ invitatul lui. Auzind c\ nu beau niciodat\ existe uneori pe chipul s\u altfel mereu nelini[tit [i am `n]eles-o
vin, chipul lui c\p\t\ din nou expresia unui om neajutorat [i zise: atunci pe femeia aceea, dup\ cum am `n]eles [i simpatia nutrit\ de
– Da, desigur, ave]i dreptate. {i eu am tr\it cump\tat ani de m\tu[a mea fa]\ de acest om. ~n seara aceleia[i zile se `ntoarse `ns\
zile, mult\ vreme chiar am postit, dar `n momentul de fa]\ m\ acas\ tot trist [i deprimat; l-am `nt`lnit la u[a de la intrare; sub
aflu din nou `n Zodia V\rs\torului, o zodie `ntunecoas\ [i umed\. palton ]inea, a[a cum obi[nuia uneori, sticla cu vin italienesc,
Iar atunci c`nd, glumind pe seama aluziei lui, i-am dat de apoi `[i petrecu toat\ noaptea `n v\g\una lui de sus, `n tov\r\[ia
`n]eles c\ mi se pare pu]in probabil ca tocmai el s\ cread\ `n vinului. ~mi p\rea r\u de el, c\ci numai via]\ nu mai era asta, o
astrologie, adopt\ din nou tonul acela politicos cu care m\ r\nise via]\ nem`ng`iat\, pierdut\, lipsit\ de orice ap\rare!
Ei, dar am p\l\vr\git destul. Nu mai este nevoie de alte rela-
deseori [i spuse:
t\ri sau descrieri pentru a ar\ta c\ lupul de step\ ducea o via]\
– ~ntocmai, din p\cate nu pot s\ cred nici `n aceast\ [tiin]\.
de sinuciga[. Cu toate acestea nu cred c\ [i-a pus cap\t zilelor
Am plecat lu`ndu-mi r\mas-bun, iar el se `ntoarse foarte t`rziu
atunci c`nd, pe nepus\ mas\ [i f\r\ s\-[i fi luat m\car r\mas-bun,
acas\, pa[ii lui `ns\ r\sunau ca de obicei [i, a[a cum se `nt`mpla
dar dup\ ce [i-a pl\tit toate restan]ele, plec\ din ora[ul nostru [i
totdeauna, nu se duse de `ndat\ s\ se culce (fiind vecinul lui de
disp\ru cu totul. Noi n-am mai auzit niciodat\ de el [i mai
camer\, auzeam foarte bine acest lucru), ci r\mase `nc\ vreo or\
p\str\m [i acum `nc\ vreo c`teva scrisori sosite pe adresa lui. ~n
`n camera lui de zi, cu lumina aprins\.
urma lui n-a mai r\mas nimic altceva dec`t acest manuscris pe
~mi aduc aminte [i de o alt\ sear\. Eram singur acas\, m\tu[a
care l-a a[ternut `n timpul [ederii sale la noi [i pe care, prin
plecase, iar cineva sunase la u[\, am deschis [i am v\zut o femeie
c`teva r`nduri, mi l-a dedicat mie, cu observa]ia c\ puteam face
t`n\r\, foarte dr\gu]\, pe care am recunoscut-o `n momentul `n
cu el ce voiam.
care a `ntrebat de domnul Haller: era femeia din fotografia ce se Mi-a fost imposibil s\ verific s`mburele de adev\r al celor
afla `n camera lui. I-am ar\tat u[a lui [i m-am retras; femeia tr\ite de Haller [i relatate `n manuscrisul s\u. Nu m\ `ndoiesc c\,
r\mase o vreme sus la el, apoi i-am auzit cum coboar\ scara [i ies `n cea mai mare parte, avem de-a face cu un gen de scriere poetic\,
`mpreun\, voio[i [i bine dispu[i, antrena]i `ntr-o discu]ie plin\ de `n]eleas\ `ns\ nu `n sensul unor construc]ii arbitrare ale fanteziei,
haz. M-a mirat foarte mult s\ v\d c\ pustnicul acesta avea o ci `n sensul unei `ncerc\ri de a exprima ni[te procese suflete[ti
iubit\, [i `nc\ ce iubit\, at`t de t`n\r\, de dr\gu]\ [i de elegant\, tr\ite `n toat\ profunzimea lor sub ve[m`ntul unor `nt`mpl\ri
a[a `nc`t toate presupunerile mele `n leg\tur\ cu el [i cu modul lui palpabile. ~nt`mpl\rile, fantastice `n bun\ parte, din manuscrisul
de via]\ mi se `nc`lcir\ din nou. Dup\ un ceas se `ntoarse `ns\ lui Haller s-au petrecut probabil `n ultima perioad\ a [ederii sale
acas\ singur, cu pas greoi, trist, urc\ cu dificultate scara [i apoi `[i la noi [i nu m\ `ndoiesc c\ la baza lor st\ [i o por]ie bun\ de tr\ire
t`r[`i pa[ii ore `ntregi `n sus [i `n jos prin camer\, `ncet, `ntocmai real\, exterioar\. ~n perioada aceea, oaspetele nostru se comporta
ca un lup `nchis `ntr-o cu[c\, iar lumina arse `n camera lui toat\ `ntr-adev\r diferit, ar\ta altfel, lipsea mult de acas\, uneori chiar
noaptea, aproape p`n\ `n zori. nop]i `ntregi, iar `n tot acest timp c\r]ile lui r\m`neau neatinse.
20 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 21
L-am `nt`lnit atunci `n c`teva r`nduri, `mi f\cea impresia c\ `ntine- `ncol]ise boala. Dar eu v\d `n ele ceva mai mult, un document de
rise [i se `nviorase surprinz\tor, ba de c`teva ori p\rea chiar bine epoc\, dat fiind c\ boala din sufletul lui Haller – iat\, de lucrul
dispus. Dar imediat urm\ o nou\ [i puternic\ stare depresiv\, acesta s`nt convins acum – nu este capriciul unui individ, ci boala
r\mase zile de-a r`ndul `n pat, f\r\ s\ simt\ nevoia de a m`nca epocii `ns\[i, nevroza genera]iei lui Haller, o boal\ care i-a lovit
ceva, [i tot `n perioada aceea se cert\ deosebit de vehement, ba de-a nu numai pe indivizii slabi [i inferiori, ci `ndeosebi pe cei mai
dreptul brutal, cu iubita lui care ap\ruse iar\[i, iar cearta lor a puternici, mai p\trun[i de spirit [i mai talenta]i.
scandalizat `ntregul imobil, a[a `nc`t a doua zi Haller a cerut ~nsemn\rile acestea s`nt – indiferent de substan]a mai mult
scuze m\tu[ii mele. sau mai pu]in consistent\ a substratului lor de tr\ire real\ – o `n-
Nu, s`nt convins c\ nu [i-a pus cap\t zilelor. Mai tr\ie[te, cercare de a `nvinge marea boal\ a epocii, nu prin ocolirea [i
urc`nd undeva sc\rile unor case str\ine cu picioarele sale obosite, `nfrumuse]area ei, ci prin str\dania de a transforma boala `ns\[i
privind fascinat la vreun parchet str\lucind de cur\]enie, la `ntr-un obiect al relat\rii. Ele reprezint\, literalmente, o c\l\torie
araucarii curate, bine `ntre]inute, `[i petrece zilele `n biblioteci [i prin iad, o c\l\torie b`ntuit\ c`nd de team\, c`nd de curaj, prin
nop]ile `n localuri sau pe o canapea `nchiriat\, ascult`nd din- haosul unui univers sufletesc inundat de `ntuneric, o c\l\torie
d\r\tul vreunei ferestre cum toat\ lumea, to]i oamenii tr\iesc, f\cut\ cu voin]a anume de a str\bate iadul de la un cap\t la altul,
[tiindu-se alungat, dar f\r\ s\ se omoare, c\ci i-a mai r\mas un de a `nfrunta haosul, de a suporta p`n\ la sf`r[it suferin]a provo-
strop de credin]\ care `i spune c\ va trebui s\ bea p`n\ la fund cat\ de toate relele.
suferin]a din inima lui, aceast\ suferin]\ amar\ din care va fi s\ i C`teva cuvinte ale lui Haller mi-au conferit cheia unei ase-
se trag\ moartea. M\ g`ndesc adesea la el, nu mi-a u[urat `ntru menea `n]elegeri a lucrurilor. Odat\, dup\ ce discutasem despre
nimic via]a, nu a avut darul de a `ncuraja [i de a `nt\ri `n mine a[a-zisele atrocit\]i ale Evului Mediu, mi-a spus:
sentimentul for]ei [i al bunei dispozi]ii, dimpotriv\! Dar eu nu – ~n realitate nu a fost vorba de nici un fel de atrocit\]i. Un
s`nt el [i nu tr\iesc via]a lui, ci pe a mea, ne`nsemnat\, burghez\, om din Evul Mediu ar detesta `n mod identic `ntregul nostru stil
dar sigur\ [i plin\ de `ndatoriri. {i astfel ne putem g`ndi la d`nsul actual de via]\, consider`ndu-l atroce, dezgust\tor [i barbar! Fiecare
lini[ti]i [i cu prietenie, eu [i m\tu[a mea, care ar putea s\ ne spun\ epoc\, fiecare cultur\, fiecare datin\ [i tradi]ie `[i are stilul s\u
mult mai multe despre el, `ns\ toate acestea vor r\m`ne pentru specific, propria moliciune [i duritate, frumuse]ile [i atrocit\]ile
totdeauna `nchise `n inima ei generoas\. sale, consider`nd c\ anumite suferin]e s`nt fire[ti [i toler`nd
r\bd\tor anumite rele. Via]a oamenilor se transform\ `n suferin]\
~n ceea ce prive[te acum `nsemn\rile lui Haller, fanteziile real\, `ntr-un adev\rat iad numai atunci c`nd se `ntrep\trund
acestea bizare, `n parte boln\vicioase, `n parte frumoase [i `nc\r- dou\ epoci, dou\ culturi [i religii. Un om din Antichitate care ar
cate de g`nduri, trebuie s\ spun c\ dac\ aceste pagini mi-ar fi fi fost nevoit s\ tr\iasc\ `n Evul Mediu s-ar fi sufocat `n modul cel
c\zut `n m`n\ `nt`mpl\tor, f\r\ s\-l fi cunoscut pe autorul lor, le-a[ mai jalnic, tot a[a cum un s\lbatic ar fi nevoit s\ se sufoce `n s`nul
fi aruncat indignat la gunoi. Cum `ns\ `l cunoscusem pe Haller, civiliza]iei noastre. Exist\ apoi perioade `n care o `ntreag\ gene-
am avut posibilitatea s\ le `n]eleg, ba chiar s\ le aprob `ntr-o ra]ie se treze[te prins\ `ntre dou\ epoci, `ntre dou\ stiluri de
oarecare m\sur\. A[ avea unele re]ineri `n privin]a punerii lor la via]\, `nc`t `[i pierde naturale]ea, moravurile, orice sentiment de
`ndem`na altor oameni, dac\ a[ vedea `n ele doar rodul fanteziei siguran]\ [i inocen]a. Fire[te c\ nu fiecare `[i d\ seama de acest
patologice a unui individ, a unui om s\rman, `n sufletul c\ruia lucru `n egal\ m\sur\. Un om cu firea lui Nietzsche a fost nevoit
22 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 23
s\ suporte mizeria de ast\zi cu o genera]ie [i mai bine `naintea
noastr\ – mii de oameni sufer\ ast\zi de tot ceea ce el a fost nevoit
s\ sufere singur [i ne`n]eles de nimeni.
Citind `nsemn\rile, a trebuit s\ m\ g`ndesc deseori la aceste
cuvinte. Haller este unul dintre acei oameni care au nimerit `ntre
dou\ epoci, pierz`ndu-[i sentimentul de siguran]\ [i `ntreaga lor
inocen]\, unul dintre acei oameni al c\ror destin `i condamn\ s\
tr\iasc\ intens incertitudinea vie]ii omene[ti sub forma unui ~NSEMN|RILE LUI HARRY HALLER
chin, a unui iad personal.
~n aceasta const\, dup\ c`te mi se pare mie, semnifica]ia `n-
semn\rilor sale pentru noi [i de aceea m-am decis s\ le pun [i la
`ndem`na altora. De altfel nu inten]ionez nici s\ le iau ap\rarea, Numai pentru nebuni
nici s\ le judec `ntr-un fel sau altul, `l las pe cititor s\ o fac\ dup\
cum `i va dicta propria sa con[tiin]\.
Ziua trecuse la fel ca toate celelalte; o p\c\lisem, o omo-
r`sem [i pe aceasta, `nceti[or, cu primitivitatea [i timiditatea
artei mele de a-mi duce traiul; lucrasem c`teva ore, cotrob\isem
prin ni[te c\r]i vechi, durerile obi[nuite pentru un om de v`rsta
mea m\ chinuiser\ timp de dou\ ore, `nghi]isem un praf,
bucur`ndu-m\ c\ am putut s\ `n[el astfel durerile, f\cusem o
baie fierbinte, absorbind `n tot trupul c\ldura tandr\, primisem
de trei ori c`te ceva prin po[t\ [i parcursesem scrisorile [i tip\-
riturile acelea nefolositoare, `mi f\cusem exerci]iile de respira]ie
dar, din comoditate, renun]asem de data aceasta la exerci]iile de
g`ndire [i m\ plimbasem timp de o or\, observ`nd cum norii
cirus desenau pe cer contururi frumoase, delicate, `nc`nt\toare.
Toate acestea erau foarte agreabile, ca [i cititul `n c\r]i vechi, ca
[i baia fierbinte, dar – pun`ndu-le cap la cap – ziua de azi nu
fusese nici fermec\toare, nici str\lucit\, nu fusese o zi norocoas\
[i plin\ de bucurie, ci una dintre acele zile care, `nc\ de mult\
vreme `ncoace, trebuiau s\ fie pentru mine ceva normal [i obi[-
nuit: zile potrivit de pl\cute, f\r\ doar [i poate suportabile,
acceptabile, `ncropite, zilele unui b\rbat ceva mai `naintat `n
v`rst\ [i nemul]umit, zile f\r\ dureri adev\rate, f\r\ griji adev\-
rate, neb`ntuite de suferin]\ [i dezn\dejde, zile `n care c`nt\re[ti
Lupul de step\ 25
f\r\ pic de emo]ie sau team\, cu s`nge rece [i cump\tare, chiar pentru mine `n ceva insuportabil de ur`t [i de gre]os, a[a `nc`t
[i `ntrebarea dac\ nu cumva sosise timpul s\ urmezi exemplul trebuie s\-mi caut refugiul, disperat, `n alte temperaturi, cauzate
lui Adalbert Stifter [i s\ te accidentezi la b\rbierit. fie de pl\cere, fie, dac\ altfel nu se poate, de suferin]\. Dup\ ce
Cine a avut parte `ns\ [i de cel\lalt soi de zile, de cele proaste, s`nt o vreme ocolit de pl\ceri sau de dureri, dup\ ce respir aerul
cu atacuri de gut\ sau cu `ngrozitoare dureri de cap `ncuib\rite de suportabil\, fad\ indiferen]\ a a[a-ziselor zile bune, `n sufletul
temeinic `nd\r\tul ochilor, dureri care, printr-o vraj\ rea, `]i meu de copil se isc\ v`ntul suferin]ei [i al nenorocirii, astfel
transform\ dr\ce[te v\zul [i auzul din bucurie `n chin, sau de `nc`t azv`rl zeului somnoros al `mp\c\rii, `n fa]a-i cople[it\ de
zile `n care sufletul ]i se stinge, de zile grele ale goliciunii `mp\care, ruginita lir\ a recuno[tin]ei mele, prefer`nd s\ simt
interioare [i disper\rii c`nd, pe p\m`ntul acesta distrus [i epuizat arz`nd `n mine mai degrab\ o durere diabolic\, dec`t aceast\
de societ\]ile pe ac]iuni, lumea oamenilor [i a[a-zisa cultur\ cu convenabil\ temperatur\ a camerei. Atunci m\ apuc\ dorul
mincinoasa [i nemernica ei str\lucire de tinichea bun\ de dus la s\lbatic de sentimente puternice, de senza]ii, furia fa]\ de o
b`lci se hlizesc la noi la orice pas `ntocmai ca un vomitiv, asemenea via]\ incolor\, plat\, normat\ [i sterilizat\ [i un chef
concentr`ndu-se [i ating`nd culmea insuportabilului `n propriul nebun de a distruge ceva, eventual un magazin universal sau o
eu bolnav – cine a avut parte de asemenea zile infernale se catedral\, sau pe mine `nsumi, de a s\v`r[i ni[te t`mpenii teme-
consider\ mul]umit cu acest gen de zile normale [i mediocre rare, de a smulge perucile c`torva dintre idolii venerabili, de a
cum fusese ziua mea de azi, st\ recunosc\tor l`ng\ soba cald\, procura unor elevi cuprin[i de dorul de duc\ r`vnitele bilete de
constat\ recunosc\tor, citind ziarul de diminea]\, c\ nici ast\zi tren p`n\ la Hamburg, de a seduce o fat\ sau de a le suci g`tul
n-a izbucnit vreun r\zboi, c\ n-a fost instaurat\ nici o nou\ c`torva reprezentan]i ai ordinii burgheze pe mapamond. C\ci
dictatur\, c\ nu au fost date `n vileag porc\rii nemaipomenite `n ceea ce uram, dispre]uiam [i blestemam eu mai mult [i mai
politic\ sau economie, acordeaz\ recunosc\tor strunele lirei sale presus de toate erau: `mp\carea, s\n\tatea [i tihna, optimismul
ruginite, inton`nd aproape bine dispus, `n chip cump\tat, cu o cocolo[it al cet\]eanului oarecare, ordinea obtuz\, prosper\ a
veselie acceptabil\, un psalm de mul]umire ce are s\-l umple de mediocrit\]ii, a tot ceea ce era normal, a c\ii de mijloc.
plictis pe cumintele, bl`ndul [i mediocrul zeu ame]it ni]elu[ cu Cam `ntr-o astfel de dispozi]ie m\ aflam la sf`r[itul acestei
bromur\ al acelei st\ri de `mp\care, `nc`t `n v\zduhul ca de lapte pasabile zile de duzin\, c`nd se l\sa `ntunericul. N-am `ncheiat-o
cald al `mp\catei plictiseli, `n absen]a durerii, o absen]\ meri- `ntr-un mod normal [i recomandabil pentru un om `ntru c`tva
t`nd `ntreaga recuno[tin]\, cei doi – zeul mediocru, care mo]\ie suferind, cum eram, c\z`nd prad\ patului gata f\cut, ispitit de
plictisit, [i omul mediocru, `nc\run]it la t`mple, cel care `i c`nt\ nada aceea de forma unui recipient menit s\-l `nc\lzeasc\, ci
psalmul `n surdin\ – nu se deosebesc c`tu[i de pu]in unul de mi-am `nc\l]at pantofii, mi-am `mbr\cat nemul]umit paltonul,
altul, de parc\ ar fi fra]i gemeni. sc`rbit de inconsisten]a activit\]ii mele din ziua aceea [i am ie[it
Ce lucruri bune s`nt `mp\carea, absen]a durerii, zilele su- m`hnit `n ora[ul `nv\luit de `ntuneric [i cea]\ ca s\ dau pe g`t `n
portabile, ce trec furi[, `n care nici durerea, nici pl\cerea nu localul „La Casca de O]el“ ceea ce b\utorii numesc, `n virtutea
`ndr\znesc s\ ridice glasul, c`nd totul vorbe[te `n [oapt\ [i se unei vechi conven]ii, „un p\h\rel de vin.“
strecoar\ `n v`rful picioarelor. Numai c\, din p\cate, eu s`nt Am cobor`t, deci, din mansarda mea pe sc\ri, pe sc\rile aces-
genul de om care nu suport\ prea bine mul]umirea de soiul tea str\ine, pe care `mi era at`t de greu s\ calc, pe sc\rile acestea
acesta; c\ci, dup\ o scurt\ perioad\ de timp, ea se transform\ totalmente burgheze, m\turate, curate, dintr-o cas\ `n care
26 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 27
locuiau trei familii de chiria[i [i `n podul c\reia se afla chilia str\luce[te proasp\t sp\lat\. Uneori, c`nd [tiu c\ nu m\ vede
mea. Nu [tiu cum se `nt`mpl\, dar eu, lupul de step\ lipsit de un nimeni, `mi imaginez c\ locul acesta este un templu, m\ a[ez pe
acoperi[ al s\u [i du[man `nsingurat al universului mic-burghez, o treapt\ ceva mai sus de araucarie, m\ odihnesc pu]in, `mi `ncru-
s`nt nevoit s\ locuiesc `ntotdeauna, din pricina unui mai vechi ci[ez bra]ele [i privesc cu evlavie la aceast\ mic\ gr\din\ a
sentimentalism al meu, `n case tipic burgheze. Nu locuiesc nici ordinii care, prin ]inuta ei impresionant\ [i prin ridicolul ei
`n palate, nici `n case de proletari, ci `ntotdeauna tocmai `n solitar, m\ tulbur\ `ntr-un chip anume p`n\ `n ad`ncul sufle-
cuiburile acestea ultracorecte, ultraplicticoase, impecabil `ntre- tului. Am b\nuiala c\ `nd\r\tul acestui palier se afl\, `n umbra
]inute ale burghezilor, unde miroase pu]in a terebentin\ [i sf`nt\ a araucariei, o locuin]\ `nc\rcat\ cu mahon str\lucitor `n
pu]in a s\pun, [i unde te sperii dac\ `nchizi u[a tr`ntind-o sau care domne[te un trai s\n\tos, al bunei-cuviin]e, c\ acolo oamenii
dac\ intri cu pantofii murdari. Atmosfera aceasta o iubesc, f\r\ se scoal\ de diminea]\, `[i `ndeplinesc obliga]iile, petrec modeste
`ndoial\, `nc\ de pe vremea c`nd eram copil, iar dorul tainic de [i voioase s\rb\tori `n familie, merg duminica la biseric\ [i se
a avea un c\min al meu m\ poart\ `ntruna f\r\ sc\pare pe culc\ devreme.
acelea[i drumuri proste[ti. Ei da, [i apoi `mi place contrastul Arbor`nd un aer de veselie, m\r[\luiam pe asfaltul umed [i
dintre via]a mea, dintre via]a mea `nsingurat\, h\ituit\, lipsit\ tocit al str\zilor, felinarele se uitau la mine, aureolate de la-
de dragoste, profund dezordonat\, [i universul familial, burghez. crimi, luminile lor p`lp`iau `n p`cla rece [i umed\ [i `nchipuiau
~mi place s\ respir pe sc\ri mirosul acesta de lini[te, ordine, lic\riri palide, reflectate de p\m`ntul ud. Mi-am amintit de anii
cur\]enie, cumsec\denie [i docilitate domestic\, un miros care, uita]i ai adolescen]ei mele – ce mult `ndr\geam pe vremea aceea
`n ciuda urii mele fa]\ de apuc\turile burgheze, m\ emo]io- serile `ntunecate [i p`cloase de la sf`r[itul toamnei sau al iernii,
neaz\, [i totodat\ `mi place s\ trec dup\ aceea pragul camerei cu c`t\ l\comie [i `nc`ntare sorbeam pe vremea aceea sentimentul
mele, unde toate aceste lucruri dispar, unde printre teancurile de singur\tate [i melancolie, merg`nd ore `ntregi `n noapte,
de c\r]i zac mucuri de ]igar\ [i sticle de vin, unde domnesc `nf\[urat `n palton, pe ploaie [i pe furtun\, `n mijlocul naturii
dezordinea, r\ceala, neor`nduiala [i unde toate c\r]ile, manu- ostile, v\duvite de frunze, `nc\ de pe atunci eram singur, dar
scrisele, g`ndurile s`nt `nsemnate [i p\trunse de chinul omului gustam din plin versurile care m\ b`ntuiau [i pe care, dup\
`nsingurat, de `ntreaga problematic\ a condi]iei umane, de aceea, [ez`nd pe marginea patului, le a[terneam pe h`rtie `n
dorin]a de a da un nou sens absurdei vie]i omene[ti. camera mea, la lumina lum`n\rii. Ei, dar toate acestea trecuser\,
{i iat\ c\ ajunsesem `n dreptul araucariei. La primul etaj al golisem paharul acesta p`n\ la fund [i nimeni nu mi l-a mai
casei noastre scara trece pe l`ng\ micul palier din fa]a unei umplut la loc. ~mi p\rea oare r\u c\ se `nt`mplase a[a? Nu, nu-mi
locuin]e care, f\r\ nici un dubiu, este irepro[abil\, mai curat\ [i p\rea r\u. Nu-mi p\rea r\u de nimic din tot ceea ce fusese
mai `ngrijit\ dec`t celelalte, c\ci loc[orul acesta str\luce[te de o c`ndva. ~mi p\rea r\u de ziua de azi, de prezent, de nenum\-
cur\]enie supraomeneasc\, este un minuscul templu luminos al ratele ore [i zile pe care le pierdeam, pe care le `nduram numai,
ordinii. Pe du[umeaua parchetat\, pe care ]i-e mil\ s\ calci, s`nt zile care nu-mi ofereau nimic, nici daruri, nici cutremur\ri.
a[ezate dou\ postamente ornamentale, iar pe fiecare postament Dar, slav\ Domnului, existau [i excep]ii, existau c`teodat\,
se afl\ c`te un vas mare, `ntr-unul cre[te o azalee, `ntr-altul o arareori, [i altfel de ore, care `mi aduceau cutremur\ri, `mi
araucarie destul de v`njoas\, un cop\cel pentru copii, s\n\tos [i aduceau daruri, surpau ziduri [i m\ purtau iar\ [i iar\ pe mine,
solid, de o rar\ perfec]iune, deoarece p`n\ [i ultima frunzuli]\ r\t\citul, `napoi spre inima vie a lumii. Cuprins de triste]e [i
28 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 29
totodat\ de o vie emo]ie, am `ncercat s\-mi amintesc de ultima mai citesc c`te o carte modern\, nu pot pricepe pl\cerea [i bucuria
oar\ c`nd `mi fusese dat s\ am un astfel de sentiment. Se pe care oamenii sper\ s\ le afle `n trenurile [i hotelurile aglo-
`nt`mplase `n timpul unui concert, r\suna o muzic\ veche splen- merate, `n cafenelele pline p`n\ la refuz, cu muzica lor langu-
did\, c`nd iat\ c\ `ntre dou\ m\suri ale unui piano interpretat roas\ [i obsesiv\, `n barurile [i varieteurile elegante [i luxoase ale
de sufl\tori mi se deschise din nou poarta spre lumea cealalt\, marilor ora[e, la expozi]iile interna]ionale, pe bulevarde, prele-
str\b\tusem cerul `n zbor [i `l privisem pe Dumnezeu la lucru, gerile destinate celor `nseta]i de cunoa[tere, pe marile terenuri de
suportasem dureri izb\vitoare, nu mai refuzasem nimic pe sport – toate aceste bucurii, la care mii de oameni se `mbulzesc
lumea asta, nu m\ mai temusem de nimic pe lumea asta, [i se str\duie, de[i mi-ar fi [i mie accesibile, totu[i `mi r\m`n de
acceptasem toate cele [i inima mea prinsese drag de tot ceea ce ne`n]eles, nu le pot `mp\rt\[i. Iar tot ceea ce mi se `nt`mpl\ `n
era `n jurul meu. Viziunea nu durase mult, poate un sfert de rarele mele ceasuri de bucurie, tot ceea ce pentru mine `nseamn\
or\, `ns\ revenise `ntr-un vis pe care l-am avut `n noaptea aceea, voluptate, eveniment, extaz [i `n\l]are, toate acestea oamenii le
iar de atunci lic\rea tainic, din c`nd `n c`nd, prin [irul zilelor cunosc [i le caut\, [i le `ndr\gesc cel mult `n c\r]i, c\ci `n via]\
mele serbede. Uneori vedeam, pre] de c`teva minute, cum vizi- le consider\ drept o nebunie. {i `ntr-adev\r, dac\ lumea are
unea aceasta `mi str\b\tea via]a ca o d`r\ aurie, dumnezeiasc\, dreptate, dac\ muzica aceasta din cafenele, amuzamentele
acoperit\ de cele mai multe ori de murd\rie [i praf, lumin`nd acestea `n mas\, ace[ti americani care se mul]umesc cu at`t de
apoi din nou cu sc`nteieri aurii, `nc`t credeam c\ nu o voi mai pu]in, dac\ toate [i to]i ace[tia au dreptate, atunci eu nu am,
pierde niciodat\, dar dup\ scurt timp disp\rea totul. ~ntr-o atunci eu s`nt nebun, atunci eu s`nt `ntr-adev\r un lup de step\,
noapte s-a `nt`mplat ca, st`nd treaz `n pat, s\ `ncep dintr-odat\ a[a cum `nsumi mi-am spus adesea, un animal r\t\cit `ntr-o
s\ spun versuri, ni[te versuri mult prea frumoase [i mult prea lume str\in\ [i ne`n]eleas\, un animal care nu-[i mai afl\ nic\ieri
stranii ca s\-mi fi venit ideea de a le nota, versuri pe care a doua s\la[, aer [i hran\.
zi nu le mai [tiam, cu toate c\ r\m\seser\ ascunse `n mine ca B\tut de asemenea g`nduri – fire[ti, de altfel, la un om ca
miezul greu al nucii `ntr-un `nveli[ vechi [i fragil. ~n alte d\]i, mine – mergeam mai departe pe strad\ printr-unul dintre cele mai
viziunea aceasta m-a b`ntuit pe c`nd citeam dintr-un scriitor lini[tite [i mai vechi cartiere ale ora[ului. Pe partea cealalt\ a str\-
oarecare, pe c`nd reflectam la vreo idee de-a lui Descartes, de-a zii se afla, `nv\luit `n `ntuneric, un zid de piatr\ vechi [i cernit, la
lui Pascal, ori s-a aprins `n\l]`ndu-m\ cu d`ra-i aurie p`n\ `n care `mi pl\cea s\ privesc; era mereu acolo, b\tr`n [i netulburat,
sl\vile cerului `n timp ce m\ aflam cu iubita mea. Ah, c`t de `ntre o bisericu]\ [i un spital vechi; ziua `mi odihneam adesea
greu este s\ dai de aceast\ d`r\ dumnezeiasc\ `n tumultul vie]ii privirile pe suprafa]a lui aspr\, c\ci nu existau dec`t pu]ine
pe care o ducem noi, `n mijlocul acestei epoci pline de at`ta asemenea ziduri lini[tite, blajine [i t\cute `n centrul ora[ului
`mp\care, at`t de `mburghezite, at`t de sleite de spirit, c`nd unde, `n rest, pe fiecare metru p\trat luptau s\-]i atrag\ aten]ia
s`ntem martorii unor asemenea structuri, ai unor asemenea afa- nume de magazine, de avoca]i, de inventatori, de medici, de fri-
ceri, ai unei asemenea politici, ai unor astfel de oameni! Cum s\ zeri sau te de miri ce vindec\tori de b\t\turi. Vedeam acum din
nu fiu un lup de step\ [i un sihastru jerpelit `n mijlocul acestei nou cum vechiul zid st\tea `nv\luit `n pace, dar ceva se schim-
lumi, c`nd dintre toate ]elurile ei nu `mp\rt\[esc nici unul, c`nd base, pe la mijlocul lui am z\rit un portal mic [i dr\gu], cu un arc
bucuriile ei m\ las\ rece! Nu pot rezista mult\ vreme nici la ogival, [i m-am z\p\cit, c\ci nu-mi d\deam deloc seama dac\
teatru, nici la cinematograf, nu pot s\ citesc nici un ziar, rareori portalul acesta existase acolo dintotdeauna sau fusese ad\ugat
30 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 31
recent. P\rea, f\r\ `ndoial\, c\ e vechi, str\vechi; `]i puteai ima- Am `ncercat s\ deschid poarta, `ns\ clan]a grea, veche, nu ced\
gina c\ porti]a z\vor`t\, cu u[a ei din lemn de culoare `nchis\, la ap\sarea mea. Jocul literelor `ncetase, se sf`r[ise dintr-odat\,
d\duse, cu secole `n urm\, `n curtea unei m\n\stiri tihnite, [i c\ `n]eleg`nd parc\ triste]ea propriei sale z\d\rnicii. Am f\cut c`]iva
tot acolo ducea [i acum, cu toate c\ m\n\stirea nu mai exista, pa[i `nd\r\t, afund`ndu-m\ `n noroi, dar nu s-au mai ivit nici un
v\zusem poarta aceea probabil de sute de ori, f\r\ s\ o fi b\gat fel de litere, jocul se stinsese, am mai stat `nc\ mult\ vreme acolo
de seam\, poate c\ fusese vopsit\ de cur`nd [i de aceea am remar- `n noroi, a[tept`nd a[a, `n zadar.
cat-o de ast\ dat\. Oricum, m-am oprit [i am privit cu aten]ie Dup\ ce renun]asem [i revenisem pe trotuar, dinaintea mea,
`nspre partea cealalt\, f\r\ s\ traversez. Strada se `ntindea `n fa]a pe asfaltul lucios ca o oglind\, c\zur\ pic\turile colorate ale unor
mea desfundat\ [i mustind de ap\; am r\mas pe trotuar [i nu am litere.
f\cut altceva dec`t s\ privesc dincolo, se f\cuse noapte de-a Am citit:
binelea [i am avut impresia c\ poarta era `mpodobit\ cu o co-
roan\ sau ceva de genul acesta, un obiect multicolor. Str\duin- NUMAI – – PENTRU – – NE – – BUNI!
du-m\ s\ v\d mai bine, am observat deasupra portalului o firm\
luminoas\ pe care, dup\ c`te mi se p\ru, scria ceva. Mi-am M\ udasem la picioare [i `mi era frig, totu[i am r\mas `nc\
`ncordat privirea [i `n cele din urm\ am traversat, `n ciuda mult\ vreme locului, a[tept`nd. Nu se mai `nt`mpla nimic. St`nd
noroiului [i b\ltoacelor. Pe vechiul zid verde-cenu[iu am v\zut acolo [i g`ndindu-m\ la literele ginga[e [i colorate ce alergaser\
o f`[ie de lumin\ slab\ pe care ap\reau [i alergau ni[te litere mul- fantomatic, ca ni[te lumini]e r\t\citoare, pe zidul umed [i pe
ticolore, disp\r`nd apoi de `ndat\, revenind [i pierind din nou. asfaltul negru [i lucios, `mi venir\ `n minte c`teva din g`ndurile
Iat\, mi-am spus eu, nici zidul acesta vechi [i frumos nu l-au de mai `nainte, parabola cu d`ra luminoas\, aurie, care se `n-
l\sat `n pace, l-au transformat `ntr-o reclam\ luminoas\. ~ntre dep\rteaz\ at`t de rapid [i pe care nu o mai po]i reg\si cu nici
timp am descifrat c`teva cuvinte care ap\reau fugitiv, era greu s\ un chip.
le cite[ti, trebuia s\ le ghice[ti pe jum\tate, distan]a dintre litere ~mi era frig [i, `n cele din urm\, am plecat vis`nd la d`ra
varia, `nse[i literele erau difuze, p`lp`itoare, sting`ndu-se cu aceea, purt`nd `n mine dorul dup\ poarta unui teatru magic
repeziciune. Cel care voia s\-[i rezolve afacerile `n felul acesta numai pentru nebuni. Ajunsesem `ntre timp `n zona pie]ei
nu fusese prea inspirat, era un lup de step\, un biet nefericit; de centrale unde nu lipseau posibilit\]ile de distrac]ie, la fiecare pas
ce-[i proiecta literele pe zidul acesta de pe str\du]a cea mai at`rnau firme [i reclame: Orchestr\ de femei – Varieté – Cinema –
`ntunecoas\ din centrul vechi al ora[ului, la o asemenea or\, pe Sear\ de dans – dar toate astea nu erau de mine, ele erau pentru
o vreme ploioas\, c`nd nimeni nu trecea pe aici, [i de ce erau „omul oarecare“, pentru oamenii normali pe care, de altfel, `i [i
literele at`t de efemere, de p`lp`itoare, de capricioase [i de ili- vedeam intr`nd pe u[i buluc, `n c`rduri. Cu toat\ triste]ea mea m\
zibile? Dar stai, iat\ c\ am reu[it s\ prind din zbor mai multe mai `nseninasem totu[i, mi se d\duse un semn de pe lumea
cuvinte `n [ir, care spuneau: cealalt\, c`teva litere colorate d\n]uiser\ [i se reflectaser\ `n
sufletul meu, isc`nd acorduri tainice, z\risem din nou un lic\r al
TEATRU MAGIC acelei d`re aurii.
INTRAREA NU E PERMIS| ORICUI M-am `ndreptat spre c`rciumioara patriarhal\ care nu se
– NU E PERMIS| ORICUI schimbase deloc, de dou\zeci [i cinci de ani, de c`nd locuisem
32 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 33
prima dat\ `n acest ora[, p`n\ [i proprietara era aceea[i de pe vre- plac vinurile tari, s\lbatice, cel pu]in nu pentru consumul
muri, p`n\ [i unii dintre clien]i erau [i pe atunci `n local, pe zilnic, ele te aduc `ntr-o stare de surescitare puternic\ [i au un
acelea[i locuri, dinaintea acelora[i pahare. Intrasem `n modestul gust special c\ruia i s-a dus vestea. Cel mai mult `mi plac
local ca s\-mi g\sesc un refugiu. Este adev\rat c\ [i refugiul vinurile de ]ar\ foarte curate, u[oare, modeste [i lipsite de
acesta era cam la fel cu cel de pe scar\, l`ng\ araucarie, c\ci nici faim\, po]i s\ le bei `n cantit\]i mari, c\ci au un gust bun [i
aici nu-mi g\seam ad\post [i tovar\[i, ci numai locul acesta lini[tit prietenos de sat, de p\m`nt, de cer [i de p\dure. Un pahar de vin
al unui spectator `n fa]a unei scene pe care ni[te necunoscu]i de Alsacia [i o bucat\ de p`ine cinstit\ – iat\ cel mai bun pr`nz
jucau piese necunoscute, dar chiar a[a fiind, locul acesta lini[tit din c`te pot exista. Acum `ns\ aveam `n stomac [i o por]ie de
`[i avea valoarea lui: era ferit de gloat\, de strig\te, de muzic\, ficat, o `mbuc\tur\ aparte pentru mine, fiindc\ rareori m`ncam
doar c`]iva cet\]eni t\cu]i care st\teau la mese de lemn f\r\ fe]e carne, iar dinaintea mea se afla acum cel de al doilea pahar cu
de mas\ (nici urm\ de marmur\, de email, de plu[, de alam\!), vin. Iat\ `nc\ un lucru curios: `n v\i `nverzite, oameni s\n\to[i
av`nd dinainte b\utura lor de sear\, un vin bun [i s\n\tos. Se [i cumin]i cultivau vi]a-de-vie [i tescuiau strugurii pentru ca,
prea poate ca ace[ti c`]iva mu[terii statornici ai localului, pe care undeva `n lume, departe de ei, c`]iva oameni decep]iona]i s\
`i cuno[team din vedere, s\ fi fost ni[te adev\ra]i filistini, s\ fi trag\ la m\sea pe t\cute [i pentru ca ni[te lupi de step\, care se
avut `n locuin]ele lor filistine altarele deprimante ale unor zei simt pierdu]i, s\ poat\ sorbi din paharele lor un pic de curaj [i
idio]i ai `mp\c\rii, se prea poate s\ fi fost [i ei ni[te indivizi de bun\ dispozi]ie.
`nsingura]i [i dezorienta]i ca mine, ni[te be]ivani lini[ti]i [i Din partea mea lucrul \sta n-are dec`t s\ par\ curios! ~]i f\cea
ap\sa]i de g`ndul unor idealuri n\ruite, tot ni[te lupi de step\, bine, te ajuta s\-]i recape]i buna dispozi]ie. Amintindu-mi de
ni[te tipi am\r`]i; nu [tiam nimic. Fiecare era adus aici de dorul p\l\vr\geala din articol, am dat drumul unui hohot de r`s, ca o
unui c\min, de o decep]ie, de nevoia unui surogat, cel c\s\torit u[urare, [i g`ndul `mi zbur\ iar, ca fulgerul, la melodia acelui
c\uta s\ reg\seasc\ aici atmosfera anilor burl\ciei sale, func- piano de sufl\tori pe care o uitasem [i care se `n\l]a acum `n
]ionarul b\tr`n, reminiscen]ele anilor de studen]ie, to]i erau mine ca un balona[ de s\pun str\lucitor, reflect`nd, `n mic,
cam taciturni, tuturor le pl\cea s\ bea [i, la fel ca mine, preferau o lume pestri]\ [i sp\rg`ndu-se apoi u[or. Cum am putut oare s\
[i ei s\ stea aici, cu o jum\tate de litru de vin de Alsacia dinainte, cred c\ s`nt un om pierdut c`nd, iat\, mai exista `nc\ posibi-
dec`t s\ asculte o orchestr\ de femei. Aici `mi aruncam ancora, litatea ca `n inima mea s\ d\inuiasc\ r\d\cinile tainice ale acestei
aici puteam s\ rezist timp de o or\, chiar dou\. Abia b\usem o firave melodii dumnezeie[ti care, `ntr-o bun\ zi, va `nflori din
`nghi]itur\ de vin de Alsacia [i mi-am dat seama c\ `n ziua aceea nou `n toat\ splendoarea celor mai pl\cute culori ale sale? Chiar
nu mai m`ncasem nimic de diminea]\. un animal r\t\cit fiind, care nu pricepea nici o iot\ din lumea
E curios c`t de mult poate s\ `nghit\ un om! Timp de vreo `nconjur\toare, via]a mea nes\buit\ avea totu[i un sens, ceva
zece minute am citit `ntr-un ziar, l\s`nd s\ p\trund\ prin ochii dinl\untrul meu `mi r\spundea recep]ion`nd semnalele unor
mei spiritul unui iresponsabil care ia `n gur\ [i rumeg\ cuvintele lumi superioare, `ndep\rtate, `n creierul meu se `mbulzeau mii
altora, muindu-le `n saliv\, dar le d\ apoi afar\ nedigerate. {i-a[a de imagini:
am `nghi]it o coloan\ `ntreag\. Dup\ aceea am `ngurgitat o Cete de `ngeri picta]i de Giotto pe o mic\ bolt\ albastr\
bucat\ frumu[ic\ de ficat desprins din trupul unui vi]el sacri- dintr-o biseric\ din Padova, pe l`ng\ ei mergeau Hamlet [i, cu
ficat. Curios! Cel mai bun r\m`nea tot vinul de Alsacia. Nu-mi o coroni]\ pe frunte, Ofelia, splendide alegorii ale `ntregii
34 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 35
suferin]e, ale tuturor erorilor de pe lumea asta, iat\-l pe ne- beau. Mi se ar\tase d`ra aurie, mi se amintise de eternitate, de
obositul Gianozzo st`nd `n balonul s\u cuprins de fl\c\ri [i Mozart, de stele. Pre] de o or\ eram din nou `n stare s\ respir,
sufl`nd `ntr-un corn, pe Attila Schmelzle ]in`nd `n m`n\ p\l\ria s\ tr\iesc, s\ exist, nu mai eram nevoit nici s\ `ndur suferin]ele,
cea nou\, pe Borobudur ridic`nd `n v\zduh un munte de nici s\ m\ tem sau s\-mi fie ru[ine.
sculpturi. {i chiar dac\ toate aceste chipuri frumoase tr\iau [i `n V`ntul rece `mpr\[tia ploaia m\runt\ [uier`nd pe l`ng\
inimile multor altora, existau `n schimb alte zeci de mii de felinare, pic\turile str\luceau ca ni[te fulgere sticloase, sc`nteie-
imagini [i de sunete necunoscute care, cu ochiul lor v\z\tor [i toare. Am ie[it `n strada pustie. ~ncotro s-o apuc? De-a[ fi avut
cu urechea lor treaz\, s\l\[luiau [i tr\iau numai [i numai `n momentul acela o putere magic\, mi-a[ fi f\cut cadou un
`nl\untrul meu. Iar zidul vechiului a[ez\m`nt cu str\vechea lui salon dr\gu], stil Louis XVI, `n care c`]iva muzicieni buni mi-ar
culoare verde-cenu[ie sp\lat\ de ploi, p\tat\, zidul din ale c\rui fi interpretat dou\ sau trei piese de Händel [i de Mozart. De a[a
cr\p\turi [i semne `ncrustate de intemperii puteai s\-]i ima- ceva a[ fi avut eu chef acum, a[ fi sorbit muzica aceasta senin\,
ginezi mii de fresce – cine `i d\dea r\spuns, cine `l l\sa s\-i nobil\, a[a cum zeii `[i sorb nectarul. Ah, de-a[ fi avut un prie-
p\trund\ `n suflet, cine `l `ndr\gea, cine sim]ea farmecul culo- ten acum, un prieten undeva, `ntr-o mansard\ oarecare, c\zut
rilor sale care, pe nesim]ite, p\leau? C\r]ile vechi ale c\lug\- pe g`nduri la lumina lum`n\rii, cu vioara culcat\ l`ng\ el! Cum
rilor, cu miniaturile [i luciul lor calm, [i c\r]ile poe]ilor ger- m-a[ fi strecurat p`n\ la el `n lini[tea nop]ii, a[ fi urcat scara p`n\
mani de acum dou\ sute [i o sut\ de ani, uitate de propriul sus f\r\ pic de zgomot, surprinz`ndu-l, [i, discut`nd [i ascult`nd
popor, toate acele volume uzate [i pline de pete, tip\riturile [i muzic\, am fi petrecut `n noaptea asta c`teva ore divine! Odi-
manuscrisele muzicienilor de odinioar\, partiturile solide, `n- nioar\, `n anii care s-au scurs, gustasem adesea fericirea aceasta,
g\lbenite, cu visurile lor pietrificate `n tonalit\]i – cine le dar [i ea se `ndep\rtase [i se desprinsese cu timpul de mine, iar
asculta vocile inspirate, vocile hoinare [i animate de dor, cine le `ntre prezentul [i trecutul meu s-au strecurat ni[te ani ofili]i.
mai purta `n inim\ spiritul [i farmecul `ntr-o alt\ epoc\, una ce Am pornit cu pas [ov\ielnic c\tre cas\, ridic`ndu-mi gulerul
se `nstr\inase de toate acestea? Cine se mai g`ndea la chiparosul paltonului [i lovind cu bastonul caldar`mul umed. Dar oric`t de
micu] [i `nd\r\tnic de pe muntele din apropiere de Gubbio, `ncet a[ fi parcurs drumul, tot aveam s\ ajung prea cur`nd `n
care, fr`nt de o furtun\ [i secerat `n dou\, continuase s\ tr\iasc\ mansarda mea, `n a[a-zisul meu c\min pe care nici nu-l `n-
hr\nind `n v`rf o r\muric\ nou\, chinuit\, firav\? Cine [tia c`t dr\geam, `ns\ de care nu m\ puteam lipsi, c\ci trecuse deja
valoreaz\ munca harnicei gospodine de la primul etaj, apreci- vremea c`nd eram `n stare s\ petrec o noapte ploioas\ de iarn\
ind cum se cuvine [i araucaria ei frumos `ngrijit\? Cine citea plimb`ndu-m\ sub cerul liber. Dar, pentru numele lui
noaptea slovele scrise de v\lurile de cea]\ care pluteau `n zbor Dumnezeu, nu voiam s\-mi stric buna dispozi]ie din seara aceea
pe deasupra Rinului? Lupul de step\. {i cine c\uta pe sub nici din cauza ploii, nici din cauza gutei, nici din cauza
ruinele propriei sale vie]i sensul pierdut, cine suferea ceea ce araucariei, c\ci, de[i nu puteam s\ ascult o orchestr\ de camer\
p\rea s\ fie absurd, cine tr\ia ceea ce p\rea o nebunie, cine spera [i nici s\-mi g\sesc un prieten, singur cu vioara lui, melodia
`n tain\ c\, `n tot acest haos agonic [i nebunesc, mai exista posi- aceea divin\ r\suna `nl\untrul meu, iar eu reu[eam s-o c`nt
bilitatea revela]iei [i a apropierii de Dumnezeu? pentru mine `nsumi, cu aproxima]ie, murmur`nd-o `ncet `n
Str`ngeam paharul `n palm\, proprietara voia s\ mi-l umple ritmul respira]iei. Cu astfel de g`nduri am p\[it mai departe.
iar\[i, dar eu m-am ridicat. Nu mai sim]eam defel nevoia s\ Nu, se putea tr\i [i f\r\ muzic\ de camer\, [i f\r\ prieten, [i era
36 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 37
stupid s\ te la[i sf`[iat de neputinciosul dor de c\ldur\ sufle- ceea ce noi numim „cultur\“ sau spirit, sau suflet, sau frumu-
teasc\? Singur\tatea `nsemna independen]\, iar eu mi-o dorisem se]e, sau sfin]enie s\ nu fi fost dec`t o stafie, ceva mort de mult
[i mi-o c`[tigasem `n decursul multor ani. Era `ntr-adev\r rece, [i considerat numai de noi, de cei c`]iva nebuni, drept autentic
dar [i lini[tit\, minunat de lini[tit\ [i totodat\ imens\, ca spa]iul [i viu? Poate c\ toate acestea nu fuseser\ niciodat\ autentice [i
rece [i lini[tit `n care se roteau stelele. vii? Nu cumva noi, nebunii, ne osteneam pentru ceva ce nu
Dintr-un local de dans pe l`ng\ care tocmai treceam m\ fusese dintotdeauna dec`t o fantom\?
`nt`mpin\ ca un abur de carne crud\, zvonul `nfierb`ntat [i bru- Am intrat `n cartierul vechi al ora[ului; bisericu]a st\tea ca o
tal al muzicii de jazz. M\ oprii o clip\; genul acesta de muzic\ umbr\ estompat\ [i ireal\ sub v\lul cenu[iu al nop]ii. Dintr-odat\
avusese dintotdeauna pentru mine, `n ciuda dispre]ului meu, un mi-am adus aminte de ceea ce mi se `nt`mplase `n cursul serii, de
farmec secret. Jazzul m\ sc`rbea, dar `l preferam de sute de ori misteriosul arc ogival, de placa enigmatic\ de deasupra lui, de
oric\ruia dintre genurile muzicii contemporane, academice, c\ci cuvintele luminoase ce d\n]uiser\ `n b\taie de joc. Ce spuneau
s\lb\ticia lui vioaie [i brutal\ p\trundea [i `n universul instinc- inscrip]iile acelea? „Intrarea nu e permis\ oricui.“ {i: „Numai
telor mele, degaj`nd o senzualitate naiv\ [i onest\. pentru nebuni.“ Am cercetat cu privirea zidul vechi nutrind
Am r\mas a[a o clip\, adulmec`nd, mirosind muzica stri- tainica dorin]\ ca vraja aceea s\ se repete, ca inscrip]ia s\ m\
dent\, ce p\rea s\ s`ngereze, am tras `n n\ri, cu furie [i poft\, invite pe mine, nebunul, `n\untru, ca poarta s\ m\ lase s\ intru.
atmosfera unor asemenea localuri. Latura liric\ a acestei muzici Poate c\ acolo se afla tot ceea ce-mi doream eu, poate c\ acolo
era onctuoas\, dulceag\, `mbibat\ de sentimentalism, cealalt\ se interpreta muzica mea preferat\?
latur\ a ei era s\lbatic\, n\b\d\ioas\ [i puternic\, dar ambele Peretele `ntunecos de piatr\ m\ privea indiferent, `nchis `n
laturi se contopeau pa[nic [i naiv `ntr-un singur tot unitar. Era sine, `n `ntunericul `nser\rii, afundat ad`nc `n visul s\u. {i
o muzic\ a declinului, la Roma, pe vremea ultimilor `mp\ra]i, nic\ieri vreo poart\, nic\ieri vreun arc ogival, numai ziduri
existase probabil o muzic\ asem\n\toare. Fire[te c\, `n com- t\cute, `ntunecoase, f\r\ nici o sp\rtur\. Am p\[it z`mbind mai
para]ie cu Bach, cu Mozart [i cu muzica adev\rat\, ea nu era departe, adres`ndu-i zidului semne prietene[ti. „Dormi `n pace,
dec`t o porc\rie – dar tot a[a era [i `ntreaga noastr\ art\, zidule, nu vreau s\ te trezesc. Va veni [i vremea c`nd te vor
`ntreaga noastr\ g`ndire, toat\ cultura noastr\ fictiv\ atunci demola sau te vor m`nji cu afi[ele lor avide, dar acum `nc\ mai
c`nd o comparam cu adev\rata cultur\. Marea calitate a acestei exi[ti, `nc\ mai e[ti, frumos [i lini[tit, iar mie mi-e[ti drag.“
muzici era aceea de a fi enorm de sincer\, `n genul firii pl\cute R\s\rindu-mi brusc `n fa]\ dintr-un cotlon `ntunecat al
[i naturale a negrilor de a transmite ceva dintr-o bun\ dispozi]ie str\zii, un individ m\ umplu de spaim\, era un om care se
copil\reasc\. ~mprumutase c`te ceva de la negri [i c`te ceva de la `ntorcea singur acas\ t`rziu, cu pasul obosit, cu o [apc\ pe cap,
americanii care nou\, europenilor, ni se par, `n pofida puterii `mbr\cat `ntr-o bluz\ albastr\, duc`nd pe um\r coada unei
lor, adolescentini [i de o prospe]ime infantil\. Fi-va [i Europa pancarte [i, ag\]at\ de curea, o l\di]\ cu capacul deschis, cam `n
vreodat\ la fel? O pornise deja pe aceast\ cale? Oare noi, genul l\di]elor purtate de v`nz\tori prin pie]e. Mergea `naintea
cunosc\torii [i admiratorii Europei de odinioar\, ai muzicii mea obosit, nici nu se uita la mine c\ci, dac\ ar fi f\cut-o, l-a[ fi
autentice de odinioar\, ai literaturii autentice de alt\dat\, s\ nu salutat [i i-a[ fi oferit un trabuc. La lumina felinarului urm\tor
fi fost dec`t o simpl\ minoritate de prost\naci [i de nevrotici am `ncercat s\ citesc ce scria pe afi[ul s\u, pe pancarta ro[ie cu
sofistica]i pe care viitorul `i va da uit\rii, r`z`nd de ei? Oare tot coad\ de lemn, dar el tot o cl\tina `ncolo [i `ncoace, `nc`t n-am
38 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 39
putut descifra nimic. Atunci l-am strigat, rug`ndu-l s\ mi-o arate. ceilal]i, pe oamenii adev\ra]i, `i a[teapt\, c`nd vin acas\, mama
Se opri [i ]inu coada pancartei ceva mai drept, astfel `nc`t am sau nevasta, copiii, servitoarele, c`inii, pisicile.
putut citi ni[te litere care d\n]uiau buim\cite: Sco]`ndu-mi paltonul ud, am dat iar peste c\r]ulia aceea. Am
scos-o, era o c\rticic\ sub]ire de b`lci, tip\rit\ prost pe o h`rtie
SEAR| DE DISTRAC}IE ANARHIST| proast\, cam `n genul bro[urelelor numite Omul n\scut `n ianu-
TEATRU MAGIC! arie sau Cum s\ `ntinerim cu dou\zeci de ani `n opt zile?
INTRAREA NU E PERMIS| ORI... Cuib\rindu-m\ `n [ezlong [i pun`ndu-mi ochelarii, am citit
`ns\ pe coperta acestei bro[urele de b`lci, cu mirare [i cu un
– Pe dumneavoastr\ v\ c\utam, am strigat eu bucuros. Ce sentiment al destinului ce m-a s\getat f\r\ veste, urm\torul
`nseamn\ asta, sear\ de distrac]ii? Unde are loc? C`nd? titlu: Tratat despre lupul de step\. Nu este pentru oricine.
El `ns\ o pornise iar\[i. {i iat\ care era con]inutul acestei scrieri, pe care am citit-o
– Nu-i pentru oricine, zise indiferent cu o voce adormit\, `ntr-un suflet, cuprins de o curiozitate cresc`nd\:
merg`nd mai departe. Se s\turase, voia s\ se duc\ acas\.
– Sta]i, am strigat eu urm`ndu-l. Ce-ave]i acolo `n l\di]a
aceea? A[ vrea s\ cump\r ceva de la dumneavoastr\.
F\r\ s\ se opreasc\ din mers, omul scotoci mecanic `n l\di]\,
scoase o c\rticic\ [i mi-o `ntinse. Am `n[f\cat-o [i am b\gat-o `n
buzunar. ~n timp ce `mi descheiam paltonul ca s\ scot banii, el
coti pe o alee lateral\ ce ducea spre o poart\, trase poarta `n
urma lui [i disp\ru. ~n curte r\sun\ trop\itul pa[ilor s\i grei,
mai `nt`i pe caldar`m, apoi pe o scar\ de lemn, pe urm\ n-am
mai auzit nimic. {i dintr-odat\ am sim]it [i eu o oboseal\
crunt\, [i am avut sentimentul c\ se f\cuse foarte t`rziu [i c\ ar
fi bine s\ m\ `ntorc acum acas\. Am m\rit pasul [i, parcurg`nd
str\du]a de la periferie, unde toat\ lumea dormea, am ajuns
repede `n zona situat\ `ntre zidurile de ap\rare, acolo unde
locuiam [i unde, `n c\su]e curate, cu mici spa]ii verzi [i ieder\,
st\teau cu chirie func]ionari [i pensionari cu venituri modeste.
Trec`nd pe l`ng\ ieder\, pe l`ng\ iarb\, pe l`ng\ br\du], m-am
aflat `n sf`r[it `n fa]a u[ii de la intrare, am nimerit gaura cheii,
am nimerit butonul de lumin\, m-am strecurat pe l`ng\ u[ile cu
geaml`c, pe l`ng\ dulapurile lustruite [i plantele decorative, [i
mi-am descuiat c\m\ru]a, acest c\min mic [i iluzoriu, unde m\
a[teptau [ezlongul [i soba, c\limara cu cerneal\ [i cutia cu
instrumentele de pictat, Novalis [i Dostoievski, a[a cum pe
40 H E R M A N N H E S S E
i-ar fi servit la nimic, c\ci lui `i era complet indiferent dac\ lupul
fusese v`r`t `ntr-`nsul prin vr\jitorii sau prin b\t\i, sau dac\ nu
exista dec`t `n `nchipuirea sufletului s\u. Nu d\dea nici o impor-
tan]\ la ce g`ndeau ceilal]i, nici chiar el `nsu[i despre toate acestea,
c\ci, oricum, supozi]iile nu alungau lupul dintr-`nsul.
Lupul de step\ avea, a[adar, dou\ firi, una de om [i alta de lup,
asta fusese soarta lui [i se prea poate ca un asemenea destin s\ nu fi
TRATAT DESPRE LUPUL DE STEP| fost defel ceva deosebit sau rar. Se spune c\ ar fi fost v\zu]i mul]i al]i
oameni care dovedeau apuc\turi de c`ine sau de vulpe, de pe[te sau
de [arpe, f\r\ s\ fi `nt`mpinat din pricina aceasta dificult\]i deo-
sebite. ~n oamenii ace[tia vie]uiau laolalt\ fie omul [i vulpea, fie
Numai pentru nebuni omul [i pe[tele, f\r\ s\-[i cauzeze suferin]e unul altuia, ba chiar se
ajutau unul pe cel\lalt, iar `n unii oameni, care au ajuns departe [i
au trezit invidie `n jur, fericirea fusese mai mult rodul str\daniei
A fost odat\ un anume Harry, c\ruia i se zicea lupul de step\.
vulpii sau maimu]ei, dec`t a omului. Iat\ un lucru cunoscut de toat\
Umbla pe dou\ picioare, purta `mbr\c\minte [i era om, dar de fapt lumea. Dimpotriv\, `n cazul lui Harry, lucrurile st\teau altfel, omul
nu era altceva dec`t un lup de step\. ~nv\]ase multe din c`te pot [i lupul nu-[i vedeau de drum al\turi [i nici nu se `ntrajutorau, ci se
`nv\]a oamenii cu mintea deschis\ [i era un b\rbat destul de urau de moarte, f\r\ contenire, a[a `nc`t existen]a unuia nu aducea
inteligent. Un singur lucru nu `nv\]ase `ns\: cum s\ fie mul]umit dec`t suferin]\ celuilalt, iar c`nd doi se du[m\nesc de moarte `ntr-Un
de el `nsu[i [i de via]a lui. Nu era capabil de a[a ceva, era un om S`nge [i-Un Suflet, apoi via]a aceea nu e bun\ defel. Ei, dar fiecare
nemul]umit. Lucrul acesta i se tr\gea probabil din aceea c\, `n cu soarta lui, [i u[oar\ nu-i nici una...
str\fundul inimii sale, [tia `n permanen]\ (sau avea impresia c\ Se `nt`mpla `ns\ ca lupul nostru de step\ s\ aib\ sentimentul c\
[tie) c\ de fapt nu era nicidecum un om, ci un lup al stepei. tr\ie[te c`nd ca lup, c`nd ca om, lucru ce se `nt`mpl\ tuturor fiin]elor
Oamenii lumina]i la minte n-au dec`t s\ polemizeze pe tema dac\ astfel amestecate, `ns\ c\, atunci c`nd era lup, omul din el st\tea
el era cu adev\rat lup, dac\ fusese transformat c`ndva prin farmece mereu la p`nd\ uit`ndu-se cu aten]ie, c`nt\rind [i judec`nd – iar `n
din lup `n om, poate `nainte de a se fi n\scut, sau dac\ venise pe timp ce era om, lupul proceda la fel. De exemplu, c`nd Harry era om
lume ca om d\ruit cu sufletul unui lup de step\ [i st\p`nit de acesta, [i `i venea o idee frumoas\, avea un sim]\m`nt subtil, nobil ori
sau dac\ nu cumva credin]a lui c\, de fapt, el este un lup era numai s\v`r[ea ceea ce se cheam\ o fapt\ bun\, lupul dintr-`nsul `[i ar\ta
o `nchipuire sau vreo boal\. De exemplu, s-ar putea ca `n copil\rie col]ii, r`dea [i `i ar\ta cu o ironie ucig\toare c`t de ridicol este acel
omul acesta s\ fi fost, s\ zicem, s\lbatic, independent [i dezordonat, spectacol al noble]ei pentru un animal de step\, un lup care, `n
ca educatorii lui s\ fi `ncercat s\ omoare fiara din el, dezvolt`ndu-i inima lui, [tia de altfel foarte bine ce-i era pe plac, adic\ s\ goneasc\
`ns\, tocmai `n felul acesta, imagina]ia [i `nt\rindu-i certitudinea singuratic prin stepe, din c`nd `n c`nd s\ bea s`nge sau s\ dea t`rcoale
c\ ar fi `ntr-adev\r o fiar\ mascat\ doar de pojghi]a sub]ire a unei lupoaice – iar, din punctul de vedere al lupului, fiecare gest
educa]iei [i omeniei. Se putea discuta `ndelung sau puteau fi scrise uman devenea `nfior\tor de caraghios [i jenant, stupid [i vanitos.
c\r]i `ntregi cu privire la toate acestea; lupului de step\ `ns\ nu Dar acela[i lucru se `nt`mpla [i atunci c`nd Haller se sim]ea [i se
42 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 43
comporta ca un lup, ar\t`ndu-[i col]ii, sim]ind c\-i ur\[te [i-i du[- ne[tiind nici pe departe totul. El nu [tie c\ (a[a cum nu exist\ regul\
m\ne[te de moarte pe to]i oamenii, cu apuc\turile [i moravurile lor f\r\ excep]ii [i cum Dumnezeu `ndr\ge[te uneori mai degrab\ pe un
ipocrite [i depravate. C\ci, `n asemenea momente, partea de om p\c\tos dec`t pe nou\zeci [i nou\ de oameni drep]i) [i Harry mai
dintr-`nsul st\tea la p`nd\, ]in`ndu-l pe lup sub observa]ie, numindu-l avea, a[adar, momentele sale privilegiate, fericite, c\ putea [i el s\
animal [i fiar\, stric`ndu-i [i `nvenin`ndu-i orice bucurie pe care i-o respire, s\ g`ndeasc\ [i s\ simt\, pe de-a-ntregul [i liber, c`nd numai
de[tepta firea lui simpl\, s\n\toas\ [i s\lbatic\ de lup. ca un lup, c`nd numai ca un om, ba alt\dat\, `n anumite momente,
Cam a[a st\teau lucrurile `n cazul lupului de step\ [i oricine `[i foarte rare, cei doi reu[eau s\ se `mpace [i s\ tr\iasc\ unul de dragul
poate imagina c\ via]a lui Harry nu era tocmai pl\cut\ [i fericit\. celuilalt, a[a `nc`t nu numai c\ unul dormea `n vreme ce cel\lalt
Dar nu trebuie s\ se `n]eleag\ nici c\ era peste m\sur\ de nefericit (cu st\tea de veghe, ci se [i sprijineau reciproc, fiecare d\ruind celuilalt
toate c\ el `nsu[i avea de fapt aceast\ impresie, de altfel ca orice alt puterea lui. Se p\rea c\ [i `n via]a acestui om, ca pretutindeni pe
om care consider\ c\ nu exist\ suferin]e mai mari dec`t ale sale). lumea asta, obi[nuin]a, cotidianul, lucrurile cunoscute [i ordinea
Despre nimeni n-ar trebui s\ se afirme a[a ceva. Dup\ cum nici cel nu aveau alt scop, dec`t acela de a-[i permite, din c`nd `n c`nd, un
care nu are un lup `ntr-`nsul nu trebuie s\ fie neap\rat fericit. Iar r\gaz m\surat `n secunde pentru a fi str\punse [i a face loc neo-
p`n\ [i `n cea mai nefericit\ via]\ exist\ clipe `nsorite [i mici flori de bi[nuitului, minunii [i `ndur\rii. Puteau oare aceste scurte [i rare
fericire ivite printre nisip [i pietre. A[a [i cu lupul de step\. De cele clipe de fericire s\ ofere echilibru [i calm nemilosului destin al
mai multe ori era, incontestabil, foarte nefericit, fiind `n stare s\-i lupului de step\, `nc`t fericirea [i chinul s\-[i ]in\ p`n\ la urm\
nefericeasc\ [i pe al]ii, pe care `i iubea sau de care era iubit. C\ci to]i cump\n\ dreapt\ sau fericirea scurt\, dar uria[\, a celor c`teva
cei care `l `ndr\geau nu vedeau `n el dec`t o singur\ latur\. Unii clipe `i absorbeau toat\ suferin]a, `mbog\]indu-l? Iat\ `ntreb\ri la
dintre ei `l iubeau ca pe un om delicat, inteligent [i deosebit, [i care n-au dec`t s\ reflecteze dup\ bunul lor plac cei care nu au
erau `ngrozi]i [i decep]iona]i c`nd descopereau lupul dintr-`nsul. altceva mai bun de f\cut. Chiar [i lupul de step\ reflecta adesea la
{i n-aveau `ncotro, c\ci Harry, ca orice fiin]\, voia s\ fie `ndr\git toate acestea [i acelea erau zilele sale sterile [i f\r\ rost.
`n totalitatea lui, nefiind capabil s\ ascund\ sau s\ nege lupul La toate acestea trebuie s\ mai ad\ug\m ceva. Exist\ destul de
dintr-`nsul, mai ales c\ ar fi trebuit s\-i mint\ pe aceia la a c\ror mul]i oameni de genul lui Harry, iar din aceast\ categorie fac parte
dragoste r`vnea. Mai erau `ns\ [i c`te unii care `ndr\geau tocmai mai ales arti[tii. ~n to]i ace[ti oameni s\l\[luiesc laolalt\, `ntr-o
lupul din el, tocmai libertatea, s\lb\ticia lui, imposibilitatea de a `mbinare [i `ntrep\trundere du[m\noas\ [i haotic\, asem\n\toare
fi `mbl`nzit, surprizele lui periculoase [i for]a lui, dar [i ei erau cu aceea a lupului [i omului `n Harry, c`te dou\ suflete, c`te dou\
profund decep]iona]i, f\c`ndu-[i o impresie lamentabil\ `n mo- fiin]e, dumnezeiescul [i diabolicul, s`ngele mamei [i cel al tat\lui,
mentul `n care se dovedea brusc c\ lupul r\u [i s\lbatic mai era [i capacitatea de a fi ferici]i [i aceea de a suferi. {i oamenii ace[tia, care
om, nutrind dorin]a de bun\tate [i delicate]e, voind chiar s\ asculte duc o via]\ plin\ de nelini[te, tr\iesc, uneori, `n rarele lor momente
Mozart, s\ citeasc\ versuri, [i aspir`nd la idealuri umane. {i tocmai de fericire, sentimente at`t de puternice [i de o fericire mai presus de
ace[tia din urm\ se ar\tau de cele mai multe ori deosebit de deza- cuvinte, spuma fericirii de o clip\ se ridic\ uneori p`n\ la culmi
m\gi]i [i sup\ra]i, a[a `nc`t lupul de step\ contamina cu propria `nalte [i str\lucitoare, trec`nd dincolo de marea suferin]ei, a[a `nc`t
dualitate [i sf`[iere toate destinele cu care se `nt`lnea. str\lucirea efemer\ a unei asemenea fericiri se r\sfr`nge [i asupra
Dar cine crede c\ `l cunoa[te pe lupul de step\ [i c\ `[i poate celorlal]i, fermec`ndu-i. ~ntocmai ca spuma fugar\ [i de pre] a
imagina c`t de jalnic\ [i destr\mat\ este via]a lui, acela gre[e[te, fericirii la suprafa]a unei m\ri de suferin]\ se nasc [i acele opere de
44 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 45
art\, `n care un individ solitar se `nal]\, prin suferin]\, pre] de un trai bun nici femeilor, nici magna]ilor, a dat cu piciorul [i a refu-
ceas, deasupra destinului s\u, at`t de sus, `nc`t fericirea lui str\luce[te zat de sute de ori toate acele lucruri care, privite cu ochii altora,
ca o stea pe care cei ce o v\d o consider\ etern\, confund`nd-o cu reprezentau un avantaj sau o fericire pentru el, urm\rind `n schimb
propriul vis de fericire. To]i ace[ti oameni, indiferent de felul cum s\-[i salveze libertatea. Nici un g`nd nu i se p\rea mai nesuferit [i
s-ar putea numi operele sau faptele lor, nu au, `n fond, nici un fel de mai `ngrozitor dec`t acela c\ ar fi nevoit s\ `ndeplineasc\ o func]ie
via]\, adic\ via]a lor nu este existen]\, nu are o `nf\]i[are anume, ei oarecare, s\ respecte o anumit\ organizare a zilelor [i anilor, s\ se
nu s`nt nici eroi, nici arti[ti, nici g`nditori, `n felul `n care al]ii s`nt supun\ altora. Ura de moarte biroul, cancelaria sau locul de munc\
judec\tori, medici, cizmari sau profesori, ci via]a lor e o fr\m`ntare al unui func]ionar [i co[marul cel mai crunt era prizonieratul `ntr-o
etern\ [i `ndurerat\, ca mi[carea talazurilor care se sparg de st`nci, e cazarm\. {tia s\ se sustrag\ tuturor acestor situa]ii, adesea cu pre]ul
nefericit\ [i dureros sf`[iat\, e groaznic\ [i golit\ de sens, pentru cine unor jertfe imense. Iat\ `n ce constau t\ria [i virtutea lui, `n aceast\
nu este preg\tit s\ o descopere `n acele tr\iri, fapte, idei [i opere rare, privin]\ era ne`nduplecat [i incoruptibil, `n aceast\ privin]\ avea
ce str\lucesc deasupra haosului unei asemenea vie]i. Printre oamenii un caracter solid [i nesinuos. Numai c\ din aceast\ virtute
de acest gen a `ncol]it ideea periculoas\ [i `nsp\im`nt\toare c\, pro- decurgeau, la r`ndul lor, `n mod direct, suferin]a [i destinul s\u. I se
babil, `ntreaga existen]\ a omenirii nu ar fi dec`t o eroare fatal\, o `nt`mpla [i lui acela[i lucru ca tuturor celorlal]i: ceea ce c\uta [i
progenitur\ frenetic\ [i nereu[it\ a mumei primordiale, o s\lbatic\ dorea cu `nc\p\]`nare, din toat\ fiin]a sa, reu[ea s\ ob]in\, dar `ntr-o
[i `nfior\toare tentativ\ e[uat\ a naturii. Tot printre ei s-a n\scut m\sur\ mult mai mare dec`t i-ar fi putut prii unui om. Tot ceea ce
`ns\ [i ideea contrar\, dup\ care s-ar putea ca omul s\ nu fie doar un la `nceput `nsemnase visul [i fericirea lui se transformase mai apoi
animal c`t de c`t ra]ional, ci [i o odrasl\ a zeilor, sortit\ nemuririi. `ntr-un destin amar. Puterea `i vine de hac potentatului, banul bog\-
Fiecare categorie de oameni `[i are semnul ei distinctiv, propriile ta[ului, slug\rnicia slugii, patima p\tima[ului. {i tot a[a indepen-
caracteristici, fiecare `[i are virtu]ile [i viciile sale, fiecare `[i are den]a `i veni de hac lupului de step\. ~[i atinsese scopul, devenise din
p\catul s\u de moarte. Unul dintre semnele distinctive ale lupului de ce `n ce mai independent, nimeni nu-i d\dea porunci, nu era nevoit
step\ consta `n aceea c\ el era un om al crepusculului. Diminea]a era s\ dea ascultare nim\nui, hot\r`nd singur, `n deplin\ libertate, asu-
pentru el perioada proast\ a zilei, `i era team\ de ea, c\ci niciodat\ pra a tot ceea ce trebuia s\ fac\ sau nu. C\ci orice om puternic `[i
nu i-a adus ceva bun. Nicic`nd `n via]a lui nu a fost vesel cu atinge f\r\ gre[ scopul spre care `l poart\ instinctul s\u adev\rat.
adev\rat diminea]a, n-a f\cut nimic bun `nainte de pr`nz, n-a avut Dar, tr\ind `n deplina libertate la care ajunsese, Harry constat\
nici un fel de idei bune, nu a fost `n stare s\-[i procure sie[i ori dintr-odat\ c\ libertatea lui era de fapt moarte, c\ r\m\sese singur,
altcuiva o bucurie. Abia `n cursul dup\-amiezii se `nc\lzea [i se `n- c\ lumea `i d\dea pace `ntr-un mod `ngrijor\tor, c\ oamenii nu-l
viora `ncetul cu `ncetul [i, abia spre sear\ devenea, `n zilele lui bune, mai interesau deloc, ba chiar c\ nici propria persoan\ nu-l mai
productiv [i alert pentru ca, uneori, bucuria lui s\ ajung\ la interesa, c\ `ncepuse s\ se sufoce `ncetul cu `ncetul `n aerul tot mai
incandescen]\. De aici [i nevoia de singur\tate [i de independen]\. rarefiat al independen]ei [i al `nsingur\rii sale. C\ci acum situa]ia
Nici un alt om nu resim]ise vreodat\ o nevoie mai profund\, mai se schimbase, iar singur\tatea [i independen]a nu mai reprezentau
p\tima[\ de independen]\. ~n anii s\i de tinere]e, pe c`nd era `nc\ n\zuin]a [i scopul, ci destinul, condamnarea lui, dorin]a magic\ i
s\rac [i f\cea eforturi s\-[i c`[tige p`inea, prefera s\ sufere de foame se `ndeplinise, [i el nu mai putea s\ dea `napoi, nu-i mai era de
[i s\ umble `n haine jerpelite, numai ca s\-[i salveze f\r`ma lui de nici un folos s\-[i `ntind\ bra]ele, animat de dor [i de bun\voin]\,
independen]\. Nu s-a v`ndut vreodat\ pentru bani sau pentru un `n inten]ia de a se uni cu ceilal]i din jurul s\u: acum era p\r\sit
46 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 47
de toat\ lumea. Cu toate acestea, nimeni nu-l ura [i nu-i ar\ta unei asemenea st\ri suflete[ti, remarcat\ aproape `ntotdeauna `nc\
dezgust. Dimpotriv\, avea foarte mul]i prieteni. Mul]i oameni `l din fraged\ tinere]e, stare care `i `nso]e[te pe ace[ti oameni pe
agreau. Dar nu avea parte dec`t de simpatie [i de amabilitate, era parcursul `ntregii lor vie]i, nu este defel o lips\ de vitalitate, c\ci,
invitat, i se f\ceau cadouri, i se adresau scrisori dr\gu]e, `ns\ nimeni dimpotriv\, printre „sinuciga[i“ exist\ [i firi extraordinar de
nu se apropia de el, nic\ieri nu se `nfiripa vreo leg\tur\, nimeni nu tenace, avide [i `ndr\zne]e. Dar, dup\ cum unele organisme s`nt
avea de g`nd, nimeni nu dorea [i nici nu era `n stare s\-i `mp\r- cuprinse de febr\ p`n\ [i la cel mai ne`nsemnat simptom de boal\,
t\[easc\ modul de via]\. Era `nconjurat acum de aerul celor sin- tot a[a exist\ [i firile acestea pe care noi le numim „sinuciga[e“ [i
guratici, de o atmosfer\ de calm, lumea `nconjur\toare aluneca, se care `ntotdeauna s`nt foarte sensibile [i sentimentale, manifest`nd
`ndep\rta de el, c\ci se g\sea incapabil s\ `ntre]in\ rela]ii [i nici `nclina]ia de a `mbr\]i[a cu ardoare ideea sinuciderii la cea mai
voin]a, nici dorul nu-i puteau `nfr`nge aceast\ neputin]\. Iat\ mic\ zguduire. Dac\ ar fi s\ existe o [tiin]\ care s\ aib\ curajul [i
care era una dintre caracteristicile importante ale vie]ii sale. responsabilitatea de a se ocupa de om, [i nu doar de mecanismul
O alta era aceea c\ f\cea parte din categoria sinuciga[ilor. Aici fenomenelor vie]ii, dac\ am avea un fel de antropologie sau de
trebuie spus ce gre[it este s\ se considere c\ sinuciga[ii ar fi numai psihologie, toat\ lumea ar cunoa[te lucrurile acestea.
oamenii care se omoar\ cu adev\rat. Printre ace[tia exist\ chiar Tot ceea ce am spus aici despre sinuciga[i se refer\, desigur, numai
foarte mul]i oameni care nu devin sinuciga[i dec`t oarecum `nt`m- la fenomenele de suprafa]\, fiind vorba de psihologie, adic\ de un
pl\tor [i care, `n esen]\, nu s`nt neap\rat predispu[i la sinucidere. domeniu al fizicii. Din punct de vedere metafizic, lucrul acesta ni se
Printre oamenii lipsi]i de personalitate, de o puternic\ not\ prezint\ altfel [i mult mai limpede, c\ci, privi]i astfel, „sinuciga[ii“
proprie, de un destin ferm, printre in[ii de duzin\ [i de turm\ ne apar ca ni[te oameni cuprin[i de sentimentul de vinov\]ie al
exist\ unii care mor prin sinucidere f\r\ a apar]ine totu[i tipului individualiz\rii, ca ni[te suflete care nu mai consider\ c\ des\-
de sinuciga[i, din cauz\ c\ le lipse[te nota proprie [i `nsemnul v`r[irea [i propria modelare reprezint\ scopul vie]ii lor, ci dizol-
distinct, `n vreme ce, pe de alt\ parte, printre cei care, `n esen]\, varea lor, reintegrarea lor `n mum\, reintegrarea `n Dumnezeu,
s`nt sinuciga[i, exist\ mul]i, foarte mul]i, poate cei mai mul]i, care reintegrarea `n cosmos. Multe dintre aceste firi s`nt incapabile s\
nu-[i vor curma nicic`nd zilele. „Sinuciga[ul“ – iar Harry era [i el comit\ actul concret al sinuciderii, din cauz\ c\ [i-au dat seama `n
unul – nu trebuie neap\rat s\ `ntre]in\ `n via]a sa o leg\tur\ profunzime de p\catul pe care l-ar s\v`r[i astfel. Dar noi trebuie
deosebit de puternic\ cu moartea – se poate face acest lucru [i f\r\ s\-i consider\m totu[i sinuciga[i, deoarece m`ntuirea ei o v\d nu `n
a fi sinuciga[. Ceea ce `l caracterizeaz\ pe sinuciga[ este `ns\ via]\, ci `n moarte, ei s`nt gata s\ se dea `n l\turi [i s\ se sacrifice,
impresia c\ eul s\u reprezint\, indiferent dac\ pe bun\ dreptate sau s\ dispar\ [i s\ se `ntoarc\ la `nceputul `nceputurilor.
nu, un germene deosebit de periculos, `ndoielnic [i periclitat al A[a cum orice for]\ poate (ba `n unele condi]ii chiar trebuie) s\
naturii, expus primejdiilor [i p\scut f\r\ `ntrerupere de asemenea devin\ o sl\biciune, la fel se poate ca, dimpotriv\, sinuciga[ul tipic
pericole extreme, de parc\ ar sta pe v`rful cel mai `ngust al unei s\-[i transforme sl\biciunea aparent\ `n for]\ [i reazem, lucru care
st`nci, o adiere din exterior sau cea mai mic\ sl\biciune interioar\ se `nt`mpl\ chiar extraordinar de des. Un asemenea caz este [i cel
fiind suficiente pentru a-l face s\ se pr\bu[easc\ `n abis. Traiectoria al lui Harry, lupul de step\. Asemeni miilor de oameni de acest
destinului unor oameni de genul acesta se caracterizeaz\ prin aceea gen, el transformase ideea c\ drumul spre moarte `i este deschis `n
c\ sinuciderea reprezint\ pentru ei, cel pu]in `n propria lor orice clip\ nu numai `ntr-un melancolic joc al imagina]iei ado-
`nchipuire, modalitatea cea mai plauzibil\ de a muri. Premisa lescentine, ci `[i f\cuse din g`ndul acesta m`ng`ierea [i sprijinul s\u.
48 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 49
Este adev\rat c\ orice zguduire, orice durere, orice situa]ie nefa- suport\ cu mai mult\ u[urin]\ anumite necazuri care, mai `nainte,
vorabil\ a vie]ii trezea de `ndat\ `n el, ca de altfel `n to]i oamenii l-ar fi chinuit mai profund [i vreme mai `ndelungat\ poate p`n\ `n
de genul lui, dorin]a de a se eschiva prin moarte. El `ns\ `[i crease ultima fibr\ a inimii lui. Dac\ dintr-un motiv anume `i mergea
treptat din `nclina]ia aceasta o adev\rat\ filozofie pus\ `n slujba deosebit de r\u, dac\ sec\tuirii, `nsingur\rii [i s\lb\ticirii vie]ii
vie]ii. Familiarizarea cu g`ndul c\, `n caz de pericol, `i este deschis\ sale li se mai ad\ugau dureri sau pierderi deosebite, putea s\ le spun\
acea cale de sc\pare `l `nt\rea, `i stimula curiozitatea de a gusta din acum durerilor: „Ave]i r\bdare, peste doi ani voi fi eu st\p`nul
plin durerile [i necazurile, iar c`nd se afla `ntr-o stare deplorabil\ vostru!“ Apoi se l\sa cu tandre]e `n voia g`ndului c\ `n diminea]a
era c`teodat\ capabil s\ nutreasc\ sentimente de dureroas\ bucurie, celei de a cincizecea anivers\ri a na[terii sale vor sosi scrisori [i
un fel de bucurie p\guboas\, zic`ndu-[i: „Iat\, s`nt curios s\ v\d c`t felicit\ri, `n vreme ce el, bizuindu-se pe briciul s\u, `[i va lua r\-
poate suporta totu[i un om! C`nd voi fi atins limita suportabilului mas-bun de la toate durerile [i va `nchide u[a dup\ sine. Pe urm\,
nu va trebui dec`t s\ deschid u[a [i am sc\pat.“ Exist\ foarte mul]i guta din oasele lui, melancolia, durerea de cap [i durerea de burt\
sinuciga[i c\rora tocmai un asemenea g`nd le insufl\ for]e n-aveau dec`t s\ vad\ `ncotro o vor apuca.
neobi[nuite. Ne-a mai r\mas s\ explic\m acest fenomen particular care era
Pe de alt\ parte, to]i sinuciga[ii s`nt familiariza]i [i cu lupta lupul de step\ [i `ndeosebi rela]iile lui caracteristice cu mediul
`mpotriva ispitei de a se sinucide. Fiecare dintre ei [tie foarte bine, burghez, ar\t`nd c\ aceste aspecte derivau din legi fundamentale. S\
`ntr-unul din cotloanele sufletului s\u, c\ sinuciderea reprezint\ o lu\m, a[adar, drept punct de plecare, fiindc\ se afl\ la `ndem`n\,
cale de ie[ire, care `ns\ nu este dec`t o cale `ntru c`tva jalnic\ [i raporturile sale cu tot ceea ce este „burghez“!
nelegitim\ de sc\pare `n caz de pericol, c\ `n fond este mai frumos Lupul de step\ se situa, dup\ propria concep]ie, total `n afara
[i mai m\re] s\ fii `nfr`nt [i culcat la p\m`nt de via]a `ns\[i dec`t de lumii burgheze, deoarece nu [tia ce este via]a de familie sau ambi]ia
propria m`n\. Aceast\ [tiin]\, aceast\ con[tiin]\ `nc\rcat\ are social\. Privindu-se pe sine ca persoan\ particular\, se sim]ea c`nd
acela[i izvor ca [i con[tiin]a `nc\rcat\ a a[a-zi[ilor adep]i ai auto- un excentric, un eremit boln\vicios, c`nd un individ situat peste
satisfacerii, determin`ndu-i pe cei mai mul]i dintre „sinuciga[i“ s\ medie, dotat cu facult\]i geniale, dep\[ind ne`nsemnatele norme ale
duc\ o permanent\ lupt\ `mpotriva ispitei. Ei lupt\ la fel cum unei vie]i mediocre. ~l dispre]uia cu bun\ [tiin]\ pe burghez [i se
cleptomanul lupt\ `mpotriva viciului s\u. Lupul de step\ cuno[tea m`ndrea c\ nu este [i el la fel cu acesta. Totu[i, `n unele privin]e
[i el foarte bine lupta aceasta, c\ci o dusese cu cele mai diverse arme. tr\ia `ntru totul ca un burghez, avea bani la banc\, `[i ajuta c`te o
~n cele din urm\, pe la v`rsta de patruzeci [i [apte de ani, `i veni o rud\ s\rac\, se `mbr\ca nepreten]ios, dar corect [i discret, `ncerc`nd
idee fericit\, nu lipsit\ de umor, o idee care deseori `i umplea inima s\ tr\iasc\ `n bun\ regul\ cu poli]ia, cu oficiul fiscal [i cu alte ase-
de bucurie. Hot\r`se ca `n ziua celei de a cincizecea anivers\ri a zilei menea institu]ii ale puterii. De asemenea, un dor viguros, tainic, `l
lui de na[tere s\-[i permit\ s\ se sinucid\. Conform `n]elegerii cu el atr\gea `ntruna spre lumea m\rginit\ a burgheziei, spre casele
`nsu[i, `n ziua aceea urma s\ r\m`n\ la latitudinea lui dac\ va face lini[tite ale familiilor de treab\ cu gr\dinile lor curate, cu sc\rile
sau nu uz de ie[irea prev\zut\ pentru caz de pericol, dup\ cum va str`mte [i cu toat\ atmosfera lor modest\ de ordine [i cumsec\denie.
avea chef atunci. Acum n-avea dec`t s\ i se `nt`mple orice, s\ se ~i pl\cea s\ aib\ micile lui vicii [i extravagan]e, s\ se simt\ ca un
`mboln\veasc\, s\ r\m`n\ s\rac, s\ sufere [i s\ se am\rasc\ – toate om deosebit sau genial care tr\ia `n afara lumii burgheze, dar ca s\
acestea erau acum sorocite, mai puteau dura c`]iva ani, c`teva luni, ne exprim\m astfel, nu tr\ia [i nu locuia niciodat\ `n acele
c`teva zile, al c\ror num\r se mic[ora zi de zi! {i `ntr-adev\r, provincii ale vie]ii unde nu mai existau obiceiuri burgheze. Nu se
50 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 51
sim]ea la el acas\ nici `n atmosfera oamenilor puternici, de excep]ie, cu putreziciunea. Burghezul `ncearc\ s\ tr\iasc\ undeva `ntre cele
nici `n r`ndul r\uf\c\torilor sau dezmo[teni]ilor soartei, ci r\m`nea dou\ c\i, `ntr-o zon\ potolit\, de mijloc. El nu se va abandona
s\ locuiasc\ `n provincia burghezilor, cu normele [i atmosfera niciodat\, nu se va d\rui nici be]iei sim]urilor, nici ascezei, nu va
c\rora se afla `n contact permanent, chiar dac\ acesta lua forma fi niciodat\ martir, niciodat\ dispus s\ se nimiceasc\ – dimpotriv\,
opozi]iei [i revoltei. ~n afar\ de aceasta, fusese educat `n spiritul idealul s\u nu este sacrificarea, ci conservarea eului, str\dania sa nu
micii burghezii, de la care mai p\stra o mul]ime de no]iuni [i de urm\re[te s\ ating\ nici evlavia, nici contrariul ei, d\ruirea f\r\ re-
[abloane. Din punct de vedere teoretic n-avea absolut nimic `mpo- zerve `i este insuportabil\, el vrea s\ se pun\ `n slujba lui
triva t`rfelor, dar personal n-ar fi fost `n stare s\ ia `n serios o t`rf\ Dumnezeu, fire[te, dar totodat\ s\ celebreze be]ia sim]urilor, vrea
[i n-ar fi considerat-o niciodat\ ca pe o egal\ cu sine. Putea s\ s\ fie virtuos, de ce nu, dar totodat\ dore[te s\ se simt\ bine [i
`ndr\geasc\, `ntocmai ca pe propriul frate, un delincvent politic, un confortabil pe p\m`nt. Pe scurt, `ncearc\ s\ se plaseze `ntre extreme,
revolu]ionar sau un escroc intelectual, oameni pe care statul [i `n zona prielnic\, lipsit\ de furtuni puternice, a modera]iei, lucru
societatea `i dispre]uiau, `ns\ n-ar fi [tiut ce altceva s\ fac\ pentru pe care [i reu[e[te s\-l fac\, jertfind `ns\ pentru aceasta intensitatea
un ho], un sp\rg\tor sau un criminal feroce dec`t s\-i comp\ti- de tr\ire [i sim]ire oferite de o via]\ ce tinde spre absolut [i extreme.
measc\ `ntr-un mod destul de burghez. Nu se poate tr\i intens dec`t `n detrimentul propriului eu. Dar
~n felul acesta el recuno[tea [i `ncuviin]a mereu, printr-o burghezul nu pre]uie[te nimic mai mult dec`t acest eu al s\u (un eu,
latur\ a firii [i faptelor sale, tot ceea ce comb\tea [i nega prin de altfel, slab dezvoltat, rudimentar). A[adar, cu pre]ul intensit\]ii,
cealalt\. Crescut `n c\minul unei familii burgheze culte, `n tipa- el `[i asigur\ conservarea [i securitatea, alege lini[tea sufleteasc\
rul unor forme [i moravuri solide, continua s\ fie legat printr-o `n locul devo]iunii fa]\ de Dumnezeu, tihna `n locul pl\cerii,
bun\ parte a sufletului s\u de r`nduielile acestei lumi, chiar [i comoditatea `n locul libert\]ii, temperatura pl\cut\ `n locul
dup\ ce se individualizase demult, dep\[ind limita posibil\ a obi- jarului ucig\tor. De aceea, burghezul este, `n esen]\, o creatur\ cu
ceiurilor burgheze, eliber`ndu-se de con]inutul idealurilor [i con- un slab impuls vital, fricoas\, care se teme de orice sacrificiu
vingerilor burgheze. personal [i este u[or de guvernat. Din aceast\ cauz\ a substituit pu-
„Spiritul burghez“, `n]eles ca o stare permanent\ a condi]iei terea cu majoritatea, for]a cu legea, responsabilitatea cu procedeul
umane, nu `nseamn\ nimic altceva dec`t o `ncercare de a atinge supunerii la vot.
echilibrul, n\zuin]a spre o medie echilibrat\ `ntre numeroasele Este limpede c\ o asemenea fiin]\ slab\ [i fricoas\ nu poate
extreme [i polarit\]i contrastante ale comportamentului uman. supravie]ui, chiar dac\ ar exista `ntr-un num\r oric`t de mare, [i c\
Dac\ lu\m ca exemplu una dintre aceste bipolarit\]i contrastante, datorit\ caracteristicilor sale nu ar putea avea pe lumea asta alt
s\ spunem pe aceea a sfin]eniei [i a desfr`n\rii, pilda noastr\ va fi rol dec`t acela al unei turme de mioare r\t\cite printre lupii ce
`n]eleas\ de `ndat\. Omul are posibilitatea s\ se dedice pe deplin hoin\resc `n libertate. Cu toate acestea vedem c\, de[i `n perioadele
domeniului spiritual, `ncerc\rii de a se apropia de dumnezeire, guvernate de firi foarte puternice, burghezul este pus de `ndat\ la
idealului evlaviei. {i invers, are, de asemenea, posibilitatea de a se zid, totu[i el nu piere niciodat\, ba chiar pare din c`nd `n c`nd s\
dedica vie]ii instinctuale, chem\rii, sim]urilor sale, `ndrept`ndu-[i st\p`neasc\ lumea. Cum de este posibil a[a ceva? Nici m\rimea
toat\ str\dania spre satisfacerea unor pl\ceri de moment. Prima cale turmei sale, nici virtutea, nici faimosul lui common sense, nici
duce spre evlavie, spre martiriul spiritual, spre unirea cu Dumnezeu. modul de organizare nu ar avea suficient\ putere ca s\-l salveze de
Cealalt\ duce spre desfr`nare, spre martiriul instinctual, spre unirea la pieire. Nici un medicament din lume nu poate salva via]a acelui
52 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 53
om a c\rui vitalitate a sl\bit at`t de mult. {i cu toate acestea bur- arti[tilor apar]in aceluia[i tip. Numai aceia dintre ei care s`nt mai
ghezia tr\ie[te, puternic\ [i `nfloritoare. – De ce? puternici se `nal]\ dincolo de atmosfera p\m`ntului burghez,
R\spunsul este urm\torul: datorit\ lupilor de step\. ~ntr-ade- ajung`nd `n cosmos, `n vreme ce to]i ceilal]i se resemneaz\ ori
v\r, for]a vital\ a burgheziei nu se bazeaz\ nicidecum pe atributele accept\ compromisurile, dispre]uind burghezia, c\reia totu[i `i
membrilor ei obi[nui]i, ci pe cele ale deosebit de numero[ilor apar]in, vitaliz`nd-o [i pream\rind-o, fiind nevoi]i, `n cele din
nonconformi[ti pe care ea e capabil\ s\-i tolereze, datorit\ confuziei urm\, s\ o sus]in\ pentru a supravie]ui ei `n[i[i. Aceste nenum\rate
[i elasticit\]ii idealurilor sale. ~n s`nul burgheziei tr\ie[te `n per- existen]e nu reu[esc s\ ating\ tragicul, av`nd parte, `n schimb, de un
manen]\ o mare mul]ime de firi puternice [i s\lbatice. Harry, remarcabil ghinion [i de o zodie proast\, `n al c\rei iad fierb
lupul nostru de step\, este un exemplu caracteristic. El, cel care [i-a talentele lor, p`n\ ce devin roditoare. Pu]ini dintre ei reu[esc s\ se
dezvoltat `ntr-at`t individualitatea `nc`t a `ntrecut cu mult dimen- elibereze [i s\ g\seasc\ drumul spre absolut, disp\r`nd `ntr-un mod
siunea accesibil\ a unui burghez, el, cel care cunoa[te `n egal\ demn de toat\ admira]ia; acestea s`nt personajele tragice, iar
m\sur\ [i pl\cerea medita]iei, [i bucuriile tulburi ale urii, [i ale urii num\rul lor este redus. Ceilal]i, `n schimb, cei care r\m`n lega]i [i
de sine, el, cel care detest\ legea, virtutea [i acel common sense, ale c\ror talente se bucur\ deseori de succes `n r`ndurile burgheziei,
tocmai el este cu toate acestea, f\r\ voia lui, prizonierul obiceiurilor ei au acces la un al treilea imperiu, la o lume imaginar\, dar
burgheze, de care nu se poate debarasa. {i `n felul acesta vie]uiesc de suveran\: aceea a umorului. Nelini[ti]ii lupi de step\, f\pturile
jur-`mprejurul masei propriu-zise a adev\ratei burghezii p\turi acestea care sufer\ `ngrozitor, ne`ntrerupt, [i c\rora le lipse[te vlaga
largi de oameni, mii [i mii de vie]i [i de min]i luminate care, luate necesar\ tragicului [i p\trunderii `n spa]iul astral simt chemarea
fiecare `n parte, au dep\[it limitele burgheze [i ar avea voca]ia unei spre absolut, dar nu s`nt capabili s\ tr\iasc\ `n concordan]\ cu ea:
existen]e `n absolut, dar fiind legate prin sentimente infantile de `n momentul c`nd, datorit\ suferin]ei, spiritul li s-a `nt\rit [i a
obiceiurile burgheze [i molipsindu-se `n mare parte de sc\derea devenit mai suplu, ei `[i g\sesc salvarea prin umor. ~ntr-un fel
vitalit\]ii, continu\, `ntr-un fel, s\ r\m`n\ legate de burghezie, s\ i anume, umorul p\streaz\ `n el ceva burghez, cu toate c\ burghe-
se supun\, s\-i r\m`n\ `ndatorate [i s\ o slujeasc\. ~ntruc`t bur- zul autentic nu este capabil s\-l priceap\. ~n sfera lui imaginar\ se
ghezia a r\st\lm\cit `n felul ei principiul celor mai mari: Cine nu realizeaz\ idealul `nc`lcit, incongruent al oric\rui lup de step\:
este `mpotriva mea este cu mine! acolo i se ofer\ posibilitatea nu numai de a `ncuviin]a simultan [i
Dac\ analiz\m sufletul lupului de step\ `n sensul acesta, afl\m evlavia [i desfr`ul, de a `mp\ca cei doi poli apropiindu-i unul de
c\ avem de-a face cu un om pe care `nsu[i gradul `nalt de indi- cel\lalt, ci de a-l cuprinde [i pe burghez `n acest act al accept\rii. Un
vidualizare atins l-a `mpedicat s\ devin\ un burghez, c\ci orice om obsedat de Dumnezeu este, desigur, `n stare s\ accepte [i un
exagerare a individualiz\rii se `ntoarce `mpotriva eului, ame- criminal, [i invers, dar nici unul, nici cel\lalt, ca de altfel niciunul
nin]`nd s\-l distrug\ din nou. Observ\m c\ el simte `ntr-`nsul dintre tr\itorii `n absolut nu este `n stare s\ accepte linia aceea neutr\
imbolduri puternice at`t c\tre evlavie c`t [i spre desfr`u, `ns\ fie [i insipid\ de mijloc, care este comportamentul burghez. Numai
dintr-o sl\biciune oarecare, fie din iner]ie, el nu a putut s\-[i ia umorul, inven]ia aceasta minunat\ a celor care se v\d `mpiedica]i
av`nt, pentru a ajunge `n libertatea [i s\lb\ticia spa]iului cosmic, s\-[i realizeze `nalta lor chemare, a acestor fiin]e aproape tragice, a
continu`nd s\ graviteze `n jurul constela]iei materne a burgheziei. fiin]elor nefericite, extraordinar de talentate, numai umorul (poate
Aceasta era pozi]ia lui `n spa]iul lumii, acestea `i erau inde- cea mai specific\ [i mai genial\ realizare a omenirii) s\v`r[e[te
penden]ele. Cei mai mul]i dintre intelectuali, cea mai mare parte a imposibilul, str\b\t`nd [i unind toate fa]etele umanit\]ii cu razele
54 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 55
reflectate de prisma sa. S\ tr\ie[ti `n lume, ca [i cum aceasta nu ar sufletul devastat. ~naintea lui se deschid mii de asemenea posibi-
fi lume, s\ respec]i legea [i totu[i s\ fii mai presus de ea, s\ pozezi „ca lit\]i, destinul s\u le atrage irezistibil, to]i ace[ti marginali ai lumii
[i cum n-ai poseda nimic“, s\ renun]i ca [i cum n-ar fi vorba de burgheze tr\iesc `n atmosfera posibilit\]ilor magice. O nimica toat\
renun]are – toate aceste precepte `ndr\gite [i ades citate ale unei poate declan[a tr\snetul.
`nalte `n]elepciuni a vie]ii nu poate s\ le realizeze dec`t umorul. Lupul de step\ cunoa[te [i el bine aceste lucruri, chiar dac\ nu
Iar dac\ lupul de step\, c\ruia nu-i lipsesc nici talentul, nici va putea s\ vad\ niciodat\ aceast\ schi]\ a biografiei sale interioare.
premisele pentru acest lucru, ar reu[i s\ fiarb\ p`n\ la cap\t, `n El intuie[te care `i este locul `n edificiul universal, intuie[te [i `i
talme[-balme[ul lasciv al iadului s\u, b\utura aceasta fermecat\ cunoa[te pe nemuritori, intuie[te [i se teme de posibilitatea unei
[i apoi s-o elimine, atunci ar fi salvat. ~nc\ e departe de asta. Posi- `nt`lniri cu el `nsu[i, [tie c\ exist\ oglinda aceea `n care trebuie
bilitatea `ns\, speran]a exist\. Cine `l iube[te, cine `i `mp\rt\- negre[it s\ priveasc\, `n care se teme de moarte s\ priveasc\.
[e[te zbuciumul nu poate dec`t s\-i doreasc\ s\ se salveze astfel.
Chiar dac\ proced`nd a[a ar r\m`ne pentru totdeauna prizonierul ~n `ncheierea studiului nostru trebuie s\ mai destr\m\m o
obiceiurilor burgheze, suferin]ele sale ar deveni `n schimb mai ultim\ fic]iune, o mistificare teoretic\. Orice „explica]ie“, orice
suportabile, mai fructuoase. Rela]iile lui de dragoste sau de ur\ psihologie, orice `ncercare de a `n]elege ceva necesit\ mijloace auxi-
fa]\ de lumea burghez\ s-ar purifica de sentimentalism, iar de- liare, teorii, mitologii, minciuni; iar un autor care se respect\ ar
penden]a sa fa]\ de lumea aceasta ar `nceta s\-l mai chinuie `n per- trebui s\ nu ezite s\ destrame, pe c`t posibil, astfel de minciuni `n
manen]\, ca o ru[ine. `ncheierea expunerii sale. Spun`nd „sus“ sau „jos“, avem deja de a
Pentru a ajunge la toate acestea sau poate pentru a `ndr\zni, `n face cu o afirma]ie care necesit\ s\ fie explicat\, c\ci at`t sus c`t [i jos
cele din urm\, s\ fac\ totu[i saltul `n cosmos, lupul de step\ ar trebui nu exist\ dec`t `n g`ndirea noastr\ [i ]in de domeniul abstractului.
pus odat\ fa]\ `n fa]\ cu el `nsu[i, ar trebui s\ priveasc\ ad`nc `n Lumea `n sine nu cunoaa[te nici sus, nici jos.
haosul propriului suflet, devenind pe deplin con[tient de el `nsu[i. A[a `nc`t, pentru a ne exprima c`t mai concis, „lupul de step\“
Existen]a lui precar\ i s-ar dezv\lui atunci irevocabil, iar el nu ar este la r`ndu-i o fic]iune. Sentimentul lui Harry c\ este un om-lup,
mai avea posibilitatea s\ se tot refugieze din iadul instinctelor sale p\rerea lui c\ se compune din dou\ fiin]e care se du[m\nesc una
`n consol\ri sentimentalo-filozofice [i de aici iar\[i `n be]ia oarb\ a pe alta, opun`ndu-se una celeilalte, nu s`nt dec`t o mitologie sim-
destinului s\u de lup. Omul [i lupul s-ar vedea nevoi]i s\ se plificatoare. Harry nu este nicidecum un om-lup [i dac\ i-am
cunoasc\ unul pe cel\lalt, f\r\ folosul m\[tilor sentimentale, [i s\ preluat minciuna inventat\ [i crezut\ de el `nsu[i, aparent f\r\ s\ o
priveasc\ necru]\tor unul `n ochii celuilalt. {i atunci, ori s-ar examin\m mai `ndeaproape, [i dac\ am c\utat s\-l privim [i s\-l
produce o explozie care i-ar desp\r]i o dat\ pentru totdeauna, astfel interpret\m efectiv ca pe o dubl\ fiin]\, ca pe un lup de step\, n-am
`nc`t n-ar mai exista nici un lup de step\, ori ar `ncheia o c\s\torie f\cut-o dec`t `n speran]a c\ vom fi `n]ele[i mai lesne, servindu-ne de
de convenien]\ sub auspiciile luminii r\s\rinde a umorului. o mistificare pe care acum vom `ncerca s\ o rectific\m.
S-ar putea ca Harry s\ fie pus `ntr-o bun\ zi `n fa]a acestei ultime Scindarea `n lup [i om, `n instinct [i spirit, prin care Harry
alternative. S-ar putea ca, `ntr-o bun\ zi, s\ `nve]e s\ se recunoasc\ caut\ s\ ne fac\ s\-i `n]elegem mai lesne soarta, este o simplificare
pe el `nsu[i, fie c\z`ndu-i `n m`n\ una dintre oglinjoarele noastre, cras\, ea bruscheaz\ realitatea pentru a oferi o explica]ie plauzibil\,
fie `nt`lnindu-se cu nemuritorii, fie g\sind, poate, `ntr-unul din dar eronat\, a contradic]iilor pe care omul acesta le descoper\ `n el
teatrele noastre magice ceea ce `i trebuie pentru ca s\-[i elibereze `nsu[i [i care i se par a fi sursa numeroaselor sale suferin]e. Harry
56 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 57
descoper\ `n el `nsu[i un „om“, adic\ un univers de g`nduri, senti- descoperind [i `n propriul s\u interior toate imboldurile, apti-
mente [i cultur\, sub forma unei naturi domesticite [i sublimate, [i, tudinile [i posibilit\]ile criminalului, apoi `n urm\toarea clip\
pe l`ng\ aceasta, mai descoper\ `n sine un „lup“, adic\ universul redevine un `ntreg, redevine judec\torul, se strecoar\ `napoi `n
`ntunecos al instinctelor, s\lb\ticiei [i ferocit\]ii `n stare nesubli- coaja eului s\u imaginar [i `[i face datoria, condamn`ndu-l pe
mat\, brut\. ~n ciuda unei aparent at`t de clare scind\ri a fiin]ei uciga[ la moarte. Iar c`nd unii oameni deosebit de dota]i [i cu o
sale `n dou\ sfere ostile, i-a fost dat s\ observe c`teodat\ c\ lupul [i structur\ deosebit de delicat\ simt `ncol]indu-le b\nuiala c\ sufletul
omul se `mp\cau unul cu cel\lalt pentru scurt\ vreme, fiind ferici]i lor nu e f\cut dintr-o singur\ bucat\, c`nd, la fel ca to]i oamenii de
pre] de c`teva clipe. Dac\ Harry ar `ncerca s\ stabileasc\ `n ce geniu, `[i `nfr`ng ideea fix\ a personalit\]ii unitare, sim]ind c\ s`nt
m\sur\ contribuise omul [i `n ce m\sur\, lupul la conturarea compu[i din mai multe p\r]i, ca un m\nunchi de mai multe euri,
fiec\rui moment al vie]ii sale, a fiec\rei fapte, a fiec\rui sentiment atunci nu este nevoie dec`t s\ exprime acest lucru, pentru ca
al s\u, ar ajunge de `ndat\ la ananghie, iar toat\ teoria lui fru- majoritatea s\-i `nchid\ `n ospicii, s\ cheme `n ajutor [tiin]a, s\
moas\ despre lupul acela s-ar destr\ma. Pentru c\ nici un singur constate c\ s`nt schizofrenici [i s\ scuteasc\ omenirea de a mai auzi
om, nici un negru primitiv, nici un imbecil nu este de o simplitate din gura acestor neferici]i glasul adev\rului. Ei, dar ce s\ tot
at`t de convenabil\, `nc`t s\-i putem explica fiin]a ca pe o sum\ a vorbim `n zadar, de ce s\ spunem pe nume unor lucruri pe care, se
numai dou\ sau trei elemente principale, cu at`t mai mult [tie de la sine, le cunoa[te orice om care g`nde[te, lucruri care, de
`ncercarea de a explica un om at`t de complicat ca Harry printr-o obicei, nu s`nt exprimate cu glas tare? – A[adar, `n momentul `n
naiv\ `mp\r]ire a lui `n lup [i om este o copil\rie f\r\ margini. care un om face primul pas, dilat`nd acea unitate imaginar\ a eului
Harry nu se compune din dou\, ci din sute, din mii de fiin]e. Via]a s\u p`n\ la dualitate, omul acesta devine aproape un geniu sau cel
lui (la fel ca via]a oric\rui alt om) nu penduleaz\ doar `ntre doi pu]in este o excep]ie rar\ [i interesant\. ~n realitate `ns\, nici un eu,
poli, cum ar fi instinctul [i spiritul sau evlavia [i desfr`ul, ci `ntre nici chiar cel mai naiv, nu este unitar, ci este un univers de o
mii, `ntre nenum\rate perechi de poli. diversitate extraordinar\, o mic\ bolt\ cereasc\ pres\rat\ cu stele,
Nu trebuie s\ ne mire faptul c\ un om at`t de instruit [i de un haos de forme, de trepte [i st\ri, de apuc\turi mo[tenite [i de
inteligent ca Harry este `n stare s\ se considere un „lup de step\“ [i posibilit\]i. Fiecare individ `nclin\ s\ considere c\ haosul acesta este
nici `nchipuirea lui c\ ar putea s\ cuprind\ edificiul bogat [i o unitate, vorbind despre propriul eu ca despre un fenomen simplu,
complicat al vie]ii sale `ntr-o formul\ at`t de simplist\, at`t de bine `nchegat [i conturat cu claritate, ceea ce este o iluzie necesar\ pe
brutal\, at`t de primitiv\. Capacitatea omului de a g`ndi nu este care o nutre[te `n mod curent fiecare om (chiar [i cel aflat sus de tot),
foarte mare, a[a `nc`t p`n\ [i omul cel mai spiritualizat [i mai cult o necesitate la fel de vital\ ca respira]ia [i hrana.
vede lumea [i pe el `nsu[i, `n permanen]\, prin lentilele unor Iluzia aceasta se bazeaz\ pe o simpl\ raportare. Trupe[te, omul
formule foarte naive, simplificatoare [i mincinoase – dar mai ales este unitar, dar suflete[te niciodat\. ~n literatur\, chiar [i `n cea mai
pe el `nsu[i se vede `n felul acesta! C\ci to]i oamenii simt nevoia, rafinat\, se opereaz\ `n permanen]\, conform tradi]iei, cu personaje
dup\ c`t se pare `nn\scut\ [i deplin imperativ\, de a-[i imagina eul aparent `ntregi, aparent unitare. Din toat\ literatura de p`n\ la noi
lor ca pe un `ntreg. Chiar dac\ ideea aceasta fix\ le este adesea speciali[tii, cunosc\torii, apreciaz\ mai cu seam\ drama, [i pe bun\
puternic zdruncinat\, ea se reface ne`ncetat. St`nd fa]\ `n fa]\ cu dreptate, c\ci ea ofer\ (sau ar putea s\ ofere) cea mai mare posibili-
un criminal [i privindu-l `n ochi, judec\torul aude timp de o clip\ tate de a reflecta eul `n toat\ complexitatea lui – dac\ aparen]a
cum criminalul gr\ie[te cu propria lui voce (a judec\torului), grosolan\ n-ar contrazice cu brutalitate acest adev\r, impun`nd
58 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 59
iluzia c\ fiecare personaj al dramei e o unitate, deoarece este g\zduit multe fire. ~n Asia antic\ lucrul acesta era cunoscut [i [tiut cu
de un trup care, incontestabil, este unic, unitar [i definitiv conturat. exactitate, iar `n yoga budhist\ a fost inventat\ o tehnic\ precis\, al
{i estetica naiv\ acord\ aprecieri superlative a[a-numitei drame de c\rei scop era dezv\luirea ideii fixe despre personalitate. Jocul
caractere, `n cadrul c\reia fiecare figur\ apare `n mod evident [i omenirii este complex [i plin de umor: ideea obsesiv\ pe care India
aparte ca o unitate. Unii `[i dau seama, mai `nt`i pe departe, apoi s-a ostenit timp de o mie de ani s-o destrame este identic\ cu aceea
din ce `n ce mai limpede, c\ au de-a face, probabil, cu estetica ieftin\ pe care Occidentul s-a str\duit la fel de mult s\ o acrediteze [i s\ o
a suprafe]elor [i c\ este gre[it s\ aplic\m marilor no[tri dramaturgi consolideze.
conceptele despre frumos ale Antichit\]ii, care, pornind mereu de la Privindu-l pe lupul de step\ dintr-o asemenea perspectiv\, `n-
trupul palpabil, a inventat `ntr-un mod foarte original fic]iunea ]elegem de ce sufer\ el at`t de pe urma ridicolei sale dualit\]i.
despre eu, despre personaj. Splendide concepte, dar care nou\ nu ne ~ntocmai ca Faust, crede [i el c\ dou\ suflete `nseamn\ mult prea
s`nt `nn\scute, ci ne-au fost b\gate `n cap, cu mult\ osteneal\. ~n mult pentru un singur piept [i c\, din aceast\ cauz\, pieptul ar
scrierile literare din vechea Indie, asemenea no]iuni erau complet trebui s\ i se sparg\. C`nd, de fapt, ele reprezint\ mult prea pu]in,
necunoscute, eroii eposurilor indiene nu s`nt pur [i simplu per- a[a c\ Harry `[i nedrept\]e[te s\rmanul suflet `n mod `nfior\tor
sonaje, ci m\nunchiuri de mai multe personaje, [iruri `ntregi de atunci c`nd caut\ s\-l `n]eleag\ cu ajutorul unei imagini at`t de
`ncarn\ri. {i `n lumea noastr\ modern\ exist\ scrieri literare `n primitive. Cu toate c\ este un om deosebit de cult, Harry procedeaz\
care autorul `ncearc\ s\ reprezinte, `ntr-un mod de care nu este la fel ca s\lbaticul care nu [tie s\ numere dec`t p`n\ la doi. Unei
`ntotdeauna pe deplin con[tient, complexitatea sufleteasc\ ascuns\ p\r]i din el `i d\ numele de om, celeilalte, pe cel de lup, crez`nd c\
`nd\r\tul v\lului acestui joc al personajelor [i caracterelor. Cine `n felul acesta a ajuns la cap\t, s-a epuizat. ~n „om“ `ngr\m\de[te
vrea s\-[i dea seama de asta trebuie s\ ia hot\r`rea de a renun]a `n toate lucrurile descoperite `n el `nsu[i care ]in de domeniul spiri-
sf`r[it s\ vad\ `n figurile unei scrieri literare fiin]e individuale, ci tului, tot ce este sublimat sau cultivat, iar `n lup tot ce este in-
numai p\r]i, laturi sau aspecte diferite ale unei unit\]i superioare stinctual, s\lbatic [i haotic. ~n via]\ `ns\ lucrurile nu se petrec a[a
(aceasta put`nd fi, s\ spunem, chiar [i sufletul poetului). Cine `l vede de simplu ca `n g`ndurile noastre, a[a de grosolan ca `n s\rmana
pe Faust, de pild\, `n acest fel, constat\ c\ Faust, Mefisto, Wagner [i noastr\ limb\, de idio]i, iar Harry se minte `ndoit pe el `nsu[i, apli-
to]i ceilal]i formeaz\ un tot unitar, un suprapersonaj, [i abia `n c`nd aceast\ metod\ primitiv\ a lupului. Ne temem c\ Harry
cadrul acestei unit\]i superioare poate fi `ntrev\zut\ `ntru c`tva consider\ provincii `ntregi ale sufletului s\u ca f\c`nd parte deja
adev\rata esen]\ a sufletului, nicidecum `n fiecare figur\ `n parte. din „om“, cu toate c\ ele nu ]in nici pe departe de om, [i socote[te
C`nd Faust roste[te sentin]a celebr\ `n r`ndul profesorilor din toate c\ alte p\r]i ale fiin]ei sale ]in de lup, cu toate c\ ele au dep\[it
[colile [i admirat\ cu `nfiorare de filistini: „~n pieptu-mi am, ah, demult stadiul acesta.
dou\ suflete!“ el uit\ de Mefisto [i de o sum\ `ntreag\ de alte suflete La fel ca to]i oamenii, Harry crede [i el c\ [tie foarte bine ce
care, de asemenea, s\l\[luiesc `n pieptul s\u. Lupul nostru de step\ `nseamn\ un om, `ns\ de fapt, n-o [tie deloc, cu toate c\, deseori, `n
crede [i el c\ poart\ `n pieptul lui dou\ suflete (lup [i om), sim]ind vise [i `n alte st\ri greu controlabile ale con[tiin]ei sale, o intuie[te.
c\, `n felul acesta, pieptul i s-a `ngustat `ngrijor\tor de mult. Pieptul, I-ar prinde bine s\ nu-[i uite intui]iile, i-ar prinde bine s\ [i le
trupul este `ntotdeauna unul singur, dar sufletele care s\l\[luiesc `nsu[easc\! Doar omul nu este o structur\ `mpietrit\ [i durabil\ (a[a
`ntr-`nsul nu s`nt nici dou\, nici cinci, ci nenum\rate; omul este ca cum ar\ta idealul Antichit\]ii, cu toate c\ `n]elep]ii acelor timpuri
o ceap\ compus\ din sute de `nveli[uri, ca o ]es\tur\ compus\ din aveau alte intui]ii), ci mai degrab\ o `ncercare [i o trecere, nu este
60 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 61
nimic altceva dec`t o punte `ngust\, periculoas\, `ntins\ `ntre s\ mearg\ pe calea `ngust\ ce duce la nemurire, unica. C\ci el simte
natur\ [i spirit. Chemarea lui cea mai profund\ `l `mpinge spre [i nu se `n[eal\: calea aceasta merge spre suferin]e [i mai mari, spre
spirit, spre Dumnezeu – dorul lui cel mai fierbinte `l trage `nd\r\t proscriere, spre ultima renun]are, poate spre e[afod, – [i chiar dac\
spre natur\, spre mum\: via]a lui penduleaz\, `nfrico[at\ [i tre- `l atrage nemurirea de la cap\tul acestui drum, el nu este dispus
mur`nd\, `ntre aceste dou\ for]e. Ceea ce fiecare om `n]elege prin c`tu[i de pu]in s\ suporte asemenea suferin]e sau s\ moar\ at`tea
no]iunea de „om“ este `ntotdeauna doar o efemer\ conven]ie bur- mor]i. ~n ciuda faptului c\ este mult mai con[tient de ]elul uma-
ghez\. Aceast\ conven]ie respinge [i interzice anumite instincte, pe niz\rii dec`t semenii s\i burghezi, el `nchide ochii [i nu mai vrea s\
cele mai crude, o doz\ bun\ de con[tiin]\, de bun\cuviin]\ [i de [tie c\ tocmai cramponarea dezn\d\jduit\ de eul s\u, refuzul dezn\-
debestializare e necesar\, iar un strop de spirit este nu numai d\jduit de a muri reprezint\ calea cea mai sigur\ spre moartea
admisibil, ci chiar absolut indispensabil. „Omul“, a[a cum ni-l pre- etern\ [i c\, `n schimb, puterea de a muri, dezbr\carea de `nveli[uri,
zint\ aceast\ conven]ie, este, ca orice alt ideal burghez, un com- ata[amentul ve[nic al eului fa]\ de transformare duc la nemurire.
promis, o `ncercare timid\ [i iste]-naiv\ de a contracara at`t Diviniz`ndu-i pe nemuritorii s\i prefera]i, pe Mozart de exemplu, el
preten]iile vehemente ale r\ut\cioasei mume Natura, c`t [i pe cele nu-i prive[te la urma urmelor niciodat\ altfel dec`t cu ochii
ale plictisitorului bunic Spirit, `ncercarea de a duce un trai c\ldu] burghezului, av`nd astfel tendin]a s\ explice des\v`r[irea lui Mozart
undeva la mijloc, `ntre ele. Din aceast\ cauz\, burghezul accept\ [i `ntocmai ca un profesor de [coal\, adic\ din perspectiva marelui s\u
tolereaz\ ceea ce el nume[te „personalitate“, dar `n acela[i timp talent de specialist [i nu din aceea a imensei sale d\ruiri, a accept\rii
arunc\ personalitatea `n bra]ele acelui monstru antropofag care este suferin]ei, a indiferen]ei sale fa]\ de idealurile burghezilor [i a
„statul“ [i folose[te am`ndou\ no]iunile `n mod constant drept atu `ndur\rii extremei `nsingur\ri, ce rarefiaz\ atmosfera burghez\ din
al uneia `mpotriva celeilalte. A[a se explic\ de ce burghezul `l arde jurul celui aflat `n suferin]\, a celui care se umanizeaz\, transfor-
ast\zi ca pe un eretic [i `l sp`nzur\ ca pe un criminal pe cel c\ruia m`nd-o `ntr-un eter cosmic glacial, `n `nsingurarea aceea din
poim`ine `i va `n\l]a un monument. Gr\dina Ghetsemani.
Lupul de step\ are [i el intui]ia c\ „omul“ nu este o creatur\ Dar oricum, lupul nostru de step\ a descoperit `n el `nsu[i cel
definitivat\, ci o cerin]\ a spiritului, o posibilitate `ndep\rtat\, pe pu]in dualitatea faustic\, [i-a dat seama c\ unitatea trupului s\u nu
c`t de r`vnit\, pe at`t de temut\, [i c\ drumul `ntr-acolo nu poate fi implic\ unitatea sufletului, ci c\, `n cel mai bun caz, face abia
parcurs niciodat\ mai mult dec`t doar pe o mic\ por]iune, `n primii pa[i pe drumul lungului s\u pelerinaj spre idealul unei
chinuri [i extazuri `ngrozitoare, [i anume tocmai de c\tre acei asemenea armonii. El `[i dore[te fie s\ `nving\ lupul dintr-`nsul [i
indivizi rari pentru care ast\zi se preg\te[te e[afodul, iar m`ine, s\ devin\ un om `ntreg, fie s\ renun]e la om [i s\ duc\ m\car ca lup
monumentul. Ceea ce, spre deosebire de „lupul“ din sine, el nume[te o via]\ unitar\, nesf`[iat\. Se poate presupune c\ nu a observat
„om“, este `n mare m\sur\ tocmai acel „om“ mediocru al con- niciodat\ cu aten]ie comportamentul unui lup adev\rat – c\ci ar fi
ven]iei burgheze. Calea spre adev\ratul om, calea spre nemuritori v\zut probabil c\ nici sufletul animalelor nu formeaz\ un tot
poate fi intuit\ de Harry, chiar destul de bine, el p\[e[te pe ea, unitar, c\ [i `nd\r\tul frumoaselor forme precise ale trupului lor
parcurg`nd ici [i colo, cu ezitare, o distan]\ infim\, pl\tind pentru s\l\[luie[te o mare varietate de n\zuin]e [i st\ri, c\ [i lupul `[i are
asta cu suferin]e grele, cu o `nsingurare dureroas\. Dar `n ad`ncul abisurile sale, c\ [i lupul sufer\. Nu, prin acel „~napoi la natur\!“
sufletului s\u el nu cuteaz\ s\ accepte [i s\ `mplineasc\ cerin]a cea omul nu face dec`t s\ r\t\ceasc\ ne`ntrerupt pe un drum al
mai `nalt\, umanizarea veritabil\ spre care n\zuie[te spiritul, nici supliciului [i al dezn\dejdii. Harry nu va putea deveni niciodat\
62 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 63
din nou un lup `ntreg, [i chiar dac\ s-ar `nt`mpla a[a ceva, ar vedea Nu este vorba aici de omul pe care `l iau `n considerare [coala,
atunci c\ nici lupul nu este o fiin]\ simpl\, neconturat\ `nc\, ci o economia na]ional\, statistica, nu de omul f\r\ chip din furnicarul
individualitate foarte divers\ [i complicat\. Lupul are [i el dou\ sau ce umple str\zile, despre care se poate spune c\ valoreaz\ la fel de
mai mult de dou\ suflete `n pieptul s\u de lup, iar cine `[i dore[te cu mult ca nisipul de pe ]\rmul m\rii sau ca stropii n\scu]i de valurile
ardoare s\ fie lup se face vinovat de aceea[i sl\biciune a memoriei, ce se sparg de st`nci: c`teva milioane mai mult sau mai pu]in nu
ca [i b\rbatul care c`nta: „O, ce fericire s\ fii din nou copil!“ B\r- conteaz\, nu s`nt dec`t material [i nimic altceva. Nu, este vorba aici
batul acesta simpatic, dar sentimental, care c`nt\ c`ntecul despre de un om `n sensul `nalt al cuv`ntului, de ]elul lungului drum al
fericirea copilului, `[i dore[te [i el s\ se `ntoarc\ la natur\, la nevi- devenirii umane, de omul regesc, de nemuritori. Geniul nu este
nov\]ie, la `nceputul de drum, uit`nd `ns\ cu des\v`r[ire c\ nici chiar at`t de rar cum ne vine nou\ s\ credem [i, pe de alt\ parte, nu
copiii nu s`nt c`tu[i de pu]in ferici]i, c\ [i ei s`nt capabili de multe este, fire[te, nici at`t de frecvent cum s-ar putea crede din istoriile
conflicte, de multe dualit\]i, de toate suferin]ele. literare [i universale, [i mai ales din ziare. Lupul de step\ Harry ar
Nu exist\ nici o cale `napoi, nici spre lup, nici spre copil. La avea, ni se pare nou\, suficient geniu, `nc`t s\ cuteze a face mai
degrab\ pasul curajos al umaniz\rii, `n loc s\ se justifice [i s\ se
`nceputul tuturor lucrurilor nu a fost nici nevinov\]ia, nici naivi-
v\ic\reasc\ ori de c`te ori `nt`mpin\ o dificultate, d`nd vina pe
tatea; toate creaturile, chiar [i cea mai simpl\ `n aparen]\, poart\
nerodul s\u lup de step\.
deja o vin\, s`nt divizate `n mii de p\r]i, s`nt aruncate `n torentul
Te mir\ [i te `ntristeaz\ `n egal\ m\sur\ s\ vezi c\ oameni care
murdar al devenirii [i nu mai pot s\ `noate niciodat\, niciodat\ `n
au asemenea posibilit\]i se am\gesc cu lupi de step\ [i cu „vai, dou\
susul r`ului. Calea spre nevinov\]ie, spre ceea ce e necreat, spre
suflete“, sau c\, adesea, nutresc o dragoste at`t de la[\ fa]\ de
Dumnezeu nu duce `nd\r\t, ci `nainte, nu spre lup sau copil, ci
obiceiurile burgheze. Un om care este `n stare s\-l `n]eleag\ pe
mereu mai departe `n vin\, mereu mai ad`nc `n umanizare. Nici si-
Buddha, un om care intuie[te existen]a cerurilor [i a abisurilor
nuciderea nu-]i va fi de mare folos, s\rmane lup de step\, va trebui
condi]iei umane nu ar trebui s\ tr\iasc\, `ntr-o lume guvernat\ de
s\ mergi totu[i pe calea mai lung\, mai anevoioas\ [i mai grea a
common sense, democra]ia [i educa]ia burghez\. Tr\ie[te `n ea
umaniz\rii, va trebui s\-]i multiplici de mai multe ori dualitatea,
numai din la[itate, iar c`nd dimensiunile proprii `l stingheresc, c`nd
s\-]i complici `n continuare caracterul [i a[a destul de complicat. ~n str`mta lui camer\ burghez\ devine prea str`mt\ pentru el, atunci
loc s\-]i `ngustezi universul [i s\-]i simplifici sufletul, va trebui ca arunc\ vina `n spinarea „lupului“ [i nici nu vrea s\ [tie c\, `n
`n sufletul t\u dilatat de suferin]\ s\ prime[ti tot mai mult din momentele acelea, lupul reprezint\ cea mai bun\ parte din sine.
lume, `n cele din urm\ lumea `ntreag\, pentru ca astfel, poate, s\ Nume[te „lup“ toat\ s\lb\ticia din el, consider`nd-o drept ceva r\u,
ajungi [i tu o dat\ la cap\t, s\-]i g\se[ti lini[tea. Calea aceasta a periculos, drept o groz\vie pentru burghezi – dar el, cel care are
urmat-o Buddha, au urmat-o to]i oamenii mari, care `n cuno[tin]\ credin]a c\ este un artist [i c\ este dotat cu sim]uri delicate, nu poate
de cauz\, care `n mod incon[tient, reu[ind `ns\ s\ fac\ acest pas s\ vad\ c\, `n afar\ de lup, `nd\r\tul lupului mai tr\iesc `ntr-`nsul
curajos. Orice na[tere `nseamn\ desp\r]ire de cosmos, `nseamn\ [i multe altele, c\ nu tot ceea ce mu[c\ e un lup, c\ acolo s\l\[luiesc [i
limitare, desprindere de Dumnezeu, `nnoire dureroas\. ~ntoarcerea vulpea, [i balaurul, [i tigrul, [i maimu]a, [i pas\rea-paradisului. {i
`n cosmos, suprimarea dureroasei individualiz\ri, `ndumnezeirea c\ lumea aceasta `ntreag\, toat\ aceast\ gr\din\ paradisiac\ plin\
`nseamn\ a-]i fi l\rgit at`t de mult sufletul, `nc`t acesta s\ poat\ de apari]ii dr\g\la[e [i `nfior\toare, mari [i mici, puternice [i de-
cuprinde iar\[i `ntregul univers. licate, este sufocat\ [i paralizat\ de basmul cu lupul, la fel cum
64 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 65
omul adev\rat dintr-`nsul este sufocat [i paralizat de a[a-zisul om,
de omul cu obiceiuri burgheze.
S\ ne `nchipuim o gr\din\ cu sute de pomi diferi]i, cu mii de
flori diferite, cu sute de fructe diferite, cu mii de ierburi diferite.
Dac\ gr\dinarul nu mai cunoa[te [i alte deosebiri botanice `n afar\
de „comestibil“ [i „iarb\ rea“, el nu va [ti deloc ce s\ fac\ cu nou\
zecimi din gr\dina lui, va smulge florile cele mai fermec\toare, va
reteza cei mai nobili arbori sau cel pu]in `i va ur` [i se va uita piezi[
la ei. La fel procedeaz\ [i lupul de step\ cu miile de flori ale
sufletului s\u. Nu vede nimic din ceea ce nu intr\ `n rubricile „om“
sau „lup“. Dar c`te lucruri nu le socote[te el ca f\c`nd parte din
„om“! La[itatea, maimu]\reala, prostia [i meschin\ria s`nt socotite
de el, `n caz c\ nu au `n ele ceva de lup, ca f\c`nd parte din „om“, Termin`nd de citit, mi-am amintit c\ acum c`teva s\pt\m`ni
tot a[a dup\ cum, din cauz\ c\ el nu a reu[it `nc\ s\ st\p`neasc\ scrisesem la un moment dat, `ntr-o noapte, o poezie pu]in cam
puterea [i noble]ea, le pune pe seama caracterului s\u de lup. stranie `n care era vorba tot de lupul de step\. Am scotocit `n
Ne desp\r]im de Harry, `l l\s\m s\ mearg\ singur mai departe c\utarea ei `n vraful de h`rtii de pe masa mea de lucru
pe drumul s\u. De va fi s\ ajung\ `n r`ndul nemuritorilor, de va fi supra`nc\rcat\ [i, g\sind-o, am citit:
s\ ajung\ acolo unde se pare c\ ]inte[te drumul s\u anevoios, cu c`t\
uimire va privi Harry la acest du-te-vino, la acest zigzag s\lbatic, S`nt lupul de step\ `n goana-mi amar\,
nehot\r`t, al traiectoriei sale; c`t de `ncurajator, mustr\tor, comp\- Pe lume apas\ un strat gros de nea,
timitor, `nveselit i-ar mai z`mbi el acestui lup de step\! Un corb dintr-un mesteac\n zboar\,
Nu-i nici-un iepure, nu-i nici ciuta, nici ea!
De ciute frumoase m-am `ndr\gostit,
Ah, de-a[ g\si m\car una!
A[ ]ine-o-ntre din]i [i `n bra]e `ntruna,
Mai frumos lucru nici c\ s-ar putea!
Cu inim\ bun\-a[ primi-o pe scumpa-mi cr\ias\,
Mu[c`nd-o, ad`nc a[ p\trunde `n coapsele ei minunate,
A[ bea dup\ poft\ din s`ngele ei de mireas\
{i-apoi toat\ noaptea-a[ urla de singur\tate.
Chiar [i un iepure mi-ar reda mul]umire,
Ce dulce e carnea lui cald\ noaptea t`rziu –
M-a p\r\sit, oare, toat\ acea fericire
Care m\ f\cea `n via]\ mai vesel s\ fiu?
P\rul din coada mea a `nc\run]it,
P`n\ [i vederea a `nceput s\ m\ lase,
Lupul de step\ 67
S`nt ani de c`nd consoarta-mi iubit\-a murit comp\timindu-m\ [i dispre]uindu-m\. De atunci `ncoace a
{i iat\, gonesc vis`nd numai ciute frumoase, `nceput `nsingurarea mea. Apoi, c`]iva ani mai t`rziu, dup\ ani
Gonesc [i la iepuri mi-e g`ndul, grei, plini de am\r\ciune, dup\ ce `mi zidisem, `n severitatea
Aud cum `n noaptea de iarn\ [uier\ v`ntul, singur\t\]ii [i impun`ndu-mi cu greu autodisclipina, o via]\ nou\
Z\pada mi-ast`mp\r\ setea [i dorul avan, [i un nou ideal de ascez\ [i spiritualitate, dup\ ce reu[isem s\
La dracu-mi dau sufletul \sta s\rman.
`ntronez `n via]a mea o oarecare lini[te [i un nivel oarecum `nalt,
dedic`ndu-m\ exerci]iilor de g`ndire abstract\ [i medita]iei
Aveam, a[adar, `n m`inile mele dou\ portrete, un auto-
practicate cu regularitate sever\, iat\ c\ [i acest mod de via]\ mi
portret `n versuri [chioape, trist [i `nfrico[at ca mine `nsumi, [i s-a n\ruit, pierz`ndu-[i dintr-odat\ tot sensul nobil [i `nalt; eram
un portret rece, creionat cu aparen]a unei mari obiectivit\]i, din nou atras `n v`ltoarea c\l\toriilor s\lbatice, obositoare, prin
v\zut dinafar\ [i cam de sus de un str\in care, scriind, dovedea lume, m\ `ncovoiam sub povara unor noi dureri [i vini. Iar
c\ [tie mai multe [i totodat\ mai pu]ine lucruri dec`t mine. Iar smulgerea unei m\[ti, pr\bu[irea unui ideal erau precedate de
ambele luate `mpreun\, poezia mea b`lb`it\ [i melancolic\, [i fiecare dat\ de aceast\ `nfior\toare goliciune [i lini[te, de acest
studiul inteligent scris de o m`n\ necunoscut\, ambele m\ f\ceau soi de sugrumare, `nsingurare [i ruptur\ ucig\toare, de acest iad
s\ suf\r, ambele aveau dreptate, ambele creionau f\r\ urm\ de gol, pustiu al lipsei de dragoste [i al dezn\dejdii, pe care trebuie
fard existen]a mea deprimant\, ambele `mi ar\tau cu limpezime s\ le suport iar\ `n momentul de fa]\.
c`t de insuportabil\ [i de precar\ era situa]ia `n care m\ aflam. Nu pot s\ t\g\duiesc c\, de fiecare dat\ c`nd via]a mea fusese
Lupul acesta de step\ trebuia s\ moar\, cu propria m`n\ trebuia zguduit\ din temelii, c`[tigasem p`n\ la urm\ c`te ceva, c`[ti-
s\ pun\ cap\t existen]ei lui nesuferite – sau trebuia, topindu-se gasem mai mult\ libertate, mai mult spirit, mai mult\ profun-
`n focul ucig\tor al unei noi introspec]ii, s\ se transforme, s\-[i zime, dar [i ceva mai mult\ singur\tate, mai mult\ r\ceal\, mai
smulg\ masca, s\ `nceap\ s\-[i modifice total eul. Ah, fenomenul pu]in\ `n]elegere. ~n ceea ce prive[te latura ei burghez\, via]a
acesta nu era nou pentru mine, nu-mi era necunoscut, `l cuno[- mea fusese, de la o zguduire la alta, un permanent cobor`[, o `n-
team, `l tr\isem de mai multe ori `n ceasurile celei mai mari dep\rtare din ce `n ce mai mare de tot ceea ce era normal, permis
dezn\dejdi. De c`te ori `i era dat s\ aib\ parte de asemenea clipe [i s\n\tos. ~n decursul anilor `mi pierdusem slujba, familia,
care `l r\scoleau profund, eul meu din acel moment se sf\r`ma `n c\minul, nu mai apar]ineam nici unui grup social, eram singur,
cioburi, for]e iscate din ad`nc `l zguduiau de fiecare dat\, nimi- nu m\ iubea nimeni, mult\ lume m\ suspecta, m\ aflam `ntr-un
cindu-l; de fiecare dat\ o parte din via]a mea, pe care o culti- conflict permanent, amar cu atitudinea [i morala lumii `ncon-
vasem cu grij\ [i o `ndr\gisem `n mod deosebit, m\ tr\da [i se jur\toare, chiar dac\ tr\iam `n continuare `ntr-un mediu
desp\r]ea de mine. Odat\ mi-am pierdut reputa]ia de burghez, ca burghez, eram un str\in `n mijlocul aceste lumi, prin tot ceea ce
de altfel [i toat\ averea, fiind nevoit s\ `nv\] cum s\ renun] la sim]eam [i g`ndeam. Religia, patria, familia, statul nu mai aveau
respectul celor care p`n\ atunci `[i scoteau p\l\ria `n fa]a mea. pentru mine nici o valoare [i nu m\ mai interesau defel, `nfu-
Alt\ dat\, via]a mea de familie s-a n\ruit peste noapte; `nnebu- murarea [tiin]ei, a breslelor, a artelor m\ `ngre]o[au; concep]iile
nind, so]ia mea m-a izgonit din cas\, [i din tihna de p`n\ atunci, mele, gustul meu, `ntreaga mea g`ndire prin care odinioar\ str\-
dragostea [i `ncrederea s-au transformat dintr-odat\ `n ur\ [i lucisem ca un om talentat [i `ndr\git dec\zuser\ [i se s\lb\-
`ntr-o lupt\ pe via]\ [i pe moarte, vecinii priveau dup\ mine ticiser\, trezind acum suspiciune tuturor. Chiar dac\ `n cursul
68 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 69
acestor trasnform\ri at`t de dureroase mi-a fost dat s\ c`[tig ni[te eroismului, aici aveai de ales, pur [i simplu, numai `ntre o durere
lucruri invizibile [i impalpabile – a trebuit s\ pl\tesc scump u[oar\, trec\toare [i o suferin]\ inimaginabil de arz\toare [i f\r\
pentru toate acestea, iar via]a mea devenise de fiecare dat\ mai de sf`r[it. ~n via]a mea at`t de dificil\, at`t de nebuneasc\, fusesem
dur\, mai dificil\, mai `nsingurat\, mai primejdioas\. ~ntr-ade- de prea multe ori un nobil Don Quijote, prefer`nd cinstea unui
v\r, n-aveam nici un motiv s\-mi doresc s\ merg mai departe trai bun [i eroismul ra]iunii. Mi-ajunge, s\ termin\m odat\ cu
pe acest drum care m\ purta spre zone din ce `n ce mai rarefiate, toate acestea!
care sem\nau cu fumul din c`ntecul de toamn\ al lui Nietzsche. C`nd, `n sf`r[it, m-am culcat, diminea]a m\ spiona prin fe-
Da, cuno[team, vai, tr\irile acestea, transform\rile acestea restre, blestemata diminea]\ plumburie a unei zile ploioase de
sortite de c\tre destin copiilor s\i dificili, celor mai problematici iarn\. Culc`ndu-m\, nu uitasem de hot\r`rea mea. Dar undeva,
copii ai s\i, le cuno[team mult prea bine. Le cuno[team, la fel la mare distan]\, la limita ultim\ a con[tiin]ei mele, am avut o
cum v`n\torul ambi]ios, dar lipsit de succes, cunoa[te etapele str\fulgerare de o secund\, `n clipa `n care eram gata s\ adorm,
unei v`n\tori, cum juc\torul la burs\ cunoa[te etapele specu- amintindu-mi de pasajul acela din bro[ura despre lupul de step\,
la]iilor, ale c`[tigului, ale nesiguran]ei, ale declinului, ale ban- `n care era vorba despre „nemuritori“, [i mi-am adus aminte c\,
crutei. Trebuia, oare, s\ mai trec `nc\ o dat\ prin toate acestea? nu cu prea mult\ vreme `n urm\, am sim]it c\ m\ apropiasem
Tot chinul, toat\ mizeria aceasta nebuneasc\, toate aceste priviri destul de mult de nemuritori astfel `nc`t s\ pot savura, `n acor-
aruncate josniciei [i nimicniciei propriului eu, toat\ aceast\ durile unei muzici vechi, `ntreaga lor `n]elepciune rece, lumi-
team\ de a e[ua, toat\ aceast\ spaim\ de moarte? Nu era, oare, noas\, cu z`mbetul ei neiert\tor. Dup\ str\fulgerarea aceasta,
mai `n]elept [i mai simplu s\ te fere[ti de repetarea at`tor str\lucirea se stinse [i somnul se a[ternu pe fruntea mea, greu
suferin]e [i s\ dispari f\r\ urm\? Fire[te c\ era mai simplu [i mai ca un munte.
`n]elept. Indiferent de posibila interpretare a celor spuse `n Trezindu-m\ pe la pr`nz, am descoperit `ndat\ c\ starea
bro[urica despre lupul de step\ `n leg\tur\ cu „sinuciga[ii“, mea l\untric\ se limpezise, pe noptier\ st\teau bro[urica [i
nimeni nu putea s\-mi interzic\ pl\cerea de a m\ absolvi, cu poezia mea, iar hot\r`rea ce o luasem m\ privea cu prietenie [i
ajutorul gazului de iluminat, al briciului sau al pistolului, de r\ceal\ din v`ltoarea a tot ceea ce `mi fusese dat s\ tr\iesc `n
repetarea acelui proces, a c\rui durere amar\ `mi fusese dat s\ o ultima vreme, se `mplinise [i se definitivase `n cursul somnului
gust mult prea des [i suficient de profund. Nu, pe to]i dracii, nu meu din noaptea aceea. N-aveam de ce s\ m\ gr\besc, hot\r`rea
exista nici o for]\ pe lumea asta, care s\-mi poat\ pretinde s\ mea de a muri nu era un moft momentan, ci fructul copt,
suport iar\[i `nt`lnirea cu mine `nsumi, fiorul ei de moarte, [i rezistent, care crescuse [i se `ngreunase `ncetul cu `ncetul `n
trecerea `ntr-o nou\ form\, `nc\ o `ncarnare, al c\rei ]el [i liman leg\narea u[oar\ a destinului care, cu urm\toarea lovitur\,
nu erau nici pacea, nici lini[tea, ci o dat\ `n plus autodistrugerea, urma s\-l scuture.
o dat\ `n plus modelarea propriei fiin]e! Chiar dac\ sinuciderea ~n farmacia mea de voiaj p\stram un medicament excelent
era o prostie, o la[itate [i o meschin\rie, chiar dac\ ea reprezenta pentru calmarea durerilor, un preparat deosebit de puternic pe
o ie[ire lipsit\ de glorie [i ru[inoas\ `n caz de pericol – nu aveai baz\ de opiu, la care nu recursesem dec`t foarte rar, ab]in`n-
`ncotro, trebuia s\-]i dore[ti din toat\ inima s\ scapi, fie [i la du-m\ deseori luni de-a r`ndul; nu luam medicamentul acesta
modul cel mai ru[inos, de aceste suferin]e care te macin\, aici puternic anesteziant dec`t atunci c`nd durerile trupe[ti m\ chi-
nu-[i mai avea rostul un spectacol al noble]ei de caracter [i al nuiau at`t de tare, `nc`t nu le mai puteam suporta. Din p\cate
70 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 71
nu era bun pentru o sinucidere, `ncercasem odat\ lucrul acesta, de tonul prozaic al tratatului, care mi se p\rea c\ nu `n]elesese
acum c`]iva ani. ~ntr-o vreme, pe c`nd eram cuprins din nou de deloc tensiunea vie]ii mele [i atmosfera ei specific\. Ceea ce scria
disperare, am `nghi]it o cantitate frumu[ic\ din acest preparat, acolo cu privire la lupii de step\ [i la sinuciga[i era, poate, un
suficient\ pentru a ucide [ase oameni, dar pe mine nu m-a lucru bun [i cu cap, valabil `ns\ pentru specie, pentru un tip
omor`t. Este adev\rat c\ am adormit [i am z\cut c`teva ore anume era o abstrac]ie spiritual\; mi se p\rea `ns\ c\, dim-
complet narcotizat, dar apoi m-am trezit pe jum\tate, spre `n- potriv\, persoana mea, adev\ratul meu suflet, propriul destin
grozitoarea mea decep]ie, c\ci la stomac sim]eam ni[te unic de individ nu fuseser\ cuprinse `n n\vodul acesta at`t de
crampe violente, am vomitat toat\ otrava aceea, f\r\ s\-mi grosolan.
revin pe deplin, [i am adormit din nou, pentru ca s\ m\ tre- Mai presus de orice m\ preocupa `ns\ halucina]ia sau vizi-
zesc de-a binelea abia a doua zi pe la pr`nz; era o trezie `nfri- unea aceea de pe zidul bisericii, anun]ul ispititor al acelei
co[\toare, creierul `mi era ars [i gol, iar memoria m\ p\r\sise reclame luminoase [i d\n]uitoare, ce corespundea anumitor
aproape cu totul. ~n afara unei perioade de insomnie [i de o aluzii din tratat. Erau `ntr-`nsa multe promisiuni, glasurile
sup\r\toare durere de stomac, otrava aceea nu a mai avut nici acelei lumi str\ine `mi a]`]au puternic curiozitatea, deseori,
un alt efect. c\zut pe g`nduri, reflectam ore `ntregi la ea. Auzeam tot mai
Deci nu putea fi vorba de medicamentul acesta. Hot\r`rea clar cum m\ avertizau inscrip]iile acelea: „Intrarea nu e per-
mea, `ns\, am formulat-o astfel: de `ndat\ ce voi ajunge din nou mis\ oricui!“ [i „Numai pentru nebuni!“ A[adar, trebuia s\ fiu
`n situa]ia de a fi nevoit s\ recurg la acest opiu, va trebui s\-mi nebun [i s\ m\ fi `ndep\rtat mult de acel „oricine“, dac\ voiam
fie `ng\duit ca, `n locul acestei m`ntuiri de scurt\ durat\, s\ o ca vocile acelea s\ ajung\ p`n\ la mine [i ca lumile acelea s\-mi
sorb pe cea mare, moartea, [i anume o moarte sigur\ [i pe care vorbeasc\. Dar, Dumnezeule, nu eram, oare, de mult\ vreme
s\ te po]i bizui, provocat\ de un glonte sau de un brici. ~n felul suficient de departe de via]a unui oarecare, de existen]a [i
acesta situa]ia era l\murit\ – s\ a[tept p`n\ c`nd voi `mplini cinci- g`ndirea celor normali, oare nu m\ deosebeam de mult\ vreme
zeci de ani, conform re]etei hazlii din bro[ura despre lupul de de ceilal]i [i nu eram nebun? {i totu[i, `n ad`ncul sufletului meu
step\, asta mi se p\rea prea mult, c\ci p`n\ atunci mai erau doi `n]elegeam chemarea, invita]ia de a `nnebuni, de a m\ desco-
ani. S\ fie peste un an sau peste o lun\ sau `n clipa urm\toare – torosi de ra]iune, de re]inere, de obiceiurile burgheze, de a m\
poarta era deschis\. l\sa furat de torentul lumii nelegiuite a sufletului, a fanteziei.
~ntr-una din zile, dup\ ce cercetasem iar\[i `n zadar str\zile
Nu pot s\ spun c\ „hot\r`rea“ aceasta mi-a schimbat `n mod [i pie]ele `n c\utarea omului cu pancarta [i dup\ ce m\ fu-
radical cursul vie]ii. Ea m-a f\cut s\ devin pu]in mai indiferent ri[asem de mai multe ori, st`nd la p`nd\, prin fa]a zidului cu
fa]\ de diversele dificult\]i, pu]in mai tolerant `n ceea ce privea acea poart\ invizibil\, `n cartierul Martin mi-a ie[it `n cale un
consumul de opiu [i de vin, pu]in mai curios `n leg\tur\ cu cortegiu funerar. Privind la chipurile celor `ndurera]i care
limita suportabilului, cam asta era totul. Mai puternic fusese p\[eau agale `n urma dricului, `mi spuneam `n sinea mea: „Oare
efectul celorlalte evenimente din seara aceea. Am mai citit de exist\ vreun om `n ora[ sau `n lumea asta, a c\rui moarte s\
c`teva ori, `n `ntregime, tratatul despre lupul de step\, c`nd cu reprezinte pentru mine o pierdere? Oare exist\ vreun om
d\ruire [i recuno[tin]\, de parc\ [tiam c\ un magician nev\zut pentru care moartea mea ar putea s\ `nsemne ceva?“ Era, ce-i
`mi dirija cu `n]elepciune destinul, c`nd cu ironie [i dispre] fa]\ drept, Erika, iubita mea, fire[te; dar de mult\ vreme `ntre]ineam
72 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 73
ni[te rela]ii foarte lejere, ne vedeam rareori f\r\ s\ ne cert\m, iar c`te mi se p\ru, omul care purtase atunci pancarta [i `mi pusese
momentan nici m\car nu [tiam unde se afl\. Venea uneori la bro[urica `n m`n\.
mine sau m\ duceam eu la ea, [i cum am`ndoi eram ni[te oameni ~n momentul `n care mi se p\ru c\-l recunosc, el se `n-
singuratici [i dificili, `nrudi]i oarecum prin suflet [i prin boala toarse, se aplec\, `[i f\cu de lucru cu pantalonii s\i negri, pe
sufletelor noastre, r\m`neam astfel lega]i, `n pofida a tot ce se care [i-i suflec\ meticulos mai sus de glezne, apoi o lu\ sprin-
`nt`mpla. ~ns\ n-ar fi pentru ea o u[urare [i nu s-ar sim]i mai bine ten la picior cu umbrela str`ns\ sub bra]. Am pornit-o `n urma
afl`nd de moartea mea? Nu [tiam, de altfel nu [tiam nimic nici lui [i, ajung`ndu-l, i-am f\cut un semn cu capul, dar el p\rea c\
despre seriozitatea propriilor sentimente. Ca s\ po]i [ti ceva nu m\ recunoa[te.
despre asemenea lucruri, ar trebui s\ tr\ie[ti pe t\r`mul nor- – ~n seara aceasta nu este nici o reprezenta]ie? l-am `ntrebat
malului [i posibilului. eu, `ncerc`nd s\-i fac cu ochiul, a[a cum se obi[nuie[te `ntre ni[te
~ntre timp, un impuls m\ `mboldi s\ m\ ata[ez cortegiului oameni care cunosc un secret anume. Dar vremea c`nd puteam
funerar, a[a c\ p\[eam agale `n urma celor `ndurera]i spre mo- s\ fac asemenea exerci]ii mimice trecuse de mult, c\ci felul meu
dernul cimitir din ciment, cu crematoriu [i tot dichisul. Dar de trai aproape c\ m\ f\cuse s\ uit a vorbi; `mi d\deam seama eu
mortul nostru nu a fost incinerat, co[ciugul lui fiind depus `n `nsumi c\ nu schi]am dec`t ni[te grimase idioate.
fa]a unei gropi modeste, iar eu m\ uitam la preot [i la ceilal]i – Reprezenta]ie `n seara aceasta? morm\i omul, privindu-m\
profitori ai mor]ii, angaja]ii unei societ\]i de pompe funebre, `n fa]\ ca un str\in. Du-te, omule, la Vulturul Negru dac\ ai
care f\ceau cele trebuincioase, c\ut`nd s\ imprime aparen]a de vreun chef anume.
solemnitate deosebit\ [i de doliu, str\duindu-se din toate puterile ~ntr-adev\r, nu mai eram sigur dac\ era el sau nu. Am mers
s\ se achite cu bine de acest spectacol, jena]i [i ipocri]i, astfel dezam\git, mai departe nici eu nu [tiam `ncotro m\ `ndrept, nu
`nc`t deveneau caraghio[i; m\ uitam cum uniforma lor neagr\, aveam nici un ]el, nici o n\zuin]\, nici un fel de obliga]ii. Via]a
profesional\, curgea de pe ei [i cum `[i d\deau silin]a s\ creeze avea un gust `ngrozitor de amar, sim]eam cum sc`rba mea
atmosfer\ `n preajma celor `ndolia]i [i s\-i constr`ng\ s\ cad\ `n cre[tea la culme, cum via]a m\ alunga, lep\d`ndu-se de mine.
genunchi `n fa]a m\re]iei mor]ii. Dar toat\ truda lor era zadar- Mergeam m`nios prin ora[ul cernit [i mi se p\rea c\ totul
nic\, nu pl`ngea nimeni, se pare c\ se dispensau u[or de mortul miroase a p\m`nt umed [i a `nmorm`ntare. Nu, la groapa mea
acela. Nici atmosfera de cucernicie nu molipsea pe nimeni, iar nu avea ce s\ caute nici una dintre p\s\rile acestea mortuare cu
c`nd preotul se adres\ celor de fa]\ cu cuvintele „iubi]i cre[tini“ sutana [i cu b`lb`iala lor cre[tino-sentimental\! Ah, oriunde a[ fi
toate chipurile acelea t\cute de negustori [i mai[tri brutari, privit, oriunde mi-ar fi fugit g`ndurile, nic\ieri nu m\ a[tepta
`mpreun\ cu nevestele lor, privir\ `n p\m`nt pline de o seriozitate nici o bucurie, nici o chemare, nu se mai vedea nici o urm\ de
crispat\, to]i erau jena]i [i ipocri]i, iar singura lor dorin]\ era ca ispit\, totul duhnea a uzur\ putred\, a mul]umire mediocr\, pu-
procesiunea aceasta incomod\ s\ se sf`r[easc\ odat\. {i iat\ c\ se tred\, totul era vechi, ofilit, cenu[iu, mole[it, epuizat. Doamne
termin\, doi dintre cre[tinii afla]i `n fa]\ de tot str`nser\ m`na Dumnezeule, cum de era posibil a[a ceva? Cum ajunsesem oare
oratorului, `[i r\zuir\ pantofii la cea mai apropiat\ bordur\ de `n starea aceea eu, t`n\rul `naripat, poetul, prietenul muzelor,
noroiul umed `n care `[i a[ezaser\ mortul, chipurile lor `[i c\l\torul prin lume, idealistul `nfl\c\rat? Cum de m\ n\p\diser\
revenir\ ne`nt`rziat, rec\p\t`ndu-[i expresia obi[nuit\ [i uman\, a[a, `ncet, tiptil, paralizia aceasta, ura aceasta `mpotriva mea [i
iar unul dintre ele mi se p\ru dintr-odat\ cunoscut – era, dup\ a tuturor, aceast\ suprimare a tuturor sentimentelor, `nd`rjirea
74 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 75
aceasta profund\ [i r\ut\cioas\, iadul acesta mizerabil al goli- mai `nainte scr`[nisem `nver[unat din din]i `mpotriva acestei
ciunii inimii [i al dezn\dejdii? lumi blestemate, pentru ca acum, la prima chemare, la primul
Trec`nd prin fa]a bibliotecii, m-am `nt`lnit cu un t`n\r salut inofensiv al unui om cumsecade, stimabil, s\ m\ dau pe
profesor cu care odinioar\ purtasem, c`nd [i c`nd, lungi discu]ii brazd\, emo]ion`ndu-m\ de zor, t\v\lindu-m\ ca un purcel `n
[i pe care, `n timpul ultimei mele [ederi `n acest ora[ acum c`]iva pl\cerea ce mi-o oferea stropul acela de bun\voin]\, de stim\
ani, `l vizitasem chiar de mai multe ori, la el acas\, unde vor- [i de amabilitate. Cei doi Harry st\teau astfel, cu figurile lor
biser\m despre mitologiile orientale, domeniu care, pe atunci, extrem de antipatice, dinaintea bravului profesor, b\t`ndu-[i
m\ preocupa `n mod deosebit. Savantul venea spre mine ]eap\n joc unul de cel\lalt, f\r\ s\ se scape din ochi unul pe cel\lalt,
[i cam miop, [i m-a recunoscut abia `n momentul `n care eram scuip`ndu-se unul pe cel\lalt [i `ntreb`ndu-se, a[a cum se `n-
pe cale s\ trec pe l`ng\ el. Se n\pusti asupra mea cu mult\ t`mpla mereu `n asemenea situa]ii, dac\ toate acestea erau
cordialitate, iar eu, `n situa]ia aceea jalnic\, `i eram `ntr-un fel numai prostie [i sl\biciune omeneasc\, destinul comun al oa-
recunosc\tor. Era bucuros [i se `nveseli, `mi aminti de o serie de menilor, sau dac\ tot egoismul acesta sentimental, toat\
detalii ale discu]iilor noastre de odinioar\, asigur`ndu-m\ c\ aceast\ lips\ de caracter, toat\ aceast\ impuritate [i incon-
trebuie s\-mi mul]umeasc\ pentru faptul c\ ideile mele l-au secven]\ a sentimentelor nu reprezentau dec`t o specialitate
impulsionat [i i-au fost de folos, [i c\ deseori s-a g`ndit la mine; personal\ a lupului de step\. ~n cazul c`nd porc\ria aceasta era
de atunci n-a mai avut dec`t foarte rar dispute at`t de vii [i de ceva general uman, dispre]ul meu n-avea dec`t s\ se arunce din
fructuoase cu colegii s\i. M\ `ntreb\ de c`nd eram `n ora[ (l-am nou cu m`nie asupra lumii; dar dac\ era o sl\biciune personal\,
min]it: de c`teva zile) [i de ce nu l-am vizitat? M\ uitam la acest atunci mi se oferea ocazia s\ declan[ez o orgie a dispre]ului
b\rbat de treab\, la chipul s\u bl`nd de om studios, scena mi se fa]\ de mine `nsumi.
p\rea, `n fond, ridicol\, dar am `nghi]it ca un c`ine `nfometat ~n toiul certei dintre cei doi Harry, aproape c\ uitasem de
por]ia aceea de c\ldur\, dumicatul de dragoste, f\r`ma de recu- profesor; dintr-odat\, a `nceput s\ m\ plictiseasc\ [i m-am gr\bit
no[tin]\. Lupul de step\ Harry r`njea emo]ionat, `n g`tlejul s\ scap de el. M-am uitat `ndelung `n urma lui, v\z`nd cum se
p`rjolit de sete `ncepur\ s\-i curg\ balele, [i f\r\ ca el s\ vrea, `ndep\rta, pe aleea str\juit\ de copaci goi, cu mersul s\u blajin
spinarea i se `ncovoie `ntr-un acces de sentimentalism. Da, am [i cam caraghios de idealist, de om credincios. ~n pieptul meu
`nceput s\ `ndrug tot felul de minciuni, cum c\ nu stau aici dec`t b\t\lia continua cu furie [i, `n timp ce, `n mod mecanic, `mi
foarte pu]in, c\ studiez ceva, c\ nu m\ simt prea bine c\ci, altfel, `ndoiam [i-mi dezdoiam degetele `n]epenite, lupt`ndu-m\ cu
i-a[ fi f\cut, fire[te, o vizit\. Iar c`nd `mi lans\ invita]ia cordial\ guta care m\ rodea pe ascuns, a trebuit s\ recunosc c\ m\ l\-
de a-mi petrece seara aceea la el, am acceptat recunosc\tor, sasem p\c\lit, c\-mi luasem pe cap o invita]ie pentru orele [apte
rug`ndu-l s\ transmit\ so]iei sale salut\rile mele, `n vreme ce, de [i jum\tate, la cin\, precum [i obliga]ia s\ fiu politicos, s\
at`ta vorb\rie [i de at`ta z`mbet, m\ dureau f\lcile, dezobi[nuite p\l\vr\gesc pe teme [tiin]ifice [i s\ m\ interesez de fericirea
de a mai face un asemenea efort. {i `n timp ce eu, Harry Haller, familial\ a altora. M-am dus m`nios acas\, mi-am f\cut un
st\team acolo `n strad\ surprins [i flatat, politicos [i plin de zel, amestec de coniac cu ap\, am `nghi]it cu el tabletele contra gutei
z`mbindu-i acestui om amabil, miop [i cu chip bl`nd, cel\lalt [i m-am `ntins pe divan, `ncerc`nd s\ citesc ceva. Dup\ ce, `n
Harry st\tea al\turi, r`njind [i el, r`njind [i spun`ndu-[i c\ mi-s cele din urm\, am reu[it s\ citesc c`t\va vreme din C\l\toria
un f`rtat ciudat, sucit [i mincinos, c\ numai cu c`teva minute Sofiei de la Memel `n Saxonia, un fleac de carte delicioas\ din
76 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 77
secolul al optsprezecelea, mi-am adus aminte dintr-odat\ de invitat. Dar o parte din Harry juca din nou teatru, afirma c\
invita]ie, de faptul c\ eram neb\rbierit [i c\ ar trebui s\ m\ profesorul este un individ simpatic, jinduia o por]ioar\ de
`mbrac. Dumnezeule, ce nevoie oi fi avut de una ca asta! A[a- miros de oameni, de p\l\vr\geal\ [i societate, `[i aducea aminte
dar, Harry, scoal\-te, pune cartea deoparte, s\pune[te-te, zg`- de nevasta dr\gu]\ a profesorului, g\sea c\ ideea de a petrece o
rie-]i b\rbia p`n\ la s`nge, `mbrac\-te [i simte-te bine `n com- sear\ al\turi de ni[te gazde amabile era, `n fond, destul de
pania oamenilor! {i, `n timp ce m\ s\puneam, m\ g`ndeam atractiv\ [i m\ ajut\ s\-mi lipesc un plasture englezesc pe b\r-
la gaura aceea mizerabil\ `n noroiul din cimtir, `n care azi bie, m\ ajut\ s\ m\ `mbrac [i s\-mi pun o cravat\ ca lumea,
fusese `ngropat necunoscutul, la chipurile crispate ale cre[- alung`ndu-mi cu bini[orul g`ndul care, de fapt, m\ `ndemna s\
tinilor plictisi]i [i nici m\car nu mi-a venit s\ r`d de ele. Acolo r\m`n acas\. ~n tot acest timp `mi spuneam: la fel cum m\
sf`r[ise, dup\ c`te mi se p\rea, `n gaura aceea mizerabil\ din `mbrac eu acum, ca s\ plec de acas\, f\c`ndu-i o vizit\ pro-
]\r`n\, `nso]it de cuvintele proste[ti [i f`st`cite ale predi- fesorului [i schimb`nd cu el banalit\]i mai mult sau mai pu]in
catorului, de str`mb\turile proste[ti [i f`st`cite ale adun\rii `n false, f\r\ s\ vreau de fapt s\ fac a[a ceva, tot astfel procedeaz\,
doliu, de imaginea deprimant\ a crucilor [i a pl\cilor din tabl\ tr\iesc [i ac]ioneaz\ cei mai mul]i oameni zi de zi, or\ de or\,
[i marmur\, de toate florile acelea artificiale din s`rm\ [i sticl\, prin for]a `mprejur\rilor [i f\r\ voia lor, fac vizite, poart\
acolo sf`r[ise nu numai necunoscutul acela, acolo voi sf`r[i [i eu discu]ii, `[i petrec orele de serviciu `n diverse birouri, totul sub
m`ine sau poim`ine, dar nu numai eu voi fi `ngropat [i acoperit imperiul unor constr`ngeri, mecanic, `mpotriva voin]ei lor,
cu noroi sub privirile f`st`cite [i pref\cute ale asisten]ei, nu, `n toate acestea puteau fi f\cute la fel de bine de ni[te ma[ini, ori
felul acesta se sf`r[ea totul, toate n\zuin]ele noastre, toat\ se puteau omite; iar mecanismul acesta, aflat `n permanen]\ `n
cultura noastr\, toat\ credin]a noastr\, toat\ bucuria, toat\ func]iune, `i `mpiedic\ pe ceilal]i, la fel ca pe mine, s\-[i cri-
pofta noastr\ de a tr\i, care la r`ndul ei era at`t de bolnav\ [i, tice propria via]\, s\ recunoasc\ [i s\ simt\ prostia [i super-
`n cur`nd, va fi `ngropat\ tot acolo. Lumea culturii noastre era ficialitatea ei, incertitudinea, `nfior\toru-i r`njet, triste]ea [i
un cimitir, aici z\ceau Isus Hristos [i Socrate, Mozart [i pustietatea ei deprimant\. Of, dar c`t\ dreptate, ce imens\
Haydn, Dante [i Goethe, din ei nu mai r\m\seser\ dec`t ni[te dreptate au oamenii tr\ind astfel, f\c`ndu-[i jocul [i d`ndu-se `n
nume goale pe t\bli]e ruginite, `nconjurate de oameni `ndolia]i, v`nt dup\ lucruri care, `n ochii lor, prezint\ o importan]\
f`st`ci]i [i pref\cu]i, care ar fi dat orice s\ mai cread\ `n t\bli]ele anume, `n loc s\ se apere `mpotriva unui asemenea mecanism
acelea care, odinioar\, fuseser\ pentru ei ni[te lucruri sfinte, deprimant, `n loc s\ priveasc\ dezn\d\jdui]i `n abis, a[a cum o
oameni care ar fi dat orice s\ mai poat\ spune un singur cuv`nt fac eu, dezorientatul. Iar dac\ `n paginile acestea `mi exprim
cinstit, serios, de durere [i dezn\dejde despre lumea aceasta dispre]ul fa]\ de oameni [i `i ironizez din c`nd `n c`nd, nu a[
apus\, oameni c\rora, `n loc de toate acestea, nu le mai vrea s\ cread\ c\ am cumva inten]ia s\ dau vina pe ei, s\-i acuz
r\m\sese dec`t s\ stea, r`njind f`st`ci]i, de jur-`mprejurul mor- sau s\-i fac r\spunz\tori de starea mizerabil\ `n care m\ aflu!
mintelor. De m`nios ce eram, m-am zg`riat din nou pe b\rbie, Dar `n ceea ce m\ prive[te, av`nd `n vedere c\ am ajuns at`t de
`n acela[i loc, apoi m-am cauterizat un timp, dar a trebuit departe, p`n\ la margine, adic\ acolo de unde via]a `ncepe s\ se
totu[i s\-mi schimb `nc\ o dat\ gulerul curat pe care abia mi-l pr\bu[easc\ `n `ntunericul cel f\r\ de fund, eu s`nt nedrept [i
pusesem, f\r\ s\ [tiu deloc de ce f\ceam toate acestea, c\ci nu mincinos, atunci c`nd `ncerc s\ p\c\lesc pe al]ii [i pe mine
aveam nici cel mai mic chef s\ m\ duc acolo unde fusesem `nsumi, pretinz`nd c\ mecanismul acesta mai func]ioneaz\ [i
78 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 79
pentru mine, c\ [i eu mai apar]in lumii gra]ioase [i copil\re[ti care putea fi expus ca o adev\rat\ podoab\ `n casa oric\rui
a jocului etern! burghez. Probabil c\ tabloul nu era `ntru nimic mai stupid dec`t
Seara a decurs, a[adar, corespunz\tor a[tept\rilor. M-am toate celelalte tablouri de acest gen, care-i `nf\]i[au pe to]i ace[ti
oprit dinaintea casei cuno[tin]ei mele, uit`ndu-m\ `n sus la m`ntuitori, apostoli, eroi, corifei ai spiritului [i oameni de stat
ferestre. Iat\, `mi spuneam, acolo locuie[te omul acesta care zugr\vi]i de m`inile zeloase ale unor me[te[ugari ai artei; poate
munce[te an de an, f\r\ `ntrerupere, citind [i coment`nd texte, c\ m\ irita at`t de mult tocmai datorit\ virtuozit\]ii sale
c\ut`nd pun]i de leg\tur\ `ntre mitologiile Asiei Mici [i cele ale artizanale; dar oricum, imaginea aceasta vanitoas\ [i plin\ de
Indiei, iar munca aceasta `i face pl\cere fiindc\ el crede `n sine a b\tr`nului Goethe m\ `nt`mpina ca un ]ip\t strident [i
importan]a activit\]ii lui, `n [tiin]a al c\rei slujitor este, `n fatal, ar\t`ndu-mi tocmai mie, care [i a[a eram destul de
valoarea cuno[tin]elor `n sine, a `nmagazin\rii lor, fiindc\ el surescitat [i `ncr`ncenat, c\ nu aveam ce c\uta acolo. Aici se
crede `n progres, `n evolu]ia lucrurilor. El nu a cunoscut nici sim]eau la ei acas\ numai vechii mae[tri, frumos stiliza]i, [i
r\zboiul, nici zdruncinarea fundamentelor g`ndirii tradi]ionale celebrit\]ile na]ionale, iar nu lupii de step\.
de c\tre Einstein (`[i va fi spun`nd, poate, c\ asta nu-i prive[te De ar fi ap\rut acum st\p`nul casei, a[ fi reu[it probabil s\
dec`t pe matematicieni), nu observ\ defel c\ `n jurul lui se m\ retrag invoc`nd un motiv plauzibil. Dar a ap\rut so]ia lui,
preg\te[te r\zboiul urm\tor, consider\ c\ evreii [i comuni[tii iar eu m-am l\sat `n voia soartei, cu toate c\ aveam presim]irea
merit\ s\ fie trata]i cu ur\, el nefiind, la r`ndul lui, dec`t un unei mari nenorociri. Ne-am adresat obi[nuitele formule de
copilandru bun, care nu despic\ firul `n patru, care se amuz\ [i salut, iar dup\ primul dezacord urmar\ numeroase altele. Femeia
`[i d\ importan]\, un om demn de toat\ invidia. Mi-am luat `mi adres\ felicit\ri pentru faptul c\ ar\tam bine, `n vreme ce eu
inima `n din]i [i am intrat; `n cas\ m\ `nt`mpin\ o servitoare cu eram perfect con[tient de faptul c\ `mb\tr`nisem mult de tot `n
[or] alb, iar eu, presim]ind, parc\, ceva, am `nregistrat cu pre- anii care se scurseser\ de la ultima noastr\ `nt`lnire; chiar `n
cizie locul unde `mi duse ea paltonul [i p\l\ria, apoi m\ pofti clipa `n care `mi str`nse m`na, durerea din degetele suferinde de
`ntr-o camer\ `nc\lzit\, luminoas\, rug`ndu-m\ s\ a[tept; dintr-un gut\ `mi aminti `n mod fatal de acest lucru. Da, [i pe urm\ m\
impuls, `n loc s\ morm\i o rug\ciune ori s\ a]ipesc ni]elu[, am `ntreb\ ce mai face scumpa mea nevast\, iar eu m-am v\zut
luat `n m`n\, mai mult `n joac\, primul obiect care mi-a ie[it `n nevoit s\-i spun c\ nevast\-mea m\ p\r\sise [i c\ ne desp\r-
cale. Era un tabloua[ `nr\mat, amplasat pe o mas\ rotund\ [i ]iser\m. Am fost am`ndoi bucuro[i `n momentul `n care
sprijinit `n pozi]ie `nclinat\ pe un suport din carton. Era o profesorul intr\ `n `nc\pere. M-a salutat [i el cu cordialitate, iar
gravur\ `n acvaforte, care `l reprezenta pe poetul Goethe, un nefirescul [i comicul situa]iei `[i aflar\ expresia cea mai nostim\
b\tr`n cu o personalitate pregnant\, o frizur\ genial\ [i un chip posibil `n cele ce au urmat. El ]inea `n m`n\ un ziar, fi]uica la
frumos modelat, din care nu lipseau nici renumi]ii ochi care era abonat, un ziar al partidului militari[tilor [i insti-
`nfoca]i, nici aerul de singur\tate [i tragism, u[or estompat de gatorilor la r\zboi, [i, dup\ ce mi-a dat m`na, `mi ar\t\ ziarul
manierele de curtean, pe care artistul `[i d\duse toat\ silin]a s\ spun`ndu-mi c\ `n el scrie ceva despre un tiz de-al meu, un
le redea. El reu[ise s\-i confere demonicului b\tr`n, f\r\ s\-i ziarist pe nume Haller, care pare a fi un individ dubios [i f\r\
prejudicieze `ntru nimic profunzimea, un aer `ntru c`tva pro- sim] patriotic, unul care l-a luat `n der`dere pe `mp\rat [i a
fesoral sau actoricesc de re]inere [i cumsec\denie, repre- sus]inut c\, dup\ p\rerea lui, ]ara sa nu ar fi mai pu]in vinovat\
zent`ndu-l, pe scurt, ca pe un domn b\tr`n, cu adev\rat frumos, de izbucnirea r\zboiului dec`t ]\rile du[mane. Ce fel de ins
80 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 81
putea s\ mai fie [i \sta! Dar iat\ c\ fl\c\ului i se d\dea acum mult, lupul de step\ r`dea `nl\untrul meu, r`njea ar\t`ndu-[i
riposta cuvenit\, redac]ia `l executase destul de t\ios pe acest om col]ii, iar la desert n-am scos, to]i trei, dec`t vreo c`teva cuvinte.
d\un\tor, pun`ndu-l la st`lpul infamiei. A trecut totu[i la alt Am revenit `n prima camer\ ca s\ bem cafeaua [i coniacul,
subiect `n momentul `n care b\g\ de seam\ c\ tema aceasta nu sper`nd c\, astfel, ne vom mai `nveseli. Dar privirea `mi c\zu
m\ interesa, iar celor doi nici nu le-a trecut prin g`nd c\ din nou asupra regelui poe]ilor, cu toate c\ fusese mutat pe o
lep\d\tura aceea s-ar fi putut afla chiar `naintea lor; c\ci, ei bine, comod\. Nu-mi puteam lua ochii de la el [i, `n ciuda aver-
a[a era, eu `nsumi eram lep\d\tura respectiv\. Ei, dar de ce s\ fac tismentului unor voci dinl\untrul meu, l-am luat din nou `n
t\r\boi [i s\-i nelini[tesc pe bie]ii oameni! R`deam `n sinea mea, m`n\, lans`ndu-m\ `n comentarii critice la adresa lui. Aveam
dar am renun]at la speran]a c\ `n seara aceasta voi mai avea sentimentul cert c\ situa]ia devenise insuportabil\ [i c\ acum
parte de vreun lucru pl\cut. Mi-am `ntip\rit bine `n memorie trebuia m\car sau s\ reu[esc s\-mi `nviorez gazdele, s\ le
clipa aceea. C\ci `n acel moment, `n timp ce profesorul `mi entuziasmez, molipsindu-le cu dispozi]ia mea, sau s\ provoc o
vorbea despre tr\d\torul de patrie Haller, `nl\untrul meu prin- explozie total\.
dea tot mai mult consisten]\ sentimentul nefast de depresiune [i – S\ sper\m, am spus eu, c\ Goethe nu ar\ta astfel [i `n
dezn\dejde care, de la scena `nmorm`nt\rii, se `nfiripase [i se realitate! C`t\ m`ndrie, ce poz\ de om nobil, cu c`t\ demnitate
consolidase tot mai mult `n mine, transform`ndu-se `ntr-o pre- arunc\ ocheade stimabilelor persoane aflate `n fa]a lui, ce
siune devastatoare, `ntr-o stare de suferin]\ fizic\ (`n p`ntec), univers de sentimentalism sublim sub aparen]a aerului de
`ntr-un sentiment sufocant [i `nfrico[\tor al destinului. b\rb\]ie! Desigur, acestui b\rbat arogant i se pot face multe
Sim]eam c\ m\ p`nde[te ceva, c\ pericolul se furi[a pe la spatele imput\ri, eu `nsumi i-am repro[at adesea multe lucruri, dar s\-l
meu. Din fericire ni se d\du de veste c\ masa era servit\. Am reprezin]i chiar `n felul acesta, asta nu, e prea de tot.
intrat `n sufragerie [i, `n timp ce m\ tot str\duiam s\ spun sau Turn`ndu-ne cafeaua, doamna schi]\ un z`mbet de suferin]\
s\ `ntreb [i eu c`te ceva inofensiv, am m`ncat mai mult dec`t profund\, apoi ie[i `n grab\ din camer\, iar so]ul ei `mi explic\
`mi era obiceiul, sim]indu-m\, clip\ de clip\, tot mai jalnic. pu]in cam f`st`cit, pe un ton care suna oarecum a repro[, c\ acel
Dumnezeule, `mi spuneam mereu, la ce bun toat\ str\dania portret al lui Goethe apar]inea so]iei sale, care ]inea la el `n mod
mea? ~mi d\deam seama perfect de bine c\ nici gazdele nu se deosebit.
sim]eau `n largul lor [i c\ se str\duiau din greu s\ mimeze – {i chiar dac\, obiectiv vorbind, a]i avea dreptate, lucru de
voio[ia fie din cauz\ c\ eu exercitam o influen]\ paralizant\, fie care eu, de fapt, m\ `ndoiesc, n-ar trebui s\ v\ exprima]i at`t
pentru c\ `n cas\ mai exista [i o alt\ surs\ de proast\ dispozi]ie. de dur.
Mi-au pus `ntreb\ri referitoare la tot felul de lucruri la care nu – Ave]i dreptate, am recunoscut eu. Din p\cate am acest
puteam s\ r\spund cu sinceritate, a[a `nc`t, dup\ pu]in timp, m\ obicei, viciul acesta de a m\ decide `ntotdeauna pentru o expri-
`nfundasem cu totul `n minciuni, lupt`ndu-m\ la fiecare cuv`nt mare c`t mai dur\, a[a cum, de altfel, f\cea [i Goethe `n ceasurile
cu sc`rba care m\ cuprinsese. ~n cele din urm\ am `ncercat s\ le lui de bun\ dispozi]ie. Acest Goethe de salon care arat\ at`t de
distrag aten]ia [i am `nceput s\ le povestesc despre `nmor- dulceag [i m\rginit nu ar fi folosit, fire[te, niciodat\ o asemenea
m`ntarea la care asistasem `n ziua aceea. Dar n-am nimerit exprimare sincer\ [i neocolit\. V\ rog s\ m\ scuza]i, at`t
tocmai tonul cel mai potrivit, timidele mele accese de umor au dumneavoastr\ c`t [i so]ia dumneavoastr\ – v\ rog s\-i spune]i c\
avut un efect contrar, distan]a dintre noi cre[tea din ce `n ce mai s`nt schizofrenic. Totodat\ v\ cer `ng\duin]a s\ m\ retrag.
82 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 83
C\lcat pe nervi, domnul meu a mai `ndrugat ni[te observa]ii `nvins, `mi recunoscusem `nfr`ngerea fa]\ de mine `nsumi, m\
[i-a mai amintit `nc\ o dat\ de frumoasele noastre discu]ii de desp\r]isem f\r\ nici o m`ng`iere, f\r\ pic de superioritate, f\r\
odinioar\, de faptul c\ p\rerile mele cu privire la Mithras [i pic de umor. M\ desp\r]isem de lumea mea de odinioar\, de
Krishna `l impresionaser\ atunci `n mod profund, ad\ug`nd c\ c\minul meu, de obiceiurile burgheze, de moravuri, de erudi]ie,
[i ast\zi sperase s\... [i a[a mai departe. I-am mul]umit, spu- la fel cum un bolnav de ulcer `[i ia r\mas-bun de la friptura de
n`ndu-i c\ vorbele sale erau foarte amabile, dar c\, din nefericire, porc. P\[eam furios pe sub felinare, m\ cuprinseser\ o furie [i o
interesul meu pentru Krishna, ca de altfel [i pl\cerea mea de a triste]e de moarte. Ah, c`t de deprimant\, c`t de ru[inoas\, c`t de
purta asemenea discu]ii [tiin]ifice disp\ruser\ cu des\v`r[ire, c\ fatal\ fusese ziua aceea, `ncep`nd chiar de diminea]\ [i p`n\
ast\zi `l min]isem de mai multe ori, c\, de pild\, nu m\ aflam `n seara, de la cimitir p`n\ la scena de la profesor! {i pentru ce asta?
ora[ numai de c`teva zile, ci de mai multe luni, c\ tr\iam retras De ce? Mai avea sens s\ te `mpov\rezi cu astfel de zile, s\ te
[i nu mai eram `n m\sur\ s\ frecventez familiile de condi]ie `nfrup]i din asemenea tainuri? Nu, niciunul! A[a c\ la noapte
bun\, deoarece, `n primul r`nd, m\ aflam `n permanen]\ `ntr-o voi pune cap\t acestei comedii. Hai, acas\, Harry, [i taie-]i
dispozi]ie proast\, fiind bolnav de gut\, [i, `n al doilea r`nd, m\ beregata! Ai a[teptat destul.
`mb\tam mai tot timpul. Apoi, pentru a da c\r]ile pe fa]\ [i a Am hoin\rit pe str\zi `ncolo [i `ncoace, purt`nd mizeria
nu pleca de la el cu faim\ de mincinos, m-am v\zut nevoit s\-i `n suflet. Fire[te, fusese o prostie din partea mea s\ scuip pe
explic acestui domn onorabil c`t de mult m\ jignise `n ziua podoaba din salonul acelor oameni buni, a fost o prostie [i o
aceea. I-am spus c\ a adoptat atitudinea prosteasc\, `nd\r\tnic\ obr\znicie, dar pur [i simplu n-avusesem `ncotro, nu mai pu-
a unui ofi]er deblocat, iar nu pe aceea demn\ de un om cu team suporta via]a asta domestic\, mincinoas\, cumsecade. Iar
carte, atunci c`nd [i-a `nsu[it pozi]ia unei fi]uici reac]ionare `n acum, de vreme ce se p\rea c\ nu mai pot s\-mi suport nici singu-
leg\tur\ cu opiniile lui Haller. „Fl\c\ul“ acesta [i individul f\r\ r\tatea, de vreme ce uram propria mea societate de care eram
sim] patriotic numit Haller eram chiar eu, iar patria noastr\ [i sc`rbit, de vreme ce m\ zb\team `n golul propriului iad, fiind
lumea `ntreag\ ar duce-o mai bine dac\ cel pu]in acei c`]iva gata-gata s\ m\ sufoc, `mi mai r\m\sese, oare, vreo cale de sc\-
oameni capabili s\ g`ndeasc\ ar trece de partea ra]iunii [i a paci- pare? Nu-mi mai r\m\sese niciuna. O, tat\, o, mam\, o, foc sf`nt
fismului, `n loc s\ se `ndrepte orbi]i [i fascina]i spre un nou [i `ndep\rtat al tinere]ii mele, o, voi mii de bucurii, de munci [i
r\zboi. A[a c\ fac\-se voia Domnului. de ]eluri ale vie]ii mele! Nu-mi mai r\m\sese nimic din toate
M-am ridicat, a[adar, mi-am luat r\mas-bun de la Goethe [i acestea, nici m\car regretul, ci numai sc`rba [i durerea. Aveam
de la profesor, smulg`ndu-mi lucrurile din cuier [i lu`ndu-mi impresia c\ simpla obliga]ie de a tr\i nu-mi provocase niciodat\
t\lp\[i]a. ~n sufletul meu, lupul urla de bucurie r\ut\cioas\, iar o durere at`t de mare ca `n clipele acelea.
`ntre cei doi Haller izbucni un scandal monstruos. Acum `mi Am ad\stat pentru un moment `ntr-o cr`[m\ de mahala, am
d\deam bine seama de faptul c\ seara aceasta deloc pl\cut\ b\ut o ap\ [i un coniac, apoi am plecat mai departe, m`nat de la
fusese mai important\ pentru mine dec`t pentru indignatul spate de diavol, am str\b\tut str\du]ele `ntortocheate, `n pant\,
profesor; lui `i adusese o dezam\gire, sup\r`ndu-l pu]in, dar din cartierul vechi al ora[ului, am suit [i am cobor`t pe alei, am
pentru mine ea `nsemnase un ultim e[ec, o ultim\ fug\, des- luat-o de-a curmezi[ul prin pia]a din fa]a g\rii. „Trebuie s\ plec
p\r]irea de lumea burghez\ moral\ [i savant\, victoria deplin\ a `ntr-o c\l\torie!“ `mi spuneam, m-am dus la gar\ s\ m\ holbez
lupului de step\. ~mi luasem r\mas-bun ca un evadat, ca un om la mersul trenurilor care at`rna pe perete, am b\ut pu]in vin [i
84 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 85
am `ncercat s\-mi adun min]ile. ~ncepusem s\ v\d din ce `n ce A[a am nimerit `n toiul nop]ii `ntr-un cartier m\rgina[ ce
mai aproape, din ce `n ce mai limpede spectrul de care mi-era nu-mi era familiar, `naintea unui local, `nd\r\tul ferestrelor
team\. Spectrul acela era re`ntoarcerea mea acas\, re`ntoarcerea r\suna puternic o muzic\ de dans. ~nainte de a intra, am citit pe
`n camera mea, `nfruntarea calm\ a dezn\dejdii! N-a[ fi sc\pat, firma veche de deasupra u[ii: „La Vulturul Negru“. ~n\untru
chiar dac\ m-a[ fi plimbat ore `n [ir, nici de re`ntoarcerea la u[a petrecerea era `n toi, oamenii se v`nzoleau g\l\gio[i `n fum, `n
mea, la masa cu c\r]i, la divanul deasupra c\ruia at`rna iz de vin, se auzeau strig\te, `n salonul din spate se dansa, c\ci
fotografia iubitei mele, nici de clipa c`nd trebuia s\ iau briciul [i de acolo se rev\rsa cu furie muzica de dans. M-am oprit `n
s\-mi tai beregata. Aceast\ imagine mi se contura `n minte cu o salonul din fa]\, unde se aflau o mul]ime de oameni simpli,
claritate cresc`nd\ [i cu aceea[i claritate cresc`nd\, cu toate c\ `mbr\ca]i s\r\c\cios, pe c`nd dincolo, `n sala de bal se z\reau [i
inima `mi b\tea nebune[te, sim]eam cum m\ cuprinde spaima unele apari]ii mai elegante. ~mpins `n `mbulzeal\ prin `nc\pere,
spaimelor: frica de moarte! Da, `mi era `ngrozitor de fric\ de m-am trezit l`ng\ bufet, la o mas\ unde [edea, pe o banc\ de
moarte. De[i nu `ntrez\ream nici o alt\ sc\pare, de[i m\ asaltau l`ng\ perete, o fat\ palid\, dr\gu]\, `ntr-o rochi]\ de bal sub]ire,
sc`rba, suferin]a [i dezn\dejdea, de[i nimic nu m\ mai putea cu decolteu larg [i cu o floare ofilit\ `n p\r. C`nd m-am apropiat
captiva, nu-mi mai putea trezi bucuria sau speran]a, m\ `ngro- de ea, fata s-a uitat la mine atent\ [i prietenoas\ [i s-a dat, z`m-
zea nespus de mult propria execu]ie, t\ietura aceea rece, br\z- bind, mai la o parte, f\c`ndu-mi loc.
dat\ `n propria carne! – Se poate? am `ntrebat-o eu [i m-am a[ezat l`ng\ ea.
Nu `ntrez\ream nici o cale s\ scap de tot ceea ce-mi provoca – Desigur, se poate, spuse ea, cine e[ti tu?
team\. Dac\ la[itatea ar fi s\ `nving\ azi `n lupta cu disperarea, – Mul]umesc, am spus, mi-e imposibil s\ m\ duc acas\, mi-e
atunci disperarea `mi va ie[i din nou `n cale m`ine sau `n oricare imposibil, imposibil, vreau s\ r\m`n aici, cu dumneavoastr\,
alt\ zi, consolidat\ de dispre]ul fa]\ de mine `nsumi. Voi lua de dac\ `mi `ng\dui]i. Nu, nu pot s\ m\ duc acas\.
at`tea ori cu]itul `n m`n\ [i-l voi pune din nou deoparte, p`n\ A dat din cap `n semn c\ m\ `n]elege [i, `n vreme ce ea d\dea
c`nd, odat\ [i odat\, tot am s-o fac. Poate c\ era, totu[i, mai din cap, eu priveam la c`rlion]ii care `i c\deau de pe frunte pe
bine s\ o fac chiar ast\zi! ~ncercam s\-mi fac curaj mie `nsumi, l`ng\ ureche, b\g`nd de seam\ c\ floarea aceea ofilit\ era o
ca unui copil `nsp\im`ntat, dar copilul nu m\ asculta, o lua la camelie. Dincolo muzica r\suna asurzitor, chelneri]ele `[i strigau
goan\, vr`nd s\ tr\iasc\. Colindam mai departe prin ora[, `n fug\ comenzile la bar.
tremur`nd, ocolind de la distan]\ locuin]a mea, g`ndindu-m\ – Atunci r\m`i aici, spuse ea cu o voce care m\ unse la inim\.
mereu la `ntoarcerea acas\, [i mereu am`n`nd-o. Mai intram Dar de ce nu te po]i duce acas\?
c`te pu]in printr-o cr`[m\ sau alta, c`t s\ beau un pahar sau – Nu pot. Acas\ m\ a[teapt\ ceva – nu, nu pot, e prea `n-
dou\, pe urm\ ceva m\ m`na mai departe, f\ceam ocoluri mari grozitor.
`n jurul punctului de destina]ie, `n jurul briciului, `n jurul – Atunci n-are dec`t s\ te a[tepte mult [i bine, tu r\m`i aici.
mor]ii. Din c`nd `n c`nd, mort de oboseal\, [edeam pe o banc\, Hai, mai `nt`i [terge-]i ochelarii, c\ abia de mai po]i vedea ceva.
pe marginea unei f`nt`ni, pe o born\, ascult`ndu-mi b\t\ile A[a, d\-mi batista. Ce vrei s\ bem? Vin de Burgundia?
inimii, [terg`ndu-mi sudoarea de pe frunte, apoi plecam mai ~mi [terse ochelarii, abia acum o vedeam bine; chipul palid,
departe cuprins de o fric\ mortal\, cuprins de o `nfl\c\rat\ cu tr\s\turi limpezi, gura dat\ cu ruj ro[u-s`ngeriu, ochii lumi-
dorin]\ de a tr\i. no[i, c\prui, fruntea neted\, rece, un c`rlion] scurt, bine arcuit
86 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 87
l`ng\ ureche. Se ocup\ de mine, cu bun\tate [i cu un strop de – Ei, ba o s\ vezi c\ e copil\re[te de u[or. ~nceputul l-am [i
ironie, comand\ vin, ciocni cu mine [i `n clipa aceea `mi z\ri f\cut, ]i-ai [ters ochelarii, ai m`ncat, ai b\ut. Iar acum ne vom
pantofii. duce s\-]i dau pu]in cu peria pe pantaloni [i pe pantofi, c\ tare
– Dumnezeule, dar de unde vii? Ar\]i de parc\ ai f\cut dru- mai trebuie cur\]a]i. Apoi ai s\ dansezi cu mine un shimmy.
mul de la Paris p`n\ aici pe jos. Nu se vine la un bal `n halul \sta. – Vede]i, am exclamat eu agitat, iat\, am avut dreptate!
Am r\spuns cu da [i cu nu, r`z`nd pu]in, l\s`nd-o s\ vor- Nimic nu-mi produce mai mult\ `ntristare dec`t neputin]a de a
beasc\. ~mi pl\cea foarte mult, lucru care m\ umplea de uimire, executa un ordin de-al dumneavoastr\. Pe acesta, `ns\, nu-l pot
pentru c\ p`n\ acum m\ ferisem de fete at`t de tinere, trat`ndu-le `ndeplini. Nu [tiu s\ dansez shimmy [i nici un vals sau o polc\,
mai degrab\ cu ne`ncredere. Iar ea se purta cu mine `ntocmai sau cum s-or mai fi chem`nd, n-am `nv\]at `n via]a mea s\
cum trebuia, a[a `nc`t s\ m\ simt bine – ah, [i de atunci `ncoace dansez. A[a c\, vede]i dumneavoastr\, nu-i chiar a[a de simplu
tot a[a s-a purtat cu mine clip\ de clip\. M\ trata cu bl`nde]e, cum crede]i!
`ntocmai cum sim]eam nevoia, dar [i cu ironie, tot cum sim- Fata schi]\ un z`mbet cu buzele ei de un ro[u-s`ngeriu,
]eam nevoia. Comand\ un sandvici [i `mi porunci s\-l m\n`nc. scutur`ndu-[i capul `ndr\zne], cu p\rul tuns b\ie]e[te. Uit`n-
~mi turn\ `n pahar [i-mi spuse s\ beau o `nghi]itur\, dar f\r\ s\ du-m\ la ea, am avut impresia c\ seam\n\ cu Rosa Kreisler,
m\ gr\besc. Pe urm\ m\ l\ud\ pentru supu[enia mea: prima fat\ de care m\ `ndr\gostisem pe vremea c`nd eram un
– Ce cuminte e[ti, zise ea `ncuraj`ndu-m\, nu faci greut\]i b\ie]andru, numai c\ aceea avea pielea smead\ [i p\rul negru.
nim\nui. Pot s\ pun r\m\[ag c\ a trecut mult\ vreme de c`nd a Nu, nu [tiam de cine `mi amintea fata aceasta necunoscut\,
trebuit s\ ascul]i pentru ultima oar\, de cineva, nu-i a[a? [tiam doar c\ trebuia s\ fie vorba de ceva din fraged\ tinere]e,
– Da, a]i c`[tigat r\m\[agul. De unde [tia]i? de pe vremea c`nd eram un b\ie]andru.
– Mare scofal\. Supu[enia este la fel ca m`ncatul [i b\utul. – ~ncet, exclam\ ea, `ncet! A[adar nu [tii s\ dansezi? Deloc?
Cine le-a dus lipsa mult\ vreme, le apreciaz\ a[a cum trebuie. Nu [tii nici m\car un onestep? Ei, Dumnezeule, [i mai pretinzi
Nu-i a[a c\ m\ ascul]i cu pl\cere? c\ ]i-ai dat toat\ silin]a s\ tr\ie[ti! N-ai spus dec`t bra[oave,
– Cu mare pl\cere. Dumneavoastr\ [ti]i de toate. b\iete, la v`rsta ta n-ar trebui s\ te mai ascunzi dup\ deget.
– Tu te dezv\lui cu u[urin]\. A[ putea, prietene, s\-]i spun Chiar a[a, cum po]i s\ spui c\ ]i-ai dat toat\ silin]a s\ tr\ie[ti,
chiar [i ce te a[teapt\ acas\ [i de ce te temi tu at`t. Dar [tii [i tu c`nd nu vrei nici m\car s\ dansezi?
lucrul \sta, nu mai are rost s\ vorbim despre a[a ceva, nu? – Bine, dar nu pot! N-am `nv\]at niciodat\.
Aiureli! Omul ori se sp`nzur\, ei bine, atunci se sp`nzur\ [i gata, Ea r`se.
`ns\ numai c`nd are motiv s\ o fac\. Ori continu\ s\ tr\iasc\ [i – Dar s\ cite[ti [i s\ scrii ai `nv\]at, nu-i a[a, ai `nv\]at s\
atunci nu-i r\m`ne altceva de f\cut dec`t s\-[i dea silin]a s\ socote[ti [i, probabil, [i latin\, [i francez\, [i tot soiul de lucruri
tr\iasc\. Nimic mai simplu. de genul \sta? Pun r\m\[ag cu tine c\ ]i-ai tocit coatele zece sau
– O, am strigat eu, m\car de-ar fi at`t de simplu! Pe Dum- doisprezece ani pe b\ncile [colilor, ba chiar c\ ai fost [i prin
nezeul meu, mi-am dat toat\ silin]a s\ tr\iesc, dar nu m-a ajutat facult\]i, poate c\ ai [i titlul de doctor [i cuno[ti p`n\ [i chineza
cu nimic. S-ar putea s\ fie dificil s\ te sp`nzuri, nu [tiu. Dar s\ sau spaniola. Ori n-am dreptate? Deci, a[a e. ~n schimb n-ai fost
tr\ie[ti este mult, mult mai greu! Numai Dumnezeu [tie c`t `n stare s\ faci rost de pu]in timp [i niscaiva b\nu]i pentru c`teva
este de greu! ore de dans! Asta-i bun\!
88 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 89
– P\rin]ii mei s`nt de vin\, m-am justificat eu, ei m-au pus s\ porunceasc\, s\ m\ dojeneasc\. Dac\ profesorul [i so]ia lui ar fi
`nv\] latina [i greaca [i toate lucrurile de felul \sta. Dar s\ dansez f\cut acest lucru acum c`teva ore, a[ fi sc\pat de multe suferin]e.
nu m-au pus, la noi nu era moda, nici p\rin]ii mei nu au dansat Dar era mai bine a[a, c\ci altfel n-a[ fi avut dec`t de pierdut.
niciodat\. – De fapt cum te cheam\? m-a `ntrebat ea dintr-odat\.
M\ privea cu mult\ r\ceal\, dispre]uitoare, iar chipul ei – Harry.
parc\-mi spunea din nou ceva ce-mi amintea de frageda mea – Harry? |sta-i nume de b\ie]andru. Iar tu, Harry, tu nu e[ti
tinere]e. dec`t un b\ie]andru `n ciuda faptului c\ `n p\r ]i s-au ivit c`teva
– A[a, deci p\rin]ii t\i or fi de vin\! I-ai `ntrebat cumva [i [uvi]e albe. E[ti un b\ie]andru [i ai nevoie de cineva care s\ se
dac\-]i dau voie s\ mergi `n seara asta la Vulturul Negru? I-ai `ngrijeasc\ ni]elu[ de tine. De dans nu mai zic nimic. Dar uit\-te
`ntrebat? Ce spui, au murit de mult? Ce mai vrei! N-ai vrut s\ cum e[ti tuns! N-ai nevast\, n-ai nici ibovnic\?
`nve]i s\ dansezi `n tinere]e din cauz\ c\ erai prea ascult\tor, asta – Nu mai am nevast\, ne-am desp\r]it. Iar ibovnica mea nu
o mai `n]eleg! Cu toate c\ nu prea cred eu c\ pe vremea aceea erai locuie[te aici, o v\d rareori, nu ne `n]elegem prea bine.
chiar un copil-model. Dar pe urm\ – ce naiba ai f\cut `n to]i Ea fluier\ u[or printre din]i.
ace[ti ani? – Se pare c\ e[ti un om cam dificil de vreme ce niciuna nu r\-
– Ah, am m\rturisit eu, nici nu mai [tiu. Am studiat, am m`ne cu tine. Dar acum s\-mi spui ce lucru deosebit s-a `nt`mplat
f\cut muzic\, am citit c\r]i, am scris c\r]i, am c\l\torit... `n seara asta, de alergi a[a ca o stafie prin lume? Vreun scandal?
– Ciudate idei mai ai [i tu despre via]\! A[adar, ai f\cut Ai pierdut bani la joc?
`ntotdeauna ni[te lucruri dificile [i complicate, iar pe cele simple ~mi venea tare greu s\ r\spund.
nu le-ai `nv\]at deloc? N-ai avut timp? N-ai avut chef? Ei, dar ce – Vede]i, m-am pornit eu, de fapt nu s-a `nt`mplat dec`t un
m\ privesc pe mine toate astea, c\ci, slav\ Domnului, eu nu s`nt fleac. Am fost invitat la un profesor – eu `nsumi nu s`nt `ns\ a[a
maic\-ta. Dar s\ te por]i `n a[a fel, `nc`t s\ la[i impresia c\ ai ceva – [i, de fapt, n-ar fi trebuit s\ m\ duc la el, nu mai s`nt
gustat via]a [i nu i-ai g\sit nici un farmec, asta nu, nu e cu obi[nuit s\ pierd timpul pe la diver[i oameni p\l\vr\gind, m-am
putin]\! dezobi[nuit s\ mai fac a[a ceva. ~nc\ din clipa `n care am p\[it `n
– Nu m\ dojeni]i [i dumneavoastr\! am rugat-o eu. {tiu deja casa lui am avut sentimentul c\ n-o s\-mi mearg\ bine – c`nd `mi
c\ s`nt nebun. puneam p\l\ria la cuier, m\ [i g`ndeam c\ `n cur`nd voi avea iar
– Da’ de unde, nu-mi spune mie baliverne dintr-astea! Nu nevoie de ea. Da, [i la acest profesor, pe mas\, se afla un tablou,
e[ti nebun deloc, domnule profesor, ba chiar mi se pare c\ e[ti un tablou idiot, care m-a f\cut s\ m\ sup\r...
prea pu]in nebun! Mi se pare c\ e[ti de[tept, dar `ntr-un chip – Ce fel de tablou? {i de ce te-a sup\rat? m\ `ntrerupse ea.
prostesc, exact `n stilul unui profesor. Hai, mai m\n`nc\ un – Da, era un tablou care `l reprezenta pe Goethe – [ti]i, pe
sandvici! Dup\ aceea ai s\-mi poveste[ti mai departe. poetul Goethe. Dar nu a[a cum ar\tase el `n realitate, deoarece,
~mi mai comand\ un sandvici, puse pu]in\ sare pe el, pe de altfel, nimeni nu mai [tie acest lucru, a murit acum o sut\ de
urm\ pu]in mu[tar, `[i t\ie [i ea o buc\]ic\, pe urm\ m\ `ndemn\ ani [i iat\ c\ un oarecare pictor modern [i l-a imaginat [i l-a
s\ m\n`nc. Am m`ncat. A[ fi f\cut orice ar fi vrut ea, orice, `n retu[at dup\ fantezia lui, portretul acesta m-a f\cut s\ m\ sup\r
afar\ de a dansa. M\ sim]eam enorm de bine ascult`nd de cineva, pentru c\ mi-era nesuferit – nu [tiu dac\ m\ `n]elege]i.
st`nd al\turi de cineva care s\ m\ asalteze cu `ntreb\ri, s\-mi – ~n]eleg chiar foarte bine, n-ai nici o team\. Continu\!
90 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 91
– ~nc\ dinainte aveam p\reri care se deosebeau de cele ale despre el, despre felul cum putea s\ arate, Harry av`nd tot
profesorului; la fel ca mai to]i profesorii, este [i el un mare dreptul s\ procedeze astfel, nu-i a[a? Pictorul, `n schimb, care e
patriot, iar `n timpul r\zboiului a dat cu bravur\ o m`n\ de [i el un admirator entuziast al lui Goethe [i [i-a f\cut la r`ndul
ajutor la `n[elarea oamenilor de r`nd – fire[te, cu total\ credin]\. lui o imagine despre poet, ei, el nu are dreptul s\ procedeze la
Eu, `n schimb, s`nt un adversar al r\zboiului. Ei, dar astea nu fel, ca de altfel nici profesorul [i, `n general, nimeni altcineva,
conteaz\. A[adar, s\ trecem mai departe. Nu fusese neap\rat nimeni nu are acest drept, c\ci lucrul \sta nu-i convine lui
nevoie s\ iau portretul acela `n seam\... Harry, el nu poate suporta, el se vede nevoit s\ insulte [i s\-[i ia
– Nu trebuia s-o fi f\cut, a[a e. t\lp\[i]a! De-ar fi un om inteligent, ar r`de pur [i simplu pe
– Dar `n primul r`nd, `mi p\rea r\u de Goethe, pentru c\, s\ seama pictorului [i a profesorului. De-ar fi nebun, le-ar da `n
[ti]i, eu `l `ndr\gesc foarte, foarte mult, [i apoi m-am pomenit cap cu Goethe \la al lor. Dar cum nu-i dec`t un copilandru, fuge
g`ndind – ei, g`ndind sau sim]ind urm\torul lucru: m\ aflu la acas\ [i vrea s\ se sp`nzure... Am `n]eles foarte bine povestea ta,
ni[te oameni pe care `i consideram asem\n\tori cu mine, `mi Harry. E o poveste cam caraghioas\. M\ apuc\ r`sul. Stai, nu
spuneam c\ `l vor fi `ndr\gind [i ei pe Goethe la fel ca mine, c\ bea a[a de repede! Vinul de Burgundia se bea `ncet, altfel te
[i-l vor fi imagin`nd la fel ca mine, c`nd iat\-i ]in`nd aici un `ncinge prea tare. Dar pe tine trebuie s\ te d\d\ceasc\ cineva pas
asemenea tablou lipsit de bun gust, falsificat, edulcorat, pe care cu pas, b\ie]a[ule.
`l socotesc splendid, f\r\ s\ bage de seam\ c\ spiritul s\u este M\ privea sever\ [i mustr\toare ca o guvernant\ de [aizeci
de-a dreptul opus spiritului lui Goethe. Ei cred c\ portretul este de ani.
minunat [i, din partea mea, n-au dec`t – dar toat\ `ncrederea mea – Da, da, am rugat-o eu mul]umit, d\d\ci]i-m\.
`n ace[ti oameni, toat\ prietenia fa]\ de ei [i toate sentimentele – Cum s\ te d\d\cesc?
de `nrudire [i de comuniune cu ei s-au sf`r[it. Oricum, nu eram, – Spune]i-mi tot ce v\ place.
`n fond, prieteni prea apropia]i. M-am `nfuriat, a[adar, [i m-am – Bine, am s\-]i spun ceva. De o or\ m\ auzi cum te tutuiesc,
`ntristat v\z`nd c\ r\m\sesem singur cu totul [i c\ nu m\ iar tu nu m\ sco]i din „dumneavoastr\“. Mereu latine[te [i gre-
`n]elegea nimeni. Pricepe]i? ce[te, mereu complici lucrurile. C`nd o fat\ te tutuie[te, iar ]ie
– Nimic mai simplu de priceput, Harry. {i pe urm\? Le-ai nu-]i e sil\ de ea, atunci o tutuie[ti [i tu. Iat\, a[adar, c\ ai mai
aruncat cu tabloul `n cap? `nv\]at ceva. ~n al doilea r`nd: de o jum\tate de or\ [tiu c\ te
– Nu, i-am insultat [i mi-am luat t\lp\[i]a vr`nd s\ m\ duc cheam\ Harry. {tiu asta, pentru c\ te-am `ntrebat. ~n schimb tu
acas\, dar... nu vrei s\ [tii cum m\ cheam\.
– Dar acas\ nu era maic\-ta, care s\-l consoleze ori s\-l – Ba da, a[ vrea tare mult s\ [tiu.
dojeneasc\ pe b\ie]elul cel n\t`ng. Ei, Harry, aproape c\-mi pare – Prea t`rziu, pui[or! Ai s\ m\ po]i `ntreba iar\[i, c`nd o fi s\
r\u de tine, e[ti un prost\nac f\r\ pereche. ne mai vedem. Ast\zi nu-]i mai spun. A[a, iar acum vreau
Desigur, aveam impresia c\ `ncep s\ `n]eleg. ~mi d\du s\ beau s\ dansez.
un pahar de vin. ~ntr-adev\r, se purta cu mine ca o mam\. Dar Cum ea schi]\ un gest ca [i cum ar fi vrut s\ se ridice, buna
din c`nd `n c`nd b\gam de seam\ c`t de t`n\r\ [i de frumoas\ era. dispozi]ie mi-a disp\rut dintr-odat\, m\ cuprinse teama c\ va
– Deci, continu\ ea, deci Goethe a murit acum o sut\ de ani, iar pleca [i m\ va l\sa aici singur, iar apoi totul va fi la fel ca mai
Harry `l `ndr\ge[te foarte mult, f\c`ndu-[i o imagine minunat\ `nainte. A[a cum o durere de m\sea revine dintr-odat\ dup\ ce
92 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 93
disp\ruse un timp, arz`ndu-te din nou ca jarul, la fel m\ cu- picioarele sub mas\, mi-am dat seama c\ eram enorm de obosit
prinser\ iar\[i, `ntr-o clipit\, teama [i spaima. Dumnezeule, dup\ ceasurile de umblat prin ora[, a[a `nc`t am r\mas pe loc. {i
cum de-am putut uita ce m\ a[tepta? Se produsese, oare, vreo iat\-m\ dormind deja, ascult`nd de porunca matern\, dormeam
schimbare? cu nesa] [i plin de recuno[tin]\, vis`nd, vis`nd, limpede [i
– Stai, am strigat eu conjur`nd-o, nu pleca]i – s\ nu pleci! frumos, a[a cum de mult\ vreme nu mai visasem. {i iat\ ce vis
Fire[te c\ po]i dansa c`t vrei, dar s\ nu m\ la[i prea mult timp am avut:
singur, s\ te `ntorci, s\ te `ntorci! Se f\cea c\ a[teptam a[ezat pe un scaun `ntr-o anticamer\ de
Ea se scul\, r`z`nd. Mi-o imaginasem mai `nalt\, era supl\, mod\ veche. Mai `nt`i nu [tiam dec`t c\ m\ anun]asem `n
dar nu `nalt\. Am sim]it din nou c\ `mi aduce aminte de cineva – audien]\ la o personalitate, mai pe urm\ mi-am amintit c\
dar de cine? Nu puteam s\-mi dau seama. trebuia s\ m\ primeasc\ `nsu[i domnul Goethe. Din p\cate nu
– Te `ntorci? venisem la el `ntr-o problem\ personal\, ci `n calitate de cores-
– M\ `ntorc, dar o s\ dureze pu]intel, o jum\tate de or\ sau pondent al unei reviste, lucru care nu-mi pl\cea deloc, nu
poate chiar o or\ `ntreag\. S\-]i spun ceva: `nchide ochii [i dormi puteam s\ `n]eleg defel ce diavol m\ v`r`se `ntr-o asemenea
pu]in; ai nevoie de un pic de somn. situa]ie. Totodat\, un scorpion pe care tocmai `l z\risem [i care
I-am f\cut loc [i ea plec\; rochi]a ei `mi atinse genunchiul, `n `ncercase s\ se ca]ere pe piciorul meu, `mi d\dea o stare de
mers ea se privi `ntr-o oglinjoar\ rotund\ de buzunar, ridic\ nelini[te. M\ ap\rasem, scutur`nd micu]a t`r`toare neagr\ de pe
spr`ncenele, `[i [terse b\rbia cu un mic p\m\tuf de pudr\ [i mine, dar acum nu [tiam pe unde se ascunde, a[a c\ nu
disp\ru `n salonul de dans. M-am uitat `n jurul meu: chipuri `ndr\zneam s\ mai fac nici o mi[care.
necunoscute, b\rba]i care fumau, bere scurs\ pe mesele de Pe deasupra, nici nu eram foarte sigur dac\ nu cumva, din
marmur\, pretutindeni strig\te [i vocifer\ri, al\turi muzica de gre[eal\, `n loc s\ fiu anun]at la Goethe, mi se acordase o
dans. ~mi spusese c\ ar trebui s\ dorm. Ah, habar n-ai tu, scump\ audien]\ la Matthisson pe care `ns\, `n visul meu, `l confundam
copil\, ce somn am eu, mai sperios dec`t un iepure! Cum s\ cu Bürger, consider`nd c\ poeziile adresate lui Molly i s-ar fi
dormi `n mijlocul unui asemenea b`lci, st`nd la o mas\, printre datorat lui. Dar pentru c\ veni vorba, a[ fi dorit foarte mult s\
c\nile de bere cu capace cl\mp\nitoare; am mai luat o gur\ de m\ `nt`lnesc cu Molly, c\ci mi-o imaginam ca pe o fiin]\ minu-
vin, am scos din buzunar un trabuc privind `n jurul meu dup\ nat\, molatec\, plin\ de muzicalitate, vesperal\. Ce p\cat c\
un chibrit, dar, de fapt, n-aveam nici un chef s\ fumez, a[a c\ am trebuia s\ a[tept acolo din `ns\rcinarea unei redac]ii nesuferite!
pus trabucul dinaintea mea pe mas\. „~nchide ochii“, `mi spusese Proasta mea dispozi]ie cre[tea din ce `n ce [i se r\sfr`ngea treptat
ea. Dumnezeu [tie de unde avea fata asta o asemenea voce, o [i asupra lui Goethe fa]\ de care, `n momentul acela, aveam, a[a
voce pu]in grav\, pl\cut\, matern\. Era o adev\rat\ binefacere, dintr-odat\, tot felul de re]ineri [i repro[uri. Splendide per-
aflasem eu acum, s\ dai ascultare unei asemenea voci. Am `nchis spective pentru o audien]\! De[i scorpionul era periculos [i se
ochii supus, mi-am rezemat capul de perete, `nconjurat de ascundea probabil pe undeva prin apropiere, poate c\ totu[i at`t
vuietul sutelor de zgomote, iar g`ndul c\ a[ putea dormi acolo de r\u nu era; mi se p\rea chiar c\ ar putea s\ `nsemne [i ceva
m\ f\cu s\ z`mbesc, m-am hot\r`t s\ m\ duc p`n\ la u[a salonului bun, mi se p\rea foarte posibil s\ aib\ `ntr-un fel de-a face cu
de dans [i s\ arunc o privire `n\untru – c\ci trebuia s\ o v\d Molly, s\ fie un sol al ei sau animalul ei heraldic, un animal
dans`nd pe frumoasa mea fat\ –, dar abia c`nd mi-am mi[cat heraldic frumos, periculos, care `ntruchipa feminitatea [i
94 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 95
p\catul. S\ fi fost oare exclus ca vietatea aceea s\ se fi numit lupt\ etern\, pe via]\ [i pe moarte, cu dragostea, la fel de
Vulpius? Dar iat\ c\ un servitor deschise brusc u[a, eu m-am arz\toare [i la fel de sf`nt\, pentru inocen]a pierdut\ a naturii,
ridicat [i am p\[it `n\untru. toat\ aceast\ `ngrozitoare plutire `n vid [i incertitudine,
B\tr`nul Goethe st\tea `n picioare, scund [i foarte ]an]o[ [i, condamnarea la un trai efemer, la imperfec]iune, la ve[nica
dup\ cum se cuvenea, pe pieptul acestui clasic str\lucea o deco- experimentare, la diletantism – pe scurt, toat\ lipsa de per-
ra]ie important\. P\rea c\ guverneaz\ `n continuare, primind `n spectiv\, toat\ `ng`mfarea [i disperarea arz\toare a existen]ei
audien]\, exercit`ndu-[i de aici, din muzeul s\u de la Weimar, umane. Dumneavoastr\ a]i cunoscut toate acestea, vi le-a]i asu-
controlul asupra lumii. C\ci, de `ndat\ ce m-a z\rit, a cl\tinat mat [i totu[i, prin `ntreaga dumneavoastr\ via]\, a]i propov\duit
brusc din cap ca un corb b\tr`n [i mi-a spus pe un ton solemn: contrariul, exprim`nd `ncredere [i optimism, am\gindu-v\ pe
– A[adar, voi tinerii, nu prea s`nte]i de acord cu str\daniile dumneavoastr\ `n[iv\ [i pe mul]i al]ii cu durabilitatea [i sensul
noastre? pe care, chipurile, l-ar avea str\daniile noastre spirituale. At`t `n
– ~ntocmai, i-am r\spuns, `nghe]`nd sub privirea lui mi- dumneavoastr\ `n[iv\, c`t [i `n Kleist [i Beethoven, a]i respins [i
nisterial\. Noi, tinerii, nu s`ntem de acord cu dumneavoastr\, reprimat ispita abisului, glasurile dezn\d\jduite ale adev\rului.
b\tr`ne domn, a[a este. Pentru noi, Excelen]\, s`nte]i prea Decenii de-a r`ndul nu a]i f\cut altceva dec`t s\ l\sa]i impresia c\
solemn [i prea orgolios, prea `ncrezut [i prea pu]in sincer. Se `mbog\]irea masiv\ a cuno[tin]elor [i colec]iilor, scrierea [i
pare c\ lucrul esen]ial tocmai acesta este: c\ s`nte]i prea pu- p\strarea coresponden]ei, `ntreaga dumneavoastr\ existen]\ la
]in sincer. Weimar, la v`rsta senectu]ii, reprezint\ realmente calea spre
M\run]elul b\tr`n `[i `nclin\ capul rigid, iar gura lui cu buze eternizarea clipei pe care, de fapt, nu a]i reu[it dec`t s\ o mu-
aspre se schimonosi func]ion\re[te, destinz`ndu-se apoi `ntr-un mifica]i, calea spre spiritualizarea naturii pe care, de fapt, nu a]i
z`mbet discret [i `nvior`ndu-se `ntr-un mod `nc`nt\tor. ~n acest reu[it dec`t s\ o stiliza]i, metamorfoz`nd-o `ntr-o masc\. Iat\ `n
timp inima `ncepu s\-mi bat\ dintr-odat\ mai tare, c\ci mi-am ce const\ lipsa de sinceritate pe care noi v-o repro[\m.
amintit de poezia Amurgul cobora de sus [i de faptul c\ acesta B\tr`nul consilier aulic privea g`nditor `n ochii mei, `n timp
fusese b\rbatul care rostise cuvintele ei cu gura aceasta. De fapt, ce pe buzele lui st\ruia acela[i z`mbet.
`n clipa aceea eram complet dezarmat [i subjugat, `nc`t a[ fi vrut Apoi, spre uimirea mea, m\ `ntreb\:
s\ `ngenunchez dinaintea lui. Dar mi-am ]inut firea, iar din gura – Atunci cred c\ Flautul fermecat al lui Mozart v\ dezgust\
sa z`mbitoare ie[ir\ urm\toarele cuvinte: foarte mult?
– Ei, a[adar, m\ `nvinov\]i]i c\ s`nt lipsit de sinceriate? Ce {i, `nainte ca eu s\ fi putut protesta, a continuat:
cuvinte mai s`nt [i astea! Nu vre]i s\-mi explica]i mai pe larg? – Flautul fermecat prezint\ via]a ca pe un c`ntec gra]ios,
– Ba chiar voiam s-o fac cu pl\cere, cu mare pl\cere. pream\re[te sentimentele noastre at`t de trec\toare ca pe ceva
– Dumneavoastr\, domnule Goethe, asemeni tuturor ma- etern [i dumnezeiesc, nu-l aprob\ nici pe domnul von
rilor spirite, a]i cunoscut [i a]i tr\it cu luciditate incertitudinea, Kleist, nici pe domnul Beethoven, ci propov\duie[te opti-
disperarea vie]ii omene[ti: splendoarea unei clipe [i mizerabila ei mismul [i `ncrederea.
ofilire, imposibilitatea de a pl\ti, pentru frumoasele culmi ale – {tiu, [tiu! am strigat eu m`nios. Dumnezeu s\ mai `n]e-
sentimentului, altfel dec`t prin prizonieratul `n via]a de zi cu zi, leag\ cum de v-a]i n\pustit tocmai asupra Flautului fermecat
dorul arz\tor dup\ un regat al spiritului, dor care se zbate `ntr-o care mi-e mai drag dec`t orice pe lumea asta! Dar Mozart n-a
96 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 97
ajuns la v`rsta de optzeci [i doi de ani [i nici n-a avut asemenea c`mp, din mijlocul c\rora se ivea, c\rnoas\ [i vesel\, o galben\
preten]ii la perenitate, la ordine, la o demnitate sever\ `n ceea ciubo]ica-cucului.
ce prive[te via]a lui personal\, cum a]i f\cut-o dumneavoastr\! Nu-mi prea convenea c\ b\tr`nul `ncerca s\-mi evite `ntre-
El nu [i-a dat at`ta importan]\! El a c`ntat dumnezeie[tile sale b\rile [i acuza]iile `ntr-un mod at`t de glume], a[a `nc`t i-am
melodii [i a fost s\rac, [i a murit timpuriu, s\rac, necunoscut... aruncat priviri pline de repro[. Atunci el s-a `nclinat spre mine,
Mi se t\ia respira]ia. ~n numai c`teva cuvinte ar fi trebuit iar gura lui, care acum sem\na cu cea a unui copil, s-a apropiat
s\ rostesc acum mii de lucruri, fruntea mi se `mbrobonise de urechea mea, [optind u[or:
de sudoare. – Tinere, `l iei mult prea `n serios pe b\tr`nul Goethe. Pe
Goethe mi-a spus `ns\ foarte amabil: b\tr`nii care au murit deja `i nedrept\]im dac\ `i lu\m `n serios.
– Se prea poate s\ fie de neiertat c\ am ajuns la v`rsta de Nou\, nemuritorilor, nu ne place s\ lu\m nimic `n serios, nou\
optzeci [i doi de ani. Dar asta mi-a dat mai pu]ine satisfac]ii ne place s\ glumim. Seriozitatea, tinere, este o chestiune de
dec`t v\ pute]i `nchipui. Ave]i dreptate: `ntotdeauna m-a animat timp; nu pot s\-]i dezv\lui dec`t c\ ea provine dintr-o supra-
estimare a timpului. {i eu am exagerat odinioar\ importan]a
pornirea nest\p`nit\ de a d\inui, `ntotdeauna mi-a fost team\ de
timpului, de aceea m\ hot\r`sem s\ tr\iesc o sut\ de ani. Dar
moartea pe care am comb\tut-o mereu. Cred c\ lupta `mpotriva
vezi tu, `n eternitate, timpul nu exist\; eternitatea nu este dec`t
mor]ii, dorin]a necondi]ionat\ [i `nc\p\]`nat\ de a tr\i este
o clip\, abia ajunge ca s\ faci o glum\.
sursa din care s-au alimentat activitatea [i via]a tuturor oame-
~ntr-adev\r, cu omul acesta nu se mai putea discuta serios,
nilor ilu[tri. Iar faptul c\, la urma urmei, tot trebuie s\ murim,
]op\ia `nc`ntat `n sus [i `n jos [i se ml\dia `n a[a fel, `nc`t
iat\, t`n\rul meu prieten, asta am dovedit-o la optzeci [i doi de
ciubo]ica-cucului de pe decora]ia lui era c`nd gata s\ ]`[neasc\
ani la fel de categoric ca [i `n cazul `n care a[ fi murit pe c`nd
afar\ ca o rachet\ c`nd, dimpotriv\, s\ se mic[oreze p`n\ ce nu
mergeam la [coal\. A[ vrea s\ mai spun ceva ce ar putea s\
se mai vedea deloc. ~n vreme ce f\cea pa[i [i figuri de dans
contribuie la justificarea mea: am avut `n fire multe `nclina]ii
excelente, am constatat involuntar c\ m\car b\rbatul acesta nu
copil\re[ti, mult\ curiozitate [i pl\cere instinctiv\ de a m\ juca,
pierduse ocazia de a `nv\]a s\ danseze. Dansa minunat. Atunci
un chef imens de a pierde timpul. Da, [i a fost nevoie s\ treac\ mi-am adus aminte din nou de scorpion, mai bine zis de Molly,
o vreme destul de lung\, p`n\ mi-am dat seama c\ trebuie c`ndva [i i-am strigat lui Goethe:
s\ pun cap\t jocului. – Spune]i-mi, Molly nu este aici?
Rostind toate acestea z`mbea cu viclenie, ba chiar de-a Goethe a r`s zgomotos. S-a dus la biroul lui, a descuiat un
dreptul cu [iretenie! Silueta i se alungise, atitudinea scor]oas\ [i sertar [i a scos de acolo o cutie pre]ioas\ din piele sau catifea,
demnitatea convulsiv\ de pe chipul lui disp\ruser\. Iar aerul din deschiz`nd-o [i invit`ndu-m\ s\ m\ uit `n ea. ~n\untru, pe cati-
jurul nostru se umpluse acum de fel de fel de melodii, de tot feaua de culoare `nchis\, se afla un picioru[ de femeie, mic de
felul de c`ntece pe versuri de-ale lui Goethe, puteam distinge cu tot, impecabil, str\lucitor, un picior delicios, `ndoit pu]in din
claritate Vioreaua de Mozart [i Verzi s`nt iar\[i tufe-n v\i de genunchi, cu laba `ntins\, termin`ndu-se cu v`rfurile ginga[e ale
Schubert. Chipul lui Goethe se `mbujorase [i `ntinerise, z`mbea, degetelor.
sem\n`nd c`nd cu Mozart, c`nd cu Schubert, de parc\ erau fra]i, Am `ntins m`na `n inten]ia de a lua de acolo picioru[ul de
iar decora]ia de pe pieptul s\u era f\cut\ din fel de fel de flori de care m\ `ndr\gostisem pe loc, dar c`nd am dat s\-l prind cu dou\
98 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 99
degete, mi s-a p\rut c\ juc\ria se mi[c\, tres\rind u[or, ceea ce – Dr\gu] din partea ta. Dar uite ce e, cuv`ntul e cuv`nt, am
mi-a trezit b\nuiala c\ acela ar putea s\ fie scorpionul. Mi s-a acceptat [i am s\ m\ duc acolo. Nu te mai obosi! Hai, mai trage
p\rut c\ Goethe `n]elege ce se petrece cu mine, c\ tocmai acesta o du[c\, a mai r\mas ceva vin `n sticl\. ~l bei pe tot [i pe urm\
fusese scopul urm\rit de el, c\ voise s\-mi trezeasc\ aceast\ te duci frumu[el acas\ [i te culci. Promite-mi.
nedumerire profund\, discordia spasmodic\ dintre r`vnire [i – Nu, nu pot s\ m\ duc acas\.
team\. }inea micu]ul [i dr\g\la[ul scorpion foarte aproape de – Ah, ce ]i-e [i cu pove[tile astea ale tale! Tot n-ai ispr\vit cu
fa]a mea [i vedea cum `l doream, vedea cum d\deam `nd\r\t Goethe? (~n momentul acela mi-am amintit c\ tocmai `l visa-
speriat, iar lucrul acesta p\rea s\-i fac\ o mare pl\cere. ~n vreme sem.) Dar dac\ `ntr-adev\r nu te po]i duce acas\, atunci r\m`i,
ce m\ nec\jea cu acel obiect pl\cut [i periculos, `mb\tr`nise aici po]i s\ `nchiriezi o camer\. Vrei s\-]i fac rost de una?
iar\[i, era b\tr`n de tot, de o mie de ani, p\rul `i era alb ca neaua, Ideea m\ mul]umi [i am `ntrebat-o unde voi putea s-o
iar chipul s\u ve[ted de om b\tr`n r`dea potolit, neauzit, el r`se mai v\d. Unde locuia? N-am primit r\spuns. ~mi zise doar c\
n\valnic `n sinea lui cu acel umor imprevizibil al b\tr`nilor. n-aveam dec`t s\ o caut [i c\ o voi g\si de `ndat\.
– Nu-mi `ng\dui s\ te invit?
Dup\ ce m-am trezit, uitasem de visul meu, abia mai t`rziu
– Unde?
mi-am adus aminte de el. Se pare c\ dormisem aproape o or\
– Unde vrei, unde-]i place ]ie.
acolo, `n mijlocul muzicii [i al forfotei, la masa din cr`[ma
– Bine. Deci pe mar]i, la cin\ la B\tr`nul Franciscan, etajul
aceea, niciodat\ n-a[ fi crezut c\ voi fi `n stare de a[a ceva. Fata
`nt`i. La revedere!
cea dr\gu]\ st\tea dinaintea mea, ]in`ndu-mi o m`n\ pe um\r.
Mi-a `ntins m`na [i, abia acum i-am remarcat-o, era o m`n\
– D\-mi dou\ sau trei m\rci, spuse ea, am consumat ceva
care se potrivea `ntru totul cu vocea ei frumoas\ [i plin\,
dincolo.
inteligent\ [i bl`nd\. A r`s ironic\ c`nd i-am s\rutat-o.
I-am dat portmoneul, ea `l lu\, plec\ [i se `ntoarse de `ndat\.
~n ultima clip\ se `ntoarse c\tre mine [i `mi spuse:
– A[a, acum pot s\ mai stau o clip\ cu tine, pe urm\ trebuie
– Vreau s\-]i mai spun ceva `n leg\tur\ cu Goethe. Uite,
s\ plec, am o `nt`lnire.
M-am speriat. acela[i lucru care ]i s-a `nt`mplat ]ie cu Goethe, adic\ repulsia
– Cu cine? am `ntrebat-o eu `ntr-un suflet. fa]\ de tabloul acela, mi se `nt`mpl\ [i mie uneori cu sfin]ii.
– Cu un domn, Harry, puiule. M-a invitat la barul Odeon. – Cu sfin]ii? E[ti at`t de evlavioas\?
– Oh, [i eu care crezusem c\ n-o s\ m\ la[i singur. – Nu, nu s`nt evlavioas\, din p\cate, dar odat\ am fost [i,
– Atunci trebuia s\ m\ fi invitat tu. }i-a luat-o altul `nainte. c`ndva, am s\ fiu din nou. N-am timp de evlavie.
Ei, dar tu o s\ economise[ti, `n schimb, ni[te bani frumo[i. – N-ai timp? Trebuie s\ ai timp pentru a[a ceva?
Cuno[ti barul Odeon? Dup\ miezul nop]ii, numai [ampanie. – O, fire[te. Trebuie s\ ai timp ca s\ fii evlavios, ba-]i trebuie
Fotolii de club, orchestr\ de negri, foarte elegant. chiar mai mult [i anume s\ fii independent de timp! Nu po]i s\
La toate astea nu m\ g`ndisem. fii cu adev\rat evlavios [i, `n acela[i timp, s\ tr\ie[ti `n mijlocul
– Ah, am exclamat eu pe un ton rug\tor, atunci accept\ realit\]ilor, lu`nd `n serios timpul, banii, barul Odeon [i toate
invita]ia mea. Mi se pare foarte firesc, acum c\ s`ntem prieteni. lucrurile de soiul \sta.
Accept\-mi invita]ia [i, hai, te rog, s\ mergem unde vrei tu. – ~n]eleg. Dar cu sfin]ii cum e?
cu Hermina `mi ap\reau at`t de profund familiare [i cunoscute Fl\c\ri ard bordelul – eu, demen]i, `l ar\,
Preacurve[te-oricine, se t`r\[te-n
de at`ta vreme, `nc`t sim]eam c\ provin parc\ din propria
B`lciul lor de ne-mplini]i copii,
mitologie [i din propriul univers de imagini! Nemuritorii, a[a
Urc\ iar\[i valul [i ur\[te
cum tr\iau ei `n spa]iul atemporal, `ndep\rta]i, transforma]i `n
Lumea care parc\ ieri pieri.
imagini, eternitatea cristalin\ turnat\ `n jurul lor ca eterul [i
Dimpotriv\, noi ne `nt`lnir\m
senin\tatea de o str\lucire astral\ a acestei lumi extraterestre –
~n eterul `nghe]at, cu stele,
de unde `mi erau mie at`t de familiare toate acestea? Reflectam Noi cu ziua [i-ora o sf`r[ir\m,
[i mi-au venit `n minte fr`nturi din Cassations de Mozart, din Nu s`ntem masculi, b\tr`ni, femele.
Clavecinul bine temperat de Bach [i `n toat\ aceast\ muzic\ mi Temerile [i p\catul vostru,
se p\rea c\ v\d lumina aceea senin\, astral\, c\ toat\ acea Crimele, pl\cerea trec\toare
claritate a eterului vibreaz\. Da, asta era, muzica aceasta p\rea a Teatru ni-s, `ntocmai ca sorii-n mi[care,
fi timpul `nghe]at [i transformat `n spa]iu, iar deasupra vibra Fiece ceas e cel mai lung al nostru.
infinit o senin\tate supraomeneasc\, un r`s etern al divinit\]ii. Calm la `ncr`ncenarea voastr\ privind,
M-am trezit din nou `n coridorul rotund, marcat de emo]ia LACRIMA CARE R~DE
aventurii cu v`n\toarea. {i, de pretutindeni, de pe toate acele CABINETUL UMORULUI
nenum\rate u[i, m\ ispiteau tot felul de inscrip]ii:
r`s, [tiam c\ `n buzunar aveam toate acele sute de mii de figuri Albert Camus STR|INUL / CIUMA / C|DEREA / EXILUL {I
~MP|R|}IA FA}A {I REVERSUL / NUNTA / MITUL
ale jocului vie]ii, al c\rui sens `l intuiam, cutremur`ndu-m\,
LUI SISIF / OMUL REVOLTAT / VARA
sim]eam `n mine voin]a de a lua jocul, `nc\ o dat\, de la cap\t, CARNETE TEATRU PRIMUL OM
de a gusta `nc\ o dat\ chinurile sale, de a m\ `nfiora `nc\ o dat\ de John Le Carré PRIETENIE ABSOLUT|
absurditatea lui, de a str\bate `nc\ o dat\, iar\ [i iar\, infernul Eugen Ovidiu Chirovici MISTERELE ISTORIEI
Bill Clinton VIA}A MEA
dinl\untrul meu.
Hillary Rodham Clinton ISTORIE TR|IT|
~ntr-o bun\ zi voi juca mai bine acest joc cu figuri. ~ntr-o Robin Cook RISC ASUMAT
bun\ zi voi `nv\]a s\ r`d. M\ a[tepta Pablo. M\ a[tepta Mozart. Clive Cussler AURUL INCA{ILOR
Charles Dickens DAVID COPPERFIELD (2 vol.)
Denis Diderot NEPOTUL LUI RAMEAU
Josif Constantin Dr\gan PRIN EUROPA (5 vol.)
William Faulkner C|TUNUL
Joseph Finder PUTERI EXCEP}IONALE
Colin Forbes CATACLISMUL RINOCERUL PE MUCHIE DE
CU}IT CONSPIRA}IA VALUL UCIGA{
Frederick Forsyth R|ZBUN|TORUL
André Gide FRUCTELE P|M~NTULUI FALSIFICATORII DE BANI /
PORUMBELUL
John Grisham ULTIMUL JURAT UN ALTFEL DE CR|CIUN
CAMPIONUL DIN ARKANSAS MAESTRUL
MO{TENITORII MEDIATORUL
POVESTIRI
Ilf [i Petrov DOU|SPREZECE SCAUNE VI}ELUL DE AUR
Franz Kafka JURNAL CASTELUL CORESPONDEN}| (vol. 1)
Dean Koontz ~N PUTEREA NOP}II
220 H E R M A N N H E S S E
Mario Vargas Llosa R|ZBOIUL SF~R{ITULUI LUMII
CONVERSA}IE LA CATEDRALA ~n cur`nd
André Malraux CONDI}IA UMAN| CUCERITORII / CALEA REGAL|
Thomas Mann DOCTOR FAUSTUS MUNTELE VR|JIT
POVESTIRI M|RTURISIRILE ESCROCULUI
FELIX KRULL LOTTE LA WEIMAR
G. García Márquez UN VEAC DE SINGUR|TATE TOAMNA
PATRIARHULUI DOU|SPREZECE POVESTIRI
C|L|TOARE DESPRE DRAGOSTE {I AL}I
DEMONI INCREDIBILA {I TRISTA POVESTE A
CANDIDEI ERÉNDIRA {I A BUNICII SALE F|R|
SUFLET DRAGOSTEA ~N VREMEA HOLEREI
AVENTURA LUI MIGUEL LITTÍN,
CLANDESTIN ~N CHILE A TR|I PENTRU A-}I
POVESTI VIA}A GENERALUL ~N LABIRINTUL
S|U POVESTEA T~RFELOR MELE TRISTE
Virgil M\gureanu DECLINUL SAU APOTEOZA PUTERII?
Ilie N\stase MR N|STASE
Regina Noor CALEA SPRE CREDIN}|
Christopher Paolini ERAGON
L. Picknett & C. Prince MISTERUL TEMPLIERILOR Jean-Paul Sartre William Faulkner
CONSPIRA}IA STARGATE
ZIDUL ORA{UL
Mario Puzo OMERTA
Ernesto Sábato ESEURI (vol. 1)
Antoine de Saint-Exupéry CITADELA
Jean-Paul Sartre TEATRU CUVINTELE / GREA}A
John Saul PREZEN}A M~NA DREAPT| A DIAVOLULUI
CASA DE LA R|SCRUCE
Dinu S\raru TRILOGIA }|R|NEASC| CIOCOII NOI CU
BODYGUARD
Dinu S\raru GENERALUL REVOLU}IEI CU PICIORUL
& Victor St\nculescu ~N GHIPS
John Steinbeck {OARECI {I OAMENI
Stendhal RO{U {I NEGRU M|N|STIREA DIN PARMA
Alex Mihai Stoenescu ISTORIA LOVITURILOR DE STAT ~N ROMÂNIA
(vol. I, II, III [i IV[1]) PATIMILE SF~NTULUI
TOMMASO D’AQUINO INTERVIURI DESPRE
REVOLU}IE
J.R.R. Tolkien ROVERANDOM
L.N. Tolstoi CAZACII {I ALTE POVESTIRI SONATA
KREUTZER {I ALTE POVESTIRI
Oswald Wirth FRANCMASONERIA PE ~N}ELESUL
ADEP}ILOR S|I
Moony Witcher FETI}A CELEI DE A {ASEA LUNI NINA {I
MISTERUL NOTEI A OPTA John Steinbeck Borges – Sabato
FRUCTELE DIALOGURI
M~NIEI Consemnate de Orlando Barone
clubul c\r]ii rao
~ncep`nd cu 1 iunie 2005,
CLUBUL C|R}II RAO
are un nou regulament de func]ionare, mai modern,
mai eficient [i mai adaptat nevoilor dumneavoastr\,
care este pus la dispozi]ia membrilor odat\ cu fi[a
de `nscriere. Principala inova]ie o reprezint\
introducerea a TREI TIPURI DE CARDURI
care v\ ofer\ mari reduceri de pre]
`n achizi]ionarea c\r]ilor.
Pentru detalii privind acest regulament
v\ pute]i informa din bro[urile editurii noastre
sau scriindu-ne pe adresa: